INTERVIU REZOLVAT MCC

1. Povestiti-mi putin despre datele dumneavoastra demografice (nume, varsta, mediu de

provenienta, oras, statut marital, etc.).

Ma numesc V. I. si am 82 de ani (ii tremura vocea). Ce sa spun, domnisoara,m-am nascut in Tarlungeni,

judetul Brasov. La tara nu prea era frumos. Trebuia sa ma ocup mereu de treburile din gospodarie. Nu
aveam eu timp sa invat si sa-mi vad de viata. Pe la varsta de 24 de ani m-am mutat in Brasov ca sa-mi
gasesc de lucru intr-o fabrica. Nu prea se facea scoala pe atunci, domnisoara. Conta sa ai un venit de
baza. In Brasov am stat la bloc. Acolo am intalnit-o pe Nuti (E), viitoarea mea sotie (rade). Dupa vreo 2
ani de zile, cat am fost impreuna, m-am decis sa o cer de nevasta, ce era sa fac? (rade). Am avut doua
fete cu ea, domnisoara. Le-am maritat pe amandoua (rade).

2. Ce imi puteti spune despre factorii stresori din viata dumneavoastra? Care ar fi acestia?

Stresul, domnisoara, face parte din viata mea. De la o anumita varsta, domnisoara, incepi sa-ti
faci griji pentru ziua de maine...uite, te imbolnavesti, trebuie sa mergi la doctor, sa iei
medicamente...nu-ti ajunge pensia nici pentru o paine. Muncesti o viata intreaga ca apoi sa mori
pentru ca nu ai bani de medicamente (ridica vocea). Daca te uiti la televizor, te stresezi mai tare.
Toata ziua auzi numai de politicieni, de crime, drogati...si acum a mai venit si virusul asta. Nici
nu stiu ce e virusul ala, domnisoara. Crezi ca stie cineva? Doar Cel de Sus stie.

3. Descrieti ce simtiti la nivelul corpului atunci cand sunteti tresat

Ce sa simt, domnisoara? Parca ma ia cu calduri (rade) si imi bate inima foarte tare. Uneori ma ia
si cu ameteli..am noroc cu nevasta-mea ca imi da ea nu stiu ce pastila si dupa ma ia somnul
(rade). Asta mai mult seara, asa. In timpul zilei, deobicei, ma duc si ma plimb pe strada asa...si
ma mai intorc doar cand ma calmez sau cand vine cineva dupa mine. Pierd notiunea timpului,
domnisoara. Cu atatea necazuri nici nu mai stiu cand nu sunt stresat. O mai sun pe fiica-mea aia
mica uneori, dar ea se sperie si mai tare. Zice ca e de la tensiune si trimite salvarea (rade).

4. Descrieti activitatile care va determina sa fiti stresat.

Domnisoara, ma streseaza foarte mult sa stiu ca trebuie sa merg in fiecare luna la doctor. Parca
nu mai traiesc. Ma gandesc mereu la asta. Cand stiu ca trebuie sa sun sa imi fac programare,
parca ma apuca si nervii. Si mai sunt si stirile, domnisoara. Cand ma uit la ele parca mi se face si
frica, ma si enervez...ma streseaza foarte tare, dar urmaresc sa vad si eu evolutia evenimentelor.
Ce sa fac? Asta e! Trebuie sa stim si noi, batranii, ce se mai intampla cu tara asta ca pe vremea
noastra nu erau atatea crime, atatea boli.

5. Descrieti o zi din viata cotidiana in contextual pandemiei.

Cum sa fie, domnisoara? Ma plictisesc foarte tare. Dimineata ma trezesc si vreau sa mananc, dar
parca nici pofta de mancare nu mai am. Aprind televizorul, dau pe Pro Tv si urmaresc stirile.
Apoi ma schimb si incerc sa citesc ziarul, dar nu ma ajuta nici vederea. Parca au luat-o toate
razna de cand cu boala asta. Mai scot capul pe geamul de la balcon, dar parca imi este si frica.
Unii spun ca virusul zboara prin aer, altii spun ca nu. Nici nu mai stii pe cine sa crezi,
domnisoara. Apoi iau masa de pranz si ma pun la somn. Nu prea dorm noaptea. Am tot felul de
ganduri. Cand ma trezesc, ma pun iar la televizor. Ce sa fac? Astept sa vina ziua urmatoare
(rade).

6. Detaliati modul in care v-a afectat declansarea pandemiei viata sociala.

De cand a inceput toata chestia asta cu virusul, nu am mai facut nimic. Inainte ieseam cu fostii
colegi de munca, mai radeam, mai jucam sah, table..acum nu mai pot sa fac nimic. Nici la
cumparaturi nu pot sa ies. Imi face fiica-mea cumparaturile si mi le lasa la usa. Stau toata ziua in
casa, ma plictisesc, aprind televizorul si iar ma enervez si ma stresez. Ma apuca iar panica, iar
vreau sa ma plimb doar ca de data asta nu pot nici sa ies din casa. Nici noaptea nu mai pot sa
dorm, domnisoara. Te rog sa ma crezi. Uneori imi doresc sa mor si sa scap odata de tot.

