Retardarea Mentală 41

menţionate. Anxietatea de separare este caracterizată printr -o anxietate excesivă si

inadecvată dezvoltării, în legătură cu separarea de casă sau de cei de care copilul
este ataşat. Mutismul selectiv este caracterizat prin incapacitatea constantă de a
vorbi în situaţii sociale specifice, în dispreţul faptului că vorbeşte în alte situaţii.
Tulburarea reactivă de ataşament a perioadei de sugar sau a micii copilării este
caracterizată printr -o relaţie socială inadecvată dezvoltării si perturbată
considerabil, care apare în cele mai multe contexte si este asociată cu o îngrijire
flagrant patogenică. Tulburarea de mişcare stereotipă este caracterizată pr intr-un
comportament motor nonfuncţional, aparent impulsiv şi repetitiv, care interferează
considerabil cu activităţile normale şi uneori poate duce la vătămare corporală.
Tulburarea perioadei de sugar, a copilăriei sau adolescenţei fără altă specificaţie
este o categorie reziduală pentru codificarea tulburărilor cu debut în perioada de
sugar, în copilărie sau adolescenţă care nu satisfac criteriile pentru nici o tulburare
specifică din clasificare.

Copiii sau adolescenţii se pot prezenta cu probleme necesi tând atenţie clinică,
dar care nu sunt definite ca tulburări mentale (de ex., probleme relaţionale,
probleme asociate cu abuzul sau neglijarea, doliul, funcţionarea intelectuală limi -
nară, probleme şcolare, comportamentul antisocial al copilului sau adoles centului,
problemă de identitate). Acestea sunt menţionate la finele manualului, în secţiunea
„Alte condiţii care se pot afla în centrul atenţiei clinice" (vezi pag. 731).
DSM-III-R includea două tulburări anxioase specifice copiilor si adolescenţilor,
anxietatea excesivă a copilăriei şi tulburarea evitantă a copilăriei, care au fost
subsumate anxietăţii generalizate si, respectiv, fobiei sociale, din cauza
similitudinilor în elementele lor esenţiale.

Retardarea Mentală

Elemente de diagnostic
Elementul esenţial al retardării mentale îl constituie funcţionarea intelectuală
generală semnificativ submedie (criteriul A), care este acompaniată de restricţii
semnificative în funcţionarea adaptativă în cel puţin două din următoarele domenii
de aptitudini: comunicar e, autoîngrijire, viaţă de familie, aptitudini sociale/inter -
personale, uz de resursele comunităţii, autoconducere, aptitudini şcolare
funcţionale, ocupaţie, timp liber, sănătate si securitate (criteriul B). Debutul trebuie
să survină înainte de etatea de 18 ani (criteriul C). Retardarea mentală are multe
etiologii diferite şi poate fi văzută drept cale finală comună a diverselor procese
patologice care afectează funcţionarea sistemului nervos central.
Funcţionarea intelectuală generală este definită prin c oeficientul de inteligenţă (QI
sau echivalentul QI) obţinut prin evaluarea cu unul sau mai multe teste de inteligenţă
standardizate, administrate individual, (de ex., scalele de inteligenţă Wechsler pentru
copii-revizuite, bateria de evaluare pentru copii Stanford-Binet, Kaufman).
Funcţionarea intelectuală semnificativ submedie este definită ca un QI de aproape 70
sau sub (aproximativ 2 deviaţii standard sub medie). Trebuie reţinut că există o eroare
de măsurare de aproximativ 5 puncte în evaluarea QI, deşi aceasta poate varia de la
un instrument la altul (de ex., un QI Wechsler de 70 este considerat a reprezenta un
 Tulburările diagnosticate de regulă pentru prima dată
42 în Perioada de Sugar, în Copilărie sau în Adolescenţă

domeniu de la 65 la 75 ). Prin u rmare, este posibil să se diagnosticheze retardarea

