Sunteți pe pagina 1din 172

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Programele de studii universitare de licenţă:

EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ


SPORT ŞI PERFORMANŢĂ MOTRICĂ
KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE SPECIALĂ

CULEGERE
DE TESTE-GRILĂ
PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ

ANUL UNIVERSITAR 2019-2020


AUTORI

Prof. univ. dr. Niculescu Georgeta


Prof. univ. dr. Sabău Elena
Prof. univ. dr. Cojocaru Adin Marian
Prof. univ. dr. Sidenco Elena Luminiţa
Conf. univ. dr. Gheorghe Daniel
Conf. univ. dr. Popescu Florentina
Conf. univ. dr. Teodorescu Anemari Simona
Lector univ. dr. Cătună George Cristian
Lector univ. dr. Păun Gheorghe Dan

2
CUPRINS

EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR
FUNDAMENTALE ŞI DE SPECIALITATE

Programul de studii
EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ
Tematică: Teoria şi metodica educaţiei fizice
şi sportului ………………………………… 9
Întrebări: Teoria şi metodica educaţiei fizice
şi sportului ………………………………... 13
Tematică: Discipline sportive ……………………….. 37
Întrebări: Discipline sportive ………………………... 39

Programul de studii
SPORT ŞI PERFORMANŢĂ MOTRICĂ
Tematică: Bazele generale ale antrenamentului sportiv 63
Întrebări: Bazele generale ale antrenamentului sportiv 65
Tematică: Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului 85
Întrebări: Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului 89
Tematică: Discipline sportive………………………… 107
Întrebări: Discipline sportive………………………… 109

Programul de studii
KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE SPECIALĂ
Tematică: Evaluare articulară şi musculară în
kinetoterapie. Kinetoterapia în afecţiunile
ortopedico-traumatice şi neurologice……… 123
Întrebări: Kinetoterapie şi motricitate specială………. 125

3
4
PROGRAMUL DE STUDII
EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ

5
6
TEMATICA

TEORIA ŞI METODICA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

 Obiectul de studiu al Teoriei şi metodicii educaţiei fizice şi


sportului. Originea şi etapele istorice ale dezvoltării exerciţiilor fizice,
educaţiei fizice şi sportului
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 8 – 10.
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 7 – 16.
 Educaţia fizică şi sportul ca fenomene sociale – originea,
esenţa, idealul. Noţiuni de bază
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 13 – 17.
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 45–55.
 Finalităţile şi obiectivele activităţii de educaţie fizică şi
sportivă
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 25 – 28.
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 60 – 73.
 Funcţiile educaţiei fizice şi sportului
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 18 – 24.
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 74 – 80.
 Sistemul de educaţie fizică şi sport din România
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 90 – 98.
Todea Septimiu – Exerciţiul fizic în educaţie fizică, sport şi
kinetoterapie, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004, pag. 95 –
111.

7
 Exerciţiul fizic, mijloc de bază al educaţiei fizice şi sportului
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 29 – 32.
 Mijloacele de bază ale educaţiei fizice
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 29 – 33.
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag 81 – 87.
 Mijloace asociate
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag 87 – 88.
 Forme de bază ale practicării exerciţiilor fizice
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 88 – 97.
 Sportul – formă de bază a practicării exerciţiilor fizice
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 16 – 17.
 Activitatea de educaţie fizică şi sportivă, proces instructiv –
educativ
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag 11 – 13.
 Componentele procesului instructiv-educativ de educaţie
fizică şi sport.
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 118 – 138.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag 19–45.
 Calităţile motrice de bază
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 121 – 130.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 30–45.
 Principiile didactice (de instruire) în educaţie fizică şi sportivă
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 139 – 146.

