Expertiza contabilă extrajudiciară –

instrument de fundamentare a deciziilor

Introducere...........................................................................................................................................2

Cap.1.

Premise conceptuale privind controlul financiar-contabil.........................................................4

1.1.Obiectivul si formele controlului financiar...............................................4

1.2. Conţinutul şi funcţiile controlului…………………………………..….10

1.3. Auditul de calitate al rapoartelor de expertiză contabilă.........................13

Cap.2.

Aspecte metodologice privind expertiza financiar contabilă-

extrajudiciară......................................................................................................................................15

2.1.Organizarea si desfasurarea activitatii contabililor autorizati si expertilor

contabili.......................................................................................................................15

2.2Expertiza contabila judiciara si expertiza contabila extrajudiciara............19

2.3.Obiectul de cercetare al expertizei contabile extrajudiciare.....................22

2.4.Raportul de expertiza contabila si importanta acestuia in activitatea

profesionistului contabil..................................................................................27

2.5.Valorificarea raportului de expertiza contabila.........................................32

Cap.3.Studiu de caz privind raportul de expertiză extrajudiciară realizat la Biroul Roman de

Metrologie din Tg-Jiu.........................................................................................................................35

Încheiere.............................................................................................................................................41

Anexe..................................................................................................................................................42

Bibliografie.........................................................................................................................................49
 INTRODUCERE
Expertiza contabilă are o utilitate practică deosebită, care s-a reliefat mai ales în ultimii ani,
cand activitatea economică şi în special cea financiar-contabilă a devenit tot mai complexă. În
ultimii ani în Romania s-a înregistrat un declin al afacerilor şi o creştere semnificativă a litigiilor
comerciale, care necesită tot mai mult aportul de cunoştiinţe şi expertienţă al experţilor contabili.
Criza economică internaţională şi apariţia blocajelor financiare în economie au accentuat
necesitatea implicării expertului contabil în activităţile de clarificare a litigiilor ai căror actori pot fi
agenţi economici privaţi, instituţii publice sau persoane fizice, precum şi în activităţi de lămurire a
organelor de cercetare penală.
Această lucrare cuprinde atat o parte teoretică, în care sunt prezentate concepte specifice
controlului intern si expertizei contabile, cat şi mai ales, o parte practică, unde am introdus un studiu
de caz inspirat din realitate. Lucrarea este un veritabil instrument de lucru operativ şi practic pus la
dispoziţi celor interesaţi de controlul financiar şi expertiza contabilă. Prin conţinutul său, lucrarea
constitue un instrument util în activitatea practică a profesioniştilor contabili, a celor cu atribuţii de
execuţie şi conducere în domeniul financiar-contabil.
Profesia contabilă apărută ca o necesitate a cuantificării resurselor, în permanenţă mai mici
decât necesarul satisfacerii nevoilor sociale a cunoscut evoluţii şi perfecţionări în pas cu dezvoltarea
şi progresul relaţiilor umane.
Tema prezentei lucrări îşi propune să dezvolte acea parte din profesia contabilă care se
manifestă ca o activitate în evoluţie din ce în ce mai bine conturată, cu un cadru organizatoric
determinat, cu delimitări în funcţie de anumite finalităţi şi care capătă forma de manifestare a unei
activităţi absolut necesară, şi anume acea de expertiză contabilă.
Expertiza contabilă, alături de controlul economic-financiar, constituie unul din
instrumentele de bază în apărarea, protejarea, garantarea şi dezvoltarea proprietăţii, indiferent de
apartenenţa ei - de stat, mixtă sau privată.
Atât teoria cât şi practica dovedesc că expertiza contabilă este o necesitate obiectivă izvorâtă
din acţiunea legilor economice care guvernează economia.
În actuala etapă de tranziţie la economia de piaţă, dar şi în perspectivă, apărarea proprietăţii
constituie o îndatorire de prim ordin a tuturor factorilor de răspundere, de la veriga de bază
(întreprindere, instituţie bugetară etc.) până la ansamblul economiei naţionale (parlament, guvern,
justiţie), cât şi pentru toţi cetăţenii ţării. Patrimoniul constituie temelia de granit a propăşirii
economice, condiţie esenţială pentru progres şi prosperitate.
Alături de mijloacele educative menite să ridice conştiinţa oamenilor în privinţa
comportamentului lor la locul de muncă şi în general în societate, printr-o atitudine fermă, corectă
faţă de apărarea integrităţii patrimoniului unităţilor economice, bugetare etc., un rol deosebit de
important revine mijloacelor judiciare îndreptate împotriva celor care atentează la dezechilibrarea
economiei noastre naţionale indiferent sub ce formă.
Un astfel de mijloc folosit de instanţele de judecată, instituţiile fiscale, bancare, bugetare şi
organele de urmărire penală, este şi expertiza contabilă, căreia îi revine ca sarcină de a stabili
adevărul material, apelându-se la cunoştinţele profesionale ale experţilor contabili ori de câte ori
împrejurările o cer.
Lucrarea îşi propune să insiste asupra unor teme legate de conţinutul activităţii de expertiză
contabilă şi a formelor de exercitare pentru a scoate în relief importanţa deosebită şi solicitarea ca o
necesitate în manifestarea profesiei. În egală măsură se va arăta cadrul istoric de apariţie şi de
dezvoltare a profesiei de expertiză contabilă, cu precădere aspectele mai cunoscute din ţara noastră.
Obiectul de activitate este în principal expertiza contabilă, care va fi analizată sub diferitele
forme în care trebuie executată, căutând să se scoată în evidenţă latura practică şi îmbinarea acesteia
cu normativele care privesc profesia şi finalitatea expertizei.
Capitolul 1

PREMISE CONCEPTUALE PRIVIND CONTROLUL FINANCIAR-

CONTABIL

1.1.Obiectivul şi formele controlului financiar

Ţinând cont de rolul şi sarcinile controlului, putem afirma cã în esenţã acesta constã în
examinarea dacã totul se efectueazã sau este efectuat în acord cu programul fixat, dupã ordinele
date şi a principiilor stabilite.
Din acest motiv, obiectul controlului este de a releva erorile,abaterile,lipsurile,
deficienţele ,pentru a le remedia şi de a le evita în viitor.
Pentru realizarea funcţiei sale de cunoaştere şi perfecţionare a activitaţii economico-sociale,
pe ansamblul, în diversitatea structuralã şi în dinamicã,controlul,ca atribut al managementului ,ca
sistem,se manifestã prin forme diferite, corelative cu conţinutul acestora, care reflectã realitatea, atât
sub aspectul general şi esenţial cât şi sub cel concret particular.
Valorificarea funcţiilor şi rolului controlului financiar în procesul managerial cere
instrumentarea valenţelor tuturor formelor de manifestare ale acestuia.
Controlul economic financiar,cuprinde unitatea dintre cele douã forme de control, controlul
economic şi controlul financiar, unitate determinatã obiectiv de interdependenţã dintre natura
economicã şi cea financiarã a activitaţii sociale. Eficienţa utilizãrii mijloacelor materiale şi umane
determinã formarea resurselor financiare ,care la rândul lor creeazã premisele pentru creştere
economicã. Aceastã interacţiune a celor douã aspecte ale activitãţii sociale conduce la aceea cã în
concepţie şi practicã controlul sã ia forma controlului economic financiar.
Controlul economic, care cuprinde în sfera sa de exercitare folosirea eficientã a resurselor
materiale şi umane în activitatea social-economicã în strictã concordanţã cu legile şi regulamentele,
este exercitat atât sub formã fizicã(naturalã) cât şi sub formã valoricã, prin intermediul banilor.El
cuprinde, în principal, control pe care statul îl exercitã asupra procesului de administrare şi utilizare
a mijloacelor financiare publice sub toate aspectele şi formele lui.
Controlul bãnesc constituie o formã a controlului economic care se realizeazã prin
intermediul banilor şi a relaţiilor bãneşti. Prin controlul bãnesc statul se foloseşte de acţiunea legii
valorii şi de funcţiile banilor în exercitarea controlului sãu asupra economiei. El îmbracã mai multe
forme: controlul financiar, controlul bancar, controlul bugetar, controlul fiscal.

4
 Controlul financiar este o formã de manifestare a controlului bãnesc, care se realizeazã prin
intermediul relaţiilor financiare şi cuprinde în sfera sa acele fluxuri de valori determinate de
operaţiuni care fac parte din sfera finanţelor.
Controlul bancar este o formã a controlului bãnesc, efectuat în principal, asupra circulaţiei
bãneşti, a decontãrilor fãrã numerar, a creditelor etc., exercitat de bãnci.
Între controlul financiar şi cel bancar apar frecvent puncte de interferenţã, astfel cã practic
statul exercitã controlul bãnesc, în principal, sub forma controlului financiar-bancar.
Controlul bugetar este o formã a controlului bãnesc, exercitat în limita relaţiilor bugetare,
prin intermediul cãruia statul asigurã formarea şi utilizarea eficientã a fondurilor mobilizate la
dispoziţia sa, realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor.
Controlul fiscal,ca şi concept juridic ,reprezintã puterea recunoscutã a administraţiei fiscale
de a repara omisiunile, deficienţele sau erorile de impozitare comise de contribuabili. El este o
competenţã a vieţii societãţii, dat fiind dezideratul de combatere a fraudei şi a evaziunii fiscale.
Controlul prin intermediul bugetului se îmbinã cu alte forme ale controlului economic al
statului, realizându-se unele obiective comun.Formele de control economico-financiar se constituie
într-un sistem ce defineşte sfera şi modalitaţile sale de manifestare.
Cricteriile de structurare a formelor de control economic financiar sunt1 :
a)Dupã momentul executarii controlului se disting trei forme: controlul prealabil concomitent şi
posterior. Cele trei forme de control, în timp, formeaza „ciclul de control” al activitaţii şi asigurã
continuitatea controlului din momentul pregãtirii unei activitãţi pânã la terminarea ei.
Controlul prealabil, se realizeazã înainte de efectuarea unei activitãţi pentru preîntâmpinarea
apariţiei unor fenomene nedorite care pot dãuna vieţii sociale şi economice (profilaxia sanitarã,
protecţia muncii ,a mediului prevenirea prin control a abaterilor şi dereglãrilor tehnice, tehnologice,
de calitate, precum şi a celor de la normele economice şi financiare).
Controlul concomitent, se exercitã, de regulã de cãtre organele de conducere sau prin
autocontrol, în timpul desfãşurãrii activitãţii sau obiectivelor social-economice. Aceastã formã de
control permite urmãrirea permanentă, sistematică şi directă a mersului activităţii şi reglarea
operativă a activităţii conform cu parametrii prestbiliţi, asigură unitatea dintre coordonare, control şi
comandă(decizie, reglare).
Controlul posterior sau postoperativ, constă în verificarea şi analiza operaţiunilor şi
activităţilor după ce acestea au fost efectuate. Deşi se realizează după producerea fenomenelor
social-economice, prezintă avantajul că se poate efectua temeinic iar pe baza lui se pot trage

1
Epuran, M., Băbiţă, V. Contabilitatea
financiară în noul sistem contabil, Volumul 1,
Editura de Vest,Timişoara, 2004
5
concluzii utile pentru activitatea viitoare, pentru prevenirea manifestării în perioada următoare a
unor fenomene negative contribuind şi la generalizarea experienţelor positive.
b)După nivelul la care se exercită control macroeconomic şi control microeconomic.
Control macroeconomic, se exercită la nivelul organelor centrale, pentru ansamblul
economiei naţionale, ramuri şi sub ramuri precum şi în profil teritorial.
Control microeconomic, este exercitat la nivelul verigilor de bază ale activităţii social-
economice (regii autonome, societăţii comerciale, instituţii) prin controlul propriu al managerului,
al organelor specializate si controlul cenzorilor.
c)După gradul de apropiere al controlului de activitate controlată: control direct, indirect,
autocontrol şi controlul mutual sau reciproc.
Controlul direct se realizează în contactul nemijlocit dintre manager sau organul de control
şi presoanele care execută activitatea controlată.
Controlul indirect, realizat prin verificarea şi analiza rezultatelor activităţii pe baza
rapoartelor, actelor de constatare, informaţii, corespondenţă de serviciu, reuniuni de lucru,etc.
Autocontrolul este controlul asupra activităţii proprii, ca formă superioară care exprimă o
participare conştientă la îndeplinirea sarcinilor stabilite. Autocontrolul se manifestă ca o acţiune de
verificare a propriei activităţi cu scopul de a stabili dacă obiectivele propuse au fost realizate şi în ce
grad activitatea proprie se integrează în cea desfăşurată de întregul colectiv.
Controlul mutual sau reciproc, este realizat de membrii unei echipe de lucru asupra
obiectivelor comune.
d)Sub aspectul sferei de cuprindere a activităţii controlate, controlul economic financiar poate
îmbrăca următoarele forme:
- controlul general sau de fond, în sfera căruia se cuprind toate actele şi faptele de ordin
economic şi financiar ce constitue activitatea unei unităţi patrimoniale;
- controlul parţial sau tematic, cuprinde numai un anumit domeniu de
activitate(aprovizionare, vanzare, retribuirea muncii, obligaţii fiscale, etc.)
- controlul prin sondaj care verifică pe o anumită perioadă activitatea prin selecţia fie a
intervalelor din perioada supusă verificării, fie a aspectelor ce fac obiectul controlului şi se face de
regulă prin control documentar;
- controlul combinat sau mixt prin care se îmbină diferite forme de control economic,
financiar, iar în unele cazuri şi cu unele forme de control tehnic.
Controlul financiar cuprinde în sfera sa : relaţiile , fenomenele şi procesele financiare;
procesul de administrare şi gestionare a patrimoniului,rezultatele activităţii economico-sociale; toate
fluxuriile activităţii unităţiile şi locurile unde se gestionează valori materiale şi se fac cheltuieli.