mentală la indivizii cu QI între 70 şi 75, care prezintă deficite semnificative în
comportamentul adaptativ. Invers, retardarea mentală nu va fi diagnosticată la un
individ cu un QI mai mic de 70, dacă nu există deficite sau deteriorări semnificative
în funcţionarea adaptativă. La alegerea instrumentelor de testare si la interpretarea
rezultatelor, trebuie luaţi în consideraţie factorii care pot limita performanţa la test (de
ex., fondul sociocultural al i ndividului, limba maternă, si handicapurile de
comunicare, motorii şi senzoriale asociate). Când există o dispersie semnificativă în
scorurile subtest, mai curând profilul de forţă si de debilitate va reflecta mai cu
acurateţe aptitudinile de învăţare ale persoanei decât QI total obţinut pe cale
matematică. Când există o discrepanţă considerabilă versus scorurile verbale şi de
execuţie, calculul de obţinere a scorului QI total poate induce în eroare.
Deteriorările în funcţionarea adaptativă, mai curând decâ t un QI scăzut, sunt de
regulă simptomele pe care le prezintă indivizii cu retardare mentală. Funcţionarea
adaptativă se referă la cât de eficient fac indivizii faţă exigenţelor comune ale vieţii
si la cât de bine satisfac ei standardele de independenţă pe rsonală expectate de la
cineva din grupul de etate corespunzătoare, fondul sociocultural si condiţia
comunităţii lor. Funcţionarea adaptativă poate fi influenţată de diverşi factori
incluzând educaţia, motivaţia, caracteristicile personalităţii, oportunită ţile sociale si
profesionale, precum si tulburările mentale si condiţiile medicale generale care pot
coexista cu retardarea mentală. Este foarte posibil ca problemele de adaptare să se
amelioreze prin eforturile remediatoare mai mult decât QI cognitiv, car e tinde să
rămână un atribut mai stabil.
Este recomandabil să se strângă date despre deficitele în funcţionarea
adaptativă de la una sau mai multe surse de încredere independente (de ex.,
evaluarea profesorului şi istoricul medical, al dezvoltării si educa ţiei). Multe scale
au fost, de asemenea, destinate să măsoare funcţionarea sau comportamentul
adaptativ (de ex., scala pentru comportamentul adaptativ Vineland si scala pentru
comportamentul adaptativ a Asociatei Americane pentru Retardarea Mentală).
Aceste scale oferă în general un scor de excludere clinic, care este o mixtură de
conduite dintr-un număr de domenii de aptitudini adaptative. Trebuie reţinut că
scorurile pentru anumite domenii individuale nu sunt incluse în unele dintre aceste
instrumente şi că scorurile domeniului individual pot varia considerabil ca
reliabilitate. Ca şi în evaluarea funcţionării intelectuale, trebuie acordată toată
atenţia adecvării instrumentului la fondul sociocultural, instruirea, handicapurile
asociate, motivaţia si coop erarea persoanei. De exemplu, prezenţa unor
handicapuri importante invalidează multe norme ale scalei adaptabilităţii, în afară
de aceasta, comportamente, care în mod normal ar fi considerate dezadaptative (de
ex. dependenţa, pasivitatea) pot fi evidenţa u nei bune adaptări în contextul vieţii
unui anumit individ (de ex., în unele situaţii instituţionale).

Gradele de severitate ale retardării mentale

Pot fi specificate patru grade de severitate, care reflectă nivelul deteriorării
intelectuale: uşoară, modera tă, severă şi profundă.
317 Retardare mentală uşoară nivel QI de la 50 -55 până la aproximativ 70
318.0 Retardare moderată nivel QI de la 35-40 până la 50-55
318.1 Retardare mentală severă nivel QI de la 20 -25 până la 35-40
318.2 Retardare mentală profundă niv el QI sub 20 sau 25
317 Retardarea Mentală Uşoară 43

319 Retardare mentală de severitate nespecificată, poate fi utilizată când

există o puternică prezumţie de retardare mentală, dar inteligenţa persoanei nu
poate fi testată prin testele standard (de ex., la indivizii prea deterioraţi ori
necooperanţi sau la sugari).

