Sunteți pe pagina 1din 406

Biblioteca Cronopedia

Associazione Internazionale Caffe letterario


coordonator Lenuş Lungu

Aripi de vise
Parole sulle ali dei sogni
~ antologie internaţională~
~ antologia internazionale ~

Editura StudIs
– Iaşi, 2020 –
Parole sulle ali dei sogni

Redactor: Lenuş Lungu


Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web)
Tehnoredactare şi corectură: Ioan Muntean
Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (foto web)

Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei


Cronopedia (http://lenusa.ning.com)
Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului şi
reţelei Cronopedia.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


Aripi de vise : antologie internaţională =
Parole sulle ali dei sogni : antologia
internazionale/coord.: Lenuş Lungu - Iaşi:
StudIS, 2020
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-48-0515-7

I. Lungu, Lenuş (coord.)


82

Tipărit la Editura StudIs – Iaşi


Tel. 0232.217.754
Mobil: 0745.263.620

2
Pe aripi de vise

coordonator Lenuş Lungu

Aripi de vise
Parole sulle ali dei sogni
~ antologie internaţională ~
~ antologia internazionale ~

~ Iaşi 2020 ~

3
Parole sulle ali dei sogni

4
Pe aripi de vise

C u v ân t Î n ai n t e

Antologia a luat naștere din dorința mea, din dorința de a face


cunoscute creații ale unor scriitori, cu har poetic. Predomină poezia
modernă, cu și fără rimă, dar cu o putere deosebită de a transmite
bucuria, emoția, gândurile și iubirea poetului. Un popas scriitoricesc
de pe globul pământesc.
Autorii se întâlnesc aici între aceste file ce își exprimă trăirile
și sentimentele. Experiențele, stările sufletești care inspiră geneza
poeziei lor sunt cu siguranță unice. Nu este tocmai o descoperire,
dar este o constatare care va da naștere unei viziuni asupra iubirii. O
nouă muzică în versuri, o nouă iubire, o nouă credință, o nouă etică,
o gândire nouă. Ne-am unit în această antologie a sufletului să
putem resimți dorința și speranța pentru a construi un pod al
sufletului de comunicare în versuri.
Creațiile acestor scriitori strălucesc prin muzicalitatea notelor
artei poetice.

5
Parole sulle ali dei sogni

Foreword

The anthology was born from my desire, from the desire to


make known the creations of some writers, with poetic grace.
Modern poetry predominates, with and without rhyme, but with a
special power to convey the poet's joy, emotion, thoughts and love.
A writing stop on the globe.
The authors meet here between these pages that express
their feelings and feelings. The experiences, the moods that inspire
the genesis of their poetry are certainly unique. It is not exactly a
discovery, but it is a finding that will give rise to a vision of love. A
new music in lyrics, a new love, a new faith, a new ethics, a new
thinking. We have united in this anthology of the soul to be able to
feel the desire and hope to build a bridge of the soul of
communication in verse.
The creations of these writers shine through the musicality of
the notes of poetic art.

6
Pe aripi de vise

P ar o l a pr i m a

L'antologia è nata dal mio desiderio, dal desiderio di far


conoscere le creazioni di alcuni scrittori, con grazia poetica. La
poesia moderna predomina, con e senza rima, ma con un potere
speciale per trasmettere la gioia, l'emozione, i pensieri e l'amore del
poeta. Una tappa di scrittura sul globo.
Gli autori si incontrano qui tra queste pagine che esprimono i
loro sentimenti e sentimenti: le esperienze, gli umori che ispirano la
genesi della loro poesia sono certamente unici. Non è esattamente
una scoperta, ma è una scoperta che darà origine a una visione
dell'amore. Una nuova musica nei testi, un nuovo amore, una nuova
fede, una nuova etica, un nuovo pensiero. Ci siamo uniti in questa
antologia dell'anima per poter sentire il desiderio e la speranza di
costruire un ponte dell'anima della comunicazione in versi.
Le creazioni di questi scrittori risplendono attraverso la
musicalità delle note dell'arte poetica.

Lenuș Lungu

7
Parole sulle ali dei sogni

8
Pe aripi de vise

Mario Grasso
Note biografiche

Mario Grasso, laureato in


Scienze Sociali, giornalista
pubblicista, scrittore, poeta.
Ha pubblicato i romanzi La casa
con le imposte socchiuse, I vastasi
della socia, Latte di cammella, Spirito
e carne, La lucertola a due code, Il baule, Keffaya, L’albero
della discordia, L’idea fissa, La comunità oscura, L’età difficile,
Il chirurgo che amava le orecchiette e Le mani di Manduria.
Presente in antologie e opere collettive: La pelle non
dimentica, I pensieri dell’Anima, (Ri)partenza da Nasso.
Da saggista, ha pubblicato una quindicina di testi di
cultura manageriale. Per la Franco Angeli ha diretto la collana
Skill.
Come giornalista pubblicista, ha collaborato con
quotidiani e periodici. Ha diretto il mensile Web Economy e
un settimanale on line.
Da giornalista ha vinto il XXVIII Premio letterario La
Mole. Per la narrativa ha ottenuto numerosi riconoscimenti.

9
Parole sulle ali dei sogni

Ti ho aspettata

Ti ho aspettata accarezzando il tempo


perché non allungasse il passo
lasciandomi vagare nella vita che vivevo
avendo ai lati spazi immensi in cui non mettevo piede.
Mi hai portato fuori dai miei confini
e mi chiedo dove vivesse il tuo sorriso
prima che illuminasse i miei pensieri più oscuri,
cosa guardassero i tuoi occhi
verdi come l’erba tenera di quest’amore
che di fresca rugiada bagna l’anima.
Ora, ogni tuo sguardo
si posa dove da tempo era atteso,
ogni tua parola
ha il suono che da sempre volevo sentire,
ogni tuo gesto esprime
la delicatezza costantemente sognata,
ogni tuo bacio regala
la dolcezza giorno e notte desiderata.
Voglio spogliarmi di tutti i pensieri
giammai del tuo amore
che mi veste ogni istante.
Senza avrei molto freddo.

10
Pe aripi de vise

Il tuo segreto

Mare calmo sei


invito a navigare nel tuo infinito
e attendere albe di rosso fuoco colorate.
Le tue parole d'amore mitigano la mia malinconia
lenitive sono le carezze che spalmi sulla mia pelle
fresche come il soffio d’aria che cresce sui fiumi
e accarezza i fili d’erba che, lungo i cigli,
custodiscono fiori delicati.
Mare agitato sei
e con la tua marea domi il fuoco dell’inferno
che inquieta rende la mia carne.
Tenerezza e passione, callida unione,
tingono il tuo sguardo d’amorevole dono
e languide le palpebre dopo ogni banchetto d’amore.

C ar t a c h e par l a di t e

Ecco...
arriva all’improvviso
il momento in cui desidero dirti una cosa,
un pensiero che non può aspettare,
che io non voglio rimandare
ne sento il bisogno, come l’aria...per vivere.
E allora lo scrivo
compagno di altri pensieri già vergati:
carta scritta sei,
11
Parole sulle ali dei sogni
preziosa
colma di vita vissuta nel desiderio di te.
Parole non pensate... ricercate... lucidate
perché ciò che voglio offrirti è un fiore spontaneo
una frase minuta racchiusa in un respiro,
nella carezza che non posso darti.
E allora, in questo momento inatteso che pretende attenzioni,
affido alla carta quello che ho da dirti
carta che parla di te, e di me.

S m an i a
Irrefrenabile smania ho di te.
Arsura e acqua sei della mia sete d’amore
fame e cibo per la mia carne
conforto e tormento per la mia passione.
Seduce l’aroma dei tuoi pensieri,
aspri di verde limone o dolci di gialla ginestra,
che ai miei amano intrecciarsi.
Se m’avvolge il profumo della tua pelle
nell’Adamo che addentò la mela io mi rivedo.
Vesto della tua intima fragranza
e non invidio chi è felice perché ho molto di più.
Licenziosa perdizione e delicata tenerezza
sei
verginale pudore e spudorata passione.
Irrefrenabile smania ho di te.

12
Pe aripi de vise

C o m e g abb i an i
Come gabbiani
proiettati verso le onde
alla ricerca di cibo
ci nutriremo della nostra passione
insaziabili.
Voleremo sulle stelle dove
gli innamorati gustano l’amore
inoltrandosi nel paradiso.

L'attesa
L'attimo prima che una foglia assetata accolga la goccia,
il silenzio sospeso che si insinua fra una nota e l'altra,
l’emozione del tuffo che sta per farsi acqua,
la tensione dell’alunno che sente arrivare il suono della campanella,
gli istanti più chiari che separano la notte dall'aurora,
l'espressione di sorpresa prima di scartare un regalo inaspettato:
è questa l’attesa.
Sono quella foglia assetata e tu
il silenzio inebriante
l'acqua limpida.
Sono quel bambino e tu
l’allegria della libertà ritrovata
l'alba chiara
il regalo inaspettato.
L'attesa è tenere il fiato sospeso per assaporare la gioia
e tu sei il mio appagamento.

13
Parole sulle ali dei sogni

Promessa

L’amore non è rubare una stella al cielo


o raccogliere i fiori più soffici e profumati
per farne dono alla persona amata;
non è un cuore che batte più forte di cento tamburi
e corre più veloce di un levriero;
non è la più saggia delle follie
e nemmeno la dolcezza che scaccia l’amaro della tristezza.
L’amore non è la luce che illumina l’ispirazione del poeta
che abita in ogni innamorato;
il fuoco che scalda due cuori e una capanna
e nemmeno l’acqua che bagna l’assetato deserto della solitudine;
non è la grande passione
capace di intaccare allo stesso tempo cuore, sensi e cervello,
il desiderio di dividere ogni istante con la persona amata.
L’amore non è l’eccitazione
che lascia senza fiato,
che fa sognare di accarezzare il corpo così tanto desiderato
e scambiarsi mille baci e poi ancora mille.
Non pensare che io non sia romantico:
questo è solo l’innamoramento!
L’amore è ciò che rimane
quando l’innamoramento sfuma, si attenua, scompare.
Questo è ciò che io ti prometto,
ora per sempre!

14
Pe aripi de vise

D am mi t u t t o

E ora dammi tutto di te


non solo quello che cade sotto gli occhi
di tanti e di tutti.
Voglio anche ciò che mantieni segreto,
quello che nascondi negli armadi della mente
e nei bauli dei ricordi,
ciò che può non piacere
e che forse non ami nemmeno tu.
Voglio tutto di te
e non solo una parte,
perché anche dei difetti e delle tue paure
io voglio essere casa.
Dammi tutto di te:
solo così posso sperare di avvicinarmi alla tua anima.

T i gu ar d o do r mi r e

Invidio il lenzuolo che


il corpo ti avvolge rubandoti l’odore
mentre, estasiato,
ti guardo dormire.
Bella sei, sensuale più di tante
e più di tutte delicata e commovente poesia.
Gioco con i pensieri e convengo che
come un violento temporale mi scuoti
e come una sommessa preghiera mi calmi.
15
Parole sulle ali dei sogni
Penso al tuo bisogno di libertà da me
e al tuo scegliere di stare con me,
al tuo allontanarti portandomi nei tuoi pensieri,
al tuo tornare regalandomi il paradiso.
Ti desidero anche nel tuo riposo
così come arde un fuoco, in silenzio.

16
Pe aripi de vise

Landini Lorenzo
CV
2019 - 3° classificato al VII PREMIO
INTERNAZIONALE CITTA’ DI SARZANA
con la silloge a tema: „L’ITALIA SCRIGNO
DI BELLEZZA”
2019 Diploma di Merito al SAN DOMENICHINO con il libro
„EVASIONI”
2019 Menzione D’onore al PREMIO LETTERARIO DI ARTE
LETTERARIA; IL CANTO DI DAFNE con il libro „SINDROME D’AMORE”
2019 Encomio di Merito CITTA DELLA ROSA con il libro
„EVASIONI”
2019 GIRO D’ITALIA DELLA POESIE IN CORNICE poesia „LA
PAROLA
2019 Pubblica la poesia „LA NOBILTA’ STRAPPATA” Sul
FEDERICIANO
2019 Pubblica la poesia „ATTIMI D’EMOZIONI” su VERRA’ IL
MATTINO E AVRA’ IL SUO VERSO.
2019 IL TIBURTINO Diploma di Merito con la poesia
„ADESSO”
2018 Premio Speciale di Merito al FESTIVAL DELLA
LETTERATURA THESAURUS con la poesia „LA VALIGIA”
2018 Premio Speciale „AMICI...” al VI PREMIO LETTERARIO
CITTA’ DI SARZANA con il libro „EMOZIONI”
2018 Pubblica la poesia „IL DISASTRO” su POESIE PER
RICORDARE

17
Parole sulle ali dei sogni
2018 Menzione di Merito al concorso GIORNATA MONDIALE
DELLA POESIA
2018 Finalista al 2° PREMIO MARIA CUMANI QUASIMODO
con la poesia „CERCASNDO DI DORMIRE”
2018 Selezionato al 3° PREMIO MARIA CUMANI QUASIMODO
con la poesia „LA VALIGIA”
2018 14° al GIRO D’ITALIA DELLA POESIE IN CORNICE poesia
„LA MAMMA”
2018 PREMIO LETTERARIO EUROPEO MASSA Benemerito con
la Poesia inedita „LA PIETA’”
2018 Diploma di Merito al III CONCORSO IL PARNASO
2017 pubblica la poesia „BRIVIDI D’EMOZIONE” sul
FEDERICIANO
2017 PREMIO LETTERARIO EUROPEO MASSA sez. E Dialetto
„MA NDOV ANDREN A FNIR”; Medaglia e Attestato di Benemerito
della Cultura
2017 Pubblica la canzone „ CREATURA IMMORTALE” su CET
AUTORI DI MOGOL
2017 Premio Speciale” UNA VITA IN VERSI” al V CONCORSO
INTERNAZIONALE CITTA’ DI SARZANA; Sez. A poesia „CREATURA
IMMORTALE” Sez. B libro „LA TENEREZZA.
2017 Pubblica su „CRONOS IZ IVOR” Rivista de cultura le
poesie „E’ COMPIUTO” - „MONDO”-”L’ALBA”-”ALTO TRADIMENTO”.
2017 Concorso INTERNAZIONALE IL PARNASO premio della
critica
2017 pubblica la poesia „SPERANZA” su CET AUTORI DI’
MOGOL
2017 Concorso „CINQUE TERRE - GOLFO DEI POETI medaglia e
menzione d’onore al libro „EVASIONI”

18
Pe aripi de vise

L a v al i gi a

Si ode un vagito è al mondo nuova vita.


Celeste o rosa poi non conta molto:
Può esser fiore su un ramo non colto
oppure una gemma che al bene ti invita.
La sua mente è vuota
il suo cuore pulito:
verrà ammaestrato
dal cibo servito.
La cultura, l’amore e l’educazione
diventano basi alla sua evoluzione:
E’ spugna assetata, assorbe l’ambiente
di chi si circonda diventa assorbente.
Un bacio, un sorriso, una lieve carezza
sono il trampolino alla sua tenerezza.
Un nido sicuro unito all’amore
saranno le basi in cui poggia il suo cuore.
Immerso nell’odio, follia, corruzione
diventa l’allievo della perversione.
Le liti, divorzi, freddezza d’amore
non lasciano spazio induriscono il cuore.

La sua vita è un viaggio!


Sarà un bruto o un saggio?:
Un’anima bianca, nera, oppur grigia
è determinato da ciò che ha in valigia.

19
Parole sulle ali dei sogni

La nobilta’ strappata

Togliere un petalo a una rosa


è come strappare una pagina a un libro,
resta uguale nella forma
ma nel suo cuore è ferito:

Così è il rovinare la dignità di un individuo,


anche se a te può sembrar poco,
è dal suo cuore che la strappi.

B a mbi n a

Nel tuo vestito fine puro e santo: Mi appari come un


giglio in bianco manto. Bambina mia tu non invecchi mai, sei
un giardino al cuore e tu lo sai.
Il tempo che passando lascia il segno, mette cornice al
tuo divin disegno. Sei dolce sei bella sei vera tu hai ridato vita
a colui che non c’era.
Nessuno può strapparti dal mio cuore, sei ancorata al
mare dell’amore. Bambina mia portata a me dal vento d’averti
colta al volo son contento.
Se pur tornasse il tempo dell’aurora, ti coglierei come ti
presi allora. Sei dolce sei bella sei vera tu hai ridato vita a colui
che non c’era.

20
Pe aripi de vise
Come potrebbe lasciar l’anima mia, la „cosa” più
preziosa che ci sia! Se il corpo mi lasciasse o mia adorata, la
mente mia sarebbe a te legata.
La morte non potrà scalfir l’amore, ne toglierti o
bambina dal mio cuore. Sei dolce, sei bella, sei vera, tu hai
ridato vita a colui che non c’era.
Sei pure nei miei sogni o primavera senza favella eppure
così vera. Odio svegliarmi se tu non sei vicina, mi manca il tuo
sorriso di bambina.
Di perderti il pensier mi fa star male: Saresti un paradiso
senza scale. Si dolce, sei vera, sei bella, tu...del mio
universo...sei l’unica stella.

La spada nel cuore


Colpire un sentimento
è metter morte al cuore:
Se uno ama davvero
tutto il suo interno muore.

L’uomo si sente forte


ma è tutto sentimento
quando è colpito al petto
si accascia in un momento.

L’oro, i beni, il potere,


rendono l’uomo forte:
Ma se gli spezzi il cuore
gli provochi la morte.
L’essere che è in te stesso

21
Parole sulle ali dei sogni
fatto è di sentimenti,
questi tengono in piedi
gli esterni paramenti.

Si può pensar che l’aria


non abbia consistenza:
Ma tolta al palloncino
ne annulla l’esistenza.

Così l’esterna immagine


è fragile e precaria:
se vuoi restare in piedi
presta attenzione all’aria.

Non dare i sentimenti


a chi non rende nulla,
non mettere nel cuore
la loro aria fasulla.

L’amore fa arricchire
profondi sentimenti:
l’odio come una spada
colpisce quei momenti.

Ognun vive d’amore,


tutti lo sanno dare.
Schiva parole inutili
che il cuor fanno affondare.

22
Pe aripi de vise

Alzati

Or quando cala il sol dall’orizzonte,


e tu ti senti stanco e desolato:
Mentre il tuo cuore batte sconsolato,
tu...non lasciarti andar, poni il tuo fronte!

Qualunque sia...la causa d’oppressione,


che prima o poi ti trovi ad affrontare:
Tieniti sempre pronto...non mollare!
Si troverà un rimedio ad ogni azione!

La vita che possiedi è il tuo tesoro,


e con il tempo, il suo valore aumenta,
anche se sei caduto...vai! Ritenta!
È alla fatica...che segue il ristoro!

Vi voglio raccontare una storiella:


Di quel che perse un occhio in uno stecco,
fu positivo alla più nera iella,
disse: „quanto era peggio? S’era una forcella!”

23
Parole sulle ali dei sogni

L a b ambo l a
È là in fondo, su un vecchio divano,
la sua veste è ingiallita dal tempo,
sembra ieri quel giorno lontano,
fu un regalo una cosa gradita:

regalata dal padre alle figlie,


con l’amore più grande del mondo.
Un ricordo che insieme alla moglie,
al cuor dona il valor più profondo.

Son momenti che sembran passare,


ma in realtà, ti si attaccano al cuore,
se potessi, ora indietro tornare,
quella bambola vorrei essere me.

Il futuro
Il tempo non si ferma, ne indietro può tornare:
Gli resta solo una via; verso il futuro andare!
L’uomo vive nel tempo; e va per la sua strada:
Ha solo, una direzione o bene o mal che vada!

Quel che ora è futuro, non darlo per scontato:


La meta è nel domani, l’azione è nel passato!
Viaggiare insieme al tempo e non esser superato:
Oggi per l’uomo è un sogno! Domani dato di fatto.

24
Pe aripi de vise

I l cu cci o l o

Il tuo sorriso mi rallegra il cuore,


ridesta sentimenti tanto cari,
quando vieni da me mi rendi onore:
Sei come un fuoco posto sugli alari.

Il tuo voler saper, già ti fa grande:


Nell’arte d’imitar sei molto forte;
sei come il mare mosso dalle onde,
ma quando non ci sei; sono ore morte.

Anima vagante
Bianca come la neve
sola in un dì sereno
dolce nel tuo andar lieve
rubi il pensier terreno.

Voli nel blu del cielo


da un alito sospinta
avvolta nel tuo velo
sembri lassù dipinta.

Poter con te viaggiare


compagna dei miei sogni
la mente riposare
dar pace ai miei bisogni.

25
Parole sulle ali dei sogni
Raggiunger l’infinito
come anima vagante:
Libera dall’attrito
di un mondo molestante.

L’eterna icona

Tu eri bella come un fiore,


tu eri dolce come il miele,
tu creatura dal buon cuore
tu ammainasti le mie vele.

Tu gioiello del mio petto,


tu corona da ornamento,
tu sei un dono a me perfetto,
tu sei diva del momento.

tu sarai un’eterna icona,


tu sarai in eterno mia,
così ho scritto e cosi sia!

26
Pe aripi de vise

Nicu Doftoreanu
CV
NICU DOFTOREANU s-a născut în
1951 la Bucureşti. Este absolvent al Institului
Politehnic Bucureşti promoţia 1975.În
stagiatură 1980-1983 a fost membru al
Cenaclului „Fântâna Mioriţei” iniţiat de
EMANOIL COBZALĂU la Întreprindea de Mecanică Fină Bucureşti, unde a
fost şi în colectivul de redacţie al revistei cu acelaşi nume.
A fost publicat în ziarele „Adevărul”, „Suplimentul Literar Artistic
Tineretul Liber”, „Gând Românesc” Alba Iulia, „Destine”, „Ziarul ştirilor de
Cluj”, precum şi în revistele „Ing.” „6.20.77”, „Apollon”, „Astralis”, „Gândul
Anonimului”, „Literar-Ing”, „Cetatea lui Bucur”, „Onyx” din Irlanda, „Pagini
Româneşti” din Noua Zeelandă, „Cronica Fundaţiilor”, „Vatra Veche”,
„Independenţa Română”, „Bogdania”, „Chronos”, „Taifas Literar”,
„Amprentele Sufletului” „Convorbiri Literar Artistice”, „Revista I.D.E.I” din
Zalău etc.
Din anul 1997 a început să participe la şedinţele lunare ale
cenaclului „DESTINE” și, de la înfiinţare, la cenaclul inginerilor „AGIR”
condus de NICOLAE VASILE.
Pentru prima oară în Aprilie 2000, a fost publicat în volumul
„COPACUL CU FRUNZE ALBE”, când a luat Premiul I ca laureat al
concursului „Cititorul punctează poetul”, inițiat de directorul societății
DESTINE și președintele filialei pentru copii și tineret București a Uniunii
Scriitorilor din România, VICTOR GH. STAN.
Ulterior, în anii 2001 şi 2002 a mai luat premiul II şi respectiv III la
Concursul Naţional de Poezie organizat de aceiași societate „DESTINE”. A
obţinut Premiul de Excelenţă oferit de „Cronopedia” în anul 2014, care a
constat în publicarea volumului de autor „Tangouri sub... acoperire”. În anii
2015 și respectiv 2016, a primit: Diplome de excelenţă de la Societățile

27
Parole sulle ali dei sogni
culturale Destine și Apollon A mai primit în 2017 Diplome de la Revista
Bogdania şi ADER – Om între oameni.
A mai primit în anul 2018 Fundaţia Literar Istorică Stoika și respectiv
Amprentele Sufletului precum și de la Cenaclul Ion Rotaru în Ianuarie 2020.
A publicat poezii în antologii: „Copacul cu Frunze albe”, „Cuvinte
sculpate”, „Mama”, „Planeta Iubirii”, „Din Livada înflorită a iubirii”, „Perlele
Domnului “, „Căpuşa”, „Tata”, „Pe o cruce de Lumină”, „Femeia
Omniprezentă”, „Metamorfoze” Biblioteca Cronopedia, „Întâlnirea
Poeţilor” vol. II, „Carmen” vol. XIX, „Poeţi şi scriitori contemporani în
regalul Eminsescu”, „Cuvinte pe aripi de gând”, „Ziditorii în abstract”, „Noi
am sărbătorit centenarul unirii”, etc.
A fost invitat și a dat interviuri TV Sfatul Popular, în 2014, TV
Estrada, în 2017 și Radio Shalom în 2018, parțial preluată în 2019 de Radio
Melbourne Australia.
A publicat poezii în următoarele volume de autor:
1. „Tangouri”, 2002 Editura Destine,
2. „Tangoul, mereu tangoul”, 2004 Editura Destine,
3. „Sub semnul tangoului”, 2005 Editura Destine,
4. „Tangouri altfel”, 2008 Editura Destine,
5. „Tangoul mereu tanar”, 2010 Editura Destine,
6. „Tangouri de ieri, tangouri de azi”, 2012 Editura Arefeana,
7. „În ritm de tangou”, 2013, Editura Destine,
8. „Tangouri sub...acoperire”, 2014 Editura Editgraph Buzău,
9. „Tangouri dintodeauna”, 2015 Editura Destine,
10. „Un tangou numit dorinţă”, 2016 Editura Ro.cart Urziceni,
11. „Mordicus Tangou”, 2017 Editura Arefeana antologie bilingvă româno-
franceză coautor Țârlea Cristian,
12. „Tangouri zglobii despre copii și nu numai”, 2018 Editura RavexCom,
13. „Tangouri potrivite ...în stil englezesc” 2019 Editura Astralis. antologie
bilingvă româno-engleză
14. „Tangouri cu de toate...și răvașe desecretizate”, 2020 Editura Astralis.

28
Pe aripi de vise

Tangoul singurătăţii

Moto :
Te naşti singur... şi e sigur că ţi-e scris să mori... tot singur
Dar în viaţă te asigur că... nu-i bine să fii... singur!
Filosoficus Anonzmus

– Ştii tu... cât de singuri suntem în lume?


Cum să ştii!?
Nici măcar eu nu ştiam până acum câteva minute
Când încă mai credeam
Că sunt pentru tine cineva anume,
Cineva foarte special pe care l-ai invitat ca actor regal
În spectacolul vieţii tale.
Dar nu!
Nu trebuie să-ţi mai povestesc nimic superficial rupând la
petale,
Pentru că de mic ar fi trebuit să ştiu
că acest partener de drum,
SINGURĂTATEA,
Nu iartă nimic!
Să nu mai fiu idealist şi să insist
... s ă o scot de pe listă
Gândind că dacă nu o vreau nu există!
Că băgând capul în nisip
... uite-aşa, poate scap,
Dar, atunci când m-am născut eu... ea îmi eram deja pe cap!
– Sigur,

29
Parole sulle ali dei sogni
vei spune,
şi eu la fel.
Ce idee!
– Da!
Dar la tine e altfel
Deoarece Dumnezeu te-a făcut... FEMEIE
Şi ţi-a dat puterea vieţii de a da scânteie,
Lucru demonstrat de altfel cu vârf şi-ndesat
de-avântul tinereţii care ne-a creeat!

DAR NU!
Astea toate nu-ţi mai spun nimic dur,
Deoarece constat că vorbesc singur,
Pentru că singurătatea ne însoţeşte
De fapt în cele mai multe momente,
Fiind întreruptă,
numai uneori,
de... sentimente!
Cine?!
Cine mă simte acum,
Cum mă prăpădesc de dorul tău în toate?
Cine?!
Cine mai e dincolo de... singurătate?!
Cine poate să-mi răspundă la toate?!
Cine?!
Cum, nimeni?!
Oare strig iar în pustie, oameni buni?!
Nu se poate!...

30
Pe aripi de vise
Sărută-mă iubito!
Şi fă-mă să-ţi simt iar gustul dulce-amar
Al clipelor ce rar ţi le asumi,
Al clipelor când vrei ca nimeni să nu ştie
Cum e să fie-n defazajul temporal global
Numit adeseori, ZĂDĂRNICIE,
În care chiar singurătatea e... pustie!

Tangou zglobiu

Motto:
Ați dat iubire celui de o seamă?
Ați cunoscut, în clipe de tăcere,
Iubirea cea mai nobilă avere?...
Iubiți Iubirea – Maria Niculescu, Clipa Albastră a Zborului,
Editura Destine, 2010

Debordând de energie,
Drăgălaș și cu chelie,
Se agită în pătuț.
Nu mai stă nici în căruț!
Vrea să meargă în picioare
Și refuză ajutoare!

Debordând de energie
Drăgălaș și cu chelie,
După ce-nvață să meargă
Înspre brațe iar aleargă
Apelând la ajutor...
Și ce să vezi...
Are spor!
Un excroc sentimental,
31
Parole sulle ali dei sogni
Ce se scoală matinal,
Fiind setat... ca o alarmă!
Ce nu vrea deloc s-adoarmă,
Agitat, fără motiv
La modul intuitiv

Debordând de energie
Drăgălaș și cu chelie,
Chiar dacă în prealabil,
Pare-un omuleț amabil,
Nu acceptă compromis
Dacă nu-i dai ce-ai promis!

Schimbarea prin adaptare


Depinde de comportare,
Zâmbetul este valabil
Dacă în mod sustenabil
Ca părinți,
Suntem... cuminți!
Nu-i recomandat să-l minți!
Atunci nu simte iubire
Și va plânge în neștire,
Fiindcă-n inima lui știe
Că asta-i o tragedie!

Fii apropiat de el!


Mâine sigur e altfel:
Îl vei dori-n joc cu tine
Dar nu vei avea pe cine,
Fiindcă știrb și cu chelie
VEI FI TU!...
Asta se știe!

32
Pe aripi de vise
Tangou... „la minut”

Motto :
Nu poţi avea o zi de mâine mai bună dacă tot timpul te
gândeşti la ziua de ieri
Charles Franklin Kettering (1876 – 1958)

Chiar şi când nu vom mai fi


Planeta se va roti,...
Iarba iar va răsări
... şi-n final s-o ofili!
Viaţa merge înainte
... fără prea multe cuvinte!
Cine se crede sortit
A fi de ne-nlocuit,
Se afundă în greşeală
Şi fii singur că... se-nşeală!
Nimeni nu-i născut anume
Să împărăţească-n lume!

Doamne sfinte!
Ce prosteşte
Să-ţi transformi VICIU-N poveste
Iar atunci când o auzi,
Cui nu-i place,... să te scuzi,
Spunând că asta-i doar calea
de a-ţi amâna plecarea!
Doar că nimeni nu te crede,
Chiar dac-arăţi încă... „verde”!
Şi vei fi fost Casanova,
cum scria-n vechimi... „hrisova”,
Ce nu-i mai ştii citi slova!
Evitând cu graţie ziua

33
Parole sulle ali dei sogni
... când viaţa-ţi va spune „piua“!
Tot n-ai cum fi ca Don Juan,
Ce şi astăzi are... fani,
Fiindcă el e o legendă...
Tu eşti nume-ntr-o agendă!
Cel ce-ţi spune „la minut”
... ce mult viciul ţi-a plăcut,
E un subaltern pervers
ce-o face din interes:
Vrea să te scape de stres!
Uitând că şi-ajuns la fund
... pământul e tot rotund!

Tangou înţeles târziu

Motto :
Pentru tine, Femeie,
Mă caţăr pe o funie de vis pentru a ajunge la stele...
George Călin - Vol. Bună dimineaţa, Femeie – Ed. Destine
2013

Când timpul mi-ajungea până la umăr


Am încercat să-nvăţ să număr,
Deoarece
... am obosit să tot trăiesc
Doar cu speranţa c-o să cresc.

Dar,
fiindcă el curgea prea iute pentru mine,
N-am reuşit deloc să o fac bine,
Aşa c-am devenit mai curios c-un vis
Şi-am întrebat o stea în mod deschis:

34
Pe aripi de vise
Cât era ceasu-n Paradis
... când omu-a devenit proscris?!
Doar că răspunsul a venit codat
Şi drept să spun mai mult m-a încurcat,
Fiindcă nu i-am găsit deloc un sens,
Oricât am încercat să-i dau un înţeles!

Când timpu-aproape că m-a întrecut,


Am vrut să-l văd pe cel ce l-a născut
Doar că el a crescut aşa de mult
... că nu l-am mai recunoscut!
Iar când am încercat să-i caut numele-n trecut,
Nici nu mai ştiu cum s-a-ntâmplat cu-adevărat,
Căci șirul i-am pierdut
Şi-am şi greşit la numărat!
Dar cred că asta ai aflat
Chiar dacă tu erai prea mică pentru a-nţelege
Şi eu prea tânăr pentru a alege!
Aşa că
... dacă vremea m-a bătut
E pentru că n-am apelat din timp la tine,
Să mă ajuţi să număr mult mai bine
În zilele cu dor intens...
Ce doar acum
... abia acum le-am înţeles!

Tangou de final

Motto:
Ucide-mă încet şi cu tandreţe
după o noapte de amor flambat
Şi fantezii trăite ce-or să-ngheţe
În cupa unui crin tranfigurat

35
Parole sulle ali dei sogni
Decizie – Mărioara Nedea
Anotimpuri de poezie – Editura Sf. Ierarh Nicolae, 2017

Cu migală și răbdare
Omul mic se face mare!
Smuls din clipe de tandrețe...
Ajunge la... tinerețe!
Atunci uită, neglijează
Și nu mai apreciază,
Că migala și răbdarea
Doar părinții-i știu cărarea.
Pe care-ar dori să treacă!
Nu pot pe ea să se-ntoarcă,
Totul fiind zădărnicie,
Plină de... melancolie,
Cum a fost și-o să mai fie,
Când migala și răbdarea
Din viața lui nu reține
Decât ceea ce-i convine,
Și nu-l mai interesează
Că vreme-l decolorează
Când nu-i un copil în casă
Să aducă veselia.
Așa că-n final prostia
Se plătește-n nostalgia
C-au ratat... COPILĂRIA

36
Pe aripi de vise

Paul Rotaru
CV
Paul Rotaru debutează în tipar în
anul 2013, fiind prezent în trei antologii
apărute la editura PIM, Iași, precum și în reviste tipărite și on-line.
2013 – „Confluențe poetice”, antologie de poezii
2014 – „Confesiuni în virtu@l”, antologie de poezie și proză
2015 – „Confluențe lirice”, antologie de poezie și proză
Urmează câțiva ani de absență de la tipar, timp în care se
definitivează romanul „Adultescentul”, publicat parțial pe platforme
on-line. Prima operă în proză publicată integral o reprezintă
monografia „Leanța Cotoroanța”, roman de introspecție găzduit în
periodice de rețeaua literară Cronopedia.
Din anul 2018, publică poezie în revistele Cronos – peniţa de
aur și Taifas literar.

Oameni şi paie

Să mori zâmbind cu fața la oglindă


Și arătând cu-n deget: pe aici!
E tragic, cred! Din cojile de ghindă
Nu pot să crească umbre de pitici.

E vina lui că nașterea și moartea


Te-au despărțit de Infinitul tău,
Că-n degetele lui se rupe cartea
La pagina ce luptă contra rău...!

37
Parole sulle ali dei sogni

E vina tuturor că pasiunea


Ce mână vieți, destine și cuvinte
Întârzie a plămădi minunea
Din care astăzi se albesc morminte!

Încearcă să te cațeri peste crucea


Pe care alții-o pun drept argument!
Încearcă doar! Și vei vedea atuncea
Imperii dizolvate în ciment!

De-acolo, ți se va părea că lumea,


Deșertul de moloz și de beton
Își va râvni cu-aceleași arderi culmea,
Plângându-și rugi mereu la semiton.

Ridică-te din tine! Fii o ploaie


În liniștea ce cade peste sat
Și nu discerne oamenii de paie,
De vrei să nu comiți înc-un păcat.

Diurna lor e doar a lor și trece.


Rutina ta e un Zenit și-atât!
Dacă Nadirul lor te lasă rece
Și floarea te ferește de urât,

Vei ști că timpul care se înfoaie


Mai sus de tine, ca să fii ca El,

38
Pe aripi de vise
E vatră și de oameni, și de paie.
Tu fii ce speri. Nu fi nicicând ca el!

Nimic nu ar putea să te atingă


Atunci când timpul tău e anonim.
Doar curgi prin el și asta o să-nvingă
Ce ești și ce nu ești! Nu e sublim?!

Cunoști o mulțumire mult mai mare


Ca a desfide timpul ce îndoaie
Oceane ce se molipsesc de sare
Și oameni care s-au clădit din paie?

Să mori zâmbind cu fața către tine


Și arătând cu-n deget: asta-i calea!
Ei nu vor ști că e sau nu e bine.
Dar tu vei râde Timpul, Moartea, Jalea...

Poezia are o poveste


Poezia are o poveste!
Îmi spunea Esenin într-un vis
Când, sătul de realități funeste,
Poarta de iluzii i-am deschis.

A venit și-un negustor de clipe,


Demagog cum îl știam că este,
Care a ținut, și el, să țipe:
Poezia are o poveste!

39
Parole sulle ali dei sogni

Se făcea că, în amurgul serii,


Un imperiu de lumini lucea;
Prin fereastra mată a durerii,
Încercam să aflu raza mea.

Și-n atâtea rătăciri nocturne


Fără țintă, fără de cărări,
Un ecou al clipelor diurne
Mă vâna mereu din depărtări.

Brusc, apoi, mă prăbușesc și-n față


Văd un petic de hârtie peste
Care eu scriam din altă viață:
Poezia are o poveste!

Muzei mele

Când ochii tăi în taina lor mă sorb


Răpindu-mă agorei de inerți,
Mă simt asemeni sculptorului orb
Pe care cu tăcerea ta îl cerți.

Deși ești soclul unei mari iubiri


Sub care zeii-și uită orice țel,
Tăcerea ta ascunsă-n străluciri
Lui Fidias i-ar fi răspuns la fel.

40
Pe aripi de vise

În viață și în moarte sunt acel


Poet mânat de un alean torid.
Dar, fără tine, sunt doar menestrel
Ce-a cultivat un sentiment hibrid.

Cu demonii tăcerii mă întrec


Prin arșița poemului-granit
Și-aș fi putut în ceruri să mă-nec
Precum Atlas, de nu te-aș fi iubit.

Că ești diavol sau vreun dumnezeu,


Mai bine taci, nu vreau deloc să știu.
Apleacă-ți ochii spre neantul meu
Și tulbură-l, dar lasă-mă să scriu.

Regăsire

Odată, m-am găsit în ceas târziu


Citindu-mi o străveche poezie
Și am strigat, aprins de isterie:
Ce-a fost în mintea mea? Ce-am vrut să scriu?!

Ecourile-adolescenței mele
Pluteau spre mine din obscuritate
Ca bărcile pe ape-nvolburate,
La fel de neoprite și rebele.

41
Parole sulle ali dei sogni
Când m-au ajuns, au spulberat uitarea
Și au zdrobit neantul neștiinței,
Sădind, apoi, în negura ființei
Mistere glaciare și răcoarea.

Un paradis de gheață renăscuse,


Inert și, totuși, mult mai viu ca focul.
O clipă mi-a fost dat să-l văd și totul
Ca șoapta de vioară dispăruse.

De-atunci, mă regăsesc în poezii


Lăsate în neant de bunăvoie,
Cum florile de gheață au nevoie
De ger și noapte spre a nu pieri.

De vitae civisque

Mansarde vechi se dezvelesc de coajă


Voind să ne arate cum atârnă,
Prin ele, ștreanguri împletite-n vrajă,
Căci noi avem nevoie și de smirnă.

La granițele sufletelor noastre,


Mașini își caută străin sălaș.
De ce să rătăcești prin lumi albastre?
Zâmbește! Ești aproape de oraș!

42
Pe aripi de vise
În mai puțin de-o milă, te așteaptă
Rutina să-i plătești din nou tributul,
Spunând, în legea ei cea veșnic dreaptă,
Că nu-i sfârșitul, ci doar începutul.

Aceleiași perpetue mizerii


Adu-i numaidecât ofranda vieții,
Tot astfel cum în ocne dau minerii
O doză din speranța bătrâneții!

Și vei vedea, atunci, că, după tine,


Orașul se va umple de lumini.
Să nu eziți la graniță, străine!
Să calci pe smirnă și pe mărăcini!

Să te supui în legea veșnic dreaptă


Acelorași rutini apăsătoare,
Căci asta este tot ce mai așteaptă
Orașul ce prin tine crește mare!

Să fii absurd! Să rupi la întâmplare


Mansarde mucezite de cadavre!
Să dai din coate ca să fii mai tare
Și să ajungi un nume printre javre!

Sperând să fii atlant printre moluște,


Te pierzi și condamnarea ți-e facilă.
Fii pânză de păianjen peste muște
Și de nimic să nu ai nicio milă!

43
Parole sulle ali dei sogni
Și, dacă crezi că altfel nu se poate,
Că asta-i viața în mileniul trei,
Încearcă să mai dai puțin din coate
Și mergi pe drumul tău. Pe care vrei!

C u m v i n e v i a ţ a!

Cum vine viața! Vine și îți cere


Să-i dai un sens, o cale și un rost,
S-o faci sublimă până la durere
În ce va fi și-n cele ce au fost;

Sublimul să te coste însăși moartea


Spre care fugi cu cât te-ndepărtezi
De Ea și să descoperi numai partea
În care nu ai îndrăznit să crezi!

Cum toarce fusul orele astrale


În fiece secundă ce-o trăiești
Și împletește fire ancestrale,
Să dea enigmă firii care ești!

Ce pânză de păianjen în povară


De rouă, de treziri, de dimineți,
Asupra ta din ceruri se coboară
Ca liniștea eternei tinereți!

44
Pe aripi de vise
Mirajul morții mâine se sfârșește,
Lăsând ecouri în oglinda spartă.
Trecutul e un șanț în care crește
O viață construită ca o artă.

Cum vine viața! Liniștea păgână


Te ține cu căldură într-o mână.
Cu cealaltă, sublim te învelește
Să dormi în matca morții care crește

Cu fiece secundă ce-ai lăsat


În urmă și cu tot ce ai sperat,
Cu fiecare zi ce o sădești
Prin zorii noi pe care îi primești!

Ce imn fatal! Îți vine-acum să spui


Tu, viața cunoscută nimănui.
Ce lecție de sumbră amăgire
Și ce cumplită mare de iubire!

De-o fi sau nu așa, eu te desfid


Să înflorești mormântul insipid
Spre care tindem tipic omenește,
Adulmecând o vatră ce ne crește!

45
Parole sulle ali dei sogni
Căci n-ar putea iluzie mai mare
Să-ncapă în sicriul vieții care
Ți-arată că nu poți să o trăiești
Altfel decât prin moartea ce-o dospești.

Cum vine viața! Treacă de la sine


Uitarea și-amintirea. Ce rușine!
Ce patos de-a muri de când ești viu
Și ce nărav de-a fi al morții fiu!

Răgazul tău lăsat pe-acest pământ


În trecerea-ți fugară prin cuvânt
Ar fi reduta propriei iluzii
Ce-ar separa de tine toți absurzii!

Ar fi! Dar toate astea au un cost:


Să știi a deveni din cel ce-ai fost
Nu mortul din veșmântul vieții tale,
Ci Moartea arătată în petale

Din florile-ngânate-n stropi de rouă,


Crescând cu fiecare frunză nouă
Pe veșnicul mormânt săpat de tine.
Nu trece moartea. Numai viața vine!

46
Pe aripi de vise

Corneliu Neagu
CV
Corneliu Neagu (n. 20 martie 1944,
Fieni-Jud. Dâmbovița): Urmează școala
gimnazială în orașul natal, Fieni, în perioada
1951-1958. Apoi, se înscrie la Școala de arte
și meserii din Fieni pe care o va absolvi în
anul 1961. În perioada 1962-1966 urmează
cursurile liceului seral „Aurel Rainu” din
Fieni, iar în 1966 devine student al facultății de Tehnologia Construcțiilor
de Mașini (TCM) a Institutului Politehnic din București.
După absolvire, este angajat la aceeași facultate ca asistent
universitar. În 1978 devine Doctor Inginer în TCM. La pensionare, în anul
2012, Universitatea îi conferă titlul academic de Profesor Universitar
Emerit.
În perioada 1983-1985 a predat la Universitatea de Științe și
Tehnologie din Oran-Algeria. După pensionare își începe activitatea
literară, concretizată în patru cărți de poezie publicate și colaborări la
reviste literare. Din acrivitatea academică este de reținut faptul că Prof.
Univ. Emerit Corneliu Neagu este conducător de doctorat și specialist în
domenii de vârf ale științei și tehnicii actuale: Managementul proiectelor
de cercetare-dezvoltare-inovare, Optimizarea fluxurilor de materiale din
întreprindere, Utilizarea Rețelelor neuronale artificiale la modelarea și
simularea sistemelor și proceselor de producție etc.
Este cercetător, inventator, expert în evaluarea organizațiilor
economice și, desigur, poet de prestigiu. Opera sa științifică este
concretizată în numeroase tratate și articole științifice, cu arie de
recunoaștere națională și internațională. Majoritatea articolelor sunt
publicate în reviste sau volume ale unor manifestări științifice indexate în
Baze de Date Internaționale (BDI), cu factor de impact mare și foarte mare,
unele atingând nivelul cel mai înalt, ISI galben (Q2), și ISI roșu (Q1) .
Recunoașterea internațională a profesorului Corneliu Neagu
decurge și din faptul că, pe durata anilor 1983-1985, a fost cadru didactic la

47
Parole sulle ali dei sogni
Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran (USTO)-Algeria, iar mai
târziu, în decada 1990-2000, a participat la numeroase proiecte europene
în colaborare cu universități din Franța, Spania, Anglia și Irlanda. Prin
experiența acumulată în aceste proiecte, a contribuit decisiv la reformarea
învățământului tehnic superior din România. Pe această cale, poate fi
considerat drept unul dintre cei mai importanți deschizători de drumuri
pentru noi specializări în inginerie, atât la nivelul studiilor de licență, cât și
a celor de studii aprofundate și masterat.
În literatură a debutat după pensionare, în anul 2016, cu volumul de
versuri FATA MORGANA, la Editura ePUBLISHERS din București, dând viață
unui vis frumos, pe care l-a purtat în suflet încă din adolescență. La
intervale relativ scurte, publică încă trei volume de versuri, respectiv
CUNOAȘTEREA DE SINE, TĂCEREA DIN ADÂNCURI, DRUM SPRE
ETERNITATE, la aceeași editură ePUBLISHERS, în 2017, 2018 și 2019.
Totodată publică în reviste de literatură prestigioase, dintre care amintim
CRONOS, CONFLUENȚE LITERARE, LOGOS ȘI AGAPE, LITERATURA DE AZI,
ARMONII CULTURALE, PARNAS XXI. Este prezent, de asemenea, în diferite
antologii, alături de alți scriitori români din țară și diaspora. Să amintim,
dintre acestea, pe cele publicate în editura GRINTA din Cluj-Napoca sub
coordonarea poetului si criticului literar Romeo Ioan Roșiianu: eCREATOR
2, PRIMĂVARA CUVÂNTULUI și TOAMNA CUVÂNTULUI.
Mai recent, versurile lui Corneliu Neagu au apărut în antologiile
TREPTELE SPERANȚEI, coordonată de poeta Sibiana Mirela Antoche și
SCRIITORI ROMÂNI UNIȚI ÎN CUGET ȘI SIMȚIRI LA CENTENARUL MARII
UNIRI, realizată de Eugenia Enescu-Gavrilescu.. Temele majore care pot fi
regăsite în opera literară a lui Corneliu Neagu provin, cu precădere, din
viziunea autorului asupra curgerii imuabile a timpului, concretizată în
observații, interpretări, amintiri, regrete, iubiri împlinite sau ratate,
speranțe etc.
Aceste teme sunt transpuse în versuri de o profunzime aparte, fără
să aparțină, preponderent, unui stil literar anume. Mai degrabă, se poate
vorbi despre o împletire de stiluri literare diversificate (realism, romantism,
simbolism, expresionism etc), fapt ce conferă creației lirice a lui Corneliu
Neagu originalitate și valoare artistică de nivel înalt. Aceste stiluri pot fi
regăsite, în diferite doze, dificil de cuantificat, în tot ceea ce a publicat până
acum.

48
Pe aripi de vise

Ulise

Ce faci atâtea nopţi fără mine


prea neuitata clipei ce vine?
O, cum te leagănă gândul meu singuratic,
fir nevăzut în stratul freatic!...
Cum caut umbra chipului tău care piere,
pe holuri de vis, cu false unghere!...
Și răsuflarea-mi străină se curmă
pe ultima uşă trântită în urmă.
Pereţii ovali se-ntorc în oglindă –
vor în ghiocul lor să mă prindă.
Și gâdnuri nătânge plutesc prin odaie,
în cioburi de visuri rebele mă taie.

