Dr.

Richard Constantinescu

MATEI BALȘ

Matei Balș (1905-1989), iscusit clinician și farmacolog, a asistat la

evoluția specialității de boli contagioase și a spitalelor de profil,
dinspre izolarea bolnavului înspre terapie, cercetare și eradicarea unor
maladii. Profesionalismul său era recunoscut. La cazurile extrem de
dificile, pe căre infecționiștii de la Colentina nu le puteau înțelege sau
rezolva, era solicitat: „chemaţi-l şi pe domnul doctor Balş să-şi spună
părerea“. S-a preocupat de creșterea randamentului economic și tehnic
în clinica de boli infecțioase în ceea ce privea asistența medicală, dar
și de profilaxia infecțiilor intraspitalicești sau de principiile de
construcție și funcționare a spitalelor de boli contagioase.

Matei este al patrulea copil al lui George Balș (1868-1934) și a Marietei Știrbey, care i-au mai
avut pe Zoe (1897-1991), Alexandru (inginer; 1898-1959, mort la închisoarea de la Gherla) și
Ion (arhitect, 1901-1980). Sora tatălui său, Elena (1866-1945) a fost căsătorită cu savantul Ion
Cantacuzino (1863-1934).

Matei Balș, a avut cu soția sa, Lucia Cantacuzino (1913-1976, m. București), cu care s-a
căsătorit la Iași în 1936, doi urmași: Marina, arhitect (n. 1938, căsătorită cu arh. Florin Agarici;
un fiu: Matei Agarici – arhitect) și Ion, inginer (n. 1942, căsătorit cu biol. Ilinca Juvara, fiica
profesorului de chirurgie Ion Juvara; fii: Andrei (n. 1972) – inginer și Alexandra (n. 1974) –
pediatru). Urmașii profesorului Balș sunt în Elveția.

A absolvit Facultatea de Medicină din București; a organizat activitatea Catedrei a II-a de Boli
contagioase, bază clinică a specialității aparținând Facultății pentru specializarea și
perfecționarea medicilor și farmaciștilor din cadrul Institutului de Medicină din București, a
cărui decan a fost începând cu 13 decembrie 1962. A fost permanent preocupat de formarea
teoretică și practică a studenților și tinerilor medici.

Profesor la Clinica de Boli infecțioase a Spitalului Colentina din Capitală, Matei Balș și-a
concentrat activitatea de cercetare asupra febrei tifoide, salmonelozelor, rabiei, tetanosului,
febrei recurente. A fost distins cu Premiul de Stat pentru cercetările și lucrările sale în
chimioterapie.

În perioada de după Al Doilea Război Mondial, dr. Matei Balș a obținut nitrofuranul – primul
chimioterapic eficace în terapia febrei tifoide – activ asupra vibrionului holeric. A colaborat cu
profesorul Marin Voiculescu la dezvoltarea tehnicii coproculturii în febra tifoidă.

Sunt cunoscute și apreciate lucrările pe care le-a publicat, dintre care menționez „Introducere
în studiul bolilor infecțioase” (1958), „Antibioticele. Noțiuni practice elementare pentru
utilizarea lor” (1964), „Imunofluorescența și aplicațiile ei în inframicrobiologie” (București,
1966), „Infecțiile în terapia intensivă. Cauze. Prevenire. Tratament” (1980).
Matei Balș, considerat fondatorul antibioterapiei științifice din România, a militat pentru
administrarea rațională a medicației antiinfecțioase, în special ale antibioticelor. Într-un articol
din ziarul Scânteia, din 9 mai 1964, scria:

„Antibioticele reprezintă o victorie a medicinei în lupta împotriva bolilor infecțioase. Ele au

dus la schimbări profunde în patologia infecțioasă, dar pot provoca și accidente. Este deci
recomandabil ca aceste medicamente să fie utilizate rațional evitându-se prescrierea lor
întâmplătoare empirică, de către persoane neinițiate de către persoane neinițiate. (…)

Utilizarea antibioticilor poate avea însă și urmări nadorite. Tratamentele în doze insuficiente
sau rău conduse pot creea două situații: alterarea microbilor, adică schimbarea aspectului lor,
astfel încât bacteriologii nu mai au posibilitatea să-i identifice, sau creșterea rezistenței
microbilor care supraviețuiesc la acțiune antibioticelor. Trebuie deci binecunoscute sfera de
acțiune a fiecărui antibiotic și doza indicată pentru a obține o concentrație activă maximă și
totuși lipsită de efecte nocive. Cunoașterea modului de răspândire a antibioticelor în țesuturile
și organele corpului, a vitezei și căilor de eliminare din organism permit medicului să precizeze
calea și ritmul de administrarea medicamentului durata tratamentului. (…)

Abuzul de antibiotice poate determina perturbarea echilibrului biologic dintre microbi saprofiți
din organism, ducând la tulburări destul de grave. Asistăm astăzi și la o schimbare a patologie
infecțioase, în sensul că dispar microbi sensibili și se înmulțesc microbii rezistenți, apărând boli
care nu mai răspund la antibiotic. Un alt efect negativ este mascarea unor boli. Angine și infecții
pulmonare, inițial neidentificate, dar tratate cu antibiotice pot evolua în mod ascuns,
evidențiindu-se apoi ca o infecție difterică sau tuberculoasă gravă. Utilizarea abuzivă a
antibioticelor poate da loc la intoleranță, hipersensibilitate și alergii / șocuri alergice.”

Profesorul Matei Balş a fost îndepărtat după 1948 din învăţământ, fiind considerat „bestie
moşierească“, decizie la care s-a revenit ulterior, dar care a lăsat urme profunde în sufletul
marelui clinician și universitar. Format la Paris, inginerul Alexandru Balș, fratele profesorului
Matei Balș, a fost condamnat la muncă silnică pe viață de către regimul comunist. Deținuții
minieri își aminteau cu plăcere de Alexandru Balș – care le-a fost aproape, uman și profesional.
Îl întâlnim menționat în impresionanta lucrare a lui Ioan Ioanid, „Închisoarea noastră cea de
toate zilele” (vol. II. 1954-1957):

„Suferea de astm. În cursul anilor, boala i s-a agravat. N-a primit niciun fel de tratament
medical. Abia când a intrat în faza finală a bolii i s-au dat primele îngrijiri medicale, care n-au
mai servit însă la nimic. A murit după o lungă agonie, la care am asistat neputincioși.”

Profesorul Matei Balș s-a stins din viață la Geneva, în aprilie 1939, după ruptura anevrismului
aortei abdominale.