317 Retardarea Mentală Uşoară

Retardarea mentală uşoară este, în mare, echivalentă cu ceea ce se foloseşte
pentru a se face referire la categoria educaţională de „educabil". Acest grup
constituie cel mai întins segment (aproape 85%) al celor cu această tulburare.
Consideraţi ca grup, oamenii cu acest nivel de retardare mentală dezvoltă de regulă
aptitudini sociale si de comunicare în timpul perioadei preşcolare (0 -5 ani), au o
deteriorare minimă în ariile senzoriomotorii, iar adesea nu se disting de copiii fără
retardare mentală până mai târziu. Până la finele adolescenţei lor, ei pot achiziţiona
aptitudini şcolare corespunzătoare aproximativ nivelului clasei a şasea, în cursul
perioadei adulte ei achiziţionează de regulă aptitudini sociale si profesionale
adecvate pentru un minimum de autointreţinere, dar pot necesita supraveghere,
indrumare şi asistenţă, în special în condiţii de stres economic sau social inhabitual.
Cu suport corespunzător, in divizii cu retardare mentală uşoară pot, de regulă, trăi
cu succes în comunitate, fie independent, fie în condiţii de supraveghere.

318.0 Retardarea Mentală Moderată

Retardarea mentală moderată este în mare echivalentă cu ceea ce se foloseşte
pentru a se face referire la categoria educaţională de „antrenabil". Acest termen
depăşit nu trebuie să fie utilizat, deoarece el implică în mod eronat faptul că
oamenii cu retardare mentală moderată nu pot beneficia de programe educaţionale.
Acest grup constituie apro ape 10% din întreaga populaţie a oamenilor cu retardare
mentală. Cei mai mulţi indivizi cu acest nivel de retardare mentală achiziţionează
aptitudini de comunicare, precoce, în mica copilărie. Ei beneficiază de antrenament
profesional şi, cu supraveghere m oderată, pot participa la propria lor îngrijire
personală. De asemenea, ei pot beneficia de antrenament în aptitudinile sociale şi
profesionale, dar sunt incapabili să progreseze dincolo de nivelul clasei a doua în
materie de scoală. Pot învăţa să călătore ască independent prin locuri familiare, în
cursul adolescenţei, dificultăţile lor în recunoaşterea convenţiilor sociale pot
interfera cu relaţiile cu egalii, în perioada adultă, majoritatea sunt capabili să
presteze o muncă necalificată sau semicalificată, sub supraveghere în ateliere
protejate sau în cadrul forţei de muncă generale. Ei se adaptează bine la viaţa în
comunitate, de regulă în condiţii de supraveghere.

318.1 Retardarea Mentală Severă

Grupul celor cu retardare mentală severă constirue 3% -4% din totalul indivizilor
cu retardare mentală, în mica copilărie ei achiziţionează foarte puţin sau deloc
limbajul comunicativ, în timpul perioadei de şcolarizare, ei pot învăţa să vorbească
şi pot fi antrenaţi în aptitudini elementare de autoîngrijire. Benefi ciază numai în
mică măsură de educaţie pe teme preşcolare, cum ar fi familiarizarea cu alfabetul şi
număratul, dar îşi pot însuşi aptitudini ca învăţarea cititului la prima vedere a unor
f
Tulburările diagnosticate de regulă pentru prima dată
44 în Perioada de Sugar, în Copilărie sau în Adolescentă

cuvinte de „supravieţuire" în perioada adultă ei pot fi capabili să efectueze sarcini

simple, în condiţii de supraveghere strictă Cei mai mulţi se adaptează bine la viata
în comunitate, în cămine sau în familii le lor, exceptând cazul când au asociat un
handicap care necesită un nursing specializat sau altă îngrijire

