Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE – specializarea GEOGRAFIA TURISMULUI

ABABII ADRIANA – SIMONA


GRUPA 106
I. INTRODUCERE
DEZVOLTAREA poate fi definită, în mod clasic, drept expansiunea ansamblului unei
economii, dar şi o repartizare cât mai echitabilă a bogaţiei suplimentare, care antrenează o ameliorare
globală a nivelului de viaţă şi o transformare a structurilor societăţii.
Acestei definiţii, de natură economică, Banca Mondială îi opune, începând cu 1990, noţiunea de
dezvoltare umană punând mai puţin accentul pe creşterea economică a ţării (evoluţia Produsului
Naţional Brut, a balanţei comerciale etc.), dar mai ales asupra lărgirii posibilităţilor umane în ceea ce
priveşte: speranţa de viaţă, de educaţie, de loc de muncă şi de nivel de viaţă.
Dezvoltarea umană încearcă măsurarea gradului de dezvoltare, mai mult decât creşterea
economică, integrând indicatori calitativi.
DEZVOLTAREA UMANĂ , conform P.N.U.D. (Programul Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare), semnifică acele capacităţi şi îndreptăţiri ale oamenilor de a-şi alege şi urma propriile
opţiuni în toate domeniile vieţii. În dimensiunea sa globală, acest concept integrează îngrijirea
sănătăţii, educaţia, religia, un nivel de viaţă decent şi libertatea politică. Totodata, dezvolatarea umană
nu se reduce numai la aceste aspecte ale vieţii. Identităţile culturale ale indivizilor trebuie recunoscute,
fiind în obligaţia statului de a le acorda o atenţie majoră. Indivizii trebuie sa fie liberi în exprimarea
propriilor identităţi, fără a fi victimele discriminării în diferitele domenii ale existenţei lor. În concluzie,
libertatea culturală reprezintă un drept uman şi o parte integrantă importantă a dezvoltării umane.
Situaţia dezvoltării umane în lume este inegală: anumite reguli înregistrează creşteri fabuloase, în
timp ce altele stagnează şi, chiar mai mult, se afundă într-o agravare a sărăciei. Astfel, s-a ajuns la
concluzia că planeta nu va putea ajunge la un echilibru şi la o stabilitate decât numai în momentul în
care toate ţările, bogate sau sărace, se vor angaja pentru punerea în aplicare a unui pact mondial pentru
dezvoltarea, al cărui scop va fi lărgirea sferei oportunităţilor oferite întregii populaţii.
În acest cadru, se recunosc drept cerinţe fundamentale următoarele:
♦ o viaţa lungă şi sănătoasă;
♦ dobândirea de cunoştinte;
♦ acces la resursele necesare pentru un nivel de trai decent.
Primul raport al dezvoltării umane a fost publicat în 1990 şi a adoptat ca măsură a dezvoltării
umane un indice agregat pe baza a celor 3 componente esenţiale ale dezvoltării umane (longevitatea,
nivelul de educaţie, standardul de viaţă).
Un semn al crizei dezvoltării umane este dat de evoluţia indicelui dezvoltării umane.
INDICELE DEZVOLTĂRII UMANE (IDU) reprezintă măsura sintetică, relativă,
rezultată dintr-un set de norme alese pentru valorile maxime şi minime, pentru fiecare
componentă: speranţa de viată, educaţia şi instruirea, nivelul de trai.
I.D.U. nu are o unitate de măsură pentru că se utilizează standardizarea datelor.

unde: Isv  Indicele Speranţei de Viaţă


Ied  Indicele Educaţiei
Iv  Indicele de Venit
unde V nom.  valoarea nominală
V min.  valoarea minimă
V max.  valoarea maximă

Ied este format din Ia şi Ic, unde Ia  Indicele de alfabetizare


Ic  Indicele de cuprindere în învăţământ

Venitul pe cap de locuitor (exprimat în dolari internaţionali) se calculează utilizându-se metoda


logaritmului deoarece un venit nelimitat (mai mare de 40.000 dolari internaţionali) nu este absolut
necesar pentru a atinge un nivel acceptabil al dezvoltării umane.

Indicele a fost inventat de economistul pakistanez Mahbub ul Haq. Indicele dezvoltării umane,
pentru majoritatea statelor membre ONU, este actualizat în fiecare an de Programul de Dezvoltare al
Naţiunilor Unite şi publicat în Raportul de Dezvoltare Umană.

