Sunteți pe pagina 1din 4

CATEHEZĂ DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR

I. Pregătirea aperceptivă
Cultul Bisericii noastre aşează într-o structură ierarhică bine determinată: adorarea
pentru Preasfânta Treime, supravenerarea (supracinstirea) pentru Maica Domnului şi
venerarea sau cinstirea sfinţilor, a Sfintei Cruci, a sfinţilor îngeri şi a sfintelor moaşte.
Sfinţii sunt acei creştini - sau persoane alese din Vechiul Testament - prin care
Dumnezeu săvârşeşte în chip minunat voia Sa, după cuvântul psalmistului: ,,Prin sfinţii care
sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru dânşii” (Psalm 15, 3).
Faptul că Dumnezeu alege să lucreze prin ei este dovada unei cinstiri din partea Lui,
temei firesc pentru a-i cinsti şi noi, oamenii, în chip deosebit. Din păcate, nu toţi creştinii văd
lucrurile în acest fel. De aceea o cateheză despre sfinţi este bine-venită din două puncte de
vedere: mai întâi, pentru a evidenţia temeiurile de bază ale cinstirii lor şi apoi, pentru a da un
răspuns la atacurile diferitelor denominaţiuni religioase.

II. ANUNŢAREA TEMEI


Vom vedea în continuare în ce constă şi cum se manifestă cultul sfinţilor în Biserica
Ortodoxă.

III. TRATAREA
A. Temeiuri biblice
 Încă din viaţă, sfinţii au fost socotiţi prietenii lui Dumnezeu, după mărturia
Mântuitorului, care a zis către sfinţii Săi ucenici: ,,Voi sunteţi prietenii Mei”
(Ioan XV, 14). Şi în alt loc al Sfintei Scripturi ni se arată că sfinţii sunt
prietenii lui Dumnezeu: ,,A crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui
spre dreptate şi prietenul lui Dumnezeu s-a chemat” (Iacob II, 23).
 Atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, sfinţii au arătat puterea lui
Dumnezeu, făcând nenumărate minuni ca dovadă a trimiterii lor de către
Dumnezeu: Moise (Ieşire III), ceilalţi profeţi (Daniel, Isaia, Ieremia, Iezechiel
etc.). Apostolul Petru cunoaşte gândurile lui Anania şi ale Safirei (FA V,1-12),
a vindecat şi a făcut învieri (Tavita FA 9). De asemenea, Apostolul Pavel face
multe tămăduiri (FA XX), minuni şi chiar învieri din morţi (Eutihie în Troa,
FA XX 9-11).
 Sfinţii intervin, mijlocesc la Dumnezeu pentru oameni şi sunt părtaşi cu aceştia
din urmă la suferinţă în vederea izbăvirii (Filip. I, 3-4), îndeamnă la rugăciune
unii pentru alţii şi ei înşişi se roagă pentru toată lumea, pentru pacea comună şi
necesară tuturor şi pentru desăvârşirea noastră (II Cor. XIII, 9). Ei sunt
exemplu de mijlocire, învăţând pe alţii să facă la fel (II Tim. I, 3).
 La început creştinii erau numiţi ,,sfinţi” spre a se deosebi de restul lumii
păgâne care n-a primit Sfânta Taină a Botezului şi care nu s-a curăţat de
păcatul originar. Dar curăţiei primite prin Sfânta Taină a Botezului trebuie să-i
adăugăm curăţia sau sfinţenia morală, efortul nostru de a creşte necontenit în
virtute. Întrucât drumul nostru spre sfinţenie ţine toată viaţa, deoarece lupta cu
păcatul nu conteneşte, iar creşterea în virtute nu are limite, numai după
moartea trupească, putem declara pe cineva că este sfânt şi numai atunci
poate fi cinstit ca atare.
 În Noul Testament sunt numiţi ,,sfinţi” următoarele categorii de persoane:
 Cei 12 Apostoli – ca aleşi speciali ai Domnului şi trimişi în lume
 Învăţătorii şi propovăduitorii dreptei credinţe
 Martirii şi mărturisitorii care şi-au arătat în mod eroic ataşamentul de
nezdruncinat faţă de Hristos
 Pustnicii şi călugării care şi-au dedicat întreaga lor viaţă în curăţie
 Orice credincios cu sufletul plin de iubire pentru Dumnezeu, pentru
semeni şi pentru creaţie.