318.2 Retardarea Mentală Profundă

Grupul celor cu retardare mentală profundă constituie aproximativ l% -2% dm
totalul oamenilor cu retardare mentală Cei mai mulţi indivizi cu acest diagnostic
au o condiţie neurologică identificată care justifică retardarea lor mentală în cursul
micii copilării, ei prezintă deteriorări considerabile în funcţionarea senzorimotone
Dezvoltarea optimă poate surveni într -un mediu înalt structurat, cu ajutor si
supraveghere constantă si o relaţie individualizată cu un infirmier Dezvoltarea
motorie, autoîngrijirea si aptitudinile de comunicare se pot ameliora dacă este oferit
un antrenament corespunzător Unu pot efectua sarcini simple, în condiţii de
protecţie si supraveghere strictă

319 Retardarea Mentală de Severitate

Nespecificată
Diagnosticul de retardare mentală de severitate nespecificată trebuie să fie
utilizat când există o prezumţie fermă de retardare mentală, dar perso ana nu poate
fi testată cu succes cu testele de inteligentă standard Acesta poate fi cazul când
copiii, adolescenţii sau adulţii sunt prea deterioraţi sau necooperanti la testare ori
în cazul sugarilor, când există judecata clinică de activitate intelectua lă semnificativ
submedie, dar testele nu oferă valon ale QI (de ex, scala Bayley de dezvoltare a
sugarului, scalele Cattell de inteligentă a sugarului si altele) în general, cu cât este
mai mica etatea, cu atât este mai dificil să se aprecieze prezenta ret ardărn mentale,
exceptând cazurile cu deteriorare profundă

Procedee de înregistrare
Codul diagnostic specific pentru retardarea mentală este selectat pe baza
nivelului de severitate, aşa cum este indicat mai sus, si este înregistrat pe axa II
Dacă retardarea mentală este asociată cu altă tulburare mentală (de ex, cu
tulburarea autistă), tulburarea mentală adiţională este codificată pe axa I De
asemenea, dacă retardarea mentală este asociată cu o condiţie medicală generală
(de ex , cu sindrom Down), condiţia medicală generală este codificată pe axa III

Elemente si tulburări asociate

Elemente descriptive si tulburări mentale asociate. Nici un fel de elemente de
personalitate sau de comportament specifice nu sunt asociate exclusn c u retardarea
mentală Unu indivizi cu retardare mentală sunt pasivi, placizi si dependenţi, m
timp ce alţii pot fi agresivi si impulsivi Lipsa aptitudinilor de comunicare poate
predispune la comportamente disruptive si agresive care se substiru'e l'mbajului
comunicativ Unele condiţii m edicale generale asociate cu retardarea rrentală se
caracterizează prin anumite simptome comportamentale (de ex corrportamentul
autovulnerant intratabil asociat cu sindromul Lesch -Nyhan) Indi\ iz ' cu retardare
 Retardarea Mentală
4
5

