Sunteți pe pagina 1din 4

Comunicare verbala

si nonverbala

Bustea - Ioana Alexandra


Clasa AMG 1 H
Profesor : Manolescu Elena
​ rin „comunicare”se înţelege orice transmitere a informaţiilor, ideilor şi emoţiilor 
P
dela o entitate sociala ( persoană, grup uman, colectivitate) la alta prin intermediul 
mesajelor. 
 
• Comunicarea poate fi:  
Verbală –Informaţia este transmisă prin limbajul articulat ( scris sau oral);  
Nonverbală –Când nu folosim acest limbaj."

Comunicarea nonverbală (CNV)


- ​între oameni este comunicarea prin trimiterea și primirea de indicii
nonverbale.
• Aceasta include utilizarea de indicii vizuale, cum ar fi limbajul corpului (kinezică),
postura fizică (proxemică), tonalitatea vocii (paralimbaj) și contactul fizic (haptică).
Acesta poate include, de asemenea, cronemica (folosirea timpului) și oculezica
(contactul vizual și acțiunea de a privi în timpul vorbirii și ascultării, frecvența
privirii, modele de fixare vizuală, dilatarea pupilei și ritmul clipirii).
• Așa cum discursul conține elemente nonverbale cunoscute sub numele de
paralimbaj, cum ar fi calitatea vocii, ritmul, tonalitatea, volumul și stilul vorbirii,
precum și caracteristici prozodice, cum ar fi ritm, intonație și accent, tot așa și
textele scrise au elemente nonverbale cum ar fi stilul de scriere de mână,
dispunerea spațială a cuvintelor sau aspectul fizic al unei pagini. Cu toate acestea,
o mare parte din studiul comunicării nonverbale s-a concentrat pe interacțiunea
dintre indivizi, putând fi clasificat în trei domenii principale de analiză: condițiile
de mediu în care are loc comunicarea, caracteristicile fizice ale comunicatorilor și
comportamentele comunicatorilor în timpul interacțiunii.
• Comunicarea nonverbală implică procese de codare și decodare conștiente și
inconștiente. Codarea reprezintă activitatea de generare de informații prin
expresii faciale, gesturi și posturi ale corpului. Informațiile codate folosesc
semnale care ar putea fi considerate ca universale. Decodarea reprezintă
interpretarea informațiilor din senzațiile transmise de comunicator. Informațiile
decodate utilizează cunoașterea pe care o poate avea cineva cu privire la senzațiile
primite. De exemplu ridicare a două degete în sus îl poate face pe decodificator să
înțeleagă din experiențele anterioare că aceasta înseamnă cifra doi.
• Doar un mic procent din creier procesează comunicarea verbală. În copilărie,
comunicarea nonverbală este învățată din comunicarea social-emoțională, iar
gesturile faciale sunt un canal principal de comunicare spre deosebire de voce. Pe
măsură ce copiii devin comunicatori verbali, ei încep să se uite mai mult
subconștient la expresiile faciale, tonurile vocale și la alte elemente
nonverbale.[necesită citare]
• Cultura joacă un rol important în comunicarea nonverbală și reprezintă un aspect
care ajută la înțelegerea modului în care sunt organizate activitățile de învățare. În
multe comunități americane indigene este pus, de exemplu, de multe ori un accent
pe comunicarea nonverbală, care constituie un mijloc important prin care copiii
învață. În acest sens, procesul de învățare nu este dependent de comunicarea
verbală; mai degrabă, comunicarea nonverbală servește ca un mijloc primar nu
numai pentru organizarea de interacțiuni interpersonale, dar și pentru
transmiterea valorilor culturale, iar copiii învață cum să participe la acest sistem
încă de la o vârstă fragedă.

​COMUNICAREA VERBALA 
Comunicarea verbala este folosita in viata de zi cu zi dar si in relatiile interumne din cadrul unei 
organizatii.Comunicarea verbala trebuie tratata ca o parte integrata a responsabilitatii fiecarei 
persoane fata de cei din jur. 
PRINCIPII PENTRU CRESTERE EFICINTEI COMUNICARII VERBALE 
1. Orice individ trebuie sa fie pregatit atat pentu rolul de emitator cat si pentru cel de 
receptor, adica emitatorul are in vedere:* pregetirea atenta a mesajului* folosirea unei 
tonalitati adecvate a vocii  practicarea uniu debit adecvat de 5 – 6 silabe / secunda , cu 
interval de separatie de 0,5 secunde intre cuvintele cheie* verificarea intelegerii 
mesajuluiPregetirea receptorului consta in faptul:* sa cunoasca ce doreste emitatorul de 
la el* sa identifice partile utile din mesaj pe care sa le retina* sa cunoasca credibilitetea 
emitatorului 
2. Orice receptor trebuie sa se autoeduce pentru a putea “asculta activ”ceea ce inseamna 
:* crearea inei stari de spirit favorabila ascultarii* participarea la discutie* concentrarea 
atentiei asupra esentialului* ascultare inteligenta in sensul acordarii atentiei asupra 
pronuntiei timbrului vocii, gesturilor   
3. Purtarea prietenoasaDe obicei oamenii cand vin in contact cu altii iau o figura serioasa, 
oficiala care provoaca o impresie rece. Sunt rezervati indiscutie de aceea este greu sa 
comunici cu ei.Oamenii care zambesc de la prima intalnire si se poarta atat de prietenos 
incat discutia se desfasoara de la sine.Retete unei cumunicari eficinte poate fi zimbet, 
ton prietenesc, ascultare atenta, privit in ochii interlocutorului“Un suras nu costa nimic 
dar infaptuieste mult” – spune un proverb chinezesc.Managerii din varful piramidei au de 
obicei o figura serioasa. 
 
COMUNICAREA DE LA OM LA OM 
Dialogul este o discutie planificata si controlata intre doua sau mai multe persoane, care are 
un anumti scop: transmiterea unor  informatii, rezolvarea unor probleme, obtinerea de noi 
informatii. 
Regulile unei comunicari eficiente sunt: 
• orientare pozitiva a comunicarii (pe fapte placute, stimulative) 
• comunicarea trebuie sa fie bilaterala(permite schimbul de mesaje, punere de intrebari)* 
comunicarea sa fie securizata (nu un prilej de abuz afectiv, emotional al unui asupra 
celorlalti) 
• * concordanta comunicarii verbale cu cea mimico-gesturala* evitarea ambiguitatilor 
(subintelegerilor, incertitudinilor) 
• * evitarea suprapunerilor mesajelor (interventia pesate cuvantul celuilalt)* constituirea 
de mesaje clare, concise (exprimate cu cuvinte si expresii uzuale) 
 
 
 
 
 
 
 
FORME ALE COMUNICARII VERBALE 
Comunicarea verbala se poate realiza sub mai multe forme: 
• * Alocutiunea: scurta cuvantare ocazionala cu o incarcarura afectiva mare avand o 
structura simpla – importanta evenimentului,impresii, sentimente, urari, felicitari. 
• * Toastul: foarte scurta cuvantare ocazionala in forma spontana si cu incarcare afectiva 
foarte mare. EX: Pentru o seara deosebitasi pentru tine in mod deosebit. 
• Conferinta 
• Dezbaterea 
• Dizertatia 
• Discursul: cele de mai sus sustin o tema, o idee si presupune o abordare multidisciplinara 
avand o structura complexa axata peintroducere, tratare, inchidere."

S-ar putea să vă placă și