La nivel mondial, a fost elaborat un clasament care permite încadrarea tuturor statelor lumii pe o
scară cu valori cuprinse între 0 şi 1. Totodată nici I.D.U. nu a fost considerat un indicator perfect
deoarece nu ia în evidenţa, de exemplu, repartiţia inegală a veniturilor dintr-o ţară pe sexe sau categorii
sociale. De aceea, pentru a răspunde acestui obiectiv, Banca Mondială a creat în anul 1996 un nou
indicator, indicatorul dezvoltării umane pe sexe, indicator suplimentar de analiză a dezvoltării umane,
alături de I.D.U., precum şi alţi indici: Indicele sărăciei umane şi indicele privind participarea femeilor
la viaţa politică, economică şi la luarea deciziilor.
Ceea ce contează foarte mult în analiza dezvoltării umane nu este valoarea în sine, ci rangul ţării
în clasamentul mondial. Evident că în fruntea clasamentului, având la bază valoarea indicelui dezvoltării
umane, regăsim cea mai mare parte a ţărilor dezvoltate.

La nivel mondial, clasificarea ţărilor propusă de Raportul Dezvoltării Umane este următoarea:
► În funcţie de nivelul de dezvoltare umană, ţările sunt grupate în 3 categorii:
• ţări cu o dezvoltare umană ridicată (indice egal sau mai mare de 0,800);
• ţări cu o dezvoltare umană medie (indice cuprins între 0,500 şi 0,799);
• ţări cu o dezvoltare umană redusă (indice mai mic de 0,500).
► În funcţie de valoarea venitului, Banca Mondială propune 3 categorii de ţări (în anul 2001):
• cu venit ridicat (P.I.B./loc. egal sau mai mare de 9.206 $ americani);
• cu venit mediu (P.I.B./loc. între 746 şi 9.205 $ americani);
• cu venit redus (P.I.B./loc. mai mic sau egal cu 745 $ americani).
► Mari grupuri mondiale:
• ţări în curs de dezvoltare;
• Europa Centrală şi de Est;
• ţări membre O.C.D.E. (Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică).
II. INTERPRETAREA HĂRTII

