Sunteți pe pagina 1din 6

Abandonul școlar

1.Natura problemei
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea
frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ , indiferent de nivelul la care s-a ajuns ,
înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studiu început. Din punct de vedere economic, abandonul şcolar reprezintă un
indicator al eficienţei sistemului şcolar astfel încât, dacă indicele de abandon este mai mare
atunci sistemul şcolar respectiv este ineficient.
Numărul copiilor care abandonează şcoala creşte de la an la an. Pe durata unui ciclu
şcolar de opt ani, din 100 de elevi care intră în clasa I, aproape 20 se pierd pe parcurs,
conform datelor Institutului de Ştiințe ale Educaţiei.
Fenomenul se înregistrează în special la sate şi în comunităţile de rromi, unde copiii
sunt folosiţi ca sursă de venit sau văzuți ca indivizi cu responsabilităţi în gospodărie. Situaţia
a început să se înrăutăţească din 2001, când rata abandonului s-a dublat brusc, iar de atunci
continuat să urce.
În general cei care abandonează şcoala nu mai sunt reprimiţi ulterior în aceeaşi
instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de şcolarizare alternative. Rata
abandonului şcolar se stabileşte ca raport procentual între numărul elevilor înscrişi şi numărul
absolvenţilor.
Abandonul şcolar crează condiţiile eşecului integrării sociale, în sensul că reduce
semnificativ şansele autorealizării în domeniile de activitate legitime. Eşecul în a-şi realiza o
educaţie şcolară completă se asociază cu perspectivele ocupaţionale şi economice limitate,
detaşarea de valorile societăţii şi de instituţiile ei şi cu o scădere a venitului personal de-a
lungul întregii vieţi.

2. Cauze
a). La nivelul elevului şi al familiei:

• Dificultăţile materiale. Familiile numeroase, dezorganizate, lipsite de resurse, au


probleme în a asigura îmbrăcămintea adecvată tuturor copiilor şi resimt uneori nevoia
de forţă de muncă (fie pe câmp, fie în gospodărie ).
• Modelul educaţional oferit de părinţi. Cel mai adesea, elevii care ajung să renunţe la
educaţie provin din familii în care părinţii nu au mai mult de opt clase. Există însă şi
excepţii.
• Modelul educaţional oferit de fraţi este mult mai influent. Familiile unde există fraţi
mai mari ce au renunţat timpuriu la educaţie tind să reproducă modelul şi în ce
priveşte fraţii mai mici.
• Dezorganizarea familiei atrage după sine dificultăţi materiale. Divorţul, alcoolismul,
violenţa în familie sunt semne ce preced adesea decizia de abandon.
• Implicarea în activităţi aflate la limita legii. Prostituţia, apartenenţa la găşti de cartier,
integrarea în reţele de cerşetorie conduc aproape mereu la renunţarea la educaţie.
• Intrarea pe piaţa muncii. Fie că este vorba de lucrul ca zilier, de activităţi regulate ca
barman, de prostituţie sau cerşetorie, prezenţa pe durata semestrelor şcolare în astfel
de activităţi aducătoare de venit constituie elemente de risc ce se soldează aproape
mereu cu renunţarea prematură la educaţie.
• Încrederea scăzută în educaţie se dovedeşte a fi mai degrabă un stereotip infirmat de
realitate. Este posibil ca să apară însă o încredere redusă în educaţie chiar în
momentele imediat premergătoare abandonului şcolar.
• Migraţia circulatorie nu pare a fi un factor de risc în sine, dar există probleme
importante de reintegrare a copiilor de migranţi ce părăsesc sistemul şi apoi se
reîntorc, la vârste mai mari.

b). La nivelul comunității:

• Norma mariajul timpuriu acţionează ca un factor puternic de stopare a continuării


educaţiei mai ales în comunităţile rurale.
• Apariţia unui copil este de asemenea un puternic determinant al renunţării la educaţie,
fiind prin caracteristici mai degrabă un atribut al comunităţii decât un act individual.
• Lipsa de securitate în zonă. Există comunităţi unde, datorită infracţionalităţii ridicate,
cadrele didactice se feresc să interacţioneze cu părinţii, iar lipsa de colaborare
contribuie la creşterea riscurilor de renunţare la educaţie.
• Norma non-continuării educaţiei după clasa a VIII-a. Această normă a fost întâlnită
într-o singură comunitate, relativ bine conectată la oraş, unde absolvenţii clasei a VIII-
a evită continuarea educaţiei la nivelul secundar superior, motivând adesea absenţa
colegilor care să continue studiile.

c). La nivelul şcolii, situaţiile de abandon pot fi determinate de repetenţiile repetate şi


frecvente, de integrarea insuficientă în colectivul clasei de elevi sau de calitatea relaţiilor cu
profesorii şi cu colegii. În şcoală se remarcă însă şi lipsa unor intervenţii preventive. Cadrele
didactice pot avea un rol important în prevenirea abandonului şcolar timpuriu, deoarece sunt
în permanent contact cu elevii, le pot identifica şi diagnostica problemele şi pot atrage atenţia
organismelor (autorităţi sau organizaţii non-guvernamentale) competente asupra eventualelor
nevoi de intervenţie.

