Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. După calitatea execuţiei, tipurile de falsificări ale mărfurilor industriale care s-au
dezvoltat de-a lungul anilor pot fi incluse în trei grupe largi care reflectă căile urmate de
industrializare, şi anume:
Falsificarea artizanală (sau tradiţională). Se bazează pe îndemânarea unui specialist
în producerea de falsuri. Acest tip de falsuri este întâlnit, de regulă, în domeniul antichităţilor,
artelor, ceramică, sticlă, mobilier, covoare, ceasuri, bijuterii şi multe altele. Falsificatorul
posedă alături de specialitatea sa şi alte tehnici cu ajutorul cărora creează o reproducere
precisă cu o aură de vechime (patină). Uneori reuşesc să transforme creaţii deteriorate sau
obiecte de artă obişnuite în opere reproduse perfect dând impresia de autentic.
Falsificarea de slabă calitate. Este realizată folosind materii prime, materiale şi
tehnologii mai puţin valoroase. Acest tip de falsificare este cel mai comun, cel mai întâlnit şi
se referă la aproape toate grupele şi subgrupele de mărfuri industriale. Foloseşte tehnici care
nu necesită o prea mare îndemânare dar implică o finanţare considerabilă şi abilităţi
organizaţionale deoarece depinde de nivelul economiei la scară mondială. Falsificatorii
operează adesea la nivel internaţional şi pot produce sau cumpăra componente din multe ţări,
pot să le asambleze, ambaleze şi eticheteze în altă ţară şi totuşi să le vândă în cu totul alte
regiuni geografice.
Tehnici care abordează acest tip de falsificare implică copierea cu ajutorul unor
dispozitive de copiat foarte ieftine, pentru care nivelul de îndemânare necesar este minim.
Astfel de domenii includ copierea unor programe de calculator şi a unor caste audio
neprotejate. Deşi mediul respectiv poate fi considerat ca fiind falsificare de înaltă
performanţă, tehnologia a venit în sprijinul falsificatorului prin faptul că i-a furnizat acestuia
instrumentele necesare pentru a face copiile. Dispozitivele de copiere color avansate
reprezintă un alt exemplu major de tehnologie nouă care a fost utilizată de către falsificatori
pentru a produce acte justificative, bancnote şi o serie întreagă de alte documente de valoare.
Dispozitivele de scanat, de imprimat şi computerele ieftine sunt de asemenea folosite de către
o generaţie nouă de falsificatori amatori pentru a realiza copii cât mai aproape de cele
originale după documentele de valoare.
Falsificarea de slabă calitate se dezvoltă odată cu industrializarea şi beneficiază de
metode moderne pentru producţia de masă.
Falsificarea de înaltă performanţă necesită, în general, abilităţi considerabile pentru
a realiza produse foarte apropiate cu originalul. Putem da exemple de falsificări de produse
electronice cum ar fi circuite imprimate care conţin software pentru jocuri pe computer.
Tehnicile implică stimularea plăcuţei originale prin analizarea componentelor şi încercarea de
a crea acelaşi rezultat folosind alte componente. Alte produse care au fost atacate de
falsificatorii de înaltă performanţă sunt: valuta, cărţile de credit, cartelele telefonice,
decodoarele pentru sateliţi, produsele farmaceutice etc.
Cafeaua este sămânţa fructului arborilor de cafea (peste 60 specii). Dintre acestea,
două specii (Coffea Robusta şi Coffea Arabica) contribuie, în proporţie de 99%, la producţia
mondială de cafea.
Falsificarea cafelei este facilitată de faptul că, atât însuşirile senzoriale cât şi cele
compoziţionale sunt dependente de o serie de factori legaţi de origine, specie, condiţiile de
procesare (umedă sau uscată), de prăjire (temperatură, durată).