Dacă analizăm valorile indicelui dezvoltării umane la nivel mondial, constatăm că statele
care au I.D.U. cel mai ridicat sunt acelea care au şi o economie puternic dezvoltată, precum : S.U.A.,
Canada, Japonia, Australia şi majoritatea ţărilor din Europa Occidentală, Centrală şi de Nord, precum
Germania, Franţa, Spania, Italia, Marea Britanie, Benelux, Austria, Elveţia, Danemarca, Norvegia,
Suedia, Finlanda etc. La acestea, I.D.U. este peste 0.900, componentele indicelui (Indicele speranţei de
viaţa, Indicele educaţiei şi Indicele de venit) având deasemenea valori ridicate.
Cel mai ridicat I.D.U. îi revine Irlandei şi Norvegiei, ce înregistrează 0.968, Australiei cu 0.962 şi
Canadei, cu 0,961.
Statele din această categorie au înregistrat o creştere progresivă încă din anul 1975 până în
prezent, nesuferind deloc descreşteri în ceea ce priveşte Indicele Dezvoltării Umane.
De exemplu, Norvegia, Statele Unite ale Americii si Luxemburg sunt state care se remarcă prin
Indicele de Venit, înregistrând valori maxime, egale cu 1,000. Aceste state au deasemenea cele mai
mari valori ale PIB-ului/locuitor. Astfel, Norvegia are 41.420 $/loc, SUA înregistrează 41.890 $/loc, iar
Luxemburg depăşeşte orice altă valoare înregistrată la nivel mondial, de 60.228 $/loc.
În ceea ce priveşte Indicele Speranţei de Viaţă se remarcă Japonia cu 0,954 şi o speranţă de
viaţă de 82,3 ani, apoi Islanda cu 0,941 şi o speranţa de viaţă de 81,5 ani şi Elveţia cu 0,938 cu o
speranţă de viaţă de 81,3 ani.
Indicele de Educaţie înregistrează cele mai ridicate valori în state precum Australia, Irlanda,
Finlanda, Danemarca şi Noua Zeelandă, unde atinge valori de 0,993.
Raportul Mondial al Dezvoltării Umane are în vedere Hong Kong-ul, interpretat separat de
China, care reuşeşte să pătrundă în lista ţărilor cu I.D.U. ridicat, având un indice de 0,937.
Ţări precum Coreea de Sud sau Singapore au înregistrat o creştere evidentă a Indicelui
Dezvoltării Umane, de la 0,713 respectiv 0,729 la 0,921 respectiv 0,922, între anii 1975-2005, în schimb
ce restul statelor înregistrau peste 0,800 încă din 1975.
Tot în categoria ţărilor cu Indicele Dezvoltării Umane ridicat intră şi acele state care au
indicele cuprins între 0,800 şi 0,899.
Aici întâlnim restul ţărilor din Europa (mai puţin Ucraina şi Republica Moldova, ce se încadrează în lista
ţărilor cu I.D.U. mediu), Mexicul, ţări din America de Sud (Brazilia, Argentina, Chile, Uruguay), Arabia
Saudită, Rusia, Libia (este singurul stat din Africa cu I.D.U. ridicat) etc.
În această categorie, aproximativ 30% dintre state au fost introduse pentru prima oara în
Raportul Mondial al Dezvoltării Umane, după anul 2004. Printre acestea se numără Brunei, Qatar, Saint
Kitts si Nevis, Tonga şi altele.
Majoritatea ţărilor cu Indicele Dezvoltării Umane cuprins între 0,800 şi 0,899 au înregistrat
creşteri progresive din anul 1975 până în zilele noastre, dar sunt şi state care, după ce au înregistrat
valori ridicate ale I.D.U., au decăzut treptat de la an la an (din anul 1985) şi abia după 2000 au revenit la
valori ridicate ale indicelui. Printre aceste se numără cele 3 Ţări Baltice, Estonia, Letonia şi Lituania,
Croaţia, Bahamas, Bulgaria, România, Belarus şi Federaţia Rusă.
De exemplu, Estonia înregistra în anul 1985 un indice egal cu 0,820, iar în 1990 şi 1995 s-a
sesizat o scădere a acestuia până la 0,813 respectiv 0,792, iar în anul 2000, aceeaşi ţară avea I.D.U. de
0,829, crescând până la 0,860 în anul 2005.
Şi ţara noastră, România, are aceeaşi soartă. De la I.D.U. de 0,792 în anul 1985, scade până la 0,777 în
1990 şi până la 0,772 în 1995, iar în anul 2000 înregistrează o creştere până la 0,780. În 2005 România
se număra printre ţările cu un Indice de Dezvoltare Umană ridicat, ocupând locul 60, la nivel mondial,
cu 0,813.
Pintre ţările care au progresat evident în ceea ce priveşte Indicele Dezvoltării Umane, se numără
Mexicul, care de la 0,694 în anul 1975 ajunge la 0,829 în 2005, Omanul, de la 0,487 în 1975 creşte până
la 0,814 în 2005, Arabia Saudită, de la 0,611 în 1975 ajunge până la 0,812, Malayezia, de la I.D.U. în
1975 de 0,619 pâna la 0,811 în anul 2005 şi Brazilia, care în 1975 înregistra un indice de 0,649 şi
reuşeşte să crească până la 0,800 în anul 2005, fiind la limita dintre I.D.U. ridicat şi mediu.
Federaţia Rusă, în ciuda dezvoltării evidente din ultimii ani si a statutului de mare putere pe care
l-a căpatat de-a lungul anilor, are un Indice destul de scăzut, din cauza speranţei de viaţă reduse la
naştere, de 65 ani şi a PIB-ului relativ scăzut,de 10.845 $ americani. Valoarea PIB-ului este relativ
scăzută deoarece suprafaţa ţării este foarte mare şi deasemenea sunt foarte mulţi locuitori.