De unde te ştiu şi câţi ani trecură


în urbea în care norocul se fură?
Ce daruri de preţ mai sunt prin vitrine,
în şopul ornat cu lucruri străine?
Câti doctori mai ies în ştiinţe exacte
și cum se mai vinde sticla de lapte?
Ce mobile noi se mai urcă pe scară?
Nici nu mai stiu, e iarnă e vară...?!

O clipă se leagănă gândul alene,


pe punte Ulise, vrăjit de sirene,
adoarme cu mâna în barba-i ţepoasă
și visul îl poartă departe, spre casă.
Vis rătăcit prin hăuri flămânde...!
Dar unde-i e casa şi ţara, pe unde?

49
Parole sulle ali dei sogni

Epitaf fără cuvinte

V-am explicat cândva, distinsă doamnă,


că nu sunt eu acela care plânge
cu lacrimile ploilor de toamnă
căzând în suflete cu stropi de sânge.
Nici cel dojenitor certând copacii
că în răzoarele de lângă stradă
au ofilit la umbra lor chiar macii
plângând pe Minulescu-ntr-o baladă.

Nu sunt nici vrăjitorul care poate


să vindece iubirile pierdute
întoarse cu regretele lăsate
pe brâul rupt al marilor redute.
Și nici groparul care duce-n spate
pământul răscolitelor morminte
unde își plâng amantele trădate
iubirile-ngropate mai-nainte.

Sunt numai scribul trist care traduce


jurnalul scris cu vorbe nerostite
de nevăzuții țintuiți pe cruce
în Golgote din inimi părăsite.
Acum, spre asfințit târziu de toamnă,
când mă îndrept smerit spre cele sfinte,
îți las un epitaf fără cuvinte,
să îl păstrezi ca amintire, doamnă.

50
Pe aripi de vise

Nocturnă la citadelă

Revăd citadela pe vârful de stâncă,


lumini sidefate în noapte aruncă
și vorbe aud, din nespuse cuvinte,
prin cărti neştiute citite-nainte –
îmi toarnă otravă pe raze de lună,
pereţii curbaţi în mijloc se-adună,
iar noaptea deasupra se lasă opacă
pe gândul rănit care-ncepe să zacă.

Te rog, nu pleca acum prea departe,


întoarsă-nlăuntru, deschide o carte,
cuvinte de miere să curgă-n odaie,
să cadă-n cadenţă, ca stropii de ploaie,
surâsul pe buze să-ţi văd în oglindă,
s-alunge tristeţea ce vrea să mă prindă
și spune-mi, cu şoapte de dor încărcate,
hai, vino aici, lângă mine, bărbate!

Și-n brațele tale mă strânge mai tare


să simt înlăuntru șuvoi de izvoare
curgând încărcate cu grele ispite
aduse din margini de visuri vrăjite.
O noapte întreagă de-om fi împreună
condei îmi voi face din raze de lună,
să scriu către ziuă o ultimă odă
pe trupu-ți vrăjit, prea frumoasă nagodă.

51
Parole sulle ali dei sogni

Licornul cu frâu de argint

Se lasă-nserarea şi ninge afară,


cad fulgii de nea peste case dansând,
mă uit pe fereastră – aş vrea să apară
licornul cu frâu de-argint, galopând.

Din hăuri de timp neştiute apare


cu aripa-ntinsă pe brâuri de ger,
deasupra, pe şaua de aur călare,
stă Zâna Zăpezii cu chip auster.

Ajunge îndată cu frâul în mână


şi bate la uşă c-un vânt hibernal,
din zarea cernită cu biciul adună
poveşti să le ţeasă pe geam în cristal.

O chem înlăuntru, să vină aproape


de soba încinsă, cu calul licorn,
din vatră jăratec să-i dau să se-adape,
cunună de aur să-i pun peste corn.

Dar văd că licornul rămâne afară,


iar zâna-i doar umbra iubirilor reci
pierdute în gerul venit într-o seară
când vântul zicea că-ntr-o zi o să pleci.

52
Pe aripi de vise

L a mar gi n i d e v i s

Mă-ntorc peste vreme cu gându-napoi


și zeci de-amintiri m-asaltează deodată
cu mii de regrete vorbind despre noi
în triste romanțe, pe-o harpă stricată.

Romanțele-ajung dintr-un vechi labirint,


trecând prin fereastra cu geamuri ovale,
evocă licornul cu frâu de argint
venit din trecut să te-aducă agale.

Cad frunze uscate-n fereastră, pe rând,


e toamnă târzie și parcă, de-afară,
se-aude licornul sosind nechezând
pe calea îngustă ce duce spre scară.

Sau poate e numai un vânt din trecut


la ușa închisă cândva într-o toamnă
cu-n singur zăvor dintr-un dor neștiut
lăsat pe uitarea ce-avea să se-aștearnă.

Te-aștept la fereastră să vii din neant,


la margini de vis să te văd împăcată,
din harpă un ultim acord consonant
să-mi spună că nu-o să mai pleci niciodată.

53
Parole sulle ali dei sogni

Sfârşit de veac

Atâtea cărţi am adunat o viaţă –


de le privesc acum, îmi par străine,
le-aş arunca în clipa care vine,
dar, suspinând, de mine se agaţă
şi îmi vorbesc de zilele trecute,
de anii duşi, și de iubirea noastră,
de chipul tău ce încă, la fereastră,
se-ntoarce din neant să mă salute.

Îmi vin în minte zilele de iarnă


când îmi citeai povestea din Macondo,
cu vocea ta plăcută intonând-o
ca-n mine ea treptat să se aştearnă.
Ne rătaceam prin veacul de iubire,
Remedios ne aştepta pe scară,
o admiram privind-o cum coboară,
ea ne scălda în blânda sa privire.

Acum, când veacul este pe sfârşite,


te-aştept să vii în fiecare seară,
când luna prin fereastră, de afară,
se scurge-n cărți cu raze poleite.
Vom termina povestea începută
cândva, demult, în seara neuitată,
ca la sfârşitul veacului redată,
să fie-a noastră veşnică redută.

54
Pe aripi de vise

Gară fantastică

La marginea uitării începe să apară


o umbră nevăzută venită din trecut
cu dorurile toate lăsate într-o gară
în seara fără miză de care m-am temut.
Te așteptam acolo pe-o bancă părăsită
adusă într-o noapte, pe un peron rebel,
cu trenul neuitării, de-o vajnică ursită
ce-și căuta în gară iubitul infidel.

Îmi amintesc ursita, ea semăna cu tine,


deși părea mai tristă, privită din profil,
când cobora grăbită în gara fără șine
având pe chipul tandru un zâmbet inutil.
Ducea în spate banca croită din iluzii
în nopțile cu lună, pe malul unui râu,
de tristele himere născute din confuzii
ajunse-n apa rece adâncă pân-la brâu.

Erai și tu acolo cu hainele-aruncate


pe-o piatră răsturnată, căzută de pe mal,
te ridicai din apă mai plină de păcate,
sedusă de un faun sub unda unui val.
Plângeai, ieșind din apă, rănită de păcatul
rămas înfipt în trupul pe care l-am iubit,
iar eu, pe malul apei, eram precum soldatul,
pe crucea suferinței în taină răstignit.

55
Parole sulle ali dei sogni

Cântecul ursite

Pe la miez de noapte cântecul ursitei,


lângă poarta sorții, mă recheamă iar,
să privesc prin vreme trupul Afroditei,
ridicat din valuri de un zvon bizar…
Se întinde zvonul dincolo de zare
peste amintirea unui vis pierdut,
iar în crucea nopții chipul tău apare
aducând ispite scoase din trecut.

Te zăresc departe, lângă o fântână,


cu apa vrăjită de un mag pribeag,
revenit în lume să găseasc-o zână
rătăcită-n visuri lângă un drumeag.
Pe drumeagu-acela, într-o zi de vară,
tu veneai spre mine, c-un surâs senin,
umbrele-nserării se-ntindeau afară
adunând sub ele tufe de pelin.

Și gustând pelinul cu arome brute,


lângă mine timpul parcă se oprea
să primesc ofranda zânei neștiute
care-n crucea nopții încă mă iubea.
Mitul Afroditei stă acum de strajă
să-mi aline trupul prea îmbătrânit,
ascultând povestea, simt venind o vrajă
care-mi cerne doruri dinspre infinit.

56
Pe aripi de vise

Maria Ciobotariu
CV
M-am născut la data de 8
octombrie 1952, în comuna Păltiniş,
judeţul Botoşani.
Fiica lui Teodor și Maria Istin.
Absolventă a Liceului de Filologie-Istorie şi Universitatea
Cultural-Ştiinţifică Braşov
Membru a Ligii Scriitorilor-Filiala Braşov.
Volume de autor:
– Volumul de poezii „Flăcări ascunse” – Editura Info RapArt –
Galaţi, 2013
– Volumul de poezii „Ecoul timpului” – Editura Inspirescu –
Satu Mare, 2014
– Volumul de poezii „Umbra unei iubiri” – Editura Grai
Românesc – Buzău, 2015
– Volumul de poezii „Raze de speranță” – Editura PIM – Iași,
2017
– Volumul de poezii „Dincolo de noi” – Editura PIM – Iași,
2018.
Are numeroase premii şi diplome.

57
Parole sulle ali dei sogni

În liniştea serii

E tărziu și pașii mei se pierd


în umbra serii
stropi de ploaie
coboară pe alei
într-o liniște deplină
în curând vântul
va aduna frunele căzute
iar fulgi mari se vor așterne
peste trecut
gândurile noastre rătăcesc
prin destine
căutând un nou început
simt firul ierbii
cum alunecă pe gheață
depănând amintirile,
ca într-o poveste
cerul-i o oglindă
ce-mi reflectă visul
șiraguri de mărgele
adunâd din stele
cred c-acolo, tu îmi ești lumină
undeva departe...
prin locuri fără de nume
clipele timpului se schimbă mereu
stropi de dor prefăcuți în ruină,
când soarele apune în priviri.

58
Pe aripi de vise

O v ăpai e d e i u bi r e

Calci uneori prin vise


și pașii tăi
rămân adânci și reci
în umbra gândurilor
pierdute pe poteci
scântei sub ploi ucise
poeme-mpietrite de timp
sunt atâtea iubiri adunate
ce pot să aprindă o văpaie
când nu mai există jăratic
și vântul suflă șăgalnic
în senina primăvară
flori de măr
încep să înflorescă
puse-n suflet şi-n cuvânt
razele soarelui
ne-nvăluie într-o privire
nu le-a oprit
nici furtuna și nici ploaia...
ne-a chemat,
în anotimpuri
aprinse de iubire.

59
Parole sulle ali dei sogni

M u gu r i d e t i m pu r i

Caut în nopțile târzii


formele astrelor
unde sunt închise visele
și glasul viorilor de vânt
ce trec dincolo de nori
din muguri de timpuri
pleoapele se-nchid
când se risipesc
cuvintele de dor
sunt cele din urmă regrete
din multe plecări și așteptări
arse în pragul călătoriei tale
din amintirile noastre în doi
continui să pășesc
înaintea soarelui
cu picioarele goale
prin iarba plină de rouă
printre flori și fluturi albi
nu știu unde au dispărut visele
știu doar că fericirea nu ne va ocoli
te înalț din gânduri curate
în lumina din care Dumnezeu
a creat pământul.

60
Pe aripi de vise

Aş vrea să opresc...

E dimineața când trandafirii înfloresc


o caldă strălucire a soarelui de Mai
ascult suave șoapte
din trecerea timpului
priviri senine mă înconjoară,
sub un colț de cer
clipe din simfonia iubirii...
o lacrimă mai curge, pe chipul meu
cuvinte stinse-n uitare
pierdute-n valul vremii
aduce în inimi nostalgii
când seara lin coboară
unde de lumină, luna își revărsă
peste visul lumii
pășim prin timp,
desculți pe alei,
prin zările senine
aș vrea să opresc
sărutul cald de vânt,
să te alint cu lacrimile ploii
raze de lumină, o aripă de stea
culori de curcubeu,
pe un pod de flori
în umbra gândurilor călătoare.

61
Parole sulle ali dei sogni

Un cântec de vioară

S-a dus o noapte fără lună


un zâmbet amar
tresare sub pleoape
știu, numai eu sunt de vină
mi-ai spus cu vocea ta străină
și-n parc se auzea
melodia ultimei întâlniri
priveam spre luna îndurerată
tristă și înlăcrimată
în amurgul trecător
clipele le respiram
cu gingășie,
doar glasul tău răsuna mereu
din zarea cu miros de vânt
sub o lumină străvezie
caldă și senină
de atunci au trecut albe zile
prin grădinile
cu umbră și tăceri
unde un vis s-a destrămat
sub cupola cerului întunecat
și nu mai știu,
dacă trăiești cu-adevărat?
întreb izvorul ce murmură neîncetat
scriu poeme să-mi aduc aminte

62
Pe aripi de vise
de luna nouă, într-o seară
același gol în suflet simt,
același cântec de vioară.

În lumea de poveste

Ne căutăm un loc
la margini de cetate
un adăpost,
când nesfârşita ploaie
ne adună pașii de pe drum
în zori de zi,
când cerul se înseninează
pornim spre creste
pe drumul pietruit,
de parcă suntem în lumea de poveste
un pui de căprioară
înfăptuie minunea,
de-a rupe tăcerea
ce se așternuse
oriunde ai privi e-o încântare
timpul aleargă fără încetare
iar bucuriile inundă toată zarea
de pe o stâncă
privim nemărginirea
un șuvoi de ape-nvolburate
unde-adânc ascunsă
este veșniciea
acelor vieţi pierdute de demult

63
Parole sulle ali dei sogni
ce rătăcesc pe ţărmuri
fără de cuvânt
am învăţat curajul şi,
mersul lin pe mare
ascunzând lacrima pictată pe obraz
şi-n legănul de valuri,
cântul de dreptate
din glasul sfânt al mamei.
Dansăm prin timp

Și azi dansăm iubite împreună


Prin zăpezile căzute-n amurg
Un vals al iernilor care se sting,
Să trecem pragul primăverilor ce vin.

La ora în care ziua trece-n înserare


Senină-mi așez fruntea în palmele tale
Să ascult cum trece vremea
Tăcută printre noi, sub ploi de stele

Te-am așteptat înflorindu-mi visul


Și am simțit în zare, luna cum răsare
Și coboară încet apusul...
Te-am întâlnit într-o iarnă târzie,

Din dor născut în depărtare


Prin raza de lumină ce răsare
Când se așterneau ninsorile între noi
Pe lacrima zidită-n privire.

64
Pe aripi de vise

Iubire sfântă

Mă întreb dacă aș putea opri,


pentru o clipă, lacrimile ploii
când zorii se revarsă
din umbre tremurânde
și-n raze de lumină
soarele răsare
din visul fără nume
tristețea să dispară
cu o dulce rugăciune
iubirea-n valuri mă înconjoară
lângă voi, locul l-am găsit
sufletul de dragoste-mi cântă
adun parfum din stele
brodez cu el apusul
să gust răcoarea iernii
am adunat flori
pe care primăvara le-a așezat
în drumul meu
împrumutând raze de infinit
să împart cu voi nesfârșite bucurii
din ochii mei de mamă
cu iubire sfântă.

65
Parole sulle ali dei sogni

Călătoresc prin versuri

Gândul călătorește prin univers


răscolind prin labirintul
timpului apus
amintiri pline de dorințe
cu un sfârșit nedorit
din zori în asfințit
trezindu-mă din vis
prin ceața zilei
îmbrăcându-mi suflul
cu dorințe nemuritoare
noi doi, două cântece pictate
luminate de lună și stele
sperând că totul se înfiripă
privim deodată printre ele
sub fiorii unei iubiri uitate
călătoresc prin versuri
cu emoția regăsirii
într-o fericire trecătoare
sper ca bobocii să înflorească
ascultând sunetul plăpând
arzând tăcut în întuneric
în care inima îmi bate cu putere
și se preling lacrimi înmiresmate
tu, un soare ce-mi redai
adevărul țesut de libertate.

66
Pe aripi de vise

Salvatore
Cappalonga
CV
Sono nato 61 anni fa a Mussomeli
(CL).
Fin da piccolo mi sono reso conto
di amare ogni forma d’arte, poesia e commedia in particolare, così
cominciai a scrivere poesie.
Da giovane ho partecipato alla recita di parecchie commedie
restandone molto attratto, e successivamente ho scritto diverse
commedie in dialetto siciliano e attualmente ne sto scrivendo una in
italiano e mi propongo di scrivere pure una tragedia che ho tutta in
mente.
Finita la prima repubblica e con l’avvento di Berlusconi ho
scritto un poema di quasi 1.500 versi appunto che parla di me e del
cavaliere.
Agli inizi del nuovo millennio, ho scritto anche un altro
poemetto di quasi 700 versi che parla di me, del mio lavoro e di tutti
gli amici che ruotano attorno ad esso.
In un breve intervallo della mia vita ho voluto scrivere un libro
per bambini (Il gatto vegetariano) dove insegna ai più piccoli che
non si devono avere pretese assurde anche perché la Natura è fatta
così.
Da quasi tre anni in qua, ho cominciato a postare le mie
poesie su Facebook ottenendo un successo superiore a quello che io
stesso mi aspettavo.

67
Parole sulle ali dei sogni
Mi hanno anche aggiunto ad un gruppo di filastrocche prima
e di ninne nanna dopo e ho imparato a scrivere anche queste forme
d’arte.
Mi sono iscritto al F.U.I.S. (Federazione Unitaria Italiana
Scrittori) nel 2017 e mi sono Reso conto che le mie poesie di
denuncia (quasi tutte) piacciono parecchio anche Perché dicono la
verità.
Non dà molto appartengo al gruppo dei poeti lilybetani di
Marsala e quando mi hanno proposto di costituire „L’Accademia dei
poeti siciliani FEDERICO II” non ci ho pensato due volte e sono uno
dei soci fondatori e rappresento la provincia di Caltanissetta.

Memoria

Che resti nella storia


Quella vita affranta
Quel giorno di memoria
Degli anni quaranta

Di Davide la stella
Sul petto bene in vista
Che cosa brutta quella
E come mi rattrista

Quel lager com’è triste


C’è scritto che il lavoro
Da pane, da provviste
E sfama con decoro

68
Pe aripi de vise
La libertà poi dona
Perché allor quella stella?
La cosa un po’ mi stona
La sera chiuse in cella

Le docce d’acqua calda


Pulir vostro sudore
La bimba voi ben salda
Stringete con amore

Camere a gas subiste


Fingeste non capire
Che brutta storia triste
Sapere di morire

Capelli rasi a zero


Hitler così ha deciso
Lo scellerato nero
Vi ha pure deriso

Vi ha pure affamati
Che occhi deprimenti
Dopo vi ha denudati
Venduto ha i vostri denti ...

Sai in quegli anni tristi


La testa era pazza
In mente dei nazisti
Purificar la razza

69
Parole sulle ali dei sogni
E quel triste camino
Son tante le persone
Portate lì vicino
Certo con costrizione

Fumava tutto il giorno


Puzza di carne umana
Però nell’altoforno
Non c’era gente ariana

Tanti anni son passati


Ancor noi ricordiamo
Quando bravi soldati
Venivano baciati

Finita quella guerra ...


Finite atrocità
La pace sulla terra
Speriamo durerà

Vanessa

La bilancia controllo tutti i giorni


Lo specchio è una grande tortura
I capelli li trovo poco adorni
Per questo faccio spesso la tintura

70
Pe aripi de vise
Si capisce che sono proprio grossa
Anche se i miei dicono che son falsa
Questa certo è una loro mossa
Per farmi mangiare pasta e salsa

La taglia trentotto certo è giusta


Quaranta kili sono già parecchi
Esser cicciona certo mi disgusta
Non riuscirei a guardarmi negli specchi

Non voglio più mangiare, ve lo giuro


Ritengo che sono già abbondante
Il mio corpo lo voglio snello e puro
Non voglio diventare un elefante

La pressione ce l’ho parecchio bassa


La testa che mi gira spesso forte
I farmaci son diventati tassa
Nessuno ormai mi fa più la corte

E stanco non appena faccio un passo


Non capisco perché faccio fatica
Di certo ho il corpo troppo grasso
La mia amica cosa vuoi che dica

Adesso ho capito come fare


Ascolterò soltanto la mia testa
So bene cosa devo mangiare
Non voglio che nessuno mi calpesta*
*Mentalmente

71
Parole sulle ali dei sogni

Occidente

Non voglio che vesti occidentale


Che metti addirittura minigonna
Tu sai che all’Islam poi fa male
Non sarai rispettata come donna

Per il tuo bene ti ORDINO adesso


Di metterti il velo oppure il burka
Abbandona l’occidente ed il progresso
Ti ricordo che sei ragazza turca

Il ragazzo che dici ti vuol bene


È un INFEDELE, questo tu lo sai
Se non mi ascolti uso le catene
Per correggerti e non lasciarti nei guai

Io son tuo PADRE, lui è tuo FRATELLO


Mentre tu sei soltanto femminuccia
Non voglio che attraversi quel cancello
Prima che ti sparo una cartuccia

Se non lo lasci giuro che ti ammazzo


Non posso sopportar tale vergogna
Non pensar che sia diventato pazzo
Non puoi tu continuar con sta menzogna

72
Pe aripi de vise
Non puoi frequentare gli INFEDELI
In occidente tutti son corrotti
Le donne sono tutti senza veli
Si ritirano tardi nelle notti

Tu pensi siamo come loro?


Che vai facendo tu così ardita
Noi abbiamo sai ben nostro decoro
Se non lo Lasci ti tolgo la vita

C a pa c i

Che triste giorno quel 23 maggio...


Giorno di lutto, dopo tanto pianto
Molti amici mi sono stati accanto
Per sollevarmi e farmi del coraggio

Non era morto certo un mio parente


Nemmeno avevo avuto cose storte
Non avevo litigato con consorte
Nemmeno avevo avuto un incidente

Il mondo mi è crollato addosso


Nel sapere quel fatto scellerato
Giovanni Falcone assassinato
Da „Totò” che veder certo non posso

73
Parole sulle ali dei sogni
Giovanni ha lottato coi mafiosi
Da giudice corretto che lui era
È stato senza dubbio una bandiera
Ma „Loro” eran sai tutti festosi

Brutti mafiosi... quanto siete stolti


Il vil denaro certo vi ha accecato
Aiutati dall’Alto dallo Stato
Visto che siete stati sempre assolti

Il mondo intero ha pianto, l’Uomo giusto


Ancora ricordiamo noi quell’anno
Novantadue... ma che grave danno
Ricordo e provo sai tanto disgusto

Eroi

„Anche quest’anno vinto lo scudetto


Squadra di EROI tutti quanti sono” ...
Dice un amico „Tanto mi emoziono
Vinciamo tutto noi, come ho detto”

„Un grande EROE sembrerà il tennista


Come il ginnasta o il pugile prestante
Oppure qualche splendido cantante
Ben messo lui tra i primi della lista”

74
Pe aripi de vise
„Questi certo son per me i veri EROI
I primi della lista ma giusto in niente
Mi passeranno tutti per la mente
Ora dimmi chi sono i grandi tuoi?”

„Falcone, Borsellino, Pio La Torre


Questi i veri eroi che hanno dato
La loro vita per servir lo Stato
E certo non li trovi mai alle Azzorre”

Per non parlare poi di Aldo Moro


Oppure del maestro Dalla Chiesa
Figli di quest’Italia mai arresa
A cui non è rimasto che l’alloro

Questi sono gli EROI no i calciatori


Che cambiano casacca per denaro
Anche se per tanti sono un faro
Solo a costoro rendo fama e onori

Via d’Amelio

Nemmeno due mesi sono passati


Si era giusto al diciannove luglio
Quando in TV ho visto quel subbuglio
Borsellino e sua scorta ammazzati

75
Parole sulle ali dei sogni
Giovanni Falcone non è bastato...
Assetato di sangue era Totò*
Quindi un altro delitto ordinò
Avallato stavolta dallo Stato
*Totò Riina

Il ministro, ricordo era Mastino*


Trattava con Totò* quella carogna
Non provando affatto la vergogna ...
Persona dello Stato ma meschino
*Nome di fantasia

Borsellino caduto in un tranello


Speravamo in quell’uomo dello Stato...
Poi lo vidi a terra assassinato
Col beneplacito del colonnello*
*Il colonnello Cori

Via D’Amelio... auto centoventisei


Ovviamente imbottita di tritolo
Saper di Paolo, sotto quel lenzuolo
Imprecai contro Giuda e contro gli dei

Che schifo, caro Stato, che hai fatto


Accordarti coi mafiosi che vergogna
Far capir non era vero... è menzogna
Con la mafia hai stretto un vile patto

76
Pe aripi de vise

Constantin
Bidulescu
CV
Profesor de matematică, născut la
29 februarie 1944.
Absolvent al Facultăţii de
matematică din Universitatea Bucureşti
în anul 1970, stabilit de 55 ani în Ploieşti.
Am fost 42 de ani profesor la
liceu, iar după pensionare am început să am preocupări literare.
Am fost selecţionat şi inclus în peste 25 Antologii de poezie.
Am obţinut un premiu I la Concursul de rondeluri, organizat
de site-ul Negru pe alb, un premiu I şi un premiu II la concursul de
epigrame organizat tot de acelaşi site, premiul III la Concursul –
CENTENARUL UNIRII – STARPRESS 2018 secţia poezii cu rimă, o
menţiune la Concursul literar internaţional de poezie şi proză
„Magia sărbătorilor de iarnă”, premiul special la Concursul naţional
ROMÂNIA la 100 + 100 şi premiul „Agatha Bacovia” (loc III din 250
de participanţi) la Festivalul internaţional de poezie şi epigramă
„Romeo şi Julieta la Mizil” – 2019 şi premiul I la Festivalul Concurs
Naţional de Literatură „Ion Budai Deleanu” ediţia IX - 2019 Geoagiu
Băi.
Am publicat cinci cărţi: „Ecouri târzii” (2017) – Editura Genius,
„Consonanţe – Umor” (2017) – Editura Sfântul Ierarh Nicolae, „Mică
e... Vacanţa mare” (2017) – Editura Sfântul Ierarh Nicolae, „Forme
fixe – Versuri” (2018) – Editura editgraph şi „Interviuri imaginare”
(2018) – Editura Etnous.

77
Parole sulle ali dei sogni

Poetul în toamnă (Rondel)

Nu va mai scrie versuri să îşi aline dorul,


E toamnă rece-n juru-i şi-i sufletul pustiu,
Iar ploaia bate-n geamuri şi tot mai negru-i norul,
Se-ntunecă devreme şi ceru-i fumuriu.

Şi vântul se-nteţeşte şi-i tot mai trist decorul,


Copacul din grădină, acum e arămiu,
Nu va mai scrie versuri să îşi aline dorul,
E toamnă rece-n juru-i şi-i sufletul pustiu.

Şi frunze spulberate se-ntind precum covorul,


Dar când iubirea-i bate în uşă mai târziu,
Şuvoi de versuri caste îşi vor găsi izvorul,
Iar lângă-a sa iubită şi ceru-i siniliu.

Şi va mai scrie versuri ce proslăvesc amorul.

Petale de iubire (Acrostih)

Pe-alei cu trandafiri în parcul cu platani


El şi ea de mână, visurile-şi plimbă,
Toamna îşi revarsă prinosul peste ani
Acuma când natura culorile le schimbă.
La asfinţit, când ziua este pe sfârşite,
Ei încă ard cuvintele iubirii nerostite.

78
Pe aripi de vise
Din trandafirii albi se scutură petale
Ele-s solia clipelor sentimentale.

Iubirile sunt flăcări născute din pământ


Uitate într-o vatră ascunsă sub stele,
Bolerouri cântate sub vechi jurământ
Iscate cu vântul ce-ţi suflă în vele,
Roua de pe flori şi iarbă dimineaţa
Este chiar minunea ce împodobeşte viaţa.

Bătrâneţea

Într-un sat deloc pustiu


Un moşneag bătrân de tot
Locuia cu al său fiu
Cu nora şi un nepot.

Într-o zi ei au vorbit
Cum că moşul e-o povară
Şi să-l mute negreşit
În baraca de afară.

Cum să meargă nu putea


Ei au căutat degrabă,
Singur chiar nu reuşea,
Şi l-au transportat c-o roabă.

79
Parole sulle ali dei sogni
– Fiule, roaba o lasă,
De ce-ai adus-o înapoi?
– O păstrez aici în casă
Că bătrâni veţi fi şi voi.

După lecţia amară


Să aducă au ieşit
Pe bătrânul de afară
Şi-mpreună-au locuit.

O concluzie apare
Din aceste rânduleţe:
Orice om de-i mic sau mare
Nu scapă de bătrâneţe.

Dum spiro, spero (terţină)

Lumânările durerii stau în sfeşnice aprinse


Se îndoaie, se apleacă, ca o pasăre rănită
Se topesc la cântul popii şi de lacrime-s cuprinse.

E o pierdere în toate, o durere infinită,


Doar tristeţea mai uneşte sufletele rătăcite
Care se întorc acasă chiar cu inima cernită.

Şi de multe ori durerea o speranţă ne trimite


Mai există o scăpare când credinţa îţi rămâne,
De la naştere la moarte sunt şi clipe fericite.

80
Pe aripi de vise

Când pansezi trecutul aspru scapi de gânduri ce-s păgâne


Şi de vei privi în faţă şi constaţi că nu e bine
Să privim atunci spre ceruri, tristeţea să o amâne.

Iar de umbre nu te teme, că lumina le susţine,


Plănuieşte viitorul, în curând va fi trecut,
Astfel vei deschide ochii văzând arderea din tine.

Bucurie şi tristeţe, nostalgii am cunoscut,


Şi nu-i timp de disperare viaţa de va face valuri
Ca şi undele ce tremur în prundişul cel tăcut.

Doar speranţa ne mai ţine precum apa între maluri,


Pusă cu înţelepciune de Atena în cutie
Ca o lună aurie ce tronează între dealuri.
Dar speranţa fără luptă e curată apatie,
Cât de lungă este noaptea zorile tot or să vină,
Faţa-ntoarce către soare, umbra-n spate să îţi fie.

Iar destinul prinde formă când nădejdea nu se-nclină


Optimismul netezeşte toate ridurile vieţii
Chiar şi noaptea cea mai neagră va apare în lumină.

Regăsind culori pierdute într-o toamnă-a bătrâneţii


El deschide uşi în suflet înspre vârfuri neatinse
Şi din zdrenţele de vise coase pânza frumuseţii.

Lumânările durerii stau în sfeşnic... neaprinse?

81
Parole sulle ali dei sogni

M-am risipit... (Pantum)

M-am risipit în anii ce-au trecut,


Cum visele se pierd în idealuri,
În drumul spre un ţărm necunoscut
Ca o furtună mistuită-n valuri.

Cum visele se pierd în idealuri


Tristeţile se-mprăştie-n pustiu
Ca o furtună mistuită-n valuri
Jucând al vieţii zar cât nu-i târziu.

Tristeţile se-mprăştie-n pustiu


Ca un nisip purtat de-un vânt măiastru,
Jucând al vieţii zar cât nu-i târziu
În cazinoul unui vis albastru.

Ca un nisip purtat de-un vânt măiastru


Închis în sine răscolesc dureri,
În cazinoul unui vis albastru
Se scurge timpul mistuind tăceri.

Închis în sine răscolesc dureri


Trecând ca umbra pe acest pământ
Se scurge timpul mistuind tăceri
Speranţa e cuprinsă în cuvânt.

82
Pe aripi de vise
Trecând ca umbra pe acest pământ,
De azi voi respira parfum divin
Speranţa e cuprinsă în cuvânt,
În geana unui gând eu mai suspin.

De azi voi respira parfum divin


Iar simţurile toate se implică,
În geana unui gând eu mai suspin
Când ceaţa îndoielii se ridică.

Iar simţurile toate se implică


Ca pulberea de stele-n amintire
Când ceaţa îndoielii se ridică
Eu sorb avid un strop de nemurire.

Ca pulberea de stele-n amintire


În suflet sub o mantie de har
Eu sorb avid un strop de nemurire
Din bobul de speranţă dulce-amar.

În suflet sub o mantie de har


Sub tâmpla argintie renăscut
Din bobul de speranţă dulce-amar,
Cât voi trăi, nimic nu e pierdut.

M-am risipit în anii din trecut...

83
Parole sulle ali dei sogni

Un pahar cu lapte

Un tânăr sărac şi trist


Şi student la medicină,
Presta diferite munci
Singur să se întreţină.

Într-o zi mergând pe stradă


Fără-un ban în buzunar
A cerut de la o doamnă
Nişte apă-ntr-un pahar.

După ce-a băut din apă


Doamna ceea l-a-ntrebat
Sete mare văd ţi-a fost
Dar ceva tu ai mâncat?

Uite, ţi-am adus aicea,


Bănuiesc că-ţi sunt pe plac
Un pahar mare de lapte
Şi un sfert de cozonac.

Mai mi-am revenit puţin


Pentru asta mulţumesc.
Cât mă costă acest lapte?
Daţi-mi ceva să muncesc.

84
Pe aripi de vise
Nu-i nevoie să-mi plăteşti,
Mama m-a-nvăţat pe mine
Să ajut pe orice om
Nevoiaş aşa ca tine.

Apoi peste mai mulţi ani


Tânărul a absolvit
Şi-a ajuns, îl ştie lumea,
Un chirurg foarte vestit.

La o vizită-n saloane
Vede-o doamnă internată
Îşi aduce clar aminte
Cum l-a omenit odată.

După ce a operat-o
Zilnic a venit la ea
Cât a stat o săptămână
El mereu o îngrijea.

Dându-i fişa de ieşire


Doamna noastră s-a gândit
După-aşa un tratament
Ce mult are de plătit.

A văzut apoi chitanţa


Scrisă de doctor azi-noapte:
Totul este achitat
De-un pahar mare cu lapte.

85
Parole sulle ali dei sogni

Parfum de femeie (acrostih)

Parfumul tău din nou mă-mbată,


Acum mai mult ca niciodată,
Romantic ca al florilor din glastre,
Femeie dulce-a visurilor noastre.
Un semn ce totdeauna-mi dă avânt,
Minunea vieţii eşti pe-acest pământ.

De nu-nţelegi nici-un minut femeia,


Ea e ca focul, poţi să prinzi scânteia?

Femeia este mamă sau iubită,


Este frumoasă chiar când e mâhnită.
Mai este soră, vară sau bunică,
Ea în iubire zilnic se implică.
Iubirea-i pentru cel ce-o preţuieşte,
E ca un foc ce veşnic te-ncălzeşte.

86
Pe aripi de vise

Alicja Maria
Kuberska
CV
Alicja Maria Kuberska – awarded
Polish poetess, novelist, journalist,
editor.
She is a member of the Polish
Writers Associations in Warsaw, Poland and IWA Bogdani,
Albania. She is also a member of directors’ board of Soflay
Literature Foundation, Our Poetry Archive (India) and Cultural
Ambassador for Poland (Inner Child Press, USA )
Her poems have been published in numerous anthologies
and magazines in : Poland, Czech Republic, Slovakia, Hungary,
Belgium, Bulgaria, Albania, Spain, the UK, Italy, the USA, Canada,
the UK, Argentina, Chile, Peru, Israel, Turkey, India, Uzbekistan,
South Korea, Taiwan, Australia, South Africa, Zambia, Nigeria
She received two medals - the Nosside UNESCO
Competition in Italy (2015) and European Academy of Science
Arts and Letters in France (2017). Ahe also received a reward of
international literary competition in Italy „ Tra le parole e
‘elfinito” (2018). She was announced a poet of the 2017 year by
Soflay Literature Foundation (2018).She also received : Bolesław
Prus Prize Poland (2019), Culture Animator Poland (2019) and
first prize Premio Internazionale di Poesia Poseidonia- Paestrum
Italy (2019).

87
Parole sulle ali dei sogni

Prescription for a poem

It is not easy to write a poem


You have to gather your thoughts
Swirling quickly like snowflakes during a blizzard
Catch them before they melt and disappear into oblivion
Later add fever of feelings and strength of emotion
Decorate your sentences with your dreams collected
from the silver dust of falling stars.

You can also


pick out a melancholy longing from the bottom of the lake
and hang it on eyelashes to shine with tears
Then collect the wet haze of sadness
shimmering like drops of dew on calamus,
add grayness of the November’ s landscape
Season it with a bit of bitterness and regret

Or you can
Capture the laughter suspended by an echo
Between high mountain peaks
Catch the merry words in the net of butterflies
carried by the warm breath of the wind
Turn the rainbow over to add a smile to the sky
Sprinkle it with a touch of humor and joy

88
Pe aripi de vise
Finally, crazy metaphors must be released
Let them draw colors from the imagination
That the poem would acquire a transparent lightness
and like a soup bubble rise above everyday life
Allow it to fly off in an unknown direction

We are all brothers

Poem dedicated to Jean Henry Dunant

Suffering and death have no nationality.


Empathy does not allow indifference.
Jean Henry Dunant saw suffering brothers
in the wounded soldiers of the enemy army.

The enormity of misfortune crushed hostility.


The church in nearby Castiglione
took in the dying and mutilated.
The words 'tutti fratelli' were said there
and blood soaking on the bandage
made the sign of the cross.

The book „Remembrance of Solferino”


like the sound of a great bell
woke up the dormant consciences.
Belief in humanity returned
and it called to the battlefields
hosts of white angels.
They brought hope for survival

89
Parole sulle ali dei sogni
The man rich in spirit started
to live in the shelter for the poor.
Many beautiful ideas
were struck down
and poverty together with oblivion
wrote a grim script

The journalist's voice moved hearts.


Ashamed Europe admitted
the first Nobel Peace Prize.

The next chance

Carmine roses bloom in the midst of winter,


Drowsy violets peak from under leaves
And daisies stand white in the grass.
The sun heats the earth
And brightens short days with a warm glow.

I notice a tenderly embraced couple in a park.


Gracious fate gives them one more chance
For an unexpected meeting.
Eyes, surrounded by rays of wrinkles, laugh.
Wind ruffles hair, tosses delicate
Silver threads of gossamer.

And so, unannounced, tardy love arrived


They have a choice of a new path,

90
Pe aripi de vise
Maybe the last chance for happiness.
Life took away their naïve faith
And burned away old feelings.
It left them some dreams
And much hope for a better tomorrow

They are lost in thoughts


Doubts and fears spring up
From the shadows like ghouls
The head says: no... it’s not worth it... think it over...
The heart says-yes... go forwards... fall in love

Nature stopped the hands of the clocks.


Red flowers bloom

Thief of dreams

I was silent, smiling, undemanding.


You did not expect that I would take without consent.
I was too close, and everything was within the reach of my hand.

Like a thief, I stole your glances and loneliness.


Your thoughts, I tied in a myriad of knots, creating a dense net,
And from dreams, I wove a gentle curve of a woman’s figure.

I stoked the spark of passion in your eyes, and a fire erupted.


I wrapped us in a sweet scent of flowers in my hair
And we glided towards many, distant nights.

91
Parole sulle ali dei sogni

Day has no right to enter the precipitous depth.


It is a place, in which the contours of black shadows fall asleep.
Only at the bottom of the abyss, can dreams and starlight be seen.

You are from Mars, I am from Venus.


Far planets are the bright points on a firmament of tenderness.
Our words and hands attracts to the force of gravity of life.

T h e t r ai n

I got onto the train of life


With nothing,
Without clothes,
Without feelings.
A blank sheet of paper.
Blotting-paper absorbing everything.

I will get out burdened with bundles of


Recollections and impressions.

I packed them carefully.


Some of them faded, like
Ink from old letters.
I tied them with ribbons of all colors.
These white ones are my
Inessential remembrances
And black ones are heavy and traumatic.

92
Pe aripi de vise

I met many passengers,


Throughout this long journey
And free-riders too,
Who were picked up
At different stops.

Each meeting,
Even this, the shortest one,
Like a flash of sun or
Flutter of butterfly wings
Enriched and filled my bag of experiences

T h e C h at

I knocked at your mind.

Let me in - I asked
I have brought you something,
My crazy thoughts and dreams,
The works collected from
The sources of creativity.
Look how pretty they are,
Even the smallest ones...
Smaller than grains of sand.

I do not want them - you answered


My world is sterile,

93
Parole sulle ali dei sogni
Arranged and known.
Your every written poem
Can ruin my calm,
Which was built over years.
The recognition can be painful
Because of its insolence and ignorance.
The questions wake up the sleeping fears.
I prefer to stay safely in
Well - known loneliness

Conversion

It is a pity that I cannot buy a new soul.


In supermarkets, there are no special offers
– New Soul! On sale!

The old one is dysfunctional.

It is much easier to have a simple vision of the world.


Keep your feet on the ground and don’t have dreams.

Being greedy protects the heart.


Life has a physical dimension. Ideals hurt.

Gain a prominent place in the rat race,


Dispose of sentiments, tears.

My soul is able to forgive.

94
Pe aripi de vise
It cannot learn to trust again.

It says it does not enter the same river twice.


Unreasonable? Perhaps.
It does not listen to reason.
It pulls away from people

It is she

We pass each other nearly every day,


Distance of fear between us.
Life forces us to mutual disregard and acceptance.
At times, like an unruly child, she will spoil something,
To garner attention, to arrest with a gesture.

I see her in the wind, which carelessly


Turns over the withering leaves
And standing proudly erect in stalks stiffened by frost.
She paints shriveled trees gray, breaks limbs with a crack.
She is mute in the clenched throats of birds,
She stares with glassy eyes.

She is all-around and she reminds us of her presence.


She patiently explains the meaning of certainty.
I know she does not allow us to take anything,
When she plays the requiem and invites eternal sleep

95
Parole sulle ali dei sogni

Sonnets to Laura in the museum of


antiquities

They wanted to live forever-among gods, equal to gods.


They ordered their names incised in the stone of stelas,
So they would endure enchanted in the hieroglyphs-
Immune to rain and wind.

They took necessary and valuable things on their last journey.


Carefully prepared, they crossed the threshold of eternity.
Dark, gazes, full of surprise, follow me from the sarcophagi.
This is not how they imagined Eden and the meeting with fate.
The Book of the Dead did not mention crowds of sightseers.
Their jewels disappeared in display cases, and thieves’ pockets.
Desiccated bodies and ancient linen wrappings,
Remain the only souvenirs of life.

No one knows exactly what she looked like or who she was.
Was her hair flaxen?
She did not know she would become the warm breath of a poem.
He fell in eternal love with her. Life parted them, but not death.
The song of sonnets erected an ephemeral monument,
And bestowed immortality.
The words of the songs remained more legible
Than stone pyramids.

She did not do anything, but exist

96
Pe aripi de vise

Susy Gillo
CV
Susy Gillo laureata alla Facoltà di
Lettere e Filosofia di Firenze in Scienze
Umanistiche per la Comunicazione, vive
e lavora a Pieve a Nievole. Al concorso di
poesia „Versi in Libertà”si classifica al
terzo posto; nel 2013 alla presenza
dell’onorevole Valdo Spini le viene
conferita la segnalazione d'onore per la
Poesia. Presenterà „Spartiti Emozionali” a Viareggio, e a Pistoia con
Carmen Pellegrino e Massimo Biagi. Ha pubblicato con Poeti e
Poesia.
Ha composto inoltre „Anime in Viaggio, „Pan Quotidian”.
„Essenze Cromatiche” al concorso internazionale „Il carro delle
muse” è stata premiata con il diploma di benemerito tra le prime
dieci eccellenze. Al Concorso Letterario di Città di Castello 2016 è
stata segnalata dalla giuria per il lavoro „Irrisolto”. Alcune poesie
sono inserite nelle varie antologie Con la silloge „La vita dell’Idea” al
Premio Letterario Internazionale Città di Latina 2018 le è stata
conferita il diploma di merito. Al concorso letterario „Idea Donna „
di San Benedetto del Tronto le è stata assegnata un conferimento
speciale quale „Protagonista Attivo Della Cultura”. Ha scritto”In
Punta di Piedi”libro di poesie dedicato alle spose bambine sui
matrimoni forzati infantili. Il suo ultimo lavoro è „Omaggio alla Dea
Cupra.