Cafeaua naturală se poate falsifica prin:
- înlocuirea boabelor naturale cu boabele altor specii;
- înlocuirea unui sort superior de boabe de cafea cu unul inferior;
- extragerea cofeinei;
- amestecarea cu înlocuitori (năut, secară, cicoare, malţ etc.);
- adăugare de zaţ de cafea;
- prin adăugare de boabe false, colorate artificial;
- prin adăugare de diferite substanţe de lustruire;
- prin ungere cu uleiuri, cu gelatine, cu soluţii de zahăr, în vederea conferirii unui aspect şi a
unei culori corespunzătoare cafelei de înaltă calitate.
Boabele întregi de cafea se pretează mai puţin la falsificări şi se referă la acoperirea lor
cu diverse substanţe pentru a le da un aspect cât mai atrăgător, pentru mărirea conţinutului în
umiditate.
Cafeaua prăjită şi măcinată, precum şi extractele de cafea sunt mult mai uşor de
falsificat, obiectivul urmărit fiind substituirea cafelei cu cicoare prăjită, malţ prăjit, năut,
cereale (pesmet măcinat), făină din boabe de orz prăjit, caramel, amidon, maltodextrine,
smochine uscate şi râşnite, sau coji şi deşeuri celulozice ale boabelor de cafea.
O pondere însemnată în unele glucide libere cum sunt: zaharoza, glucoza, fructoza şi
xiloza, precum şi în manitol, constituie o dovadă incontestabilă a falsificării cafelei cu diverşi
înlocuitori.
Descoperirea fraudelor prin metode clasice ca si analiza senzorială - aspect, culoare,
miros, gust -, examenul microscopic care permite evidenţierea existenţei boabelor străine sau
a impurităţilor, investigaţii analitice - determinarea apei, glucidelor, substanţelor minerale,
conţinutului de cafeină, sau prin metode moderne cum ar fi: HPLC (dozarea zaharurilor, a
acizilor organici, a unor substanţe volatile), GC, spectroscopie FTIR, NIR, arc electric,
metode enzimatice
Cacao se obţine din boabele de cacao (seminţele fructelor arborelui din familia
Sterculiaceelor). Componentul cel mai important al boabelor de cacao este untul de cacao
(substanţele grase din bob – acilgliceroli). După recoltare şi uscare boabele sunt supuse
fermentării, ce determină caracteristicile specifice, însuşiri ce se diversifică şi se amplifică în
procesul de prăjire (100-1700C). Boabele de cacao se utilizează sub formă de pudră de cacao
(cacao degresată), şi care se comercializează în două sortimente (C cu 22% grăsime şi I cu
13% grăsime), pastă de cacao, cacao solubilă şi sub formă de ciocolată.
Ciocolata este un produs zaharos obţinut din masa de cacao, unt de cacao, zahăr pudră
şi unele adaosuri (lapte, alune, nuci, aromatizanţi). Se caracterizează prin onctuozitate, miros
şi gust fin, grad mare de dispersie a adaosurilor, fără a se putea decela prezenţa adaosurilor
solide.
Pudra de cacao şi produsele din cacao se pot falsifica prin diverse procedee, ca de
exemplu:
- extragerea parţială sau totală a substanţei ce conferă proprietăţi de stimulent
(teobromina);
- introducerea unor substanţe străine pentru a masca anumite defecte ale produsului
(gelatină, gume, dextrine etc);
- înlocuirea frauduloasă a pudrei de cacao cu coji de migdale şi/sau cacao măcinate;
- înlocuirea frauduloasă a untului de cacao cu alte grăsimi (grăsimi vegetale hidrogenate,
ulei de palmier etc.)
Ciocolata se poate falsifica prin adaos de amidon, substanţe grase străine, prin adaos
de dextrine, gume sau gelatină.
Depistarea fraudelor se face prin: metode fizico-chimice curente, cu ajutorul cărora se
determină principalele caracteristici: apa, substanţe grase, conţinutul de teobromină, cafeină;
reacţii specifice.
