INSTRUCŢIUNI TEHNICE DEPARTAMENTALE PENTRU DETERMINAREA

SENSIBILITĂŢII
LA ÎNGHEŢ A PĂMÂNTURILOR

Cuprins

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezentele instrucţiuni tehnice detaliază metoda de determinare în laborator prin încercare directă a
sensibilităţii la îngheţ a pământurilor stabilită conform STAS 1709/3<196>89, precum şi realizarea
aparaturii necesare efectuării acestei determinări.

[top]

2. APARATURĂ

2.1. Frigider cu compresor tip ,,ARTIC" cu capacitatea de 180 litri, cu următoarele adaptări, pentru
realizarea a două compartimente, conform fig. 1:

- se îndepărteză din interior grătarele, placa de sticlă şi tava de sub vaporizator;

- se demontează uşiţa vaporizatorului şi placa metalică din spatele acestuia;

- se izolează termic uşa frigiderului la partea interioară prin obturarea balcoanelor pentru sticle cu panouri
din polistiren expandat în grosime de 10 cm, tăiate după dimensiuni şi fixate prin presare;

- se montează în interior o placă din tablă inox pe ghidajele existente în pereţii laterali ai frigiderului la
înălţimea de 265 mm de la baza sa, conform figurii 1 din STAS 1709/3-89. Placa din tablă inox va avea
grosimea de minim 1,5 mm şi dimensiunile în plan de 335 x 460 mm. În această placă vor fi decupate trei
orificii dreptunghiulare cu dimensiunile de 5 x 30 mm, poziţiile lor fiind indicate în figura 2 din STAS
1709/3-89.

- se montează două panouri din polistiren expandat în grosime de 100 mm şi având următoarele
dimensiuni în plan:

- panoul ,,a": 265 x 460 mm;

- panoul ,,b": 150 x 460 mm.

Panourile respective servesc pentru închiderea la partea frontală a celor două compartimente realizate în
frigider. Se recomandă montarea a două mânere pe panoul ,,a" (care închide compartimentul inferior) în
vederea extragerii sale cu uşurinţă.
2.2. Granule din polistiren expandat în cantitate de circa 25 dm 3 pentru realizarea izolaţiei termice între
epruvete.

2.3. Trei rondele din material filtrant pentru asigurarea accesului apei la baza epruvetelor în timpul
încercării. Rondelele au forma şi dimensiunile conform figurii 3 din STAS 1709/3-89 şi se confecţionează
dintr-un strat de geotextil din materiale refolosibile (masa 600 . . . 800 g/cm 2), căptuşit pe ambele părţi cu
pânză de bumbac şi solidarizate prin coasere.

2.4. Tipar cilindric cu deschidere pe generatoare şi cu două perechi de pistoane, din oţel, conform figurii 2.

2.5. Presă hidraulică cu capacitatea de 100 kN.

2.6. Cilindru şi mai de compactare pentru determinarea caracteristicilor de compactare ale pământurilor
prin metoda Proctor normală, conform STAS 1913/13-83.

2.7. Etuvă termoreglabilă la 105 2oC.

2.8. Balanţă clasa 3 cu sarcina maximă de 500 g şi precizia de 0,01 g şi balanţă clasa 3 cu sarcina
maximă de 5000 g şi precizia de 5 g, conform STAS 3308-85.

2.9. Sticle de ceas cu diametrul de 100 . . 150 mm, conform STAS 5238-79, în număr de 15 bucăţi.

2.10. Şubler de adâncime 200 x 0,1 mm, conform STAS 1373/3-73.

2.11. Trei pahare cilindrice tip A 600 . . . 1000 ml, conform STAS 3448-80.

2.12. Două termometre tubulare tip A, -30 . . +50/0,5/50, conform STAS 8374/2-82.

[top]

3. LUAREA ŞI PREGĂTIREA PROBELOR

Luarea probelor de pământ

3.1. Recoltarea pe teren a probelor de pământ necesare pentru determinarea sensibilităţii la îngheţ se
face în cadrul lucrărilor de exploatare conform STAS 1242/2-83, în cazurile în care se impune verificarea
rezistenţei structurii rutiere la acţiunea îngheţ-dezgheţului, conform STAS 1709/3-89.