mentală sunt vulnerabili la a fi exploataţi de către alţii (de ex., de a se abuza fizic si
sexual de ei) sau la a li se nega drepturile si şansele.
Indivizii cu retardare mentală au o prevalentă de tulburări mentale comorbide
estimată la a fi de trei, până la patru ori mai mare decât populaţia generală, în unele
cazuri, aceasta poate rezulta din aceeaşi etiologic, care este comună retardării
mentale şi tulburării mentale asociate (de ex., traumatismul cranian poate duce la
retardare mentală si la modificare de personalitate dato rată traumatismului
cranian). Pot fi întâlnite toate tipurile de tulburări mentale, si nu există nici o probă
că natura unei tulburări mentale date este diferită la indivizii care au retardare
mentală. Diagnosticul tulburărilor mentale comorbide este însă complicat adesea
de faptul că tabloul clinic poate fi modificat de severitatea retardării mentale si de
handicapurile asociate. Deficitele în aptitudinile de comunicare pot conduce la
incapacitatea de a furniza un istoric adecvat (de ex., diagnosticul de t ulburare
depresivă majoră la un adult mut cu retardare mentală este adesea bazat în primul
rând pe manifestări, precum dispoziţia depresivă, iritabilitatea, anorexia sau
insomnia, care sunt observate de alţii). Mai des decât este cazul la indivizii fără
retardare mentală, este foarte dificil să se aleagă un diagnostic specific, si în astfel
de cazuri poate fi utilizată categoria corespunzătoare de „fără altă specificaţie" (de
ex., tulburare depresivă fără altă specificaţie). Cele mai frecvente tulburări men tale
asociate sunt tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie, tulburările afective,
tulburările de dezvoltare pervasivă, tulburarea de mişcare stereotipă si tulburările
mentale datorate unei condiţii medicale generale (de ex., demenţa datorată unui
traumatism cranian). Indivizii care au retardare mentală datorată unui sindrom
Down sunt expuşi celui mai înalt risc de a dezvolta demenţa Alzheimer.
Modificările patologice cerebrale asociate cu această tulburare se dezvoltă de regulă
la începutul anilor 40 ai acestor indivizi, deşi simptomele clinice de demenţă nu
sunt evidente decât mai târziu.
Au fost raportate asocieri între factori etiologici specifici si anumite simptome
comorbide si tulburări mentale. De exemplu, sindromul X fragil pare a creste riscul
de morbiditate pentru tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie şi de fobie
socială; indivizii cu sindrom Prader -Willi pot prezenta hiperfagie si compulsivitate,
iar cei cu sindrom Williams pot prezenta un risc crescut pentru tulburările anxioase
şi tulburarea hiperactivite/deficit de atenţie.

Factori predispozanţi. Factorii etiologici pot fi în principal biologici, în principal

psihosociali sau o combinaţie a ambelor categorii. La aproximativ 30 -40% dintre
indivizii văzuţi în condiţii clinice, nu poat e fi precizată o eriologie clară a retardării
mentale, în dispreţul eforturilor de evaluare extinse. Este posibil ca etiologiile
specifice să fie identificate la indivizii cu retardare mentală severă sau
profundă.Factorii predispozanţi majori includ:
Ereditatea: Aceşti factori includ erorile înăscute de metabolism, moştenite cele
mai multe prin mecanisme autosomale recesive (de ex., maladia Tay -Sachs), alte
anomalii monogenice cu Transmitere mendeliană si expresie variabilă (de ex.,
scleroza tuberoasă) şi a beraţiile cromozomiale (de ex., sindromul de translocaţie
Down, sindromul X-fragil). Progresele în genetică vor creşte probabil identificarea
formelor eritabile de retardare mentată.
Alterările precoce ale dezvoltării embrionare: Aceşti factori includ modificările
cromozomiale (de ex., sindromul Down datorat trisomiei) sau leziunile prenatale
datorate toxicelor (de ex., consumul matern de alcool, infecţiile).
 Tulburările diagnosticate de regulă pentru prima dată
46 în Perioada de Sugar, în Copilărie sau în Adolescenţă

Influenţele ambientale: Aceşti factori includ deprivare de îngrijire afectuoasă si de

stimulare socială, lingvistică sau de alt tip.
Tulburările mentale: Aceşti factori includ tulburarea autistă si alte tulburări de
dezvoltare pervasive.
Sarcina si problemele perinatale: Aceşti factori includ malnutriţia fetală,
prematuritatea, hipoxia, infecţiile virale şi alte infecţii, si traumatismele.
Condiţiile medicale generale căpătate în perioada de sugar sau în copilărie: Aceşti
factori includ infecţiile, traumatismele si intoxicaţiile (de ex., datorate plumbului).