6
 Controlul financiar asigură buna funcţionare a activităţii economice , acţionează sistematic
în vederea prevenirii abaterilor şi deficienţelor, creşterii eficiente, apărării modului de respectare a
legalitaţii cu caracter economic şi financiar, stabilirii răspunderii pentru pagube sau nerespectarea
disciplinei de gestiune.Ca proces complex şi permanent ,controlul financiar contribuie la buna
folosire mijloacelor materiale şi financiare, la conducerea cât mai eficientă a activităţii economico-
sociale. În acest scop, controlul financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fără
justificarea economică, imobilizarea de mijloace economice, de a asigura profit sporit în folosirea
resurselor material, financiare şi de muncă.
După timpul în care se exercită, raportat la momentul desfaşurării activităţiilor sau efectuării
operaţiilor ce se controlează, controlul financiar se manifestă sub trei forme şi anume: anticipat sau
preventiv, concomitent sau operativ – current şi postoperativ sau ulterior. Aceste forme sunt în
legătură ,condiţionare, influenţare şi completare reciprocă. Diferenţierea pe forme a controlului
financiar în funcţie de momentul producerii obiectivelor controlate face posibilă prevenirea,
constatarea şi înlăturarea operativă lipsurilor,deficienţelor, abaterilor şi asigură astfel, desfăşurarea
întregii activităţi financiare în conformitate cu programele stabilite. De asemenea,face posibilă
delimitarea sarcinilor obiectivelor caracteristicilor şi scopului fiecărei forme de control financiar şi,
în funţie de acestea, stabilirea organeor care-l exercită.
Controlul financiar preventiv contribuie la folosirea cu maximum de eficienţă a mijloacelor
material şi disponibilităţilor de trezorerie, la întărirea ordinii şi creşterii răspunderii în angajarea şi
efectuarea cheltuielilor,la respectarea strictă a legislaţiei de gestiune, la preîntampinarea oricărei
forme de risipă şi a eventualelor deficient înainte de a se produce efecte negative.
Pentru a fi eficient, controlul financiar preventiv trebuie să cuprindă în sfera sa, pe lângã
problemele de natură strict financiară şi probleme de natură tehnologică-tehnică şi economică cu
consecinţe financiare. Activitatea economică este influenţată de tehnologie si tehnică ,iar rezultatele
financiare sunt în primul rând o consecinţă a măsurilor tehnologice-tehnce şi rezultatelor
economice.Pentru a creşte eficienţa întregii activităţi economice,trebuie să se acţioneze preventiv în
vederea perfecţionării activităţii tehnologice si tehnic-economice. Convergenţa eforturilor
tehnologice-tehnice şi economice în acţiunea de creştere a eficienţei economice ,a rezultatelor
financiare se asigură începând cu faza de concepţie ,cu proiectarea.De aceea ,controlul financiar
preventiv trebuie să actioneze în vederea perfecţionării activităţii tehnologice şi tehnic-economice ,
ca factor essential al creşterii rezultatelor financiare.
Controlul concomitent asigură cunoaşterea operative a modului în care se îndeplinesc
sarcinile şi se gestionează patrimoniul.Această formă de control acţionează sistematic, zi de zi,
cuprinde procesele economice şi financiare în curs de desfăşurare şi permite astfel intervenţia
operativă pentru asigurarea desfăşurării acestora la parametrii eficienţi. Sfera controlului

7
concomitent sau operativ cuprinde activitaţile si operaţiile în momentul efectuării lor deci limitat în
timp, dar în momentul cel mai potrivit pentru corectarea operativă a eventualelor deficienţe ce încep
să se manifeste, în faza de execuţie şi prevenire a producerii efectelor negative.Conţinutul
controlului operativ curent se suprapune aproape în totalitate, în timp şi spatiu, cu conţinutul
activităţii nemijlocite de management.
Controlul financiar ulterior se exercită după desfăşurarea activităţilor sau operaţiilor cu
privire la gestiunea patrimoniului şi are ca principale obiective existenţa şi utilizarea raţională a
elementelor patrimoniale,aplicarea legislaţiei cu caracter financiar, efectuarea cheltuielilor şi
realizarea veniturilor analiza situaţiei pagubelor.
Obiectivele controlului financiar în ansamblu se delimitează pe forme de control financiar
astfel încât acestea să interacţioneze fără să se interfereze şi să raspundă cu mobilitate şi eficienţă
necesităţlor conducerii. O corelare sistematică şi riguroasă a conţinutului formelor de control
financiar are ca rezultat întarirea ordinii şi disciplinei financiare.
Între controlul financiar preventiv şi cel ulterior există relantre controlul financiar preventiv
şi cel ulterior există relaţii de condiţionare ,influenţare si completare. Astfel, controlul financiar
preventiv preîntâmpină pagubele, deficienţele abaterile, iar controlul ulterior identifică şi
mobilizează rezervele existente, constată lipsurile sau pagubele produse, stabileşte cauzele şi
vinovaţii şi propune măsuri pentru preîntâmpinarea unor abateri similare în viitor. Controlul
financiar preventive opreşte, în faza de angajare sau de efectuarea operaţiilor pentru care nu sunt
îndeplinite condiţiile legale, dar nu evaluează rezultatele operaţiilor respective şi nu descoperă
operaţiile nereale întrucât acestea nu s-au produs încã pânã în momentul exercitării controlului.
Controlul financiar ulterior examinează atât legalitatea cât şi rezultatele efective obţinute după
producerea operaţiilor şi,ca atare, are o sferă de cuprindere şi cunoştere mai mare, în care este inclus
şi modul de exercitare a controlului financiar-preventiv, însă constată eventualele abateri şi
deficienţe după acestea au avut loc şi au produs consecinţe negative .
Controlul financiar preventiv proiectează desfăşurarea operaţiilor în condiţii de legalitate, iar
controlul financiar ulterior constată dacă aceste condiţii au fost respectate întocmai cu ocazia
producerii efective a operaţiilor. Pe lângã funcţia de constatare a unor eventuale deficienţe sau
abateri prin măsurile de remediere acestora şi de perfecţionare a activităţii,controlul financiar
ulterior prezintă şi un accentuat character preventiv pentru operaţiile şi activităţiile ce urmează a se
desfaşura în viitor2.
2
Sorin Domnişoru, Control financiar-contabil
si expertiză contabilă, Editura Sitech,Craiova,
2005

8
 În corelare cu interesele economico-financiare pentru care este organizat şi exercitat
controlul financiar se prezintă sub forma controlului financiar al statului si controlului financiar
propriu la ministere,departamente,alte organe centrale de stat ,regii autonome,organe locale şi
societăţi comerciale. La rândul său, controlul financiar propriu are doua forme distincte :controlul
financiar preventive şi controlul financiar de gestiune.
Controlul financiar al statului cuprinde în sfera sa administrarea şi utilizarea mijloacelor
financiare publice, precum şi respectarea reglementării financiar contabile în activitatea desfăşurată
de către agenţii economicii în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat.
În concret, controlul financiar al statului are ca obiective: administrarea şi utlizarea
fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli de funcţionare şi întreţinere a organelor centrale şi
locale ale administraţiei de stat şi unităţiilor finanţate de buget; utilizarea fondurilor acordate de
stat pentru realizarea de investiţii de interes general, subvenţionarea unor activităţi şi produse şi
pentru late destinaţii prevăzute de lege; folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea
reglementărilor financiar-contabile în activitatea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu
capital de stat; exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidentele prevăzute de lege şi de actele de
constituire a societăţilor comerciale şi a celorlalţi agenţi economici, urmărind stabilirea corectă şi
îndeplinirea integral şi la termen a tuturor obligaţiilor financiare fiscale faţă de stat.
Sfera controlului financiar al statului cuprinde, de asemenea, probleme referitoare la
prevenire şi combaterea fraudelor, contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul fiscal, vamal si de
preţuri. Acest control este operativ şi inopinant şi are ca obiective: aplicarea şi executarea legilor
fiscal şi a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de la plata
impozitelor şi taxelor; respectarea normelor de comerţ, urmărind să împiedice activităţile de
contrabandă si orice procedee interzise de lege; alte activităţi stabilite de lege.
Controlul financiar preventive, ca formă a controlului financiar propriu ,urmăreste să
preîntâmpine încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi producerea de pagube şi se exercită asupra
documentelor în care se consemneazã operaţiile ce se referă la drepturile şi obligaţiile patrimoniale
ale unităţii ,în faza de angajare şi de plată ,în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice.
Controlul finaciar de gestiune, ca formă a controlului propriu, este controlul financiar
ulterior care urmăreşte respectarea dispoziţiilor legale cu privire la gestionarea şi gospodărirea
mijloacelor materiale şi băneşti pe baza documentelor înregistrate în evidenţa operative şi în
contabilitate.
Controlul financiar de gestiune are ca obictiv principal, care se detaliază în funcţie de
specificul activităţii, respectarea nrmelor legale cu privire la existenţa ,integritatea, păstrarea şi paza
bunurilor şi valorilor de orice fel şi detinute sub orice titlu; utilizarea valorilor material, declasărilor
şi casărilo de bunuri; efectuarea, în numerar sau prin cont, a încasãrilor şi a plăţilor, în lei şi în

9
valutã de orice natură, inclusiv a salariilor şi a reţinerilor din acestea şi a altor obligaţii faţă de
salariaţi; întocmirea şi circulaţia documentelor primare şi de evidenţă tehnic-operativă şi contabilă.
Controlul financiar de gestiune se exercită cel puţin o data pe an. În cazul unităţilor şi a
gestiunilor materiale reduse ca volum, managerii unităţilor pot aproba ca acestea să fie controlate la
o perioadă mai mare de 1 an, dar nu mai tarziu de o data la doi ani. Controlul se efectuează în
totalitate sau prin sondaj în raport de volum, valoarea şi natura bonurilor, tentatţiile şi posibilităţile
de sustrageri, condiţiile de păstrare şi gestionare, precum şi de frecvenţa abaterilor constatate
anterior, cuprinzandu-se un număr reprezentativ de repere şi documente care să permită tragerea
unor concluzii temeinice asupra respectării actelor normative din domeniul financiar-contabil şi
gestionar. În cazul constatării de pagube, controlul se extinde asupra întregii perioade in care, legal,
pot fi luate masuri de recuperare a acestora şi de tragere la răspundere a persoanelor vinovate.

1.2. Conţinutul şi funcţiile controlului

Interpretarea sistemică a unor component ale vieţii sociale permite găsirea mijloacelor
operaţionale pentru optimizarea acesteia, atat prin perfectionarea relaţiilor intre compartimente cat
şi prin creşterea eficienţei fiecărei acţiuni, asigurând identificarea elementelor de definire a unor
noţiuni sau termeni.
Controlul, poate fi considerat un subsistem a cărui funcţionare este caracterizată printr-o
deosebită sensibilitate faţă de influenţele celor mai diferiţi factori care acţionează în societate.
Caracterul specific al funcţionării subsistemului controlului este dat de aceea că intrările sunt
comparate cu un complex de norme, iar rezultatul acesstor comparaţii determină la ieşiri, decizii
pentru reglarea şi optimizarea activităţii controlate şi a activităţii subsistemelor conexe.
Mecanismul funcţional central al sistemului de control este format din ansamblul “norme-
comparare”, care furnizează pe de o parte ieşiri de constatare, iar pe de altă parte, prin prelucrarea
constatărilor brute îmbogăţite cu informaţii suplimentare, sistemul furnizează ieşiri de comandă.
Ieşirile de comandă se concretizează prin decizii pentru reglarea sistemului controlat asigurând
stabilitatea şi echilibrul sistemului.
Înţelegerea mecanismului de funcţionare al sistemului este strâns legată de definirea
noţiunii.
Literatura de specialitate acordă un spaţiu restrâns clarificării noţiunii de control.
Dacă majoritatea definiţiilor consideră controlul ca o component de bază a conducarii
ştiinţifice a societăţii, conţinutul acesteia diferă, ceea ce conduce la crearea unor confuzii între
noţiunile de control, verificare şi revizie, deşi între acestea exista o strânsă legatură.

10
 În general, teoria şi practica utilizează aceste notini în acepţiunea aceluiaş conţinut şi sens,
facându-se unele diferentieri asupra sferei de cuprindere.
Astfel, revizia (noţiunea vine de la cuvântul latin revision-a vedea din nou, a revedea) şi
verificare sunt noţiuni cuprinse în sfera noţiunii de control. Revizia presupune revederea
documentelor ce cuprind informaţii despre o activitate desfăşurată, care apoi comparate în cadrul
acţiunii de control cu sacinile si normele să permita determinarea abaterilor şi formularea
concluziilor ca momente de finalitate a controlului. În acest fel revizia se prezintă ca etapa în
acţiunea de control.
Verificarea constă urmariea existentei corelatiilor, a concordanţei între situatia faptică sau
documentară a activitaţii obsevate, posibile, prezente sau trecute, şi criteriile de comparative
(norme, evideţe, dispoziţii legale) stabilind abaterile pozitive sau negative. Pe baza analizei acestor
abateri în cadrul acţiunii de control se stabilesc concluziile, propunerile, se formulează elementele
pentru formularea deciziilor de către manageri.
Deci, atât revizia cât şi verificarea constitue etape primare ale actiunii de control, putând fii
considerate într-un anume sens procedee de control, fără să implice momentele de finalitate a
controlului, de valorificare a constatărilor.
Dicţionarele limbii române acordă si ele importanţa cuvenită definirii conţinutului noţiunii
de control, verificare sau revizie.
Controlul, în general este conceput ca un proces de urmărire a mersului unei activităţi în
vederea luării deciziilor pentru îmbunătăţirea ei şi comport două acţiuni: de constatare şi de
comparare, care să desfăsoară în următoarele momente mai importante, indiferent de obiectul său3:
- Determinarea situaţiei care ar trebui să existe, denumită situaţie optimă, stabilită pe baza
criteriilor de rezolvare, a normelor, modelelor, previziunilor, etc.;
- Precizarea toleranţelor admise, respective a abaterilor comparative cu situaţia optima;
- Stabilirea situaţiei reale, adică a celei existente după executarea sarcinilor;
- Confruntarea celor două situaţii, optima şi reală şi stabilirea abaterilor;
- Formularea concluziilor care pot fi trase din acţiunea de control.
Noţiunea de control se îmbină organic cu cea de îndrumare. Acestea nu trebuie confundate şi
nu se pot substitui, dacă se tine seama de natura activităţii organelor de control şi a celor de
îndrumare. De regulă organele de control cerecetează activitatea în vederea stabilirii situaţiei de
fapt, a confruntării acesteia cu sarcinile şi normele care reglementează domeniul şi pe baza

3
Luminiţa Ionescu, Expertiza contabilă în
Romania,Editura C.H.Bech, Bucureşti,2010

11
abaterilor stabilite fac propuneri pentru îmbunătăţirea acelei activităţii. Ele nu au dreptul să adopte
hotărari sau să decidă cu privire la modul de reglare sau de orientare a activităţii controlate.
În ce priveşte organele de îndrumare, deosebit de constatarea situaţiei de fapt, confruntare şi
propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii, momente de acţiune proprii controlului, au dreptul şi
obligaţia să ia hotărâri, să dea dispoziţii cu privire la activitatea desfăşurată, astfel că actul de
îndrumare este urmat de cel de comandă, de decizie.
Pe de altă parte controlul implică şi îndrumarea persoanelor care realizează sau coordonează
activitatea controlată pentru o aplicare corectă a normelor şi procedurilor care reglementează
domeniul respective, proliferând experienţele positive.
Ca process complex de urmărire a activităţii social-economice, controlul se manifestă prin
funcţiile sale:
- Funcţia de reglare; Conducerea eficientă a unei activităţi presupune cunoaşterea permanentă
a modului cum se realizează obiectivele propuse şi a stadiului lor de realizare. Atunci când
se constată rămâneri în urmă în unele sectoare, controlul, prin măsurile stabilite, pe baza
analizei cauzelor care au determinat abateri, permite relansarea activităţilor respective şi
coordonarea acestora în contextul parametrilor preconizaţi.
- Funcţia corectivă a controlului se realizeaza prin informarea organelor de decizie cu privire
la abaterile semnalate în legătură cu nerealizarea obiectivului propus, încălcarea prevederilor
legale privind mijloacele şi metodele utilizate pentru realizarea acestuia etc., atunci când
aceste abateri depăşesc toleranţele admisibile. Spre deosebire de funcţia de reglare care
acţionează permanent şi presupune încadrarea continuă a activităţii în parametrii prestabiliţi,
funcţia corectivă se manifestă periodic şi determină noi parametrii de desfăşurare ai
activităţii, mai realişti. Funcţia corectivă a controlului se manifestă atât în faza de elaborare
a planului cât şi realizare a acestuia.
- Funcţia de prevenire, preventive, constă în aceea că prin intermediul acţiunilor de control
sunt depistate înainte de a se produce, şi stopate totodată, acele activităţi ce urmează a se
finalize cu rezultate negative. Atunci când aceste activităţi sunt strict necesare, controlul
elaborează complexul de măsuri ce are menirea de a contracara efectele negative iniţiale.
- Funcţia previzională, de prevedere, constă în faptul că abaterile semnalate în cursul
acţiunilor de control ca şi cauzele care le-au determinat stau la baza fundamentării deciziilor
pentru perioadele viitoare. Astfel, controlul “… ajută conducerea în asigurarea unei gestiuni
previzionale ale cărei principale caracteristici sunt: desfăşurarea echilibrată a activităţiilor
viitoare pe baza productivismului rational; securitatea împotriva riscurilor posibile;
descoperirea unor noi posibilităţi de valorificare a rezervelor interne”.