97
Parole sulle ali dei sogni

V ite V ite

si alternano e si incontrano
Nel momento
l'assordante respiro si nutre
Di selvatiche „distese”
Fiori si liberano dei loro sbiaditi involucri
E si scaraventano su passanti distratti
Tamburi accendono follie irrisolte
Nel turbine del tempo
Fumi si muovono nell'aria in attesa di perdersi
Io mi inabisso. Nell'eterno del nulla
Piango l'urto di folli rinunce
Muovo i miei vuoti desideri che si perdono nel sospeso dell'anima
L'ossessione del domani si affaccia e si orpella
Per non morire nelle braccia del nulla
Ostili sornioni, desideri andati
Emanano freddi sapori di immorali visioni
Il pianto del mondo si confonde
Nello spazio della vita
Io nasco e muoio
Tu con il martello della vita
ferisci il tuo fardello
Smuovi il tuo silenzio
Nell'attesa di spazi migliori
La musica continua a sferrare colpi di vita
Nel' irrisorio del tempo
Io mi coccolo alle tue scorrerie
98
Pe aripi de vise
rincorro i miei spazi
E piango l'urto del mondo
Tu che smani e ti logori
Per non subire il miserevole tempo
che incurante scorre nei deboli desideri
Ti disperi e chiedi perdono
E il mondo vive
nel sapore della vita

Suono deleterio

Suono deleterio viaggia su corpi


Esilaranti di vuoti spazi
Il momento dell’attimo scruta funesti disagi
Il colore della vita esplora mondi innocui di strane presenze
Nell’assordante momento io mi immagino fumo di parole
Parole di mondi che viaggiano nel mondo del suono
Io voglio colorare l’anima con il suono dell’amore
Carpire il disagio della melodia
Entrare tra spazi di mondi
Nell'indicibile dell'invisibile
Per sorreggere il cammino del tempo
Respirare l’essenza della vita tra scogli
di mondi infatuati da deliri
di sogni dipinti
da desideri disattesi di mondi paralleli
Il pianto scuote i tuoi deliri e ti riporta
Nei sensi dell'assenso

99
Parole sulle ali dei sogni
Sconvolgendo i tuoi assoli ti riscopre
incerottata di corone di spine
Tra i bisogni dei tuoi nulli amori

Spazio molecolare

Lenta entro tra spazi di eroiche immagini


Il passato si impone prepotente
nell’era del tutto
Spavaldo si coordina e si piace
Scorribande imperversano
In mondi paralleli
Lo spazio molecolare
Si restringe e si scontra
Nell’era del nuovo
Molecole impazzite
Scoordinate nell'ecosistema
Sole e parsimoniose convogliano
Su dritte e ordinate gareggiate
E il silenzio troneggia
E si nasconde al buio che incombe
Sul tetto del mondo

Entro tra spazi desolanti del non vivere


Muovo lenta le mie paure
Alzo lo sguardo
Voglio vedere
Spiare i miei fantasmi

100
Pe aripi de vise
Che vispi e sicuri
Si alzano in volo e danno vita
A universi disperati
Vita vita
Che sentiero dovrai percorrere
per essere in essere
vivere per esistere

L'ora del nuovo

Vivi il disagio. Nell'attesa dell'ora del Nuovo


Il cambiamento respira il singhiozzo del tempo
In una rete di ostili inettitudini
Si muove nella paura del domani
Piange e si dispera Non sa a chi darsi
Si prostra e si annulla per vivere
Si ostina a smuovere vecchie carcasse
Che si agitano nella paura del domani
Odio la paura che non mi da' respiro

I vinti si muovono incuranti nella giungla della vita


Le fratture del mondo sanguinano eruttando con i propri fantasmi
le tenerezza del falso disagio

Si violenta nell'ottica dell'apparire

Estraniato vibri sballottato


Solo nel tempo infinito delle tue rovine

101
Parole sulle ali dei sogni
Vivi si tu puoi Tu puoi muovere mondi
Nell'attesa di una vita

Una vita che si annulla per vivere


Correre per non sparire nell'irrisorio del tempo
Nella nube tossica della vita
Perire tra le braccia del fato
Sento le vibrazioni della vita Vita che si arrabatta per gioire
Piangere, sorridere Serena, ostenta il trapasso
Nell'immondo del mondo si ostina a essere
Il piacere giace nella solitudine del vivere
Tu impotente ti accasci
Il disagio dell'attesa si trastulla nelle tenebre della paura
L'ora abita la solitudine del vivere
Tu impotente ti sfibri

Paura, paura di amare Paura di crescere


Paura di cambiare Ti agiti

Nello straniarsi incurante del mondo

Ti annulli nello squallore della vita


Vita cosa fai per rendermi viva
Cosa fai tu per non morire

102
Pe aripi de vise

L'irriverente

L' irriverente sagoma intesse strane visioni


Etnici monili insabbiano puerili ricordi
Nello scorrere degli ingialliti tempi dell'ardua memoria
Invisibile
scruta il tempo passato
Per invocare remote emozioni
Piaceri dispiaceri
si accavallano
Nell'oscurità dell'attesa
Muovi frastornato la tua carcassa
Che incurante addobbi di strane velleità
Monili immortali piangono
il Sorriso debilitato nel vortice
Del Dolore
Piangi le miserie del nulla osceno
Che muove mondi lontani
Nell'estremo del bisogno
Vivi silenzioso
Sbraiti le tue intemperie vitali
Vivi il modesto mondo che non ti appartiene
Tu sei la luce che illumina
le oscure tenebre dell'incoerenza
del disagio ingannevole
del frastuono abominevole di vecchie rovine
Che si trastullano al tuo passaggio

103
Parole sulle ali dei sogni
Incerto ma vivo
nella tua maestria terrena
conflitti si muovono al tuo perire
Il mondo si inchinerà per le sue miserie
Dall'alto del tuo presagio
Io mi inabisso
per non Morire

Il tempo scorre

Il tempo scorre inesorabile sulle tue speranze


I tuoi amori ormai spenti dalle nebulose della vita
I pianto degli altri si veste delle tue paure
Braccia alzate a invocare speranza
Volano alte su desideri andati
Sorrette dal limite delle attese

L’ora è giunta Tu non ti arrendi


continui a scoprire mondi non tuoi
Amori svuotati di meteore erranti
Sudari incauti di falsi amori
ritmi deleteri di sorgente di vita
Il passo ormai respira il suo tempo
I tuoi desideri sopiti da flaccidi umori
Saltellano inebrianti di spazi di vita
Rincorrono vispi desideri
che sornioni
Si arrancano su pareti sospese

104
Pe aripi de vise
Del non morire
Lancinanti
Si aggrappano agli ultimi accenni di vita

Gr a m mat i c h e

Ho l’anima dilaniata da un falso respiro


Rapita da sospiri
Mi siedo sull’imbrunire dei cieli
Lontana ascolto il violento bisogno
Lenta mi biasimo per non carpire
I tuoi bisbiglii
Si lamentano
giacciono inascoltati
Nel putrido mondo
Folto e sconvolto
Emanano sfibranti sospiri
Il fiato nel nulla allenta il suo corso
e si violenta
Per non essere pronto
Il delirio dell’attesa si fa voce
Sprigiona i suoi falsi desideri
Rispolvera angosce remote
Erge lamentele sconnesse
Stordisce l'infido pudore
Svuota travagliate passioni
Da pesanti fardelli
Tumulti affannosi si dipanano

105
Parole sulle ali dei sogni
Spiano il pedante scenario
di latrati immondi
Metriche poltriscono
Annoiate e svilite
Per compatire quartine e terzine
che scostanti e nulle
Si scontrano con sornione maestrìa
tra il mantra pudico
di insabbiati valori
di oneste grammatiche

A de

Noi siamo gli angeli del niente


Visioni infide prendono vita
Sulle nostre paure
Immobili si esternano
Tra abissi profondi
Per indispettire Ade
Il padrone degli inferi
Il gestore dei nostri affanni
Che lento e sovrano
Ti inchioda
Nelle ostili profondità

106
Pe aripi de vise

Maria-Ileana
Tănase
Poezia este cântecul din sufletul
meu, mâna întinsă ce mă susţine la
greu – Maria-Ileana Tănase
CV
Am venit pe lume într-o zi de 18 februarie 1957, în satul
Pănceşti, comuna Sascut din judetul Bacău. Pentru sufletul meu,
locul este sacru, un sat de răzeși atestat documentar încă de pe
timpul lui Ștefan cel Mare, iar înainte de reforma administrativă din
1968 a fost o mare și înfloritoare comună. Sunt primul copil, dintre
cei doi, al soților Gheorghe și Ileana, oameni harnici, gospodari și
foarte mândri de apartenența la această lume rurală, unde s-a
născut veșnicia. Pentru foarte mulţi ani, am locuit în municipiul
Bacău, orașul tinereții, al maturității și de care am rămas foarte
legată... îl consider emblematic, deoarece pe meleagurile judeţului
îmi sunt rădăcinile și multe amintiri care-mi hrănesc sufletul. Viaţa
însă, mi-a purtat paşii prin câteva locuri, printre care şi Roma iar în
prezent trăiesc la București.
Sunt absolventă a Universităţii „Nicolaie Titulescu” –
Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Sociale şi Administrative.
Din luna martie 2017, fac parte din Liga Scriitorilor din
România.
Debutul literar pe suport hârtie a avut loc în revista Negru pe
Alb – număr festiv 8 Martie 2014
Activez pe câteva site-uri literare şi pe numeroase grupuri de
poezie din mediul virtual.

107
Parole sulle ali dei sogni
Am publicat în mai multe reviste literare: De asemeni sunt co-
autor la multe antologii.
Până în prezent am publicat cinci volume de versuri şi două
antologii:
– FOCUL IUBIRII DIN URMĂ – 2015, Editura „Armonii
Culturale”– Adjud
– IUBIREA CU SUFLET MARTIR – 2016, Editura „Armonii
Culturale – Adjud
– NOTE DE TOAMNĂ – 2016, Editura „Armonii Culturale” –
Adjud
– VIAŢA, CA UN MARATON- 2017, Editura „Armonii Culturale”
– Adjjud
– PERIPLUL UNUI DESTIN – 2018, Editura Anamarol” –
București
– ETERNA STAGIONE (Anotimp etern) – volum antologic de
poezie în limba italiană – 2018, Editura „Armonii Culturale – Adjud
– 101 POEME – Volum antologic, Editura Ideal – 2019

Nesfârşita înmugurire

Prin lut, foșnește


de mult a toamnă,
iar uneori simt sufletul
cuprins de împovărarea
drumurilor străbătute,
doar prin gânduri
și însuflețite pe hârtie.
Sub pleoape,
se amestecă anotimpuri

108
Pe aripi de vise
ce-și împrumută obsesiv
aceeași morganică poveste,
când se întorc ecouri
ce iscă furtuni sau
oaze de liniște interioară.
Din lutul invadat
de nesfârșita înmugurire,
a verdelui din suflet,
lăstăresc cuvintele,
iar timpul răbdător
zidește meticulos veșnicii.

Cuvintele tăcerii

Într-o lume contaminată de minciună,


de cele mai multe ori tăcerea nu reușește
să treacă vama, pe motiv că pașaportul
i-a expirat... ignorată, neînțeleasă,
mâna-n mâna cu speranța colindă fâșia
gândurilor rănite care refuză să fie oropsite
și-mprejmuite cu sârmă-nghimpată.
Doar înțelegerea, deschiderea nedeghizată
sunt antidotul pentru a suplini o comă socială.
Dar pentru tăcerea care urlă, nu există
vacanță, unitate de măsură și nu mereu
înțelesul tăcerii celorlalți poate fi dezbrăcat,
iar atunci când propriile tăceri ne asurzesc,
în sertarele minții gândurile se aprind,

109
Parole sulle ali dei sogni
tăcerile inflamate își primesc drepturile,
cuvintele se rostuiesc și răspunsurile înfloresc.
Când pe tipsia timpului găsim adevăru-njunghiat,
nu întotdeauna, misterele sunt binefăcătoare.

Mugure de suflet

Aproape la orice drum, întâlnim


un mugure de suflet, unii solitari
rămân pe crengile dorințelor,
alții îndrăznesc să se deschidă
fără să simțim miresmele lăsate.
Cei mai norocoși devin lăstari,
iar cei aleși iscă emoția unui sărut,
când liniștea răsăritului se întoarce.
Am simțit dogoarea din inima ta,
mi te-am închipuit alergând,
după fluturi, pe pajiștea ochilor mei
și-ademenit de mierea buzelor orfane
mărind glicemia cuvintelor înfiorate.
Te-am descris viitorului și niciun ecou
nu s-a întors, dar la prima revedere
voi despacheta măcar un zâmbet sexi.

Lumina solemnă

Străbătând mereu labirintul


necunoașterii, din noi,
căutând menirea, esența,
110
Pe aripi de vise
lumina care aprinde eternul,
uneori, rătăcim, ne pierdem
pe ritmul dorințelor.
Alteori, pe cadența trupului,
într-un real indiferent,
ne dezmierdăm prin
imposibile povești de iubire,
o prelungire nefirească a unor
vremelnice speranțe fără hărți.
Precum gândurile împenate,
în fiecare zi zburăm cu timpul,
plutim ca frunzele-ntomnate,
ne dezgolim ca și copacii,
ne risipim prin dimensiuni astrale,
până la contopire cu lumina solemnă.

1 8 k ar at e

Prin fața ochilor, într-o viteză năucitoare,


trece un tren... revăd garnitura cu cele
douăsprezece vagoane burdușite
de saci cu amintiri, unele de mult îngălbenite,
iar în câțiva, colorați și ciuruiți,
manuscrisele, muguri de vise, din care au ros
carii anilor fără de sfinți în calendare.
Osiile s-au pus în mișcare, cu mult, mult înainte
de pârguirea portocalelor, Dumnezeu a hotărât
fără să țină cont de grijile și socotelile bunicii.

111
Parole sulle ali dei sogni
Gara, cu pereții scorojiți, era din secolul trecut,
balamalele ușilor sufereau de artroză,
geamurile aveau miopie, instalația electrică
refăcută de două ori, iar din loja acoperișului
se simțeau, discret, binecuvântările îngerilor.
Să mă ierți, prințesă, când mai în glumă,
mai în serios, uneori, încercam să te sperii,
că iau trenul și fug tocmai la Paris!
Te simțeai neputincioasă și sădeai iute un oftat,
privirea era prinsă-n rama unei antice dureri,
totuși bunătatea se reflecta prin culoarea-i albastră.
Au încărunțit copacii care mi-au răcorit spiritul,
chiar și trandafirul răsfirat, ca un evantai, pe gardul
de după care singurătatea își proba dantelele.
Cu ochii umeziți și în tăcere am strâns toți anii,
innobilați cu18 karate,... i-am îngrămădit în cufărul
lustruit cu lacrimi de pribegie...
Rămân bijuteria care-mi împodobește mâna
ce așterne, caligrafic și cu smerenie, emoțiile!

Goliciunea chemărilor

Gândul și-a agățat jupoanele


în ciulinii Bărăganului,
iar prin pământul cuvintelor,
cândva sfințit, se zvârcolesc
chemările rămase cu umerii goi.
Brațele nopții întorc clepsidra

112
Pe aripi de vise
și din nisipul vânturat de amintire,
se rostogolesc sonatele durerii
până când zorii, eternii designeri,
îmbracă goliciunea chemărilor.
Palma mângâie ceafa gândului
ce se strecoară la braț cu timpul,
împodobit cu vise, prin lanul
cu ciulini de-un verde-ncărunțit.
Rătăcesc prin doruri fără să plec,
fără să stau, iar peste umerii care
tânjesc, ca și noi, a înflorit veșnicia.

Piatră de-ncercare

Motto:
Orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată
viața!
O. Paler

Cu speranța, că vom pedepsi timpul,


ne-am așezat amândoi pe treptele iluziei
și prin binoclul răbdării, fiecare de pe scara lui,
priveam către un mâine... amândoi
am crezut că așteptarea va da roade
și vom degusta, pe-ndelete, merele de aur.
Când puterile gândului cărunt au sleit,
i-am făcut procură lui Dumnezeu...
s-a dovedit, a fi, singurul baston în care

113
Parole sulle ali dei sogni
puteam să-mi sprijin așteptarea istovitoare.
Așteptarea a devenit frământare, suferință,
dar și verificare, mărturie, piatră de-ncercare
ce-a probat teama-ți poleită cu neputința
de-a trece dincolo de globul intangibil.
Te priveam mută, doar că, de multe ori,
și tăcerea trădează sentimentele... chiar
nu-mi puteam permite, acum, în prag de iarnă
să-ngrop ultima speranță cu cosița-i brumată.
Amândoi am crezut că vom pedepsi timpul
și răbdători, pe treptele iluziei, ne-am pomenit
că scările gândurilor nu sunt de aceeași culoare.
Am sperat, ca împreună, în pași de tangou,
să scriem cea mai pasională poezie în mișcare!

Evantai din cuvinte

(Rondel)

Motto:
Când sufletu-i o vâlvătaie,
Cuvintele devin evantaie!
Maria-Ileana Tănase

Te înfiripi din picurii de ploaie


Și te trăiesc pe țărmul unui vis,
Emoția fâlfâie aripile de adonis,
Iar gându' se-ncheagă pe foaie.

114
Pe aripi de vise

Cuvintele curg și dorul înmoaie,


Sentiment cu efect de catharsis,
Te înfiripi din picurii de ploaie
Și te trăiesc pe țărmul unui vis.

Suspin şi simt a umbrei văpaie,


Flăcările cuprind foaia de scris,
Emoția n-are nevoie de permis,
Iar cuvintele se prefac evantaie.

Te înfiripi din picurii de ploaie


Și te trăiesc pe țărmul unui vis!

Muguraş de viaţă, Elisabeth

Bine-ai venit, pe lume, Muguraș de viață!


Divinitatea, din nou, m-a binecuvântat,
Eșți cadoul de Crăciun, care mă răsfață,
Iar glasul tău îmi este primul colind cântat.

După lunga așteptare, eșți regalul cel mare,


Minunea, împlinirea și bogăția părinților,
Diafanul boboc de floare, a iubirii chemare,
Mândrie și-o rază de soare în casa bunicilor.

115
Parole sulle ali dei sogni
Pe drumul vieții să te loveșți, doar de bucurii,
La școală să primeșți lauri și coronițe de flori,
Succesul să-ți fie zbor măreț, precum vulturii,
Iar credința, iubirea și bunătatea sfinte valori.

Bun venit, Muguraș de viață, pe-această lume!


Eșți așa, Elisabeth, cum te-am visat, aidoma,
Ai un prenume divin, doresc să-ți aducă renume
Și nu-i secret, vreau diploma de cea mai fericită, Oma!

Sonet de iarnă

Din nou, e iarnă, iar fulgii stau să cadă,


Umbrele din ochi, de mult, au înghețat
Dar iarna nu-i defel un anotimp nuanțat
Și-a degerat cuvântu-n vechea acoladă.

Iarna a revenit, dar dorul nu m-a cruțat,


Fulgii pufoși s-au așternut ca o pocladă
Peste pârtia visului... Dovadă și tăgadă
A unui anotimp ce, cândva, m-a răsfățat.

Pe pârtia visului pierdut, încă, hoinărim,


Amintirea-i cu fir de dor nebun brodată,
Iar tăcerile colțuroase-n vers le rotunjim.

Ninsorile au troienit, tot ce-a fost odată,


Doar prin gândurile rebele deszăpezim
Povestea ce s-a dorit, a fi „ca niciodată”!

116
Pe aripi de vise

Camelia Ardelean
CV
Camelia Ardelean s-a născut în
anul 1972, la Deva, și a început să scrie
poezii încă din școala generală, fiind
evidențiată într-una din revistele de
profil pentru elevi, de la acea vreme. De
profesie asistent medical generalist, nu
profesează, ci se ocupă, mai mulți ani, cu activitatea de redactor de
editură (la Editura Vultur ZM, din Deva) și/sau cu cea de reporter la
două (foste) ziare din județul Hunedoara (Acţiunea HD şi
Hunedoreanul), perioadă în care îi apar primele două volume
personale, cu subiecte din domeniul naturist și ezoteric.
Volume personale (14): Cartea terapeuților,
reportaje/interviuri, 2002; Cursuri practice naturiste, 2004; Lacrimi
de suflet, poeme, 2014; În oglinda sufletului meu, poeme, 2015;
Pasiune, poeme, 2015; Ingenuitate, poeme, 2015; Suflete de ceară,
poeme, 2016; Destine, proză, 2016; Ecouri din tenebre, poeme,
2018; Urme de condei, cronici literare, eseuri, editoriale, 2018; La
margine de curcubeu, poeme, 2018; Urme de condei (II), cronici
literare, 2019; Anotimpurile cuvântului, poeme, 2019; În dialog cu
Ionel Necula, interviu, 2019.
Între anii 2014-2020, Camelia Ardelean apare, cu poezie
şi/sau proză, în 33 de antologii (alături de mai mulţi autori), dintre
care una bilingvă (româno-engleză), trei în limba italiană şi o alta,
publicată la o editură din Germania. Colaborează, permanent sau
ocazional, cu peste 80 de reviste, în format electronic şi/sau pe
suport de hârtie, din ţară şi/sau străinătate.

117
Parole sulle ali dei sogni
Obţine, de asemenea, circa 40 de premii literare, cu poezie,
proză sau cronică literară, la diferite concursuri organizate de
reviste sau cenacluri naţionale sau internaţionale. Este membră a
Asociației Scriitorilor din Județul Hunedoara şi a Asociației Culturale
„Casina Națională” Deva.

Lună destrămată

Venin la tâmple. Lună destrămată.


Alean fecund. Trăiri „extraprudente”.
Popas în doi. Frânturi adiacente.
(În circul morţii – viaţă acrobată.)

Din file-albastre, câteva procente.


(De-acum comete... Vis de ciocolată.)
Un Eros calp şi existenţă plată.
Granit în cord şi ploi indiferente.

Pasaj blocat. Redute. Agonie.


O cruce-n dreptul verilor-turcoaze.
Cenuşă dintr-o stea odată vie.

Nisip flămând în veştedele oaze.


O ceaţă între nori, cărămizie,
Şi-un ciob din simţământul-kamikaze.

118
Pe aripi de vise

În mine-aleargă zilnic un ghepard

În mine-aleargă zilnic un ghepard,


Ce-şi sfâşie fără de milă prada;
Când visul şi abisu-n vene-mi ard,
Mă ţine-n viaţă numai escapada.

Pe ţărm de slove nu mă tem de foc,


Din bucla minţii-mi fulgeră cuvinte;
Cândva făcut-am haltă în amoc –
Mă bălăceam în izuri de morminte.

Un biet vâslaş cotind spre Aherón,


Cu osul clipei săgetat de frică,
Eram strivit de propriul meu cocon,
Simţeam în rană cerul cum abdică.

Prin nori de cioburi, aventura mea


În grote stranii se împotmolea...

Frunza

Privirea-mi cade peste frunza ce plânge surd la geamul meu;


În suflet geme nevăzutul şi-un dor acerb de Prometeu.

Rescrie toamna palimpsește pe fiecare strop de vânt;


Apune până şi cerneala pe piscurile din cuvânt.

119
Parole sulle ali dei sogni
Golumbii cântă peste burguri un recviem în do minor;
Imită ploaia acalmia din ancora unui vapor.

Se frânge timpul în crevase în visul meu incandescent;


Romanul verilor albastre-şi schiţează ultimul fragment.

D an s

Se plimbă silfii peste codri în dans nocturn şi diafan;


Secunda parcă mă priveşte tot mai pieziş, din an în an.

O bufniţă întârziată e mândră-n draci de stirpea sa;


Se-ntreabă oare ursitoarea pe cine-n coarne-o să mai ia.

Un pui de capră foarte neagră pierdutu-s-a lângă un stei;


Silabe urcă-ncet în cuget, îşi fac din vaiet obicei.

O lună pală şi nătângă îşi poartă trena cu aplomb;


Se rătăceşte iar prin mine un licurici bătrân şi chiomb.

N av i gat o r i

Renaşte-n paltini clorofila, zvâcnind sub paveze de nori;


Rămas-am, printre neputinţe, debusolaţi navigatori.

Sub aripi zburd-un dor de-albastru în fiecare porumbel;


În lutul nostru coexistă un înger şi Mefistofel.

Se-opreşte clipa din zvâcnire la poarta unui alt tărâm;


Trăim un timp machiavelic, prin care visul ni-l târâm.
120
Pe aripi de vise
Planăm adesea în confuzii, ostatici între Yin şi Yang;
Din când în când, primim în plexuri al vanităţii bumerang.

Mă-mbăt cu apă moartă...

Mă-mbăt cu apă moartă la crâşma zisă viaţă,


Mai am în puşculiţă vreo paişpe gologani;
Pereţii puşi pe şotii de piele se agaţă,
Minţindu-mă cu visul din floarea de castani.

Eram precum intrusul din propria genune,


Dar azi bacchusiana fervoare m-a-ncolţit;
În suliţe de gânduri curajul de-mi apune,
Mai trag un gât din sticla cu tentă de cromit.

Pe sârmă oscilează iluzii carnivore –


Le-a prins euforia de câte un picior
(Pe calea către iaduri sunt câteva Gomore,
Ce-şi strigă ignoranţa şi umbrele în cor).

Idei fosforescente se-nghesuie să pască,


Din iarba cutezanţei de-a fi, un ultim smoc;
Se-ascunde-n conştiinţă un sâmbure cu mască,
Prin gânduri turmentate, ca în caleidoscop.

Absorb reminiscenţe din tipica povară


A golului de sine, ce da pe dinafară...

121
Parole sulle ali dei sogni

Încolţeşte marea...

(blagiană)

Încolţeşte marea în privirea ta,


Gheaţa dintre inimi într-un val se sparge;
Degete de soare, după o perdea,
Mângâie surâsuri prinse de catarge.

Peste fruntea zării joacă pescăruşi,


Susură lumina-n tonuri de opale;
Tu mă iei de mână, mă strecori pe uşi,
Către labirintul visurilor tale.

Se zăreşte „umbra unor maci” pitici,


Paşii mi se-apleacă să le-atingă glezna,
Fluturii de miere găzduiţi aici,
Astăzi în iubire cotropit-au bezna.

Flamură-i cuvântul rodnic între noi,


Gura ta-i câmpie dulce-parfumată,
Mă înfrupt din rodul verilor-convoi,
Unde curcubeul n-are nicio pată.

„Scriu în rune” focul ce s-a întrupat


În „urciorul” nostru şi-ncălzeşte luna;
Patima ni-e pâinea, imn înaripat,
Ce hrăni-va-n suflet stele-ntotdeauna...

122
Pe aripi de vise

Rondelul paşilor de lut

În lumea paşilor de lut,


Pe uliţe de timp uitate,
Extrag din clipe nestemate,
Sfidând mileniul decăzut.

Plăceri cu chip de Belzebut


Te imitau, eternitate,
În lumea paşilor de lut,
Pe uliţe de timp uitate!

Cu îndrăzneală de mamut
Ce deborda de-aviditate,
Vânam iluzii vinovate
De pe un gând contrafăcut,
În lumea paşilor de lut...

Degust o fărâmă de stea

Degust o fărâmă de stea;


Mi-e foame de vechiul „capriciu”,
De-a crede păcatul un viciu –
Cavernă în inima mea!

Răsfir un profetic nisip –


Secunda vegheată de înger,
Cu ropot la care mai sânger,
Proclamă un alt arhetip.
123
Parole sulle ali dei sogni
Transcend anotimpul peren –
Prin lacrimă fac escapade,
Cuvintele-mi nasc „Iliade”,
Ce sapă în cuget aven.

Captiv în tonatice vremi,


Avânt către ceruri noeme
(Când umbra din tine se teme,
Mai poţi luminarea s-o chemi).

Îmi ţin în palme versurile...

Îmi ţin în palme versurile nude –


Sărman Ovidiu exilat în ploi,
Prea temător ca zborul să-şi mai ude,
Trecând mareea pietrelor în doi.

Îmi ţin în palme inima, o frunză


Desprinsă din copacul care sunt,
Pictez pe ea nervuri, ca pe o pânză –
Simţiri adânci cu freamătul cărunt.

Îmi ţin în palme lacrima de ceară


Şi mângâi tandru trupul său venust;
Am învăţat ninsori pe dinafară
Şi-am presupus că raiul are gust.

Culegător de stele-adun în glastră


Firimituri din Pasărea Măiastră.

124
Pe aripi de vise

Cuvinte-mi cresc...

Cuvinte-mi cresc în oaza de la tâmplă –


Sunt versuri mugurite-n aşteptare;
Un cuget în convulsii liniare
Absoarbe pâcla ce i se întâmplă.

Îngrop nevolnicia-n osuare,


Răsfir năravu-i pân` la rădăcină
(Cochilia-mi cu iz de muselină
Storcea poeme cu esenţă tare).

Cuvinte-mi cresc în vechile fiorduri


Săpate-n zări sătule de veghere;
Tăcerea-şi lasă lacrima să spere
C-o să reia cu stelele acorduri.

Prin răni albastre clipele îmi zboară,


Cu poezia pendulând, amară...

De ce să fiu o lacrimă...

De ce să fiu o lacrimă ce ţipă


În buzunarul vântului hoinar,
Când pot să prind azurul de-o aripă
Şi să-l dezbrac de crudul avatar?

125
Parole sulle ali dei sogni

De ce să fiu o frunză care doare


În legănarea-i ternă spre pământ,
Când din ferigă pot să ţes culoare
Şi s-o aştern pe mustul din cuvânt?

De ce să fiu ţărână fără viaţă,


Pe un ogor cu aştri semănat,
Când luciul lor de vise mi se-agaţă
Şi pot s-ating scânteia din agat?

De ce să fiu corabie-n lagună,


Cu adumbrirea prinsă de catarg,
Când mi se scurg silabele din lună,
Chiar şi în seri când cerul mi-e prea larg?

Ca un amurg ce-şi seamănă vecia,


În poezie am aprins făclia!

126
Pe aripi de vise

Silvia Bodea
Sălăjan
CV
Profesor de limba și literatura
română: Liceul Reformat „Wesswlwnyi” Zalău, Director la Școala
Postliceala Sanitară „Vasile Goldis”
Activitatea literară:
Am publicat în: Năzuinţa, Suplimentul literar al Scânteii
tineretului, Caiete Silvane, Almăjdul. Tribuna, Steaua, Luceafărul,
Logos și Agape, Extemporal liric, etc
Colaborări: Revista „Media Kinder”, „Negru pe alb”, „Asociația
Culturală”Arad.
Anul debutului literar:1967, anul debutului editorial 2002,
Editura SILVANIA, titlul volumului „În căutarea Graalului”, poezie.
Premii obţinute la concursuri de creaţie: Menţiune de onoare
şi premiul al III-lea pentru volumul „Limita umbrei” – Concursul
internaţional Corona – Italia; Premiul I la concursul naţional
„Poeziile toamnei”; Premiul I la concursul de creaţie al editurii AR;
Menţiune la concursul internaţional de creaţie literară : Romeo şi
Julieta la Mizil etc
Volumele publicate:
Poezii: „În căutarea Graalului”, „Talanți risipiți”, „Chiovot
jefuit”, „Suburbiile șarpelui”, „Pelerin la poarta cerului”, „Primejdia
tăcerii”, „Limita umbrei”, „Serbările luminii”.
Proză: „Povești din lumea lui Tudor” (în limbile: română,
engleză şi maghiară), „Rastoltul Desert - metafora unei iubiri”,
„Tudor şi Tania în lumea poveştilor”.

127
Parole sulle ali dei sogni
Volume publicate în colaborare (coautor): „Silvania”, „Poeți
sălăjeni”, „Transilvania – pământ românesc”, „Roșu declarativ”,
Primăvara poeziei” – 4 volume (4 editii), „Cele mai frumoase poezii
de dragoste” – Ed. Ert Creativ, Antologie de poezie contemporană
„Starea de om-Substraturi” – Ed. Art, 2018, Antologie de aforisme –
Ed. Art Ceativ, autoarea versurilor IMNULUI ORADIEI.
Referinţe critice (în volume sau în periodice): VasileVoia –
„Steaua”, Carmen Ardelean – „Vatra-Veche”; Ion Cocora – Caiete
Silvane: Luceafărul, Peter Demeny – „Literatura de azi”, Octavian
Soviany – Caiete Silvane; Vasile Voia – Revista „Singur”, „Magazin
Sălăjean – Viorel Varga, „Jurnalul de seara” – Corina Stirb Cooper,
Daniel Cristea Enache – Literatura de azi, Lilioara Macovei – Negru
pe Alb, Maria Timuc, Ionuț Caragea, Maria Vesa Aursulesei etc.
Sunt membru al Asociaţiei scriitorilor sălăjeni, membru al
Uniunii Scriitorilor Europeni de Limba Română, Cetățean de onoare
al comunei Agrij.

T o i agu l l u i M o i s e

de ce-mi dai oare nopţi neadormite


ca din puterea lor să-şi cearnă norii
şi să răspundă unui drum pierdut
la marginea uitării
de ce zorii se-nalță ca un zid
de ape din oceane tăinuite
să mă îndemne, Doamne adeseori
spre vise care-adapă noi ispite

dar dincolo pe malul altui timp


străini nedreptățiți ar vrea să treacă

128
Pe aripi de vise
iar apele învolburate cheamă
la paza turmelor din cort de sare
și un toiag se-nalță către soare
împărțind noaptea-n ziduri reci de apă

și mi-am pierdut și ultimul regret


când planta ce se are doar pe sine
e istovită de atâta-nflorire
pe stânci străine unde, Doamne, nu-i
nici călăuză-n calea mântuirii
nici far la malul nopții nimănui

Suburbiile şarpelui

în ziua a șaptea
perfecțiunea se contempla
într-o stare de letargie și veghe
vecină cu liniștea

în ziua a șasea
șarpele dezlegase cifrul ispitei
în fructul tentației
putrezit în sămânță

în ziua a cincea
se reinventa fericirea
ca o frustrantă alegere
cu o singură dimensiune

129
Parole sulle ali dei sogni

în ziua a patra
punctele cardinale își dădeau mâna
făcând nod
ca o răscruce
peste o golgotă

în ziua a treia
mai dispărea o zală din
lanțul ce ducea cu sine
rodirea

în ziua a doua
perechea adamică
se răzvrătea împotriva șarpelui
cernindu-și trădarea
ultimului fiu

în prima zi
un deget desena pe orizont
„să se stingă lumina”
și s-a stins

Felix culpa

mi-ai dat iertarea


amforei din care
împărtășirea harului divin

130
Pe aripi de vise
să curgă lin în aripa bolnavă
de dor
de zbor
și-n cupa Ta cu vin
să regăsesc botezului chemarea
în Iordanul cerului senin

din suferința toamnelor pierdute


nici lacrima n-aduce alinarea
doar steaua din cenușă licărind
renaște nouă
repetând iertarea
că viața asta,Doamne,nu-i decât
o zbatere de aripă
și-atât

Dialectica iubirii

în acest mod totul


este legat de ceva

pietrele sunt legate de pietre


prin firele de apă
stelele sunt legate între ele
prin tulnicele razelor reci
albastru e legat
de albastru
cum e legat oceanul

131
Parole sulle ali dei sogni
de cer
îngerii sunt legaţi de oameni
prin oglinda nesfârşitelor rugi
iar inima ta e legată
de inima mea
prin inelul destinului

Apostol pribeag

Mă uitam la lucruri
cu uimirea celui care descoperă
că limita drumului său
e ziua solemnă în care
deschide fila aceea din cartea vieții
și foile albe
nu au decât câteva pete de ruginită
așteptare

Aș fi vrut să sting focul


ce mărginea rugul arderii de sine
și să pun la căpătâiul timpului
un nor alb ca pletele celui ce ține
talerul
pe care aș pune
patruzeci de mii de gânduri
plantate în grădinile inimii

Dar gândurile cele frumoase

132
Pe aripi de vise
erau ofilite de gerul
nemântuirii

Determinare

Și iată că ceasul cerului


a dezlegat legile înainte de
determinarea
în care m-am prins
în numele celui jertfit
și n-am mai putut spune decât
Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeule!

Istorii profane

ascult vacarmul orelor ce cad


pe clopote
ninsorile să stingă
și lasă fumul unui trist pohem
peste statui pe socluri de osândă

când timpul sapă-n noi adânci tunele


istoria se scrie ea pe sine
și joacă-apoi ca ursul în arenă
călcând nepăsător peste destine

pericole pândesc din înlăuntru


și ies rostogolite și pervers
cum niște evuri grele și trudite
133
Parole sulle ali dei sogni
se suie-n nu știu care univers

nu poate nimeni să ridice fața


s-o scalde fericit ca la festin
când în pocalul lumii viața pare
o avalanșă-n propriul destin

ne trecem rând pe rând în gerul cosmic


marcați ades de-nfrângeri și victorii
dar valul vremii râde-acoperind
făclii arzând banalele istorii

nimic nu mai contează dup-aceea


nici ce putea să fie
nici ce-a fost
doar vrerile și neputința noastră
fac granițe pe-o hartă fără rost

am parcurs jumătatea unei jumătăți


dar au mai rămas jumătăți infinite
iar pașii mei evoluau pe bucăți
între

o pasăre este semnul plus


între cer și pământ
Iar eu sunt semnul impus
Între tăceri și cuvânt

134
Pe aripi de vise

Sunt prizoniera propriului gând

când turnurile toate cad pe rând


sunt prizoniera propriului gând
tablă de șah cu piese numărate
ce pune-n față înc-o lume poate
și strigă –ntre tăcere și cuvânt
să rupem lacătele din cetate
dar lumea mai dansează astăzi când
Iluminarea se ascunde-n noapte

și golul înflorește prea curând

Pecete

Istovit de crucea ce sporește


pe trunchiul cu inele prinse-n ani
mai urcă drumul greu de pe golgota
și iuda iar îl vinde pe trei bani.

Dar cine poate să-i ducă povara


măcar vreo câțiva pași că prea e greu
să poată din supliciu asumat
să urce lacrimi către Dumnezeu.

Coboară-n sfânta sfintelor o lege


ce-aduce împăcare-n datul firii
și doar iertarea face drum spre ceruri
ca să coboare darul mântuirii.

135
Parole sulle ali dei sogni

Recviem pentru timp

se prăbușesc gomorile și-n gând


nu-i nici regret și nici speranță nu-i
când toate se destramă rând pe rând
ca pe-o planetă, Doamne, a nimănui
preocupați de –a noastră trebușoară
urcăm pe turnuri căzute-n ruină
nu bănuim dezastrele de-afară
nici cine stinge ultima lumină
mai adunăm deși e de prisos
nu mai lăsăm nimic în galantare
nu observăm ce hău ne-așteaptă jos
prinși în etuve fără de scăpare
pe ulițe străbate duh păgân
și nimeni nu mai pune semn la poartă
e-o lume ce-a rămas fără stăpân
iar mieii-s îngropați în marea moartă

136
Pe aripi de vise

Müesser Yeniay
CV
MÜESSER YENİAY was born in
İzmir, 1984; She has won several prizes
in Turkey. Her books are Darkness Also
Falls Ground (2009), I Founded My
Home in the Mountains (translation), I
Drew the Sky Again (2011), The Other Consciousness: Surrealism
and The Second New (2013), Before Me There Were Deserts (2014),
Modern Readings in Turkish Literature (2016), Permanent Talk with
the Beloved (2017), The Memory of Poetry: Writings on Poetics,
Canon and Women (2018).
She has translated the poetry of Behruz Kia, Ronny Someck,
Attila F. Balazs, Vietnamese poets Mai Van Phan and Nguyễn Quang
Thiều.
Her poetry books have been translated and published in USA
(Mundus Artium Press, When I Slept in a Rose Petal), Hungary (AB-
Art, A Rozsaszedes Szertartasa), France (Edition Bruno Doucey, Ainsi
Dicent-ils) India (Bodhi), Colombia (Silaba, Antes de mi Habia
Desiertos), Spain (Edicion de Jaime B. Rosa, Poemas Selectos),
Vietnam (Vietnam Writers’ Association, Nghi le Hai Hoa Hong Trong
Vuon), Japan (Duet of Flame).
She was a writer resident in USA, Hong Kong and Belgium.
Müesser is the editor of the literature magazine Şiirden (of Poetry.
She is currently pursuing a Phd in Turkish literature at Bilkent
University, Ankara.

137
Parole sulle ali dei sogni

L o ve

I have another body


outside
of me

they call it
love

[but this is pain]

if I had carried you in my body


only then I would have felt your existence
this much

Carvansarai of Night

Tonight
here should be
dance of words

- in the carvansarai of your glory -

tonight I am as joyful as the grasses


that saw the sun

and full with the existence of my dream.

138
Pe aripi de vise

Breasts

What is the meaning of my breasts?


two bulges on me

or two mounds
that reach out your glance

-my breasts are a bowl of magic


in which your hands crumbled
and turned into dust-

an alchemy of warmth
and softness

they have stories to tell you

V ul va

My body
has waves
that absorb

you are in an eddy

-don’t resist-

(let a wave
139
Parole sulle ali dei sogni
hit you and pass)

sink like a huge wreck


in the bottom

of my body

or like a coral
stay inside me

140
Pe aripi de vise

Eden Soriano
Trinidad
CV
Country: Philippines
School Director of Lucio Abrigo
Memorial Learning Center, Inc.
International Vice-President of Jara Foundation Nepal
Board of Director of Poetic Galaxy „Atunis”
Member of China Poetry Network & China Writer network
The multi Awards winning institution: „**WAHEED CENTRE
FOR HUMANITY AND HUMANITARIAN DEVELOPMENT
(WCHHD)**” established on 3rd October, 2014 as a think tank that
provides comprehensive strategies, services and solutions to solve
the most pressing problems facing Humanity in the 21st century and
beyond.
APPOINT EDEN SORIANO TRINIDAD WCHHD - GOODWILL
AMBASSADOR FOR HUMANITY AND HUMANITARIAN
DEVELOPMENT.
On February 26, 2020, Dr. Aziz Mountassir the ambassador
and Founder President of a government registered International
Forum Creativity and Humanity (I.F.C.H.) in the Kingdom of
Morrocco bestowed upon her an Honorary Doctorate Ph.D. for her
efforts in the humanitarian and cultural spheres and of the people
of the delegations and tender
Her love poems are featured on a full page in Haiphong
weekend Newspaper, Vietnam, February 13, 2020, translated in
Vietnamese language by the famous poet Mai van Phan.

141
Parole sulle ali dei sogni

She is the only Filipino Poet Representative and A Lifetime


Achievement Award has been bestowed upon her on the 12th
Guntur International Poetry Festival and Poetry on Wheels held in
Guntur Andra, Pradesh and Hyderabad, India September 18-23,
2019.
Her Eden Blooms, a bilingual book has been released on this
occasion, translated in Telugu Language and published by Dr. Lanka
Siva Rama Prasad.
Eden translated in the Filipino Language an epic poetry book
of Dr. Lanka Siva Rama Prasad, titled The Casket of Vermillion”, this
is a legendary story of Sammakka the great Indian lady Tribal
warrior which is being celebrated by millions of Indian tribes every
two years.
She was also chosen to translate in the Filipino Language the
108 Zen Poems a poetry book titled Sun Shower and other long
poems of Zen master Krisha Prasai of Nepal, published by Evince
Publishing together with her Eden Blooms 2 titled, „Symphony of
Souls”.
On September 29, 2018, she was one of the top speakers for
the International Humanitarian Conference held at the University
of Ghana, Accra, Ghana Africa.

Oh Palm

She... offered him a flower...


Her palm excites him surprisingly.
It looks too good for poetry.

142
Pe aripi de vise
He wanted to shower it with kisses
And grab it tenderly.

Her palm drives him crazy


And feel her palm is sultry.

Finds it so lovely,
And wish... their palm to marry.

The palm pine for heaven,


Touch- me not, cheeks burnt shyly.

Oh, Palm!
I want you dearly.

Gorgeous like the flowers that she touches,


That she finds along life’s byway.

Res, non verba

Quack, quack, quack!


Such a duckling that loves to quack
Till their breath and saliva
Will choke them in desperation.
One word is enough for wise reaction
More words create disillusion.

143
Parole sulle ali dei sogni
Look at the mirror before you make any conclusion.
You might find a speck as big as your miscalculation.
Oh! Have mercy!
Where is your respect in the profession?
You look down and trample each carnation,
Not knowing they are more precious than your action.
Check your brain system malfunction
The two-faced you have, bleeds discoloration.

Touch me not,
For, I am an apple in God's creation.
Touch me not, or face retribution.

Broken spirit

Wish I could be there with you,


Just to listen to you.
While you outpour life's disappointments.
You have endured so much without any ranting.
Life is not friendly with you.
Your spirit has been broken.
You look so devastated,
Torn and dismayed.
I wish I could be there beside you
Just to hold your hands tightly
And lock my eyes with you.
Your thin hands cover your face
While you retell your brokenness

144
Pe aripi de vise
Disgusted, you hide your sadness.
Wish I could be with you
and hug you all night
To wipe the rolling tears
From your disbelieving eyes.
And caress you and shower you
With my tenderness smile
Just to let you know...
I care about you,
I care about you,
I care about you!

Hopeless romantic bard!

The sweet innuendos swept my feet to the moon


Dragonflies hopping on silky flowers in bloom
Cerana bees squeezing the sweet opium
I am a muse, encircled in a vivarium.

Don’t you like being loved?


In anguish, you chant.
You sense the coldness in my responses
My sweet nature starts to freeze in blues.

Your smile cast a spell


I thought I heard a bell
Charmed and enchant me
I feel you’re slipping away.

145
Parole sulle ali dei sogni
Am I asking for the impossible?
Don’t you understand at all?
I am a hopeless romantic bard!

I want you to know my poetry is the only thing


That makes my blood alive
I don’t want you to stop
Weaving waves of pearls
A morning hello is all that I ask!

To see you once a day


And to express my love
That’s all I ask to complete my task.

Enchanting

I love each verse tenderly dedicated for me


I am thrilled and touched for every perfect
Pearls of your adoration for me
Greensleeves playing to enchant me.

Your sonnet cast spell on me,


The ecstatic grandeur almost drowned me
I am not novice only modest
Life is meant to enjoy to the fullest.

But my heart is not beating fast!


Not even a single minute I'll jeopardize,

146
Pe aripi de vise
The love and trust of my faithful one
Who loves me truly and my poetry.

You are free to reword not to worry


Every stroke of caresses in your „vers libre!”
Oh yes, only through poetry,
Love is divine to me.

The ancient path

(Real life Experience)

I had seen it with my very eyes, time and time again.


At first, I was bewildered, next mystified, afterwards
astonished.
So much so that I would purposely rebuff the apparition.
To ward off the emerging fright to quiet me down.
But it refused to expire.

The phantom image would reveal itself as it pleased -


Any time of the day and wherever I might be
In the midst of a chore, as I enjoyed a tête-à-tête.
Even when I closed my eyes.
The sight stayed and stayed and stayed.

Was I just dreaming?


But I was wide awake!
What was it then?

147
Parole sulle ali dei sogni
I kept seeing it.
I told you I wasn’t in deep sleep.

It was broad daylight.


I was in the kitchen,
Perhaps in the garden.
Probably just strolling along.
There! It was there again!

Glimpse of meadows saying hi to my eyes.


So green with a white path in between.
So distant and so long I couldn't see the end.
I shook my head and closed my eyes.
But it kept on flashing again and again.

The green fields and the white path!


Staying, dwelling in my bamboozled mind
Nobody could explain what it was.
Nobody could tell why I was seeing it.
Then one day, a spiritual man came along.
He asked if he could bless and pray for me.
I told him the thing that had long bothered me.

He reached for his bag


Took out something and lifted it up.
“My daughter” he called my name
Showed me what he got.
Locking his eyes with mine, he asked,

148
Pe aripi de vise
“Daughter, is this the one you have been seeing so often?”
“Oh, oh...” I stared at the object
Gripping the arms of my chair, I uttered
“OLAM?”
He said calmly, „You saw a vision, my daughter”
“OLAM”, „is this the one you saw my dear?”
“OLAM”
Right then and there
It became clear.

What I have been seeing is


A vision, indeed, a vision

A vision I long to see... time and time again.

The vision flashed in 2006


Revised February, 2019

T h e h an d o f t i m e

Wives cry „you have no time for me”.


Moms say „you have no time for our family”.
Kids shout out, „you have no time for us”.
Self-retorts, „I have no time for me”.

Still ~
Perceive, we have all the time in the universe.
Complacent we have time to converse,
Truly we have the time to write long verses
149
Parole sulle ali dei sogni
Sadly, our moments on earth are just short verses.

Time is what we are running after.


But Time never runs out of Time.
We only waste it most of the time?
Thinking we can really buy more time.

And time will never return!


With our joys and laughter, but do they matter?
With success and wealth do you still bother?
Unmindful that time is short, until it's over.

150
Pe aripi de vise

Metin Cengiz
CV
Poet and writer (b. 3 May 1953,
Kars-Göle/Turkey). So far, he wrote and
published sixteen poetry books, twenty
books of theory and criticism on poetry. He translated the poems of
about twenty poets from different countries of the world and
published them as books.
His poems have been translated into about 30 languages. In
13 foreign countries, his selected poems were published as books.
He received numerous awards in his country and in foreign
countries. He participated in poetry festivals in many countries of
the world.

Ro s e

This well-shaped garden of you in my image


Like the past into which I couldn't go and come back
There it is always going to blossom like that

It is going to blossom in eternity


That garden in my image

Translated by Müesser Yeniay

151
Parole sulle ali dei sogni

A Dream

The sun a crystal glass on the horizon


Like a tulip garden the autumn sucks it in
My lips on your lips
As an ant drinks water from the stream.
We lie out on a vast plain of green
By our door the morning revellers pass
A warm flow of blood from head to toe
We multiply, the earth a bunch of leaves.

Translated by Neil Patrick Doherty

WAR

Everywhere we draw in the reek of war


That even in name strikes the nostrils
Like the scentof bread from afar.
It’s as though some were battling inside us
Life and its weapons testing death
By drainingthe words of their blood.
The screens are so close to the sky
That it is impossible not to see God
Pacing from front to front.

“God must have gone mad” says my son


“ not even he who chases his own mind
Could be that much of an enemy to himself.”
152
Pe aripi de vise
I ponder for a while on what the mind is
Feeling the need to sit down on a chair
And drink again until I am reeling drunk.
Perhaps I will stumble across the ring I lost
That my wife gifted to me one luminous night
There among the pebbles where I misplaced it.

Farewell my childhood love,


Farewell my childhood.

Hello God.
Translated by Neil Patrick Doherty

İ l h ami 1

1-
Come on, my friend, forget the water flows
The water waves, the water calms down, the water
Is the cloud fallen over the ground

What is a cloud, my friend, the sky is too long


The rain, the storm, then the sun
Then the question if we studied life at school
Then the flour that someone makes from wheat.

That's it my friend it starts like a horse rearing up

1
For my poet friend İlhami Çiçek who committed suicide.

153
Parole sulle ali dei sogni
How hard it is that life resembles a race
Water flows, water flows and flows
The stones look at it when they turn to sand

Life, my friend, is a ball of thread turned into a mess!


And sweaty, a horse about to crack

2-
Does the ash come into mouth or its soul?
How does the grass endure the lack of tongue, oh prophet?

Life is the most complicated brother of death


And a human is the neighing of a horse towards the sky
The sound of a feast left from the stone age
An inn that a refugee shelters in.

We called it life, we lived as if we drank raki


So that the waist of the unscrupulous bourgeoise is crippled
Time sieved us, the fate hit us hard
Enraged the rabid wolf in our country called faschism

3-
Life is without mercy, İlhami, the truth is bitter
The wind blows, the wind blows and blows
Life turns into a ball of flame, the life of muslims
Neither the word İlhami nor the demons of the word is left

(So which master through what action

154
Pe aripi de vise
Throws the crown into streets?)

Life's like water, İlhami, it is not held.


What rests in our hands is an astringent taste
Clocks strike, clocks strike and strike
Check and mate are left to the clumsiest player.

My brother who shields them with his own body


You're a light now on the road, you're a sign.

4-
I've written about a photo by reading a face
The past is near İlhami the future is far.

Translated by Müesser Yeniay

155
Parole sulle ali dei sogni

156
Pe aripi de vise

Eliza Segiet
CV
Translated by Artur Komote
Eliza Segiet graduated with a
Master's Degree in Philosophy,
completed postgraduate studies in Cultural Knowledge, Philosophy,
Arts and Literature at Jagiellonian University.
Author’s poems Questions and Sea of Mists won the title of
the International Publication of the Year 2017 and 2018 in
Spillwords Press.
Nominated for the Pushcart Prize 2019 (USA, November
2019), Nominee for Naji Naaman Literary Prize 2020, November
2019).
Nominated for the iWoman Global Awards 2020 (December
2019)
Author's works can be found in anthologies and literary
magazines worldwide.