Examenul microscopic al ciocolatei - se constată prezenţa unor substanţe străine cum
sunt amidonul de tuberculi, făina de cereale şi de castane, fragmente din boabe de cacao;
Falsificarea ciocolatei prin adaos de substanţe grase străine - prin determinarea
indicilor de iod, de refracţie, de saponificare,
Falsificarea ciocolatei prin adaos de dextrine, gume sau gelatină - prezenţa dextrinelor
şi gumelor se face prin extragerea lor cu apă din proba degresată.
Sunt substanţe fără valoare nutritivă sau cu valoare nutritivă redusă, care conţin o serie
de principii active specifice. Se obţin prin prelucrarea unor părţi din plante: flori, fructe,
seminţe, frunze, scoarţă, etc. Se utilizează singular sau în amestec, ca atare sau sub formă de
pulbere, pastă, sosuri alimentare.
Adăugate în cantităţi mici alimentelor, le conferă anumite însuşiri olfactivo-gustative,
producând în acelaşi timp şi o stimulare a secreţiilor gastrice (mărind apetitul) şi uşurarea
digestiei.
Manoperele frauduloase cu care pot fi falsificate condimentele naturale sunt:
adaosul la condimentele naturale întregi a unor părţi vegetative aproximativ identice,
dar lipsite de substanţe active;
extragerea parţială, sau integrală de substanţe active de la specia de bază;
adaosul de substanţe minerale pentru creşterea greutăţii;
boiaua de ardei se poate falsifica prin adaos de coloranţi sintetici.
La condimentele naturale măcinate posibilităţile de falsificare sunt mult mai largi.
Ceaiul este una dintre cele mai apreciate băuturi din alimentaţie datorită însuşirilor
senzoriale plăcute, efectelor favorabile asupra orgamismului şi preţului relativ scăzut.
Se obţine din frunzele arbustului Camellia sinensis, originar din China. Se cunosc mai multe
tipuri şi sortimente de ceai, două fiind predominante: ceaiul negru şi ceaiul verde.
Falsificările ceaiului constau în:
substituirea unui ceai de calitate superioară cu cel de calitate inferioară,
amestecarea ceaiurilor de diferite calităţi,
utilizarea ceaiului deja folosit sau a unor frunze ale altor plante,
adaosul unor coloranţi naturali sau sintetici, aromatizanţi, etc.
Decelarea falsificărilor
a) prin analiza senzorială - permite aprecierea aspectului, culorii, mirosului, gustului
b) examinare microscopică - descoperă prezenţa unor frunze străine (măceş, arbore de cafea,
fragi, soc, măslin),
c) prin determinări analitice - dozarea unor compuşi caracteristici
Băuturile sunt lichide consumate de către om pentru a-şi potoli senzaţia de sete, în
scopul hidratării organismului, precum şi în scopuri alimentare sau medicale, sau pentru
crearea unei stări euforice.
Se împart în două mari categorii:
- băuturi nealcoolice
- băuturi alcoolice
Băuturile alcoolice sunt băuturi care au un conţinut mai mare de 1% vol. alcool etilic
şi se clasifică în:
- băuturi alcoolice nedistilate (vinul, berea)
- băuturi alcoolice distilate, denumite rachiuri (naturale şi industriale).
Băuturile alcoolice reprezintă o categorie de produse supuse frecvent manoperelor
frauduloase datorită gamei mari sortimentale, diversităţii producătorilor, costului ridicat al
unora dintre ele (cele distilate, efervescente) şi a modalităţilor relativ facile de falsificare.
Vinul
Vinul este una din băuturile alcoolice cele mai apreciate de către consumatori.
Consumat cu moderaţie are asupra organismului multiple acţiuni benefice, fiind considerat de
către marele biolog Pasteur "cea mai sănătoasă şi mai igienică băutură".
Vinul este (cf. legii viei şi vinului în România 67/1997) băutura obţinută exclusiv prin
fermentaţia alcoolică completă sau parţială a strugurilor proaspeţi zdrobiţi sau nezdrobiţi ori a
mustului de struguri proaspeţi.