3. Programe și proiecte sociale operaționale

Pentru a încuraja terminarea studiilor, autoritățile centrale prin anumite programe


aloca sume substanțiale pentru renovarea școlilor și schimbarea mobilierului precum și
dotarea laboratoarelor de fizică, chimie, biologie, geografie, înființarea unor cabinete dotate
cu calculatoare de ultimă generație la care sa aibă acces toți elevii școlilor, construirea sălilor
în care tinerii să facă orele de educație fizică și sport.
S-au mai implementat programe ce asigură încă de la învățământul pre-școlar până la
cel primar inclusiv, un strict necesar ce constituie pachetul pentru timpul petrecut în sălile de
curs. Acest program a fost numit “Cornul și laptele” și a fost întâmpinat cu indignare de către
parlamentari și deputați, însă de copii preșcolari și școlari,dar și de părinții acestora, a fost
foarte apreciat.
Acestor proiecte li s-au mai alăturat și altele cum ar fi: bursele pentru rezultate
deosebite pe parcursul unui an de studiu, banii de liceu, s-au mai oferit ajutoare bănești și
pentru achiziționarea de calculatoare personale pentru elevii cu un venit modest. De asemenea
li s-a mai pus la dispoziție mijloace de transport pentru a nu mai fi un impediment distanța
dintre școala și locuințele lor. Un alt fel de sprijin pentru a continua studiile este și oferirea
gratuită de manuale și rechizite școlare.

4. Scopul, obiective și tipuri de intervenții


Scopul acestor nenumărate proiecte este de a eradica acest fenomen de abandon școlar
și de a încuraja tinerii de a-și continua studiile, pentru a-i ajuta să se realizeze pe plan
profesional și apoi pe plan financiar.
Obiective:
- asigurarea pachetului zilnic pentru elevii din ciclul primar și gimnazial;
- asigurarea resurselor necesare îmbunătățirii metodelor de învățare;
- sprijinirea părinților din punct de vedere financiar;
- realizarea unei bune colaborări între școală și părinți;
- integrarea elevilor cu risc de abandon școlar şi integrarea lor în sistemul şcolar
- creşterea responsabilizării cadrelor didactice;
- reintegrarea elevilor care deja au abandonat şcolar;
- monitorizarea stării sistemului, pentru a preveni de timpuriu apariţia de crize şi pentru a
identifica periodic modificări în ceea ce priveşte factorii de abandon şcolar.
Tipuri de intervenții:
- creşterea flexibilităţii programelor "a doua şansă":din punct de vedere a grupurilor de vârstă;
- creşterea flexibilităţii programelor "a doua şansă" - din punct de vedere al curriculei;
- creşterea atractivităţii şcolii - prin activităţi extracuriculare care au loc în şcoală;
- creşterea atractivităţii şcolii - prin folosirea resurselor şcolii pentru atragerea elevilor pentru
activităţi de timp liber;
- utilizarea experienţei celor ce au renunţat la şcoală pentru a preveni scăderea încrederii în
educaţie;
- creşterea implicării proactive a cadrelor didactice în combaterea abandonului şcolar şi
renunţării timpurii la educaţie;
- dezvoltarea unui program naţional de educaţie sexuală a elevilor, focalizat pe comunităţile
cu risc ridicat de natalitate la părinţi adolescenţi şi cu norme de nupţialitate timpurie;
- stimularea administraţiilor locale şi a ONG-urilor de profil să implice ca voluntari tinerii
elevi de clasa a VIII-a şi de liceu proveniţi din comunităţi cu risc ridicat de abandon în
programe de suport pentru bătrâni şi familii aflate în nevoie;
- ținerea evidenţei situaţiei elevilor aflaţi în fluxuri de migraţie internaţională circulatorie;
- dezvoltarea şi implementarea unui sistem de urmărire a evoluţiei cohortelor şcolare;
- motivarea prin premiere a cadrelor didactice.

5. Concordanța dintre valorile profesionale și tipurile de intervenții


Pentru a preveni abandonul școlar și pentru a scade rata acestuia mai multe fundații au
realizat o serie de evenimente. Un exemplu în acest sens este reprezentat de Fundația
Dezvoltarea Popoarelor care a organizat o Caravană de Crăciun în cadrul proiectului
Parteneriat multiregional pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii. Pe principiul educației
între egali, protagoniștii caravanei au fost 10 copii cu rezultate foarte bune la învățătură care
s-au întâlnit cu 10 de elevi din ciclul primar, care prezintă risc de abandon școlar. Copiii
îndrumați de voluntari ai Clubului Lions București, de învățătoarea clasei și de personalul
fundației au lucrat în echipe și au confecţionat ornamente pentru îmbodobirea bradului de
Crăciun. Obiectivul caravanei a fost creşterea interesului elevilor aflaţi în situație de risc de
abandon şcolar pentru integrarea în grupul clasei, prin activităţi bazate pe egalitate şi respect
reciproc.
Proiectul ”Parteneriat multiregional pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii” este
implementat în București în parteneriat cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția
Copilului sector 3 (DGASPC) și este cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul
Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Proiectul “Parteneriat multiregional pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii” se
adresează copiilor care fac parte din grupuri defavorizate, dar și părinţilor acestora. Sunt vizați
mai ales elevii de etnie roma sau cei cu o situație socio-economică dificilă (venituri scăzute,
familii monoparentale, dezorganizate, părinți plecați la muncă în strainatate). În cadrul
programului, copiii vor beneficia de servicii de orientare și consiliere, dar și de burse de
studiu. Fundația Dezvoltarea Popoarelor va iniția un program de tip „Școala după Școala” și
va dezvolta parteneriate cu școli și cu instituții care se implica în prevenirea abandonului
școlar.
Fundaţia Dezvoltarea Popoarelor susţine, de mai bine de 14 ani, persoanele aflate în
situaţie de risc social, în special copii şi tineri, oferindu-le oportunităţi socio-educative şi de
integrare profesională.