Just for a Moment

If the world stopped for a moment,


I could sit,
listen to the silence that becomes,
watch how
a river stops flowing,
how the trees congeal into motionlessness.

157
Parole sulle ali dei sogni
If the world stopped for a moment,
and I with it?
I would not see
flowering meadows,
where a river becomes just a line,
and the still trees
look like sculptures,
I would not hear the ubiquitous silence.

If the world stopped


even for one day
then people –
could not hurt people.

Loss

It’s not that


she has stopped thinking about you.
Maybe in your memory
she is wan.

For her
you are still
not the meaning of existence,
but a warning.

A what? What are you talking about?


I didn’t do anything to her.

158
Pe aripi de vise

Apart from the false promises,


you gave those days
in which you really were.

Although she remembers your touch,


she no longer believes
it was real.

A ppe ar an c e

Mantled with understatements,


after the years we see that

not everything is as
we thought.
When we were needed
they were with us.

Now
they don’t waste time
they leave.

Apparent, loyal friends


have their own plans.

159
Parole sulle ali dei sogni

Crease

Is there any sense?


Maybe just for a try?

Resurrecting friendship
is like
filling a blown egg.
There will always be
a gap, void,
that
will not allow you to return
to the state it was before.

An attempt
may seem to succeed,
but
the painful crease inside
will someday resurrect.

C o n t o urs

Now
they don’t need anything from her,
they have no reason to call
after all
she could always manage,
and they
160
Pe aripi de vise
- are fine without her.

Once again, she understood


that friendship
was an illusion.

After the years, she remembers


only the contours
of outstretched hands in need.

Once,
the sound of the phone
cut through her silence,
now
- only she remains.

V o i ce

She did not want to be invisible,


considered the weaker one.
She decided to be creative.
She began to fight
for her freedom and independence.

When she came


out of her supposedly safe world,
she saw the wrongs that are happening around.

161
Parole sulle ali dei sogni
She could think,
she distinguished good from evil.

Now she is fighting


for peace, equality and love.

She ceased to be just a wife and a mother.


She is a woman
who regained her surname,
and with it shows to the world
that a wardrobe full of shoes and skirts
is not an obstacle
- to have a voice.

Silence of Space

Sun-filled
silence of space
completes the longing
for youth.
Days that were,
are within it.

In the maze of memories,


she found the mistakes she had made.
She always expected
some ending,
a beginning, that something, someone...

162
Pe aripi de vise

Now
she is enjoying the moment
when she can answer
with impunity:
no!

It no longer requires courage.


She has grown up to such words.

Yes
she said for years,
now everything has changed.

Incomplete

In the rocky window


they were enfolded
by the wind.
The Martian landscape
of the galactic desert,
sun-scorched sand –
will be a remembering.

Filled with an echo


of multi-colored rocks,
they are more aware,

163
Parole sulle ali dei sogni
to live –
one does not need much.

Surrounded by artifacts
– without memories we will be
incomplete.

To Have Less

In the evening
through the alleys
seeps the music,
Cesária Évora’s voice

delights and calms.

Joy is painted
on the faces.

Here everything is:


– no problem,
– no stress.

Sunk in delight,
nowhere do they see evil,
they do not share time

– it is theirs.

164
Pe aripi de vise

Tangled problems
become nothing.

Here they understood


that

to
– have less
means
to be more.

Be Yourself

Between the lands,


life occurs,
under the crystal panel
another world.

A multi-colored,
delightful agitation
that one can become part of.

For a few moments


breathing differently,
looking closer,
experiencing anew.

165
Parole sulle ali dei sogni
In the vastness of the depths
underwater magic takes place.

Even for a moment,


forgetting that our place is above,

where breathing in and out


do not require thinking.
Where the needs
are getting bigger.

Becoming a fish,
compelling admiration,
not exceeding one’s own abilities.

Just:

Be.

Be – yourself.

166
Pe aripi de vise

Ovidiu Cristian
Dinica
CV
Născut în 1963 în Râmnicu Vâlcea;
absolvent al Facultății de Studii
Economice din Craiova în 1987;
Debut în 1977 în revista
Cutezătorii, sub girul lui Ovidiu Zotta; în 1983 în volumul Andra,
Mihai Stoian i-a publicat prima poezie.
Volume de autor: „Roșu Alternativ”, 2012; „Amintirile
toamnei”, 2014; „Vitrina cu Vise”, 2018; „Nevoia de a fi Blând”,
2019.
Alte apariții editoriale: Antologia Societății Culturale Anton
Pann, Antologia Asociației Scriitorilor pentru Promovarea
Realizărilor Artistice, Galați, Antologia Editurii Singur, Antologia
Poeților Vâlceni, Cultura Vâlceană, Povestea Vorbei, Nomen Artis,
Boema, Oglinda Literară, Semnal, Negru pe Alb, Cronos, Convorbiri
Literare, România Literară, Sintagme Literare, Cervantes, Oltart,
Luceafărul din Vale, Povestea Vorbei, Taifas Literar.
Este prezent online, în publicația electronică Ecreator, a
poetului Ovidiu Roșianu, dar și pe Cronopedia, Lituralitate, Negru pe
Alb, Însemne Culturale, Noduri și Semene, Agonia, Poeții Noștri.
Este membru al „Ligii Scriitorilor din România” și al Societății
Culturale „Anton Pann”.
Din 2019 a devenit membru UZPR.

167
Parole sulle ali dei sogni

P e c ân d t o a mn a n u mu r i s e

pe tata l-au dus


în sala de operații
avea gândurile cu el
în ele moartea juca
șotronul
l-au întins pe pat
să-i scoată neliniștea
din piept
mintea mea se zbătea asemeni
unui cobai
într-un carusel
sub povara
tăcerii
se deschideau uși
era liber la berărie
puteai să rumegi cuvintele
precum covrigii uscați
fără să pui întrebări
l-au operat ca și când
timpul s-a oprit în loc
simțeam că
inima tatei nu încetează să iubească

168
Pe aripi de vise

Tentaţia

până la poartă
poți alerga,
o singură petală este suficientă
să-ți aduci aminte trupul său
așa cum lumina te-a ajutat să-l admiri
cândva,
cu frumusețea, cu tristețea întipărită
mângâind răsăritul,
întotdeauna ai spus „privirea ce
alunecă
pe un corp de femeie nu-i un păcat,
devine exercițiu de contemplare a
creației”
te prinde,
la timp să-i afli respirația, parfumul
dacă neliniștea nu te-ar pierde
odată cu simțurile scufundate în
propria piele
ca într-o apă ce te renaște pentru a
scrie cu
iubire poemul pe care ea nu-l va citi
niciodată.

169
Parole sulle ali dei sogni

B ăr ăgan u l

tractoriștii cu năduf strângeau în


palme răsăritul
asemeni focului de la mormântul sfânt
ce nu arde,
scuipau pe nămolul ce le înghițea
roțile,
își înghițeau țigările arse
să nu le curgă pe bărbi uitarea ca un
scrum
și până nu-și frecau privirea
pe posterele cu actrițe apuse
nu-și puneau mâinile pe volanul
ce le frigea palmele,
– mama ei de viață mai spuneau ei
iubeau pământul, o iubire
neîmpărtășită
era copilul lor pe care-l frământau
să-l dea pe brazdă,
ei erau dumnezeii satului,
dădeau rost câmpului,
și acesta îi cunoștea ca pe caii bravi
ce-l nădușeau zilnic
să-i smulgă din adânc promisiunea de
rod,
nu-l lăsau nici să-și spele rușinea

170
Pe aripi de vise
în ploi când seceta îl rodea
asemeni unui foc continuu,
atunci mai puternic
întorceau noaptea pe toate fețele
să scoată lumina la suprafață,
seara își băteau în hohot de alcool
soțiile
pentru pricini mărunte,
până ce se revărsa iubirea din palmele
ude
pe țânci strânși în jurul lor
ca la iarmarocul lui Creangă
îi hrăneau cu tăcerea bobului de grâu.

I u bi r e p e u n c o l ţ d e r a i

a face dragoste cu o femeie urâtă


ce a pierdut îndemânarea
de a urca în copacii de pe umerii tăi
să caute răsăritul,
să-l soarbă cu ochii tentați
de buzele tale
uneori dulci,
alteori amare
precum cafeaua băută de diabetici,
care să-și consume ultima picătură de
iubire
iubindu-te pe tine

171
Parole sulle ali dei sogni
zeu mistificat
este ca și cum ai plânge de frumusețe
pe un colț de rai, acolo unde sfinții
își plimbă câinii în lesă,
dar care știu că nicio femeie
nu este urâtă când o privești în ochi.

O ul

oul, foc și topire


asemeni unui gând răzvrătit
într-o vară plină cu seva iubirii
dă viață
cuvântului,
pe un cer nins cu litere
de pe retina albastră a nopții,
tu nu te grăbi, nu te grăbi
fiecare literă va trebui mai întâi
cucerită,
apoi cuvintele cucerite,
într-o veşnică topire din care se naşte
poemul.

172
Pe aripi de vise

R o mân i a

Cu ochii în viitor
am împăturit harta
și am pus-o în buzunarul de la piept,
să nu mă rătăcesc în țară străină
inimii,
dintr-o dată
în freamătul pădurii au plâns munții,
cu zăpezi netopite
râurile s-au revărsat
ca și cum ar fi grăit tăcerea din
necuvinte
soarele mi-a curs în inimă,
Dunărea mi-a colorat sufletul
în albastrul Voronețului,
păsările s-au strâns
să-mi afle emoția,
frunzele s-au adunat lângă copacii
doborâți
să-i plângă,
vântul a răzbătut prin porți de lemn
sculptate în memorii,
copii cu zâmbetul soarelui
pe buze recitau Eminescu.

173
Parole sulle ali dei sogni

Baia de sâmbătă

mama nu mai are răbdare să citească!


o aleargă un crocodil verde
cu el vin gândurile negre
acestea îi dau târcoale
ca într-o vânătoare a nopții,
dimineața când cerul este neacoperit
crocodilul se ascunde într-un ochi,
mamei îi vin lacrimile
ce pot umple o cadă
ca pentru baia de sâmbătă
doar atunci curge și apă caldă.

174
Pe aripi de vise

Krishna Prasai
CV
President, Jara Foundation.
Poet, Travel Writer, Storywriter.
A postgraduate in Nepali Literature
and Sociology.
Krishna Prasai made his debut in writing in 1975 with the
publication of his poems in Jhapa-based periodical Suryodaya.
Originally from Dhaijan, Jhapa and presently a resident of
Anamnagar, Kathmandu.
Mr. Prasai edited Nepali Samasamayik Kavitahroo, an anthology of
contemporary Nepali poetry when he was just 24 years old and exhibited a
rare literary talent he possessed.
Till date, the works Mr. Prasai has published include Gham
Nabhayeko Bela (poems), Ghamko Barsha (Zen poems in Nepali,
English,and Korean, later translated into Sinhalese, Hindi, Burmese and
Bengali), Prakshepan (stories), Anubhootika Chhalharoo (travel essays) and
many other works published separately in periodicals.
Mr. Prasai has also edited Chhariyeka Kehi Prishtha (essays) and
three other works, besides translating one book.
Mr. Prasai is basically known for his Zen poetry and poetry rooted in
local Nepali epistemology.
Till this date, he has been awarded with Yogi Naraharinath Award,
Dharanidhar Koirala Award, UNFPA Essay Prize etc.
He is the Chairman of Jara Foundation, and Treasurer of Devkota Lu-
Xun Academy, a literary organization.
He is also associated with Rotary International.
Also, a stakeholder with several other literary organizations,

175
Parole sulle ali dei sogni
Mr. Prasai has got his works translated into several languages like
English, Korean, Sinhala, Hindi, Assamese, Maithili, German, Burmese,
Bengali, Marathi, Guajarati, Arabic, Tamil, Romanian, Philippine, Spanish,
Italian, Serbian, Uzbekistan, Vietnamese, Chinese, Japanese, Russian.
He has visited coordinated literary and cultural events on behalf of
Nepali delegations to countries like India, China, Japan, Hong Kong, Korea,
Burma, Thailand, Bhutan, Singapore, Malaysia and Indonesia, Sri Lanka,
UAE on literary and personal missions. He has also hosted several groups
of writers visiting Nepal from Korea, Japan, India, Burma, Srilanka, UAE,
Bangladesh and China. His
contributions towards the expansion of Nepali literature into the
international arena have always been commendable.
Her love poems are featured on a full page in Haiphong weekend
Newspaper, Vietnam, February 13, 2020, translated in Vietnamese
language by the famous poet Mai van Phan.
She is the only Filipino Poet Representative and A Lifetime
Achievement Award has been bestowed upon her on the 12th Guntur
International Poetry Festival and Poetry on Wheels held in Guntur Andra,
Pradesh and Hyderabad, India September 18-23, 2019.
Her Eden Blooms, a bilingual book has been released on this
occasion, translated in Telugu Language and published by Dr. Lanka Siva
Rama Prasad.
Eden translated in the Filipino Language an epic poetry book of Dr.
Lanka Siva Rama Prasad, titled The Casket of Vermillion”, this is a
legendary story of Sammakka the great Indian lady Tribal warrior which is
being celebrated by millions of Indian tribes every two years.
She was also chosen to translate in the Filipino Language the 108
Zen Poems a poetry book titled Sun Shower and other long poems of Zen
master Krisha Prasai of Nepal, published by Evince Publishing together
with her Eden Blooms 2 titled, „Symphony of Souls”.
On September 29, 2018, she was one of the top speakers for the
International Humanitarian Conference held at the University of Ghana,
Accra, Ghana Africa.

176
Pe aripi de vise

Sun-Shower

The home that I built,


My own home where I lived
Was a dead thing when I breathed.
One day,
It cast me out of its doors,
Stiff and dead.

When the promising youths flew


Far away to foreign lands,
The spring of my country
Faded like a leafless tree.

He kept counting bucks


As long as living he was,
And when to a corpse he turned,
His shroud bore no pocket at all!

How weak is man!


His own photograph
Outlives him.

As I looked into the mirror


It denied ever having known me.
Whoever or whatever I am,
It never agreed to reflect the truth.

177
Parole sulle ali dei sogni

Zen Poems

Ang Tahanang aking itinayo,


Ay siya ring tahanan kung saan ako nakatira
Walang buhay ng ako’y huminga.
Isang araw,
Ako’y itinaboy palabas ng pintuan,
Matigas na at patay.

Kapag ang pag-asa ng bayan ay lumisan


Patungo doon sa ibayong karagatan
Ang tag-sibol sa aking bansa
Kumupas tulad ng punong dahon ay nalagas.

Wala siyang tigil sa pagbibilang ng pera


Habang siya ay nabubuhay
At ng siya ay isa ng bangkay
Suot na pamburol ay wala namang bulsa!

Ang tao’y marupok!


Mas tumatagal pa ang buhay
ng kanyang larawan.

Nang ako ay tumingin sa salamin


Itinanggi nito na ako ay kanyang nakikilala
Kung sino at ano ako
Hindi ito kailanman naki-ayon masalamin ang totoo

178
Pe aripi de vise

You Needn’t Suffer Defeat

Conditions!
There are no conditions to live in life.
Enough! Now on don’t talk about following some conditions,
I am the relative of the person called you –
The compromises you accepted are burning me,
All the reins you hold have extremely pained me.
If you talk of pain, is there anything that hasn’t pained?
When the autumn entered you, my mind ached with Writer,
When the Mechi pulls down landslides
As I am its kin the Mahakali
My body ached a little.
Let’s leave the story within the Koshi and the Karnali,
We’ll talk about it some other day –
I am engrossed deeply now in something else.
In the name of tolerance
I am worried in my mind
About the tortures you have undergone,
I feel within me agonies you have suffered through.
Not only that; now at this moment
Somebody trying to snatch away whole,
Somebody conspiring privately
Has become Vibheeshan, the mother-killer,
The scenes are vividly dancing in me –
I am your blood,
Wherever does the blood flow,

179
Parole sulle ali dei sogni
There can be no borderline beyond my feet and brain.
You alone are my source
Whom I regard as myself.
Therefore, I know that what you are is my heart.
Now at this moment I know it too –
The rivers of oppression are flowing within you.
Carrying pains all over your back
You have come forward in the battle
Together with your sweat.
You are a chopperboard,
It’s not me but you know the definition of injuries.
I know only this much –
You don’t have to suffer defeat,
Just a happy smile you show
In the early morning will be enough
In the crowd of tailorbirds.
A single Arjun who has enjoyed your motherly affection
Will be sufficient in the eyes of the Kauravs.

And... I devoured life everlastingly

The journey is going on perpetually,


And the destination will go on the same way,
Climbing the mountains of suffering,
Passing through the pyramids of agonies,
And crossing over the alien walls,
I am being torn and the journey is widening all the more.
I am descending, but it’s ascending up and up,

180
Pe aripi de vise
Yes, the journey is ceaselessly on,
Where both treading and also being trodden
Are just events that occur one after another.
I step on it,
It presses me down,
I trick it to fall down
It throws me down.
I should have rested my load on the wayside platform
By supporting it first with a stick,
But no, I have no time to do it.
Before I take off my burden
It’s impossible to take rest myself
While on a journey.
The more the mind slips ahead
Moving my steps
The more the horizon extends
Seeing the goal.
My goodness! How long is the journey of man –
Journey/life,
Life/journey!

Transforming lanes into blacktopped streets,


And standing myself as hunger,
I devoured many intersections and crossroads
And swallowed several turnings and trails.
When limits of tolerance began to dry up,
Hillocks of patience started to give way,
And the no-confidence proposals crumbled down all over me,

181
Parole sulle ali dei sogni
Even then I ate my journey all the time,
I guzzled time ceaselessly,
And I devoured life everlastingly.

The Current

Therefore
Don’t forcibly trample the present,
The tender sprouts of creation.
Don’t squeeze and squash them,
The natural processes of budding and blossoming
Do not disappear ever in vain,
The way of creation is
That when things are born
They are fresh and new,
But they go away old.
My father explained it to me this way
When we migrated last year.
Never be rashly bold to stop it even by mistake
As it has to run at any cost,
It can jump over the wall without breaking through it
Or it can break through the wall not leaping over it.
Its character is never, never to stop
But it would rather dismantle the creation.
We are just talking about the current,
It’s never like what you think about it,
It knows even to turn into a catastrophe,
It can pull down the tall trees,

182
Pe aripi de vise
The embodiment of cruelty, with branches spread on all sides.
You might have heard the story of an earthquake!
When defeated with it in its struggle
The formidable rocks split to pieces,
The mountain crashes down the river
And the river
Ascends to stand up against the snow peak!
Yes, these are its miracles,
These are indeed its achievements.
Now I too say this:
Now on in any way don’t show
Your boldness to stop the current,
It is time and the time never stops.
Its heartbeats are harder than the steels!
Its habit is to flow on by breaking through and penetrating deep!
Its job is nothing but to go on running!

183
Parole sulle ali dei sogni

184
Pe aripi de vise

Deng Zhan,
Siyuan
CV
Tian Yu (23rd, Jan, 1994), pen
name, Deng Zhan, name Siyuan.
He is the editor and director of the
column „Wisdom Of China” of CCTV, the
lyricist, the ancient poetry painter and calligrapher signed by Xizhi
Paint & Calligraphy Newspaper, and researcher and director of
International Society Of Archaeology & Historical Linguistics.
He is also the recipient of the coveted Ambassador De
Literature from Motivational Strips.
A member of Poetry Society Of China, Pen Calligraphy
Association Of China, a contract writer of „Chinese Literature”, the
Chinese Ancient Poems & Song Poems Society, the Ancient Poems &
Hanfu Society Of China, Chinese Cifu Poems Society, Hebei Folk
Songs Society, Qingzhao Culture & Art Association, Beijing Writing
Society, and Hong Kong Literary Writers Association.
His works were published in „Cantonese Style Pomes” of
Japan, and he was awarded the excellence award of the 10th
Chinese Poetry Conference In Memorial Of Morohashi Tetsuji Of
Japan In 2018.
He was born in Taishan District, Tai’an City, Shandong
Province.

185
Parole sulle ali dei sogni

Love is New and Only

White Rose's Flower Language,


With the impression of silence,
I'm old enough to love for always.
Your smile appears in my dreams.
And I didn't really care that I love you at once.

The distance between you and me,


It doesn't blur feelings.
I also want to restrain my love gradually.
I know I suddenly missing you.
It's your voice that makes my heart warm again.

Otherwise,
I don't want to be entangled by love like this.
But most afraid of being close to you,
Somehow let love hold me tighter to be free.

I'm falling in love with you.


And gradually I can't control my feelings.
I want to turn all sunshine into tender love for you my baby.

I'm falling in love with you,


And gradually I can't control my feelings.
I feel that my love has finally found the ladder to climb,
Love is new and only.

186
Pe aripi de vise

Each cold night has a lonely man

Let the silence of tonight accompanies me.


The rain is so cold outside the place.
Tonight without you in front of me,
I can't touch my heart anyway.

The melodies of the night’s echoes are in the heartbroken


world.
The night's wine isn’t intoxicated by the dusky sentences.
The wind of the past seems to haven’t been firmly rooted.
The traceless flower has blossomed but lost its memories.

Each cold night has a lonely man,


Such an endless shower.
I just want to ask every light hearts.
Can the pain of love go away?

Each cold night has a lonely man,


Such an endless dream.
I just want to ask every light hearts,
Is the way of love too ruthless?

187
Parole sulle ali dei sogni

Snow-like soul

The falling petals are like snowflakes


blown by the wind.

They landed gently on the ground


as if with a sigh.

The night was pretty quiet.


Everything is beautiful

though there is no moonlight tonight.

Maybe Everything Was Like A Dream


Last Night

The street was so blurred in the night.


Maybe so,
The light of the way out of crime.
Passengers in the curtain closed pages were in such a hurry.
Maybe as in reality,
At the moment,
they understand the mood best.

Oh dreams,
Tens of millions of twinkles last night,
Inevitably,

188
Pe aripi de vise
It frightens people inexplicably.

Oh dreams,
Thousands of words touched people last night.
What kind of things are always with you?
It hurts all of a sudden.
After that,
if everything is dim?

Take time in my hands.


Don't let loneliness destroy my life.
Maybe everything was like a dream last night.
All paid in the sky.

Hold the taste in my hands.


Don't let bitterness despise me.
Maybe everything was like a dream last night.
All paid in the sky.

The Gentle Wind

The gentle wind,


Spring seems to love me.
Looking at the color in a light way.
There has never been any evil.
Walking among the flowers,
The heart is as clear as a dream.

189
Parole sulle ali dei sogni
The gentle wind,
Spring seems to love me.
Looking at the world in an ordinary way,
It adds too much beauty.
On the road of familiarity,
The heart is as clear as a dream.
Like a dream.

The wind has a special flavor of spring.


Between the breath,
Feeling its beauty.

The gentle wind,


Spring seems to love me.
Looking at the color in a light way.
There has never been any evil.
Walking among the flowers,
The heart is as clear as a dream.

The gentle wind has a special flavor of spring.


Between the breath,
Feeling its beauty.

190
Pe aripi de vise

The Women Are Just Like the Spring in


M ar c h

The spring is coming to them again,


But their hearts can never be clear in this sight.
I feel that women are just like the spring in March,
Despite the apparent warmth,
Who can discover their inner sadness and delight?

The spring is coming into their eyes again,


They really want to be appreciated
but they always failed to be a colorful bride.
Each time they stared at the windows alone,
No one would ask them what they were thinking about,
Maybe was the sorrows to lose their own prides.

Just the love they had was hidden in this night,


Then they would open their eyes in the quiet of the night,
Counting each incident with their gentle heart in white.

Just their only pains were hidden in this night,


And then they’ll get the breeze move them all,
Each always sleepless heart is their most special light.

191
Parole sulle ali dei sogni

Let's Accept Our Lives

How sweet and painful the life is,


The world is so different from the dreams.
I always wanted to bring my dreams into the reality,
But I’d been hoping for it and it hadn’t worked out

since I was a kid .


Sometimes I feel that I prefer to live in the comics,
And just want to find a free space to blowing the wind,
Suddenly I understand that we need to accept our lives
with more smiles and happiness.

We’re the same,


We’re the same,
Everyone is the same.
We always wanted a place to hide our pieces .

We’re the same,


We’re the same,
Everyone is the same.
Had through the wind and the frost,
And gave up the feelings,
But it’s always unforgettable
that the memories of pursuing our dreams.

192
Pe aripi de vise

Let's Planting a Pair of Smiling Eyes

We met at a night,
The scene was familiar,
The dreams of expecting the dawn
requires love for each other.
Let‘s dry our tears with laughter,
Let’s nod our heads and walk on,
Let's open our hearts and forget about the hurts

Though sometimes there‘re farewells along the way,


Though our hearts sometimes ache a little,
Perhaps this is the ruthlessness of the price.
The future of mankind is vast,
Just be brave enough to let us go,
I believe tomorrow will be bright again.

We all know that there‘re many changes on the road of life,


Like the grass,
You and I are just the shadow of the waves in the sea.
Putting your hand on this palm of mine,
Let me comfort your memories with a lovely smile.

Though the years cannot be turned back,


Though all cannot be kept,
Although our hearts may have some light sadness.
Every time after the gently rains,

193
Parole sulle ali dei sogni

It’s just like a rainbow,


Let's planting a pair of smiling eyes.

The Night And the meteors

Out of the window of the quiet night


is a group of spirits,
On the right are the meteors of yours,
On the left is a bright moon of mine.

The world is so quiet now,


There‘s the darkness still blooming,
There's a light that's not awake yet to has fun.

I confess it,
There’re many scenes that aren't lustful.
I confess it,
There's brewing a lot of determination
from all the hopes and lines.

The night had come without asmile,

Setting with silence and cold.


May you can look at the bright moon at this time again,
May you can wish for the meteors
without any doubts or pains.

194
Pe aripi de vise

Radosavljević
Zoran
CV
Radosavljević Zoran, Nikole Tesle
22, Trebinje, Republika Srpska, Bosna i Hercegovina.
Rođen 1961 godine u Trebinju.Imam 7 izdatih
naslova,Dobitnih više međunarodnih nagrada.

Tebi

jer znam da me voliš


tebi koja me ne daš ni onome gore
tebi što se za mene boriš i moliš
tebi ovo pišem prelepi stvore.
Dok ove redove čitaš,ti jedina možeš sve da me pitaš.
Tebi bi pričao tako puno a vremena ima malo,
da sve u roman stane,zato pusti neka život knjigu piše,
i nikada ne zatvaraj korice naše ljubavi.
Slutim naša jutra
u cvetu latica ruža
u kapljici pose
u stihovima pesme
u mokrim,nemirnim dlanovima
Noć ili dan svejedno nam je
mi živimo u nadi
dok blistaju naše oči u mraku
pridji i poljubac mi ukradi

195
Parole sulle ali dei sogni

Bol

Klanjamo se ljudi... vlastitoj gluposti i bolu... na svojim


rukama drzimo preteski mesec... svojim slabim prstima
oblikujemo svoje siluete..pravimo sebe da bi se prepoznali...
A bol ne boli... boli nada... boli trajanje i dokazivanje...
boli ceznja i strepnja..boli vera u nikada i svakad... Kad
zatvorim oci i pocnem da te sanjam... Boli... A bol je poseban...
jer tada dodirujem nista... imate svukud a nema te nigde... U
prikrajku oka te spazim... mozda... tada samo na tren... sam
izgubljen izmedju jave i sna... .izgubljen izmedju otkucaja srca i
trenutka sna... otezanog disanja... umirem..Jer me boli u
samoci i tisini...
Bol prekrasna... Bol nezna... A ja nemocan ocim da ti
kazem da volim te... da cemo biti cvrsci i jaci i dacemo trajati
vecnost... Tebi i meni, dok hodamo... i disemo... ima da
trajemo... Mi smo to zrno peska u planini ljubavi...
neocekivano... neprimetno... nenadano... na granici jave i
sna...
Zivimo... Cvet smo ljubavi i plod vremena..saka mesa i
casa krvi... stvorismo ljubavnu planinu... od sjaja u oku sto cvili
i peni... poslati od zvezda i vetrova... nesvesni svoje srece i
radosti... ljubimo se...
Bol ne mora da boli... To sapuce tisina... dok
posmatramo senke... imamo jedno drugo za pocetak svega...

196
Pe aripi de vise

Gabriel Todică
CV
Fălticeni, jud. Suceava
Inginer licenţiat în Automatică şi
Informatică Industrială, Iaşi, (1996);
Debutează editorial cu volumul
„Fălticeni, oraşul celor patru muzee”, Ed.
Lidana, Suceava, 2014, continuând cu
„Artişti plastici de viziune dualistă” (2015), „Artă duoscopică,
interferenţe universale” (2017) publicate la aceeaşi editură, apoi
„Drumuri bucovinene” şi „Pelerini în Ţara Dacilor”, Ed. Accent Print,
Suceava, 2019. Participă la diverse volume colective şi antologii
precum şi la concursuri literare unde a fost şi laureat.

Eul lui Abu Omar

Un stol de porumbei îşi făcu curajul să se aventureze


spre cer. „Un semn bun”, îşi zise Abu Omar, luându-şi sacoul
vernil de pe bancheta din spate a maşinii. Revenise în Shaar,
această suburbie a oraşului Alep, frumoasa citadelă de altă
dată... acum ruine...
De când a început războiul aici, în Siria, totul devine
ruină... Totul devine nisip, cum din nisip s-a născut... „Ciudată
întoarcere la origini” gândi Abu Omar respirând aerul cu iz de
pucioasă al urbei. Doar porumbeii îi dădură siguranţa unei
linişti temporare. Aveau aceste păsări un instinct al lor, al
conservării de sine, ce le permitea să miroase pacea. Şi atunci
se aventurau spre văzduh pentru a se hrăni din liniştea

197
Parole sulle ali dei sogni
cerului... „Din ce altceva să se hrănească, dacă nu din
dumnezeiasca linişte?” spuse Omar mai mult pentru sine, într-
un închipuit dialog cu îngerul său. Nu-i răspunse nimeni şi nici
nu aştepta vreun răspuns ştiind că vorbele sale sunt doar
pentru înger. Şi nici îngerul încă nu-i confirmase supoziţia, fiind
înţeleasă de el mai degrabă ca o taciturnă acceptare a
raţionamentului său.
Pierduse bună parte din colecţia sa de maşini – maşini
de epocă – artă pe patru roţi, cum îi plăcea lui să-şi alinte
bijuteriile vintage, multe la număr, pentru care investise mult
suflet – şi bani – dar aceştia nu aveau atâta preţ cât dragostea
investită în rafinamentul unor lucrări de artă. „Banii sunt toţi
la fel”, mormăi Abu, căutându-şi pipa în buzunarul sacoului –
avea plăcerea de a savura din când în când un tabac bun din
pipa sa, atunci când se transpunea într-o visare aproape
hipnotică când îşi admira arta – iar gândul la colecţia sa de
maşini, acum în parte risipită de prădăciunile inerente ale
războiului, îi induse o stare de conteplare, de visare. Pusese
multă pasiune în „construirea” acestei colecţii şi se întristase
mult atunci când aflase de „ştirbirea” ei... Plânse pentru cele
câteva podoabe sustrase... Dar se liniştise atunci când îngerul
i-a sugerat că poate în acest fel cineva se va bucura de opera
sa... „În acest fel ai împlinit o bucurie pentru cineva care
tânjea după acea bijuterie. E o altă formă de a dărui!” Şi Omar
se liniştise. Înţelese că oricum ai face, acumularea de avere
presupune şi lupta pentru menţinerea ei. Ori tocmai această
„menţinere” este o formă de egoism specifică lumii materiale.
Spiritul are alte criterii de existenţă, de dezvoltare. Dăruirea
este o cale, din cele multiple, prin care sufletul poate accede
spre trepte universale... Făcuse asemenea gesturi în mod
repetat oferind cadouri către săraci, dar acestea au devenit

198
Pe aripi de vise
rutină. Se pare că acum era nevoie de o ofrandă mai mare,
semnificativă din punct de vedere emoţional, pentru a
percepe cu adevărat puterea de a dărui.
Renunţase la acumularea de bani pentru a-şi satisface
plăcerea de a „construi” artă, de a readuce la viaţă maşini
vechi, uitate de timp, mâncate de rugină. Devenise pentru el
un mod de a trăi în care se simţea împlinit. Transformase o
avere, adică imaginea unei grămezi de bani, fără a oferi
distincţie, în ceva cu totul special, unic. Fiecare maşină era
unicat, un obiect de artă ce se identifica printr-o personalitate
imprimată de dragostea investită în ea. Erau pentru el precum
copiii zămisliți din acelaşi sânge cu el, dar risipirea lor prin
patimile războiului îi aducea mereu aceeaşi undă de regret. Se
ataşase mult prea mult pentru a nu le resimţi adânc pierderea.
„Copiii sunt parte din trupul părinţilor, dar sunt suflete
independente. Ei au propria traiectorie în Viaţă către Marele
Final”, îi aminti îngerul. „Se pare că acelaşi lucru se întâmplă
cu toate obiectele pe care le zămislim”, spuse Omar. Atunci
exerciţiul detaşării este cel mai benefic pentru sufletul
părintelui...
Omar se împăcase cu ideea pierderii a ceva drag.
Războiul îl învăţase exerciţiul pierderii şi a suferinţei datorate
pierderii. La început i-a fost greu. S-a răzvrătit până într-atât
încât aproape că a fost în stare să conteste Divinitatea. Nu mai
credea în cele sfinte pentru că nu putea să înţeleagă de ce un
Dumnezeu poate permite asemenea atrocităţi, dar tot
Dumnezeu l-a ferit de Marele Drum spre Dincolo. Probabil
pentru că încă misiunea lui pe Pământ nu s-a împlinit... A
înţeles, în nopţile de rugăciune, că tocmai Calea spre Marele
Adevăr este presărată cu ispite, cu încercări de rezistenţă

199
Parole sulle ali dei sogni
asupra Credinţei. Şi, încet, i-a revenit credinţa... A înţeles că
tocmai Credinţa este un Adevăr pe care religiile îl explică în
mod diferit, în termenii Tradiţiei unui popor şi de aceea nu se
pot înţelege pentru că limbile le sunt diferite... A înţeles că
tocmai Credinţa este simţământ curat, neviciat, iar religia este
doar o cale spre accedere, de cultivare a sufletului... Iar el,
iubitor de artă, îşi cultiva sufletul într-un mod nereligios, dar
cu suflet neviciat şi că prin iubirea investită în artă, îşi cultiva
sufletul... avea propria religie. De fapt, este o mare diferenţă
între religie şi instituţiile religioase!... Simţi privirea
contemplativă a îngerului şi înţelese că ajunsese la revelaţia
unui adevăr...
Urcă treptele spre apartamentul său. Părăsise locul,
refugiindu-se de bombardamente. Trecuse marele val, iar
acum se întoarse să-şi revadă căminul. Era nerăbdător. Ştia că
războiul lăsase răni adânci şi-i mulţumise Domnului că mai
găsise blocul încă în picioare. Spera că şi apartamentul său
supraviețuise. Da, îl considera tot o fiinţă vie precum toate
cele ce-l înconjurau. Apartamentul său avea suflet, pentru că
era o parte din sufletul lui acolo. Îl protejase de multe
intemperii... pe timp de pace, chiar şi la început de război... Îl
părăsise pentru că nu a putut să-l ia cu el. Dacă ar fi putut, ar fi
făcut-o, dar acum se întorcea să-l regăsească, precum un
prieten din copilărie... sau un părinte!?...
Molozul de pe scări îl preveni că lucrurile nu mai sunt
aşa cum au fost. „Nici n-aveau cum altfel”, gândi pentru sine
Omar, trecând prin filtrul memoriei anii trecuţi prin încercările
războiului. Văzuse multe orori, dar şi miracole. Înţelese, în
acest timp, că sufletul este condus de Forţa Iubirii, şi pentru că
suntem iubiţi, trebuie să iubim, iar actele de solidaritate au

200
Pe aripi de vise
fost dovezi incontestabile... Prezenţa morţii a fost motivul
pentru care am început să apreciem viaţa şi să luptăm, fără a
cădea în capcana Puterii, să realizăm că viaţa este doar un
sector de timp, pentru a conştientiza Eternitatea în care
trăieşte sufletul şi că legile naturii ne amorţesc percepţia că
trăim miracole în fiecare clipă. Miracolul este inexplicabil după
legile firescului, dar ele se întâmplă, iar războiul le-a tot
arătat... „Abia când vom şti cu toţii să vorbim glasul îngerilor,
vom observa că miracolele sunt fireşti” spuse pentru sine Abu
Omar, pătrunzând în apartament pe lângă uşa răstită.
Firescul era şi în apartamentul său. Molozul era parte
integrantă din decor, geamuri sparte, uşi sprijinite doar într-o
balama, draperii căzute, scaune rupte, mobilă rănită... Acesta
era firescul războului... sau o parte din firesc. Alte
apartamente suferiseră mult mai mult, cu pereţi şubreziţi sau
absenţi... Ori apartamentul lui Omar era fericit, fără sechele de
asemenea anvergură. Mai erau lucruri la locul lor, deşi suflul
unor explozii dislocase mult din decorul firescului din timp de
pace...
Biblioteca îi rămăsese intactă. Cărţile aşteptau cuminţi
mâna cititorului. Erau liniştite pentru că numai un erudit le
poate atinge, iar în timp de război, aşa ceva este o raritate.
Mai exista posibilitatea ca unor hoţi de conjunctură să le vină
ideea de a le răscoli căutând comori ascunse printre filele lor,
dar asemenea practică dispăruse de mult, iar hoţii nu-şi mai
pierdeau timpul cu asemenea căutări. Chiar şi aşa, valoarea
găsită ar fi fost mult mai mică în raport cu alte obiecte găsibile
la discreţie prin astfel de zone, răvăşite de război. „Comorile”
din filele cărţilor erau de cu totul altă natură – hrană spirituală
– dar prădătorii nu căutau aşa ceva. Materialismul era

201
Parole sulle ali dei sogni
raţiunea de a fi a acestora, iar războiul, în sine, e tot o
manifestare a lumii materiale. Cine să iniţieze un război din
raţiuni spirituale? Nici Jihadul, numit război sfânt, nu-şi are
raţiune!... Ce nevoie are un Dumnezeu Atotputernic de război
când însăşi omenirea este făcută de El? Ce nevoie are
Dumnezeu de apărarea oamenilor, când El însuşi I-a creat pe
oameni? Acesta nu-i un război din raţiuni spirituale, ci doar din
raţiuni materiale, pornit de „stăpânii” religiilor
instituţionalizate. Dumnezeu este numai iubire şi nu ar fi
permis aşa ceva, deşi multe atrocităţi s-au făcut în numele lui.
În Europa medievală a fost Inchiziţia, acum a intrat şi în Islam
această cutumă... Vor mai fi şi alte religii viciate de asemenea
inepţii? „Dacă stăpânii lor vor căută spre material, cu siguranţa
că va curge şi sânge”, şopti îngerul.
Pe un colţ de raft, discurile de vinil îşi conservau muzica
ferindu-se de praf. Se aşternuse peste coperte, fără milă, dar
Omar avusese grijă să ascundă bine fiecare disc în caseta sa,
să-i întoarcă deschizătura spre perete ştiind că, oricum,
necruţătorul praf ar fi fost mult mai puţin nociv în comparaţie
cu o bucată de zid desprinsă de suflul unei explozii, dar
sperase atunci că spiritul casei le va oferi protecţie. Azi le găsi
intacte şi un sentiment de bucurie i se instală în inimă. Un
prim sentiment după atâta tristeţe... şi resemnare... Căută din
priviri aparatul – un pick-up vechi, achiziţionat dintr-un
anticariat mult mai demult, ce funcţiona prin acţionare
manuală, cu arc – şi-l găsi cuminte la locul lui. Îl cercetă atent.
Nu părea să fi suferit deteriorări. Îl aşeză pe noptieră, lângă
geam, ştergând cu mâna molozul aşezat acolo de suflul unei
explozii. Îi încordă arcul... Preferase acest pick-up tocmai
pentru că era o vechitură frumoasă şi nu necesita curent
electric. Reprezenta pentru el tot o bijuterie venită din timpuri

202
Pe aripi de vise
apuse, asemenea maşinilor sale de colecţie, iar azi îşi
demonstră pe deplin utilitatea tocmai pentru că prizele de
curent electric erau seci... Alesese un disc cu muzica lui
Mohamed Dia al-Din, îl iubea nespus... Dar Omar avea mici
tabieturi la care nu putea renunţa. Aşa cum pentru unii băutul
cafelei este un tabiet important ce poate marca frumuseţea
unui început de zi, aşa era muzica lui Mohamed Dia al-Din
pentru Abu Omar. Doar că ea trebuia condimentată cu un
tutun bun. Îşi încărcă pipa cu nelipsitul tutun, purtat mereu în
buzunarul sacoului, şi apoi şi-o aprinse, aşezându-se pe pat,
fără a mai ţine cont de molozul spulberat peste saltea. Cu un
gest scurt feri pătura ce ascundea aşternutul curat, neatins, ca
şi cum ar fi pătruns într-un colţ din intimitatea liniştii
căminului. Inspiră cu sete din pipă dând frâu liber pick-up-ului
să-şi prezinte ofranda muzicală. Ştia melodiile pe de rost, dar
de fiecare dată le asculta cu aceeaşi plăcere, ca prima dată.
Era în muzica aceasta ceva ce trecea dincolo de timp... Şi
pentru el Timpul se oprea în loc. Secunda devenea eternitate
sau însăşi Eternitatea se instala în spațiul dominat de
acordurile muzicale. Gustul de tutun era un condiment
necesar şi-l savura odată cu fiecare acord... „Însuşi Universul e
muzică”, gândi pentru sine Abu Omar, iar îngerul îl privi cu
subînţeles...
Muzica trecea dincolo de ferestrele devastate. Spaţiul
încremenise şi el. Nici porumbeii nu mai zburau. Frica
dispăruse şi parcă războiul era mult prea departe. Nimic nu
mai tulbura. De fapt războiul a devenit doar un exerciţiu al
fricii, al cultivării ei, ori Omar descoperise un exerciţiu al
bucuriei. Acum trăia o fericire intensă în care frica dispăruse
complet. Simţea iubirea divină reînviid şi lumina căutând să
pătrundă din nou în inimi. Acum ştia că vidul este partea

203
Parole sulle ali dei sogni
consistentă a Universului, forţa primordială care ţine laolaltă
astrele, mult mai puternică decât orice forţă închipuită de om.
Înţelese că această forţă e cântec, e sunet dincolo de
sensibilitatea auditivă a oricărei specii vii, pentru că altfel
speciile nu s-ar putea auzi. A înţeles că tocmai aceste limitări
spectrale sunt pentru a oferi distincţie, frecvenţe specifice
oferite de Creator pentru a exista comunicare, peste vibraţia
universală, pentru a putea cânta în limbajul propriu... A înţeles
că viaţa însăşi este un spectru limitat din întreaga Eternitate.
Acum ştia că muzica este calea prin care intrăm în rezonanţă
cu Universul.
Coexistând într-o lume materialistă, în apartamentul său
din Shaar, contemplând muzica, dincolo de planul prezentului,
Abu Omar dansa cu îngerii. Le înţelesese limbajul...

Timpul înseamnă bani?

– Timpul înseamnă bani!


– Ce vers ciudat!? Cum vine asta, întreb?
– Fiecare secundă produce, prin mucă, bani. E baza
termenului de eficienţă cu care tu, sclavule modern eşti
medaliat, cu care ţi se oferă posibilitatea să alegi cum să
trăieşti, cu o porţie mai mare de pâine sau cu hainele mai
ruginite.
– Dar ce sunt banii?
– Sunt o marfă prin care ţi se oferă şansa să-ţi schimbi
lucrurile de prisos cu ale altuia. S-a muncit mult până s-au
inventat banii. Reprezintă simbolic un echivalent în aur – o
marfă neperisabilă înţeleasă de toată planeta.
– Adică timpul înseamnă aur?

204
Pe aripi de vise
– Numai pentru cine munceşte!
– Dar cine nu munceşte?
– Timpul nu înseamnă nimic!
– Adică cine nu munceşte rămâne veşnic tânăr,
încremenit în timp?
– Adică nu face bani, înţelegi? Nu face bani!
– Adică nu face aur!?
– Aşa! Adică nu face aur! Corect, cum spui, nu face aur!
– Dar ce-i aurul?
– O piatră preţioasă, foarte valoroasă! Cu ea se măsoară
bogăţia.
– Şi de ce-i valoroasă?
– Pentru că e frumoasă, scumpă, se găseşte greu, se
foloseşte la bijuterii... E din multe motive valoroasă!... Nu pot
să ţi le enumăr pe toate, dar, crede-mă, e!
– Păi dacă timpul înseamnă bani şi banii înseamnă aur,
atunci timpul înseamnă aur, mă gândesc!...
– Da, te gândeşti bine! Aşa-i, timpul înseamnă aur!
– Dar ar putea ca timpul să însemne cărbune?
– Da, ar putea ca timpul să însemne şi cărbune, dacă se
lucrează pentru cărbune!... Dar cărbunele poate fi
preschimbat în bani şi are un echivalent în aur!
– Adică cărbunele-i tot aur?
– Într-un fel, da! Dar după cum vezi, totul se reduce la
„timpul înseamnă bogăţie”, adică aur!
– Adică dacă n-ar exista timpul, am fi săraci?

205
Parole sulle ali dei sogni
– Dacă n-ar exista timpul?... Cum să nu existe timpul?
Timpul există de când e lumea!
– Adică de când e lumea se adună bogăţie? Aur?
– Nu chiar!... Mai corect ar fi „de când e omenirea”.
Omenirea a stabilit ca etalon de bogăţie aurul.
– De când e omenirea pe pământ s-a adunat ceva aur!...
Bogăţie... adică!... S-a scurs ceva timp de atunci!... Ce face
omenirea cu atâta aur adunat?
– Nu face nimic că nu are!
– Ce nu are?
–Aur!
– Dar unde-i aurul?
– În câteva depozite bancare, în tezaure...
– Şi ce caută acolo?
– Se ţine la păstrare!
– De ce?
– Ca să fie folosit la nevoie!
– Adică ca să se cumpere timp?
– Cum adică să se cumpere timp?
– Păi aşa: ca o marfă!
– Timpul nu se poate cumpăra!
– Dar „înseamnă bani”!
– ... „Înseamnă” dar nu se poate cumpăra! Nu-i vorba de
acelaşi fel de timp! Timpul alocat pentru muncă reprezintă
marfă, restul e dat de la Dumnezeu!
– Adică timpul e dar de la Dumnezeu?
– Cam aşa ceva!

206
Pe aripi de vise
– Şi noi, oamenii, vindem darul lui Dumnezeu?
– Se poate spune şi aşa!...
– Şi nu se supără Dumnezeu?
– Ei, nu ştiu!... Uite ce! Eu nu-s teolog ca să-ţi spun ce
vrea Dumnezeu! Ştiu că dacă munceşti, o să ai bani! Dacă o să
lucrezi mai eficient, o să fii mai bogat, asta-i!
– Ce înseamnă să fii bogat?
– Adică să ai aur!
– Şi la ce-i bun?
– Să-ţi cumperi diverse lucruri: casă, maşină, pământ...
Să te plimbi ca să vezi lumea!... Să te bucuri de avere!...
– Cum poţi să te bucuri de avere?
– Să faci ce ai chef cu aurul adunat, cu averea!
– Şi dacă nu ai aur nu poţi să te bucuri?
– Să faci tot ce vrei, nu!
– Cât aur îţi trebuie ca să mângâi o pisică?
– Nu-ţi trebuie!
– Cât aur îţi trebuie ca să iubeşti o floare?
– Nu-ţi trebuie!
– Zici că nu-mi trebuie, dar totuşi e nevoie de timp
pentru toate astea! Ca să iubeşti, îţi trebuie timp. Aş fi dispus
să cumpăr acest timp!
– Se poate rezolva! Se pot încasa bani şi pentru
asemenea tabieturi! Timpul consumat în compania unei pisici
sau a unei flori, al unui partener... poate fi taxat!
– Adică iubirea înseamnă bani?

207
Parole sulle ali dei sogni
– Cred că vorbim de feluri diferite de iubire, dar putem
găsi ceva care să le împace în aşa fel incât să se facă bani!...
– Iubirea dumnezeiască?
– E cu totul altceva!
– Dar la biserică se dau bani! Nu se cumpără astfel
iubirea lui Dumnezeu?
– Nu! La biserică se dau bani pentru altceva!...
– Pentru ce?
– E un serviciu religios care trebuie remunerat... Sunt
alte chestii!
– Aşadar nu se plăteşte iubirea!
– Nu!
– De ce? Eu aş vrea să cumpăr iubire dumnezeiască! Cât
costă?
– Nu costă nimic!
– De ce? Dumnezeu nu are Timp?
[- Dumezeu e însuşi Timpul!... Şi-i acelaşi peste tot!]