Din categoria ţărilor cu Indicele Dezvoltării medii, fac parte ţări care au indicele cuprins
între 0,700 - 0,799, 0,600 - 0,699 şi deasemenea între 0,500 - 0,599.
Prima categorie, cu I.D.U. cuprins între 0,700 - 0,799 cuprinde majoritatea ţărilor din Asia
precum China, Mongolia, Turcia, Iran etc, dar şi Ucraina şi Republica Moldova din Europa, state din
America de Sud precum Columbia, Peru, Venezuela, Ecuador etc, şi state din Africa, precum Algeria,
Tunisia şi Egipt.
La ţările cu I.D.U. mediu, valoarea cea mai mare a acestuia o are Dominica, din America
Centrală, cu o valoare de 0,798, urmată de Santa Lucia cu 0,795 şi Kazakhstan cu o valoare apropiată de
0,795.
În ceea ce priveşte Indicele Speranţei de Viaţă, în fruntea listei se află Belize cu 0,849 şi 75,9
ani speranţă de viaţă la naştere, urmată de Dominica, cu 0,844 şi 75,6 ani speranţă de viaţă la naştere, şi
Ecuador, cu 0,828 şi 74,7 ani speranţă de viaţă la naştere.
După Indicele de Educaţie, cele mai dezvoltate sunt Kazakhstanul cu 0,973, Ucraina cu 0,948
şsi Guyana cu 0,943.
După Indicele de Venit, în fruntea clasamentului întâlnim Thailanda cu 0,745 şi un PIB/loc de
8677 $ americani, urmată de Turcia cu 0,740 şi un PIB/loc de 8407 $ americani şi Tunisia cu o valoare a
Indicelui de venit de 0,739 şi un PIB/loc de 8371.
Printre ţările cu I.D.U. mediu, se număra şi China cu 0,777, un stat dezvoltat din punct de vedere
economic, dar cu o rată de dezvoltare educaţională scăzută, ceea ce cauzează prezenţa acestei ţări în
clasamentul mediu. China a înregistrat o continuă creştere a I.D.U. de-a lungul anilor, astfel încât în
1975 indicele era de 0,530, iar în 2005 de 0,777.
În cadrul clasamentului cu I.D.U. mediu între 0,700 şi 0,799 am putut observa că majoritatea
statelor au înregistrat o creştere progresivă indicelui, dar deasemenea, s-au produs şi scăderi bruşte ale
acestuia, de-a lungul anilor.
Este cazul Ucrainei, stat european, care în 1990 a înregistrat un indice de 0,809, ceea ce o clasa
printre statele cu I.D.U. ridicat, iar în anul 1995 a scăzut până la 0,756, ca după 5 ani să crească numai
până la 0,761, iar în anul 2005 să aibă 0,788.
Şi Republica Moldova a avut o situaţie asemănătoare, în 1990 având un I.D.U. de 0,740, care
după 5 ani a scăzut până la 0,684, în 2000 a mai scăzut încă un pic până la 0,683, iar în 2005 a
înregistrat 0,708.
Tot în categoria ţărilor cu I.D.U. mediu intră şi statele cu I.D.U. cuprins între 0,600 şi
0,699, care sunt mult mai puţine. Astfel de state sunt India şi alte câteva din Asia, Bolivia şi ţări din
Africa de Sud, dar şi Marocul, Gabonul şi Guineea Ecuatorială.
Acestea sunt ţări care au progresat de-a lungul anilor, cu excepţia a 3 state, Africa de Sud,
Tadjikistan şi Bostwana, care, de la valori ale I.D.U. de 0,745 respectiv 0,705 şi 0,674 au ajuns în 2005
la valori de 0,674, respectiv 0,673 şi 0,654.
Africa de Sud şi Bostwana, deşi sunt ţări destul de dezvoltate din punct de vedere economic, cu o
valoare a PIB-ului/loc mare, de 11.110 $ americani respectiv 12.387 $ americani, sunt incluse în aceasta
categorie medie datorită Indicelui Speranţei de Viaţă care este foarte scăzut, de 0,430 şi 50,8 ani
speranţa de viaţă la naştere, respectiv 0,385 şi 48,1 ani speranţa de viaţă la naştere.
Din ultima categorie care include state cu I.D.U. mediu, fac parte câteva ţări din Asia
precum Pakistan, Yemen, Nepal, Myanmar etc, şi ţări din Africa precum Mauritania, Sudan, Uganda,
Kenya, Camerun, Ghana, Togo, Madagascar etc.
În această categorie, există şi state care au fost incluse pentru prima dată în Raportul Mondial al
Dezvoltării Umane după anul 2004. Printre acestea se numără Timorul de Est, Myanmar şi Bhutan.
Ţările cu I.D.U. între 0,500 şi 0,599 sunt ţări care au avut de-a lungul anilor o creştere a
indicelui, dar şi care au avut valori mai mari ale I.D.U. şi acesta a scăzut din diferite motive.
Dintre ţările cu scăderi bruşte ale indicelui fac parte Lesotho, care de la 0,616 în anul 1995 a scăzut după
10 ani la 0,549, Swaziland, care de la 0,641 în 1995 a ajuns la 0,547 şi Zimbabwe, care în 1990 a
înregistrat un indice de 0,654 iar în 2005 unul de 0,513.