7. Ce imi puteti spune despre frecventa cu care urmariti stirile locale?

Ce sa zic? Stirile fac parte din viata noastra. Le urmarim foarte des, de fiecare data cand sunt
difuzate, chiar. Dar nici nu avem ce altceva sa facem. Mai dam seara pe Trinitas, dar parca ne
deprima, nu alta.

8. Ce senzatii simtiti la nivel corporal atunci cand urmariti stirile locale?

Parca ma ia cu calduri, domnisoara. Inima parca imi iese din piept. Stau cu grija pana aud noul
numar de bolnavi. Dupa ce se termina sterile, ma iau durerile de cap (rade).

9. In ce masura va simtiti in siguranta cu masurile de prevenire a infectiei luate de catre

autoritati?

Eeeeh, masurile sunt bine luate. Stiu si eu acum? Ei sunt aia priceputi. Ei au scoala, domnisoara.
Noi suntem si batrani. Speram ca daca respectam regulile lor, vom trece cu bine si de incercarea
asta. Acum, cum o vrea Dumnezeu. Imi e frica, mai degraba, ca oamenii nu le respecta,
domnisoara. Nu vedeti si dumneavoastra? Nu poarta masca, nu stau la distanta. Degeaba au zis
autoritatile ceva. Oamenii fac numai ce vor.

10. Ce simtiti la nivel emotional atunci cand urmariti stirile?

De multe ori, parca imi vine si sa plang. Pe cuvant va spun. Simt asa ca nu mai pot. Parca nu mai
am vlaga si motivatie, domnisoara. Nici cu nevasta-mea nu imi vine sa mai vorbesc. Sunt foarte
iritat si ma enervez din orice. Atunci cand ma uit la stiri, nu mai pot sa fac nimic altceva. Ma
simt foarte iritat. Nu ma mai pot intelege cu nimeni din jurul meu.

11. Cat timp credeti ca va dura perioada de criza in tara dumneavoastra?

Nu stiu, domnisoara. Nu stiu daca vom mai reusi sa revenim la vietile noastre asa cum erau. Noi
sigur nu. Suntem batrani. Pe noi ne mai salveaza doar Dumnezeu (rade). Ma gandesc la noile
generatii care vor veni. Ce vor face aia, domnisoara? Vor creste cu masca la gura. Nu stiu cat va
mai dura, dar deja simt ca nu mai pot. Nici pe vremea razboiului nu cred ca a fost asa (rade).

12. Descrieti cum decurgea o zi din viata dumneavoastra inainte de pandemie.

Ehe, domnisoara, inainte nu prea stateam atata la televizor. Ma trezeam dimineata, mancam,
iesieam pe geam. La pranz mancam, ma odihneam putin, iar apoi ieseam cu prietenii mei sa
jucam sah sau table. Era tare frumos. Seara ma intorceam si citeam putin. Nu ma uitam eu atata
la stiri (rade). Nu ma mai recunosc pe mine. Zici ca sunt copil mic si ma sperii din orice. Nu ma
gandeam atat de mult la moarte.

13. Ce imi puteti spune despre activitatile pe care le desfasurati pentru a reduce stresul?

Incerc sa imi iau gandul. V-am spus, incerc sa fac o plimbare sau ceva. Acum, ce-i drept, este
putin cam greu pentru ca nu avem voie sa iesim afara, dar incerc sa ies macar pe balcon.
Problema e ca imi mai amintesc de ce ziceau doctorii aia despre virusul din aer si asta ma
streseaza si mai tare. Nu mai stiu ce sa fac, domnisoara. Incerc sa mai citesc, dar nu ma mai tin
ochii. Ma mai uit pe Trinitas si incerc sa-mi zic ca ne ajuta Dumnezeu, dar nu vedeti ce rea e
lumea, domnisoara?

14. Detaliati ce simtiti la nivel psihic atunci cand stati in casa la recomandarea autoritatilor.

Ma enerveaza foarte tare ca trebuie sa stau in casa, dar inteleg ca este pentru binele nostru. Nu
stiu cand vor ridica restrictiile, dar ma face sa simt ca vreau mai mult ca oricand sa vorbesc acum
cu prietenii mei (rade). Parca as fi copil mic, nu alta (rade).

15. Detaliati ce simtiti la nivel psihic atunci cand sunteti nevoiti sa iesiti din casa pentru
necesitati in perioada aceasta.

Nu iesim foarte mult din casa. Fetele noastre ne ajuta cu alimentele si cu facturile, dar trebuie sa
mergem periodic la medic. Ne este foarte frica atunci cand facem acest lucru. Purtam masti si
manusi, dar tot stam cu grija cateva zile. Am innebunit-o pe doctorita cu telefoanele (rade). Pe
drum suntem foarte agitate si ne uitam mereu in jurul nostrum pentru a putea ocoli oamenii.

16. Ce veti face dupa ce situatia se va imbunatatii?

Domnisoara, nu stiu cand si daca se va imbunatatii...sincer va zic. Dar mi-ai placea foarte mult
sa-mi revad prietenii si sa mai joc odata cu ei sah.( ii tremura vocea). Cine va trai sa apuce acele
vremuri? (rade cu o voce stinsa).