3.2. Probele, în cantitate de minimum 20 kg, se recoltează din sondaje deschise, conform STAS 1243/3-
86 din:

- fiecare strat al terenului natural de pe ampriza drumului, până la adâncimea de 1,5 m, în cazul profilului
transversal situat în debleu, profil mixt, la nivelul terenului şi rambleu cu înălţimea sub 1,00 m;

- pământul de umplutură, în cazul profilului transversal situat în rambleu.

Pregătirea pământului în vederea confecţionării epruvetelor.

3.3. În cazul pământurilor coezive lipsite de pietriş, acestea se fărâmiţează până ce trece în totalitate prin
ciurul cu dimensiunea ochiurilor de 3,15 mm.

3.4. În cazul pământurilor cu un conţinut mai mare de 30% fragmente de roci se separă prin ciuruire
fracţiunile sub 7,1 mm.

3.5. Din cantitatea totală de pământ se reţine pentru confecţionarea epruvetelor 8 ... 9 kg în recipienţi
etanşi, iar din restul cantităţii se determină caracteristicile de compactare prin încercarea Proctor normală,
conform STAS 1913/13-83, umiditatea, conform STAS 1913/1-82 şi limitele de plasticitate, conform STAS
1913/4-86.

3.6. Se stabilesc caracteristicile de compactare pentru confecţionarea corpurilor de probă:

- conf = opt + 2%>, în procente    (1)

- d.conf - corespunzătoare umidităţii de confecţionare determinată pe curba Proctor normală, conform fig.
3, în g/cm3.

3.7. Cantitatea de apă (A) de adaos la confecţionare se calculează cu relaţia:

, în grame     (2)

în care:

- G - cantitatea de pământ reţinută pentru confecţionarea corpurilor de probă, în grame;

- conf - umiditatea de confecţionare, în procente;

- n - umiditatea pământului din recipient, în procente.

3.8. Se adaugă cantitatea de apă ,,A" la cantitatea de pământ ,,G", se amestecă până la obţinerea unui
amestec omogen care se introduce într-un recipient etanş unde se păstreză cel puţin 24 ore pentru
uniformizarea umidităţii în masa probei. Înainte de a se trece la confecţionarea epruvetelor se va
omogeniza pământul prin frământare.

[top]

4. CONFECŢIONAREA EPRUVETELOR

4.1. Pentru o încercare sunt necesare trei epruvete cilindrice cu înălţimea H = 15 cm şi diametrul d = 10
cm.

4.2. O epruvetă este confecţionată din trei straturi de pământ, ordinea de desfăşurare a operaţiilor fiind
următoarea:

4.2.1. Se calculează cantitatea de pământ necesară pentru un strat (G s) cu relaţia:

 în grame    (3)

în care:

- d şi H sunt dimensiunile epruvetei, conform pct. 4.1.;

- d.conf şi conf sunt caracteristicile de compactare stabilite cu ajutorul curbei Proctor normală, conform pct.
3.6.

4.2.2. Se unge tiparul cilindric în interior cu ulei mineral, se strâng piuliţele fluture care închid tiparul şi se
aşează la bază un piston cu înălţimea de 105 mm (conform poziţiei 1 din fig. 5).

4.2.3. Se cântăreşte cantitatea de pământ pentru un strat şi se introduce în tipar, uniformizându-se

suprafaţa (poziţia 2 din fig. 4).

4.2.4. Se aşează deasupra stratului de pământ al doilea piston interior (poziţia 3 din fig. 4).

4.2.5. Se introduce tiparul sub platanul presei şi se compactează prin încărcări ciclice repetate (10 sec.
încărcare - 5 sec. descărcare), urmărindu-se ca faţa superioară a pistonului să rămână în final la nivelul
pereţilor tiparului (poziţia 4). Dacă nu se dispune de o presă hidraulică corespunzătoare, straturile vor fi
compactate manual cu maiul Proctor. Numărul de lovituri se va stabili prin încercări prealabile, astfel încât
să se obţină densitatea aparentă d.conf În timpul compactării cu maiul, tiparul va fi prins rigid de placa de
bază şi nu se va mai aşeza pistonul deasupra stratului de pământ.

