Studiu comparativ privind justiţia pentru minori

Problemele privind modul de înfăptuire a justiţiei pentru minori în Polonia şi

modul de funcţionare a instanţelor pentru minori sunt cuprinse în legea 26 octombrie
1982. Conform organzării judecătoreşti în Polonia tribunalele districtuale sunt tribunale
de primă instanţă care au în componenţă şi secţii pentru problemele de familie şi minori.
Conform legii se consideră persoană minoră persoana care nu a împlinit 18 ani.
Procedura în chestiuni de fapte penale se aplică conform acestei legi, faţă de
persoanele care au săvârşit fapte cu caracter penal după împlinirea vârstei de 13 ani până
la 18 ani. Ca principiu justiţia în cazul minorilor se aplică avându-se în vedere binele
persoanei, atingerea unor schimbări favorabile în mentalitatea şi comportarea minorilor.
În procedura prinvind minorii se are în vedere personalitatea minorului, vârsta,
starea de sănătate, gradul lui de dezvoltare psihică şi fizică, trăsăturile de caracter precum
şi cauzele şi gradul demoralizării lui, caracterul mediului în care trăieşte, precum şi
condiţiile de educaţie. La fiecare stadiu de procedură în derulare la judecătoria pentru
problemele de familie, la iniţiativa sau acordul părţii vătămate şi a minorului să se
folosească procedura de mediere. Prin ordin al ministerului justiţiei se definesc în
amănunt:
• principiile şi modul de defăşurare a procedurii de mediere;
• condiţiile în care trebuie să răspundă instituţiile persoanelor îndreptăţite cu
desfăşurarea acestei medieri;
• interesul persoanei vătămate;
• confidenţialitatea medierii şi profesionalismul mediatorului.

Referitor la pedeapsă, aceasta poate fi hotărâtă numai în cazul în care legea

prevede în aşa fel încât nu mai sunt şi alte mijloace pentru a-i resocializa pe minori. Faţă
de persoana minoră, judecătoria de familie poate:
• să acorde avertisment;
 • să îndreptăţească sau să oblige instituţiile de a repara pagubele;
• de a ajuta la educarea minorului;
• să oblige pe părinţi sau pe tutori la o supraveghere permanentă a
minorului;
• să oblige organizaţiile de tineret, de a acorda încredere minorului;
• să hotărească interzicerea conducerii de autovehicule;
• să oblige pe părinţi sau tutori să îmbunătăţească condiţiile de educare, de
trai sau de sănătate.
În cazul în care la un minor infractor s-a constatat incapacitate intelectuală, boală
psihică, vicii ca folosirea substanţelor stupefiante, alcool, judecătoria de familie decide
introducerea minorului în spital psihiatric sau de tratament; dacă fapta nu este gravă şi
dacă minorul nu a împlinit vârsta de 18 ani, există opţiunea ca acesta să fie introdus în
casa de corecţie, să-şi ispăşească pedeapsa pâna la împlinirea vârstei de 18 ani.
Cauzele în care sunt implicaţi minori sunt dezbătute de secţiile privind problemele
de familie şi minori din cadrul judecătoriei locale. În cazul în care este necesar arestul
preventiv se foloseşte introducerea persoanei minore în centrul de corecţie cu regim
special. În unele cazuri, judecătoria cere date privind minorul şi mediul în care acesta
locuieşte, situaţia materială a familiei, parcursul de educare şi pregătire şcolară, modul de
petrecere a timpului, starea de sănătate şi modul de comportare a tânărului.
În cazul unei diagnoze a personalităţii minorului se adresează Centrului de
Diagnosticare şi Consultanţă, de pe lângă instituţiile de specialitate. Ministerul de Justiţie
în cooperare cu ministerul de Interne, stabilesc prin ordin, domeniul şi principiile
coperării caselor de corecţie şi azilelor pentru minori. Odată plasat într-o scoală de
corecţie, minorul poate fi angajat în activităţi economice în folosul instituţiei. Plata se
stabileşte în conformitate cu principiile salarizării angajaţilor; pt munca care nu depăşeşte
30 de ore pe lună în folosul instituţiei, nu se plăteşte salariul. Dacă minorul suferă vreun
accident sau se îmbolnăveşte din cauza muncii prestate, acesta are dreptul la despăgubire,
iar în caul decesului, familia primeşte despăgubirea.
Chiar şi în România s-au făcut paşi importanţi, din punct de vedere normativ şi
instituţional. Legislaţia specială referitoare la minori este încă la început de drum, motiv
pentru care trebuie să conştientizăm că ea se impune a fi corectată, îmbunătăţită din mers
şi mai ales adoptată realităţilor romăneşti. În anul 2003 Uniunea Europeană prin
programul Phare a oferit României asistenţă financiară de 1,1 milioane euro pentru
îmbunătăţirea justiţiei pentru minori, cu ajutorul expertizei oferite de către specialişti din
Franţa, Austria, Belgia, Italia şi Portugalia. Statele membre menţionate vor contribui la
crearea de structuri administrative şi judiciare specializate, precum şi la elaborarea
legislaţiei secundare în domeniul justiţiei pentru minori; personalul de specialitate român
– magistraţi, grefieri, consilieri de reintegrare socială, funcţionari din penitenciare, poliţie
şi asistenţi sociali va beneficia de o perfecţionare profesională prin intermediul unor
seminarii oraganizate în Româania.
În anul 2006 se confirmă existenţa unui cod penal pentru minori; conform acestei
noi legislaţii, copiii aflaţi în conflict cu legea vor fi judecaţi de curţi de justiţie speciale
pentru copii în conformitate cu convenţiile naţionale. Încălcări ale drepturilor acetor copii
apar deseori la secţiile de poliţie, în timp ce sunt cercetaţi. În perioada procesului şi a
etapei de emitere a sentinţei, copiii în conflict cu legea ar trebui separaţi de adulţii
cercetaţi. În ciuda faptului că Noul Cod Penal permite si recomandă măsuri educaţionale,
curţile preferă însă măsuri corecţionale. Problema justiţiei pentru minori este o problemă
deschisă în România. Avem de a face cu un sistem care se centrează mai mult asupra
sancţionării şi mai puţin a reeducării, ignorându-se faptul că făptuitorii minori sunt mai
degrabă victime decât infractori. Nu există opţiuni educaţionale şi de tratament care să fie
aplicate delincvenţilor juvenili în mod individualizat, după cum nu există resurse umane
şi logistice suficiente pentru aplicarea acelor puţine pedepse alternative cu închisoarea.
La 28 iunie 2004 a fost adoptată legea nr 304 – viitoarele tribunale pentru minori
şi familie; s-a lansat totodată şi un proiect experimental, conform căruia se prefigura
existenţa primului tribunal de acest gen la Braşov, urmând să se extindă şi în oraşele cu
curţi de apel – Alba Iulia, Bucureşti, Constanţa, Cluj, Timişoara, Craiova, Iaşi.
Astfel, legea 304/2004 reglementează judecarea cauzelor cu minori de către
tribunale specializate. Instituţiile implicate sunt: Serviciile de Autoritate Tutelară şi
Asistemţă Socială din cadrul Primăriilor şi Serviciile de Reintegrare şi Supraveghere
Socială de pe lângă Tribunale.