Frica si Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp,

începe să își simpatizeze răpitorul. Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un
mecanism defensiv, din teama de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt
amplificate, întrucât într-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă.
Încercările de evadare sunt și ele percepute drept o amenințare, întrucât, într-o tentativă de evadare,
există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit.
Drept consecință, victima devine hiper-vigilentă în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința
propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, întrucât ar pierde singura
relație pozitivă formată - cea cu răpitorul.
Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emoțional foarte mare. Acest
comportament este considerat ca o strategie obișnuită de supraviețuire pentru persoanele care sunt
victime ale abuzului inter-personal și a fost observat în cazul divorțurilor cu copii, al copiilor abuzați
emoțional, al membrilor sectelor religioase, prizonieri de război și tabere de concentrare.
Numele acestui sindrom provine dintr-un caz real de jaf la o bancă din Stockholm, când doi bărbați
înarmați până în dinți au încercat să jefuiască o bancă luând ostatici 4 funcționari ai băncii. Negocierile
între autorități și jefuitori au durat 6 zile (23 - 28 august 1973), timp în care, ostaticii s-au aflat
permanent sub amenințarea armelor, ba, mai mult, agresorii le-au legat la un moment dat centuri cu
explozibil amenințându-i că vor fi aruncați în aer dacă negocierile eșuează. Politia suedeză a reușit
totuși să înduplece agresorii să înlăture centurile dar, când echipele de intervenție au pătruns în bancă
într-un moment de neatenție al criminalilor, victimele, care între timp se atașaseră emoțional de răpitori,
au început să-și apere agresorii și au încercat să-i ajute. Mai mult, victimele s-au opus încercării
autorităților de a le elibera, apoi au refuzat să depună mărturie împotriva criminalilor și au angajat, pe
banii lor, avocați pentru a-i apăra pe tâlhari. Totul a culminat când una dintre ostatice s-a căsătorit cu
unul dintre agresori, aflat în închisoare. Termenul Sindromul Stockholm a fost avansat de către
criminologul și psihiatrul Nils Bejerot  care a asistat poliția în timpul jafului și care s-a referit la acest
sindrom în cadrul unei emisiuni de știri din acele zile
Temperamentul extravertit la copii
Cum recunosti un copil extrovert?
Are nevoie de  interactiunea cu ceilalti. Copilul extravertit se plictiseste singur si refuza sa se joace sau
sa invete daca nu are companie. Nu este un simplu moft, ci o nevoie reala. Persoanele extravertite se
incarca cu energie atunci cand vorbesc sau realizeaza un proiect impreuna cu alte persoane. De aceea,
in clasa, este posibil sa se numere printre copiii care vorbesc in timpul orei, iar acasa, sa isi intrerupa
temele pentru a veni sa vorbeasca cu tine.

Este  spontan. Copilul extravertit intra usor in conversatie cu persoane necunoscute,  de multe ori spune
ceea ce ii trece prin minte, chiar daca ulterior regreta sau nu mai este de acord cu ceea ce a afirmat si
nu are nevoie de mult timp de gandire pentru a se implica in activitati care presupun relationare sociala.
Copilul extravertit isi clarifica ideile in timp ce vorbeste, de aceea reuseste sa ia o decizie sau sa rezolve
o problema vorbind despre ea.

Se implica in  multe activitati si proiecte. Persoanele extravertite reusesc sa jongleze foarte usor diverse
proiecte si lucreaza mai bine daca variaza activitatile. Diversitatea ii incarca cu energie, asa ca a trece
de la o activitate la alta si apoi a se intoarce la cea initiala este ceva obisnuit pentru un copil extravertit.

Este  entuziasmat, energic si activ. Copilul extravertit isi exprima starile emotionale in mod deschis,
manifesta energie si entuziasm pentru lucrurile care il intereseaza si isi aduce cu bucurie contributia la
activitatile in care este implicat.

Are un  grup larg de prieteni. Dorinta lui de a cunoaste persoane noi, usurinta cu care intra in contact
cu alte persoane si interesul pentru activitati diverse il ajuta sa isi largeasca cercul de cunostinte si
prieteni.

Cum interactionezi cu un copil extravertit?

Asculta-l. Copiii extravertiti au nevoie sa vorbeasca si sa interactioneze cu cei din jur, atat in cazul in
care se confrunta cu o problema pe care trebuie sa o rezolve, cat si atunci cand au o veste buna. De
aceea este nevoie sa ii acorzi timp si atentie. Pentru a-l asigura de faptul ca asculti, pune-i intrebari care
sa il ajute sa epuizeze toate solutiile posibile, toate temerile sau emotiile prin care trece.

Ajuta-l sa comunice eficient. Persoanele extravertite isi clarifica propriile ganduri despre o anumita
situatie vorbind despre ea. Comunicarea cu un copil extravertit poate fi asadar mai dificila. Ajuta-l pe
copil sa isi structureze logic ideile punandu-i intrebari si indruma-l catre o modalitate de actiune. De
asemenea, ai rabdare si asigura-te ca ai inteles corect mesajul si intentia sa. Multi copii extravertiti fac
afirmatii exagerate, spontane, pe care apoi le retrag. Acest lucru se datoreaza faptului ca nu proceseaza
foarte mult gandurile inainte de a le verbaliza.

Invata-l sa nu intrerupa si sa ceara feedback.  Explica-i faptul ca uneori trebuie sa astepte pana cand ii
poti acorda atentia ta. Invata-l formulele prin care sa solicite atentia sau parerea celor din jur: „Mami,
pot vorbi cu tine?” sau „Ce crezi despre acest lucru?”.

Asigura-te ca are suficiente ocazii de a socializa. Copilul extravertit are nevoie sa interactioneze cu alte
persoane. S-ar putea ca timpul pe care il acorzi pentru a discuta sau a realiza activitati impreuna cu el
sa nu fie suficient. De aceea, este bine sa ii permiti sa isi invite prieteni acasa sau sa se inscrie la cursuri
extrascolare.

Cand ai nevoie de liniste sau timp pentru tine, iar copilul tau inca nu a terminat de povestit si de
dezbatut, roaga-l sa luati o pauza. Pentru parintii cu temperament introvertit, un copil extravertit poate
deveni prea solicitant. Ii poti explica fiului sau fiicei tale ca te bucuri mult ca vrea sa vorbeasca cu tine,
dar ca il poti asculta pentru o perioada limitata de timp, dupa care ai nevoie sa iei o pauza.