4.2.6. Se scoate pistonul de deasupra stratului de pământ şi se sacrifică suprafaţa compactată pe

adâncimea de cca. 5 mm cu vârful unei vergele metalice sau cu un cuţit de laborator cu vârf ascuţit
(poziţia 5).

4.2.7. Se cântăreşte cantitatea de pământ pentru stratul următor şi se introduce în tipar peste stratul
compactat, uniformizându-se suprafaţa (poziţia 6).

4.2.8. Se introduce pistonul cu guler exterior cu înălţimea totală de 65 mm (notat cu nr. 2 în fig. 3) şi se
compactează conform indicaţiilor de la punctul 4.2.5. (poziţiile 7 şi 8 din fig. 3).

4.2.9. Pentru realizarea ultimului strat se scoate pistonul interior (nr. 1) de la baza tiparului (poziţia 9), se
întoarce tiparul cu 180o (poziţia 10) şi se repetă operaţiunile de la punctele 4.2.6, 4.2.7. şi 4.2.8. (poziţiile
11<193>14).

4.2.10. Extragerea epruvetei din tiparul de confecţionare se face prin slăbirea piuliţelor fluture care închid
tiparul după generatoare, îndepărtarea celor două pistoane exterioare (poziţia 15) aşezarea unui piston
interior peste pământul compactat şi aplicarea unei uşoare presiuni, astfel încât epruveta să alunece în
interiorul tiparului. Decofrarea prin desfacerea completă a tiparului fără a desprinde în prealabil epruveta
de pereţii tiparului prin presare uşoară se poate solda cu fisurarea epruvetei după generatoare.

4.3. Tiparul metalic şi pistoanele vor fi şterse cu o perie, pregătindu-se pentru confecţionarea următoarei
epruvete.

4.4. Pe toată durata confecţionării celor trei epruvete pământul va fi menţinut în recipientul etanş.
4.5. După confecţionarea fiecărei epruvete se ia câte o probă din pământul rămas şi se determină
umiditatea, conform STAS 1913/1-82.

[top]

5. PREGĂTIREA EPRUVETELOR PENTRU ÎNCERCARE

5.1. Imediat după decofrare fiecare epruvetă este cântărită şi măsurată. Măsurarea se face cu şublerul de
adâncime (precizia 0,1 mm) astfel:

- pentru măsurarea diametrului epruveta va fi aşezată în poziţia orizontală pe o suprafaţă plană şi se

măsoară cu şublerul de adâncime la capete şi la mijloc (fig. 5);

- pentru măsurarea înălţimii epruveta este aşezată în poziţie verticală pe o suprafaţă plană şi se măsoară
cu şublerul de adâncime în trei poziţii situate la 120 o una de alta (fig. 6).

5.2. Masa epruvetei (G1) şi valorile medii ale diametrului , ale înălţimii şi ale umidităţii determinate

în timpul confecţionării se înscriu într-un formular, conform modelului din anexa A.

5.3. Fiecare epruvetă va fi înfăşurată într-o folie de polietilenă având lăţimea de 15 cm şi lungimea de 65
cm (cca. două circumferinţe), folia fiind unsă în prealabil la faţa sa interioară cu o peliculă de ulei mineral
pentru a permite modificarea înălţimii probei în timpul îngheţului. Pentru a nu se desface, pe ultima
porţiune a foliei se aplică un strat subţire de vaselină tehnică care va asigura lipirea capătului foliei. Una
din bazele epruvetei se izolează pentru a nu pierde umiditatea prin acoperirea cu un strat subţire de
vasilină tehnică.

[top]

6. MODUL DE LUCRU

6.1. Pregătirea instalaţiei pentru o încercare constă din următoarele operaţii:

6.1.1. Se aşează în compartimentul inferior, în dreptul orificiilor din placa de separaţie, câte un pahar de
sticlă conţinând fiecare câte 500 cm3 apă.