8
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 55 – 64.
 Metodele de învăţământ (de instruire)
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 147 – 153.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 65 –120.
 Lecţia de educaţie fizică – forma principală de bază a
proiectării şi organizării procesului de învăţământ în educaţie fizică
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 169 – 183.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 140 – 147.
 Structura lecţiei de educaţie fizică
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 172 – 174.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 148 – 161.
 Cerinţe metodologice privind lecţia de educaţie fizică
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 175 – 183.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 161-211.
 Planificarea activităţii de educaţie fizică şi sportivă şcolară
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 186 – 199.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 225 – 248.
 Evaluarea în activitatea de educaţie fizică şi sportivă şcolară
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 200 – 218.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 248 – 253.
 Evidenţa în activitatea de educaţie fizică şi sportivă şcolară
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 254 - 255.
9
Bibliografie

1. Cârstea, Gh. (2000), Teoria şi metodica educaţiei fizice şi


sportului, Editura ANDA.
2. Dragnea, Adrian, coord. (2006), Educaţie fizică şi sport.
Teorie şi didactică, Editura FEST.
3. Şerbănoiu, S. (2004), Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Cartea Universitară.
4. Todea, Septimiu (2008), Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine.
5. Todea, Septimiu (2006), Metodica educaţiei fizice şi
sportului, Editura Fundaţiei România de Mâine.

10
ÎNTREBĂRI

TEORIA ŞI METODICA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

ADEVĂRAT/FALS

1. Sportul pentru toţi este categoria sportului care stă la baza


structurii piramidale a sportului contemporan.
a. Adevărat;
b. Fals.

2. Funcţia de emulaţie este funcţia asociată a educaţiei fizice.


a. Adevărat;
b. Fals.

3. Favorizarea proceselor de creştere şi optimizare a dezvoltării


fizice corporale este obiectiv specific al educaţiei fizice.
a. Adevărat;
b. Fals.

4. Funcţia igienică este o funcţie specifică.


a. Adevărat ;
b. Fals.

5. Exerciţiul fizic este mijloc de bază, specific al domeniului


educaţiei fizice şi sportive.
a. Adevărat;
b. Fals.

6. Capacitatea motrică nu cuprinde calităţile motrice.


a. Adevărat;
b. Fals.

7. Sistemul nervos se dezvoltă rapid în perioada şcolară mijlocie


(pubertară).
a. Adevărat;
b. Fals.
11
8. Dezvoltarea fizică include calităţile motrice.
a. Adevărat;
b. Fals.

9. Exerciţiile de dezvoltare fizică se pot executa doar în veriga


a III-a a lecţiei de educaţie fizică.
a. Adevărat;
b. Fals.

10. Jocul este o activitate imaginară.


a. Adevărat;
b. Fals.

12
ALEGEŢI VARIANTA CORECTĂ:

1. Idealul educaţiei fizice şi sportului este determinat de:


a. procesul didactic, instructiv-educativ;
b. societate;
c. mijloacele specifice domeniului educaţiei fizice şi sportului.

2. Mijloacele educaţiei fizice sunt eficiente pentru:


a. corectarea deficienţelor fizice;
b. asigurarea condiţiilor pentru un antrenament eficient;
c. domeniul economic.

3. Materializarea funcţiei de emulaţie urmăreşte:


a. formarea dorinţei permanente de autodepăşire şi de
depăşire;
b. dezvoltarea spiritului de colaborare între sportivi;
c. corectarea deficienţelor fizice.

4. În conţinutul exerciţiului fizic, este inclus:


a. efortul psihic;
b. perfecţionarea calităţilor motrice;
c. învăţarea deprinderilor motrice.

5. La baza structurii piramidale a sportului este:


a. sportul extrem;
b. sportul la copii şi juniori;
c. sportul pentru toţi.

6. În ansamblul sistemului românesc contemporan, sistemul


educaţiei fizice şi sportului face parte din cel:
a. economic;
b. social;
c. de apărare.

13
7. Metodica educaţiei fizice şi sportului tratează ca
problematică, în principal:
a. originea ştiinţei domeniului şi relaţia cu celelalte ştiinţe;
b. noţiuni fundamentale ale educaţiei fizice şi sportului;
c. proces instructiv-educativ, cu componentele sale.

8. În teoria educaţiei fizice şi sportive sunt abordate ca


problematică de bază:
a. funcţiile şi obiectivele domeniului, idealul;
b. tipologia, structura şi densitatea lecţiei de educaţie fizică în
învăţământ;
c. proiectarea activităţii didactice, planificarea şi evidenţa
activităţii de educaţie fizică şi sportivă.

9. Trăsătura principală a sportului este:


a. obţinerea unei performanţe record;
b. întrecerea;
c. pregătirea multilaterală a organismului sportivului.

10. În activitatea de educaţie fizică şi sport, menţinerea unei


stări optime de sănătate reprezintă:
a. obiectiv intermediar;
b. obiectiv operaţional;
c. obiectiv general.