Calitatea vinului se referă la condiţiile de naturaleţe şi de autenticitate din ce în ce mai
des reclamate de consumatori.
Compoziţia chimică a vinului se deosebeşte de cea a strugurilor, datorită proceselor
care au loc în timpul formării vinului şi păstrării acestuia şi este dependentă de
soi, factori ecologici, gradul de maturare şi starea de sănătate a strugurilor, condiţiile de
producere şi păstrare, vârsta.
Falsificarea vinului
Dacă la început falsificările erau empirice şi constau mai ales în diluarea cu apă şi
adaosul unor substanţe pentru corijarea unor defecte, astăzi s-au diversificat şi sofisticat,
devenind din ce în ce mai anevoios de identificat.
În prezent, cele mai frecvente operaţii frauduloase se referă la autenticitatea soiului şi
la arealul de producere şi mai ales la adaosul unor îndulcitori naturali sau sintetici, a
substanţelor colorante, aromatizante interzise de legislaţia în vigoare sau în doze mai mari
decât cele admise.
Falsificarea prin adaos de îndulcitori naturali sau/şi sintetici la musturi şi/sau vinuri
- adaosul de zaharoză în must
- adaosul de îndulcitori în vinuri
Falsificări prin alcoolizare, diluare, glicerinare şi neutralizarea acidităţii fixe
- corelaţia dintre concentraţia alcoolică şi aciditate
- corelaţia dintre alcool şi extract
- corelaţia dintre concentraţia alcoolică şi glicerol
- corelaţia dintre extract şi cenuşă
- corelaţia dintre cenuşă şi alcalinintatea cenuşii
Falsificări prin adaos de coloranţi naturali sau/şi sintetici. La vinuri aceştia sunt
interzişi. Coloranţi naturali folosiţi: cei extraşi din florile sau fructele următoarelor plante:
soc, afin, cârmâz, nalbă neagră sau roză, etc. Adaosurile sunt puse în evidenţă prin reacţii de
culoare.
Falsificări prin adaos de arome naturale sau artificiale. Alături de îndulcire,
aromatizarea vinurilor cu arome naturale sau artificiale este în prezent frauda cu cea mai mare
arie de răspândire. Dintre aromele naturale, mult folosit este extractul alcoolic de coriandru,
care imprimă vinurilor o aromă asemănătoare cu cea a soiului Muscat Ottonel.
Berea
Berea este o băutură slab alcoolică, saturată natural cu CO 2, cu gust şi aromă
caracteristice, obţinută din malţ, ce poate fi înlocuit parţial cu cereale nemalţificate (porumb,
orez, grâu, mei), hamei şi apă.
Există o mare diversitate de sortimente, clasificarea realizându-se după diferite criterii:
- natura drojdiei utilizate la fermentare: beri de fermentaţie inferioară şi superioară;
- tipul de malţ: bere blondă, brună, caramel;
- concentraţia alcoolică: bere fără alcool, slab alcoolică, obişnuită, tare;
- gradul de fermentare: bere nutritivă, obişnuită, dietetică;
- concentraţia mustului primitiv: obişnuită, specială.
Berea este una din băuturile alcoolice mai puţin expusă falsificărilor. Cele mai folosite
sunt:
Falsificarea prin diluare - este uşor de depistat, prin determinarea concentraţiei
alcoolice, a extractului real şi a altor parametri.
Falsificarea prin adaos de substanţe îndulcitoare - naturale, dar mai ales sintetice:
zaharina şi dulcina, sau mai nou aspartamul, ciclamaţii.
Falsificarea culorii berii - prin adaos de malţ culoare sau caramel.
Falsificarea prin adaos de antiseptici şi neutralizanţi - se realizează pentru mărirea
conservabilităţii. Agenţi antiseptici: SO2, acid boric, acid salicilic, etc.