12
 - Funcţia de avaluare a rezultatelor şi stabilirea măsurilor pentru corectarea lor este o funcţie
preventive şi presupune analiza riguroasă critică a situaţiei existente, în vederea sesizării
operative a eventualelor tendinţe de abateri de la normele prestabilite şi a prevenirii lor. Pin
această funcţie se apreciază modul în care se aplică legislaţia se stabilesc lipsurile,
deficienţele, abaterile în care îşi au izvorul factorii a căror acţiune au determinat acţiunile
negative. Acţiunea este o funcţie de apreciere completă, reală, exacta activităţii controlate.
Pe lângă apreciere această funcţie implică şi sugestii, propuneri precum şi stabilirea
măsurilor pentru îmbunătăţirea rezultatelor activităţii controlate. Prin completarea evaluării
rezultatelor cu măsurile de perfecţionare a fenomenelor şi proceselor, controlul contribuie
active la eliminarea cauzelor care au generat abateri, la îmbunătăţirea activităţii aconomico-
sociale. Eficienţă acestor funcţii este condiţionată de veridicitatea şi operativitatea
operaţiilor pe care le furnizează atât conducerii cât şi celor controlaţi. Pe baza acestor
informaţii se iau măsuri de soluţionare a problemelor apărute, de eliminare a neajunsurilor,
abaterilor înregistrate atât de către manageri cât şi de către consultant.
- Functia de îndrumare, de sprijin; Controlul înseamnă îndrumare concretă la faţa locului.
Controlul ajută nemijlocit la creşterea cantităţii şi calitătii a întregii activităţii economice şi
sociale. Această funcţie are character stimulativ, de generalizare a experienţei positive.
- Funcţia de constrângere constă în măsuri legale şi sancţiuni economico-sociale aplicate
unităţii controlate sau persoanelor ce dovedesc neglijenţa şi superficialitate în activitate
precum şi în administrarea mijloacelor materiale şi băneşti care aduc pagube avutului public
şi privat.

1.3. Auditul de calitate al rapoartelor de expertiză contabilă

Experţii contabili ,în efectuarea lucrărilor de expertiză contabilă judiciară au obligaţia să

respecte şi să aplice prevederile Standardului profesional nr. 35 Expertizele contabile şi să prezinte
rapoartele de expertiză ,precum şi opiniile separate ale experţilor-parte,pentru a fi supuse auditului
de calitate.Auditorul de calitate de expert contabil cu experienţă ,format şi instruit de CECCAR în
domeniul auditului de calitate al serviciilor contabile şi expertizelor contabile judiciare.
Misiunea de bază a auditorului de calitate constă în verificarea modului de respectare a
normelor profesionale privind exercitarea profesiei de expert contabil şi contabil autorizat,a Codului
etic naţional al profesioniştilor contabili,precum şi a reglementărilor interne ale CECCAR.
Auditorul de calitate face parte din structura DUANPAC şi este angajat de CECCAR la propunerea

13
preşedintelui de filială ,pe durată nedeterminată, cu contract de muncă full-time sau part-time, în
funcţie de volumul lucrărilor, potrivit specificului şi condiţiile concrete din fiecare filială4.
Auditor de calitate poate fi persoana care îndeplineşte următoarele condiţii :
 este cetăţean român şi are domiciliul în România;
 are exerciţiul drepturilor civile;
 are calitatea de expert contabil şi experienţă profesională de minimum 10 ani;
 beneficiază de pregătire profesională desăvarsită şi face dovada pregătirii sale
profesionale continue;
 a avut un comportament personal şi profesional ireproşabil de la înscrierea în Corp
până în prezent şi corespunde cerinţelor din punctul de vedere al independenţei ,al
conflictului de interese şi al celorlalte aspecte etice şi deontologice;
 este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei de auditor de calitate
;această condiţie se dovedeşte cu certificat medical eliberat în condiţiile legii.
Auditorii de calitate sunt persoane specializate şi au următoarele atribuţii:
a) auditarea lucrărilor de expertiză contabilă judiciară înainte de depunerea
acestora la organele care le au solicitat;
b) întocmirea referatelor de verificare tehnico-profesionale asupra lucrărilor de
expertiză contabilă aflate pe rol la comisiile de disciplină ale Corpului,la
cererea acestor comisii;
c) elaborarea documentelor de evidenţă a activităţilor desfăşurate şi raportarea
acestora.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor lor,auditorii e calitate vor proceda astfel:
1.studiază raportul de expertiză ,urmărind dacă:
-în elaborarea lucrării ,experţii contabili autori au respectat în totalitate prevederiile
Standardului profesional nr. 35/2000 ;
-obiectivele stabilite au fost tratate corespunzător ,iar răspunsurile date au fost susţinute
prin acte şi documente care au legătură cu cauza;
-autorii lucrării nu s-au îndepărtat de ştiinţa contabilităţii,procedând la încadrări juridice
ale faptelor sau la efectuarea de lucrări şi operaţiuni care presupun alte cunoştinte decat
cele contabile;
-autorii raportului de expertiză au respectat prevederile Codului etic naţional al
profesioniştilor contabili .

4
Paliu-Popa, L., Ecobici, N. Control financiar şi expertiză contabilă, Ghid contabil,Craiova ,
Editura Universitaria 2010

14
2. analizează opiniile separate ale experţiilor contabili –consilieri ai părţiilor,urmărind
aceleaşi obiective ca în cazul raportului de expertiză;
3.verifică starea de independenţă a expertului contabil în raport cu cauza şi mandatul
primit pe baza declaraţiei date pe propria răspundere şi semnate de către expertul
contabil ;declaraţia se apostilează de către auditorul de calitate cu menţiunea ´dată în faţa
noastră´,conform modelului de mai jos

15
 Cap.2..Aspecte metodologice privind expertiza financiar contabilă-
extrajudiciară

2.1.Organizarea si desfasurarea activitatii contabililor autorizati si expertilor

contabili

Profesia de contabil poate fi abordată în două accepţiuni:

În sens larg, extensiv, profesia de contabil include toţi specialiştii de formaţie economică a
căror activitate se circumscrie integral sau preponderent domeniului contabilităţii aplicate şi anume:
persoanele care organizează şi conduc contabilitatea unităţilor patrimoniale, lucrătorii
compartimentului contabil-financiar, organele de control de gestiune, persoanele abilitate să
verifice, analizeze şi aprecieze lucrările de contabilitate, să certifice regularitatea şi activitatea
acestora. În această accepţie, profesia de contabil are o sferă întinsă de acţiune, implică mai puţine
restricţii formative şi pune accentul principal pe conţinutul efectiv al lucrărilor efectuate;
În sens mai restrâns, profesia de contabil vizează numai profesionişti consacraţi şi atestaţi
public de autorităţile administrative sau instanţele profesionale oficiale, care efectuează activităţi de
control şi certificare a conturilor contabile, consultanţă în domeniul contabilităţii, supraveghere a
gestiunii agenţilor economici, expertize contabile utilizate ca probă de justiţie. Potrivit acestei
concepţii restrictive, profesia de contabil are o sferă de acţiune limitată şi precis delimitată şi este
condiţionată de stricta specializare şi nivelul înalt de calificare. În multe ţări, profesia de contabil în
înţeles restrâns este abordată ca o profesie liberală, ceea ce o face incompatibilă cu calitatea de
salariat, întreprinzător sau comerciant.
În condiţiile concrete ale României, avându-se în vedere afirmarea cerinţelor şi legităţilor
economice de piaţă şi introducerea noului sistem contabil, profesia de contabil a înregistrat esenţiale
mutaţii de ordin calitativ şi structural. Statutul profesiei de contabil este conceput în funcţie de
specificul şi cerinţele economiei de piaţă şi în special, în funcţie atât de democratizarea vieţii
economice care presupune transparenţă în domeniul economic şi social, cât şi de concurenţă, care

este legată organic de existenţa unor secrete ale firmelor5.

Expertiza contabilă a fost legiferată, pentru prima dată, în România prin Legea privind
organizarea Corpului Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Contabili, care a apărut în 15 iulie 1921,
fiind promulgată prin Decretul Regal nr. 3063/1921.
Legea a fost însoţită de un Regulament publicat în Monitorul Oficial nr. 613/ 22 octombrie
1921, prin care se stabilea un mod de exercitare a activităţii după principiile profesiei liberale şi o

5
M. Boulescu, M. Ghiţă - Control financiar şi expertiză contabilă, Editura Eficient Bucureşti 1996, pag.256.

16
organizare care seamănă cu cea iniţiată în Franţa în 1945, şi cu cea care exista în Italia la apariţia
legii.
Experţii erau înscrişi într-un Tablou al Corpului, erau împărţiţi pe secţiuni ale Corpului şi
aveau drepturi şi obligaţiuni care sunt valabile şi în prezent, în cea mai mare parte.
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (C.E.C.C.A.R.) a apărut
mai întâi ca o asociaţie profesională în anul 1992, reluând tradiţia unei profesii existente de multă
vreme în România, fiind pentru prima oară recunoscută prin Decretul Regal nr. 3063/1921, şi apoi
recunoscută oficial ca organizaţie profesională neguvernamentală, non-profit şi de utilitate publică
şi reînfiinţată prin Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, aprobată prin Legea nr. 42/1995.
În prezent, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România numără mai
mult de 19600 de membri, constituiţi în două categorii profesionale: experţi contabili şi contabili
autorizaţi - care profesează independent sau în societăţi de expertiză contabilă şi audit.
Contabilul autorizat este persoana care a dobândit această calitate în condiţiile legii şi are
capacitatea de a ţine contabilitatea şi de a întocmi bilanţul contabil. Poate dobandi calitatea de
contabil autorizat persoana care indeplineste urmatoarele condiţii:
- Are capacitate de exerciţiu deplină;
- Are studii economice superioare şi o practică în specialitatea contabilă de cel puţin 2 ani;
- Nu a suferit nici o condamnare care, potrivit legislaţiei în vigoare interzice dreptul de
gestiune şi de administrare a societăţilor comerciale;
- A reusit la examenul de contabil autorizat.
Expertul contabil este persoana care a dobândit această calitate în condiţiile legii şi are
competenţă profesională. Expertul în general este persoana care prin profesiunea şi cunoştiinţele
sale speciale,este desemnat de organul judiciar sau ales de părţile in litigiu să procure anumite
informaţii, să constate anumite fapte s-au să-şi dea avizul asupra chestiunilor care ar forma obiectul
unui proces sau unui litigiu între două sau mai multe părţi.
Expertul contabil are compeţenţa profesională de a verifica şi de a aprecia modul de
organizare şi de conducere a activităţii economice financiare şi de contabilitate, de a supraveghea
gestiunea societăţiilor comerciale şi de a verifica legalitatea bilanţului contabil şi a contului de
profit şi pierdere. Expertul contabil poate deasemenea, să organizeze şi să conducă contabilitatea
societăţilor comerciale şi să analizeze, prin procedee specifice contabilităţii, situaţia economică,
financiară şi fiscală a acestora.
Calitatea de expert contabil poate fi dobandită de persoana care îndeplineşte următoarele
condiţii:
- Are capacitatea de exerciţiu deplină;

17
 - Are studii superioare în specialitata contabilitate-finanţe, cu diplomă recunoscută de
Ministerul Invăţămantului, şi practică în specialitate de cel puţin 3 ani sau studii
economice superioare cu diplomă recunoscută de Ministerul Invăţămantului şi practică
de specialitate de minim 5 ani;
- Nu a suferit nici o condamnare care, potrivit legislaţiei în vigoare, interzice dreptul de
gestiune şi de dministrare a societăţilor comerciale;
- A reuşit la examenul de contabil.
Toţi aceşti membri acţionează într-un cadru structurat, reglementat de C.E.C.C.A.R., practic
în toate sectoarele vieţii economice din România, începând cu societăţile mici şi mijlocii şi până la
auditul şi managementul financiar sau expertizele realizate în domeniul bancar, al Bursei de Valori
şi Fondurilor de Investiţii, într-un mediu foarte competitiv şi în continuă şi rapidă transformare în
condiţiile economiei româneşti.
Corpul acţionează în climatul economic din România pe principiul totalei independenţe,
oferind expertiza şi recomandările sale pentru protejarea intereselor agenţilor economici în faţa
organelor de control ale statului, exprimându-şi, totodată, poziţia în vederea stopării oricărei
evaziuni fiscale.
În exercitarea misiunii sale, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi are
următoarele atribuţii:6
 Organizează examenele pentru dobândirea calităţii de Expert Contabil şi Contabil
Autorizat;
 Organizează evidenţa Experţilor Contabili, a Contabililor Autorizaţi şi a societăţilor
comerciale de profil, prin înscrierea acestora în tabloul corpului;
• Asigură buna desfăşurare a activităţii Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi;
• Elaborează şi publică normele privind activitatea profesională şi conduita etică a
Experţilor Contabili şi a Contabililor Autorizaţi, ghidurile profesionale în domeniul
financiar contabil;
• Elaborează, în colaborare cu instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale standardele
privind evaluarea societăţilor comerciale precum şi a unor active sau bunuri ale acestora;
• Sprijină formarea şi perfecţionarea profesională a experţilor contabili şi a contabililor
autorizaţi;
• Apără prestigiul şi independenţa profesională a membrilor săi în raporturile cu
autorităţile publice, organisme specializate, precum şi cu alte persoane juridice şi fizice
din ţară şi din străinătate;
• Colaborează cu asociaţiile profesionale de profil din ţară şi din străinătate;
6
Revista Generală de Contabilitate şi Expertiză nr.8/1996.