11. Favorizarea proceselor de creştere şi optimizare a dezvoltării


fizice a subiecţilor este:
a. obiectiv intermediar;
b. obiectiv operaţional;
c. obiectiv general.

12. Dezvoltarea fizică este rezultatul:


a. participării conştiente şi active la activitatea de educaţie fizică
şi sport;
b. practicării exerciţiilor fizice;
c. instruirii cognitive prin lecţiile de educaţie fizică.

14
13. Forma de practicare a exerciţiului fizic este:
a. calitatea motrică;
b. dansul;
c. deprinderea motrică.

14. Care sunt formele de practicare ale turismului ?


a. gimnastica aerobică practicată organizat în aer liber;
b. înotul practicat în condiţii naturale;
c. concursurile de orientare turistică sportivă.

15. Ce este acţiunea motrică?


a. ansamblu de acte motrice;
b. o calitate motrică de bază;
c. un gest motric.

16. Capacitatea motrică este cunoscută şi sub denumirea de:


a. capacitatea fizică;
b. gestul motric;
c. deprinderile motrice specifice.

17. Activitatea motrică reprezintă:


a. un gest motric;
b. un ansamblu de acţiuni motrice;
c. mai multe deprinderi motrice de bază.

18. Dezvoltarea fizică armonioasă presupune:


a. o creştere corectă a indicilor morfologici;
b. un proces de acumulare cantitativă la nivelul principalelor
ţesuturi ale organismului;
c. dezvoltarea calităţilor motrice.

19. Dezvoltarea fizică se realizează prin:


a. practicarea exerciţiilor fizice;
b. participarea conştientă şi activă la activitatea de educaţie
fizică şi sport;
c. instruirea cognitivă prin lecţiile de educaţie fizică.

15
20. Conceptul de motricitate sau de mişcare a omului reprezintă:
a. totalitatea actelor motrice efectuate de om în scopul realizării
unor sarcini imediate;
b. însuşirea fiinţei umane de a efectua eforturi variate;
c. calitatea omului înnăscută şi dobândită de a reacţiona cu
ajutorul aparatului locomotor la stimuli interni şi externi sub
forma unei mişcări.

21. Sistemul mijloacelor educaţiei fizice şi sportului se referă şi la:


a. factorii naturali de călire psihică;
b. mijloacele de refacere a capacităţii de efort;
c. igiena individuală a celor care practică educaţia fizică şi
sportul.

22. Sistemul de educaţie fizică şi sport din România se


caracterizează prin:
a. spiritul sportiv în educaţie;
b. cunoaşterea biologică a omului în perioada sa de creştere;
c. capacitatea de reglare şi autoreglare, la nivelul sistemului
şi subsistemelor sale.

23. Ce includ deprinderile utilitar – aplicative?


a. tracţiunile şi împingerile;
b. alergarea de rezistenţă;
c. aruncările diferitelor obiecte.

24. Obiectivele instructiv-educative ale educaţiei fizice urmăresc:


a. performanţe sportive de excepţie;
b. dezvoltarea calităţilor motrice de bază;
c. dezvoltarea spiritului de competitivitate în activitatea sportivă.

25. Funcţiile educaţiei fizice şi sportului pot fi:


a. de integrare în colectiv;
b. asociate;
c. materiale specifice domeniului.

16
26. Finalităţile domeniului educaţiei fizice şi sportului sunt
corelate cu:
a. scopurile sociale şi politice ale societăţii;
b. baza materială existentă;
c. numărul cadrelor de specialitate ce activează în domeniul
sportului.

27. Taxonomia obiectivelor educaţiei fizice şi sportului asigură:


a. stabilirea importanţei obiectivelor educaţiei fizice şi sportului
ca activitate socială;
b. formularea şi ierarhizarea obiectivelor;
c. stabilirea valorii obiectivelor educaţiei fizice şi sportului.

28. În domeniul educaţiei fizice şi sportului, mijloacele


principale, specifice, includ:
a. exerciţiul fizic;
b. calităţile motrice;
c. gimnastica şi jocurile sportive.

29. Exerciţiul fizic este:


a. răspunsul spontan la stimuli externi şi interni sub forma unei
mişcări;
b. actul motric repetat sistematic şi conştient;
c. toate formele de activitate fizică executate.