Din categoria ţărilor cu Indicele de Dezvoltare Umană scăzut, fac parte două tipuri: cu
indicele între 0,400 şi 0,499 şi cu indicele între 0,300 şi 0,399. Ambele cuprind numai ţări din Africa.
În prima categorie, cu Indicele Dezvoltării Umane între 0,400 şi 0,499 se încadrează ţări precum
Senegal, Nigeria, Angola, Benin, Guineea, Zambia, Coasta da Fildeş, Repubilca Congo, Burundi,
Rwanda, Ethiopia, Eritrea, Malawi şi Tanzania.
I.D.U. cel mai mare din această grupă îl are Senegalul, 0,499, urmat de Eritrea cu 0,483 şi Nigeria cu
0,470.
În ceea ce priveşte Indicele Speranţei de Viaţă, în fruntea listei se află Senegal cu un indice de
0,622 şi speranţa de viaţă la naştere de 62,3 ani, urmat de Eritrea cu Isv de 0,527 şi o speranţă de viaţă
la naştere de 56,6 ani şi Niger cu un indice de 0,513 şi o speranţă de viaţă de 55,8 ani.
După Indicele de Educaţie, cele mai dezvoltate sunt Zambia cu un indice de 0,655, urmată de
Nigeria cu un indice de 0,648 şi Malawi cu indicele de educaţie de 0,638.
După Indicele de Venit, în fruntea clasamentului întâlnim Angola cu un indice de 0,526 şi
PIB/loc. de 2.335 $ americani, urmată de Guineea cu indicele de venit de 0,524 şi un PIB/loc. de 2.316 $
americani şi Senegal cu un indice de 0,482 şi un PIB/loc. de 1.792 $ americani.
Ţările din aceasta grupă sunt state care au avut şi creşteri ale IDU de-a lungul anilor, dar şi state
ce au suferit descreşteri ale indicelui. Astfel de ţări sunt Zambia, care în 1985 avea un indice al
dezvoltării umane egal cu 0,489, iar în 2005 a scăzut până la 0,434, Coasta de Fildeş, cu 0,453 în 1985 şi
0,432 în 2005 şi deasemenea şi Republica Congo, al cărei indice a scăzut de la 0,430 în 1985 până la
0,375 în anul 2000 şi a crescut în 2005 până la 0,411.
Ultima categorie este formată din ţările cel mai slab dezvoltate din punct de vedere uman,
şi anume: Ciad, Republica Centrafricană, Mozambic, Mali, Niger, Guineea-Bissau, Burkina Faso şi
Sierra Leone, cu cel mai mic I.D.U. la nivel mondial, 0,336.
Dintre acestea, tuturor le-a crescut valoarea indicelui cu trecerea anilor, numai Republicii Centrafricane
i-a crescut până în anul 1990, iar dupa anul acesta, până în 2005 a înregistrat scăderi, până la 0,384.

III. CONCLUZII

În urma analizării hărţii Indicelui Dezvoltării Umane, am putut observa faptul ca cele mai
dezvoltate ţări din punct de vedere uman sunt acelea care au şi o economie dezvoltată, cum ar fi statele
Americii de Nord, ale Europei, Australia, doar un stat din Africa şi un număr redus de ţări din Asia.
Deasemenea, ţările cu dezvoltarea umană cea mai scăzuta sunt cele din Africa, deoarece acolo
gradul de educaţie este foarte mic si deasemenea sunt state sărace din punct de vedere economic, şi nu
pot asigura un PIB/loc. cu valori ridicate.
Acest indice nu poate defini singur limitele categoriei ţărilor. Este necesar să se ia în considerare
criteriile istorice, analiza gradului de inegalitate în privinţa repartiţiei resurselor, existenţa sau amploarea
formelor de sărăcie profundă, prezenţa sau absenţa infrastructurilor sociale.
Speranţa de viaţă este foarte importanta, deoarece acest factor poate modifica foarte mult Indicele
Dezvoltării Umane. De exemplu, un japonez are speranţa de viaţă mult mai mare decât a unui african
din Zimbabwe, deoarece intervin neajunsurile din domeniul alimentaţiei şi îngrijirile medicale. În ţările
industrializate există în medie, un medic la circa 285 de locuitori, în schimb ce în Africa, unui medic îi
revin aproximativ 20.000 de locuitori.
De ademenea, în numeroase state din Asia, doar 56 % din populaţia adultă ştie să citească şi să
scrie, în timp ce rata alfabetizării la aceeaşi categorie este de aproape 90 % în cea mai mare parte a
Americii Latine şi de 86 % în China, fără a aminti cele mai dezvoltate ţări la nivel mondial, precum
S.U.A., Canada, Norvegia etc.
În concluzie, variaţia Indicelui Dezvoltării Umane este strâns legată de valorile componentelor
acestuia (Indicele Speranţei de Viaţă, Indicele Educaţiei, Indicele de Venit).
♣ GEOGRAFIE ECONOMICĂ MONDIALĂ, Seminar şi Lucrări practice, Daniel Peptenatu,
Cristian Draghici, Andreea-Loreta Cepoiu, Editura Universitară, Bucureşti, 2005
♣ Internet - http://ro.wikipedia.org