18
 • Editează publicaţii de specialitate.
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi este organizat pe două secţiuni:
secţiunea experţilor contabili şi secţiunea contabililor autorizaţi.
Exercitarea profesiei de expert contabil şi contabil autorizat se face fie individual, ca
persoană fizică, fie în societăţi comerciale de profil, ca personae juridice. Indiferent de modul de
exercitare a profesiei de expert contabil şi contabil autorizat există obligativitatea înscrierii în
Tabloul CECCAR care cuprinde toţi membrii – persoane fizice şi juridice de profil, grupate în
funcţie de criteriul teritorial.
Membrii CECCAR pot fi radiaţi din Tabloul CECCAR la nivel teritorial în următoarele
situaţii:
• nedepunerea la bugetul de stat a impozitului asupra onorariilor încasate de la persoane fizice;
• neplata cotizaţiei profesionale pe o perioadă de un an etc.
Profesia de contabil autorizat şi expert contabil îşi întemeiază codul de etică şi conduită
profesională pe o serie de principii fundamentale: integritate profesională; secretul profesional;
respectarea normelor tehnice şi profesionale; competenţa profesională; comportarea deontologică.
În activitatea pe care o desfăşoară, contabilii autorizaţi şi experţii contabili răspund pentru
rezultatele muncii lor disciplinar, administrativ, civil şi penal. În funcţie de nivelul pregătirii
profesionale, contabilii autorizaţi şi experţii contabili pot efectua anumite lucrări specifice de care
răspund în integralitate.
Contabilul autorizat poate efectua lucrări referitoare la ţinerea contabilităţii, operaţiunilor
economico-financiare, întocmirea bilanţului contabil etc. În egală măsură, expertul contabil îşi
exercită capacitatea profesională în domenii multiple legate de evidenţa, controlul şi managementul
financiar-contabil. Pentru toate activităţile desfăşurate, experţii contabili şi contabilii autorizaţi,
organizaţi în societăţi comerciale de profil sunt analizaţi de CECCAR sub aspectul controlului de
calitate în cadrul profesiei contabile.
CECCAR este persoana juridică de utilitate publică şi autonomă din care fac parte experţi
contabili şi contabili autorizaţi. Are filiale, fără personalitate juridică, în reşedinţele de judeţ şi
municipiul Bucureşti.
Organizarea şi funcţionarea CECCAR se stabilesc prin regulament aprobat de Conferinţa
Naţională, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Justiţiei. Corpul este organizat
pe secţiuni, comisii, departamente şi Secretariatul general, subordonate Biroului permanent al
Consiliului superior al Corpului.

19
 2.2. Expertiza contabiă judiciară şi expertiza contabilă
extrajudiciară

Expertiza contabilă este o formă de cercetare efectuată în vederea lămuririi modului în care
sunt reflectate în documente evidenţa tehnico-operativă şi contabilă, anumite fapte, împrejurări,
situaţii de natură economico-financiară. Expertiza ca mijloc de probă este definită în multiple
variante de formă dar în esenţă cu acelaşi conţinut.
Expertiza este: “operaţia făcută de unul sau mai mulţi experţi cu scopul de a constata unele
fapte, de a controla, de a examina, de a măsura şi de a evalua anumite lucruri 7”, “operatie
incredinţată unor persoane pe baza cunoştiinţelor lor speciale, asupra faptelor pe care judecătorii nu
le-ar putea aprecia ei înşişi8”.
Sfera expertizei contabile cuprinde întreaga activitate economico-financiară a unui agent
economic. Ea are ca obiect de cercetare situaţia economico-financiră a patrimoniului şi capacitatea
acestuia de a genera profit, aşa cum rezultă din documentele primare şi evidenţa tehnico-operativă
şi contabilă privind intrarea şi ieşirea legala a valorilor materiale şi băneşti, cu scopul final de se
stabili în mod ştiinţific, corectitudinea sau incorectitudinea administrării patrimoniului.
Expertiza contabilă se referă şi la expertul juridic privind procesele ce pot apărea în
existenţa unor entităţi fizice şi juridice. Din acest punct de vedere, expertiza contabilă poate fi
analizată în funcţie de natura procesului care stă la baza solicitării ei.
În cazul procesului civil, expertiza contabilă este solicitată să exprime punctual de vedere
privind stabilirea drepturilor şi intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite a hotărârilor
judecătoreşti sau a altor titluri executorii, conform procedurii stabilite de lege. Părţile în procesul
civil sunt persoana interesată în apărarea dreptului său subiectiv nesocotit sau încălcat şi persoana
care a tulburat exerciţiul normal al dreptului subiectiv.
Expertiza în materie civilă şi comercială se reglementează de Codul de procedură penală şi
diferitele legi specifice, de exemplu, expertiza contabilă.
Expertiza contabilă este necesară şi poate fi dispusă de instanţă în situaţiile în care lămurirea
faptelor, ce formează obiectul unui proces sau a legăturilor dintre anumite împrejurări invocată de
părţi şi acele fapte încalcă cunoştinţa din domeniul financiar-contabil.
Obiectivele expertizei contabile în materie civilă pot consta în litigiile cu caracter civil care
dau prilejul efectuării expertizei contabile şi anume: asociaţiuni între societăţi; operaţii cu imobile;
cumpărări-vânzări cu caracter civil; operaţiuni de mandat; contracte de serviciu; partaje.

7
Gh. Teodoroiu, Curs de drept procesual penal, Iaşi, 2004
8
T. Tănoviceanu, Tratat de drept şi procedură penală, Bucureşti,2007
20
 Expertiza contabilă în procesul civil se efectuează de expertul contabil care este un
consultant, nu se substituie judecătorului, nu se confundă cu judecătorul, nu este martor.
În procesele civile, expertiza poate fi efectuată în instanţă şi în afara instanţei.
Procedural, efectuarea expertizei contabile presupune: examinarea materialului documentar
aflat la dosarul cauzei; examinarea unor documente, acte, evidenţe aflate la părţi sau terţi (expertiza
la faţa locului); analiza explicaţiilor părţilor şi martorilor; analiza actelor de control financiar şi
expertiza contabilă anterioară în aceiaşi cauză; studierea concluziilor expertizei tehnice.
Lucrările expertului contabil se menţionează într-un raport de expertiză contabilă care se
înaintează instanţei. În raportul de expertiză contabilă, prezentarea materialului trebuie să fie
completă, să răspundă la toate întrebările puse, iar concluziile să fie suficient motivate, pentru ca
instanţa să fie în măsură să aprecieze asupra valorii acestor concluzii.
Raportul de expertiză contabilă se depune cu cel puţin cinci zile înainte, de termenul fixat
pentru judecată. În structură, raportul de expertiză contabilă cuprinde trei părţi, şi anume:
introducere, desfăşurarea expertizei, concluzii.
Concluziile expertizei contabile constituie numai elemente de convingere, lăsate la libera
apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe. Indiferent dacă foloseşte sau nu concluziile
expertizei contabile instanţa are obligaţia să motiveze poziţia sa.
În materie penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la
existenţa infracţiunilor, a făptuitorilor şi a răspunderii pentru a se constata dacă este sau nu cazul să
se dispună trimiterea în judecată. Ea se efectuează de către procurori, organele de cercetare penală
(organele de poliţie şi cele de cercetare speciale).
Expertiza contabilă în materie penală au loc atunci când justiţia ar avea interesul de a
verifica gestiunea unor comercianţi în stare de faliment sau a administratorilor de rea-credinţă ai
unor societăţi comerciale. Ea poate fi considerată ca mijloc de probă şi administrată ca atare de
către organul de urmărire penală şi instanţa de judecată.
După destinaţia sa, expertiza contabilă poate fi: judiciară şi extrajudiciară.
Expertiza contabilă judiciară are ca sarcină principală să contribuie la stabilirea
adevărului şi la justa soluţionare de către organul judiciar a cauzei aflată în faza de cercetare sau
judecată.
Expertiza contabilă extrajudiciară (amiabilă) are loc, în afară de orice intervenţie
judecătorească, direct între părţile în litigiu sau este solicitată de personae fizice sau juridice în
vederea stabilirii şi respectării adevărului şi legalităţii în activitatea lor.
Obiectul de cercetare al expertizei contabile îl reprezintă faptele, împrejurările sau
situaţiile ce apar în activitatea economico-financiară şi gestionară a unei unităţi patrimoniale pentru
a căror soluţionare este necesar să se apeleze la un expert contabil.

21
 Principalele caracteristici ale expertizei contabile
- Este un mijloc de proba in justitie, administrate de instante;
- Prezentarea informatiei de natura economico-financiara cu scopul de a stabili
adevarul necesar solutionarii unei cauze;
- Se limiteaza la examinarea problemelor cu caracter economic-contabil, financiar sau
fiscal indicate de organele judiciare;
- Are la baza examinarea documentelor, evidenta tehnic-operativa si evidenta
contabila;
- Confirma sau infirma unele constatari anterioare facute de controlul financiar sau
alte controale cu privire la obligatii contratuale, obligatii fiscale etc;
- Este o activitate ocazionala care se efectueaza atunci cand se dispune de catre
organele judiciare;
Este un mijloc de fundamentare a actiunilor arbitrale, ceruta de conducerea agentului
economic (expertize contabile extrajudiciare).
Expertiza contabila judiciara este un mijloc de probă în instanţă, o formă de certcetare şi
lămurire a unor fapte sau împrejurări de natură economico-financiare indicate de organele judiciare
în scopul soluţionării litigiilor dintre persoane juridice, dintre acestea si persoane fizice, precum şi a
proceselor penale, privind infracţiuni prin care sunt aduse prejudicii patrimoniului. In acest sens
expertiza contabilă analizează cauzele care au determinat abaterile de la normele legale cu caracter
economic şi financiar, caracterizează de fapt starea agentului economic, în raport cu legea si actele
normative.
Expertiza contabilă judiciară are ca obiective următoarele:
- Neglijenţa sau abuzul în serviciu în legatură cu stabilirea şi respectarea obligaţiilor
contractuale;
- Stabilirea în tarzierilor pentru plata preţului şi corectitudinea calcului penalităţilor;
- Stabilirea cantităţilor de produse livrate între părţile aflate în litigiu;
- Ce s-a achitat şi ce a rămas de plată.
Expertiza contabilă judiciară este axată pe obiectivul primordial, acela de aflare a
adevărului, atat în procesul civil cat şi în procesul penal, justiţia are misiunea de a reconstitui
situaţia de fapt, împrejurările care au determinat producerea faptelor, cat şi raporturile care au dat
naştere procesului, după care plicand normele corespunzătoare, să se pronunţe hotărarea.
Expertiza contabila extrajudiciară sau amiabilă este aceea care în afară de orice intervenţie
judecătorească, are loc direct între părţile în litigiu, care aleg însăşi pe experţii contabili. Din ce în
ce mai pregnant conducerile entităţilor economice doresc să aibă certitudinea că îşi asumă
răspunderea atunci cand documentele şi evidenţele tehnico-operative şi contabile, în orice
împrejurare reflectă cu fidelitate situaţia economică, financiară, gestionară şi contractuală şi că
propriile decizii sunt temeinice, legale şi oportune. Din aceste motive se apelează la expertiza

22
contabilă extrajudiciară în afara cadrului judiciar, urmărind cu interes să-şi perfecţioneze munca de
previziune şi de elaborare decizională.
Expertiza contabilă extrajudiciară sau amiabilă poate fi utilizată pentru certificarea
bilanţurilor contabile, a conturilor de profit şi pierdere, a situţiei patrimoniului. Prin această
expertiză se urmăresc obiective care pot preveni stabilirea de relaţii contractuale cu agenţii
economici aflaţi în pragul falimentului, sau a căror acţiuni nu au acoperire financiară sau mai grav
nu se sprijină pe acţiuni reale.
Desigur că expertiza financiară extrajudiciară se desfăşoară în baza unei înţelegeri scrise
(contract sau convenţie) ce intervine între părţile interesate cu stipularea clară a obiectului
tranzacţiei, cat şi a drepturilor şi obligaţiilor reciproce. In această situaţie,expertul contabil îşi
îndeplineşte atribuţiile în mod independent, fără amestecul vreunui organ al statului avand la
dispoziţie toate actele şi informaţiile necesare (din arhiva clientului său). Intreaga colaborare dintre
expert şi beneficiar se află sub coordonatele unei încrederi reciproce desăvarşite.9

2.3.Obiectul de cercetare al expertizei contabile

extrajudiciare

Expertiza  contabila extrajudiciara (amiabila)

Expertizele contabile extrajudiciare sunt efectuate de catre experti contabili în afara

procedurilor reglementate  privind rezolvarea unor cauze supuse verdictului justitiei (sunt efectuate
în afara unui proces justitiar) si nu au calitatea de mijloc de proba în justitie; cel mult, servesc drept
argument pentru solicitarea de catre parti a administrarii probei cu expertiza contabila judiciara sau
pentru rezolvarea unor litigii pe cale amiabila. Expertizele contabile extrajudiciare sunt solicitate de
catre părţile care îşi aleg singure experţii contabili şi le stabilesc obiectivele la care aceştia trebuie
să raspundă. Economia de piaţă bazata pe libera initiativa constituie premisa extinderii domeniilor
de abordare a expertizei contabile extrajudiciare.
          Principalele trasaturi caracteristice ale expertizei contabile extrajudiciare sunt:
-     Este mijloc de fundamentare a deciziilor , de conciliere între partenerii comerciali si de
afaceri si de fundamentare preliminara a actiunilor si contestatiilor în justitie;
-     Este activitatea prin care partile interesate pot dobândi -în afara actiunilor judiciare -
lamuriri de natura economico-financiara din partea unor profesionisti contabili independenti,
de înalta probitate si cu deontologie profesionala recunoscuta;
9
V.Darie, E.Drehuţă, V.Pătruţ – Manualul expertului contabil şi al contabilului autorizat, Editura Agora, Bacău, 2006,
p.231
23
 -     Se axeaza pe cercetarea obiectivelor fixate de solicitant(ti) , dar expertul contabil poate
releva si obiective colaterale, pe care le considera relevante în speta;
- Este o activitate contractata la solicitarea celor care o considera oportuna în 626b118g
actiunile pe care vor sa le întreprinda.
Expertizele contabile extrajudiciare au caracter complex, caracterizat prin pluralitatea si
diversitatea problematicii abordate.  Exemplificam câteva din domeniile ce pot fi identificate ca
obiect al expertizelor extrajudiciare:
  Fundamentarea deciziei de alegere a partenerilor comerciali si de afaceri.Expertizele din
acest domeniu pot fi efectuate si fara acordul potentialilor parteneri comerciali si de afaceri, pe baza
situatiilor financiare anuale si interimare publicate de catre acestia.
              Concilierea derularii tranzactiilor comerciale si de afaceri . Eventualele conflicte generate
de punerea în aplicare a contractelor comerciale si de afaceri au doua solutii alternative: recursul în
justitie sau arbitrajul unui expert contabil agreat de catre parti. Ultima varianta  prezinta urmatoarele
avantaje: alegerea si desemnarea expertului contabil nu sunt supuse unor norme procedurale
restrictive; partile au posibilitatea sa-si formuleze nerestrictiv obiectivele si întinderea expertizei
contabile; expertul contabil poate avea el  însusi un rol activ în formularea obiectivelor si întinderea
expertizei contabile, putând emite consideratii lamuritoare colaterale obiectivelor fixate de parti; în
caz de neconciliere , partile pot utiliza acest tip de expertize contabile extrajudiciare drept
fundamentari preliminare în actiunile adresate justitiei.
              Fundamentarea preliminara a actiunilor adresate justitiei. Un mijloc de asigurare a
calitatii, realitatii, exactitatii si legalitatii -sub aspect formal si de continut - informatiilor care stau
la baza actiunii arbitrale îl constituie expertiza contabila, ca mijloc de fundamentare a actiunilor
arbitrale judecatoresti, dispusa de conducerea agentului economic care solicita actiunea arbitrala.
              Fundamentarea  preliminara a actiunilor de contestare a actelor de control
administrativ,  în vederea eliminarii costurilor si economiei de timp.   
          Numirea expertilor contabili în cazul expertizelor contabile extrajudiciare se efectueaza pe
baza de contract de prestari servicii, destinatarii fiind partile contractante. În cazul în care exista mai
multe parti implicate, expertul contabil trebuie sa fie agreat de catre fiecare dintre acestea.  Fiind un
act bilateral, acest contract trebuie sa cuprinda un dispozitiv în care sa fie identificabile partile
contractante, respectiv, cabinetul de expertiza contabila pe de o parte si solicitantul , pe de alta
parte. Un contract destinat prestatiei unei misiuni de expertiza contabila extrajudiciara trebuie sa
cuprinda urmatoarele clauze minimale:
          Partile contractante, cu indicarea sediului social sau al adresei de domiciliu, dupa caz a
calitatii contractuale si a reprezentantului legal. Expertul contabil trebuie sa mentioneze  Sectiunea
si pozitia din Tabloul Corpului.  