208
Pe aripi de vise

Ibrahim Honjo
CV
Ibrahim Honjo is a poet-writer,
sculptor, painter, photographer and
property manager. Some his poems have
been published in many magazines,
newspapers, and radio stations in
Yugoslavia and Canada and USA. He
write in English and Serbo-Croatian language. Honjo received
several prizes for his poetry.
He is author 30 published books, 21 in Serbo-Croatian and 9
in English language and represented in more than 30 anthologies.
Some of his poetry have been translated in Korean, Slovenian,
Polish, Spanish, Italian, Mongolian, German and Bahasa (Malesia)
language.

My dream

Life is beautiful
If you have someone, you love beside you

how beautiful it is to love you


and feel the touch of your skin
watch the sparkling in your chestnut eyes
I dream about you
I dream

209
Parole sulle ali dei sogni
I love every day with you
love you differently than other women
I wish to grow old with you
here at 32 degrees Celsius

tell me, you were not a dream


before you went back to your home

I discovered a new dimension of life in myself


while I am touching you, encircling your waist
while I am staring in your eyes
while you are staring in my eyes
you are in my dream

I know you were not a dream


and now there is nowhere else to go
when remembering your every blink
every movement
every smile
every pore of your skin
I dream
I flay because you give me wings

You become...

The distance is so far


we are close or seem to be, perhaps
my heart and soul

210
Pe aripi de vise
you so unexpectedly moved into are tricking me
but I dream about you
I am flaying to you

I did not kiss a frog that turned it into princess

you are a princess and now you adorn the entire planet
my day and night
and hypnotize my nights and days... incubus

you become my breath


my sight
my heartbeat
the blink of my eye
my smile
and my sigh

you are the tender whisper in my ears

my desire
my peace and restlessness
happiness and sadness
and every daydream
I ardently keep watch over

I am dreaming and flaying with that

211
Parole sulle ali dei sogni

You dream your dreams

My dear
although we go our separate ways
my love hovers over you and carefully guards you
while you dream your dreams
about your inscrutable world
about a letter and a new word

dream on, my dear


I will love you at a distance
life has taught me that
and I dream about you

encapsulated in solitude
tied in knots
I am the eternal lover without a lover
I walk boldly through a desert
where I reside
I defend myself with letters and a poem
my sincere and faithful companions

set on fire in me volcanoes


burning and extinguishing by themselves
remaining are the ruins of which I was born again
and never was I loved

212
Pe aripi de vise
I do not regret to confer love
on women around the world
I love them silently
no echo on the other side

but I dream only about you


my every thought flies in to meet you
you are my only dream

My sweet dreams

Population in my eyes
rapidly increasing
you hold a special place
and you are in the center
as befits the queen

you are special


and decorated with all these wonderful people
from my new world
which live on all the planets
or I only dream

during the day, you are my sunshine


at night, moonlight spilled in my eyes
in you there is a magical girl with big plaits
and large brown eyes
girl about I dream

213
Parole sulle ali dei sogni

all gentle and loving


all laid in you and me as silk

you covered my pores


and directed my every single thought to yourself

I returned home happy


night is silent and veiled with dark clouds
it's late

the stars are sleeping in my eyes

I do not sleep
I dream
I flay on wings you give it to me

my thoughts break the silence in the empty apartment


it will be morning and day again
and at night I will awake full of you
this way I'm not alone
you are there to fill my dreams
my sweet dreams

214
Pe aripi de vise

I flay with you

America south, Canada, Ghana


It is a new triangle
in which I placed my whole world
and made it special

with you in mind all is possible

do you have any ideas


what I could do with you in real life
and what the two of us could become
and where we would be at the end of mankind
and humanity

I do not run away from myself anymore


I forgave myself
and found my peace

I'm a young sixty-eight


I thought it was too late for love
I lied to myself
It’s never too late to be and remain a lover and to love
as it is never too late to remain a man

215
Parole sulle ali dei sogni

L o v e gi v e m e w i n gs

The second half of May


thirty-two Celsius in Accra
here the sun shines differently
and heats differently

I am putting sun cream on your back


neck and hands
your skin is like satin
they are watching us
we don’t mind
I love to take care of you

so, my poem will be born on that way


in which the most beautiful love interweaves

you thank me
while you put sun cream on your face and nose
you adorn this day with your gaze
from your eyes the color of chestnuts
and slowly stringing them up in my face
I absorb them and keep them apart and sacred

something happens
they whisper and watch us

216
Pe aripi de vise
I do not see and cannot hear
they are there to bear witness to the love in Africa
you spill the grill in my eyes
of that sweet flowing body
and feed thought with love
you wake up little butterflies in my stomach

the four young men told me in passing


you would fall in love with me
I know this is the latest
and most beautiful news of the day
on the planet

all others were about to demolish the airplane


wars, murders and suicides
traffic accidents and refugees from Syria

again I love someone special


while all this is happening

again hope fills my endless realm of love


waiting for the chance to tell you this news
I am dreaming about you
I am flaying to you
my wings are very strong
I am flaying and dreaming

217
Parole sulle ali dei sogni
I found love in my dreams

The poem, love, and Africa


and the triangle Ghana, America south, Canada
and this moment have a sweet smell of love
which is rapidly expanding all over the universe
like a tsunami
carrying me to a new world
I see everything in my dreams

the discovery of America was not news


compared to my discovery of love inside me

I found that love is born in Africa


toward women, land and sky
you and I are the cause
love is the result of it
Africa is the object from times immemorial

I am flaying to you
I am flaying with you in my dreams
you are unfathomable in reality
you are mine only in my dreams

218
Pe aripi de vise

Gheorghe Pârlea
CV
~ Născut la 8 noiembrie 1948 în
localitatea Mirosloveşti, judeţul Iaşi
~ Învăţător pensionar, cu
activitate publicistică și literară (monografii, eseuri culturale,
versuri, proză scurtă).
Volume de autor: „O punte peste Prut” (publicistică, versuri,
cugetări), Ed. „Balacron”, Chişinău, 2013; două volume monografice
(socio-culturale); În volume de grup (versuri, proză): „Visul-Poezii”,
Ed. „Emma”, Orăştie, 2011; „Meridiane lirice”, Ed. „Armonii
Culturale”, Adjud, 2012; „Eposs Meridiane”, Ed. „Armonii Culturale”,
Adjud, 2013. „Petale de suflet”, Ed. „Armonii Culturale”, Adjud,
2014; „Mihail Sadoveanu,<<fiul țărăncii>> din Verșeni”, Ed.
„Balacron”, Chișinău, 2015 (eseu, publicistică); „Eminescu, geniu
stelar – omagiu”, Ed. „Armonii Culturale”, Adjud, 2015 etc.
Recunoaşteri :
~ Laureat (pentru publicistică) al săptămânalului „Literatura şi
arta”, Chişinău, în 2010, 2011, 2012; 2013, 2014; 2015;
~ Trofeul „Mărul contribuţiei”, oferit de revista „BiblioPolis”,
Chişinău, 2012;
~Premiul „Dimitrie Gusti”, la Salonul Internaţional de Carte
Chişinău, 2015, pentru voumul „Miroslăveşti – Prin ochiul timpului
nostru” (album cultural-spiritual), Ed. „Balacron”, 2014, Chişinău.
~ „Diplomă de excelență” din partea revistei și editurii
„Armonii Culturale”

219
Parole sulle ali dei sogni

Trandafirul (rondel)

Cum oare nasc în tine, trandafire,


Și spinul crud, și vraja din chemare?!
Privindu-te, chiar sângerând, sunt mire –
Mireasă mi-i dumnezeiasca ta culoare.

Parfumul tău asemenea,-n uimire,


Mă-nvăluie, sedus, cu sfânta-ți boare –
Cum oare nasc în tine, trandafire,
Și spinul crud, și vraja din chemare?!

Străpuns de spin, aș arde în iubire,


Primind în schimb, fecioară floare,
Prinos din taina ta de la-ntocmire.
Și iar te-ntreb de daruri, în mirare,
Cum oare nasc în tine, trandafire?!

Încremenit în Cartea dintâi

Rătăcesc, rătăcesc în pustiu...


Sunt un pribeag și eu,
scăpat dintr-un Egipt
întru făgăduirea fagurelui de miere.
Și durează asta de când mă știu;
deci nu de patruzeci,
ci aproape de două ori
câte patruzeci de ani

220
Pe aripi de vise
rătăcesc în pustiu,
îngropat în nisip până-n subsuori.
Copilăria, știu,
nu se pune,
căci eram atunci ferit
de orice genune.

Și iată, ostenit,
flămând și însetat cum sunt,
tânjesc, Doamne, la mana
și potârnichile oamenilor lui Moise,
la toiagul cel împuternicit
să slobozească apa din stâncă
sau să îndulcească lacul otrăvit;
tânjesc, Doamne, încă.
O, nu, nu de trup vorbesc –
Tu, Doamne, știi bine asta –,
ci de foamea și setea sufletului;
în cugetul meu rătăcesc,
aici-i năpasta.
Ce să fac, Doamne, s-ajung la liman,
că eu nu am un Moise?
iar de l-aș avea, taman
că mi-ar trebui și-un Aron, tălmaciul...
Dă-mi, Doamne, Baciul,
Că oaia rătăcită-s de turmă!

221
Parole sulle ali dei sogni
Și, ca să vezi, răspunsul
m-ajunse îndată din urmă:
„Vai ție, vai ție, sărman zăpăcit,
Unde cauți tu Unsul?!
Eu văd cu mirare
că tu ești încă încremenit
în Cartea dintâi; ieși grabnic din stare
și urcă o treaptă mai sus –
acolo e Calea, te-așteaptă Iisus!”

În așteptare (rondel)

Cu brațele-adăstând să îl cuprindă
În dulcea ei îmbrățișare,
Așteaptă tainic, cu răbdare,
Dar el nehotărârile-și perindă.

Trec luni, trec ani de așteptare,


Ea încă-l cheamă blând, neșovăindă,
Cu brațele-adăstând să îl cuprindă
În dulcea ei îmbrățișare.

Într-un târziu, pe calea-i șerpuindă –


Răspuns la lunga ei chemare –,
Un chip i se-ntrupează din oglindă,
În timp ce ea din vis tresare,
Cu brațele-adăstând să îl cuprindă.

222
Pe aripi de vise

Eu nu cutez s-ajung la stele

E nu-mi urc lira-n Univers...


De ce m-aș crede-a fi-n putere
să pot cuprinde-n miez de vers
ceva ce n-are încăpere
în spațiu-n care îmi frământ
o cadratură de mormânt?!

Doar Unul fuse pe Pământ


ce-nfipse-n vârful de condei
cam tot ce-ncape în cuvânt
din cerul izvodit de zei –
în creuzetul lui amesteca
lut pământean, cu pulbere de stea.

Eu, ce să zic, sunt muritor


străfulgerat, din când în când,
de câte un șăgalnic gând
de-a pune scara la vreun nor –
că tot îmi merge, jalnic, buhul
că norii-mi tulbură văzduhul.

Eu nu cutez nicicum s-ajung la stele


cât storurile-s trase peste ele;
s-o facă alții pe deplin,
de bolta lor e cer senin.

223
Parole sulle ali dei sogni
Eu... am o mică moștenire
aici, la vatra părintească,
lăsată-anume cu menire
ca spicul ei să se-mplinească.

E timpul mersului pe sârmă

De echilibru,
nici vorbă fuse pân’ acum.
Abia de azi o sârmă
mi se-ntinde,
să-mi fie încercare
în restul meu de drum –
până ce ductul căii
se va-nchide.
Și calea asta strâmtă
pe care o prezum
mă va lasa flămând,
fără merinde,
căci drumului din spate
eu nu i-am dat uium –
și vameșul,
capcane-mi va întinde.
Dar de-aș avea prăjină,
căderea mi-o asum
și teama de-nălțime-o voi ascunde
pân’ ce mă-nghite hăul –
căci știu că nu-i altcum,

224
Pe aripi de vise
ci doar să calc
pe sârma de secunde.

De Florii (rondel)

E larmă în surdină, de Florii,


În inima-mi ce se despiatră,
Te-aștep cu jind, Iisuse, ca să vii
Și în cetatea ce mi-i vatră.

Parcă Îți văd asina ce Te poartă


Și-alaiul ce-Ți zidește temelii –
E larmă în surdină, de Florii,
În inima-mi ce astăzi se despiatră,

Aud cântările în chinovii,


Simt că învie Marea Moartă,
Aclamă vocile cu mii și mii,
Ghicind că Jertfa-Ți le e soartă –
E larmă în surdină, de Florii.

Tot Ceru-i jos

O mie de-ntrebări
pe scara Cerului cutează,
și-n timp ce ele tind în sus,
o mie, altele, sondează
adâncul meu de nepătruns –
cel bulgăre dospit de lut,
225
Parole sulle ali dei sogni

cu viul înnodat în mine


pe frânghia de la-nceput,
pe ductul cu suspine.
Și-aud un glas curgând prin vine,
nu pogorât din zări senine,
ci din adâncu-mi izvorât,
din Miezul cel zidit în mine
de palmele-Cuvânt:
„Coboară, fiule, coboară,
cu tot cu mia-ți de-ntrebări,
și-atenție la scară!
De ce urci întrebarea sus,
când Cartea e cu tine, jos,
și-n ea, orice răspuns,
cu noimă, cu folos?!”

Și-n timp ce-mi coboram frământul,


din nou mă copleși Cuvântul:
„Coboară, fiule, coboară,
tot Ceru-i jos, învăluie Pământul –
cum mitra fătul, până a se naște –,
la ce folos să urci pe scară?!
Coboară, fiule, coboară
și pregătește-te de Paște,
deci scapă de povară!”

226
Pe aripi de vise
Ce-ar fi sa fiu un exorcist?

Cu mâna streaşină pe frunte,


Scrutez, prin ochiul meu firav,
Azurul tulburat, spre munte,
De griul Marelui Zugrav.

Ades, şi cerul cel din noi


E-ntunecat de norul greu –
Şi-n ce furtuni şi aspre ploi
Ne poartă fiii lui Atreu!

Ce-ar fi să fiu un exorcist,


Acel care alungă răul
Din cel pătruns de anticrist,
Ce-ar fi, chiar eu să fiu eroul?

Să fiu acel ce mută stânca,


De-i stă în cale vreunui bine...
Dar, vai, ce palidă mi-i brânca
Şi ce bicisnic sunt în sine!

Şi totuşi e în noi arvuna –


Un grăuncior de Dumnezeu –
Ce poate risipi furtuna
Adusă-n om de vreun Boreu.

227
Parole sulle ali dei sogni
Ce-ar fi, în mine-adânc să sap
După granula de-ametist,
Să pot de rele să vă scap?
Ce-ar fi să fiu un exorcist?...

F â n t ân a

Mi se arată adesea
chipul mamei
în ciutura fântânii,
în oglinda plinului ei.
Din când în când,
îmi surâde și tata
în luciul din adânc;
el e fântânarul.
Mă-nchin, pentru asta,
la cumpăna făntânii,
în balansul căreia
aud glasul strămoșilor.
Dar până când oare?
căci robinetul nu poartă-n sine
nici chipuri pierdute,
nici șoape testamentare...

228
Pe aripi de vise

Slavka Bozovic
CV
Slavka Bozovic was born in Niksic,
Montenegro, where she lives, works and
creates. He has been writing poetry
since early childhood. From childhood,
she enjoyed beautiful creations as a member of various recitation
and acting sections. He respects good people.
He is a member of the Nikšić Literary Union „Vladimir
Mijuskovic”, the Zenit Writers and Freelance Artists Association, the
Australian Free Artists Association, a member of the Munir Mezied
World Foundation, and a member of the Kazakhstan Writers
Union...
Her works have been presented in several regional and world
anthologies and have been translated into several world languages:
English, Russian, Arabic, Indian, Spanish, Italian ... Her poetry is also
found in many collections... Her works have been presented in
several regional and world anthologies and have been translated
into several world languages: English, Russian, Arabic, Indian,
Spanish, Italian... Her poetry is also found in many collections...
It also has significant participation in electronic magazines,
domestic and foreign websites, as well as in radio frequencies
where it is heard on all meridians.
She has also won numerous medals, certificates, plaques,
diplomas and honors from various international festivals.
At the Campionatul Mondial de Poezie International Poetry
Competition, her poetry is ranked high and has been awarded three
times by special jury awards, gold medals, diplomas and certificates.

229
Parole sulle ali dei sogni

Gorge of the heart

Where have you been hiding so far?


What planet did you live on?
Did the cosmos do it
That we had to meet?
You were approaching the cliff of my heart
You are drawn to the breath of magic
You slid and you fell into the abyss
And that's where your trail ends.
My heart is a sarcophagus
And it's not a place for everyone
And you are someone special, dear
You take the throne.
Do not doubt his love
You have no reason to repent
You accidentally fell into the aorta
You remain, forever in duration.

How come you have me...

How come you have me


I would like to know
Since I've been in you
How come I'm in your dreams
How come my shadow
Roams under your eyelids
How come the letters of my name

230
Pe aripi de vise
In the lapel of your heart
How come my whispers
Echo through your chest
How come my touch
Comes through your lips
How come my tears
In your black eyes
How come my sadness
In your sleepless nights
How come my tenderness
In your whistful rhymes
How come my gaze
Deep in your eyes
Am I the cause of your suffering
Since I've been in you
Answers I want to know
How come you have me ...

I'd love to know

How I wish I knew


do you look happy
do you suffer beside her
when you know where your place is
How I wish I knew
do I exist in your veins
as you follow the breath of my song
can you feel the warmth of my lips

231
Parole sulle ali dei sogni
Do you feel the fervor of my love
who get entangled in the corona
when you left a mark on my shoulder
I wish I hadn’t met you
My soul wouldn't suffer either
Not even a pen would cry
I wouldn't think of you at night
The heart would sing to the stars
How I wish I knew
Are you waking up with my hay
Are you hiding me under your lashes
While sleeping with another woman . . .

Jasmine my...

My beautiful jasmine,
fate played with us,
leave us uneasy serenity
and the hearts are too full of sorrow.
She left her eyes in tears
and an empty hug
the witness is snow in his hair
a cry of longing and a painful sigh.
She left only shadows
the soul froze trembling
I know, you'll forget me
and I don't know if I want you?!
I'll cover your picture
in a cashmere handkerchief

232
Pe aripi de vise
to leave the iconostasis in tears,
when the divine aria shines through.
Please drop mine too,
somewhere in the deep source,
sadness and pain will disappear
you will find peace of mind.
If you ever hear swans singing,
this soul is divided, it hurts,
my beautiful jasmine,
know that my heart is struggling...

Your talisman...

I don't care that I'm far away


At the door of your soul is my spirit
I pass through your veins like rivers
In my heart, the key is yours
I am your morning and I am your day
I'm in every movement
For yesterday, for today for tomorrow I am a dream
I am your protection - your talisman
And I don’t care that you are far away
Know that your sadness hurts me
Because I'm there, somewhere your somebody
Who genuinely loves you timelessly
Your heart is a sarcophagus
For me, it's the perfect place
I know I'm like an icon for you
And that I took the throne in it

233
Parole sulle ali dei sogni

234
Pe aripi de vise

Liliana
Badea-Cârstea
CV
Volume de versuri publicate:
„Regrete” – ed. „Etnous”,Brașov – 2010;
„Umbre” – ed. „Emma”, Orăștie – 2012; „Gânduri” – ed. „Liric Graph”,
Buzău – 2017.
Antologii: „Ceasuri de mătase” – Antologie de poezie Negru pe Alb –
ed. Armonii Culturale, Adjud – 2013 – prefață prof. Constantin Gr. Goga;
„Petale de suflet” - Antologie de creații literare Negru pe Alb, ed.
Editgraph, Buzău – 2014; „Privește visând, iubito” – ed. Editgraph, Buzău –
2014; „Cu tine în gând” – Antologie de poezie românească, ed. Liric Graph
2015; „Obrajii de magnolie/Visi di magnolia” – Antologie de poezie
română-italiană – ed. Editgraph, Buzău - 2015 – prefață Giovanni Monopoli
– Italia; „Scrieri pentru istoria literaturii române” – ed. Editgraph, Buzău –
2015; „Sub curcubeul prieteniei/Sotto l’arcobaleno dell’amicizia/Sob a
amizade de arco - iris” – Antologie de poezie internatională Româno-
Italiano-Portugheză, ed. Liric Graph, Brăila – 2016; „Parfumul unei noi
primăveri/Nuovo profumo di primavera” – Antologie de poezie
contemporană româno-italiană – ed. Liric Graph, Brăila – 2017; „Iubiri
înrourate” – Antologie de poezie românească, ed. Liric Graph 2017;
„Versuri pentru Eminescu” – editura Dandes Press, Drobeta Turnu Severin
– 2017; „Pod de flori și pod de dor” – Antologie internațională de poezie –
ed, Liric Graph 2017; „Antologia literară a revistei Eminesciana” – Mihai
Cătrună – 2017; „Versuri alese de Christian W. Schenk” – Antologie
poetică, Editura Dionysos, Germania – 2018; „Vara Cuvântului” – Antologie
literară, Editura eCreator, Baia Mare – 2018; „Parfumul clipei – Frumosul
românesc în alb de versuri” – ed. Scriitorilor 2018; „UT SIS POPULUS – Să
fim oameni”, Ed. Contraste Culturale - 2018 – Izabela Tanasa; „Scriitori
români uniți în cuget și simțiri la centenarul marii uniri” – Antologie literară
coordonată Eugenia Gavrilescu – Enescu, ed. EditGraph – Buzău 2018;

235
Parole sulle ali dei sogni
„Gocce di Memoria – Antologia Poetica” – Editura Poesis 2018-2019 Italia
(Antologia Concursului „Gocce di Memoria 2019”); „Poeți și prozatori
români, în regal eminescian” – Antologie literară 2019 (ediție de colecție),
coordonată de Eugenia Gavrilescu – Enescu, ed. Editgraph Buzău – 2018;
„Tabăra de Vară – Grai Românesc” – Antologie, ed. Liric Graph – 2019;
„Antologie der Weltschriftsteller – World Literature Academy”, ed. Liric
Graph – 2019; „Învărarea cuvântului” - Antologie literară, Editura eCreator,
Baia Mare – 2019.
Apariţii în reviste: „Negru pe Alb” – Revistă de cultură – director
Elena Vornicescu – 2014; „eminesciana – revista eternului frumos” (nr. 5,
6, 7, 8) – 2017, 2018 – revistă de cultură editată de Mihai Cătrună;
„Amprentele Sufletului” – redactor șef Eugenia Gavrilescu-Enescu; „Poezii
pentru sufletul meu” – Revista de literatură, artă și cultură 1/2019 –
editată de Celestium și Globart Universum – Montreal, Canada;
Participare cu postări la mai multe site-uri literare:
amprentelesufletului.blogspot.com; ecreator.ro; books.google.ro
autori.citatepedia.ro; danluciancorb.blogspot.com.
Premii: „Concursul Internaţional de poezie şi proză” – 2016 -
Premiul Associazione Culturale Onlus Poiesis – Italia, Barri; Concursul
Naţional „Gala Poeziei de Dragoste”, ediţia a II-a 2017 – mențiune; Premiul
Literar Internațional Corona ediția a III-a – 2018 – Italia; premiul III la
secțiunea Poezie inedită; mențiune de onoare la secțiunea Poezie inedită
cu temă impusă: poezia cuantică; „Campionatul European de Poezie” -
2018 – Premiul special al juriului; Premiul I – Concursul internațional
„Premio Letterario Internazionale Corona”/ Premiul Literar Int. „Corona“
2019 – ediția a IV-a – Italia; Premiul I – Concursul internațional „Premio
Letterario Internazionale „Gocce di Memoria” 2019 – ediția a V-a – Italia,
Taranto; Premiul Special al Juriului – „Campionatul European de Poezie –
2019” – România; Premiul cu titlu de merit: „Formidabil - Diploma de
Excelență” – „Concursul-Gala: Gala Artelor La Ceas Aniversar” - 2020 –
secțiunea Creații literare – Montreal, Canada; Mențiunea „Elogiul Iubirii”
– Concurs-Festival: „Elogiul Iubirii” ediția a II-a – 2020.

236
Pe aripi de vise

Sunet de pian
Muzica, visul sunt ale inimii căi
De-a readuce dorul, iubirea, înapoi.
Ş-atunci când ani se-adună şi amintirea piere
Şi-n sufletul de toamnă e seară şi-i durere,

O armonie lină de sunet de pian


Aduce amintirea, un chip uitat, un an
Lăsat de mult în urmă, uitat ca o părere
Ce-apare şi deodată reînvie cu putere.

Şi ştii că-i doar o umbră care-ţi apare iar


Şi-ţi răscoleşte viaţa şi ţi-ai dori în dar
Să mai rămână-o clipă, să nu se stingă încă,
Să mai trăiască-n tine doar un acord, adâncă,

Doar un acord, măcar.

Visam
Visam, trecând pe căi necunoscute,
Cu gândul către tine, către noi,
Visam la frunzele căzute
Pe drumuri de-ntuneric și de ploi.

Visam, și visul fără sunet


S-a spart în cioburi de culori,
Plutind pe cerul de tăcere
În toamna rece, fără flori.

237
Parole sulle ali dei sogni
Mi-e frig și-n visul meu albastru
De ceață, apă și de nori,
Mă tem că frunza sus uitată
Pe ramul gol, dispare-n zori.

În locul ştiut de mine

În locul știut de mine,


În locul știut de noi,
În locul fără de nume
Și fără tunet și ploi

Ne-ntoarcem cu gândul adesea


În locul știut de noi,
Nimic nu se schimbă-n mătasea
De fum și de sunete moi.

Mă-ntorc mereu, fără umbră


Și fără lacrimă-n priviri,
Mă-ntorc fără de vină
Din nou, printre amintiri.

Un greiere cîntă-n surdină


Și luntrea alunecă lin
Pe luciul de apă plină
De stele și ram de mălin.

238
Pe aripi de vise
Un zâmbet luminează locul
Știut de mine, de noi,
În locul fără de nume
Și fără noapte și ploi.

Gâ n du r i

Am înţeles unde pleacă fluturii


Noaptea
Am înţeles de ce nu-i aud
Niciodată.
Nu ştiu dacă cei de peste zi
Sunt aceiaşi, sau vin alţii.
Dar ştiu că noaptea
Se transformă în raze de lună
Şi în stele strălucitoare
Şi cântă.

Mi-aduci bucuria cu o floare

Mi-aduci bucuria cu-o floare


Și-un zâmbet; și sufletul plin
De dor și căldură de soare
Se umple sub cerul senin.

E toamnă în visele mele,


E iarnă în sufletul meu
Parfumul de crizanteme
Mă însoțește mereu.
239
Parole sulle ali dei sogni
Mi-aduci bucuria cu-o floare,
Un foșnet plutind în eter,
E susurul vechi de izvoare
Învăluite în mister.

Mai vino spre mine cu toamna


Ce se sfârșește acum,
Oprește-o din cale și-ntoarce-o
Din nou, către mine, din drum.

Mai vino si adu cu tine


O floare. Și cântecul meu...
Printre cuvinte grăbite
Să-l porți cu tine mereu.

Dantelă veche

Dantelă veche cu parfum de-odinioară,


Ce te-am găsit într-un sertar ascunsă,
Tu ai dansat pe-acorduri de vioară
Demult, la baluri dusă.

Dantelă veche cu parfum de-odinioară,


Te-am regăsit în scrinul prăfuit.
Tu ai dansat sub scânteieri de candelabru,
Lângă pianul obosit.

240
Pe aripi de vise
O noapte de visări și șoapte stinse
Pe sub salcâmii înfloriți,
O noapte de trăiri și vise
Cu prinți și cu prințese, adormiți.

Concert de greieri

Concert de greieri e în luncă.


Se-amestecă cu zgomote de seară,
Este concert de greieri mare-n luncă,
Se lasă-ncet, încet noaptea de vară.

Privighetoarea a tăcut de-un timp.


Se-aud doar greierii în noaptea albastră,
Mai trec mașini, mai vorbe se aud răzlețe...
Dar undeva, din ierburi, cîntă noaptea noastră.

Concert de vară caldă, toropită,


Respiră aerul vibrând de glasuri.
Aud și râul ce se sparge-n valuri
Și-adorm în muzica din ceruri

Visând deja, de multe ceasuri...

241
Parole sulle ali dei sogni

V i br aţ i i

Stau în leagănul de sub sălcii


Și ascult chitara în surdină.
Greierii susură ca un fundal de departe,
Din întuneric coboară o adiere lină,
E o noapte plină de dor și de șoapte.

Cu degetele fine, albe,


Ciupește coardele de chitară,
Aduce parcă muzica din lumi paralele
Și o suprapune peste noaptea de afară
Apoi o înalță din nou către stele.

Foșnește vântul prin iarba înaltă,


Un șarpe unduie grăbit spre livadă,
Privighetoarea se-aude dinspre iazul din spate.
Își împletesc împreună trilul de baladă
Ce cade într-o ploaie de nestemate.

Din leagănul meu de sub sălcii


Ascult singură, fără suflu, chitara.
Cu degete albe și fine, mă cheamă din noapte
O muzică ce îmi luminează vara
Și mă duce din nou cu gândul departe.

242
Pe aripi de vise

Cu fiecare clipă

Cu fiecare clipă suntem mai săraci


Cu o bătaie de inimă, cu un tremur de pleoape.
Avem vise şi gânduri şi speranţe
Şi uneori ne pierdem în toate.

Suntem puternici ca stânca sub soare,


Dar nu simţim decât prea târziu,
Când suntem prea aproape...
Că suntem mai fragili decât nisipul
Pe care-l spală marea dintr-o suflare
De ape.
Suntem mai vremelnici decât frunza,
Toamna,
Mai rătăciţi decât pasărea în furtună
Şi mai aproape de stingere decât lumânarea
Sub un suspin de lună.

Ne este dată o şansă. O clipă


Pe care o folosim cum ştim mai bine,
Fiecare cum se pricepe şi poate,
Fără formă şi fără nume.
Dar în zbuciumul nostru uităm
Că de fapt coborâm în noapte
Şi cu fiecare zi suntem mai departe
Şi cu fiecare clipă suntem mai aproape...

243
Parole sulle ali dei sogni

Strânge-mi gândurile

Strânge-mi gândurile toate


Și-n acorduri de culoare,
Peste fiecare noapte
Să le dau drumul să zboare.

Să-mi aducă de prin vremuri


Poze vechi în amintiri,
Gând curat și fără temeri,
Fără lacrimi în priviri.

Strânge-mi visele rebele


De sus, din raftul prăfuit
Să mă arunc din nou în ele,
Să uit că nu le-am mai trăit.

Adu-mi iar, din întuneric,


Lumina visului tăcut,
Furată dorului vremelnic,
Pierdută iarăși, în trecut.

244
Pe aripi de vise

Olga Văduva
(Grigorov)
CV
Membru în Liga Scriitorilor din
România, Membru onorific al Asociației
Culturale Onlus Poiesis Taranto – Italia.
Născută în Tulcea, la data de 23
august 1953. A început să scrie poezii în
revista şcolii, în anul 1969. Mult mai
târziu, la indemnul unui prieten, a luat în serios jocul de-a rima, a
selectat poeziile adunate prin diferite caiete şi a lansat primul volum
de versuri la 6 iulie 2013.
VOLUME PUBLICATE: VIS SPRE ÎNĂLŢIMI, Editura Sf. Nicolae,
Brăila, 2013; POD PESTE GÂNDURI, Editura Editgraph, 2014, poezii în
ediţie bilingvă, româno-italiană, în traducerea poetului Luca Cipolla;
DUNĂRE, VALS AL IUBIRII Editura Pim, Iași 2019 poezii.
PUBLICAȚII ÎN REVISTE: Poezii religioase în antologia „Expresia
ideii-IV” Spre tine, Doamne”, Editura Karta ro, Oneşti, din cadrul
Clubului Mariana Bendou, 2013; Revista de literatură si artă Boema
Galaţi; Revista de cultură Cronos, Peniţa de aur; Revista de creaţie şi
cultură Bogdania; Revista Amprentele Sufletului București; Revista
Seniorii tulceni; Revista Steaua Dobrogei, Editie specială, la 15 ani de
existenţă Tulcea; Revista Sfera Eonică; Revista Orizonturile Bucuriei-
Uniți prin Credință; Revista Anotimpurile,,Expresiei Ideii 2018,,
Am publicat în site-urile Cronopedia, Cervantes, Negru pe alb,
Scriviamo, Italia.

245
Parole sulle ali dei sogni
APARIȚII ÎN ANTOLOGII: Antologia „Reverența cuvintelor”,
Editura InfoRapArt Galați, 2013; Antologia de poezii a Revistei
„Singur”, Târgoviste 2014; Antologia de poezii, „Priveşte visând,
iubito”; Editura Editgraph Buzau, 2014; Antologia „Lira de foc”,
A.S.P.R.A. Galați, 2014; Critică eseistică, Cezarina Adamescu, Editura
Info RapArt, 2015; Antologia „Scrieri pentru istoria literaturii
române”, Editura Editgrapf Buzău, 2015; Antologia internațională
„Sub curcubeul prieteniei”, Ed. Lyricgraph 2016; Antologia
internațională „Parfumul unei noi primăveri”, Editura Lyricgraph,
2017; Antologia di poesia italiana,,Un cielo di poesia 2017”;
Antologia Ascior 2017 pentru civilizație creștină Teologie-Sociologie,
Ed.Teocora 2018; Antologia di poesia italiană „Alda Merini nel cuore
2018”; Antologia participanților la Concursul Internațional de
Poezie, Gocce di Memoria, ed. 2018.; Antologia de poezie
internațională „Mesopotamia” 2018; Antologia di poesia italiană
„Alda Merini nel cuore 2019; Antologia internațională Festivalul de
poezie „Femeia divină 2019”Belgrad.
PREMII: Mențiune de Onoare la Concursul Internațional de
poezie, grafică, proză „Elogiu iubirii” 2019 România; Premiul II la
Concursul literar internațional Corona _ITALIA cu volumul de poezii
„Pod peste gânduri /Ponte fra i pensieri.”; Premiu Mesopotamia_
BELGRAD 2018; Mențiune de Onoare la IV ediție a Concursului de
Poezie Internațională „Gocce di Memoria 2018” - Taranto - Italia;
Mențiune de Onoare la Concursul Internațional „Poesia e Vita”
POMPEI 2018; Premiul de excelență și Trofeul „Grai Românesc la
Porțile Deltei” Tulcea 2017; Premiul II la Concursul internațional „Il
Canto delle Muse” Bellizzi ITALIA; Premiul II la Concursul
internațional de poezie „Poesis”, ITALIA 2017; Premiul III la
Concursul internațional de poezie, Madrid, SPANIA 2015; Premiul II
la spectacolul-concurs dedicat Zilei de 24 Februarie, Ziua
Dragobetelui, 2014; Premiul I la Concursul literar internațional,
poezie inedită Corona, ITALIA 2019.

246
Pe aripi de vise

Poetule

Nu întoarce iarna din drumul ei


chiar dacă glasul toamnei și ruga
frunzelor căzute
te vor implora să le cuprinzi pe toate
în versurile tale.
Nu opri durerea să transforme
suferințele în lacrimi calde,
plânsul va elibera sufletul și va transforma
picăturile în cântec.
Nu lăsa cerul fară stele aprinse,
ele sunt felinarele nopților,
când visele prind aripi și dispar
în zorii zilei.
Nu risipi orele prin deșerturi fierbinți,
doar o clipă i-a trebuit vântului
să șteargă urmele tălpilor
arse de neliniști.
Nu privi în urmă nicio secundă,
oprește-ți pasul și admiră
clepsidra cuvintelor nerostite!

247
Parole sulle ali dei sogni

Dunăre, vals al iubirii

Dunăre, ai plâns cu mine,


Din izvor pân’ la vărsare.
Lacrima ţi se cuvine,
Ai purtat-o pân’ la mare.
Dunăre, vals al iubirii,
Ai purtat corăbii multe,
Aripi ai pus fericirii,
Au stat mulți să te asculte.
Astăzi glasul se-nfioară
Când o barcă mai vâsleşte,
Trec rapidele-n viteză...
Oare cin’ te mai iubeşte?
Pescăruşul, blând din fire,
Nu te uită niciodată,
Te răsfaţă cu iubire,
Azi şi mâine, viața toată!

Femeie

În sufletul tău,
s-au ascuns anotimpurile,
florile primăverii s-au împodobit
în nuanțele curcubeului.
Nu au găsit ramuri desfrunzite,
petalele risipite
s-au strâns la rădăcina copacilor
248
Pe aripi de vise
așteptând seva înnoirii.
În ochii tăi,
s-au oglindit stelele universului,
luna a zâmbit viselor rătăcite
peste taina nopții,
resturi de lumină au răscolit amintirile,
peste lacrimi și dureri tăcute a nins
cu pulbere selenară...
din abis, aripa unui înger a poposit
pe geana speranței.
În inima ta
s-au zbătut valurile dure ale destinului
din izvorul virtuților, credința a picurat lacrimi,
peste tainele nedeslușite ale vieții.
Lacrimile speranței
au poleit neîmplinirile cu zâmbete,
stropi de veșnicie au pulsat prin vene.
Între uman și divin, afinitatea
a purificat IUBIREA!

Seva cuvântului

Condeiul, încărcat de gânduri,


zace în mâna mea, tăcut.
Cerul, revarsă curcubeul dimineții
peste orizontul senin,
ochii culeg cioburi de lacrimi
așteptând o scânteie vie.

249
Parole sulle ali dei sogni
Încerc să-mi limpezesc vălmășagul de gânduri
împletite în firul memoriei,
arunc doar o privire în hăul fântânii,
dăltuită în granitul sufletului stingher,
întrezăresc izvorul nesecat al slovelor... lăcrimând.
Picături de adâncă smerenie și credință,
se strâng în călimara tainelor...
Un înger fără nume
mă rotește
prin spirala infinită a iubirii
simt o tresărire în adâncul inimii...
E seva cuvântului!

250
Pe aripi de vise

Eldar Akhadov
CV
ELDAR AKHADOV è nato nel 1960
a Baku in Azerbaigian ma vive a
Krasnoyarsk nella Russia siberiana
centrale. La sua poesia è di ardua
traducibilità perché usa un linguaggio particolarmente ambiguo,
polisignificante, analogico, nello sforzo di dare espressione alle
ondate visionarie che attraversano la mente.
È una poesia iscritta profondamente nel cuore della natura e
dei suoi cicli, sulla quale esercita una continua interferenza il
pensiero, in una chiave filosofica che può ricordare le antiche
teogonie aggiornate alle acquisizioni della ricerca scientifica di oggi,
in particolare nelle prose poetiche. (La notizia biobibliografica
continua in coda alle poesie).
Membro dell’Unione degli Scrittori di Russia e della Società
Geografica Russa, Eldar Akhadov è autore di sessanta libri tra poesia
e prosa. Tra gli ultimi: „The Round-the-World Geography of Russian
Poetry” (poesia e prosa), „Genesis” (poesia e prosa), „Good People”
(prosa), „Non-accidental meetings” (memorie, prosa), „Following
Columbus, Magellan and Marco Polo” (prosa e poesia), „The Book
About You” (prosa), „Waiting for a miracle.” (poesia), „Cloud of
Memories” (prosa), „Good word about the Far North” (prosa), „In
seventeen languages” (poesie e prose tradotte in diciassette lingue),
„Vibrations of Life” (saggi).”
Paolo Ruffilli

251
Parole sulle ali dei sogni
in English
Eldar Akhadov was born in Baku in 1960. He lives in
Krasnoyarsk. A member of the Union of Writers of Russia and other
writers 'organizations of Russia, Ukraine and Azerbaijan, a member
of the Russian Geographical Society, a member of the Eurasian
Peoples' Assembly, a member of the PEN International Writing Club.
The author of 60 books of poetry and prose. Laureate of the State
Literary Prize of the Governor of the Yamal-Nenets Autonomous
district, laureate of the National Prize „Silver Feather of Russia”,
„For the Good of the World”, „North is a Country Without Borders”,
silver medal of the IV All-Russian Literary Festival of Festivals. Silver
medal of the IV.

Dove è volato l’angelo

Dove è volato l’angelo


E la creatura alata è salita in cielo
Ho guardato nell’abisso pieno di stelle
Ho guardato, pianto e pregato
Invocando fervidamente tutta la notte
Colui che è misericordioso e lucente
E tutti è in grado di aiutare...
Ho chiesto. E lui ha risposto...
Un’onda sorge all’alba
E le montagne si accendono nel cielo
E, con l’aria della vita,
Gli spazi eterni continuano a brillare.
Traduzione di Paolo Ruffilli

252
Pe aripi de vise
La neve brilla mirabile
La neve brilla mirabile nell’aria
Il sentiero nitido scintilla.
La neve cade giù come una pagina
Per distendersi e per addormentarsi.
Il vento soffia polvere di neve
E si muove come sottilissimo serpente.
Sta insinuandosi nel pozzo
A purificarvi la mia acqua.
È lui nelle fessure della porta
Guizza via!
Dalle finestre buie la bufera fischia
Del puro desiderio la follia.
Traduzione di Paolo Ruffilli

C ar o mar e

Il grande mare morto


Vino nato con il sale...
Gioia e dolore umani
Entrambi ho conosciuto
Confidando in altro
Secoli e secoli
Dal mare morto al mare della vita
Fino al fiume dell’umanità
Ognuno vede che è un miracolo
Quasi incomprensibile per noi
Dal nulla, dall’aria

253
Parole sulle ali dei sogni
– Orchestre, fiori, navi...
E le onde si espandono
In giro nello spazio
Saltando si fondono nell’unità
Il grande mare morto
Vino nato con il sale...
Traduzione di Paolo Ruffilli

“Molto profondo il messaggio poetico in queste poesie


e prose tradotte con la mente e il cuore in modo egregio da
Paolo Ruffilli” Lilia Slomp Ferrari

Pinus eldarica - il pino di Eldar

Dove il sole sorge dietro le cime


e il mare si allunga lontano
da sotterra, il pino innalza
la sua corteccia al cielo.
Non il gelo, non l'arsura,
neppure il vento sono riusciti a scalfirla.
Mani conifere volte alle nuvole
e radici profondamente ancorate al manto
talmente forti da sovrastare i monti.
Traduzione di Valentina Meloni

254
Pe aripi de vise
C'è un albero che porta il mio nome. Quell'albero era
molto amato dal grande poeta russo Mikhail Lermontov. Il
suo nome scientifico è Pinus eldarica, il pino di Eldar. Questo
pino cresce dove sono nato, nella penisola di Apsheron,
nell'antico Paese delle Luci, che è scritto nel Libro dei Мorti
dell'antico Egitto.

LE ALI DEI TUOI OCCHI

La poesia è dedicata alla bellissima Valentina Meloni

Le ali dei tuoi occhi mi solleticano il collo.


Le parole più delicate e affettuose
Non sanno ancora come si chiamano.
Non sono ancora nati.
Ma loro si muovono già a le tue labbra.
Tu ami. Tu ami il mondo intero.
Il mondo è vivo e inaspettato.
Come il vento di marzo in faccia...
Sei così lontano adesso!
Tu, innocente, sei rinchiuso.
Il tuo corpo è rinchiuso.
Ma le ali del tuo sguardo
Sono arrivati in volo da me oggi
E le parole sono delicate e delicate
Sono appena nati tra di noi.
Le nostre anime tenere rinchiuso
Impossibile...
Traduzione dell'autore, Eldar Akhadov

255
Parole sulle ali dei sogni

Pedestrian street nel parco o nel


giardino come indicatore della civiltà

Che cosa è una strada pedestre in un parco o in un


giardino? È una strada pedestre o di passo circondato da alberi
su entrambi i lati, qualche volta unito ad arbusti.
Le funzioni della strada pedestre nel parco o nel giardino
sono state formulate in Roma antica: tra loro la protezione dai
raggi solari, l'assistenza nell'orientamento nella nebbia, in
pioggia e nella neve, la creazione di altri habitat per uccelli e
animali e la manutenzione della biodiversità,protezione contro
delle acque sotterranee, protezione dell'aria da contro la
polvere, il fumo e delle particelle dannose.
La vita urbana moderna è inconcepibile senza i parchi e i
giardini della città e, perciò, senza la strada pedestre che loro
trasformano in posti di riposo, l'andatura, per comunicare con
la natura e pensare alla vita. È una strada pedestre è uno
spazio culturale vitale per tutti.
Secondo l'idea famosa di Garrington Emerson:
„L'indicatore reale della civiltà non è né il livello di ricchezza,
né la nobiltà delle città, né molti raccolti, ma l'aspetto
spirituale della persona istruita dal paese”. L'istruzione è un
processo continuo. Non solo siamo istruiti dai genitori, la
scuola e l'università, ma anche l'ambiente della vita: i nostri
amici e conoscenti, i nostri compagni di lavoro, i nostri vicini
della corte, le condizioni naturali, etnografiche e geografiche.

256
Pe aripi de vise
Strade pedonali correttamente formati certo possono
portare funzioni educative e culturali, aiutare mantengono la
storia della regione nativa.
La creazione in ogni regione russa e più lontano - in ogni
paese del mondo - di strade pedonali di poeti, gli scrittori, i
musicisti, gli artisti, i strade pedonali dedicati a conservazione
della memoria grata di discendenti sui loro concittadini
eccezionali, servirà per formare un senso di amore per la loro
regione, un senso di orgoglio per esso; la gratitudine alla gente
che ha lasciato il loro segno sulla sua storia e sviluppo. Una tal
istruzione intellettuale costante dei giovani può produrre
l'effetto più di quello che molto più profondo che sta
accadendo ora.
Strade pedonali possono contribuire a una vista comune
dell'eredità culturale della regione; lo sviluppo di sentimenti
morali, rispetti per l'eredità creativa delle nazioni che abitano
nel territorio della regione, l'istruzione d'interesse per la
creatività di autori che hanno fatto il loro contributo creativo e
socialmente importante allo sviluppo della loro regione nativa.
Voglio espandere l'idea di cui ho riferito ancora prima:
per noi, per gli uomini del pianeta Terra, sono vitali non solo
per strade pedonali tematici di poeti in ogni città, ma anche
strade pedonali tematici di musicisti, strade pedonali di
pittori, strade pedonali di dottori, strade pedonali di
insegnanti, strade pedonali di architetti e costruttori, strade
pedonali di viaggiatori, i vicoli di atleti, è necessario dare
informazioni della gente su quelli, Chi ha fatto e fa cose utili

257
Parole sulle ali dei sogni
per la gente della loro regione, per le nazioni del loro paese,
per le nazioni del mondo!
Mi propongo di cominciare organizzando un movimento
per creare calma di Creatività (strade pedonali di Poeti, strade
pedonali di Musicisti, strade pedonali di Artisti, e così via) in
tutti i paesi del Mondo!

Viva l'Italia, paese dei poeti!


Non ero in Italia, ma ero nella casa dove viveva Giuseppe
Garibaldi. L'Avana.