30. Dintre mijloacele de bază ale educaţiei fizice şi sportului fac


parte şi:
a. factorii naturali de călire;
b. mijloacele specifice educaţiei integrale;
c. aparatura de specialitate specifică.

31. În ţara noastră, sistemul educaţiei fizice şi sportului


cuprinde:
a. subsistemul competiţional;
b. subsistemul educaţiei fizice;
c. subsistemul mijloacelor de refacere după antrenament şi
concurs.
17
32. Conţinutul exerciţiilor este reprezentat de:
a. totalitatea deprinderilor utilitar-aplicative;
b. calităţile motrice de bază;
c. totalitatea elementelor ce-l compun.

33. În perioada preşcolară, principalele obiective ale educaţiei


fizice prevăd:
a. formarea deprinderilor igienice;
b. consolidarea calităţilor motrice;
c. crearea unei stări competiţionale sportive.

34. În domeniul educaţiei fizice şi sportive, principiile sunt:


a. mijloace de bază ce asigură obţinerea performanţelor;
b. legi şi noţiuni de bază;
c. căi de planificare a pregătirii sportive.

35. Criteriile de clasificare a exerciţiilor fizice sunt:


a. după numărul participanţilor;
b. urmărit după obiectivul final;
c. după criteriul anatomic.

36. Printre funcţiile specifice educaţiei fizice şi sportului se


numără:
a. funcţia de emulaţie;
b. perfecţionarea dezvoltării capacităţii motrice;
c. recreativă.

37. Printre funcţiile asociate educaţiei fizice şi sportului există:


a. funcţia de emulaţie;
b. perfecţionarea dezvoltării capacităţii motrice;
c. funcţia economico-materială.

38. Dezvoltarea fizică este rezultatul:


a. practicării exerciţiilor fizice;
b. participării conştiente şi active la activitatea de educaţie fizică
şi sport;
c. instruirii cognitive prin lecţiile de educaţie fizică.
18
39. Printre factorii care influenţează creşterea şi dezvoltarea
corectă a corpului uman, se număra cei:
a. genetici;
b. instructiv – educativi;
c. psihici.

40. Dintre funcţiile educaţiei fizice şi sportului, funcţia igienică


este o funcţie:
a. specifică;
b. biologică;
c. asociată.

41. Ce fel de funcţie este funcţia de emulaţie ?


a. asociată;
b. o cale de obţinere a performanţei sportive;
c. o deprindere igienico-sanitară;

42. Prin practicarea sistematică a exerciţiilor fizice se contribuie


în principal la:
a. dezvoltarea fizică şi moral-spirituală a omului;
b. creşterea nivelului de trai al populaţiei;
c. dezvoltarea bazei materiale sportive.

43. Jocurile de mişcare mai sunt cunoscute şi sub denumirea de:


a. jocuri de întrecere;
b. jocuri dinamice;
c. jocuri pregătitoare.

44. Perioadele de dezvoltare a organismului uman includ:


a. perioada de involuţie;
b. perioada de refacere;
c. perioada dezvoltării calităţilor motrice.

45. Creşterea fizică reprezintă:


a. perfecţionarea deprinderilor motrice;
b. schimbări în dimensiuni ale corpului;
c. schimbări în atitudinea faţă de practicarea activităţii motrice.
19
46. Arnold Thomas a fost cel ce a introdus pentru prima dată
prin sistemul său de educaţie fizică şi sport din Anglia:
a. necesitatea dezvoltării fizice armonioase;
b. crearea primei şcoli de gimnastică;
c. spiritul sportiv.

47. Prin sistemul său de educaţie fizică şi sport, Per Henrik Ling
a introdus:
a. exerciţiile de gimnastică medicală;
b. exerciţii de gimnastică utilitar-aplicativă;
c. jocurile sportive.

48. Capacitatea motrică poate fi clasificată ca fiind:


a. specifică;
b. independentă;
c. specială.

49. Francesco Amoros, iniţiatorul sistemului francez de educaţie


fizică, a scris lucrări considerate şi astăzi ca pline de învăţăminte şi
recomandări metodice. Printre acestea se află:
a. Fiziologia exerciţiilor fizice;
b. Arta gimnastică;
c. Manual de educaţie, gimnastică şi morală.

