Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI

Circulația autoturismelor si poluarea


atmosferică.Cauze, efecte, soluții posibile

Coordonator: : Conf. univ. dr. DUȚU – BUZURA Mircea

Student: Ţîru George Alexandru


Anul II IFR

Bucureşti 2020
Cuprins

1. Poluarea atmosferică

2. Sursele de poluare, principalii poluanţii şi acţiunea lor.

3. Gaze de eşapament.

4. Monoxidul de carbon(CO)

5. Masurile de prevenire şi ameliorare.

6. Metode de reducere a cantităţii emisiilor toxice de la motoarele cu

ardere internă sunt următoarele.

7. Principalele măsuri de conservare a calităţii aerului sunt.

8. Alte probleme legate de poluare.

9. Măsurile socio-economice de prevenire a poluarii atmosferii.


Poluarea atmosferică dăunează sănătății umane și mediului. În Europa, emisiile multor

poluanți atmosferici au scăzut substanțial în ultimele decenii, determinând o îmbunătățire a

calității aerului în regiune. Cu toate acestea, concentrațiile poluanților atmosferici continuă să fie

foarte mari, iar problemele legate de calitatea aerului persistă. O proporție semnificativă a

populației Europei locuiește în zone, în special orașe, unde apar depășiri ale standardelor de

calitate a aerului: poluarea cu ozon, dioxid de azot și pulberi în suspensie induce riscuri grave

pentru sănătate. Mai multe țări au depășit în 2010 una sau mai multe limite de emisie la patru

poluanți atmosferici importanți. Reducerea poluării atmosferice rămâne așadar importantă.

Poluarea aerului este o problemă la nivel local, paneuropean și al emisferei. Poluanții atmosferici

emiși într-o țară pot fi transportați în atmosferă, contribuind sau ducând la o calitate scăzută a

aerului în alte zone.

Aproximativ 90% din locuitorii orașelor din Europa sunt expuși la poluanți în concentrații peste

nivelurile de calitate a aerului considerate dăunătoare pentru sănătate. De exemplu, pulberile

fine în suspensie din aer reduc speranța de viață în UE cu peste opt luni. Benzopirenul este un

poluant cancerigen din ce în ce mai îngrijorător care, în mai multe zone urbane, în special din

Europa centrală și de est, este prezent în concentrații care depășesc pragul stabilit pentru

protecția sănătății umane.


Sursele de poluare, principalii poluanţii şi acţiunea lor.

Din punct de vedere al acţiunii substanţelor poluante în atmosferă asupra organismelor şi

mediului pot fi: cu efect direct şi efect indirect.

Poluanţii care au efectele directe- se caracterizează prin modificări promte ale morbidităţii şi

mortalităţii organismelor (monoxidul de carbon, dioxidul de sulf oxizii de azot, hidrogenul

sulfurat, metalele grele ).

Poluanţii care au efecte indirecte- se caracterizează prin influienţă indirectă asupra mobirdităţii şi

mortalităţii organismelor (efectul de seră, ploile acide, distrugerea stratului de ozon).

Cea mai importantǎ sursǎ de CO din poluarea generalǎ a atmosferei (60%) este produsǎ de

gazele de eşapament a autovehicolelor. S-a estimat cǎ 80% din cantitatea de CO este produsǎ în

primele 2 minute de funcţionare a motorului şi reprezintǎ 11% din totalul gazelor de eşapament

.Totuşi în prezent vehiculele polueazǎ de 8-10 ori mai puţin decât cele care au existat în

circulaţie acum 30 de ani dat fiind faptul că s-au intensificat preocupǎrile privind diminuarea

poluǎrii produse de motoarele autovehiculelor şi s-a realizat optimizarea procedeului de ardere şi

prin utilizare a dispozitivelor antipoluante.


În oraşele mari, poluarea este cauzată de transport, în categoria căruia intră: transportul rutier,

feroviar, naval, aeriantre, datoritǎ numǎrului foarte mare al acestora. Şi deoarece majoritatea

autovehiculelor sunt concentrate în zonele urbane (aprox. 90%), se poate înţelege rolul lor

deosebit de important în poluarea oraşelor.

În ultimul deceniu ca şi în alte oraşe din Europa în Republica Moldova transportul auto, a

devenit şi continuă sa ramîna sursa principala de poluare a bazinului aerian în prezent ponderea

lui constituie 159, 0 mii tone (gaze de esapament) sau 92% din emisiile sumare.

Gaze de eşapament.

Emisiile de poluanţi ale autovehiculelor prezintă două mari particularităţi

1.În primul rând eliminarea se face foarte aproape de sol, fapt care duce la realizarea unor

concentraţii ridicate la înălţimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mică şi mare

capacitate de difuziune în atmosferă.

2.În al doilea rând emisiile se fac pe întreaga suprafaţă a localităţii, diferenţele de concentraţii

depinzănd de intensitatea traficului şi posibilităţile de ventilaţie a străzii.