24
          Obiectul contractului consta în indicarea obiectivelor (întrebarilor) la care expertul contabil
trebuie sa formuleze raspunsuri (concluzii). În situatia în care numarul de obiective este relativ
mare, se poate introduce în contract o formulare care sa permita redactarea acestora într-o anexa la
contract.
          Materialul documentar minimal pe care beneficiarul trebuie sa-l puna la dispozitia
prestatorului. În masura în care structura materialului documentar este diversificata, cuprinzând
multe referinte documentare, este recomandabil ca acesta sa fie prezentat într-o anexa la contract.
          Locul si data depunerii raportului de expertiza contabila extrajudiciara.
          Onorariul expertului contabil, negociat în conformitate cu Tariful profesional. În spiritul
profesionalismului si transparentei, se recomanda detalierea calculului onorariului.
          Clauza de confidentialitate care are rolul de a consolida prestigiul profesiei contabile , prin
comportamentul etico-profesional al membrilor sai.
Toate aceste clauze contractuale trebuie sa fie rezultatul negocierilor directe dintre partile
contractante, lipsa oricareia dintre ele sau formularea neexplicita, putând conduce la nulitatea
relativa sau la rezilierea contractului între oricare dintre cele doua parti.   
Programarea lucrarilor de expertiza contabila extrajudiciara presupune aceleasi demersuri ca
si în cazul expertizei contabile judiciare, având în vedere angajamentele asumate prin contract în
ceea ce priveste respectarea anumitor termene.  
Responsabilitatea liber-profesionistului contabil consta în acceptarea sau refuzul unei
misiuni , semnarea contractului de prestari servicii, a deciziilor privind sistarea sau anularea
acestuia, analiza si semnarea rapoartelor si a oricaror alte atestari/certificari solicitate de client.    
          În cazul expertizelor contabile extrajudiciare, anumite activitati pot fi delegate unor asistenti
sau colaboratori. Contractele încheiate în acest scop pot include chiar clauze cu privire la lucrarile
care sunt delegate si persoanele care le vor executa. Raspunderea finala pentru continutul si
calitatea raportului de expertiza contabila extrajudiciara , revine integral expertului contabil care a
contractat misiunea. Dimensiunile delegarii si supravegherii lucrarilor depind de marimea si
complexitatea lucrarilor, volumul lucrarilor de executat si termenele de realizare ale
acestora. Delegarea implica un control riguros al lucrarilor realizate. Prin urmare, orice delegare de
atributii trebuie sa se efectueze astfel încât sa se asigure un grad rezonabil de certitudine cu privire
la independenta, aptitudinile si competentele asteptate pentru îndeplinirea în bune conditii a
lucrarilor.  Membrii echipei  trebuie sa posede calitati personale ( respectarea principiilor de
integritate, obiectivitate, independenta si secret profesional ), aptitudini si competente . Organizarea
echipei se realizeaza prin repartizarea responsabilitatilor în mod diferit ( în functie de nivelul
competentelor, aptitudinilor si calitatilor personale ale fiecarui colaborator ) si prin fixarea de
termene pentru fiecare lucrare care trebuie efectuata , în cadrul unui program de lucru. Organizarea

25
superioara a muncii în echipa asigura un nivel rezinabil al raportului calitate/pret. În acest scop,
expertul contabil liber profesionist responsabil cu supravegherea lucrarilor delegate asistentilor sau
colaboratorilor, asigura instructiuni suficiente si corespunzatoare realizarii lucrarilor delegate,
transmiterea catre asistenti si colaboratori a programului individual ce urmeaza a fi realizat de catre
acestia, revederea lucrarilor efectuate de catre fiecare asistent sau colaborator fie personal, fie de un
membru al cabinetului/societatii având competenta  egala sau superioara celui supravegheat;
supravegherea poate fi asigurata partial si de catre colaboratorii detinând un nivel de competenta
satisfacator, adica o capacitate si o experienta corespunzatoare unor responsabilitati care le pot fi
încredintate. Aceasta supraveghere se exercita, în principal, prin verificarea dosarelor de lucru,
pentru a se asigura ca lucrarile progreseaza conform programului si termenelor prevazute pentru
executarea lucrarilor colaboratorilor si pentru a le da acestora toate indicatiile de care au nevoie.
Concret, supravegherea se materializeaza într-o nota de comentarii care se arhiveaza la dosarul
lucrarii, diverse adnotari la documentele stabilite de catre colaboratori sau orice alte documente de
lucru, note personale ale liber-profesionistului contabil.  Opinia finala apartine liber-profesionistului
contabil, care ramâne si raspunzator în mod personal.
           În cazul angajarii de expertize contabile extrajudiciare de catre societati de expertiza si
consultanta contabila sau cabinete individuale ale expertilor contabili care folosesc munca salariata,
raspunderea pentru efectuarea acestora cu respectarea normelor deontologice de lucru si de raport
elaborate de Corp revine administratorului si/sau sefului de cabinet, care trebuie sa contrasemneze
lucrarile elaborate si supravegheate de subalternii lor. Executantilor le incumba raspunderea interna
potrivit reglementarilor proprii raspunderea interna potrivit reglementarilor proprii de organizare si
functionare ale fiecarei societati de expertiza si consultanta contabila, respectiv ale fiecarui cabinet
individual de expertiza contabila.   
Având în vedere faptul ca procedura de numire a expertilor se bazeaza pe încredere,
aprecierea  calitatii expertizei contabile extrajudiciare este mai putin vizata din punct de vedere
subiectiv.
În cazul expertizelor contabile extrajudiciare , expertul contabil trebuie sa se conformeze
doar normelor profesionale elaborate de organismul profesional. Având caracter amiabil,
procedurile privind accesul la informatiile contabile nu sunt nici restrictionate, nici formalizate. Este
recomandabil însa, ca aspectele esentiale privind documentarea si prezentarea concluziilor sa fie
stabilite prin contractul specific acestui tip de misiune. Locul si data depunerii lucrarii trebuie sa
rezulte din contractul încheiat între parti. În situatia în care aceasta clauza contractuala lipseste,
locul trebuie sa fie registratura generala aflata la sediul solicitantului.
Responsabilitatea efectuarii expertizelor contabile extrajudiciare trebuie sa rezulte din
contractul încheiat între expertul contabil si client. Expertizele contabile extrajudiciare nu trebuie sa

26
faca rabat din punct de vedere al calitatii, cerintele etice, de documentare si fundamentare
nediferentiind-o de expertiza contabila judiciara. Efectuarea fara responsabilitate a expertizelor
contabile extrajudiciare se sanctioneaza cu scaderea prestigiului expertului contabil în rândul
potentialilor solicitanti de astfel de misiuni.     
Redactarea Raportului de expertiza contabila extrajudiciara trebuie sa respecte aceleasi
exigente ca si redactarea Raportului de expertiza contabila judiciara, cu urmatoarele particularitati:
În cazul în care misiunea de expertiza contabila extrajudiciara este solicitata unei societati
de expertiza contabila, în cadrul Cap. I Introducere paragraful cu privire la identificarea expertului
contabil va fi înlocuit cu mentiuni privitoare la denumirea si sediul social al societatii comerciale de
profil, partea si pozitia acesteia în Tabloul Corpului, precum si numele si calitatea persoanei care
reprezinta societatea în relatiile cu clientul.  
Având în vedere faptul ca relatiile expertilor contabili organizati în cabinete sau societati
comerciale de profil cu clientii lor se stabilesc prin contract scris, semnat de ambele parti, este
necesar ca în cadrul Capitolului I sa se mentioneze si numarul contractului semnat de ambele parti,
denumirea, domiciliul sau sediul social al clientului.
Paragraful referitor la împrejurarile si circumstantele care au condus la necesitatea lucrarii
de expertiza contabila extrajudiciara trebuie sa fie elaborat în mod profesional, cu conciziune,
claritate si fara detalii inutile. Aceasta deoarece, spre deosebire de organul judiciar care are la
îndemâna dosarul cauzei, utilizatorul expertizei contabile extrajudiciare nu dispune de un astfel de
dosar.  
Obiectivele expertizei contabile extrajudiciare trebuie sa coincida cu cele formulate în
contractul scris de prestari servicii.  
În situatia în care obiectivele expertizei contabile extrajudiciare sau altele tangente au mai
facut si obiectul altor lucrari de expertiza, este recomandabil ca expertul contabil sa analizeze
detaliat punctele de vedere exprimate de catre alti specialisti sau salariati ai clientului. Aceasta
detaliere se abordeaza doar în masura  în care acestea sunt utile clientului sau altor utilizatori.
În cadrul misiunilor privind expertiza contabila extrajudiciara , confidentialitatea opereaza
numai în raport cu tertii, nu si în raport cu clientul.
Celelalte paragrafe din Raportul de expertiza contabila judiciara ramân valabile si în
cazul  Raportului de expertiza contabila extrajudiciara.
În practica internationala expertizele contabile extrajudiciare au o arie mai ampla de
extindere, fiind tot mai mult utilizate atât pentru fundamentarea deciziilor economice cât si pentru
rationalizarea fluxurilor informationale si asigurarea cerintelor de informare a utilizatorilor de
situatii financiare.

27
 2.4. Raportul de expertiză contabilă şi importanţa acestuia în
activitatea profesionistului contabil

Semnificaţie şi importanţă
Activitatea expertului trebuie să se finalizeze într-o formulă concentrată, care este chiar
reglementată în ceea ce priveşte forma, conţinutul şi procedura de realizare şi administrare.
Această formulă este reprezentată de raportul de expertiză, document elaborat pentru
organul care a dispus / ordonat expertiza (în cazul expertizelor judiciare) sau pentru beneficiarul
care a contractat expertiza (în cazul expertizelor extrajudiciare).
Importanţa raportului de expertiză judiciară este dată de statutul său de probă ştiinţifică, ce
conţine nu doar concluzii sau răspunsuri la întrebări, ci şi elemente care prezintă succint, dar veridic
şi acoperitor pentru justa soluţionare a cauzei, istoricul cauzei, etapele expertizei, constatările şi
consideraţiile expertului, treptat, până la formularea concluziilor. Datorită acestei varietăţi de
informaţii şi a desfăşurării lor în mod logic, raportul de expertiză capătă o valoare probatorie
deosebită, superioară mărturiei şi chiar înscrisurilor.
Raportul de expertiză extrajudiciară are importanţă specială, foarte particulară de la o
situaţie la alta. Un raport de evaluare de active trebuie să fie o dovadă elaborată profesionist asupra
stării cantitative şi calitative a unor active, folosită cel mai adesea ca document pentru angajări de
obligaţii; importanţa sa va fi remarcată atunci când se va constata că prezintă o bună corespondenţă
cu situaţia reală. Un raport tehnico-ştiinţific este un document de referinţă pentru proiecte care
angajează eforturi şi resurse considerabile, aşa cum un raport comandat de un beneficiar pentru
elucidarea unor situaţii contradictorii are caracterul unui mijloc de informare şi documentare de
nivel elevat care înlătură presupuneri şi suspiciuni apăsătoare, creând condiţiile necesare dezvoltării
unor relaţii constructive.

Rigori de formă, de procedură şi de conţinut

Forma unui raport de expertiză poate fi orală (dacă expertiza se desfăşoară în faţa organului
care a dispus / ordonat efectuarea sa) sau scrisă (dacă expertiza presupune cercetare pe teren /
laborator etc.); forma depinde de asemenea, de natura şi de specificul problemei care a generat
expertiza.
În toate cazurile în care efectuarea expertizei necesită timp, documentări, deplasări,
cercetări, analize, teste sau încercări de laborator etc., raportul de expertiză are formă scrisă.
La redactarea raportului de expertiză judiciară trebuie respectate mai multe reguli de
procedură:

28
 - raportul se redactează pe file albe A4, de regulă numai pe o pagină; regula consacrată a
fost redactarea dactilografiată, formulă înlocuită masiv de redactarea printată, cu caractere
standard;
- textul raportului se realizează cu fraze şi propoziţii clare, utilizând un vocabular accesibil,
dar şi termeni de specialitate explicaţi. Dacă se folosesc formule, desene ori ilustraţii,
acestea se inserează în text respectând regulile de redactare specifice;
- o regulă esenţială în redactarea raportului de expertiză o reprezintă acurateţea
documentului; dacă este totuşi nevoie de mici corecţii, acestea se vor putea face pe textul
finalizat, cu semnătură alăturată; dacă aceste corecturi nu se fac, se ajunge la aplicarea unei
forme de îndreptare – Completare la raportul de expertiză. În raportul de expertiză nu sunt
admise greşeli sau ştersături;
- raportul se redactează în mai multe exemplare (originalul pentru instanţă, o copie-martor
pentru expert şi câte o copie pentru fiecare parte din acţiune);
- fiecare pagină trebuie să fie numerotată şi să poarte semnătura şi parafa expertului.
Semnătura şi parafa se aplică pe toate exemplarele, pentru a evita substituirea unor pagini.
Regula se aplică şi anexelor la raportul de expertiză, în formule adecvate. Pe ultima pagină
se va trece data redactării raportului.
Raportul de expertiză extrajudiciară se redactează aproape după aceleaşi rigori; unele
aspecte pot fi mai pretenţioase (cazul rapoartelor pentru expertize care conţin investigaţii de
laborator, de exemplu), altele pot fi mai puţin riguroase (privind numărul de exemplare ale
raportului, de exemplu).
Pentru a se asigura raportului de expertiză o ţinută corespunzătoare trebuie respectate unele
condiţii privitoare la stil şi conţinut. Astfel, raportul de expertiză trebuie să fie clar şi concis, fără
formulări sau termeni echivoci (ci dimpotrivă se impune o terminologie de specialitate, adecvată);
nu se vor face trimiteri la lucrări în afara dosarului. Se vor utiliza pe cât posibil fraze scurte, dense
şi clare. Termenii tehnici, greu accesibili, se vor explica la piciorul paginii sau în paranteze, pentru a
se înlesni înţelegerea concluziilor.
Raportul de expertiză nu trebuie să conţină păreri personale în legătură cu diferitele acte
normative sau cu dispoziţiile legale ale unor organe administrative. Aceasta nu înseamnă că
expertul nu este liber în formarea opiniei sale, fără însă ca aceasta să reflecte bunul plac sau
arbitrariul expertului.
Raportul de expertiză se depune la termenul stabilit; raportul expertizei judiciare se depune
cu minimum cinci zile înainte de data şedinţei de judecată, menţionată de instanţă în scrisoarea
trimisă expertului; în cazul expertizelor extrajudiciare, termenul este stabilit în clauza referitoare la
termenul de finalizare a expertizei. Nerespectarea, fără motive întemeiate, a termenului stabilit

29
pentru depunerea raportului de expertiză judiciară, poate conduce la amendarea expertului de către
instanţă. În cazul expertizei extrajudiciare, sancţiunile pentru nedepunerea raportului la termen
trebuie să fie menţionate în contract.
La depunerea originalului raportului de expertiză judiciară, expertul depune la Biroul local
de expertize sau, după caz, la registratura instanţei şi câte o copie după raportul de expertiză pentru
fiecare parte aflată în cauză; de asemenea, expertul prezintă şi copia-martor a raportului, pe care se
va menţiona numărul de înregistrare a setului de documente depuse; copia-martor rămâne la expert
şi constituie proba depunerii raportului. Nu este admisă nici o diferenţă de conţinut între copiile
raportului şi raportul original.