Date de laborator asociate, în afara rezultatelor la testele psihologice si de

comportament adaptativ, care sunt necesare pentru diagnosticul retardării mentale,
nu există date de laborator care să fie asociate exclusiv cu retardarea mentală.
Datele diagnostice de laborator pot fi asociate cu o condiţie medicală generală
specifică de acompaniament (de ex., anomalii cromozomiale în diverse condiţii
genetice, concentraţie sanguină crescută de f enilalanină în fenilcetonurie sau
anomalii pe imagistica sistemului nervos central).

Datele examinării somatice si condiţiile medicale generale asociate. Nu există

elemente somatice specifice asociate cu retardarea mentală. Când retardarea
mentală este parte a unui sindrom specific, elementele clinice ale acelui sindrom
vor fi prezente (de ex., elementele somatice ale sindromului Down). Cu cât este mai
severă retardarea mentală (în special, dacă este severă sau profundă), cu atât este
mai mare probabilitatea condiţiilor neurologice (de ex., a crizelor epileptice), a
condiţiilor neuromusculare, vizuale, auditive, cardiovasculare şi a altor condiţii.

Elemente specifice culturii, etăţii si sexului

Trebuie luate măsuri pentru a ne asigura că procedeele de testar e intelectuală
acordă atenţia adecvată fondului etnic sau cultural al individului. Aceasta se
realizează de regulă prin utilizarea de teste în care caracteristicile relevante ale
individului sunt reprezentate în eşantionul de standardizare al testului ori prin
utilizarea unui examinator care este familiarizat cu aspectele fondului etnic sau
cultural al individului. Testarea individualizată este necesară totdeauna pentru a
pune diagnosticul de retardare mentală. Prevalenta retardării mentale datorate
unor factori biologici cunoscuţi este similară printre copiii din clasele
socioeconomice superioare şi inferioare, cu excepţia faptului că anumiţi factori
etiologici sunt legaţi de starusul economic inferior (de ex., intoxicaţia cu plumb şi
naşterile premature), în cazurile în care nu poate fi identificată nici o cauză
biologică specifică, clasele socioeconomice inferioare sunt suprareprezentate, iar
retardarea mentală este de regulă mai uşoară, deşi toate gradele de severitate sunt
reprezentate, în evaluarea dete riorării aptitudinilor adaptative, trebuie ţinut cont
de compensaţiile dezvoltării, pentru că anumite domenii aptitudinale sunt mai
puţin relevante la diferite etăţi (de ex., uzul de resursele comunităţii sau serviciul la
copii de etate şcolară). Retardare a mentală este mai frecventă printre bărbaţi, cu un
raport bărbaţi/femei de aproximativ 1,5:1.

Prevalentă
Rata de prevalentă a retardării mentale a fost estimată la aproximativ l % .
Diferite studii au raportat însă rate diferite în funcţie de definiţia ut ilizată, metodele
de identificare şi populaţia studiată.
Retardarea Mentală 47

Evoluţie
Diagnosticul de retardare mentală cere ca debutul tulburării să aibă loc înainte
de etatea de 18 ani Etatea si modul de debut depind de etiologia şi severitatea
retardărn mentale Retardarea mai severă, în special când este asociată cu un
sindrom cu fenotip caracteristic, tinde a fi recunoscută precoce (de ex , sindromul
Down este diagnosticat de regulă la naştere) Din contra, retardarea uşoară de
origine necunoscută este în general remarcată mai târziu în retardarea mai severă
rezultând dintr-o cauză căpătată, deteriorarea intelectuală se va dezvolta mai
repede (de ex , retardarea urmând unei encefalite) Evoluţia retardăm mentale este
influenţată de evoluţia condiţi ilor medicale generale subiacente şi de faeton
ambientali (de ex , de oportunităţile de instruire si de alte oportunităţi, stimularea
ambientală si adecvarea managementului) Dacă o condiţie medicală generală
subiacentă este stabilizată, este foarte probabi l că evoluţia va fi variabilă şi va
depinde de factorii ambientali Retardarea mentală nu este în mod necesar o
tulburare pe toată durata vieţii Indivizii care au avut retardare mentală uşoară de
timpuriu în viata lor, manifestată prin eşec în sarcinile de învăţare şcolară, cu
antrenament şi oportunităţi adecvate, pot să dezvolte aptitudini adaptative bune în
alte domenii, şi pot să nu mai aibă nivelul de detenorare cerut de diagnosticul de
retardare mentală