258
Pe aripi de vise

Constantin
Mîndruţă
CV
EU DESPRE MINE
Sunt născut în comuna Sârbi-
Măgura, judeţul Olt, la 1 iulie 1957.
Am absolvit Şcoala militară de ofiţeri activi a Ministerului de
Interne Bucureşti şi Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu” Craiova.
Am lucrat în mai multe subunităţi ale Ministerului de Interne,
care asigurau paza unor obiective economice. Din anul 1984 m-am
stabilit în judeţul Argeş.
Am editat volumele: „Urmă de Lună”, versuri, Piteşti, 2000;
„Raze de Lună”, poezii şi epigrame, Editura TIPARG, 2001; „Poezii şi
epigrame”, Editura TIPARG, 2002; „Lumină de Lună”, versuri, Editura
CARMINIS, Piteşti, 2003; „Cu şi fără arţag”, epigrame, Editura ZODIA
FECIOAREI, Piteşti, 2004; „Emanuel”, poezii creştine, Editura ZODIA
FECIOAREI, Piteşti, 2005; „Cu satira printre noi”, satirice, Editura
TIPNASTE, Piteşti, 2006; „Gânduri de cerneală”, versuri, Editura
TIPNASTE, 2007; „Epigrame”, Editura TIPNASTE, 2008; „Definiţii
hoaţe prinse de un jandarm”, Editura PĂMÂNTUL, Piteşti, 2009;
„Mai aproape de Lună”, versuri, Editura EDITGRAPH, Buzău, 2014;
„Calendarul sufletului meu – Toamna -Sonete şi Rondeluri”, Editura
SINGUR, Târgovişte, 2015; „Calendarul sufletului meu – Iarna -
Sonete şi Rondeluri”, Editura SINGUR, Târgovişte, 2015; „Calendarul
sufletului meu – Primăvara – Sonete şi Rondeluri”, Editura SINGUR,
Târgovişte, 2015; „Calendarul sufletului meu – Vara – Sonete şi
Rondeluri”, Editura SINGUR, Târgovişte, 2016; „Epigrame pe alese-

259
Parole sulle ali dei sogni
Epigrame de tot felul”, Antologie, vol. I, Editura SINGUR, Târgovişte,
2017; „Epigrame pe alese-Epigrame puse-n palme”, Antologie-vol. II-
Editura SINGUR, Târgovişte,2017; „Epigrame pe alese-Epigrame să
m-aclame... Anteneața”, Antologie, vol. III,-Editura SINGUR,-2018.
Am apărut în 95 volume de epigramă, poezie colective sau ale
unor autori şi în Reviste-cărţi. Am obţinut, începând cu anul 1999,
11 Premii şi 6 Menţiuni la Concursuri de poezie sau epigramă.
În perioada 1999-2020, pentru activitatea desfăşurată în
diferite domenii culturale, am primit 41 Diplome de excelenţă,
merit, aniversare şi de participare.
Am colaborat şi colaborează la un număr de 50 publicaţii.
La data de 3 Septembrie 2011, Consiliul Judeţean Argeş mi-a
acoprdat Titlul de FIU AL ARGEŞULUI, ca personalitate marcantă în
domeniul Culturii.
Sunt membru al Uniunii Epigramiştilor din România şi al Ligii
Scriitorilor din România – Filiala Cluj şi Director al Revistei de Umor
„AG pe rime”, ajunsă la nr.30, care a primit Premiul Uniunii
Epigramiştilor din România pe anul 2010.

Mai spune-mi, mamă, o poveste

Mai spune-mi, mamă, o poveste


Din câte amintiri mai ai,
Că trupul în pământ îţi este,
Iar sufletul îl ai în Rai.

Mai spune-mi, mamă, despre mine,


Câtă a fost copilărie,
N-am apucat să fiu cu tine,
Când s-a putut, n-a fost să fie.

260
Pe aripi de vise
Câţi am rămas în ţara asta
Nici nu mai ştim de ce trăim,
Dă peste noi mereu năpasta,
Chiar dacă Domnu-l mai iubim.

Că, mamă, El e doar iubire,


De-aceea te-a luat la El,
Acum mi-e viaţa-nchipuire
Şi o trăiesc ca un tembel.

Nu pot fi melc în cochilie,


Din când în când caut o punte,
Dar nu mai am nicio câmpie
Şi nici un deal şi nici un munte.

Din cele foste anotimpuri


N-am apucat să mai aleg,
În ochi mi se confundă chipuri
Şi numai frunze mai culeg.

Nu vezi, te bagă în pământ


Să mai răsară câte-o cruce
Şi tu trăieşti pe-aripi de vânt
Când sufletul spre cer se duce.

Că toţi suntem nemuritori,


De ce atâţia proşti cu gândul?
Mulţi sunt născuţi de două ori,
Dar doar o dată au cuvântul.

261
Parole sulle ali dei sogni
Mai spune-mi, mamă, o poveste,
Promit că am să o ţin minte,
Că viaţa tot aşa îmi este,
Oricât aş fi eu de cuminte.

E gândul meu mai mult la Domnul,


Comunicăm prin rugăciune
Şi nu mai ştiu ce-nseamnă somnul,
Prin îngeri are ce ne spune.

Aşa că ştiu că îţi e bine


Şi că ai suflet liniştit,
Voi fi cu tine ca şi mâine,
Că te iubesc cât te-am iubit.

Mi-e dor de tine, mamă

Mi-e dor de tine, mamă şi de somn,


De-o cameră a nemuririi noastre,
În care îngerii nu au alt domn,
Mi-e dor de tine, mamă, către astre.

Nu este plânsul cel mai bun câştig,


Când mori cu zile se distrug planete,
În vara asta iar îmi va fi frig,
Mi-e dor de tine, mamă şi mi-e sete.

Cât am vorbit mi-a fost vândută viaţa,


Pentru copilărie nu mai am muzeu,

262
Pe aripi de vise
Toţi zic: „O, Doamne, mi se rupe aţa!”
Eu sunt copilul tău, nu sunt vreun zeu.

Păcat că ai plecat ca şi o Iudă,


Eu te iubesc şi dincolo de moarte,
Cei ce te-au păcălit, vreau să audă:
Sunt în coşciugul tău, scrişi într-o carte.

Aş vrea să-ţi scriu că, mamă, e şi bine,


Dar ce să-ţi pese-ajunsă pe o stea,
Acum ai mâna doar să se închine,
M-ai lăsat singur, fie ce s-o vrea.

Cu fiecare frunză

Cu fiecare frunză care cade,


Te regăsesc ca ultimă suflare,
Ţi-o pune la ureche, bine-ţi şade!
Numai aşa o toamnă nu doare.

Cu fiecare frunză ce aşterne


Pământului covor îngălbenit,
Aş umple pentru pat câteva perne,
Să ascund urmele cât ne-am iubit.

Cu fiecare frunză necăzută


Te regăsesc în câte-o amintire,
Iubirea noastră tot mai nevăzută,
Iubirea noastră tot mai neiubire.

263
Parole sulle ali dei sogni

Cu fiecare frunză de sub paşi


Mă doare urma pe alei lăsată,
Sunt ani ce vin şi ani în timp rămaşi,
Viaţă trăită, viaţă neurmată.

Cu fiecare frunză ruginită


Te regăsesc ca ultimă iubire,
Ea simte că de vânt este rănită,
Mi-e inima în suflet răstignire.

Fie

Ce va fi să fie e o bucurie,
Ce va fi să fie e în drumul meu,
E ca şi o viaţă fără de simbrie,
Nimic să nu fie fără Dumnezeu.

Ce va fi să fie e călătorie,
Că ce vrei în viaţă nimic nu e greu,
E ca şi o şansă, ca o datorie,
Să îţi gândeşti viaţa fără să fii zeu.

Ce va fi să fie e lumină vie,


În braţe oprită de-un hotar mereu,
Nici îngeri de bine să nu ne mai ştie,
Că în toată viaţa n-avem gând ateu.

264
Pe aripi de vise
Şi va fi să fie bulgăre de glie,
Tu o nemireasă şi nemire eu,
Moarte care-nvie şi nuntă nevie,
Numai fiind singur şi nefariseu.

Iubito, iarăşi plouă

Iubito, iarăşi plouă de-aducere de tine,


Nu-n minte, ci de-aievea, să fii iar lângă mine,
De gura ta mi-e gura şi seacă şi pustie,
Mi-e sărutarea vrută cât pentr-o veşnicie.

Iubito, iarăşi plouă că ştie că îmi place,


Iubirea-n transpiraţii de multe ori şi tace,
Aceste picături, dacă vor fi şi nouă,
Sunt între două guri, ca boabele de rouă.

Iubito, iarăşi plouă şi vreau ca în genunchi


Iar să te strâng în braţe, să uit că am un junghi,
Pe asta nu e lume, cât ăsta te iubeşte
Şi totuşi, fiecare, în lumea lui trăieşte.

Noi vom vorbi de toate, doar ploaia să nu tacă,


Mai am din vremi tangouri şi am să-ţi pun o placă,
Rămâne doar iubirea să zgândăre prin sânge,
Vreau primul să mai fiu, în braţe a te strânge.

265
Parole sulle ali dei sogni
Lasă-mă

Lasă-mă să sting
Ce în suflet plânge
Încet să te-ating
Şi să-mi beau din sânge.

Cine mai sunt eu


Nimeni nu mai ştie,
Curcubeu la greu
Pentru veşnicie.

Ce a fost a fost,
Ce va fi să fie,
Eu rămân un prost,
Ca o datorie.

Un surâs în plus
Fără bucurie,
Iată, mi-am adus,
Altă nemurie.

Lumea

Ne va uita curând pământul


În groapa puilor de lei,
În care nu avem cuvântul,
Nici pe al tău, nici pe al ei.

266
Pe aripi de vise
E o ruşine lumea asta,
Ruşine nu mai e de mult,
Aşa e când tu îţi dai coasta
Şi Eva nu te-a mai crescut.

Dar nu există disperare,


Se moare ca la început,
Şi vă zâmbesc la fiecare,
Că voi fi primul nou-născut.

267
Parole sulle ali dei sogni

268
Pe aripi de vise

Bota Claudia
CV
Data şi locul naşterii: 20
decembrie 1969, Piatra Neamț.
Ocupaţie: Profesor de religie la
Şcoala Gimnazială „Luceafărul” din Bucureşti.
Studii: 1984: Şcoala de Muzică şi Arte Plastice-Bacău-Secţia
Arte plastice; 1984-1988: Liceul „Vasile Alecsandri”, Bacău; 1984-
1986 – Şcoala Populară de şi Meserii Bacău (Secţia Pictură); 1994:
Facultatea de Teologie Ortodoxă (MA) a Universităţii din Bucureşti;
2007: Master în Management Educaţional Universitatea din
Bucureşti, 2012: Master în Consilierea în managementul carierei în
domeniul profesional şi tehnic (COC) (Institutul Politehnic din
Bucuresti – Facultatea de IMST). A frecventat Salonul Artelor
„Boema 33” din Bucureşti şi cenaclul „Vama literară”, moderat de
poetul Daniel Vorona. În 2017 devine membru al Societății Culturale
„Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, iar august 2017 membru al
Cenaclului literar „Literar ing” (al scriitorilor ingineri).
Publicaţii literare: Lumină lină (New York, SUA), Clipa (SUA),
Jurnalul Bucureştiului, Singur (Târgovişte), ProLitera (Germania),
Confluenţe Literare (Bucureşti), ş.a. (George Roca, Rexlibris Media
Group, Sydney, 7 ianuarie 2017), Radio Metafora( Montreal –
Canada), Confluențe Literare, Proiectul e-Creator, Taifas literar,
revistă de scrieri şi opinii literare (Constanța), Constelații
diamantine, Revistă de cultură universală (Craiova), Galaktika
Poetike „ATUNIS (Albania), Gazeta de Spania (un proiect jurnalistic
independent, început în Zaragoza – Spania), Revista Armonii
culturale (Adjud), Atheneum – Revista de Cultură a Românilor din
Canada (Canada), Familiei – Revistă acreditată a Asociației

269
Parole sulle ali dei sogni
Scriitorilor Israelieni de Limba Română (Israel), „Hai România! –
Revista românilor de pretutindeni, Agentia de presa Așii romani, cu
sediul la Nürnberg (Germania ), Leviathan – Revistă de cultură fiind
un portal, Nomen Artis Dincolo de tăcere – în Revista de cultură
universală, Revista Atheneum (Canada), Revista Bogdania (Focșani),
Revista Amprentele sufletului, Revista România ta Diaspora(Italia )
Revista „Luceafărul” (Botoșani), Revista literar 13 (Brăila).,Revista
Literară Bucovina Filă de Bucovina, Revista Alchemia, Revista
Renașterea Rușețană (Buzău).
Cărți publicate: Labirintul iubirii, Editura Inspirescu,2017, Satu
Mare. Antologii: 35 de antologii literare diverse. Premii: peste 23 de
premii interne şi internaţionale.

Atâta dor

Atâta dor n-ar mai încape


La geamul inimii să sape
Încât privirea ta răzbate
De atâta dor ce ne desparte.

Privesc căzută -n depărtări albastre


De-am plămadit sămânța iubirii noastre,
Pământul pare atât de pustiit,
Cât te-am iubit, cât te-am iubit.

Răzbatem viscole și tristele furtuni


În părul argintiu, doar sufletul nu ți-e pustiu,
Mă porți icoană printre sfinți,
În neguri mi te arată din gândul cenușiu.

270
Pe aripi de vise
Că vei veni pe aripa inimii,
Înainte de a se înnopta
Și vei preface lacrima în stele argintii,
Surâsul meu îl voi aduce-n palmă ta.

Dorul străpunge lumina

Cât de departe e miracolul din stele


Și atât de aproape sunt cuvintele,
Iar cu cât mă desprind de pământ,
Cu atât sunt mai aproape te vânt.

Ce-i vântul aprig în fața luminii?


Și setea se toarce cu foamea în gât,
Nu te-ncumeți să duci durerile lumii,
Când bucuria și jertfa nu-ți ține de urât.

Candela arde topind și ruga din cer,


Când dorul străpunge lumina din suflet,
Părinții părinților tăi sunt treji și nu pier,
Cu ochii pironiți la lumina din Vecernier.

Îngerul meu

Privirea inimii mele încet se topește,


Oglindirea din ochii scânteietori a celor drepți,
Sapă durea apusului lin ce înflorește,
Apele netulburate ce revarsă în dimineți.

271
Parole sulle ali dei sogni
Lacrima spală aripa îngerului meu,
Mărgăritare izvorăsc din raza blândă,
Lumina împânzește mintea unui corifeu,
Înălțându-se până la ființa mea plăpândă.

Îngere, îngere, tu ne scapă și ne ocrotește,


Fii scut și întărire celui ce călătorește,
Dă-mi tărie și voia Domnului să o împlinesc,
Reazămă neputința în toate zilele ce le trăiesc.

Cântecul tămăduitor cuprinde versete,


Din îndreptarul nepătimaș al cărților,
Doamne te rog viața de ne călăuzește,
Sfinții vor deschide poarta drepților.

Singură cu tine în noapte

Iubite privește căt încă stau la masă,


Singură cu tine în noapte și în gând,
Lumina felinarelor oglindesc în casă,
Atinge-mi obrajii cu mâna rând pe rând.

Căldura inimii înalță bucuria din cuvinte,


Cuvintele devin balsam a sufletul pribeag,
Te privesc iubite fără mustrări și jurăminte,
Lacrimele din ochi m-au trădat și dat în vileag.

272
Pe aripi de vise
Ce aș putea să-ți cer, dragostea nu se măsoară,
Mărgăritarele din șoapte se împletesc rând pe rând,
La ureche îmi cânți o melodie ascultată într-o gară,
Fără să număr secundele, cât poți să fii de blând!

Viața e un fum

În inima încap,
Dorințe, cuvinte desprinse,
În libertatea aprinsă
Măsor glasul netemut,
Rupând barierele ce ne separă
Nu mai explic, nu mai redau,
În acest interval trag un semnal.
Și aerul care-l respir ni se dă,
În porții mici ca să nu rătăcești
În diminețile reci viata o petreci,
Reflectând în tăcere
Iubirea devine o plăcere,
Viața e un fum,
În scena de azi
Cauți să nu cazi,
Pe note de portativ
O însemn cu un tiv,
A unui fir roșu unde crește iubirea ta.

273
Parole sulle ali dei sogni

Te întrezăresc

Razele oglindesc catedrala luminată


Sub zidul ascuns este o ușă ferecată,
În atingerile mângâiate ale timpului,
Perdeaua flutură dimensiunea spațiului.

Te întrezăresc în cercul dintre pelicule,


Scăldate de razele suave a unor petale,
Chipul Tău este înscris pe medalion,
Încadrat în umbrele dintr-un hexagon.

Chipul Tău tainic brăzdat de durere,


Îngenunghează inima pustiită-n tăcere,
Caut lumina în versul din cîntul divin,
Ochii Tăi mari oglindește cerul senin.

Ochiul Tău tainic cuprinde universul,


Celestă lumină înaripătă din răsăritul
Neîntinat a orizontului pașilor de zenit,
Știu că până la Tine ating un nou infinit.

274
Pe aripi de vise

Adorm poeții

Adorm poeții în toamne uitate de timp,


Sărbătoare este în cer și pace pe pământ,
Durere se lasă când poeții dorm pe câmp,
Sentimentele lor stau zidite în viscolul mut.

Inima în toamne îndulcește sufletul din cer,


Coapte mere parfumate în prag ți le ofer,
Tu poete stai în poartă meditând aprig,
Dacă roadele biruinței ne vor ține azi de frig?

Mor poeții mor, cu flori albe de cireș,


Dalbe flori, dalbe flori din cerul lin,
De petrec la masa fericirii fără greș,
Îngerii din cer le cântă într-un cor divin.

Dorul tainic se sugrumă-n cuvinte fără a umbri,


Amintirile cuibărite-n poarta vieții nu sunt dirijate,
Inima poetului neînfricată e amprentă-n versuri,
Caută poetul alinare între anotimpurile deșarte.

275
Parole sulle ali dei sogni

Celula iubirii tale

Gândurile noastre se zbat


În cercul unui roi de albine
Mângâierea florii e un dat,
Ce atinge sentimente divine.
Un amurg îmbălsămat,
Cuprinde miresmele telurice
Cosmogonia luminii transcede,
Spirale diafane de unde respiră universul,
În care mă regăsesc.
Frumuseți angelice transmit pretutindeni mesajul păcii,
Aripile transparente se îndulcesc în eter,
Atunci se revarsă o boare de vânt pe un disc
Unde lumina e cuprinsă de mister.
O boare de lumină prin oda bucuriei,
O boare ce revarsă-n în dimineața neatinsă de păcat.
Diminețile albastre sunt pentru tine,
Diminețile anilor noștri,
Lanul de gâu îl străbat desculță,
Așteptând ca din lut,
Să zidești încă un om,
O celulă hrănită cu viață.
În boabe de struguri și în bobul de grâu,
La masa Euharistică astăzi Hristos e cu noi,
În amurgul neatins de păcat,
În celula iubirii tale,
În celula de vis
Într-o lume absolută,
Astăzi cu totul am învins.

276
Pe aripi de vise

Urc o Golgotă

În fiecare zi urc o Golgotă,


Cad și mă ridic fără plată,
Încerc să fiu victorioasă,
Lungă este calea ploioasă.

În fiecare zi înger al tăcerii,


Mângâie-mi oceanul durerii,
Păzește-mă cu harul Tău,
De vrăjmașul cu gândul rău.

Suflet însetat după lumină,


Dă-mi viața după viață lină,
Pregătește-mi ziua lerui, lerui,
Nebănuită-i calea Domnului.

Timpul bucuriei te așteaptă,


Lucrează în via cea dreaptă,
Petrece-ți zilele prin adorare,
Acolo nu e durere și întristare.

277
Parole sulle ali dei sogni

O fărămă de iubire

Călător prin necunoscut,


Îngerul îți poartă un scut
În cântecul de dimineață,
Pulsează, căldură și viață.

Și setea din mine aduce,


În suflet fărâma de iubire.
Când lumea rămâne rece,
Tu, îngerul meu mă petrece!

În fiecare lucru există lumină,


Lucrează și vei primi o cunună
Cuvântul ales transpune iubire,
Trăiești cu speranța la nemurire.

Iubirea e în câmpul cu maci


E în raza lucioasă de soare,
Chiar și când tu stai și taci,
În natură e atâta splendoare!

278
Pe aripi de vise

Elena Tudosă
CV
Sunt o mare iubitoare de poezie,
pe care o citesc cu mult drag, dar care
având un dar de la Dumnezeu, încă din
anii școlari gimnaziali am și început să o
scriu participând la seratele Cenaclului
literar Mihail Sadoveanu din comuna
Vânători-Neamț, locul unde m-am
născut.
În 2018, cu o poezie dedicată mamei am câștigat marele
premiu la un concurs organizat de către revista Gazeta românească,
acest fapt dându-mi curaj de a participa și la alte concursuri.
În 2019 am fost unul dintre câștigătorii concursului „Universul
poeziei” ediția a doua, ca debutant, organizat de către editura Ștef –
Iași. Tot anul trecut în luna august am editat primul meu volum de
poezii „Înger călător pe firul unui dor“.
Sunt autor colaborator al revistei canadiene „Poezii pentru
sufletul meu”, autor colaborator în două antologii realizate de către
editura eCreator.
Sunt autoare a multor poezii care vor vedea lumina tiparului
în acest an și în următorii ani. În curând va vedea lumina tiparului
cel de-al doilea volum de poezii „Iubire și chin”.

279
Parole sulle ali dei sogni

Î n d u l c e c o n da mn ar e

Încătușează-mă în lanțuri de iubire,


Și ține-mă pe veci întemnițată,
Tu temnicer să-mi fii și-n fericire,
Să mă condamni a fi eu vinovată.

Ține-mă în celula inimii închisă pe vecie,


Brațele tale vreau în lanțuri să mă lege,
Vreau să mă sfârșesc în dragostea ta vie,
Iubirea mea nu are nici act și nici o lege.

Tu ține-mă legată de-a pururi lângă tine,


Prizoniera ta în lanțuri vreau să mor,
Tu ești salvarea sângelui ce curge-n vine,
De condamnat la viață, ce n-are viitor.

Eu sunt prizonierul ce n-are libertate,


Înlănțuit în brațele iubirii vrând să stea,
Nu cer nimic, nici să-mi fie iertate
Păcatele, cu care se luptă viața mea.

Încătușează-mă în lanțuri de iubire,


În inimă să-ți fiu pe veci închisă,
Condamnă-mă pe viață la scumpa fericire,
Fii tu judecătorul ce-mi dă a mea sentință,
Și-n dulce condamnare găsi-voi biruință.

280
Pe aripi de vise

Aşteptarea

Ce mult mă doare așteptarea,


Din lacrime îmi curge râu un cer,
Cum pot să îmi găsesc cărarea,
Când sentimente-n mine pier?

Căci așteptarea asta cruntă,


Tu mi-o frămânți ca pe un lut,
De dorul tău orice secundă,
Mă chinuiește tot mai mult.

Sunt ca un înger fără de aripi,


Ce vrea-n imensitate ca să zboare,
Licoare-i așteptarea, sirop sărat de lacrimi,
Și drog cu gust de moarte în sufletu-mi ce doare.

Mi-e inima cenușă, pârjol de foc în dor,


Simt cum sufletul își pierde rădăcina,
De-atâta așteptare mi-e gândul amar ca cerul gol
Pe care soarele și-a îngropat lumina.

Ce greu este tributul plătit cu așteptări,


Oare iubirea asta atât este de scumpă?
Credeam că e un vis... Răscruce de cărări,
Pe care-un suflet pur spre fericire umblă.

281
Parole sulle ali dei sogni
Ce n-aş da

Ce n-aș da să-ți fiu esența, ce se scurge-n absolut,


Pentru suflet o licoare ce te-mbată-n clipa tristă,
Să fiu firul veșniciei plămădit din sfântul lut,
Când ți-e sufletul pustiu și îl simți că nu există.

Ce n-aș da să-ți fiu secunda dintr-un timp de mult trecut,


Când prea obosit de viață, rătăcești cărări pustii,
Să-ți fiu clipa de odihnă și-atunci când te simți pierdut,
Să-ți fiu blândă mângâiere în tristețea inimii.

Ce n-aș da să-ți fiu lumina ce coboară dintr-o cristă,


Unde îngerii se strâng, trecând Valea Plângerii,
Să-ți fiu mâna salvatoare, când sufletul nu-ți rezistă,
Și aproape e răpus de-acea soartă a-nfrângerii.

Ce n-aș da să-ți fiu o rugă, într-o zi de sărbătoare,


Să te-nvălui în credință, când curajul ai pierdut,
Să-ți fiu raza ce te-ndrumă, să-i faci inimii cărare,
Să-ți găsești pacea divină, liniștea ce n-ai avut.

Ce n-aș da să-ți fiu un gând, când ești abătut de gânduri,


Să te rostesc în cuvinte, când jicnit ești de cuvinte,
Să îmi fii dulce comoară, să te scriu frumos în rânduri,
Poeziei să-i fii vers, slovă peste vremi aminte.

282
Pe aripi de vise
Mi-eşti

Mi-ești seninul incandescent al cerului,


Când tandru în brațele vânjoase mă strângi,
Numai tu arșița năucitoare a dorului,
Când mă iubești cu patimă mi-o stingi.

Mi-ești râul de iubire ce curge susurând,


Când șoapte tandre, arzânde-mi șoptești,
Sunt mugur de floare în sufletul tău înflorind,
Cu iubirea ta setea de viață mi-o potolești.

Mi-ești aerul indispensabil ce îl respir,


Fără de el zadarnic mi-ar fi să trăiesc,
Venin-durere, miere-plăcere, eternul dragostei mir,
Din care sorbi-voi și când o să mă veșnicesc.

Mi-ești primul meu gând când mă trezesc


Dimineața, când zorii șireți pleoapele-mi sărută,
Mi-ești lacrim-amară, surâs șăgalnic fecioresc,
Altar unde mă-nchin în tainică rugă sfântă.

Mi-ești darul vieții mele sfânt, dumnezeiesc,


Eternitatea mea pe care nespus o iubesc!

283
Parole sulle ali dei sogni

Sentiment şi poezie
Buzele tale cu foc să mă soarbă,
Când eu te urmez de parc-aș fi oarbă,
Mă îmbete de dor al tău parfum,
Iar eu ca o sclavă să mă supun.

Smaraldul ochilor să mă inunde,


Captură să-ți fiu ca valu-ntre unde,
În brațele tale strânsă la piept,
Să-ți fiu prizoniera iubirii te-aștept,

Să mă-încătușezi în lanțul iubirii,


Și să mă ții închisă pe veci,
Să ne iubim nu e împotriva firii,
Iubirea nevinovată nu are legi.

Rouă să-mi fie flămândele-ți săruturi,


Ce le voi sorbi să-ți înfloresc în alcov,
Să mă tremuri, iubindu-mă-n așternuturi,
Când vom respira parfumul petalelor mov,

Să ne amețim în mrejele iubirii caste,


Femeie să mă simt renăscând din nou,
Ne fie iubirea lumină pe cerul vieții noastre,
Răsărit senin, frumos de curcubeu,

Rămână scrisă-ntre astre în cuvintele „tu și eu”,


Spre care-n al vieții apus vom privi îndrăgostiți mereu.

284
Pe aripi de vise

Vise deşarte

Și te visez iubite aproape în fiecare noapte,


Mi-e dor flămând de tine și te strig în șoapte,
Mă arde-n suflet durerea adânc-a unui spin,
Că-mi ești așa departe, of Doamne ce destin!

În vise mă zăresc mergând pe o cărare,


Tălpile-s sângerânde, abia mai pot păși,
Lipsa să nu te văd, iubite ce mult doare,
Și nu mai am puterea cărarea a plivi.

Nu pot ca să răzbat prin spini și mărăcini,


Prea greu îmi este drumul, pare atât de lung,
Durerea mea din suflet și-nțepăturile de spini,
Mă doare dorul tău și nu pot să ajung.

Sleită de puteri, privesc roată-mprejur,


Văd razele de soare pământul cum îl scurmă,
Când zorii se ivesc și zile-i dau contur,
Dezamăgită plâng, că nu dau de-a ta urmă.

Nu pot ca să răzbat oricât m-aș chinui,


Nu pot să te-ntâlnesc iubirea mea din vis,
Destinul vieții mele nu-mi poate dărui,
Nimic din ceea ce doresc cu dinadins.

285
Parole sulle ali dei sogni
Doar timpu-acesta care potrivnic mi-a rămas,
Aș vrea să-l pot opri pentru o vreme-n loc,
Mi-e dor de tine iubite în fiecare ceas,
Mi-s visele deșarte, destin fără noroc.

De netrecut

Amar mult mai amar decât pelinul,


Mai toarnă-mi în pahar să mă îmbăt,
Mai fă să uit ce crunt îmi este chinul,
Când tu nu vii și în zadar aștept.

Mai dulce decât mierea florilor,


Când roua le sărută dimineața-n zori,
Mai vino de-mi împacă inima,
Și fă-o să vibreze în inima ta.

Mai rău decât un gând trist, abătut,


Când sufletul ți-e mare în furtună,
Mai prinde iar curaj și un nou început,
Va răsădi în el speranță și lumină.

Mai de neînțeles, pervers precum un zeu,


Ce a pus stăpânire pe sufletu-mi stingher,
Trimite-mi pe o undă numai un sms-eu,
Arată-mi calea dreaptă în ochiul cerului tău.

De netrecut precum o poartă ferecată,


Prefă-te într-un duh să mai iubim o dată!

286
Pe aripi de vise

Zadarnice emoţii

Tristețea și-a înfipt în suflet hain colții,


Durerea l-a răpus și-acum așa stingher,
A încetat a mai vibra și a trăi emoții,
Își caută alinarea în ochi senin de cer.

Destinul mi-a împovărat greu drumul vieții,


Presărându-l cu dor amar, nemărginit,
Clipele minunate și pline de emoții,
Le-a zăvorât în timpul ce tocmai l-am trăit.

Învins neașteptat de valurile sorții,


Să-și caute salvarea în iluzii sperând,
Pierdut, fără dorințe și fără de emoții,
A sfârșit obosit, la marginea unui gând.

Un gând ce sprijinit pe tâmpla rece-a porții,


Încearcă uneori a-l alina puțin,
Cu iluzii deșarte stârnindu-i zadarnice emoții,
În timp ce el sărmanul a devenit imun.

Singurătatea asta povară grea a morții,


În propria carcasă sufletul mi-a închis,
Trăiri și sentimente, zadarnice emoții,
Sunt vise ce le-aștern atâta doar prin scris.

287
Parole sulle ali dei sogni

(Eu) îți sunt jumătatea ta

(Eu) îți sunt jumătatea ta,


Mereu din umbră te voi însoți,
Când vei dormi te voi veghea,
Și vis frumos ți-oi dărui.

Tu vei surâde când visezi,


În vise te voi mângâia,
Să îți treacă de ochii verzi
Dorul, când te va apăsa.

De vei simți că te alint,


(Eu) știu c-ai să surâzi,
În taină tandru-am să-ți sărut,
Ochii de lacrimi uzi.

Tu vei pluti în visul tău,


Vei crede că îți sunt,
Și astfel în sufletu-ți mereu,
Voi stinge dorul crunt

(Eu) îți sunt a ta jumătate,


Sunt una dintre stele,
Te voi iubi în vis de noapte,
Până ai să te-înalți la ele,
Că ești iubirea vieții mele.

288
Pe aripi de vise

Labud N. Lončar
CV
LABUD N. LONČAR, rođen je
1964.god. u Ivangradu, današnje Berane.
Pjesnik, prozni pisac i kolumnista. Bavi se pisanjem poezije i
proze. Organizator mnogih kulturnih manifestacija i promocija.
Osnivač i predsjednik međunarodnog udruženja književnih
stvaralaca i umjetnika „Nekazano” iz Bara.
Član je Udruženja književnika Srbije i međunarodnog
udruženja književnih stvaralaca i umjetnika „Nekazano” iz Bara, kao i
mnogih drugih Udruženja književnika putem društvenih mreža.
Zastupljen je u tridesetak domaćih i stranih antologija i
zbornika.
Dobitnik je mnogih međunarodnih i domaćih nagrada i
priznanja.
Objavio je četiri knjige poezije: „Rođenje suze”, „Ostavljanja”,
„Na poleđini sna”, „Ako prećutim pjesmu” i knjigu kratkih priča
„Svako ostavi neki trag”.
Osnivač je i urednik časopisa za kulturu i umjetnost
„Nekazano”, kao i časopisa za haiku „Nekazano” ujedno je i osnivač i
glavni urednik portala za kulturu iumjetnost „Nekazano”.
Osnivač je Festivala ljubavne poezije „Pjesnik – Svetionik”.
Živi i stvara u Baru.

289
Parole sulle ali dei sogni

Sidro noći

Na tavanu
u mraku
Skriveni od zvijezda
I pogleda
Tražimo
Bjelege i ožiljke
Po našim tijelima.

U mraku
Skriveni od zvijezda
Među starim knjigama
Tražimo uže
Da vežemo mjesec -
Postajemo sidro noći.

Na tavanu
Zagrljeni iz straha
U prašini sjećanja
I paučini noći
Pronalazimo
Odbačene lutke
i riječ što sluti na ljubav.

Na tavanu
U mraku

290
Pe aripi de vise
Skriveni od zvijezda
Tražimo uže
Da vežemo mjesec.

Moji i tvoji ožiljci


Postaju sidro noći
I riječ postaje ljubav!

Z abo l i j u t r o

Kad u grudima
Zaboli jutro i
Magla pokrije stope
Zapjeva sa grane ptica i
Daljina donese slike
Zaglavljene u sjećanju
Na lik jedne žene.

Vjetar ko ruka djevojačka


Na prozor,tiho, zakuca
I zaboli u grudima jutro,
Zamiriše sa plakara dunja -
Ubrana sa neba
Rukom moje majke.

Zaboli u grudima jutro...

291
Parole sulle ali dei sogni

Ako prećutim pjesmu

Ako prećutim pjesmu


Dok gledam u tvoje oči
Laste će se uspavatii
Skrivene pod tvojim pazuhom i
Ostaće zauvijek zarobljene na jugu.

Ako prećutim pjesmu


Dok spavaš u mom naručju
Onako snena i daleka
Prestaće da cveta drijen i
Tvoje male ruke
Prestaće da zovu i vole.

Ako prećutim pjesmu


Dok ljubim tvoje usne
Ljubav će prestati da kapa
Sa strehe nade i čekanja
I neće procvetat trešnje
Na ovoj obali ćutnje...

Ako prećutim pjesmu


Laste će prestati da dolaze
Sa juga

292
Pe aripi de vise

Jedna žena sanja more

Nadošlo zrelo grožđe


I vri u dojkama
U glavi more huči
Znojna noć niz trbuh curi
Dok sokovi mame leptirove.
U glavi Galeb klikće
Pjesmom nekazanom
Doziva San i
Kao magla misli obavija
Dok daleki talasi
Ime dozivaju.
Miriše rana jesen i
Postelju pod prozorom
Sokovima topi –
Jedna žena sanja more!

Kad veče rodi pjesmu

Kad veče rodi pjesmu


A jutro ubije pticu
Uzalud sunce miluje kamen
Jer plavi cvijet sumorno
Ispunjava prazne oči.

Pjesma bez ptice


U grudima ne može
Pronaći gnijezdo,

293
Parole sulle ali dei sogni
Ni kamen bez rose
Ne mami sunce –
Ni cvijet ne krasi
Umrle oči...

Kao v u č i c a

Kao vučica
Ranjena,ljubavi gladna i
Od čopora ostavljena
Dozivaš me urlikom
Sa tamne strane mjeseca.

Plašiš male noćne ptice


Usnule na mom jastuku,
Otresaš sa grana prezrele smokve,
I gaziš usnule školjke u pijesku -
Na zaboravljenoj obali.

Kao vučica,
Ranjena po ko zna koji put
Ponosno nosiš ljubav u očima
I požudu u zubima,
U grudima pjesmu.

Cijepaš urlikom noć


Kao znojni čaršav
Dok leptiri bespomoćno
Lebde nad stomakom.

294
Pe aripi de vise
I tako, iz noći u noć -
Kao gladna vučica
Urličeš moje ime
S tamne strane mjeseca..

Na putu za Sjever

Kad dolazi jesen


Ostavljam obalu,
Svetlucave ribe
I školjke što ćute istinu -
Pakujem maleni kofer
I žurim na sjever.

I tako se
Sa lastama razminem
Negdje na polovini puta
Na prelomu Sna i Jave
Mahnemo u pozdrav
I nastavimo let.
One odlaze na jug
A ja na sjever...

Zatvorenih očiju...

Kad dolazi jesen


U meni zamiriše dunja
I džaba laste krilima
Miluju moje lice i
Džaba nemušte priče pijanih školjki
295
Parole sulle ali dei sogni
To ja opet mirišem
Orahov list pod kućom
I pakujem kofer –
Na putu za sjever

Obećah joj školjku

Obećah joj školjku


U kojoj spava vjetar,
Pijani mjesec,
Pusta obala,
Djevojačka suza i
Mala preplašena ptica
Što pjeva u praznu noć.

Obećah joj školjku


U kojoj spava more
I davno kazana riječ
Što krije ljubav i
Ženski smijeh
U kojem spava strast,
Krici galebova uvijeni
U snove leteće ribe

Obećah joj školjku


Što zove
Neko daleko sjutra
Zavaran njenim očima
Što zovu izgužvanu postelju

Obećah joj školjku...

296
Pe aripi de vise

Oblačiš kišu

Oblačiš kišu
Kao nevidljivi plašt
Da sakriješ duge
Brezine noge,
Malenu crnu Pticu i
Cipelice od stakla.

Oblačiš kišu
Na gola ramena
Kao noćnu košulju
I tvoja zmijska leđa
Postaju jeseni mantil
Protkan maglom.

Oblačiš kišu
Kao krinolinu i
Gaziš orahov list
Malenim stopalom,
Dok perje Gavrana
Koristiš kao lepezu
Da sakriješ svoje oči.

Oblačiš kišu
I sjeverac hladni,
Neuspješno u pokušaju –
Da spereš moje poljupce
Sa svog trbuha...

297
Parole sulle ali dei sogni

P o l j u bac

Hiljadu milijardi zvijezda


Visilo je te noći
Iznad naših glava,
Dok je potok u nama
Najavljivao daljine sna a
Mjesec raspupio kao usna djevojačka
Kleo dužinom noći.

Ti, dugovrata,
Pohotna kao prolećni potok
Smiješ se cvetanju visibabe
Oko naše postelje i
Nudiš mi svoje mirisne grudi.

Otireš mi utrnjele usne


Svojom kosom
I daješ kratak poljubac.
Poljubac kao lahor,
Kao dodir lastinog krila
I potvrđuješ istinu
Da je poljubac-
Zadnji znak ruganja smrti

298
Pe aripi de vise

Rini Valentina
CV
Rini Valentina has the real name is
Rini Asih Sasami who was born on May
14, 1971 in a small town, Weleri, Central
Java, Indonesia.
Since childhood, she already loved
the world of writing, but began writing seriously at the end of 2017.
When she was young, she loved reading the love of novels,
psychology and theology. And then when was in elementary school,
she began writing short stories.
Rini Valentina published her first poem book was „Poesia de
Amor Tres Continentes” in May 2018 was published by the
publisher of Deepublish Jogjakarta Indonesia. There are some
poetries in English language and the other are in Spanish and
Indonesia language.
Her great talent in literature has received appreciation from
various international groups. And several international awards have
also been received.
In 2019 and 2020 Rini Valentina began publishing several
poetry books in Indonesian, English and Spanish. These books
include My Heart is in Poetry Dream of You, Mi Corazón en Poesia
Sueño Contigo, Hatiku Dalam Puisi Bermimpi Tentangmu, Susurro
de Amor y Sueño, Whispers of Love, Amor y Suenos, Bisikan Cinta
dan Mimpi, Promise of the Fingers, Bajo en el Cielo Azul, A La
Sombra del Amor ( collaboration book of poem with Marcelo Soto )
and her first anthology La Belleza del Amor as a chief editor.

299
Parole sulle ali dei sogni
And some of her poems decorated several English and
Spanish international groups and also filling the several blogs. Some
of Rini's poems became world of anthology poems as in the
anthology book of A Spark of Hope #1, A Spark of Hope #2, Silent
Lips Beating Heart, Just Love Me, and Safron Flavored Rock Candy
and Break Silences. A book entitled My Heart is in Poetry Dream of
You has been translated into Serbian „San U Poeziji”. She has also
translated a children's story into Indonesian entitled Tentang si
Kembar.
Some poems from Rini Valentina have also filled an electronic
magazine „OPA” in India and Literary Magazine in Spain, Azahar.

I wish my wings were broken

If my eyes are blocked by dry twigs


Or my heart is captive longing
You know where my legs run
You also know where my dream is headed
And if my wings cracked because the wind sent it
Then you also know where my hope will look for a lighthouse
in the middle of the wave
Even when I lose hope
You also know where my legs are looking for the warmth of hugs
That's you....
In you I found a miracle
In your smile there is a picture of warmth
And if when my dreams fly as high as the sun
My wings are broken because dozens of twigs hindered
I will let you sew it with love
Because decades I waited
300
Pe aripi de vise
Waiting for your painting to hug every wake up from my sleep
Thousands of weeks my eyes looking for your existence my soul mate
And that's you....
Even if Monday should turn into Sunday
I will not hesitate
I'll wait
Enjoying the morning sun in your arms
Writing love poems
In bread on a tray
We have breakfast
Then back to enjoying the heat of the sun
Saying the word love thousands of times a day
Like a teenager towards adulthood
Falling in love...

301
Parole sulle ali dei sogni

302
Pe aripi de vise

Elena Agiu-
Neacşu
CV
Data naşterii: 02.06.1958 în Cetate,
jud.Dolj. Studii: Facultatea de Filologie
(Universitatea Timişoara). Domiciliul
actual: Rm. Vâlcea
Bloguri: Însemne Culturale, Negru pe Alb, Cronopedia, E.creator,
Confluenţe literare etc.
Cărţi publicate (cu ISBN): „Patrioţi de... trei parale“, ed. Carmirel,
Rm. Vâlcea, 1998; „O viaţă pentru o idee. Infinitul din palmă“, coautor
Laura Vega-Marcu, Ed. Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2010;
„Despre ce vorbim aici?“, teatru, ed. Mircea cel Bătrân, Olăneşti, 2016;
„Popas în universul... medical – Tablete şi schiţe antistres”, Editura
Micea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2019.
Prezenţe în antologii (cu ISBN): „Drumurile Crucii”, Ed. Amurg
Sentimental, colecţia Cum grano salis, Bucureşti, 1999, recenzie a
volumului Patrioţi... de trei parale (1998), semnată de poeta Adina
Enăchescu; Constantin Toni Dârţu, „Personalităţi române şi faptele lor-
1950-2000“, Ed. Pan Europe, Iaşi, 2003; Petre Petria, Cristina Tănăsoiu,
„Vâlcea-Oameni de Ştiinţă, Cultură şi Artă”, Ed.Conphys, Rm. Vâlcea,
2004; „România din suflet, 90 de poeţi celebrează 90 de ani de la
Marea Unire“, Ed. Boldaş, Constanta, 2008; „Sub constelația lirei”
(Antologie de poezie patriotică), Ed. Societăţii Scriitorilor Români,
Bucuresti, 2010; „Vara visurilor mele”, Ed. Amurg Sentimental,
Bucureşti, 2010; „Volum omagial. 75 de ani de la naşterea cărturarului
vâlcean Costea Marinoiu”, Ed. Petrescu, Râmnicu Vâlcea, 2012; „Haiku.
Antologie Internaţională, Ed. Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti,
2013; „Personalităţi vâlcene. In memoriam Petre Petria (1934-2013)”,

303
Parole sulle ali dei sogni
Editura „Rotipo”, Iaşi, 2014; „Mama lirică”, Editura Autograf MJM,
Craiova, 2014; „Antologia Societăţii Culturale Anton Pann “, Ed.
Hofmann, Caracal, 2015, 2016; Florentin Smarandache, Popasuri
scriitoriceşti pe Olt şi pe Olteţ, II, Ed. Primus, Oradea, 2016; Biblioteca
Cronopedia, Femeie omniprezentă, Ed. Sudis, Iaşi, 2016, Antologiiile
Societăţii Cultural-artistice Anton Pann – Rm. Vâlce (2016-2019).
Premii literar-artistice: Premiul al II-lea, teatru, Concursul „Vara
visurilor mele”, Ediţia a IX-a (Amurg Sentimental, Bucuresti, 2010);
Premiul I, eseu, Concursul „Pe aripi de dor domnesc”, Ediţia a III-a
(Domneşti, 2010); Premiul al III-lea, poezie, Concursul „Pe aripi de dor
domnesc”, Ediţia a III-a (Domneşti, 2010); Premiul al III-lea, teatru,
Concursul „Pe aripi de dor domnesc”, Ediţia a IV-a (Domneşti, 2011;
Menţiune, poezie, Concursul „Pe aripi de dor domnesc”, Ediţia a IV-a
(Domneşti, 2011); Premiu Special, poezie, Concursul „Vasile Militaru“,
(Ocnele Mari, 2011); Menţiune, teatru, Concursul „Dor de dor“
(Botoşani, 2012), Menţiune, poezie, „Pe aripi de dor domnesc“, Ediţia a
V-a (Domneşti, 2012); Menţiune, poezie, „Concusul Internaţional de
poezie şi proză Starpress“ (Voineasa, 2014); Premiul I, teatru, Concursul
„Alb hoinar“, Insemne culturale, 2015; Premiul II, teatru, Concursul
„Rădăcini“, Insemne culturale, 2016; Premiul III, teatru, Concursul
„Labirinturi autumnale“, Insemne culturale, 2016; Premiul III, teatru,
Concursul „Memoria Slovelor “, 2016.
Colaborări la reviste şi publicaţii printate (cu ISSN): (poezii,
epigrame, eseuri, schiţe, teatru): Orizont, Evenimentul, Cronica
Vâlceană, Jurnalul de Vâlcea, Monitorul de Vâlcea, Povestea vorbei,
Anton Pann (Rm. Vâlcea), Poştaşul (Slatina), Scurt circuit oltean
(Slatina), Constelații Diamantine (Craiova), Pietrele Doamnei
(Domnești-Arges), Mirajul Oltului (Călimănești), Amurg Sentimental
(Bucureşti), Revista română de versuri şi proză (Bucureşti), Viaţa de
pretutindeni (Arad), Zeit (Brăila), Apollon, Vatra veche (Rg. Mureş),
Ziarul de Iaşi, Cronos, Negru pe Alb etc.
Recenzii şi articole semnate de: poet Adina Enăchescu, scriitori
Al. Machidon, Florin Grigoriu, prof. dr. Mihaela Rădulescu.

304
Pe aripi de vise

Metamorfoză

singur,
trist,
pe umeri
povară de Crist,
metamorfozat în înger
cu aripi tot mai grele
sânger

Mulţi râvnit-au scumpa glie...

Mulţi râvnit-au scumpa glie, scurt însă le-a fost popas;


Spre-a-i jecmăni bogăţie, sabia din teac-au tras;
Aici ne e rădăcina – moştenire din străbuni,
An de an crescu tulpina făr’ de râvna altor lumi;

Neam de Basarabi, Muşatini, mândri de înaintaşi,


Ne păstrăm din bătrâni datini, vrednice pentru urmaşi;
Au venit mulţimi puhoaie şi mercenari – legiuni
Să ne-ncerce cu războaie, însă n-am ales surghiun;

Slavă celor traşi pe roată, sacru ne-a fost legământ,


N-am bătut la nicio poartă şi ne-am apărat pământ,
Iar de-am fi încercaţi iară, trecuţi prin sabie, foc,
Ne-om da viaţa pentru ŢARĂ şi rămânem tot pe loc...

305
Parole sulle ali dei sogni
MIRCEA, ŞTEFAN şi MIHAI piept ţinut-au la furtună
Şi prin măreţia lor de din veac acum ne mână,
Ca să ne păzim hotar şi să ne păstrăm credinţă,
Precum vitejii strămoşi să fim tot cu biruinţă!

Săracă ţară bogată...

Săracă ţară bogată, pe un dolar de vânzare,


De străin, dar şi de neaoş eşti călcată în picioare;
Din pomeni şi ajutoare nu e uşor de trăit...
Strigă tineri de pe Bega: Pentru asta am murit?

Suntem îngenuncheaţi astăzi, fală fost-am noi cândva?


Ne-ndoim! Se află-n frunte politruci de mucava.
Şi de sus ei ne privesc, mai decât avarii, hunii
Ne reneagă şi hulesc ce avem mai scump: străbunii;

Nişte muritori, veţi zice, dar vedem că mai adânc


Rădăcini au prins în humă şi cu şişul la oblânc
Ne pândesc la cotitură ca să ni-l înfigă-n spate.
Reflectaţi numai clipă! Astea sunt vorbe sau fapte

Ce-au întors pe dos o spiţă, i-au răscolit măruntaie,


Încât se prefigurează la orizont vâlvătaie?
Cât de curând se revoltă neamul meu cel subjugat,
Căci în van dreptate-aşteaptă de la Papură-mpărat!

306
Pe aripi de vise

Babele

cam multă linişte – aici


îşi zise Bojin
când se văzu singur
în cripta rece
oi fi-n rai
da’ mai trecu ce mai trecu
şi simţi că-l iau frisoane
asta nu-i a bună
să ştii că sunt în iad
da’ unde-or fi cazanele
cu smoală
nici tu rai şi nici tu iad

şi Doamne ce mai băsmesc


pe buza şanţului
babe

L i mbi i r o m â n e

Florile tale-petale albastre,


galbene, roşii, violete,
îţi creşteau în plete din belşug
şi cu fiecare primăvară
revărsau asupră-mi
miresme, arome-alese...
Fiecărei mângâieri
307
Parole sulle ali dei sogni
i-am tras, însă, o palmă
şi de-acum grădina mea se scaldă
în lacrimi târzii, lacrimi de sânge,
şi regină-i sumbra toamnă
rece, tot mai rece...
Întoarce-te, rouă,- ntoarce,
cu tălpile de copil
să zburd din nou fluture
şi să m-adăp cu nesaţ
din polen cules cu trudă,
maicii noastre – limba sfântă,
să-nalţ imn nebănuit
alergând din floare-n floare!