Structura raportului de expertiză

Raportul de expertiză se prezintă ca un document organizat în secţiuni. Organizarea în acest
fel a raportului de expertiză este impusă de nevoia asigurării fluenţei şi clarităţii informaţiilor în
raport.
Un raport de expertiză judiciară cuprinde antetul şi următoarele secţiuni: Preambul; Părţile;
Scurt istoric; Obiectivul expertizei; Desfăşurarea expertizei; Constatările expertului; Concluzii;
(Borderou de anexe); Anexe.

Antetul raportului de expertiză conţine denumirea instituţiei care a dispus expertiza, numărul
dosarului şi termenul de judecată pentru care trebuie depus raportul de expertiză.

Preambulul raportului de expertiză cuprinde: numele şi prenumele expertului, profesia şi

calificarea sa, numărul legitimaţiei de expert, data la care a fost efectuată numirea expertului, data şi
numărul recomandării Biroului local de expertize.

Părţile sunt menţionate cu numele, prenumele, adresa de domiciliu (sau, după caz,
domiciliul ales) şi calitatea lor în proces (reclamat şi pârât – în cauzele civile, respectiv parte
vătămată şi inculpat – în cauzele penale). În unele cazuri pot apărea două sau mai multe
coreclamante sau copârâte, dar şi intervenienţi (părţi interesate).

Scurt istoric al litigiului - în această secţiune se prezintă într-o succesiune cronologică

principalele elemente şi informaţii care constituie puncte de referinţă în evoluţia litigiului. Aceste
elemente sunt preluate din documentele dosarului cauzei şi îndeosebi de la părţi, cu prilejul
cercetării de teren. Se consemnează poziţia sau interpretarea părţilor în legătură cu litigiul, în
special a acelora care vizează obiectivele expertizei, precum şi precizarea daunelor şi a perioadei
când acestea s-au produs. Rostul acestei secţiuni este de a oferi informaţii coerente şi concentrate în
legătură cu obiectivul expertizei.

30
 Obiectivul expertizei - secţiunea conţine redarea ad-literam a obiectivelor stabilite de către
instanţă pentru efectuarea expertizei, precum şi întrebările care au fost transmise în scris expertului.
Procedând astfel, se evită posibilitatea ridicării unor obiecţiuni de către părţi, pe considerentul că
expertul a interpretat limitat sarcina sa ori că nu a dat răspuns întrebărilor formulate.
În această secţiune se face referire la expertize de aceeaşi specialitate dispuse şi executate
anterior în cauză ori, după caz, se menţionează că nu s-au mai efectuat expertize anterioare pe
problema respectivă.

Desfăşurarea expertizei cuprinde desfăşurătorul acţiunilor desfăşurate în vederea realizării

raportului de expertiză. Se face referire la convocarea părţilor (datele de convocare, documente), la
prezentarea pe teren (legalitatea invitării părţilor; numele şi calitatea împuterniciţilor; documente de
împuternicire; investigaţii efectuate de către expert în prezenţa părţilor; documente de consemnare a
rezultatelor investigaţiilor - proces-verbal, minută etc., semnat de către expert).

Constatările expertului constituie cea mai importantă secţiune din raport şi cuprinde faptele,
date, observaţii, investigaţii, extrase din dosarul cauzei şi, respectiv, rezultate din investigaţiile
efectuate de către expert; aceste elemente trebuie descrise exact şi, dacă este cazul, trebuie
comparate sau interpretate. Nepotrivirile între datele provenind din diferite surse se consemnează,
se compară şi se comentează de către expert pentru stabilirea veridicităţii lor.
În expertizele care au ca obiectiv identificarea şi evaluarea de daune rezultatele
investigaţiilor efectuate de expert se prezintă în ordinea efectuării lor. Trebuie să se acorde o atenţie
stabilirii cauzelor şi împrejurările care au generat vicierea respectivă. Pe lângă prezentarea
elementelor de reconstituire a cauzelor şi împrejurărilor precum şi a mărimii şi efectului vicierii,
expertul va prezenta interpretările corespunzătoare, dar şi soluţiile care ar fi prevenit daunele.
În expertizele care presupun evaluarea unor bunuri trebuie menţionate principiile evaluării,
considerentele avute în vedere, formula / formulele de calcul, descrierea fiecărui bun (dacă a fost
prezentat sau neprezentat la expertiză, ce caracteristici prezintă, când şi în ce condiţii a fost
achiziţionat, eventuale documente privind achiziţia, stadiul uzurii) şi valoarea de circulaţie a
fiecărui bun.
Dacă expertiza presupune actualizări / reactualizări de valori trebuie reproduse informaţii ale
Institutului Naţional de Statistică privitoare la evoluţia preţurilor, a inflaţiei etc., formulele de
calcul, valorile calculate, conversia unităţilor monetare.
Constatările şi afirmaţiile expertului conţinute în textul raportului de expertiză trebuie să fie
susţinute prin exemplificări şi argumentări temeinice. În acest sens, expertul trebuie să fie preocupat
de a conferi raportului o anumită inatacabilitate, precum şi de a evita o eventuală neconcordanţă
între datele trecute în raport în cazul unei eventuale noi expertize..

31
 Datele conţinute în raportul de expertiză trebuie să fie reale, demonstrabile. Expertul
răspunde pentru toate datele trecute în raport oricât de neînsemnate ar fi ele. Justeţea datelor şi
responsabilitatea expertului faţă de acestea este caracteristica esenţială a unui raport de expertiză.
Pentru aceste considerente, expertul trebuie să aibă în vedere, printre altele, următoarele:
- analizele şi încercările de laborator să fie efectuate personal sau de laboratoare de analiză
autorizate în acest scop;
- aparatele şi metodele folosite să aibă o precizie cât mai ridicată, în acest scop fiind indicat
să se efectueze un număr cât mai mare de determinări (în special în cazul analizelor
organoleptice);

Concluziile raportului de expertiză trebuie să conţină într-o formă concentrată răspunsurile

expertului la obiectivele stabilite pentru expertiză ţi alte elemente esenţiale ale expertizei
(modalitatea convocării părţilor, date şi termene, eventuale expertize de aceeaşi specialitate
efectuate anterior în cauză).
Concluziile expertului nu trebuie să cuprindă comentarii asupra unor probleme care sunt
dincolo de statutul său şi de calificarea sa (latura juridică a problemei, alte aspecte).
Obiectivitatea şi corectitudinea concluziilor sunt determinate de:
- nivelul calificării expertului;
- cunoaşterea profundă a problemelor care fac obiectul expertizei;
- experienţa expertului în controlul situaţiilor litigioase;
- probitatea profesională şi morală a expertului;
- capacitatea expertului de a reţine aspecte esenţiale ale investigaţiilor şi evitarea
concluziilor eronate sau false;
- independenţa faţă de părţile implicate de litigiu.
Concizia şi claritatea concluziilor formulate de către expert trebuie să fie evidente.
Concluziile trebuie să reprezinte sinteza logică a constatărilor parţiale la care a ajuns expertul pe
parcursul efectuării investigaţiilor.

Anexele raportului de expertiză se referă la documentele care susţin concluziile formulate de

expert. Fac parte din această categorie: documentele care dovedesc respectarea procedurii
referitoare la convocarea părţilor (în mod obişnuit se ataşează ca anexă cel puţin confirmările de
primire a scrisorilor recomandate trimise de expert, care conţin ştampila cu data de expediere),
buletine de analiză, copii ale unor documente, fotografii, planuri şi schiţe ale unor depozite, scheme
de amplasare a mărfurilor în spaţiile de transport, eventual procedee de calcul etc.
Este indicat ca în anexele la raportul de expertiză să se găsească asemenea dovezi care să
evidenţieze procedeele de investigare folosite de expert, constatările făcute de către acesta în

32
anumite momente, situaţii, fotografii sau fotocopii ale unor obiecte, probe sau documente al căror
conţinut nu poate fi integrat în raportul de expertiză
În cazul în care se depun mai multe anexe, se impune să de editeze un borderoul de anexe,
care reprezintă opisul detaliat al tuturor documentelor şi actelor depuse ca anexe. Borderoul de
anexe se ataşează în mod obligatoriu atât la raportul original, cât şi la copiile raportului de expertiză
remise părţilor implicate în litigiu
La redactarea raportului de expertiză se recomandă ca toate aspectele problemei în cauză
desprinse de expert în urma efectuării investigaţiilor sale, să fie încadrate în litera şi spiritul actelor
normative care reglementează domeniul în care se desfăşoară expertiza.

2.5.Valorificarea raportului de expertiză contabilă

Concluziile formulate de cãtre expertul contabil în urma cercetãrilor efectuate în calitatea sa

de specialist sunt consemnate într-un document sintetic care poartã numele de raport de expertizã.
Pentru a fi de folos în fundamentarea deciziilor sau a contribui la stabilirea si dovedirea
adevarului material,raportul de expertizã contabilã trebuie sã fie clar,concis redactat într-un limbaj
accesibil,sã conţinã cocluzii rezultate din cercetarea datelor şi documentelor financiar contabile,sã
raspunda concret şi principal la îtrebãrile puse de beneficiar,sã fie susţinut prin calcule şi anexe care
sã probeze argumentarea concluziilor.
Ca principiu general se considerã cã raportul de expertizã contabilã trebuie sã facã dovada
concepţiei profesionalea principalitaţii si probitaţii expertului.
În cazul expertizelor contabile judiciare, raportul se redacteazã într-o formã convenţionalã
relativ standardizatã, trebuie sã cuprindã trei capitole sau pãrti distincte.
Prima parte reprezintã o „introducere”, care cuprinde date despre expert sau experţi (numele
şi prenumele, domiciliul, numãrul carnetului de expert, dacã este desemnat la cererea unei pãrţi sau
numit), organul care a dispus expertiza şi actul care stã la bazanumirii (ordonanţa sau încheierea,
numãrul si data), dosarul, anul si natura acestuia, pãrtile şi adresa sau sediul lor, prejudiciul sau
suma în litigiu ,împrejurãrile şi data când s-a produs paguba şi organul care a stabilit-o, obiectivele
expertizei şi întrebãrile la care trebuie sã raspundã expertul, locul de efectuare a expertizei şi data
întocmirii raportului, termenul de depunere a raportului si eventualele prelungiri, materialul
documentar care a stat la baza concluziilor, dacã pãrţile au explicaţii si daca s-au efectuat şi alte
expertize în cazul respectiv.

33
 A doua parte intiulatã „desfaşurarea expertizei contabile”, se prezintã în detaliu modalitatea
de rezolvare a fiecãrui obiectiv al expertizei contabile. Fiecare constatare şi rezolvare ce se
menţioneazã în aceastã diviziune a raportului se bazeazã in exclusivitate pe documente legal
întocmite si pe informaţii contabile fidele si , totodatã,pe reglementãrile legale in vigoare, care se
referã la expertizã. Numai în asemenea condiţii expertiza este temeinicã si constituie o probã sigurã
pentru soluţionarea corecta a obiectivelor ce i-au fost stabilite, evitându-se efectuarea unei noi
expertize contabile şi implicit afectarea prestigiului profesional al expertului în cauzã.
Raportul de expertizã contabilã este considerat corespunzãtor numai în mãsura in care
beneficiarul, precum şi celelalte persoane fizice sau juridice implicate în asemenea lucrare nu au
obiecţii sau reţineri întemeiate asupra concluziilor formulate, deziderat ce se realizeazã pe baza
verificarii riguroase a conţinutului sãu de cãtre cei interesaţi, ceea ce impune, de asemenea,
acordarea unei atenţii deosebite atât pentru redactarea lui, cât şi pentru fundamentarea fãrã echivoc
a constatãrilor şi concluziilor pe care le conţine.
Apreciem, de asemenea, cã este util ca raportul de expertizã contabilã, şi în speţã capitolul
analizat, înainte de a fi redactat în forma sa finalã sau chiar dupã aceastã operaţiune, sã fie discutat
în detaliu cu beneficiarul expertizei şi atunci când este cazul cu organul de control, inclusiv cu
celelalte pãrti interesate. Prin intermediul unei asemenea analize expertul va constata în ce mãsurã
constatãrile sale sunt convingãtoare şi fundamentate în mod temeinic şi totodata însusite de cãtre cei
intersaţi.
Procedând in acest fel, se va adânci cercetarea sau investigaţiile şi vor fi utilizate în mai
mare mãsurã prevederile legale în domeniu în scopul prezentãrii unor elemente de fundamentare a
punctelor „mai slabe” semnalate de terţi sau, dupa caz, efectuarea unor revizuiri sau reformulãri,
ceea ce va contribui la realizarea unei expertize de bunã calitate, ale cãrei concluzii sã nu poatã fi
contestate.
Partea a treia intitulatã „concluzii”,cuprinde rãspunsurile expertului la întrebãrile puse,
precizarea cuantumului prejudiciului stabilit, persoanele vinovate si analiza cauzelor care au
favorizat apariţia fenomenelor şi faptelor expertizate sau producerea pagubelor. În scopul susţinerii
unor constatãri sau concluzii, raportul poate conţine anexe (situatii,tabele,scheme,grafice,extrase de
date), care fac parte integrantã din aceasta şi care trebuie sã fie întocmit corect cu date care se
coreleazã perfect cu constatãrile din cuprinsul raportului.
Valorificarea rapoartelor de expertizã contabilã judiciarã, constã în uitilizarea acestora ca
mijloace de probã în judecarea cauzelor în litigiu, adicã în formarea contribuţiei intime a
judecãtorului şi pronunţarea unei hotãrâri drepte. În acest fel expertiza contabilã judiciarã
îndeplineşte o importantã funcţie socialã contribuind la apãrarea legalitãţii şi a avutului public şi

34
privat. Ea pune in valoare valenţele probatorii ale contabilitaţii şi prin acestea confera actelor de
justiţie garanţia unei exactitaţi cifrice care nu poate fi asiguratã pe alte cãi.
Raportul de expertizã este utilizat alãturi de alte mijloace de probã. Atunci când concluziile
expertului se coreleazã cu celelalte probe, forţa de convingere a raportului devine hotãrâtoare, iar
aprecierea lui de catre beneficiar nu poate fi decât favorabilã.
Aceasta nu înseamnã cã valoarea unei expertize contabile se stabileşte exclusiv prin prisma
corespondenţei cu celelalte surse de informare. Sunt cazuri în care concluziile expertului contrazic
alte probe şi cu toate acestea ele reuşesc sã se impunã prin modul fundamentat de abordare a
problemelor, prin logica faptelor demonstrate si prin temeinicia argumentelor depuse.
Un raport de expertizã contabilã ştiinţific elaborat şi întemeiat pe fapte şi date reale poate
deveni principala probã într-un litigiu chiar dacã nu concordã cu totul cu celelalte mijloace de
probaţiune administrate de pãrţi.

