Tema 1: Ierarhie şi slujire în Vechiul Testament

Punerea mâinilor în epoca Vechiului Testament era un act sacramental consacrat de

binecuvântare, aceasta ne aduce aminte de proorocii Vechiului Testament: Avraam, Isaac,
Iacob. Ce este foarte imporatnt de reținut este faptul că în creștinism a fost practicat ca rit de
consacrare a slujitorilor.
 Tema 2: Ierarhia sacramentală şi treptele ei în Noul
Testament

Din cartea Faptele Apostolilor găsim informații foarte importante legate de treptele
ierarhice, acestea fiind următoarele:

 Apostoli
 Presbiteri
 ἀδελφοί ( adelphi)

Iar termenul generic pentru „πρεσβύτερος” face referire la treptele clericale de astăzi: diacon,
preot, episcop.
 Tema 3: Hirotonie şi Hirotesie în epoca primară

Încă din perioada Vechiului Testament apar cunoscuți termenii de hirotonie și

hirotosie, care pentru început erau folosiți împreună pentru a defini același lucru. Hirotonia
înseamnă punerea mâinilor și hirotesie ridicarea mâinilor. În lumea antică votarea sau
alegerea cuiva se făcea prin întinderea mâinilor.
 Tema: 4 ἱερεύς şi πρεσβύτερος în Noul Testament

La fel cum hirotonia și hirotesia în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament erau
folosite împreună, în Noul Testament mai sunt descoperiți doi termeni asemănători și anume :
„ἱερέυς” care înseamnă „preot” și „πρεσβύτερος”.
Termenii în epoca primară erau folosiți unii pentru ceilalți, iar marea problemă a acelei
vremi era că termenul de „ἱερέυς” era întrebuințat în lumea păgână pentru preot, iar
creștinismul a avut o mare problemă cu păgânii, de exemplu Sfântul Iustin Martirul și
Filosoful, din cauza faptului că erau confundați cu ritualul păgân. De aceasta s-a ajuns la
concluzia de a folosi termenul de „πρεσβύτερος”, care înseamnă bătrân ceea ce de foarte
multe ori protestanții atacă pe creștini din cauza acestui termen. Însă cu timpul termenii
bisericești se consacră prin folosire.
 Tema 5: Ex opere operato? Lucrarea harului prin sau
fără vrednicia clerului?

În această temă descoperim o problemă care s-a pus încă din epoca primară, iar mai
ales estediscutată în zilele noastre de către protestanți, fiind strâns legată de hirotonie. În ziua
de astăzi toată politica împotriva Bisericii se leagă de autoritatea sau neautoritatea preoților.

Întrebarea : „ Ex opere operato?” înseamnă lucrarea harului preotului depinde sau nu

de vredicia clerului. Un lucru foarte important de reținut este acela că, toate textele care
vorbesc despre hirotonie amintesc despre această întrebare.
Părintele Dumitru Stăniloae este unul dintre cei care scrie despre această problemă, iar
acesta înclină spre decizia oficială a Bisericii Ortodoxe și a părinților capadocieni precum
Sfântul Grigorie de Nazianz care vor să salveze această idee : Harul vine și lucrează și nu stă
după vrednicia preotului, pentru că Dumnezeu nu poate lipsi o comunitate a unei Biserici de
har din cauza unui episcop care are diferite probleme în viața sa.” Ci El transmite Harul Său
în modul Lui, însă în același timp Biserica prin textele slujbelor sale menționează faptul că
este posibil ca Dumnezeu să nu facă lucrător Harul Său datorită păcatelor episcopului sau
preotului.

Vrednicia sau nevrednicia preotului intră în discuție în momentul în care sunt înțelese
cele două aspecte ale Bisericii: atât cea obiectivă a împărtășirii cu Sfintele Taine, cât și cea
subiectivă de împropiere a harului în care preotul joacă un rol fundamental.
Tema 6: Taina Hirotoniei în Didahia celor 12 Apostoli

În Didahie, secolele I – II facem cunoștință cu conștiința faptului că cei care săvârșeau

ritualul slujbei în vremurile acelea, împlineau o slujire care era mai mare decât ei. Tot din
Didahia celor 12 Apostoli aflăm că este vorba și de o disciplină penitențială, preoții având
acest lucru.

O expresie foarte importantă de reținut este aceasta : „Rugăciunile voastre şi

milosteniile şi toate faptele aşa le faceţi precum aveţi în Evanghelia Domnului nostru.”,
aceasta fiind o expresie a lumii semitice, care face referire la tradiția vie pe care aceștia o
aveau, o păstrau în comunitatea lor. Tot un aspect important din Didahie sunt imperativele:
vrednici, blânzi...; pe care aceasta le emite asupra persoanei diaconului, preotului sau
episcopului.
 Tema 7: Taina Hirotoniei în Tradiţia apostolică

Tradiția Apostolică este atribuită Sfântului Ipolit Romanul în secolul III, lucrarea în
sine s-a crezut a fi pierdută, dar mai apoi a fost găsită sub denumirea de Rânduiala
Bisericească Egipteană care a fost identificată cu lucrarea sfântului Ipolit sub numirea de
Tradiția Apostolică prin comparare de text.

În prima parte a capitolului doi se cere să fie hirotonit episcopul care este ales de popr.
Apoi în capitolul trei descoperim o rugăciune din secolul III din Roma, care este o rugăciune
adresată Tatălui, iar toate textele din Tradiția apostolică sunt realizate după paradigma
Anaforalei Euharistice. După cum am mai văzut și în celelalte rugăciuni și aceasta este
compusă dintr-o parte anamnetică și una epicletică.
 Tema 8: Taina hirotoniei în Didahia celor 12 Apostoli

În Didahie, secolele I – II facem cunoștință cu conștiința faptului că cei care săvârșeau

ritualul slujbei în vremurile acelea, împlineau o slujire care era mai mare decât ei. Tot din
Didahia celor 12 Apostoli aflăm că este vorba și de o disciplină penitențială, preoții având
acest lucru.

O expresie foarte importantă de reținut este aceasta : „Rugăciunile voastre şi

milosteniile şi toate faptele aşa le faceţi precum aveţi în Evanghelia Domnului nostru.”,
aceasta fiind o expresie a lumii semitice, care face referire la tradiția vie pe care aceștia o
aveau, o păstrau în comunitatea lor. Tot un aspect important din Didahie sunt imperativele:
vrednici, blânzi...; pe care aceasta le emite asupra persoanei diaconului, preotului sau
episcopului.
Tema 9 Taina hirotoniei în Constituţiile Apostolice