6.1.2. Se înbibă cu apă cele trei rondele filtrante.

6.1.3. Se aşază rondelele pe placa de separaţie, aliniindu-se după axa longitudinală a plăcii, iar fitilele
sunt trecute prin orificii în compartimentul inferior, fiind introduse fiecare în câte un pahar cu apă. Prin
acest montaj se asigură alimentarea cu apă a epruvetelor în timpul încercării de îngheţ, simulându-se
astfel condiţiile naturale de umezire.

6.1.4. Se închide compartimentul inferior prin montarea prin presare a panoului ,,a" din polistiren
expandat. În axa verticală a acestui panou, la 150 mm de la bază, se introduce un termometru în poziţie
orizontală printr-un orificiu care va avea acelaşi diametru cu al termometrului. Capătul termometrului va fi
lăsat cu cca. 5 mm în afară pentru a fi extras în vederea verificării temperaturii în acest compartiment.
6.1.5. Se verifică închiderea etanşă a uşii frigiderului.

6.2. Se aşază epruvetele pregătite, în frigider, pe rondelele de pe placa de separaţie, aliniindu-se după
axa longitudinală a acesteia şi lăsându-se spaţii de 40 mm între probe şi până la pereţii laterali ai
frigiderului, conform figurii 1. Poziţia epruvetelor va fi cu baza liberă (neizolată) pe rondelele filtrante,
asigurându-se astfel contactul cu sursa de alimentare cu apă pe timpul desfăşurării încercării.

6.3. Se aşază la partea din faţă, prin presare, panoul ,,b" din polistiren expandat, peste placa de separaţie.

6.4. Se umple spaţiul dintre epruvete cu granule din polistiren pe înălţimea de 15 cm, realizându-se astfel
izolarea termică laterală a acestora. Granulele vor fi uşor presate cu mâna şi se va nivela suprafaţa. Se va
avea grijă să nu se acopere şi suprafaţa superioară a epruvetelor, aceasta rămânând expusă la
temperaturile negative din acest compartiment.

6.5. Se aşază pe suprafaţa izolaţiei al doilea termometru care va servi pentru cotrolul temperaturii în
compartimentul superior.

6.6. Se închide frigiderul şi se pune în funcţiune.

6.7. Se reglează temperatura în interiorul instalaţiei prin modificarea poziţiei butonului termostatului, astfel
încât la suprafaţa epruvetelor să se realizeze temperatura de -8 1oC. Până la atingerea regimului normal
al temperaturii, verificarea şi reglarea se face la interval de 1 oră, deschizând uşa frigiderului pentru
câteva secunde, timp în care se va citi temperatura din compartimentul superior şi eventual se va modifica
poziţia butonului termostatului.

După atingerea regimului normal de funcţionare, verificarea temperaturilor în cele două compartimente se
face la interval de 12 . . 24 ore.

Obeservaţie: Citirea temperaturilor în interiorul celor două compartimente se poate face şi fără a deschide
uşa frigiderului prin utilizarea a două termometre cu cot la 90 o care se vor monta pe faţa exterioară a
frigiderului. În acest caz vor trebui însă perforaţi pereţii frigiderului pentru introducerea tijelor
termometrelor în cele două compartimente. De asemenea şi butonul de reglaj al termostatului poate fi
scos în afara frigiderului pentru a evita deschiderea uşii în vederea reglării temperaturii.

6.8. Încercarea începe din momentul atingerii la suprafaţa probelor a temperaturii de -8 oC şi durează 7
zile.

6.9. Pe durata încercării se controlează zilnic temperaturile din cele două compartimente efectuând, dacă
este cazul, reglarea pentru menţinerea temperaturilor între limitele stabilite (în compartimentul superior -8
1oC, iar în cel inferior, peste 0oC).

6.10. La sfârşitul încercării epruvetele vot fi scoase pe rând din frigider şi dezvelite de folia de polietilenă
care le acoperă suprafaţa laterală.