Toni ar fi băiat bun...

Toni ar fi băiat bun,


Are însă un nărav,
Întruna mi se trozneşte,
Iar a doua zi, chirnav,
Agale coboară-n beci
Să-şi aducă murătură,
Şi cum totu-n jur se-nvârte,
O dă iar pe... băutură;
Uitând pentru ce-a venit,
Ia un ţoi de vişinată,
Deh, fuse mai la-ndemână,
Îl şi dă pe gât îndată;

308
Pe aripi de vise
Şi-afumat şi-aşa năuc,
Umblă chiaun ziua-ntreagă,
În zadar îşi pune-ambâţ,
Două în tei nici că leagă;
Uneori se mai trezeşte,
Da-l ia la refec nevastă,
Încât uneori îşi zice:
„În cas’ mi-am luat năpastă,
Acum de-aş fi singurel,
Mi-aş putea face de cap,
Nime nu m-ar docăni,
Cum să fac de ea să scap?“
Şi tot astfel bombănind,
Goli ţoiuri nouă’j’nouă
Şi-nghiţind în sec venin,
De-o vreme-i ninge şi-i plouă,
Căci are burta carabă
Şi-şi repetă: „Nu-i a bună,
Ce nechibzuit am fost,
Să cânt năravului strună!”
Ba mai spune şi-o mătuşă
Rea de gură că-mbrăcat,
Pe-ntuneric bâjbâind
Adesea dormea sub pat;
Aşadar, nu-i de mirare
Că-n cele din urmă, drept,
Toni-al nostru, bun băiat,
A pus mâinile pe piept.

309
Parole sulle ali dei sogni

M a ma
Rătăcesc amar printre străini,
pe spini calc eu, mamă, tălpile mă ard,
unde-mi sunteţi, Doamne, rădăcini?
Pornit-am în lume fără de-a mea vrere
gânduri mă frământă, m-apasă tăcere
şi dorul de casă ascuns în lăicere;

Te revăd aievea pe-un ghizd de fâtână


cum îţi legi năframa şi mă strângi de mână,
dorul mă apasă, dorul greu mă mână
să mă-ntorc acasă precum altădat’,
timpul trece, însă, fără de popas;

Zi ce trece Cronos – nemiloasă hidră,


ziua – ceas, ora – minut, minutul – secundă...
Mi se strânge-n fugă aţa pe mosor,
pecum în clepsidră nisipul mărunt,
îmi este dor, mumă, de al tău descânt,
să stau cuibărită sub a ta aripă,
cum mă alintam doar copil fiind...

Roata vieţii, însă, nu se mai întoarce,


sufletul mă doare, multe-aveam să-ţi spun
şi-am tot amânat zile după zile,
nopţile de-a rând mă bântuie-ntruna bufniţe râzând...
Se-apropie-mi sară...? Un’ să fie luna...?
Te strig în zadar, m-alină suspin.

310
Pe aripi de vise

În zeghe, lanţuri, cătuşe

(din jurnalul unui fost deţinut politic)

Varză, gogonele, gogonele, varză,


murim pe capete aici
din viul zilei până-n noapte-n galerii
fără a avea măcar o zi de sărbătoare,
pe brânci târându-ne, pe coate,
cu noi e numai Dumnezeu
şi o voinţă mai presus de noi,
ce ne dă tăria de a face ochi
cu fiecare nouă dimineaţă
în zeghe, lanţuri, cătuşe...

C u di n ţ i i î n c ar n e v i e

cu dinţii în carne vie


să fi tras şi să fi rămas
aci unde făcut-am ochi
nu să bântui prin cea lume
făr’ de rădăcini
să mă usuc pe picioare
rezemat de tocul uşii-n vis

îngenunchez la icoană
şi vă strig, Tată şi Mamă,
un lacăt e azi la poartă
şi bălurul peste casă
311
Parole sulle ali dei sogni
şi mă lupt cu cea lăcată
fără vlagă şi-n sudori

la tine, Doamne, mă rog


dă-mi voinţă şi putere
să mai fiu ce-am fost odată
şi cu ochii azi deschişi
să-mi rostuiesc altă soartă

Snobism

Mămăliga-soarele ce ne-a mai rămas din câmpia unde-am făcut ochi -


(au avut grijă concernele, coroporaţiile s-acapareze tot!)
n-o mai trântim fierbinte pe cârpătorul de lemn, nu,
ci o aşezăm frumos pe farfurie...
n-o mai tăiem cu aţa, cum făcea bâna, nu,
acuma o tăiem cu lingura ca-n Franţa,
mă rog, aşa e de bonton...
făţarnici din scutece,
am ajuns să ne fie ruşine cu obiceiurile,
cu tradiţiile din moşi-strămoşi
şi-n loc să le conservăm, luăm altele cu-mprumut
de oriunde şi de-aiurea, că e cool...
Dar veneraţi-vă străbunii!
Datorită lor sunteţi lumină şi aveţi un nume,
şi v-au lăsat moştenire
un neam,
o ţară,
un renume...

312
Pe aripi de vise

Nguyen Chinh
CV
1. Name & Surname NGUYEN
CHAU NGOC DOAN CHINH, Female.
2. Pen name: Hong Ngoc Chau
3. Date of Birth: 23 April 1964
4- Place of Birth: Gia Dinh
5. Native Village: Ho Chi Minh City, Vietnam
6. University Degree: Master of Education Management
7- Member of W.U. P (World Union of Poets)
CULTURAL AND ARTISTIC ACTIVITIES
Books of poems will be published:
• Vietnamese Contemporary Poetry (Volume 1)
• The Couple of Terns in the Vast Sky
And a lot of printed works in newspapers, magazines and
general publications.

Em muốn nói với anh


I like to tell you

Translator/Poetess: Hong Ngoc Chau

I’d like to tell you, your queen I may be


Your heart throne you save for me only
Reviving love is full of the poetic taste of youthful prime
The true, good, and beautiful I’ve sought for a long time

313
Parole sulle ali dei sogni

I’d like to tell you: millions of stars in the galaxy


The brightest star must be me, oh, my honey!
Though I’m so diminutive in the vast space
In the dark night, you never mistake my place

I’d like to tell you: my love is naïve and innocent


With a lot of dreams so passionate and ardent
I long for my ambition under the immense sky
A great love might melt my loneliness like ice

Which Eden garden? I still want to seek for the start


The thousand-mile life road I keep my loyal heart
I’d like to tell you: my true love is given obviously
Though life is in the vicissitudes I keep my loyalty

Em muốn nói với anh

(Vietnamese)
Nói với anh, tim anh em ngự trị
Đỉnh ngôi lòng chỉ có riêng em thôi
Nguồn trìu mến hồi sinh đầy thi vị
Chân, thiện, mỹ em tìm kiếm một thời

Nói với anh, thiên hà triệu vì sao


Sao sáng nhất vẫn là em anh nhé!
Trong thinh không em vô cùng nhỏ bé
Anh không hề nhầm lẫn giữa đêm đen

314
Pe aripi de vise

Nói với anh, tình em rất hồn nhiên


Với những ước mơ say nồng cháy bỏng
Em mong mỏi dưới trời cao lồng lộng
Một mối tình làm tan chảy giá băng

Địa đàng nào em cứ mãi băn khoăn?


Đường thiên lý em giữ lòng son sắc
Nói với anh tình yêu em rất thật
Vẫn trọn tình dù muối mặn gừng cay

Niềm tin khát vọng


The belief of aspiration

Life sometimes revolves in this existence


Let ask misery people in pondering moments
Who can foresee the reunion or separation?
Sad or joyful days so as to longing in motion?

We share confide at the nameless place


To tie our relationship being love fate
The two hearts in the same beat, same flow
Sunshine or rain we’ve ever experienced sorrows

From now on we hope our love fullness


Man life career adapts our desire more or less
For tomorrow, it exists throughout generations
It’s forever constant the belief of aspiration

315
Parole sulle ali dei sogni

We love the simple life of sincerity


The ideal rises among life worldly
With our will, we keep our loving fire
The vow is witnessed by the blue sky

Niềm tin khát vọng

(Vietnamese)
Cuộc đời luôn có lúc quay vòng
Hỏi khách trầm luân phút chạnh lòng
Hội ngộ phân ly ai biết trước?
Buồn vui ngày tháng biết mà trông?

Tâm tư chia sẻ chốn không tên


Ràng buộc chữ tình nên nợ duyên
Đôi trái tim yêu cùng nhịp đập
Nắng mưa từng trãi những truân chuyên

Từ đây duyên nợ mong viên mãn


Sự nghiệp nhân sinh trọn ước nguyền
Tồn tại mai sau bao thế hệ
Niềm tin khát vọng vẫn triền miên

Yêu anh sống giản dị chân thành


Lý tưởng trào dâng giữa thế gian
Giữ lửa yêu thương cùng chí hướng
Lời thề chứng kiến có trời xanh.

316
Pe aripi de vise

Tạo hạnh phúc


Creating happiness

I love you all my rosy heart within


Though life roads full of stormy scenes
Though lots of hardship, much adversity
For satisfying my longing I keep the loyalty
I love you with all my heart pure and awesome
With my ardently sweet from my heart bottom
This ecstasy is not like a vague dream
True love starts from a clear soul, not dim

Thank you for responding to my love


Stable loyalty I keep completely enough
You quietly help me surpass all misery
Firmly protecting you are always with me

The moonlit nights you confided before


Helping me gradually understand more
More about the meaning of life and career
Helping me avoid the desire of a lonely dreamer

Helping me lighten the worldly burden


Helping me see the future brilliant
To bring me bliss my fate smiles
To bestow me to enjoy all my life

317
Parole sulle ali dei sogni
I thank you for your correcting my hope
Many broken things turned to real love
You gradually gave me energy more or less
To pursuit dreams adapted to the divine spirit

Over half a life but not too late


To revive the whole life faith
Altruistically we live for kindness
It means we ourselves create happiness

TẠO HẠNH PHÚC

(Vietnamese)

Yêu anh với tất cả tim hồng


Vạn nẽo đường đời dù bão giông
Dù lắm nhiễu nhương, nhiều nghịch cảnh
Sắc son em giữ thỏa chờ trông

Yêu anh với cả tình trong sáng


Tha thiết ngọt ngào tận đáy lòng
Ngây ngất đây không là huyễn mộng
Chân tình xuất phát tự hồn trong

Cảm ơn anh đã đáp tình em


Chung thủy sắc son giữ trọn niềm
Lặng lẽ vượt qua bao khổ khó
Vững vàng bảo vệ luôn bên em

318
Pe aripi de vise

Những đêm trăng sáng mình tâm sự


Anh đã giúp em dần hiểu thêm
Ý nghĩa cuộc đời và sự nghiệp
Xa dần những khát vọng cô miên

Ưu phiền nhẹ gánh cõi nhân sinh


Lẽ sống tương lai càng sáng minh
Số phận mĩm cười mang hạnh phúc
Ban cho tận hưởng suốt đời mình

Em cảm ơn anh đã nhuận chính


Bao nhiêu vụn vỡ hóa nên tình
Cho em nghị lực ngày bền bỉ
Đeo đuổi ước mơ hợp thánh linh

Quá nửa đời người nhưng chửa muộn


Niềm tin cuộc sống đã hồi sinh
Vị tha ta sống vì nhân ái
Là tạo niềm vui cho chính mình

̀ tiên không có mẹ


X u ân đ âu
The first spring i lack mom

How many years passed, apricot flowers blossom


How many times young buds sprout, spring comes
Nature is changing, the past year has gone, died
The new one comes, we pray for a peaceful life

319
Parole sulle ali dei sogni

I pour own feelings, afternoon sunshine is light


I feel my heart seemingly tight with teary eyes
I lack mother this spring – How sorrow indeed!
I remember her smile eyes, wrinkled forehead

I hear somewhere my mom’s advice content


“On the altar of worship for grandparents
There is incense, light lamp, and a five-fruit tray
Things on the altar you carefully clean and display

“You should put on a best-quality pork pie


Vegetable, the sour pork roll good appetite
Let be ready for a party to greet their new age now
Our relatives or the acquaintances visit our house”

Hospitality, enthusiasm is my mom virtue


I still remember our hard days continue
She took care of all the housework side
She herself struggled the hardship of life

At that time I was not wise enough to do


Understand how to keep the family rule
To perceive the hardship of my parents
Because they heartily worry for children

They taught the good and right things


To harmony and unite among offspring

320
Pe aripi de vise
To be sincere, righteous for social allegiance
To respect the elders, and avoid insolence
Rivers have curves as the human has the periodical outcome
Difficulties and tribulations without tiresome
People succeed thanks to their parents capacity
To repay their parents merits is children's duty

Mother shoulders all the sorrow plight


She always endures rain and sunshine
They encounter difficulty for earning a living
They experience and not forget their origin

I got married, she reminded of my action:


“Be grateful with your filial duty in the Tet reunion
Don’t make the two family sides reproach you
With making family chaos touched ancestor clue”

Near the Tet, I visit the street of flowers Nguyen Hue


I can’t take my mother to some entertainment new
I can’t be with her to choose fashion anymore
She looked so elegant among people before

I miss my mother earnestly


She took care of us like a fairy
Road of life if I stumble, she'll comfort
She’ll forgive and encourage me of course

321
Parole sulle ali dei sogni
The divine affection she watched for my destiny
She helped me to overcome all calamity
To do filial duty to my respected father
He devotes all his own life to offer

She put on a young-leaf green long dress


A brilliant look at my mom, my dad smiled in caress
He was elegant in a beautiful black vest
With a bright sea-blue tie at his neck

I was proud of going beside my parent’s sake


I smiled brilliantly like my twenty of age
As my beauty compared the flowers on the streets
I’ve just recalled my youth of that time, indeed

This lunar year of the mouse I lack my mother


She couldn’t have led children to stroll with her
She couldn’t have done due to her hardship
It is time for all our family on a leisure trip
Mother now is peaceful in eternity realm
I pray for her support to loved ones' system
I pray for all of us being lucky
Being prosperous and healthy...

322
Pe aripi de vise

Nicoleta Mija
CV
M-am născut într-o zi de vară la
Brăila, atunci când toamna începe să
mângâie frunzele. Din prima zi și până
astăzi am călătorit în lumea cărților și mi-am bucurat sufletul cu
prietenii din cărți.
1976: În altă zi de iarnă, un decembrie geros, am deschis ușa
Liceului Teoretic „Nicolae Iorga” din Brăila, puțin speriată, foarte
emoționată, după un concurs greu. Am reușit să ajung acolo unde
am visat până atunci: într-o bibliotecă mare. În prima pauză mi-a
deschis ușa profesorul și scriitorul Ungureanu Nicolae, un om
adevărat, un prieten adevărat. Mulți ani am călătorit în lumea
cărților împreună, mulți ani am învățat ce înseamnă o carte, ce
înseamnă pentru sufletul elevilor o bibliotecă. Împreună am
organizat CENACLUL LITERAR „NICOLAE IORGA” și revista
„MUGURI”.
1992: Alături de un mare iubitor de Eminescu, profesorul
Sorin Leu, am organizat CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE
LITERARĂ „NICOLAE IORGA”. Au participat an de an elevi din toată
țara care după ani mi-au scris de multe ori. Cele mai bune poezii,
eseuri, povești au fost prezentate în noua revistă „Adierea”
1993: OLIMPIADA CITITORULUI,un proiect unic atunci în
sistemul de învățământ, care s-a bucurat an de an de o mare
participare elevi din clasele a IV-a – a XII-a.
1995: CONCURSUL NAȚIONAL „TE SALUT, GENERAȚIE ÎN
BLUGI”, un omagiu adus marelui poet Adrian Păunescu.
2000: Activitate de voluntariat în cadrul Centrului de
Informare și Documentare pentru Integrare Europeană și Dezvoltare

323
Parole sulle ali dei sogni
Durabilă Brăila. Proiectele derulate s-au adresat elevilor liceului,
cadrelor didactice. Fondurile pentru toate activitățile liceului au fost
asigurate prin activitatea de voluntariat desfășurată. Scopul acestei
activități a fost acela de a forma elevi de liceu voluntari, care să
înțeleagă cât de importantă este această activitate.
În toți acești ani am scris pentru sufletul meu, am scris pentru
prietenii cu care mă întâlneam deseori. În liceu am muncit alături de
oameni valoroși de la care am învățat mereu. Profesoara și poeta
Pancu Zina m-a îndemnat să public poeziile scrise pe un site. Așa a
început activitatea mea în ale scrisului, alături de oameni care
înțeleg importanța cuvântului scris.
2016: Femeia ominiprezentă mulier ubique, BIBLIOTECA
CRONOPEDIA, Editura Studis, Iași
2016: Pe o cruce de lumină, BIBLIOTECA CRONOPEDIA,
Editura Srudis, Iași
2016: Poezie și suflet, Ciclu antologic „Metamorfozele naturii
– simfonii albastre”, Volumul I, Primăvara, BIBLIOTECA
CRONOPEDIA, Editura Studis, Iași
2017: Șoaptele verii, Ciclu antologic „Metamorfozele naturii –
simfonii albastre”, Volumul II, Vara, BIBLIOTECA CRONOPEDIA,
Editura Studis, Iași
2017: Cuvinte în zbor, Ciclu antologic „Metamorfozele naturii
– simfonii albastre”, Volumul III, Toamna, BIBLIOTECA CRONOPEDIA,
Editura Studis ,Iași
2017: Vorbe de vis, Ciclu antologic „Metamorfozele naturii –
simfonii albastre”, Volumul IV, Iarna, BIBLIOTECA CRONOPEDIA,
Editura Studis, Iași
2019: Mini–concursuri cronipediene, volumul I,poezii, poeme,
BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis ,Iași
2019: Mini–concursuri cronipediene, volumul II,proză,
interviuri, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iași

324
Pe aripi de vise

C ă l ăt o r i pr i n p l o ai e

Îmi place zgomotul ce se aude,


Deschid umbrela să nu mă ude,
Un nor pufos cu lacrimi râde.

Închid umbrela, ploaia îmi place,


Pic, pic, pic liniştită acum, tace,
Spune zâmbind vino încoace.

Plouă, ce-mi pasă, eu te iubesc,


Picăturile ploii mă înveselesc,
Ochii adesea mi se cam umezesc.

Unu şi cu unu fac cred eu doi,


Ploaia cade veselă peste amândoi,
Ocolim caldarâmul plin de noroi.

Îţi aminteşti cum aşteptam să plouă,


Strângeam în mâini picuri de rouă,
Îmi dăruieşti un curcubeu când plouă.

Deschid geamul ascult ploaia, vine,


Dansează printre noi şi multe spune,
Florile iubirii cu drag o să le adune.

Îmi place ploaia mult de când mă ştiu,


Închid cartea, este deja foarte târziu,
Doar un nor se scutură, este cam zurliu.

325
Parole sulle ali dei sogni

C ăl ăt o r u l

Un brâu de țurțuri lipit de casă,


Brazii își pleacă trunchiurile ninse,
Este o noapte albă, atât frumoasă,
Pe cerul rece stelele sunt aprinse.

Aleargă vântul pe culmi sihastre,


În soba veche se-adună mult jar,
Se lipesc fulgii de nea pe fereastră,
Aleargă vântul în alt ținut polar.

Iarna fredonează tare o baladă,


Se topesc fulgii în norii de fum,
Prin codri s-adună multă zăpadă,
Lenevește vântul aprig pe drum.

Când cerul se-ncarcă de lumină,


Se leagănă printre brazi vântul,
Pe-ntinsul fantastic buciumul tună,
În alba noapte a înghețat pământul.

Candele-n văzduh frumos aprinse,


Zboară fulgii peste necuprinsuri reci,
Pe cerul nopții gândurile sunt ninse,
Prin multe ierni liniștit tu mereu treci.

326
Pe aripi de vise
Un călător printre clipele tăcerii albe,
Se scutură florile gerului pe geam,
Adun amintirile în ale iernii mari tolbe,
Lângă bradul nins mereu ne opream.

cântec fără cuvinte

liniștea nopții se ascunde,


prin umbrare desfrunzite,
în proaspăta răcoare,
respiră tihna clipei.
câteva crizanteme pe masă,
păstrează amintirea timpului.

liniștea nopții se ascunde,


peste visele adormite,
în jur se cojesc zilele, nopțile,
întunericul pictează umbre.
peste pleoapele nopții,
ascult un cântec fără cuvinte.

liniștea nopții se ascunde,


peste gândurile adormite,
ziua stăruiește să vină,
în clipele pline de culoare.
pe potecile cerului stele,
colorat este covorul toamnei.

327
Parole sulle ali dei sogni
liniștea nopții se ascunde,
peste ramurile desfrunzite,
în umbra fără ceas a nopții,
lampa luminează colțurile casei.
adun vise la un capăt de cer,
doar un cântec fără cuvinte ascult.

Gânduri...

Ascultă cântecul vântului duios,


Liniștea, pacea este deplină,
Stăm în curte într-un loc umbros,
Amurgul peste altă zi o să vină.
Se-mbracă foaia albă cu rânduri,
Pe ascuns un zâmbet îmi trimiți,
Adesea mai cad pe gânduri,
Îmbrățișați de iubirea unei vieți.
Ascultă cântecul vântului duios,
Gânduri și amintiri din trecut,
Mă mângâi și mă cerți frumos,
Pe chipul tău un zâmbet am văzut.
Un ghem de întuneric gonește ziua,
În pacea îmbrățișării tale mă adormi,
Din bolțile înflorite cade roua,
Liniștit lângă mine și tu dormi.
Ascultă cântecul vântului duios,
Florile în jur sunt toate colorate,
Deschizi fereastra, ești mai voios,

328
Pe aripi de vise
Soarele aruncă făcliile liniștite.
Mă așez să scriu pe foaia albă,
Privești fereastra mai gânditor,
Timpul adună clipe multe în tolbă,
Soarele se ascunde după un nor.

Pantum în liniştea pădurii

Marama iernii zboară în depărtare,


Soarele este orb și atât de rece,
Pe pământ cad înghețate ace,
Ninge, ninge tare peste pădure.

Printre brazi iarna se-ntoarce,


Ceasul ticăie, greu trece timpul,
Flori de gheață desenează gerul,
Devreme începe să se întunece.

Pe vârf de munte aleargă vântul,


Lemnele trosnesc tare în sobă,
Streașina are o altă podoabă,
Cenușa cu a înghețat pământul.

Iarna mi-a dăruit o albă salbă,


Cu focul stau de vorbă... se stinge,
Doar căldura lui sufletul îmi atinge,
Pădurea verde este atât de albă.

329
Parole sulle ali dei sogni
Vântul mai tare începe să strige,
Pe vârf de munte stelele-s adunate,
În liniștea nopții ceasul tare bate,
Lângă casă o căprioară ajunge.

Prin zăpada mare tare se mai zbate,


La geam o stea rece mă veghează,
Printre munți gerul aspru pictează,
Îi place bucatele de mine lăsate.

Peniţa

Vremea se schimbă peste amiază,


Zarva zilei este tot mai departe,
Ninge frumos, Luna este trează,
Fulgi de zăpadă și multe șoapte.

Penița aleargă pe un petic de hârtie,


Clipele picură în suflet multă tăcere,
Povești de ieri adunate într-o poezie,
S-a topit pe geam o înghețată floare.

Clipele rostogolesc ghemul amintirii,


Fără cuvinte ochii tăi mă mângâie,
Penița știe bine începutul poveștii,
Trece pe drum liniștită o mică sanie.

Pe scrinul vechi penița se odihnește,


Îmbrățișați lângă o stea ne oprim,
Printre stele vântul neobosit gonește,
Cu șalul vechi mereu ne acoperim.

330
Pe aripi de vise

Vântul bate, bate tare în geamuri,


Un fir de ger pătrunde pe fereastră,
Zăpadă multă adunată pe ramuri,
Șoapte de stele într-o noapte albastră.

Plutește tăcut prin viscol numai un vis,


Când penița încearcă ceva să scrie,
Neliniștită nu se mai oprește din scris,
Adună multe, multe amintiri din memorie.

Pe drumul înghețat doar clopoței sună,


În alb, în ger, în vis multe flori de gheață,
Printre amintiri fulgi de zăpadă se adună,
Coboară peste casa veche multă ceață.

Vremea se schimbă rău peste noapte,


Nemișcarea albă acoperă casa veche,
În cuptor miroase bine, a mere coapte,
Zâmbești, îmi șoptești ceva la ureche.

Pe un petic de hârtie penița iar scrie,


Fulgii de zăpadă se rostogolesc în vise,
Sfârșitul poveștii numai penița o știe,
În sufletul meu poveștile iernii sunt scrise.
Acolo să dormim... ascunși printre stele,
Ninge frumos, sania mai departe zboară,
Penița obosită a uitat câteodată cuvintele,
Ghemul amintirii încet, încet se înfășoară.

331
Parole sulle ali dei sogni

Timpul fură nisipul din clepsidră

Ziua pleacă prin fumul amurgului,


Atinsă de brumă, o boare mai rece,
Pe rânduri scrise lacrimile nisipului,
În liniștea nopții, timpul repede trece.
Azi noapte m-am gândit la noi,
Când din largul mării pescărușii veneau,
Nisipul clepsidrei alunecă în amândoi,
Valurile plecau, dar mereu reveneau.
Pe țărmul mării, pustiul este stăpân,
Doar valul se rostogolește peste stânci,
Cu gândul la o altă vară mereu rămân,
Marea aduce la mal mai multe scoici.
Azi noapte m-am gândit la noi,
Timpul ne fură din clepsidră nisipul,
Cade și frunza, copacii sunt mai goi,
Se rostogolește printre valuri vântul.
Cad stele printre valurile înspumate,
Un țărm pustiu, o pagină smulsă de vânt,
Amintirile de valurile mării îmbrăcate,
Noaptea se ascunde într-un rece veșmânt.
Azi noapte m-am gândit la noi,
Nisipul din clepsidră alunecă în veșnicie,
Vântul fugar smulge mai multe foi,
Ne-am întâlnit dragul meu într-o poezie.

332
Pe aripi de vise

Arpád Toth
CV
S-a născut în 12.06.1962, în
Municipiul Săcele din județul Brașov,
unde a locuit până în luna aprilie din
anul 1975. În luna octombrie 1975 îi
moare mama de cancer. În perioada
1975-1984 a avut domiciliul la bunicii din
partea mamei, în satul Păpăuți din județul Covasna.
Din anul 1984, din luna august are domiciliul orașul Covasna,
din județul Covasna.
Studii: Școala Generală nr. 4 din Municipiul Săcele, clasele I-
VI; Școala Generală din localitatea Păpăuți, ultimul trimestru din
clasa a VI-a și clasele VII-VIII.
Se înscrie la profilul silvicultură și exploatări forestiere din
cadrul Liceului Industrial nr. 1 din orașul Târgu Secuiesc. A dat
examenul pentru treapta a doua de liceu și a absolvit Liceul Silvic din
localitatea Gurghiu din județul Mureș, promoția 1981. Este licențiat
în silvicultură și în științe juridice.
Activitatea profesională: Este lector formator la clasele de
pădurari și de tehnicieni silvici, în cadrul unei firme de formare
profesională din județul Bacău, din anul 2010.
Activitatea literară: Autorul a primit premiul de merit al
Fundaţiei Naji Naaman pentru cartea Queen of the Nature and Her
Children, în anul 2017.

333
Parole sulle ali dei sogni

U mi l

Umil stau o clipă,


Sub bolta umbrită,
Ea mă alină îmi pare un har.

E ca o iubită,
O floare-ndrăgită,
Uit zilele de chin şi-amar.

Nu mă satur de soare,
Nu mă satur de-o floare,
Mă chinuie de ani un monoton coşmar.

Se uită vecinii,
Se strâmbă străinii,
Se scurg zilele primite în dar.

Dar pădurea de fag


O privesc cu drag,
Prin ea mă plimb cuprins de har.

Gust licoarea,
Împrăştiind savoarea,
Vrăjitului potir al verii.

Făgetul cu-n zumzet,


Şi-al paşilor umblet,
Se-nşiră în aroma serii.

334
Pe aripi de vise
Cerbii se-adună,
Goarnele sună,
Pe poteci ascunse e ca-n rai!

Privirea senină,
E Iubire divină,
Dar vântul îndoaie crengile şi-n mai.

Crengile se-ndoaie,
Inima se-nmoaie,
Simfonia lor vrăjeşte clar.

Iubită pădure,
Faci omul să-ndure,
Sălbatica viaţă, chinul amar!

Mi-e frică

Mi-e frică să-ţi ating pleopa cu un sărut,


Să nu-ţi strivesc visele clădite cu atâta trudă,
Mi-e frică să te privesc în ochi,
Să nu-ţi tulbur limpezimea ce inundă,
Oceanul cristalinului, şi să te-ajut,
Ca nu cumva să mă deochi.

Mi-e frică să-ţi zâmbesc,


Pentru a nu sparge sărutul furat nu de mult,
Mi-e frică să-ţi vorbesc...
Tăcerea-i cea mai dulce, când inima ţi-ascult.

335
Parole sulle ali dei sogni
Dar nu mi-e frică să zidesc castele din vise
Şi ca pe o prinţesă să te duc la altar,
Să-ţi spulber gânduri negre de coşmar,
Să-ţi pun la picioare zilele mele ca dar.

Dar te ajut să-ţi ţeşi visele cu mine,


Cu flori brodate în iia vieţii albă,
Deliciul clipelor trăite cu mine să-ţi fie o salbă,
Puse la picioarele divinului ascuns în tine.

Şi nimeni n-o să-l calce în picioare,


Voi evapora orice clipă ce doare,
Clădind un viitor din prezentul prosper,
Să te am mereu lângă mine, doar sper.

Că mi-e frică de sărutul căsniciei care tulbură iubirea,


De melancolia zilelor care cimentează orbirea
Visând spre o viaţă mai bună, ca o himeră trecătoare,
Dar nu-i mai dulce nicio clipă prezentă sub soare!

D o bo r ât u r i d e v ân t

Din dese groaznice gemete ale pădurii,


Lupii urlă în neștire în bătaia lunii,
Năpraznicul vânt culcă-n toi toți molizii falnici,
Rădăcini șerpuitoare apar pe munții jalnici.

336
Pe aripi de vise
Vântul împrăștie șuvițe goale pe creastă,
Furios se zguduie pământul de pe coastă.
Trunchiuri se despică, se culcă și se întrețes,
În vuietul pădurii... totu-i de neînțeles!

Iubiți-vă unii pe alții

Iubiți-vă unii pe alții


Cu vraja inimilor voastre,
Îmbrățișați-vă ca frații,
În valsul zărilor albastre!

Căci toți îngerii vor sta cu voi


Cât veți trăi pe acest pământ,
Iar iubirea va curge șuvoi,
Prin al Dumnezeului cuvânt!

Spiritul nostru strălucește


Pin puritatea-i înnăscută,
Divinul viața ne-ndulcește,
E doar iubire... nevăzută!

Iubirea infinită

Stăpânești o lume-ntreagă
Cu glasul tău catifelat,
Am visat o viață dragă
Să devin OM înnobilat!

337
Parole sulle ali dei sogni
Te-am iubit din tinerețe
În stilul meu de-ncepător,
Iar acum la bătrânețe,
Sunt fiul tău ascultător!

O iubire nu-i mai mare


În Universul infinit,
Trebuie să ai răbdare,
Să te apropii de zenit.

În inimă intră adânc


Și-n labirintul cel ascuns,
Inocent, umil precum un țânc,
Găsești taine de nepătruns!

Găsești ființa iubită...


Nu e doar în exterior,
Inima-i cu a ta unită,
Va dăinui și-n viitor!

Udă zilnic această floare


Cu dulci cuvinte și-mbrățișări,
Nu e vreun extaz mai mare
De a atinge divine stări!

Frumusețea mai contează


Când inima ți s-a deschis?
Ființa ți se luminează...
Soarta te va duce în paradis!

338
Pe aripi de vise

Rahim Karimov
CV
Rahim Karim (Karimov) - Uzbek-
Russian-Kyrgyz Soviet poet, writer,
publicist, translator (b. 1960, s.Osh,
Kyrgyzstan). Graduate of the M. Gorky
Moscow Literary Institute (1986).
Member of the National Union of Writers of the Kyrgyz
Republic, official representative of the International Federation of
Russian-Speaking Writers (London-Budapest) in Kyrgyzstan, member
of the Union of Writers of Russia, laureate of republican literary
prizes named after Moldo Niyaz, Egemberdi Ermatov. Honorable
Ph.D. (Morocco). Laureate of the International Peter Bogdani Prize
(Brussels - Pristina).
Member of the International Writers Association (Belgium).
Winner of the International Peace Prize named after Swami
Vivekananda (India). Ambassador of the World Children's
Movement for Central Asia (Nigeria). Member of the World Nations
Writers Union (WNWU) Kazakhstan. Member of the World Haiku
Association (Japan). Gold Prize Laureate (Ethiopia). Laureate of the
International Writers Union of English Writers Award (India).
„Рrominent figure of the world” (Morocco). „Author of the Year -
2019” (Netherlands). „Author of the year -2019” (Montenegro).
Winner of the International Dardanicа Prize (Northern Macedonia).
„Author of the Year - 2019” (USA).
Representative of the radio project „Uniting the world with
the help of poetry” in Kyrgyzstan (Mexico). World Icon of Literature
(Mexico-India). Ambassador of World Literature Motivational Strips,
Oman. Ambassador of World Literature, World Academy of

339
Parole sulle ali dei sogni
Literature, Romania. The official translator of the international
literary magazine ITAСA (Spain).
Winner of the International Gold Certificate of Recognition
(Morocco). Winner of the Honorary Diploma of World Poets „Isla
Negra”, Chile. Recipient of the Certificate of Recognition at the
World Competition Rosas Orquideas Poeticas (Colombia). Laureate
of the International Prize „City of Galateo - Antonio de Ferrariis”,
Italy. Awarded the Diploma „Trophy for the Promotion of Literature
at the Global Level” (Guinness World Record) of the World Academy
of Literature, the World Association of Poets (Romania).

Anniversary

Sorry, my anniversary
the year coincided with the World Pandemic
on the spread of coronavirus.
But my anniversary is not so important for me now,
and it’s important that the completion of this
World quarantine.
If Allah suddenly asked me:
“What do you want in honor of your sixtieth birthday?”
I would not hesitate to answer him:
“The health of the people of our Planet.”

A ge

Why should I hide my age


If he's all over his face.
What is rich, so happy
They say in such cases.

340
Pe aripi de vise

Why should I cut it,


Showing disrespect to God.
For giving me so many years
For this I must be grateful.

Thank you for every heartbeat


Thank you for every wrinkle.
Thank you for every gray hair.
Thank you for every breath.

And how many young people who have passed away in the world,
In infancy, after birth.
Thanks to Allah for all my years,
For spring, for winter, for summer, for autumn.

I don’t know how many years God will give me,


How many years will I still admire the sun.
To experience happiness with my children
Admire the flowers on this Earth!

Awake everyone with everyone...

How to live a rapture


Wishing people happiness.
Bliss drink juice
In the nectar of roses to bathe.

341
Parole sulle ali dei sogni
How to live a rapture, -
In the dawn, the whole world fall in love.
Make contact with nature
And smile at the sun again.

How to live a rapture


Enjoy every day.
And pour out my soul like rain
And with each breath wake up.

How to live a rapture


Good, filling the world.
And sing with the voice of my soul
With an orchestra of delicate lyres.

How to live a rapture


Wishing people happiness.
Bliss drink juice
In the nectar of roses to bathe.

Birch grove of the first love...

Lyrics

The birch grove of our love


I dream of a blissful white tale.
Loved you, loved you
The dew sparkled where the eyes were with happiness.

342
Pe aripi de vise

Eyes - currants stupefied the mind,


Your lips seemed a rowan?
I was buried in a pond of sweet thoughts,
We were very fond of each other.
Birch grove of first love
Lives in the soul - the wind sways.
The picture where you and I were alone
Lives in my eyes: alive - everything breathes.

Birch grove of white love


Birch forest of first love.
Birch flame of tender love
Birch memory of bright love.

D r e am o f a do c t o r ?

Once I heard about it,


that some doctors working in the hospital,
they dream about what they could have been as much as the sick.
Because every bed is money.
And on the question „why?”, One of the doctors answered:
“To live well, we must be many sick.
This is our bread, our profession, which feeds us.
We also have families, children...”
Apparently, the dream of these doctors came true.
Today all the hospitals of the world, even the morgues are
overcrowded.

343
Parole sulle ali dei sogni
People around the coronavirus will die in a circle.
Once I heard about it,
that some surgeons literally „get along” between themselves,
to carry out the operation.
There is even the cost of each operation,
which surgeon is paid by the native patient ...
Once I heard that dentists dream about that,
to their happiness was as much as possible patients with sick teeth...
Once I heard that pharmacists dream about it,
that they had more buyers with recipes ...
Today all the hospitals and morgues of the world are
overcrowded.
Only hospitals and pharmacies work ...
And all doctors say:
“You sit at home for us, we stayed for work for you!”.
But I do not believe in a single word from them...
And I wish all the doctors of the world as much work as possible,
and more money and happiness!
Ibo, today all doctors say:
“You sit at home for us, we stayed for work for you!”.

Treatment of humanity

The world is on treatment


He is not only healed from the coronavirus,
but also from other no less fatal diseases,
like hypocrisy, heartlessness,
shamelessness, betrayal,

344
Pe aripi de vise
deceitfulness, deceit, greed, intrigue ...
Mankind is being healed by the Chief Physician of the
Universe -
ALLAH!
The Chambers of the Planet are overwhelmed by the sick,
gives us all a useful injection
Nurse - Time.
Vaccine of Conscience.
I wish all of us brilliantly undergo a course of treatment,
and get well soon
with God's blessing.

L i br a

Every person
must have its own internal scales.
And he must be able to live by weighing
your relationship with other people.
Always obliged to keep the balance of his scales,
We must be able to return good for good.
In order not to be indebted to anyone.
May God grant us all timely repayment of our debts.

New performance

God is the Director of the Planet,


He began to put a new play on Earth.
The scenery is the same: still burning
There are two spotlights in the sky - the Sun and the Moon.
345
Parole sulle ali dei sogni

The same actors are engaged in the performance,


Only, behold, the events are different.
The essence and idea of the play is completely different.
The author of the play is Himself, the Most High.

People in quarantine are all over the world,


There is a struggle for survival.
Every day, people die from an insidious virus,
Everyone wears masks, protective suits ...

Thank God this is a performance.


And the performance ends sooner or later.
This tragedy is about to end,
Spectators of which are people themselves.

And everyone will draw for themselves a useful conclusion,


From this play staged by God.
Creator educates us with heavenly art,
We will know how to live right.

Hop e

Is every kiss today a disease?


Is every kiss today a death?
Today, every handshake is dangerous
Is every hug an alarm today?

346
Pe aripi de vise
Is every person in doubt today?
Is there a question in every person today?
Today, everyone is disrepair?
How is every person precarious?

I believe in a favorable outcome: God willing


When every kiss becomes health.
When every kiss becomes life.
When every handshake is happy!

Prayer

Oh God, have we really lived in the world for so many years


to become victims of some kind of virus one day.
Devoted their whole lives to establish themselves,
Declare ourselves about what we are capable of.

We have become scientists, writers, artists,


We have become doctors, educators, engineers.
Achieved success in other industries and fields.
We have become composers, singers and artists.

Is our price ultimately a virus


Have we really tried in vain for so many years.
Are all our efforts gone to waste.
Really our prayers will not be heard.

347
Parole sulle ali dei sogni
Please don't let Humanity perish so easy
Due to the virus invisible to the eye.
You know how to award for labor, merit.
Save us with your pity, mercy.

After all, everything is in your hands. It’s hard to look at the


afflicted.
It’s hard to see how people die in hospitals.
Keep all of us from this insidious virus,
Give us a chance to survive this difficult time for us.

348
Pe aripi de vise

Enzo Santese
CV
Enzo Santese è di Trieste, dove
risiede e lavora; svolge un’intensa
attività di promozione culturale
nell’ambito della letteratura, del teatro e
delle arti figurative.
Iscritto all’Ordine dei Giornalisti, si
interessa da anni di problemi della comunicazione radiotelevisiva;
critico d’arte, poeta e scrittore, ha al suo attivo numerosi interventi
su quotidiani e riviste. Organizza diversi eventi culturali e dirige
alcuni Festival di poesia (Poetando di Pordenone e Trieste, Festival
del pensiero in / verso di Venezia, Festival della Poesia del Mare di
Fiume in Croazia, Isola in Slovenia, e Trieste).
Scrive da vari anni testi per il teatro, la radio e la televisione
(Tele Capodistria e Rai); la sua bibliografia comprende oltre un
centinaio di pubblicazioni, divise fra le traduzioni degli autori
classici, greci e latini, libri di poesia, narrativa e saggistica e
monografie di artisti contemporanei.
È componente dei PEN Scrittori di Trieste.
Fa parte della sezione italiana dell’A.I.C.A. (Associazione
Internazionale dei Critici d’Arte); ha progettato e curato numerose
rassegne d’arte contemporanea, personali e collettive, in Italia e
all’Estero (Austria, Croazia, Francia, Germania, Inghilterra, Polonia,
Ungheria, Slovenia). Ha fondato e diretto la rivista d’arte e cultura
contemporanea “Check Point”.
Le sue liriche sono raccolte nei volumi: Diapason, 1976;
Cromie Lente, 1982; Sentieri di sommacco 1990; Velature emotive,
1992; Piani di volo, 1996; Chicca ascolta, 1999; Meridiani capovolti,

349
Parole sulle ali dei sogni
2001; Verdeacqua - versi in trasparenza, 2003; Orizzonti rivelati,
2004; Cenni e silenzi, nei ritmi della poesia, 2007; mareAmare, 2009,
Salendo per luce prima, 2010; Parvenze difformi, 2012; L’abito della
vita, 2016; I luoghi e i sensi, 2018.

Ipazia sull'altare*

Preraffaellita il tono, chiaro l'intento


di porre sull'altare il paradosso
di donna che paladina dell'ascolto
apre orizzonti di mente e di natura
in anime pronte a cogliere il pregio
della diversità in voce dissonante
e spirito libero da vincoli e convenzioni.

Charles sa accarezzare il corpo


con sguardi leggeri e proiettati
sul ruvido stridìo di nudo e sacro
in un tempio illuminato dalla chiara
logica del pensiero sospinto a mete
di ragione troppo distanti da fissi
e immobili stalli del consueto.

* Il riferimento è all'opera Ipazia (1885) del pittore preraffaellita Charles


William Mitchell

350
Pe aripi de vise

In cerca del vero

Cambiamo il volto della verità


e maschera sarà immutabile
come diaframma che cela il dato.
Nell'arcano giro della fortuna
resta impigliato il dentello del ricordo
che ci sprofonda nella storia di ieri
quando spavaldi paladini del nulla
abbiamo barattato la coscienza
con pochi spiccioli di effimera gloria.

Ebbene adesso conosciamo il vero


e lo poniamo sulla bilancia esatta
che equilibra il detto pensando
al tempo infame del docile cenno
di assenso a imprese degne di rampogna.

Nizza dal castello

Le immagini di Caroll fermano


nell’istante il tempo lungo di un ricordo
mosso dal pensiero fino al Castello
avamposto di meraviglie consegnate
a una temperie che si fa capsula di gioie
regalate all’uomo da un Dio generoso
di forme seducenti, aria vivida, luci calde
discordanti dal buio nel chiaroscuro dei tempi.
351
Parole sulle ali dei sogni

I doni d’aria, cielo e terra chiedono


devozioni diverse, suggerite anche da un morbo
positivo istigatore di pensiero in un’era
rivolta tutta a quanto sta fuori
e poco incline a godere dei paesaggi
di un’interiorità sollecitata a dire
cose vere nella giornata indotta
a solitudini inquiete ma sane.

Verso il consueto

Nel dedalo di passaggi


e nell’intreccio sovrapposto di scale
scruto l’aria di viaggiatori
chini sul giornale che vibra
al rollio delle carrozze,
vincono il tratto della solitudine
gettando lo sguardo allo schermo
del telefono che squilla.
Intanto sfila in prospettiva
la geometria parallela dei binari
come piste di avvio a incontri
di cose e persone inattese
come dono della sorte
in tempi di generosità rara.

352
Pe aripi de vise

La chapelle e il cielo

Delle reliquie resta solo il ricordo negli annali


per dire quanto grande il re e quanto sorgente emotiva
il segno di una Passione comprata per la meraviglia
di un monarca custode di sacre testimonianze
di Cristo mandato a morire sul Calvario.
Lo spazio trafitto dai raggi del sole
attraverso i vetri di mille colori che portano luce
sui volti estasiati di pellegrini poco accorti del sacro
e concentrati in strumenti di ripresa
accesi sulla necessità di protendere nelle case
l'incanto di pareti trasparenti che narrano
presenze e storie da libri di sapienza antica
nello slancio gotico tra terra e cielo.

Palma da venezia

Micromega è giardino di parole,


musiche e colori impressi
su sguardi lanciati spesso
dietro lenti pensate da Roberto
a ponte su nasi pronti a catturare
anche il profumo di forme e frasi
in mezzo a gente che parla e ascolta.
Lì è il passaggio di mano
per un dono festante di simboli
la palma avvoltolata
353
Parole sulle ali dei sogni
in spirali di verde scuro
si apre lenta lenta
quasi a saggiare la luce piena
e dare illusioni di sorsate
leggere di clorofilla
quando il tavolo d’Alexandra
di carte sconnesse
reclama urgenza di spazio chiaro
in mezzo a faldoni di legge
con vitali auspici
di Antonella, poetica
guardiana di un piccolo miracolo
nella natura d’arecacea*
che avanza verso il cielo
incurante di terrene cure.

Le palme appartengono alla famiglia delle arecacee

A c qu a ac q u a

Le radici affondano nelle vene profonde


di una terra dove i sassi frammisti a ghiaia
parlano di tempi percorsi da scorribande
di uomini tesi sempre a catturare
il senso di un patrimonio di cose
dominante sulla dote di pensiero e cuore.

L'acqua è duttile in forza e leggerezza


lambisce nel fluire calmo di un'andatura
354
Pe aripi de vise
che scava quando accelera e abbatte muri
inutili ostacoli sulla corsa di ondate
sospinte in un'inarrestabile avanzata ipogea.
E intanto sopra dove il mondo vive e pulsa
c'è chi nuota nelle pieghe di un giorno
avaro per la sete e per le attese di futuro.

A Ma r i an n a

Nell’universo di lettere incise


e immagini impresse ti muovi
con leggerezza che sa rendere
lieve il tono più austero
e bello l’incontro più casuale.
Lo scorpione ha in te
attutito le chele d’attacco
e assunto slanci e forze di frecce
come sagittario vero.
E orizzonti di felicità
inscritti nel libro dei desideri
sicuramente avranno speculari
corrispondenze nella vita d’ogni dì.

M a mm a i n i c o n a

Nell’universo di lettere incise


e immagini impresse ti muovi
parvenza che sa rendere
lieve il tono più austero
355
Parole sulle ali dei sogni
e bello l’incontro più casuale.
La memoria ha in te
attutito le punte del vivere
e assunto slanci e forze
di sentimenti veri
tenaci nel tempo dell'anima.
E orizzonti di felicità
inscritti nel libro dei desideri
che hai scritto per noi
ancor bimbi attenti alle carezze
sicuramente avranno speculari
corrispondenze nella vita di oggi.

Cattedrale in fiamme

Eravamo muti
in mezzo ai clamori
di giovani vocianti e felici
in fila davanti al portale
aperto nelle intermittenze
della regola sui flussi moderati.

Guardavamo la guglia inerpicata


in un cielo potente a dire
che dio era lì vicino vicino
ma si è distratto per un attimo
e lingue di fuoco hanno ingoiato
tetto e pinnacoli in un lunedì

356
Pe aripi de vise
di passione anzitempo
che i calendari segneranno
come giorno dannato dal fuoco
per il conteggio di mesi
dove la cattedrale rimessa a nuovo
farà vibrare le vetrate di canti
a esorcizzare le potenze di fuochi
ingordi divoratori seriali.

Siamo ancora muti


nel percorso ripetuto di immagini
rivelatrici di magie onnipotenti
che riducono a nulla grandezze
di eternità solo presunta.