35
Cap.3.

Studiu de caz privind raportul de expertiză extrajudiciară realizat la Biroul

Român de Metrologie din Tg-Jiu

Expertiză contabilă extrajudiciară este utilizată ca mijloc de fundamentare a actiunilor

arbitrale-judecătoreşti sau penale care se declanşează prin acţiuni adresate organelor judiciare.
Practica dovedeşte că multe acţiuni adresate organelor judiciare sunt o consecinţă a defecţiunilor şi
a lipsei de operativitate în sistemul de documente si evidenţe. Obiectivul expertizei contabile din
studiul efectuat este examinarea modului în care a fost condusă evidenţa contabilă a instituţiei în
exerciţiul 2012 şi exprimarea unei opinii de specialitate privind îmbunătăţirea acestei activităţi. În
acest caz, putem observa valoarea expertizei contabile extrajudiciare şi modul în care contribuie
expertiza contabilă la perfecţionarea activităţii financiar-contabile a agenţilor economici şi a
instituţiilor publice.
În acest caz a fost încheiat un contract de prestări servicii pe care îl prezentăm astfel:
CONTRACT de prestări servicii
Încheiat astăzi 20 septembrie 2012 între:
Dna Popescu Iuliana, expert contabil cu domiciliul în Tg-Jiu, str.Castanilor nr.13,expert
contabil, posesor al carnetului nr. 10000/2006, înscrisă în Tabloul Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din Romania (CECCAR) în secţiunea Experţi contabili, denumită în
contiunuare PRESTATOR
Şi
Biroul Român de Metrologie Legală are sediul în Tg-Jiu ,str. Cerna ,nr.2,cod fiscal RO
10101010 şi în continuare numită „instituţie” legal reprezentată prin Dr.Ion Parvulescu, denumită
în continuare BENEFICIAR.
Părţile au convenit după cum urmează:

I.OBIECTUL CONTRACTULUI
Obiectul contractului îl constitue efectuarea unei expertize contabile în luna spetembrie
2012, avand ca obiect: examinarea modului în care a fost condusă evidenţa contabilă a instituţiei,
Biroul Român de Metrologie Legală cu sediul în Tg-Jiu, în exerciţiul 2012 şi exprimarea unei
opinii de specialitate privind îmbunătăţirea acestei activităţi.

II. VALOAREA CONTRACTULUI

Preţul serviciilor executate de PRESTATOR conform prezentului contract este de 800(opt
sute) lei.
36
 III. Modalităţi de plată
Să plătească prestatorului onorariul prin cec bancar sau direct la casieria prestatorului pe
bază de facturi, chitanţe sau alte documente legale. Pentru nerespectarea termenului de plată,
PRESTATORUL va percepe penalizări de întarziere în sumă de 0.05% pe zi întarziere.

IV. ALTE CLAUZE

BENEFICIARUL se obligă să asigure condiţiile necesare pentru efectuarea lucrărilor şi
prestaţiilor prin punere la dispoziţia prestatorului a tuturor documentelor şi informaţiilor necesare.
PRESTATORUL se obligă să păstreze secretul operaţiunilor economico-financiare efectuate
de BENEFICIAR.
PRESTATORUL este răspunzător de organizarea contabilităţii numai în limita
documentelor puse la dispoziţie de beneficiar.
Prezentul contract s-a întocmit în două exemplare şi intră în vigoare începand cu data
semnării. Se completează cu prevederile legislaţiei civile în materie.
PRESTATOR
BENEFICIAR

În urma analizei documentelor financiar-contabile şi juridice ale entităţii mai sus menţionate,
care este şi beneficiarul raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, expertul contabil a încheiat
următorul raport de expertiză contabilă. Concluziile stabilite în acest raport de expertiză sunt
destinate beneficiarului. Astfel, se poate observa modul în care expertiza contabilă extrajudiciară
are un rol important în perfecţionarea activităţii economice.

RAPORT DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ EXTRAJUDICIARĂ

Capitolul I: Introducere
Subsemnata Popescu Iuliana, cu domiciliul în Tg-Jiu, str.Castanilor nr.13,expert contabil
,posesor al carnetului nr. 10000/2006 eliberat de CECCAR filiala Tg-Jiu, în baza contractului de
prestări servicii încheiat în data de 06.11.2012 cu „Biroul Român de Metrologie Legală”,am
efectuat expertiza contabilă extrajudiciară pentru exerciţiul financiar 2012 ,urmărind obiectivul
stabilit şi anume:
„Examinarea modului în care a fost condusă evidenţa contabilă a instituţiei în exerciţiul
2012 şi exprimarea une opinii de specialitate privind îmbunătăţirea acestei activităţi”.

37
 Biroul Român de Metrologie Legală are sediul în Tg-Jiu ,str. Cerna ,nr.2,cod fiscal RO
10101010 şi este reprezentat prin Dr.Ion Ionescu în calitate de preşedinte şi Vlad Vlădescu ,contabil
şef.
Subsemnata am fost recomandată în vederea efectuării expertizei de către CECCAR –filiala
Tg-Jiu cu adresa nr.4000/2012 data de 17.06.2012
Materialele examinate de către subsemnata în prezenţa domnului contabil şef Ec. Vlad
Vlădescu sau a înlocuitorului său, Dl.Ec.Ionescu ,au fost următoarele:
 documentele primare de încasări şi plăţi prin casă,respectiv bancă,deconturile de cheltuieli,
registrul jurnal pe cele 12 luni, jurnalul de cumpărări/vânzări pentru deconturile de
TVA,balanţele de verificarea şi bilanţul contabil la data de 31.12.2008; a fost de asemenea
examinat raportul privind situaţia financiară la data de 31.12.2008,în sensul existenţei unei
concordanţe cu datele din bilanţ şi situaţiile din anexe.
Expertiza n-a constatat şi reţinut aspecte de natură să fi condus ,în exerciţiul 2012, la
prejudicii economico-financiare; de asemenea nu a constatat că ar exista operaţiuni neînregistrate în
evidenţele contabile.
Expertiza contabilă extrajudiciară,în examinarea documentelor şi evidenţelor a avut în
vedere reglementările contabile pentru persoane juridice, Legea contabilităţii nr.82/1991
republicată,ordinul ministrului finanţelor publice nr.1969/2007,precum si Regulamentul de
organizare şi funcţionare a „Biroului Român de Metrologie Legală”aprobat prin Hotărârea
nr.294/2007.
Capitolul II:Desfăşurarea expertizei contabile extrajudiciare
În condiţiile în care examinarea noastră, fără a fi exhaustivă, a cuprins documentele de
încasări şi plăţi pentru întreg exerciţiul, sub aspectul legalităţii,expertiza nu a reţinut deficienţe de
fond sau de erori care care să care să fi condus la prejudicii patrimoniale. Consemnăm în cele ce
urmează unele aspecte
constatate pe care le supunem conducerii compartimentului financiar-contabil (ne referim la modul
de organizare a evidenţei contabile şi a respectării funcţiunii conturilor conform reglementărilor
menţionate),precum şi conducerii instituţiei pentru a analiza şi dispune în legătura cu prevederile
art. 21 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al instituţiei –anexa la Hotărârea
nr.294/15.12.2000 şi cu modul în care în execuţie a fost realizat bugetul exerciţiului ,buget aprobat
în unanimitate de către Consiliul de Administraţie.
Modul în care a fost condusă evidenţa contabilă, ca şi în exerciţiul precedent, este criticabil
în principal prin nerespectare în unele cazuri a principiului contabilităţii de angajamente(se reţin
unele deficienţe de formă privind funcţiunea conturilor şi ordinea înregistrării operaţiunilor de
mişcări patrimoniale, discutate şi analizate cu conducerea compartimentului financiar contabil, cum

38
ar fi înregistrarea direct pe cheltuieli a documentelor în care sunt consemnate diferite servicii
prestate de terţi sau chiar şi a diverselor achiziţii de la furnizori). Explicaţia conducerii
compartimentului financiar contabil ca de altfel şi a conducerii entităţii: insuficienţa personalului
financiar contabil faţă de volumul foarte mare de operaţiuni, precum şi faptul că volumul de
cheltuieli pentru asigurarea unei contabilităţi de angajamente în etapa actuală de activitatea
instituţiei, nu s-ar materializa în profit corespunzător.
Exprimăm opinia că documentele primare în care sunt reflectata operaţiuni cu clienţi
debitori, respectiv furnizori creditori, conform specificului contabilităţii de angajamente, trebuie
înregistrate în ordinea constituirii dreptului, respectiv obligaţiei, înregistrare care firesc precede
plata, respectiv încasarea. Fără să fie o deficienţă de fond, modul în care compartimentul financiar
contabil a procedat îngreunează munca de analiză mai ales în ceea ce priveşte reflectarea în
contabilitate a restanţierilor plătitori de autorizaţii şi a soldurilor diverselor persoane fizice sau
juridice cărora le sunt facturate sau de la care se primesc facturi pentru livrări sau servicii.
Exemplificăm acest aspect cu înregistrări cum ar fi: contul de cheltuieli (grupa 6 = 512, respectiv
531 in loc de conturi de clasa 4 „conturi de terţi”).
Recomandăm utilizarea procedurii „ştorno”(roşu sau negru chenar) privind corectarea
erorilor şi nu a înregistrărilor care conduc la dublarea nejustificată a rulajelor.
Constatările privind unele operaţiuni de încasări şî plăţi pentru care baza legală (contractul
sau documentul justificativ) nu se află îndosariate împreună cu extrasul de cont bancar, respectiv
registrul de casă, au fost sesizate operativ domnului contabil şef, sau înlocuitorului şef şi au fost
clarificate. Recomandăm însă ca în toate situaţiile documentele primare să fie investite cu viza de
control preventiv şi cu semnătura de aprobare a preşedintelui şi să nu se mai considere ca plată în
sine cu semnăturile autorizate (preşedinte, semnătura 1 şi contabil şef, semnătura 2) substitue viza
sau aprobarea.
Expertiza reţine că nici referatele de necesitate în baza cărora sunt efectuate plăţi prin bancă
sau casă nu sunt investite cu semnătura de aprobare a preşedintelui sau înlocuitorului său, în marea
majoritate fiind prevăzute cu menţiunea emitentului, şi anume: „a fost aprobat de domnul
preşedinte”, dar nu există semnătura preşedintelui decat pe dispoziţia de plată către casierie,
respectiv bancă.
Exemplificăm în acest sens cheltuieli în sumă de 9354.51lei la 20.02.2012 (prin bancă), în
sumă de 2405.42lei la 05.02.2012 (prin casă), în sumă de 1834lei la 26.02.2012, în sumă de
3281.5lei la 27.02.2012 (prin casă), în sumă de 2366lei 920.62$ sau 700€ la 05.03.2012, în sumă de
1196 + 3527.68lei la 07.03.2012, în sumă de 4482.64lei la 30.03.2012(prin bancă), în sumă de
2390.84lei la 19.04.2012, în sumă de 2375.24lei la 18.04.2012, unde se reţine şi o neconcordanţă,
respectiv factura lei 2375.24lei- faţă de referat lei 2354.24 în sumă de 3300lei la 16.05.2012, în

39
sumă de 12493lei la 23.05.2012 (prin bancă) ş.a.m.d în marea majoritate sumele achitate în lunile
iunie-decembrie 2012.
La data de 10.07.2012 a fost achitată suma de 10000lei sub forma sponsorizării, în realitate
fiind un ajutor acordat unui metrolog verificator, sponsorizarea presupunand existenţa unui contract
cu clauze pentru ambele părţi. Există însă aprobarea plăţii şi expertiza consideră că a fost dată o
interpretare eronată în sensul considerării ajutorului drept echivalentul unei sponsorizări.
În ceea ce priveşte deconturile de cheltuieli, expertiza reţine că nu există, în marea
majoritate a acestor documente, rapoarte sau explicaţii din care sărezulte modul în care obiectul
deplasării a fost total sau în parte îndeplinit.
Supunem conducerii instituţiei opinia că în toate cazurile în care sunt efectuate deplasări şi
implicit cheltuieli de deplasare acestea trebuie să fie justificate cu documente legale, cu ordin de
deplasare, precum şi cu un raport, mai mult sau mai puţin detaliat din care să rezulte realizarea
scopului deplasării.
Exprimăm opinia că această stare de fapt a fost cauzată de faptul că entitatea nu dispune de o
procedură internă din care să rezulte cine urmează să aprecieze modul în care misiunea a fost
realizată.
Cu privire la modul de realizare a bugetului de venituri şi cheltuieli supun conducerii
instituţiei următoarele constatări:
Construcţia bugetului este criticabilă în sensul că nu are la bază calcule fundamentate atat în
ce priveşte veniturile, cat şi în ce priveşte cheltuielile.
Expertiza exprimă opinia conform căreia pentru depăşiri, trebuie prezentate justificări în
vederea obţinerea aprobării de rectificare a bugetului. Este de competenţa conducerii instituţiei să
dispună proceduri privind evidenţierea şi analiza obligaţiilor salariaţiilor, precum şi a modului de
achitare a acestor obligaţii, variantele fiind:
- realizare prin suplimentarea cu personal financiar-contabil a colectivului existent;
- încredinţarea pe bază de contract a serviciilor contabile unei societăţi de profil, mai ales
dacă cheltuieli ocazionate de conducerea evidenţei sunt prevăzute în buget.
Reflectarea numai a încasărilor fără să existe posibilitatea comparării cu obligaţiile, conduc
la imposibilitatea constituirii unui buget bazat pe date certe. Fluctuaţia din cursul unui exerciţiu este
de asemenea un fenomen care solicită un volum de muncă şi de care trebuie să se ţină seama în
actul de decizie.
În ceea ce priveşte comisia centrală de cenzori, exprimăm opinia că în cadrul comisiei ar fi
trebuit să existe cel puţin un membru care să fie absolvent de studii economice, adică un expert
contabil, comisia să deţină un registru în care să consemneze constatările sale, registru care trebuie

40
să fie sub păstrarea conducătorului economic, şi că cel puţin o dată pe lună să fie consemnată
verificarea lichidităţilor financiare.
Neavand competenţa să facem aprecieri asupra activităţii comisiei de cenzori, ne limităm a
considera că, neexistand în cadrul B.R.L.M. un angajat cu atribuţiuni de control financiar intern sau
audit intern, comisia centrală de cenzori trebuie să asigure o atentă supraveghere a activităţii
instituţiei, în general şi din punct de vedere economico-financiar în special.
Exprimăm opinia ca unul din membrii comisie centrale de cenzori să fie expert contabil cu
studii superioare. Indemnizaţiile membrilor comisiei centrale de cenzori trebuie să fie stabilite de
către administrator.
Capitolul III: Concluzii
Pe baza constatărilor proprii consemnate mai sus, la obiectivul stabilit expertizei, prezentăm
beneficiarului raportului următoarele concluzii şi propuneri de analiză şi decizie.
Entitatea a condus evidenţa contabilă în partidă dublă, reflectand distinct atat veniturile cat şi
cheltuielile pentru activitatea fără scop patrimonial, cat şi veniturile şi cheltuielile pentru activitaea
economică.
Nu s-au reţinut aspecte de natură să fi adus prejudicii economico-financiare din activitatea
de bază a instituţiei şi considerăm că gestionarea lichidităţilor financiare prin constituirea de
depozite a fost una benefică, veniturile din dobanzi însumand în anul 2012 suma de 454514lei,
adică mai mult cu 254514lei peste prevederile bugetului aprobat.
Recomandăm ca pentru disponibilităţile mai mari să se solicite participarea lunară la licitaţii
a mai multor bănci şi chiar să se analizeze economisirea şi depozitarea în valută.
Reluăm recomandarea din raport şi anume ca pentru eventualele prestaţii şi servicii ce se
solicită în beneficiul B.R.L.M de la diferite persoane fizice sau juridice să se organizeze licitaţii,
evitandu-se în acest fel orice suspiciune cu privire la întinderea costurilor precum şi obţinerea de
garanţii la recepţia livrărilor, respectiv prestaţiilor. De asemenea considerăm necesar ca domnul
contabil şef prin personalul de execuţie, să prezinte periodic conducerii propuneri privind analiza
contractelor în derulare pentru a se evita astfel costurile nejustificate.