50. Aprecierea formei unui exerciţiu fizic se poate face în


funcţie de:
a. succesiunea învăţării principalelor elemente tehnice;
b. amplitudinea segmentului corpului ce execută exerciţiul
fizic;
c. numărul elementelor tehnice învăţate şi corect executate.

51. O altă definiţie a mişcării sau motricităţii omului ar putea fi:


a. deplasarea unui segment al corpului faţă de celelalte
segmente;
b. calea principală de dezvoltare a calităţilor morale şi de voinţă;
c. principala metodă intuitivă folosită în procesul didactic de
educaţie fizică.
20
52. Decalajul performanţelor obţinute de femei faţă de cele
obţinute de bărbaţi, în prezent, este:
a. în scădere;
b. constant;
c. în creştere.

53. Printre atributele educaţiei fizice se numără:


a. caracterul competitiv în activitatea sportivă;
b. caracterul benevol;
c. perfecţionarea execuţiei actelor şi acţiunilor motrice.

54. Una din funcţiile specifice educaţiei fizice şi sportului este:


a. cea de emulaţie;
b. perfecţionarea dezvoltării capacităţii motrice;
c. cea recreativă.

55. Cum se mai numeşte rezistenţa aerobă?


a. globală;
b. lungă;
c. mixtă.

56. Prin ce poate fi definit efortul?


a. consumul de energie musculară şi psihică;
b. adaptarea optimă la efort;
c. modul de efectuare a actelor motrice.

57. Componentele de bază ale procesului de educaţie fizică şi


sport în învăţământ cuprind:
a. învăţarea deprinderilor motrice de bază şi utilitar - aplicative;
b. pregătirea psihologică;
c. abordarea sistemică.

58. Procesul didactic în activitatea de educaţie fizică şi sport din


şcoală este:
a. proces permanent;
b. proces de învăţământ;
c. proces spontan.
21
59. Activitatea specifică cu elevii în educaţia fizică şi sportivă în
şcoală se realizează prin:
a. instruire;
b. activitatea curentă, zilnică, desfăşurată de elevi;
c. activităţile motrice independente la care participă elevii.

60. Formarea deprinderilor motrice de bază este:


a. o activitate reflex-condiţionată;
b. o cale de dobândire a cunoştinţelor noi;
c. o activitate a elevilor înnăscută.

61. Cunoştinţele specifice domeniului de educaţie fizică şi sport


sunt dobândite de elevi prin:
a. performanţa sportivă realizată;
b. verificarea rezultatelor obţinute în urma concursurilor sportive;
c. instruire.

62. Lecţia de educaţie fizică din învăţământul şcolar este


structurată pe:
a. 8 verigi (momente);
b. 4 verigi (momente);
c. 6 verigi (momente).

63. Lecţiile de educaţie fizică pot fi clasificate ca:


a. lecţii sportive;
b. lecţii pe ramuri de sport;
c. lecţii la alegerea elevilor.

64. În educaţie fizică şi sport, principiile sunt:


a. mijloace de bază ce asigură obţinerea performanţelor;
b. noţiunile de bază specifice domeniului;
c. căi de planificare a pregătirii sportive.

65. Principiile educaţiei fizice şi sportului sunt principii:


a. permanente;
b. ocazionale;
c. generale.
22
66. Deprinderile şi priceperile motrice sunt:
a. componente ale modelelor de educaţie fizică şi sport care
se formează;
b. metode de instruire folosite în educaţie fizică şi sport;
c. mijloace de bază utilizate în refacerea organismului.

67. Criteriile de clasificare a exerciţiilor fizice sunt stabilite după:


a. numărul participanţilor;
b. obiectivul final urmărit;
c. criteriul anatomic.

68. Calitatea motrică forţa este condiţionată de:


a. calitatea metabolismului;
b. mărirea tensiunii muşchilor aflaţi în activitate, în efort;
c. numărul deprinderilor motrice însuşite.

69. Formele de manifestare ale calităţii motrice forţă sunt


stabilite în funcţie de:
a. durata pauzelor după efort;
b. participarea grupelor musculare;
c. natura efortului din concurs.

70. Unul din procedeele metodice prin care se dezvoltă calitatea


motrică forţa este:
a. procedeul relaxării şi contracţiei musculare;
b. repetarea exerciţiilor în tempo maxim;
c. procedeul în circuit.