Ca substanţe poluante, formate dintr-un număr foarte mare (sute) de substanţe, pe primul rând se

situează gazele de eşapament. Volumul, natura, şi concentraţia poluanţilor emişi depind de tipul

de autovehicul, de natura combustibilului şi de condiţiile tehnice de funcţionare.

Compoziţia gazelor de eşapament.

a) CO – monoxidul de carbon;

b) CHx- hidrocarburi

c) SO₂- dioxidul de sulf;

d) NOx- oxizii de azot;

e) compuşi organici volatili (benenul);

f) funigine, azbest.
Monoxidul de carbon(CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai

mare printre poluanţii devastatori. Monoxidul de carbon este un compus al gazului natural se

formează în urma arderii combustibilului, în mod natural în urma metabolismul

microorganismelor şi în cel al anumitor plante. El se răspandeşte în atmosferă sau se formează în

stratosferă sub efectul razelor UV. O cantitate echivalentă de CO se formează prin acţiunea

omului în momentul combustiei carbonului şi hidrocarburilor. 67% din CO provine de la

vehicule, combustia carora nefiind complete decât dacă motoarele merg în plină viteză.

Cantităţile reziduale se ridică în straturile mai înalte ale atmosferei . Monoxidul de carbon este

un gaz toxic pentru oameni şi animale. El pătrunde în organism prin plamâni şi blochează fixarea

oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei puterea sa de fixare este de 240 de ori mai

importantă decât cel al oxigenului. Nivelul de otrăvire depinde de saturaţia sanguină, de

cantitatea de CO din aer şi volumul respirat. Monoxidul de carbon este toxic, dar în condiţii

atmosferice se leagă repede cu oxigenul atmosferic şi formează CO2 , CHx şi oxizii toxici emişi

în atmosferă participă la aş anumitul efect de seră.

Monoxidul de carbon(CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai mare

printre poluanţii devastatori. Monoxidul de carbon este un compus al gazului natural se

formează în urma arderii combustibilului, în mod natural în urma metabolismul

microorganismelor şi în cel al anumitor plante. El se răspandeşte în atmosferă sau se formează în


stratosferă sub efectul razelor UV. O cantitate echivalentă de CO se formează prin acţiunea

omului în momentul combustiei carbonului şi hidrocarburilor. 67% din CO provine de la

vehicule, combustia carora nefiind complete decât dacă motoarele merg în plină viteză.

Cantităţile reziduale se ridică în straturile mai înalte ale atmosferei . Monoxidul de carbon este

un gaz toxic pentru oameni şi animale. El pătrunde în organism prin plamâni şi blochează fixarea

oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei puterea sa de fixare este de 240 de ori mai

importantă decât cel al oxigenului. Nivelul de otrăvire depinde de saturaţia sanguină, de

cantitatea de CO din aer şi volumul respirat. Monoxidul de carbon este toxic, dar în condiţii

atmosferice se leagă repede cu oxigenul atmosferic şi formează CO2 , CHx şi oxizii toxici emişi

în atmosferă participă la aş anumitul efect de seră.

Masurile de prevenire şi ameliorare.

Utilizarea catalizatorilor purificării oxidative asigură o micşorare considerabilă a cantităţi I

componenţilor arderii incomplete a combustibililor şi CO în gazele de eşapament.

Metode de reducere a cantităţii emisiilor toxice de la motoarele cu ardere

internă sunt următoarele.


Utilizarea combustibililor gazoşi (H2,CH4) previne formarea unor compuşi toxici în gazelle de

eşapament iar utilizarea metanului conduce la reducerea emisiilor toxice în atmosferă. Utilizarea

acestor gaze este eficientă pentru transportul auto din raza urbană.

Folosirea amestecurilor de combustibili spre exemplu, de gaze-benzină, această metodă permite

de a reduce emisiile toxice la funcţionrea motorului în regim staţionr, deorece în acest caz ard

doar gazele combustibile – fenomen important pentru exploatarea transportului auto în zonele

urbane.

Curăţirea catalitică a gazelor de eşapament. Măsurile pentru tratarea catalitică a gazelor de

eşapament sunt necesare pentru respectarea valorilor limită ale emisiilor de noxe la arderea în

motor ,impuse de către legislaţia referitoarela gazele de eşapament. Înaite de a ajunge în aer

liber, gazele de ardere trec printr-un catalizator montat pe traseul destinat acestor gaze. În

catalizator, anumite straturi adecvate fac ca noxele existente în gazele de eşapament să fie supuse

unor reacţii chimice care să le transforme în substanţe netoxice. Sondele sa aiba utilaje adecvate

să măsoară conţinutul rezidual de oxigen din gazele de eşapament. În acest fel, amestecul aer-

combustibil poate fi reglat astfel încât catalizatorul să aibă un randament cât mai bun. De-a

lungul timpului s-au folosit diverse principii de convertire catalitică a noxelor.


Catalizatorul de oxidare. Catalizatorul de oxidare tranformă hidrocarburile şi monoxidul de

carbon, din gazele de eşapament în vapori de apă şi dioxid de carbon.

Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc,

colectează, captează sau reţin poluanţii inainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de vedere

ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi prin măsuri de

conservare, precum arderea de mai puţin combustibil este strategia preferată. Reducerea

emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosişi de către automobile este posibilă şi prin

realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor

provenitede la rezervor, carburator şi motor, dar şi prin descompunerea gazelor în elemente puţin

poluante cu ajutorul proceselor catalitice.

Principalele măsuri de conservare a calităţii aerului sunt.

– implementarea unui sistem eficient de monitoring (supraveghere);

– folosirea mijloacelor tehnice de combatere a poluării şi a emisiilor de poluanţi, care presupune

utilarea întreprinderilor cu instalaţii antipoluante de reţinere şi captare a pulberilor (separatoare,


precipitoare electrostatice, scrubere, filtre), a gazelor şi vaporilor toxici (dispozitive de

neutralizare, comprimare, lichefiere etc.);

– perfecţionarea motoarelor cu ardere internă, trecerea lor la combustibili mai puţin poluanţi (de

exemplu: metan, hidrogen etc.);

– utilizarea ca agent tehnic a gazelor naturale, a energiei electrice;

– amenajarea zonelor verzi;

– reglementarea traficului rutier în vederea evitării aglomeraţiilor de auto-vehicule.

Alte probleme legate de poluare.

Colapsul global al mediului inconjurator este inevitabil. Statele dezvoltate ar trebui sa lucreze

alaturi de statele in curs de dezvoltare pentru a se sigura faptul ca economiile acestor ţări să nu

contribuie la accentuarea problemelor legate de poluare. Strategiile de conservare a mediului ar

trebui sa fie acceptate pe scara mondiala, si oamenii ar trebui sa inceapa sa se gandeasca la

reducerea considerabila a consumului energetic fara a se sacrifica insa confortul. Cu alte cuvinte,
avand la dispozitie tehnologia actuala, distrugerea globala a mediului inconjurator ar putea fi

stopata.

Diminuarea poluării aerului atmosferic cu substanţe nocive.

Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce

reduc,colectează, captează sau reţin poluanţii inainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de

vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi prin măsuri

de conservare a combustibilului mai superior se efectuiază prin anumite mijloace de protecţie .

Mijloacele generale de protecţie a aerului atmospheric urmaresc 3 principii.

1.Reducerea emisiilor poluante prin mijloace şi tehnici cît mai eficient; 2. Neutralizarea

diverselor substanţe cu potenţial poluant; 3. Respectarea legilor în domeniul protecţie atmosferii.

Înrtu respectatrea strategiilor de control a poluaării aerului atmosferic este nevoie de

implimentat (elaborate )măsuri socio-economice de prevenire cit şi măsuri individuale de

protecţie a aerului.
Măsurile socio-economice de prevenire a poluarii atmosferii.

Stabilirea normelor şi standertelor privind calitetea aerului;

Normarea emisiilor emise de la sursele staţionare cît şi cele mobile de poluare;

Metode decontrolare a poluării atmosferei ce include şi îndepărtează materialele poluante direct

din produsul brut, înainte ca acesta să fie folosit sau imediat dupa ce s-a format;

Respectarea principiului “Poluatorul plăteşte “;

Tratarea prealabilă a combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru reducerea

concentraţiei de poluanţi;

Înlocuirea combustibililor inferior cu cel superior ,mai puţin poluant ;

Reducerea emisiilor SO2, NOx CO2 prin instalarea echipamentelor de poluare a gazelor

provenite din termocentrale;

Conservarea energiei electrice şi termice prin îmbunătaţirea izolaţiilor termice a călduriişi

energiei;

Supravegherea calităţii aerului, proceduri de prelevare şi analiză, amplasarea punctelor şi

instrumentelor pentru probare şi analiză, frecvenţa măsurătorilorşi altele;

introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reţinereapoluanţilor la sursă.

Măsuri individuale de protecţie a aerului.


Producerea energiei netradiţionale prin aplicarea procedeelor nepoluant(solar, eolian);

Interzicerea fumatului în locurile publice ;

Menţinerea în stare optimă dispozitivile de încălzire şi de condiţionare a aerului;

Utilizarea cit mai rară a spraiurilor ;

Plantare aşi îngrijirea arborilor;

Folosirea transportul în comun în locul autovehiculelor personale ajută de asemenea la

îmbunătăţirea calităţii aerului urban;

Evitare ambuteiajelor şi ambalare amotorului maşinelor in stare de stopare.

Efectele poluării atmosferei pot periclita sănătatea oamenilor, a animalelor şi a plantelor, astfel

epuizînd stratul de ozon, aducînd ploaia acidă, creînd smogul şi efectul de seră.
Bibliografie

1. http://ies.gov.md/2016/09/poluarea-de-la-traficul-auto/

2. https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/75/poluarea-atmosferica-si-

poluarea-fonica

3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluarea_aerului

4. http://www.anpm.ro/documents/2292240/3269459/Raport+anual.pdf/5cc08ceb-71b0-

43c0-9b18-8bea57788c4e