Pattern familial
Din cauza etiologiei sale heterog ene, nici un pattern familial nu este aplicabil
retardărn mentale ca o categorie generală Entabihtatea retardărn mentale este
discutată la „Factorii predispozanţi" (vezi pag 45 )

Diagnostic diferenţial
Criteriile de diagnostic pentru retardarea mentală nu includ si un criteriu de
excludere, şi ca atare, diagnosticul trebuie pus ori de câte ori criteriile de diagnostic
sunt satisfăcute, indiferent de prezenta unei alte tulburări mentale în tulburările de
învăţare ori în tulburările de comunicare (neasociate cu retardare mentală),
dezvoltarea într-un domeniu specific (de ex , lexia, limbajul expresiv) este deteriorată,
dar nu există o detenorare generalizată în dezvoltarea intelectuală si în funcţionarea
adaptativă O tulburare de învăţare on de comunicare poat e fi diagnosticată la un
individ cu retardare mentală, dacă deficitul specific este disproporţionat în
comparaţie cu severitatea retardăm mentale în tulburările de dezvoltare pervasivă,
există o deteriorare calitativă în dezvoltarea interacţiunii sociale r eciproce şi în
dezvoltarea aptitudinilor de comunicare socială verbală si nonverbală Retardarea
mentală acompaniază adesea tulburările de dezvoltare pervasivă
Unele cazuri de retardare mentală îşi au debutul după o penoadă de
funcţionare normală si pot înd reptăţi diagnosticul adiţional de demenţă
Diagnosticul de dementă cere ca deteriorarea memoriei şi alte deficite cognitive să
reprezinte un declin semnificativ de la cel mai înalt nivel de funcţionare antenor
Deoarece este foarte dificil să se precizeze ni velul anterior de funcţionare la copiii
foarte mici, diagnosticul de dementă nu este pus până când copilul nu este în etate
de 4-6 am în general, pentru indivizii sub 18 am, diagnosticul de dementă este
pus, numai când condiţia nu este caracterizată satisf ăcător numai de diagnosticul
de retardare mentală
 Tulburările diagnosticate de regulă pentru prima dată
p
48 în er'oada de Sugar, în Copilărie sau în Adolescentă

Funcţionarea intelectuală liminară (vezi pag 740) descrie un domeniu al QI,

care este mai înalt decât cel al retardărn mentale (în general 71 -84) După cum s-a
discutat anterior, un scor al QI poate implica o eroare de măsurare de aproximativ
5 puncte, în funcţie de instrumentul de testare Aşadar, este posibil să se
diagnosticheze retardarea mentală si la indivizi cu scoruri QI între 71 si 75, dacă ei
prezintă deficite semnificative în comportamentul adaptativ care satisfac criteriile
pentru retardarea mentală Diferenţierea retardărn mentale uşoare de funcţionarea
intelectuală liminară necesită anali za atentă a oricărei informaţii accesibile

