Sunteți pe pagina 1din 1

STUDENT: CARAMILEA IULIAN, an II, masterat practice

Tema 1: Mărturisirea păcatelor în Vechiul Testament

Odată cu primul păcat săvârșit de om pe pământ are loc și prima provocare a lui
Dumnezeu pentru om, aceea de a-și mărturisi păcatul. Atitudinea omului a fost una de a se
îndreptăți și de a se ascunde în spatele altei persoane. Acest lucru a atras pedeapsa lui
Dumnezeu, care, după tâlcuirea sfinților părinți, nu a venit asupra omului deoarece acesta a
păcătuit, ci pentru că nu și-a mărturisit păcatul.

În Legea Veche orice păcat săvârșit era însoțit de o jertfă. Jertfa putea fi:

- Personală (adusă de fiecare om în parte pentru păcatele proprii)

- Comună (atunci când tot poporul păcătuia înaintea lui Dumnezeu; de ex: idolatria)

Aceste jertfe erau însoțite mai întâi de o mărturisire care la rândul ei era personală sau
comună și se făcea înaintea preotului care avea misiunea de a curăța pe cel (cei) care a (au)
păcătuit.

Legea veche prevedea diferite jertfe în funcție de natura păcatului, fiind aduse jertfe și
pentru greșelile din neștiință.

Mărturisirea comună se făcea printr-un reprezentant al poporului.

O dată pe an, când intra în Sfânta Sfintelor de ziua împăcării, arhiereul mărturisea cu
mâinile întinse asupra unui țap, toate fărădelegile poporului și apoi dădea drumul țapului în
pustie ca să ducă toate păcatele în loc singuratic.

Există numeroase exemple în Vechiul Testament de mărturisire a păcatelor proprii


în fața preotului. Amintim printre ele pe cea a lui Acan în fața lui Iosua (Iosua 7,20) sau pe
cea a lui David în fața lui Natan și a întregului popor.

Aceste mărturisiri erau însoțite și de pocăință așa cum vedem la David (Ps.50) sau
Ahab (I Regi 21,27) ori Manase. Pocăința colectivă se poate vedea în cazul cetății Ninive.

Așadar, în Vechiul Testament mărturisirea păcatelor era urmată de o jertfă animală


sau de roade ale pământului. Toate aceste jertfe erau nedesăvârșite și incomplete, deoarece
nu se putea depăși prin ele complet egoismul. Animalul jertfit nu-și putea trăi conștient
durerea sângelui vărsat, cum avea să o facă Fiul lui Dumnezeu prin jertfa de pe cruce.