Parliamo sotto voce


vedendo nel silenzio della notte
gli stessi fuochi aggressori del sacro
disseminato di ustioni nelle navate
che ora respirano il cielo senza interferenze
di soffitti fragili fragili, pronti
a trasformarsi in macerie fumanti.

357
Parole sulle ali dei sogni

358
Pe aripi de vise

Lenuş Lungu
CV
Fondatore di due riviste letterarie:
Cronos e Taifas letterarie. Ho un sito
letterario Cronopedia, editore di riviste e
giornali italiani. Redattore, coordinatore Italia.
Fondatore di un'associazione non governativa Associazione
internazionale Caffe Letterario
Promotore culturale Italia.
Libri: Passeggiando attraverso i miei sogni; Amiamoci in
autunno; I fondatori della lingua rumena.
Sono apparsi vari giornali e riviste dal paese e dall'estero:
scarabeo del Colorado; Il momento in Italia; Giornale Strehaia;
Steaua Dobrogei; Emigrantul.it; Pensieri e parole; Poesis.it;
Associazione culturale, casa editrice; Associazione delle promesse
sociali; Congrega letterari, numerosi premi letterari: Premio 3
premio letterario Sicilia; Diploma di eccellenza poesis letteraro, ecc.
Coordinatore del progetto „Il sogno di uno scrittore diventa
realtà” - libri d'autore dell'autore.
Volume di antologia „Sorella India” dedicato alla raccolta di
fondi per organizzazioni non governative nella Repubblica dell'India,
Carlos Grianoppa, Sicilia 2017, 2019.

359
Parole sulle ali dei sogni

B a l l ar e

Le mie parole ballano


nei colori dell’arcobaleno
le rime timide volano
sulla folata di vento
tra le sue ali
respiro i colori del cielo
nell’odore di un giglio bianco
ogni verso dell’amore
ballare con i sospiri della luna
bacia l’anima
in cui dorme
il tuo silenzio
e le tue labbra si toccano leggermente
con un tramonto
i nostri passi allo stesso ritmo
distrutto dal tuo sorriso
chiudo gli occhi
e tutto sospeso nel tempo.

nostalgia

Gocce di nostalgia
Cado tra le mie parole
le tue comodità
in un sorriso
sulle lacrime della luna

360
Pe aripi de vise
mi hai lasciato sogni
solo per colpire le stelle
al mattino
dammi il tuo bacio
nel vento
addio
prima del tramonto
sarai come la brezza
che viene dal mare calmo
e la tempesta scoppierà
impronte digitali sulla sabbia.

N u do

Respirando in silenzio sussulta


vuoto all'esterno, vuoto all'interno
dietro finestre chiuse.
la mia mente, con i pensieri
e storie vissute
flusso in sequenze
immagini distorte
galoppa come un cavallo
con la testa libera, per sognare
a niente e niente
rimane vuoto
con la dura realtà della vita
tutti i giorni.

361
Parole sulle ali dei sogni
Sussurri

Flusso di sussurri
in linee silenziose
anima vissuta
nel tempo dimenticato
sogni illuminati
della luna
il brivido del silenzio
mi parla in versi
e la mia vita
sarà poesia.

Desiderio

Non puoi andartene


come dimenticare
tutto nella notte
non importa quanto possa
sembrare facile
estinguere una stella
e rimani sotto le palpebre
estinguere la luna amara con una nuvola
colora il mio silenzio
su un sorriso che è uscito
per nascondere il mio dolore
Sto perdendo di notte
di notte ti perdono
ti nascondo tra le coste

362
Pe aripi de vise
che mi mancano
mese amaro
quando tutto quello che voglio
è rosso brillante
non voglio perderti
nel mondo esterno
rimani invariato
rosso invisibile.

Fantasie

Mi sto fermando
all’ombra di una stella
e sto perdendo
nel cuore della tua canzone
immagini della luna
fantasie di parole
vestito di colore
notte al gusto di pistacchio
la tua voce cristallina
mi ha vestito nel mare
i venti dei nostri sogni
piccoli tocchi
segnale acustico.

363
Parole sulle ali dei sogni

Ti aspetto

Apro in silenzio la porta,


scendo le scale
quando si riposa il sole
al di là del mare,
ti aspetto nelle tardi ore
lì, dove posso incontrarti
lontano dal mondo
e ti ascolterò
nel silenzio infinito
di un solstizio senza parole,
piena zeppa di amore
e ti seguirò
nella luce di un pensiero
in un giorno senza velo
lì, incontrerò il tuo volto
ed i tuoi occhi mi parleranno di te,
le mani racconteranno inutili storielle
e i tuoi dolori saranno anche i miei.
è tutto magico, è tutto silente,
mentre le nostre anime
si accarezzeranno.

364
Pe aripi de vise

Ti ho visto

Ti ho visto
calpestando il mio cuore
tagliando le mie speranze
nascosto
ho sentito il pianto
scivolando giù per le mie guance
ho sentito il mare
rompendo le loro onde
il vento spazza il fogliame
grandi alberi
la mia anima soffre
di un sorso di felicità
ho sentito il mio cuore battere
il mio respiro diventa più forte
chiudendo gli occhi
Ho visto il mio amore
sotto le ceneri del desiderio
tra le macerie del tempo.

L a t ua l uc e

Fammi entrare
nella tua anima
sentire la tua luce
su di me
nella quiete della notte
365
Parole sulle ali dei sogni
in un sogno a vela
sulla tua pelle
in un mare di silenzio

intrecciato con vecchi colori


la nostra voce è senza fiato.

S o gn i pr o i b i t i

Sogno, mi illudo
ti bacio il respiro
quando il tempo si è fermato
e le tue labbra portano l'oblio
il tuo calore una raffinata sinfonia
in un sussurro nella sua voce
sulla bocca di un desiderio
in un ritmo
che attraversa l'anima
vibra, soffia, brucia
in una lingua di fuoco
che terremoto di notte.

366
Pe aripi de vise

Ioan Muntean
CV
Născut în oraşul Pâncota (1956, 7
ianuarie), Arad, copilărit în Târgu-Jiu,
Gorj, adolescent în Breaza, Prahova,
stabilit în final în Braşov. Militar de
carieră de la 14 ani până la pensionare în
2000. Am cochetat cu poezia şi proza de
pe băncile liceului cantemirist, apoi în şcoala şi cariera militară am
fost alternativ creator, recitator, organizator de activităţi culturale.
După pensionare, începând a cunoaşte tainele internetului şi
ale lumii virtuale am devenit administrator de reţele sociale şi pe
rând redactor, tehnoredactor şi editări de cărţi şi reviste.
Am tehnoredactat, editat şi publicat online circa 350 de titluri
de cărţi şi reviste pentru Biblioteca Cronopedia (pe care am
conceput-o împreună cu Lenuş Lungu), din care cam jumătate au
fost şi tipărite.
Încă de la lansare am fost redactor şef al revistelor Cronos –
peniţa de aur, izvor de cultură (din martie 2013) şi Taifas literar (din
noiembrie 2015), în care periodic am publicat parte din creaţiile
mele poetice.
Am editat şi tipărit 25 de antologii şi cicluri antologice (unele
în 3-4 volume): Priveşte visând, iubito (2015), Antologia poeţilor
români contemporani din întreaga lume (2015), Zborul frunzelor din
ceruri (2015), Amprente temporale (3 volume, 2011, 2013, 2014),
Femeie omniprezentă (2016), Cuvinte pe aripi de gând (româno-
franceză, 2015), Cuvinte sculptate (2015), Pe o cruce de lumină
(2016), Ziditori în abstract (2019), Anotimpurile cuvântului (2019),
cilul Metamorfozele naturii – simfonii albastre (4 volume, 2016-

367
Parole sulle ali dei sogni
2017), Mini-concursuri cronopediene (2 volume, 2019), Fluturaşi
isteţi (2017), România – eterna poveste (3 volume, 2017-2018).
La acestea se pot adăuga colecţiile Vieţile Sfinţilor, Origine
nume, Rugăciuni, Acatiste, paraclise, canoane, zeci de cărţi de autor
(versuri sau proză).

Eram cândva alături

(vis temporal)

Totul s-a sfârşit!... Coardele timpului au îngheţat pentru


mine şi tărâmul relaxării e pustiu... Amintirile mi se preling
oaselor desperecheate... Cândva, la o scară temporală poate,
undeva, la un capăt de Univers o raţiune post-umană îmi va
pătrunde amintirea contemplativă căutând prin amintiri ecoul
inceputului, repercutat îndelung în vidul memoriei celeste. Va
regăsi atunci sub frunze ruinate de rugina anilor galactici o
amintire a Timpului, un fulger de iubire ce luminând un cer al
spaţiilor oarbe... pustii... a născut gândul Destinului... gândul
meu de...
Eram cândva alături, dar... Ciocnirea fusese inevitabilă,
era întrun fel apriori. Inerţia unui război al Lumilor ne azvârlise
într-un colţ de Univers, undeva unde planete verzi se înfăşurau
haotic în jurul unui soare portocaliu, al hăurilor de portocaliu.
Ţinându-ne, păşeam printre aceste ruine ale unui început
imprevizibil încă... Păşeam la rândul meu haotic, când
Fascinaţia, obtuză, dar persistentă, se exercită în creierul meu
obosit de Timp. Provenea din alte spaţii, deosebit legiuite şi
totuşi atât de familiare simţurilor mele...

368
Pe aripi de vise
Cu siguranţă că toate acestea nu sunt decât rodul rănilor
suferite în toiul luptelor, însă totul părea atât de logic, de real,
încât de acolo, din străfundurile hăului în care odihneam,
vedeam: se apropia. Într-o linişte singuratică până la durere şi
în acelaşi timp oarbă... Nu spunea nimic... Se apropia şi atât.
Era sfâşiat pe toate părţile, pătruns de un indefinit număr de
culoare întortochiate, prin care zăream, întrevedeam ce era
dincolo... Dincolo, în urma Lui! Se apropia lin, picurând parcă,
ostenit... Se apropia şi mă privea ţintă, mă hipnotiza. Orice
încercare de a mă feri din drumul său era zadarnică.
Intevitabilul TREBUIA să se producă, iar ciocnirea... ciocnirea
ne va distruge... trebuia să ne...
Era aproape, nebănuit de aproape şi totuşi mai avea încă
mult de parcurs până la mine. Acum vedeam clar ce era
Dincolo, în urma Lui: vedeam nimicul! Un început de nimic din
care deabia apoi avea să renască o nouă EXPLOZIE. O explozie
eternă, fără sfârşit şi fără început, plină de spaţii... dar
Atemporală. Pentru EA timpul nu avea putere de pătrundere.
Şi nu avea, pentru că EL se apropiase, îşi trăsese ultima
suflare iar imensul său Trup se prăbuşise... se cufunda
ireversibil în Mine... TIMPUL MUREA... Timpul... pentru
totdeauna?!
Urmă Tăcerea. O tăcere imensă ca bolţile unui Univers
de nepătruns. Şi peste ea un ecou. Un ecou imperceptibil prin
puterea sa de a se repeta, dar pe care EU îl descifram de
fiecare dată: era ecoul ultimelor Sale sclipiri de viaţă, ecoul a
ceea ce nu trebuia nicicând să moară! Iar eu, Spaţiul cu
infinitele-mi dimensiuni eram silit şi aveam obligaţia morală
să-L port în Mine, să-L dăruiesc urmaşilor mei, precum şi

369
Parole sulle ali dei sogni
predecesorilor mei... pentru că totul era atunci posibil, doar EL
murise...
... Din Trupul Timpului un nectar al Spaţiului aţi tânjit şi
v-aţi războit cu însuşi Universul pentru EL! Acum beţi-l, când
amintirile prins-au să se-ngroape. Beţi-l îndulcit cu sânge şi cu
moarte. E MULT ŞI PENTRU TOŢI!
Doar Timpul nu mai este. Voi v-aţi vrut stăpâni pe
Univers şi V-aţi robit pe veci statorniciei. Aveţi tot spaţiul, dar
aţi uitat CE-I UNIVERSUL!
... Şi mă gândeam că totul a pornit atunci când în neguri
îndepărtate ale unui început un Om a azvârlit cu o piatră
întrun semen al său...

2 poem

bărbatul iubeşte lumina muzicii sale


femeia e un film ca o prindere cu viaţa orgii de aur
în jertfe antice sentimentul lui
prin vămile ei precum fiara cu pieptul greu
cântă din ochi orbind femeia
ea dăinuie capcana în care el iubeşte

3 trei

dragostea lui pentru dezlănţuite iubiri


este atât de mare
încât inima lui în amurg
se topește pentru ea

370
Pe aripi de vise
până în noapte iubind
atunci când el
departe de ea
îmbrăţişează
şi sărută până în zori
un trup de-o frumuseţe visată

vă întrebați
în minte
cum el vede
şi intră
şi tot ce face
e timp de așteptări pentru moment
când ea spune da

4 p at r u

altă lume nemărginită


şi acum vezi pieţe largi
mulţimea se-nghesuie
pentru că trebuie să fie
din nou o eră

nu-mi place lutul din jurul gâtului meu


n-am văzut văzut oraşe în oraşe
un chip ciudat
şi o căsuţă poştală

371
Parole sulle ali dei sogni
cu vorbe ca să nu pierd astrele
ce fac suflete

din cauza motorului


suflu şi respir oxidat
cu degetul

5 ci n ci

dar zburătorului i s-a ridicat


vrând să-şi încheie drumul
cu talpa piciorului stâng
pe sabie cu capul

atuuI orei nenăscute


cu stropii deîmpărţit cu vederea doar
nu trebuie să înteleagă lumea
neatinsă într-o baltă fără fund
şi scoarţa trunchiului tău
să se adune în vremi trecute

un vis de săptămâni
încurcat şi cârtit
din mâzgăleli pe geamul autobuzului
alese de oameni ai iubitei
cu un verde potir
ca o floare de pictor

372
Pe aripi de vise

6 şase

vremea
doamne fereşte
îmi venea devreme
peste bolţi aprinse
de anotimpuri
mă fascina de-a dreptul
din apa botezului
şi cu biserici

diavolul
deşi n-am înţeles niciodată vreunul
cu limba nu pare ca toata lumea
vrea să termine un vapor
un cuvânt
ca atunci timpul

adun toate aceste păsări


ce reprezintă un fel nevăzut de oraşe
oraşe de un verde potir
ce se ştiu
ca tine
aşa de cuvioase

373
Parole sulle ali dei sogni

7 şapte

poezii
din mari aşezări
de piersică frumoasă
precum se voiau vândute
pe oameni contemporani
zămisliţi din
migrările norilor
se şterg curat
cu exactitate heraldica
a fructelor
domnişoara mea

8 o pt

mersul aşa
trece prin minte atunci
şi l-au furat
precum un cal încordat
totu-i aici înfricoşător
şi nu l-am cunoscut prea ţipător
de lumină
şi scriu cu apa botezului
care iubise mult
deşi n-am găsit cuvinte
dar cu privighetorile ce scriu
lucrurile merseseră bine
374
Pe aripi de vise
şi şterg curat
cu biserici suprapuse ca-n fresce
cojile de bătrâni
încât să nu fie lacrimi
căci ea este
şi voi sunteti
capătul de la răsărit

vultur
am văzut scris
undevă departe
fără să îl ştie
pe el
crângul

11 plăceri

am o plăcere deosebită
să pot zbura dedesubt
şi să împrăştii caii ţăranului
ce protejează viitorul
fără să scoată dintr-însul bucurii
şi noi felinare să rătăcească pe degetul
ce mă iubea

375
Parole sulle ali dei sogni

12 degete

degetele mele
frumos se mântuie
noaptea
când stau pe stânci cu timpul

şi-ţi mai număr şi atunci


matematic
din cupolele uriaşe ce te alcătuiesc
în cuvinte de culoare
câteodată rugăciunea curgea inspirată
şi scriu în penumbre
cum împiedică credinţa oarbă
care abia o fredonez
şi autorii vremii trecute
mânuiesc un troc

376
Pe aripi de vise

Gabriela Mimi
Boroianu
CV
Născută la data de 13 iunie 1967, în
orașul Drobeta Turnu Severin, județul
Mehedinți, absolvă liceului în anul 1985,
publică primul volum de poezii intitulat
„Cântând iubirea” în anul 2014, urmează apoi „Balada iubirii” în 2015,
„Jurnalul unei muze” în 2016, „Efemeride” în 2017 și „Nostalgiile
cuvintelor” în 2018.
Este publicată în mai multe antologii:
„Cioburi de vise I” – Editura Stef 2013, „Toamna 2013” – Editura
Editgraph 2014, „Iubirea dincolo de vis – Editura StudIS 2014, „Privește
visând, iubito”, – Editura Editgraph 2014, „Din livada înflorită a iubirii” –
Editura EMMA 2014, „Mama” – Editura Autograf MGM 2014, „Perlele
Domnului” – Editura Autograf MGM 2014, „Zborul frunzelor în ceruri” –
Editura Editgraph 2015, „Căpuşa” – Editura Rotipo 2015, „Poezii de
primăvară” – Editura Rotipo 2015, „Poezii de vară”, – Editura Rotipo
2015, „Poezii de iarnă” – Editura Rotipo 2015, „Poezii de toamnă” –
Editura Rotipo 2015, „Fiori de taină” – Editura VITAL Prevent Edit 2015,
„Satule izvor de dor” – Editura Rotipo 2015, „Surâsuri înlăcrimate” –
Editura Vital Prevent Edit 2015, „Cuvinte pe aripi de gând” – antologie
româno-franceză – Editura Inspirescu 2015, „Prietenii literare Drobeta
Turnu Severin-Baia Mare Editura Ioan Romeo Roşiianu 2016, „Femeie
omniprezentă” – Editura StudIS 2016, „Nu mă uita” – Biblioteca
Albanezul Amanda Edit Verlag 2016, „Pe o cruce de lumină” – Editura
StudIs 2016, „Poezie şi suflet” Ciclul „Metamorfozele naturii-simfonii
albastre” (primăvara) – Editura StudIs 2016, „Şoaptele verii” Ciclul
„Metamorfozele naturii-simfonii albastre” (vara) – Editura StudIs 2017,

377
Parole sulle ali dei sogni
„Cuvinte în zbor” Ciclul „Metamorfozele naturii-simfonii albastre”
(toamna) – Editura StudIs 2017, „Vorbe de vis” Ciclul „Metamorfozele
naturii-simfonii albastre” (iarna) – Editura StudIS 2017, „Jurnal de
călătorie” vol 1 – Editura Kitcom 2017, „Jurnal de călătorie” vol.2 –
Editura Kitcom 2018, „Clepsidra cu sentimente” – Editura Emma Books
2018, „Jurnal de călătorie” vol 3 – Editura Kitcom 2019, „Mini
concursuri cronopediene” vol 1 – poezii, poeme – editura StudIs 2019.
Deasemenea colaborează cu mai multe reviste: „Cronos-penița
de aur”, „Taifas literar”, „Amprentele sufletului”, „Mantaua lui Gogol”,
„eCreator”, „Terra Grifonis”. „Bogdania”, „Cafeneaua politică şi
literară”, „Dor de Dor”, „Confluențe Literare” (on-line), „Constelaţii
diamantine”, „Singur”, „Arca lui Noe”, „Amfitrion”, „Caligraf”,
„Hyperion”, „Lumina”– revistă transfrontalieră, „Vorba noastră”.
Premi şi distincţii: Premiu acordat de Editura Stef pentru
activitatea literară şi contribuţia adusă la realizarea antologiei „Cioburi
de vise” 2013; Menţiune la „Concursul internaţional de poezie
„Alexandru Macedonschi” sub egida USE Craiova editia I 20.06. 2015;
Premiul III la concursul la Concursul naţional de poezie, proză, eseu,
reportaj, epigramă, artă plastică „Dropia de aur” editia a-III-a august
2015; Diplomă de excelenţă acordată de Fundaţia Culturală Lumina cu
ocazia comemorări poetului Mihail Eminescu – 15.06.2015; Premiul
„PORNI LUCEAFĂRUL” – Festivalul internaţional de literatură „Mihai
Eminescu” România ediţia XXVI-a 2016; Diplomă de excelenţă pentru
promovarea operei eminesciene – Academia de ştiinţe a Moldovei
Institutul de Filologie; Premiul III la concursul de poezie „Memoria
slovelor” ediţia II 2016; Premiul Orfeu – Societatea scriitorilor
Danubieni Festivalul european de literatură SENSUL IUBIRII Ediţia XVIII
2016 Drobeta Turnu Severin; Diplomă de excelenţă – pentru
promovarea culturii române Biblioteca Judeţeană „I. C. Bibicescu”
Mehedinţi ZIUA CULTURII NAŢIONALE 15.ian. 2017

378
Pe aripi de vise

Barca fericirii

Barca fericirii-i ancorată-n mal


Însă soarta-i mare în furtună,
Se-nvolburează aprig, val cu val,
Și-ntre noi obstacole adună.

De la mine pân' la barcă pași sunt doi


Însă soarta-i mare agitată,
Dau să intru-n apă, mă trag înapoi,
Barca mea-i aproape răsturnată.

De aş prinde-o clipă calmă, numai una,


Să pot s-ajung și-n barcă să mă sui,
De m-aş lupta cu soarta-ntotdeauna,
Zâmbind aș face-o, și-aş spune orişicui:

În barca fericirii de-ai urcat


Furtunile-s mai simplu de-nfruntat!

D e do r

Îmi cade cerul peste pleoape


Și-atât îs norii săi de grei...
C-adună revărsări de ape
Ca-n ploi să-nece ochii mei.

379
Parole sulle ali dei sogni
Când li se stinge-n zorii lumina
O flacăra-n suflet se-aprinde,
Tu ești cel care poartă vina!
– Vrea cineva? Aş vrea-o-a vinde.

Să ardă-n alt suflet pârjol,


Al meu să se însenineze,
Furtunile să-mi dea ocol
Ochii din nou să-mi lumineze!

Dar nu găsesc cumpărător...


Sunt jertfă-n flăcări unui dor!

Să nu mai fie

Cumva în cer, la îngeri, de m-oi duce


Să mă aduni din vorbele nespuse
Și din beția nopților apuse,
Să mă respiri când doru'-o să te-apuce!

Când Luna s-o trezi în dimineață


Să-i prinzi o rază de pumnul mâinii stângi,
S-o-nmoi în lacrimile ce le plângi
Ca-n dansul ei să mă întorci la viață.

Și alergând desculț prin câmpul cu trifoi


Cu brațul pregătit să mă apuce,
Să ne-mbătăm cu-aroma toamnei ce se duce
Să nu mai fie explicații între noi.

380
Pe aripi de vise

Și de-ai să vrei să mă păstrezi mai mult,


Să-mi sângeri buza dulce cu-n sărut!

A m j u r at !

Și-a adunat durerile-n ceaun


Fierbându-le la foc mocnit de jale,
Afurisită soartă, stai să-ți spun
Mi le-a vărsat pe toate mie-n cale!

Condimentat din plin cu supărări,


Mult prea sărat de lacrima amară,
Mi-a înecat tot sufletu-n ocări
Făcându-mi bucuria să dispară.

Și ca rețeta să-i fie completă


Tuna și fulgera cu vorbe grele,
De parcă singur eram pe planetă
M-a „binecuvantat” din plin cu ele!

Mi-a opărit picioarele-n necaz,


În genunchi să cad și drumul să-mi sfârșesc,
Dar i-am jurat c-am să visez și treaz
Și nu renunț nicicând să te iubesc!

381
Parole sulle ali dei sogni

Singura vină

Mi-ai risipit privirea-n portativ


Cu ochii tăi adânci de fiica ploii
Şi-arând în gânduri timpul relativ
Ai încolțit semințele nevoii.

Şi-ai prăvălit de sus cerul senin


S-adapi speranțele să prindă viață
Punând o picătură de venin
Aprofundezi senzația de dulceață.

Cu trandafirii înfloriți pe buze


Dai foc la vise, noaptea să mi-o ardă,
Și-apoi zâmbind șăgalnic îți ceri scuze
Lăsându-mi ochii-n ochii-ți să se piardă.

Mă modelezi ca pe o plastilină
Căci mă topesc sub ochii tăi de ploi
Și cum se face că n-ai nici o vină
Când toate vrei să le-mpărțim la doi?

Sunt eu mai mult al tău căci tu mie nu-mi ești,


De toate câte sunt doar eu sunt vinovat,
Și inventezi pedepse ca să mă chinuiești
Când singura mea vină este că sunt barbat!

382
Pe aripi de vise

Bobița de lumină

Bobița de lumină îmi tremură pe geană,


Ar vrea să plece-n lume și să găsească lacul
Unde se strâng bobițe plângând o altă Ană
Ce s-a zidit în suflet aparținând de altul...

Bobița de lumină de azi nu-mi aparține,


Mi-ai stins-o c-un cuvânt ce glumă nu era
Şi-ai risipit iubirea în mii și mii fărâme
Și n-are cine-n urma din cer a o-aduna...

Și de ți-aş povesti

Și de ți-aş povesti nu mi-ar ajunge viața


Și nici oceanul maluri n-ar avea să cuprindă,
Cuvântul ce din somn trezește dimineața
Și soarele cu un zâmbet ar putea să-l aprindă!

Și de ți-aş povesti ar trece marea dealul,


Cărunta frunte munții încet ș-or apleca,
Pe doruri risipite să îi sărute malul
Când vorba mea duioasă glasu-şi va ridica;

Și de ți-aş povesti de-o inima ce bate


Când numără nisipul ce curge din clepsidră,
Că până sus, la ceruri, ecoul ei răzbate
Cu toate că-i ascunsă-n a pieptului firidă;

383
Parole sulle ali dei sogni

Și de ți-aş spune toate ascunsele mistere,


Ce viselor dau viața și le ridică-n zbor
Purtându-le ofrandă, doar cerului Venere,
Căci inimii nebune din lacrimi bat zăvor;

Și de ți-aş spune focul ce s-a aprins să-mi ardă


A liniștii câmpie, al bucuriei lan,
Ce-a ochilor lumină în lacuri vor să-mi piardă
Căci dorurile mute s-ar tot rosti în van.

Și de ți-aş povesti s-ar sătura și timpul


Și-n vălul nemuririi ne-ar înveli-apoi,
Ar prăvăli din ceruri pământ făcând Olimpul,
Doar ca să uite-o clipă dorințele din noi;

Dar am să tac, ca noaptea ascunsă după umbre,


Căci amăgirii azi nu vreau să-i dau tribut,
Vreau să-mi păstrez speranța și nu vreau gânduri sumbre
Vorbindu-ți de ceva ce să am aș fi vrut...

Eu rămân

Mă purta pe brațe vântul dorului,


Rătăcind pe drumuri să te întâlnesc,
Dar ascuns, departe,-n umbra codrului
N-ai lăsat un semn drumul să-l găsesc.

384
Pe aripi de vise
Se strângea în suflet suspinul amar
Căutând în vise locul unde ești,
Cum să-l aflu însă n-am avut habar,
N-am aflat tărâmul unde locuiești.

De-ai ști ce de lacrimi ochii mei au plâns...


În batistă cerul nu le-a încăput;
Pe-un drum lâng-o apă am vărsat ce-am strâns
Și-am rămas acolo că mult mi-a plăcut.

Pătura de iarba ce-nvelea câmpia


Luna ce în valuri fața-şi ascundea
Nepătrunse taine născând feeria
O frunză ce-n cântec jalea şi-o doinea.

Și cu ele una, eu am devenit


Răsăritul zilei într-o zi de vară
Ploaia ce revarsă dorul de zenit
Tot sperând iubirea-n cale să-i apără.

Dar tu ești departe, parcă în alt timp


Și nu este-o cale muntele să-l treci.
Eu rămân o ploaie în ăst anotimp,
Tu rămâi o toamnă desfrunzind poteci.

385
Parole sulle ali dei sogni

Numa-n vis

Aseară m-a purtat luna de mână


Și la fereastră ți-am făcut popas
Căci gândul meu cu gândul tău se îngână
Și-n așteptare clipele-au rămas.

Nebun se naște-un dor în răsărit


Și-n părul auriu rază se-aşează
Dar dormi... și nu vei ști că am venit.
Un suflet ce-n tăcere te veghează.

Când fir cu fir clesidr-a numărat


În bobul de nisip clipa ce-a trecut,
Un vis din somnul tău eu am furat
Și lacrima ce geana ți-a durut.

Și mâine seară iar am să mă-ntorc,


Să-ți veghez somnu-n răsărit de lună,
În gândul tău eu doru-am să mi-l torc
Că numa-n vis putem a fi-mpreună.

386
Pe aripi de vise

387
Parole sulle ali dei sogni

Cuprins
Cuvânt Înainte __________________________________________ 5
Foreword ______________________________________________ 6
Parola prima____________________________________________ 7

Mario Grasso ______________________________________ 9


Note biografiche _____________________________________ 9
Ti ho aspettata _________________________________________ 10
Il tuo segreto __________________________________________ 11
Carta che parla di te _____________________________________ 11
Smania _______________________________________________ 12
Come gabbiani _________________________________________ 13
L'attesa _______________________________________________ 13
Promessa _____________________________________________ 14
Dammi tutto___________________________________________ 15
Ti guardo dormire ______________________________________ 15

Landini Lorenzo ____________________________________ 17


CV ________________________________________________ 17
La valigia______________________________________________ 19
La nobilta’ strappata ____________________________________ 20
Bambina ______________________________________________ 20
La spada nel cuore ______________________________________ 21
Alzati ________________________________________________ 23
La bambola____________________________________________ 24
Il futuro ______________________________________________ 24
Il cucciolo _____________________________________________ 25
Anima vagante _________________________________________ 25
L’eterna icona _________________________________________ 26

388
Pe aripi de vise
Nicu Doftoreanu __________________________________ 27
CV ________________________________________________ 27
Tangoul singurătăţii _____________________________________ 29
Tangou zglobiu _________________________________________ 31
Tangou... „la minut” _____________________________________ 33
Tangou înţeles târziu ____________________________________ 34
Tangou de final ________________________________________ 35

Paul Rotaru ______________________________________ 37


CV ________________________________________________ 37
Oameni şi paie _________________________________________ 37
Poezia are o poveste ____________________________________ 39
Muzei mele ___________________________________________ 40
Regăsire ______________________________________________ 41
De vitae civisque _______________________________________ 42
Cum vine viaţa! ________________________________________ 44

Corneliu Neagu ___________________________________ 47


CV ________________________________________________ 47
Ulise _________________________________________________ 49
Epitaf fără cuvinte ______________________________________ 50
Nocturnă la citadelă _____________________________________ 51
Licornul cu frâu de argint _________________________________ 52
La margini de vis________________________________________ 53
Sfârşit de veac _________________________________________ 54
Gară fantastică _________________________________________ 55
Cântecul ursite _________________________________________ 56

Maria Ciobotariu __________________________________ 57


CV ________________________________________________ 57
În liniştea serii _________________________________________ 58
O văpaie de iubire ______________________________________ 59
Muguri de timpuri ______________________________________ 60
Aş vrea să opresc...______________________________________ 61

389
Parole sulle ali dei sogni
Un cântec de vioară _____________________________________ 62
În lumea de poveste_____________________________________ 63
Iubire sfântă ___________________________________________ 65
Călătoresc prin versuri ___________________________________ 66

Salvatore Cappalonga ______________________________ 67


CV ________________________________________________ 67
Memoria _____________________________________________ 68
Vanessa ______________________________________________ 70
Occidente _____________________________________________ 72
Capaci ________________________________________________ 73
Eroi __________________________________________________ 74
Via d’Amelio ___________________________________________ 75

Constantin Bidulescu _______________________________ 77


CV ________________________________________________ 77
Poetul în toamnă (Rondel) ________________________________ 78
Petale de iubire (Acrostih) ________________________________ 78
Bătrâneţea ____________________________________________ 79
Dum spiro, spero (terţină) ________________________________ 80
M-am risipit... (Pantum) __________________________________ 82
Un pahar cu lapte_______________________________________ 84
Parfum de femeie (acrostih) ______________________________ 86

Alicja Maria Kuberska ______________________________ 87


CV ________________________________________________ 87
Prescription for a poem __________________________________ 88
We are all brothers _____________________________________ 89
The next chance ________________________________________ 90
Thief of dreams ________________________________________ 91
The train ______________________________________________ 92
The Chat ______________________________________________ 93
Conversion ____________________________________________ 94
It is she _______________________________________________ 95
Sonnets to Laura in the museum of antiquities ________________ 96

390
Pe aripi de vise
Susy Gillo ________________________________________ 97
CV ________________________________________________ 97
Vite Vite ______________________________________________ 98
Suono deleterio ________________________________________ 99
Spazio molecolare _____________________________________ 100
L'ora del nuovo _______________________________________ 101
L'irriverente __________________________________________ 103
Il tempo scorre ________________________________________ 104
Grammatiche _________________________________________ 105
Ade _________________________________________________ 106

Maria-Ileana Tănase ______________________________ 107


CV _______________________________________________ 107
Nesfârşita înmugurire __________________________________ 108
Cuvintele tăcerii _______________________________________ 109
Mugure de suflet ______________________________________ 110
Lumina solemnă _______________________________________ 110
18 karate ____________________________________________ 111
Goliciunea chemărilor __________________________________ 112
Piatră de-ncercare _____________________________________ 113
Evantai din cuvinte _____________________________________ 114
Muguraş de viaţă, Elisabeth ______________________________ 115
Sonet de iarnă ________________________________________ 116

Camelia Ardelean ________________________________ 117


CV _______________________________________________ 117
Lună destrămată ______________________________________ 118
În mine-aleargă zilnic un ghepard _________________________ 119
Frunza ______________________________________________ 119
Dans ________________________________________________ 120
Navigatori____________________________________________ 120
Mă-mbăt cu apă moartă... _______________________________ 121
Încolţeşte marea... _____________________________________ 122
Rondelul paşilor de lut __________________________________ 123

391
Parole sulle ali dei sogni
Degust o fărâmă de stea ________________________________ 123
Îmi ţin în palme versurile... ______________________________ 124
Cuvinte-mi cresc... _____________________________________ 125
De ce să fiu o lacrimă... _________________________________ 125

Silvia Bodea Sălăjan ______________________________ 127


CV _______________________________________________ 127
Toiagul lui Moise ______________________________________ 128
Suburbiile şarpelui _____________________________________ 129
Felix culpa ___________________________________________ 130
Dialectica iubirii _______________________________________ 131
Apostol pribeag _______________________________________ 132
Determinare __________________________________________ 133
Istorii profane_________________________________________ 133
Sunt prizoniera propriului gând ___________________________ 135
Pecete ______________________________________________ 135
Recviem pentru timp ___________________________________ 136

Müesser Yeniay __________________________________ 137


CV _______________________________________________ 137
Love ________________________________________________ 138
Carvansarai of Night____________________________________ 138
Breasts ______________________________________________ 139
Vulva _______________________________________________ 139

Eden Soriano Trinidad _____________________________ 141


CV _______________________________________________ 141
Oh Palm _____________________________________________ 142
Res, non verba ________________________________________ 143
Broken spirit__________________________________________ 144
Hopeless romantic bard! ________________________________ 145
Enchanting ___________________________________________ 146
The ancient path ______________________________________ 147
The hand of time ______________________________________ 149

392
Pe aripi de vise
Metin Cengiz ____________________________________ 151
CV _______________________________________________ 151
Rose ________________________________________________ 151
A Dream _____________________________________________ 152
WAR ________________________________________________ 152
İlhami _______________________________________________ 153

Eliza Segiet ______________________________________ 157


CV _______________________________________________ 157
Just for a Moment _____________________________________ 157
Loss ________________________________________________ 158
Appearance __________________________________________ 159
Crease ______________________________________________ 160
Contours_____________________________________________ 160
Voice _______________________________________________ 161
Silence of Space _______________________________________ 162
Incomplete ___________________________________________ 163
To Have Less__________________________________________ 164
Be Yourself ___________________________________________ 165

Ovidiu Cristian Dinica _____________________________ 167


CV _______________________________________________ 167
Pe când toamna nu murise ______________________________ 168
Tentaţia _____________________________________________ 169
Bărăganul ____________________________________________ 170
Iubire pe un colţ de rai __________________________________ 171
Oul _________________________________________________ 172
România _____________________________________________ 173
Baia de sâmbătă_______________________________________ 174

Krishna Prasai ___________________________________ 175


CV _______________________________________________ 175
Sun-Shower __________________________________________ 177
Zen Poems ___________________________________________ 178

393
Parole sulle ali dei sogni
You Needn’t Suffer Defeat _______________________________ 179
And... I devoured life everlastingly ________________________ 180
The Current __________________________________________ 182

Deng Zhan, Siyuan ________________________________ 185


CV _______________________________________________ 185
Love is New and Only ___________________________________ 186
Each cold night has a lonely man __________________________ 187
Snow-like soul ________________________________________ 188
Maybe Everything Was Like A Dream Last Night ______________ 188
The Gentle Wind ______________________________________ 189
The Women Are Just Like the Spring in March _______________ 191
Let's Accept Our Lives __________________________________ 192
Let's Planting a Pair of Smiling Eyes ________________________ 193
The Night And the meteors ______________________________ 194

Radosavljević Zoran ______________________________ 195


CV _______________________________________________ 195
Tebi ________________________________________________ 195
Bol _________________________________________________ 196

Gabriel Todică ___________________________________ 197


CV _______________________________________________ 197
Eul lui Abu Omar ______________________________________ 197
Timpul înseamnă bani? _________________________________ 204

Ibrahim Honjo ___________________________________ 209


CV _______________________________________________ 209
My dream ____________________________________________ 209
You become... ________________________________________ 210
You dream your dreams_________________________________ 212
My sweet dreams______________________________________ 213
I flay with you_________________________________________ 215
Love give me wings ____________________________________ 216

394
Pe aripi de vise
I found love in my dreams _______________________________ 218

Gheorghe Pârlea _________________________________ 219


CV _______________________________________________ 219
Trandafirul (rondel) ____________________________________ 220
Încremenit în Cartea dintâi ______________________________ 220
În așteptare (rondel) ___________________________________ 222
Eu nu cutez s-ajung la stele ______________________________ 223
E timpul mersului pe sârmă ______________________________ 224
De Florii (rondel) ______________________________________ 225
Tot Ceru-i jos _________________________________________ 225
Ce-ar fi sa fiu un exorcist? _______________________________ 227
Fântâna _____________________________________________ 228

Slavka Bozovic ___________________________________ 229


CV _______________________________________________ 229
Gorge of the heart _____________________________________ 230
How come you have me... _______________________________ 230
I'd love to know _______________________________________ 231
Jasmine my... _________________________________________ 232
Your talisman... _______________________________________ 233

Liliana Badea-Cârstea ____________________________ 235


CV _______________________________________________ 235
Sunet de pian _________________________________________ 237
Visam _______________________________________________ 237
În locul ştiut de mine ___________________________________ 238
Gânduri _____________________________________________ 239
Mi-aduci bucuria cu o floare _____________________________ 239
Dantelă veche ________________________________________ 240
Concert de greieri _____________________________________ 241
Vibraţii ______________________________________________ 242
Cu fiecare clipă ________________________________________ 243
Strânge-mi gândurile ___________________________________ 244

395
Parole sulle ali dei sogni
Olga Văduva (Grigorov) ___________________________ 245
CV _______________________________________________ 245
Poetule ______________________________________________ 247
Dunăre, vals al iubirii ___________________________________ 248
Femeie ______________________________________________ 248
Seva cuvântului _______________________________________ 249

Eldar Akhadov ___________________________________ 251


CV _______________________________________________ 251
Dove è volato l’angelo __________________________________ 252
Caro mare ___________________________________________ 253
Pinus eldarica - il pino di Eldar ____________________________ 254
LE ALI DEI TUOI OCCHI __________________________________ 255
Pedestrian street nel parco o nel giardino come indicatore della civiltà
____________________________________________________ 256

Constantin Mîndruţă ______________________________ 259


CV _______________________________________________ 259
Mai spune-mi, mamă, o poveste __________________________ 260
Mi-e dor de tine, mamă _________________________________ 262
Cu fiecare frunză ______________________________________ 263
Fie__________________________________________________ 264
Iubito, iarăşi plouă _____________________________________ 265
Lasă-mă _____________________________________________ 266
Lumea_______________________________________________ 266

Bota Claudia ____________________________________ 269


CV _______________________________________________ 269
Atâta dor ____________________________________________ 270
Dorul străpunge lumina _________________________________ 271
Îngerul meu __________________________________________ 271
Singură cu tine în noapte ________________________________ 272
Viața e un fum ________________________________________ 273
Te întrezăresc _________________________________________ 274

396
Pe aripi de vise
Adorm poeții _________________________________________ 275
Celula iubirii tale ______________________________________ 276
Urc o Golgotă _________________________________________ 277
O fărămă de iubire _____________________________________ 278

Elena Tudosă ____________________________________ 279


CV _______________________________________________ 279
În dulce condamnare ___________________________________ 280
Aşteptarea ___________________________________________ 281
Ce n-aş da____________________________________________ 282
Mi-eşti ______________________________________________ 283
Sentiment şi poezie ____________________________________ 284
Vise deşarte __________________________________________ 285
De netrecut __________________________________________ 286
Zadarnice emoţii ______________________________________ 287
(Eu) îți sunt jumătatea ta ________________________________ 288

Labud N. Lončar __________________________________ 289


CV _______________________________________________ 289
Sidro noći ____________________________________________ 290
Zaboli jutro ___________________________________________ 291
Ako prećutim pjesmu ___________________________________ 292
Jedna žena sanja more __________________________________ 293
Kad veče rodi pjesmu ___________________________________ 293
Kao vučica ___________________________________________ 294
Na putu za Sjever ______________________________________ 295
Obećah joj školjku _____________________________________ 296
Oblačiš kišu __________________________________________ 297
Poljubac _____________________________________________ 298

Rini Valentina ___________________________________ 299


CV _______________________________________________ 299
I wish my wings were broken_____________________________ 300

397
Parole sulle ali dei sogni
Elena Agiu-Neacşu ________________________________ 303
CV _______________________________________________ 303
Metamorfoză _________________________________________ 305
Mulţi râvnit-au scumpa glie... ____________________________ 305
Săracă ţară bogată... ___________________________________ 306
Babele ______________________________________________ 307
Limbii române ________________________________________ 307
Toni ar fi băiat bun... ___________________________________ 308
Mama _______________________________________________ 310
În zeghe, lanţuri, cătuşe _________________________________ 311
Cu dinţii în carne vie____________________________________ 311
Snobism _____________________________________________ 312

Nguyen Chinh____________________________________ 313


CV _______________________________________________ 313
Em muốn nói với anh I like to tell you ______________________ 313
Em muốn nói với anh ___________________________________ 314
Niềm tin khát vọng The belief of aspiration__________________ 315
Niềm tin khát vọng _____________________________________ 316
Tạo hạnh phúc Creating happiness ________________________ 317
TẠO HẠNH PHÚC ______________________________________ 318
Xuân đầu tiên không có mẹ The first spring i lack mom ________ 319

Nicoleta Mija ____________________________________ 323


CV _______________________________________________ 323
Călători prin ploaie_____________________________________ 325
Călătorul_____________________________________________ 326
cântec fără cuvinte_____________________________________ 327
Gânduri... ____________________________________________ 328
Pantum în liniştea pădurii _______________________________ 329
Peniţa _______________________________________________ 330
Timpul fură nisipul din clepsidră __________________________ 332

398
Pe aripi de vise
Arpád Toth ______________________________________ 333
CV _______________________________________________ 333
Umil ________________________________________________ 334
Mi-e frică ____________________________________________ 335
Doborâturi de vânt_____________________________________ 336
Iubiți-vă unii pe alții ____________________________________ 337
Iubirea infinită ________________________________________ 337

Rahim Karimov __________________________________ 339


CV _______________________________________________ 339
Anniversary __________________________________________ 340
Age _________________________________________________ 340
Awake everyone with everyone... _________________________ 341
Birch grove of the first love..._____________________________ 342
Dream of a doctor? ____________________________________ 343
Treatment of humanity _________________________________ 344
Libra ________________________________________________ 345
New performance _____________________________________ 345
Hope________________________________________________ 346
Prayer _______________________________________________ 347

Enzo Santese ____________________________________ 348


CV _______________________________________________ 349
Ipazia sull'altare* ______________________________________ 350
In cerca del vero_______________________________________ 351
Nizza dal castello ______________________________________ 351
Verso il consueto ______________________________________ 352
La chapelle e il cielo ____________________________________ 353
Palma da venezia ______________________________________ 353
Acqua acqua__________________________________________ 354
A Marianna___________________________________________ 355
Mamma in icona ______________________________________ 355
Cattedrale in fiamme ___________________________________ 356

399
Parole sulle ali dei sogni
Lenuş Lungu _____________________________________ 359
CV _______________________________________________ 359
Ballare ______________________________________________ 360
nostalgia_____________________________________________ 360
Nudo _______________________________________________ 361
Sussurri______________________________________________ 362
Desiderio ____________________________________________ 362
Fantasie _____________________________________________ 363
Ti aspetto ____________________________________________ 364
Ti ho visto ____________________________________________ 365
La tua luce ___________________________________________ 365
Sogni proibiti _________________________________________ 366

Ioan Muntean ___________________________________ 367


CV _______________________________________________ 367
Eram cândva alături ____________________________________ 368
2 poem ______________________________________________ 370
3 trei ________________________________________________ 370
4 patru ______________________________________________ 371
5 cinci _______________________________________________ 372
6 şase _______________________________________________ 373
7 şapte ______________________________________________ 374
8 opt ________________________________________________ 374
11 plăceri ____________________________________________ 375
12 degete ____________________________________________ 376

400
Pe aripi de vise
Gabriela Mimi Boroianu ___________________________ 377
CV _______________________________________________ 377
Barca fericirii _________________________________________ 379
De dor ______________________________________________ 379
Să nu mai fie__________________________________________ 380
Am jurat! ____________________________________________ 381
Singura vină __________________________________________ 382
Bobița de lumină ______________________________________ 383
Și de ți-aş povesti ______________________________________ 383
Eu rămân ____________________________________________ 384
Numa-n vis ___________________________________________ 386

Cuprins _________________________________________ 388

401
Parole sulle ali dei sogni

402
Pe aripi de vise

În
http://lenusa.ning.com/forum/categories/biblioteca-cronopedia/

au mai apărut:
❖ Nicu Doftoreanu - Tangouri cu de toate
❖ Camelia Ardelean – Anotimpurile cuvântului
❖ Mircea Gordan – Nuiaua din pod
❖ Nicu Dofroreanu – Tangouri potrivite în stil englezesc
❖ mini-concursuri CRONOPEDIENE – vol. 2 – proză, interviu
❖ mini-concursuri CRONOPEDIENE – vol. 1 – poezii, poeme
❖ Lenuş Lungu – Ziditori în abstract (antologie)
❖ Revista Taifas literar nr. 25/ 2020
❖ Revista Cronos nr. 44/2020
În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia:
❖ Associzione Internazionale Caffe letterario & Biblioteca
Cronopedia – „Peace and love"
❖ Biblioteca Cronopedia – Visele nu mor niciodată
Colecţiile Bibliotecii Cronopedia:
Vieţile sfinţilor
Călătorii virtuale
Tradiţii
Originea numelor
Gastro&Literatura
Gânduri altfel
Mirific
Revista „Cronos – peniţa de aur”
Povestiri cu tâlc
Revista „Taifas literar”
Folclor internistic
Ne puteţi vizita şi aici: https://issuu.com/johnnyem
Contact editura Biblioteca Cronopedia:
mmaaiill:: ccrroonnoossttaaiiffaass@
@ggm
maaiill..ccoom
m
tteell:: 00777700440066886655

403
Parole sulle ali dei sogni

Association Internațional Literare Coffee


Unique in cultural current affairs and promoting
international literature. It represents the beauty that
transforms into the art of the word. Authors must always
reach the public. One way of interaction is the Anthologies
series, volumes signed by well-known authors.

Associazione internazionale del caffè letterario


Unico nelle attualità culturali e nella promozione della
letteratura internazionale. Rappresenta la bellezza che si
trasforma nell'arte della parola. Gli autori devono sempre
raggiungere il pubblico. Un modo di interazione è la serie
Anthologies, volumi firmati da noti autori.

Associazione Internazionale Caffe letterario


Unică în actualitatea culturală și promovând literatura
internațională. Reprezintă frumosul care se transformă în arta
cuvântului. Autorii trebuie să ajungă mereu la public. O cale de
interacțiune este seria Antologiilor,volume semnate de autori
consacrați.
Lenuș Lungu

404