6.11. Se cântăreşte fiecare epruvetă, se măsoară cu şublerul înălţimea totală (H 2) şi înălţimea zonei
rămase neîngheţate (H3) în câte trei poziţii de pe contur, rezultatele fiind înscrise în fişa al cărei model
este prezentat în anexa A (pentru înălţimi se înscriu valorile mediilor aritmetice calculate cu precizia de
0,01 cm).

6.12. Din fiecare epruvetă se iau trei probe de umiditate din zona cu concentraţia maximă a lentilelor de
gheaţă formate în timpul încercării. Dacă lentilele nu sunt vizibile probele de umiditate vor fi luate din
porţiunea centrală a zonei îngheţate. Valoarea medie a umidităţii zonei îngheţate pentru fiecare epruvetă

se înscrie în acelaşi formular.

6.13. Operaţiile de cântărire, măsurare şi prelevarea probelor de umiditate se efecuează la temperatura

camerei, asigurându-se execuţia lor în timp cât mai scurt (maxim 10 minute pentru o epruvetă).

6.14. După fiecare determinare instalaţia se pregăteşte pentru o nouă încercare prin următoarele operaţii:

6.14.1. Se demontează panoul ,,b" şi se scoate izolaţia formată din granulele de polistiren, fără a opri
funcţionarea frigiderului.

6.14.2. Se demontează panoul ,,a" şi se completează volumul de apă din cele trei pahare la 500 cm 3.

6.14.3. Se menţine închisă uşa frigiderului până la introducerea unei noi serii de epruvete.

6.15. În cazul neutilizării instalaţiei se scot izolaţiile termice şi paharele cu apă, se dezgheaţă şi se
menţine frigiderul în stare uscată.

[top]

7. CALCULE

7.1. Cu datele măsurate, înregistrate în formular, pentru verificarea condiţiilor de execuţie a epruvetelor,
se calculează:

- volumul fiecărei epruvete:

în cm3    (4)

- densitatea în stare umedă:

  în g/cm3    (5)

- densitatea în stare uscată:

în g/cm3    (6)

- gradul de compactare pentru fiecare epruvetă:

în %    (7)
- gradul de compactare mediu pentru cele trei epruvete:

  în %    (8)

7.2. Pentru determinarea sensibilităţii la îngheţ-dezgheţ a pământului, se calculează conform STAS

1709/3-89 coeficientul de umflare la îngheţ (Cu) şi indicile de consistenţă al pământului după dezgheţ (I c),
cu relaţiile:

  în %    (9)

în care:

- H = H2 - H1, calculat cu precizia de 0,01 cm,    (10)

- Z = H1 - H3, calculat cu precizia de 0,01 cm   (11)

   (12)

Cu valorile individuale se calculează valorile medii pentru cele trei epruvete încercate care se utilizează
pentru stabilirea gradului de sensibilitate la îngheţ-dezgheţ a pământului studiat conform STAS 1709/2-89.

[top]

8. NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII ŞI PSI

8.1. La efectuarea lucrărilor de luare a probelor de pământ şi pentru încercarea la îngheţ efectuată în
laborator se vor respecta prevederile din următoarele acte normative:

- ,,Norme de protecţia muncii pentru lucrările de întreţinere şi reparaţii drumuri" ale M.T.Tc. - D.D.
(aprobate cu Ordinul nr. 8/1982), Cap. XXIV - Laborator pentru verificarea calităţii materialelor şi lucrărilor
de drumuri:

- a. Măsuri generale: art. 1032 ... 1037, 1042, 1048 ... 1059.

- c. Recoltarea carotelor: art. 1077 ... 1080.

- ,,Norme de protecţia muncii specifice activităţii de construcţii montaj pentru transporturi feroviare, rutiere
şi navale" ale M.T.Tc. - C.C.C.F. (aprobate cu Ordinul nr. 9/1982), Partea X - Norme de protecţia muncii
pentru laboratoare, Cap. 56:

- B. Recoltarea probelor: art. 6954 ... 6958.

- C. Pregătirea probelor pentru analize: art. 6966.

[top]