Data:10.02.2013 Expert contabil

.............

41
 Încheiere

Expertiza contabilă este o formă de cercetare efectuată în vederea lămuririi modului în care
sunt reflectate în documente evidenţa tehnico-operativă şi contabilă, anumite fapte, împrejurări,
situaţii de natură economico-financiară. Expertiza ca mijloc de probă este definită în multiple
variante de formă dar în esenţă cu acelaşi conţinut.
Expertiza contabila are drept suport documentele primare si inregistrarea in contabilitate a
evenimentelor si tranzactiilor. Raportul de expertiza trebuie temeinic fundamentat pe baza de
documente justificative si evidentieri contabile si nu prezumtii sau declaratii ale partilor sau ale
martorilor. In raport se invoca acele documente si evidente contabile ce au legatura cauzala cu
obiectivul ce a fost fixat.
Nu se fac aprecieri asupra actelor de control si expertizelor anterioare. Nu se va face
incadrarea juridica a faptelor si nici a incadrarilor legale.
Concluziile sa fie fundamentate pe documente si evidente contabile. Concluzia prezentata sa
fie precisa, concisa, fara echivoc, ordonata si sistematizata. Nu pot fi prezentate raspunsuri
alternative la obietivele expertizei. Concluziile se prezinta pentru fiecare obiectiv in corespondenta
cu constatarile.
Profesionistul contabil trebuie sa actioneze intr-o maniera conforma cu buna reputatie si
abtinerea de la orice comportament care ar discredita profesia. Evitarea conflictelor de interese,
respingerea oricarei presiuni indiferent din partea cui vine.

Activitatea enităţilor economice este supusă la numeroase controale pe diferite domenii,

ceea ce ridică şi o serie de dificultăţi, atât la înţelegerea noţiunii cât şi perceperea ei, ca un lucru util
de acceptat. Astfel sunt controlate din interior cât şi din exterior, cum ar fi inventarierea
patrimoniului de natura financiar contabila, de respectarea normelor sanitare, condiţiilor de mediu,
profesionale, etc. În general controlul poate fi privit ca o parghie a statului, ca intervenient din
exterior, funcţie de interesul său, dar şi ca instrument la îndemnarea conducerii proprii pentru
realizarea obiectivelor şi scopul activităţii.

În acest context ne-am referit la acţiunea expertizei si controlului în general, ca instrument

prin care instituţiile specializate în controlul statului, asigură respectarea legalitaţii în activitatea
tuturor organizaţiilor, din economia naţională, reliefată prin expertiza contabilă, da şi implicaţiile
acestuia în realizarea unui management ce presupune o buna gestiune.

Expertiza contabilă face parte din categoria mijloacelor de probă şi contribuie la înfaptuirea
jusţiei, concluziile expertizei cuprinse în raportul de expertiza fiind supuse liberei aprecieri a
partilor în cazul expertizei extrajudiciare.
42
ANEXE

43
 Bugetul de venituri si cheltuieli
Denumirea indicatorilo Prevederi Indicatori Diferenţe în Diferenţe în
aprobate realizaţi plus minus
(depăşiri) (economii)
1 2 3 4 5
I.Venituri 3800000 4867092 1067092 -
1.Venituri din prestaţia 2300000 2510102 210102 -
metrologilor verificatori
2.Venituri din dobanzi 200000 454514 254514 -
bancare
3.Alte venituri din - 194 194 -
activităţi metrologice
4.Venituri din eliberări de - 7000 -
autorizaţii
5.Venituri activităţi 300000 364168 64168 -
6.Venituri din activitatea 1000000 1531114 531114 -
de autorizaţie a
laboratorelor
II CHELTUIELI 3530000 3218660 - 311340
1.Cheltuieli privind 15000 10054 - 4946
combustibil
2.Cheltuieli privind alte 35000 34988 - 12
materiale consumabile
3.Cheltuieli privind 50000 12882 - 37118
obiecte de inventar
4.Cheltuieli privind tichete 20000 12585 - 7415
de masa
5.Cheltuieli cu energia şi 90000 62147 - 27853
apa
6.Cheltuieli cu intreţinerea 50000 12104 - 37896
şi reparaţiile
7.Cheltuieli cu primele de 10000 136064 126064 -
asigurare
8.Cheltuieli cu 200000 288230 88230 -
autorizatiile laboratoarelor
9.Cheltuieli cu onorariile 70000 59212 - 10788
pentru sustinerea
B.R.L.M. în diferite litigii
10.Cheltuieli de protocol 150000 85123 - 64877
11.Cheltuieli cu 30000 4415 - 25585
transportul de etaloane
12.Cheltuieli cu 300000 322487 22487 -
deplasările
13.Cheltuieli poştale şi 70000 51347 - 18653
taxe de comunicaţii
14.Cheltuieli cu serviciile 20000 24937 4937 -
bancare
15.Alte cheltuieli cu 300000 96357 - 203643
prestări servicii
16.Cheltuieli cu alte taxe 30000 4152 - 25848
şi impozite
44
17.Cheltuieli cu salarii 700000 538831 - 161169
personal
18.Cheltuieli privind 200000 165101 - 34899
contribuţia unităţii la
asigurările sociale de stat
19.Cotizaţii la organisme 100000 88782 - 11218
internaţionale
20.Donaţii şi subvenţii 460000 667783 207783 -
21.Cheltuieli de 30000 35639 5639 -
exploatare privind
amortizările
22.Despăgubiri amenzi şi - 1525 1525
penalităţi
23.Alte cheltuieli - 48 48
24.Cheltuieli diferenţe de - 1573 1573
curs valutar
25.Cheltuieli de natură 400000 - - 400000
economică
26.Cheltuieli cu impozitul 200000 202331 2331 -
pe profit
27.Contribuţii la - 299963 299963 -
organismele din ţară
Total diferenţe - - 760580 1071920
cheltuieli(+)/(-)

Modelul unui contract de prestari servicii

45
 CONTRACT10

Încheiat între:

            Expertul(tii)contabil(i)/S.C.......................cu domiciliul/sediul social

în ..................................................înscri(si)/a în Tabloul Corpului Expertilor Contabili si
Contabililor autorizati din România (CECCAR) în Sectiunea ...Pozitia....denumit(ti)/a
PRESTATOR(I) si.......( denumirea beneficiarului) cu domiciliul/sediul
social în............reprezentat(a) prin........denumit(a) BENEFICIAR,
s-a încheiat prezentul contract pentru efectuarea unei expertize contabile extrajudiciare.

            Art. 1. Prestatorul se obliga sa procedeze la examinarea profesionala si sa formuleze

concluzii (raspunsuri) la urmatoarele obiective:

Obiectivul1:...................

Obiectivul 2:........................

Obiectivul n:.....................

            Art. 2. Beneficiarul expertizei contabile extrajudiciare se obliga sa puna la dispozitia

pretatorului urmatoarele materiale documentare:

            1:............................................

2:............................................

...........

n:............................................

Art. 3. Prestatorul se obliga sa întocmeasca RAPORTUL DE EXPERTIZĂ

CONTABILĂ EXTRAJUDICIARĂ în conformitate cu normele profesionale specifice
misiunilor privind expertrizele contabile; acesta va fi depus pâna la data
de.....................................

Art. 4. Beneficiarul  RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ

EXTRAJUDICIARĂ  se obliga sa plateasca prestatorului onorariul în suma de ......................lei,
din care...............lei imediat dupa semnarea prezentului contract si .........lei pâna la data
de....................................

Art. 5. În conformitate cu principiile deontologiei profesiei contabile liberale partile se

obliga sa asigure confidentialitatea informatiilor reciproce la care au acces cu ocazia executarii
prestatiei care face obiectul prezentului contract.

Art. 6. Prezentul contract s-a încheiat în.....exemplare, intra în vigoare cu data semnarii si

10
Standardul profesional nr. 35, Editura CECCAR, 2007, pag. 134
46
 se completeaza cu prevederile legislatiei civile în materie.

Localitatea...................

Data.............

PRESTATOR,                                                             BENEFICIAR,

MODEL DE RAPORT DE EXPERTIZA CONTABILA EXTRJUDICIARA11

Cap. I INTRODUCERE

Paragraful (i)

Subsemnatul……………………………………..expert contabil, domiciliata

in……………………………, posesor al carnetului de expert contabil nr. …………….., înscris In
Tabloul Corpului Experţilor Contabili si Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) in
Secţiunea………………Poziţia…..

(Daca sunt mai mulţi expert contabili acestea se repeta pentru fiecare)

Paragraful (ii)

Am fost numit(ti) prin …………………………..din data de……………………………

expert(ti) contabil(i) in dosarul nr.…………. partile implicate in proces fiind :

1. ……………………………….
2. ……………………………….
………………………………..

n. ……………………………

( Pentru fiecare parte implicata in proces se va menţiona :denumirea, domiciliul sau sediul social
si calitatea procesuala)

Paragraful (iii)

Împrejurările si circumstanţele in care a luat naştere litigiul sunt:

…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………

Paragraful (iv)

Pentru rezolvarea acestei cauze s-a dispus proba cu expertiza contabila, căreia i s-a fixat
următoarele obiective (întrebări):
11
Standardul Profesinal nr. 35, Editura CECCAR, pag. 200 
47
 1. …………………………………….
2. ………………………………………
……………………………………..

n. ………………………………………

Paragraful (v)

Lucrările expertizei contabile s-au efectuat in perioada

…………………………………………………. La sediul
social/domiciliul………………………………………………; partile au fost citate in data
de………………………, cu scrisoarea cu dovada de primire anexata la raport (pentru cauze civile).

Paragraful (vi)

Materialul documentar care a stat la baza efectuării expertizei consta in

………………………………………………,

Inclusiv legislaţia si reglementările specifice care au stat la baza efectuării expertizei contabile
judiciare.

Paragraful (vii)

Redactarea prezentului raport de expertiza contabila s-a făcut in perioada………………In

cauza s-au efectuat/nu s-au efectuat alte expertize contabile; s-au utilizat /nu s-au utilizat lucrările
altor experţi (tehnici, fiscalei, etc.).

Problemele ridicate de partile interesate in expertiza si explicaţiile date de acestea in timpul

efectuării expertizei sunt :

…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………

Paragraful (viii)

Data pentru depunerea prezentului raport de expertiza contabila a fost fixat la

………………………. si prelungita la ……………………………….(daca este cazul)

Cap. II DESFASURAREA EXPERTIZEI CONTABILE

Obiectivul nr. i (i=1, n)

Pentru a răspunde la obiectivul (întrebarea) nr. i s-au examinat următoarele documente:

…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………(Descriere detaliata, daca este cazul)

In conformitate cu documentele expertizate, formulam, la obiectivul nr. i, următorul

răspuns:

48
…………………………………………………………………………………………………………
(Se redactează răspunsul clar, concis si fara ambiguitati, cu precizări privind articolele din legile
si reglementările in domeniu pe baza cărora se fundamentează răspunsurile/concluziile expertizei
contabile)

Cap. III CONCLUZII

In conformitate cu examinările materialului documentar menţionat in introducerea si

cuprinsul prezentului raport de expertiza contabila, formulam următoarele concluzii (răspunsuri) la
obiectivele (întrebările ) fixate acesteia:

La obiectivul nr.
1………………………………………………………………………………………………………

La obiectivul nr.
2………………………………………………………………………………………………………

La obiectivul nr.
n………………………………………………………………………………………………………

Se vor relua răspunsurile din Capitolul II DESFASURAREA EXPERTIZEI CONTABILE

Expert(ti) contabil(i):

49

• Epuran, M., Băbiţă, V.
•Sorin Domnişoru
• Luminiţa Ionescu
• Paliu-Popa, L., Ecobici, N.
• Dumbravă, P., Pop, A.
• Feleagă, N., Ionaşcu, N.
• M. Boulescu, M. Ghiţă
• Gh. Teodoroiu
• T. Tănoviceanu
• V.Darie, E.Drehuţă, V.Pătruţ
• xxx
• xxx
• Revista Generală de Contabilitate şi Expertiză nr.8/1996.
Bibliografie
Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, Volumul 1,
Editura de Vest, Timişoara, 2004
Control financiar-contabil si expertiză contabilă, Editura Sitech,
Craiova, 2005
Expertiza contabilă în Romania, Editura C.H.Bech, Bucureşti,
2010
Control financiar şi expertiză contabilă, Ghid contabil, Craiova ,
Editura Universitaria 2010
Contabilitatea de Gestiune în Comerţ şi Turism, Deva, Editura
Intelcredo, 2005
Tratat de contabilitate financiară, Vol.2,Bucureşti, Editura
Economică, 2008
Control financiar şi expertiză contabilă, Editura Eficient
Bucureşti 2006, pag.256.
Curs de drept procesual penal, Iaşi, 2004
Tratat de drept şi procedură penală, Bucureşti,2007
Manualul expertului contabil şi al contabilului autorizat,
Editura Agora, Bacău, 2006, p.231
O.G nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză
contabilă şi contabililor autorizaţi
Ordinul ministerului economiei şi finanţelor nr. 1753/2003
pentru aprobarea Codului etic al inspectoratului de control
fiscal
50