B. Temeiuri patristice (dogmatice, canonice, cultice):


 Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea 787) a hotărât: ,,Noi păzim cuvintele Domnului,
cuvintele apostoleşti şi prooroceşti, prin care am învăţat să cinstim şi să preamărim,
mai întâi pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, sfintele puteri îngereşti, pe
apostoli, pe prooroci, pe martirii cei măriţi, pe sfinţii purtători de Dumnezeu, şi pe toţi
bărbaţii cei sfinţi şi să cerem mijlocirea lor, pentru că ei ne pot face plăcuţi lui
Dumnezeu, împăratul tuturor”.
 Sfântul Ioan Damaschin spune în Dogmatica sa: ,,Trebuie cinstiţi sfinţii pentru că
sunt prieteni ai lui Hristos, fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu... Căci cinstea dată de
cei împreună robi către cei buni este dovada dragostei faţă de stăpânul obştesc”.
 Biserica Ortodoxă cinsteşte în chip deosebit pe sfinţi, rânduindu-le în calendar câte o
zi anuală de prăznuire, slujbe speciale la biserică, rugăciuni şi icoane pictate cu chipul
şi numele lor. Celor mai cunoscuţi dintre sfinţi, precum: Maica Domnului, Sfântul
Ioan Botezătorul, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan Gură de
Aur, Sfântul Nicolae şi mulţi alţii se bucură de un cult deosebit. Slujba lor este mai
bogată cu priveghere, cu Litie şi Acatist, iar sărbătorile lor se prăznuiesc cu multă
evlavie. În numele sfinţilor mari se zidesc biserici, aceştia devenind astfel protectorii
lăcaşurilor şi ai localităţilor respective.

C. Condiţiile necesare pentru canonizare:


1) Ortodoxia neîndoielnică a credinţei, păstrată până la moarte.
2) Proslăvirea de către Dumnezeu, manifestată prin:
 puterea de a suferi moarte martirică;
 puterea de a suferi diverse chinuri;
 puterea de a-şi închina viaţa celei mai înalte trăiri religioase;
 puterea de a săvârşi minuni, în viaţă sau după moarte;
 puterea de a apăra cu devotament dreapta credinţă.
3) Răspândirea miresmei de sfinţenie după moarte şi confirmarea ei prin cultul spontan.

IV. RECAPITULAREA
 Cine sunt sfinţii?
 Care sunt elementele prin care Biserica Ortodoxă îi cinsteşte pe sfinţi?
 Care sunt condiţiile necesare pentru canonizare?

V. ASOCIEREA
Facem deosebirea între cultul de adorare pe care-l datorăm numai lui Dumnezeu şi
cultul de venerare sau de cinstire pe care-l acordăm Sfinţilor. Putem înţelege mai bine această
dinstincţie dintre cultul de adorare adus numai lui Dumnezeu şi cultul de venerare/cinstire
adus sfinţilor dacă ne vom referi la o întâmplare reală din perioada post-apostolica. Murind de
moarte martirică pe la anul 166, trupul neînsufleţit al episcopului Policarp al Smirnei a fost
cerut de către creştini de la autorităţile romane păgâne. Adversarii creştinilor aşteptau ca
aceştia să se închine trupului neînsufleţit al Sfântului. Însă creştinii răspund: ,,noi niciodată nu
vom putea să-L părăsim pe Hristos care a pătimit pentru mântuirea întregii lumi şi nici nu ne
vom închina altcuiva pentru că doar Lui ne închinăm ca Fiului lui Dumnezeu, iar pe martiri îi
iubim ca pe nişte învăţăcei şi urmăritori ai Domnului”.

VI. GENERALIZAREA
Creştinii ortodocşi îi cinstesc pe sfinţi pentru că ei sunt ,,cetăţeni şi casnici ai lui
Dumnezeu”. Sfinţii aud rugăciunile noastre şi le poartă către Dumnezeu, fiind mijlocitori
pentru noi înaintea Tronului Ceresc. Biserica Ortodoxă îi cinsteşte în chip deosebit, rânduind
pentru fiecare o zi specială de prăznuire, slujbe speciale, rugăciuni şi icoane pictate cu chipul
şi numele lor.
Din cele de mai sus rezultă, aşa cum sublinia un dascăl al Bisericii, că ,,cel care
cinsteşte pe mucenic cinsteşte pe Dumnezeu pentru care mucenicul a suferit mucenicia”.

VII. APLICAREA
Cultul Sfinţilor se manifestă în mai multe forme:
1) Prin rugăciune adusă în mod direct (ex: rugăciune de cerere sau citirea acatistului)
2) Multe biserici poartă hramul uui sfânt pe care credincioşii locului îl prăznuiesc cu
multă evlavie ca pe ocrotitorul lor duhovnicesc.
3) Mulţi dintre credincioşi poartă numele unor sfinţi
4) Biserica Ortodoxă Română a rânduit ca în prima duminică după Pogorârea Duhului
Sfânt să cinstească pe toţi sfintii lui Dumnezeu, iar la o duminica mai târziu, să îi
cinstească pe toţi Sfinţii Români.