Relaţia cu alte clasificări ale retardării mentale

Sistemul de clasificare al Asociaţiei Americane pentru Retardarea Mentală
(AAMR) include aceleaşi trei criterii (adică, funcţionare intelectuală semnificativ
submedie, restricţii în aptitudinile adaptative si debut antenor etăţii de 18 ani) în
clasificarea AAMR, criteriul funcţionăm intelectuale semnificativ submedn se
referă la un scor standard de aproximativ 70 -75 sau sub (care ia în consideraţie o
eroare de măsurare eventuală de plus sau minus 5 puncte la testarea QI) în timp ce
DSM-IV specifică nivelele de severitate, sistemul de clasificare AAMR din 1992
specifică „patternunle si intensitatea necesităţilor de suport" (adică, intermitentă,
limitată, extinsă si pervasivă), care nu sunt comparabile în mod direct cu gradele de
severitate ale DSM-IV Definiţia incapacitătilor de dezvoltare din Public Law (Legea
Publică) 95-602 (1978) nu este li mitată la retardarea mentală si se bazează pe criterii
funcţionale Această lege defineşte incapacitatea de dezvoltare ca pe o incapacitate
atnbuibilă unei deteriorări mentale sau somatice care se manifestă înainte de etatea
de 22 de ani si se continuă probabil indefinit, ducând la restricţii substanţiale în trei
sau mai multe domenii de funcţionare specifice si necesitând o asistentă specifică
de lungă durată sau pe toată viata
Tulburările de învăţare
(anterior Tulburările Aptitudinilor Şcolare) 49

Criteriile de diagnostic pentru Retardarea Mentală

A Funcţionare intelectuală semnificativ submedie un Ql de aproximativ 70 sau
sub la un test administrat individual (pentru copii, judecata clinică a unei
funcţionări intelectuale semnificativ submedii)
B Deficite sau deteriorări concomitente în activitatea adaptativă prezentă
(adică, eficienta persoanei în satisfacerea standardelor expectate la etatea
sa de grupul său cultural) în cel puţin două din următoarele domenii
comunicare, autoîngnjire, viată de familie, aptitudini sociale/mterpersonale,
uz de resursele comunităţii, autoc onducere, aptitudini şcolar funcţionale,
muncă, timp liber, sănătate si siguranţă
C Debut înainte de 18 ani
Se codifică pe baza gradului de severitate care reflectă nivelul de deteriorare
intelectuală
317 Retardare mentală uşoară: nivel Ql de la 50-55 până la aproximativ 70
318.0 Retardare mentală moderată: nivel Ql de la 35 -40 până la 50-55
318.1 Retardare mentală severă: nivel Ql de la 20 -25 până la 35-40
318.2 Retardare mentală profundă: nivel Ql sub 20 sau 25
319 Retardare mentală de severitate nespecifica tă: când există prezumţia
fermă de retardare mentală, dar inteligenta persoanei nu poate fi
testată prin testele standard

Tulburările de învăţare (anterior

Tulburările Aptitudinilor Şcolare)

Această secţiune despre tulburările de învăţare include dislexia (tulburarea de

citit), discalculia (tulburarea de calcul), disgrafia (tulburarea expresiei grafice), si
tulburarea de învăţare fără altă specificaţie

Elemente de diagnostic
Tulburările de învăţare sunt diagnosticate când performanta individului la
testele standardizate administrate individual referitoare la citit, calcul aritmetic
sau expresie grafică este substanţial sub ceea ce este expectat la etatea,
şcolarizarea si nivelul de inteligentă al insului Problemele de învăţare
interferează semnificativ cu pe rformanta şcolară sau cu activităţile cotidiene care
necesită aptitudini lexice, de calcul aritmetic sau grafice O varietate de procedee
statistice pot fi utilizate pentru a stabili că discrepanta este semnificativă
Subtantial sub este definit de regulă ca o discrepantă de mai mult de 2 deviaţii
standard între performantă si Ql O discrepantă mai mică între performantă si Ql
(adică, între l si 2 deviaţii standard) este utilizată uneori, în special în cazurile în
care performanta individului la un test Ql poa te fi compromisă de o tulburare
asociată în procesarea cognitivă, de o tulburare mentală comorbidă sau de o
condiţie medicală generală ori de fondul etnic sau cultural al individului Dacă