71. Calitatea motrică rezistenţa poate fi definită ca:


a. execuţia mişcării într-un număr mare de repetări executate
într-un tempo rapid;
b. rezolvarea cu maximum de eficienţă a sarcinii motrice;
c. capacitatea umană de a depune eforturi fără apariţia
stării de oboseală.

72. Factorii care condiţionează calitatea motrică rezistenţa sunt:


a. resursele energetice;
b. numărul fibrelor musculare angrenate în mişcare;
c. mobilitatea muşchilor şi articulaţiilor.
23
73. Calităţile motrice combinate cuprind:
a. forţa;
b. supleţea;
c. rezistenţa în regim de forţă.

74. Procedeele metodice folosite pentru dezvoltarea calităţii


motrice rezistenţa sunt:
a. creşterea treptată a efortului;
b. procedeul în circuit;
c. variaţia volumului efortului fizic.

75. Procedeul metodic folosit pentru dezvoltarea calităţii motrice


viteza este:
a. metoda eforturilor repetate;
b. efectuarea mişcărilor în ritm maxim;
c. procedeul Power-Training.

76. Pentru dezvoltarea calităţii motrice mobilitatea se folosesc exerciţii:


a. pentru schimbarea ritmului de execuţie;
b. exerciţii cu partener;
c. exerciţii folosind simulatoare speciale.

77. Factorii interni care determină procesele de creştere şi


dezvoltare a individului sunt:
a. ereditatea;
b. factorii geoclimatici;
c. alimentaţia.

78. Metoda prin care se înregistrează densitatea motrică în lecţia


de educaţie fizică este:
a. metoda cronometrării;
b. metoda determinării lucrului mecanic planificat;
c. determinarea valorii frecvenţei cardiace.

79. Autonomia în educaţie fizică şi sport presupune:


a. capacitatea de organizare dobândită în urma instruirii;
b. capacitatea de practicare independentă a exerciţiilor fizice;
c. capacităţi şi tehnici de autoorganizare, autoapreciere.
24
80. Forma de bază a planificării educaţiei fizice în şcoală este:
a. planul operativ de antrenament;
b. microciclul;
c. proiectul de lecţie.

81. Lecţia de educaţie fizică este forma de bază a practicării


exerciţiilor fizice, deoarece:
a. se desfăşoară pe baza unor programe elaborate de ministerul de resort;
b. are un volum precizat săptămânal, de la preşcolari până
la învăţământul superior;
c. se asigură continuitatea predării acestei discipline cuprinse în
planul de învăţământ.

82. Expunerea în activitatea de educaţie fizică se utilizează de


profesorul de educaţie fizică sub forma:
a. conversaţiei;
b. explicaţiei;
c. studiului individual.

83. Demonstraţia cu ajutorul materialului intuitiv se realizează în


lecţia de educaţie fizică în principal cu ajutorul:
a. chinogramelor, a planşelor cu poze şi scheme;
b. mijloacelor audiovizuale moderne;
c. execuţiei, repetării exerciţiilor fizice.

84. Planul calendaristic semestrial elaborat în şcoală de


profesorii de educaţie fizică se caracterizează prin următoarele:
a. în planul calendaristic semestrial trebuie să se găsească
obiectivele specifice fiecărei teme şi conţinutul sistemelor de
acţionare;
b. el derivă din planul anual şi se întocmeşte sub formă descriptivă;
c. precizează modelul de educaţie fizică, obiectivele generale,
finalităţile instructiv-educative.

85. Obiectivele urmărite în veriga lecţiei de educaţie fizică


intitulată organizarea colectivului de elevi sunt:
a. educarea percepţiilor spaţio-temporale;
b. captarea atenţiei participanţilor la lecţia de educaţie fizică;
c. prevenirea şi corectarea unor atitudini sau deficienţe fizice.
25
86. Activitatea simultană sau frontală în lecţia de educaţie fizică
se desfăşoară în variantele:
a. la comanda profesorului de educaţie fizică;
b. unul din elevi execută, partenerul corectează;
c. unul din elevi execută, partenerul acestuia se odihneşte.

87. Obiectivele urmărite în veriga lecţiei de educaţie fizică


intitulată influenţarea selectivă a aparatului locomotor sunt:
a. formarea unei ţinute corporale corecte;
b. asigurarea ordinii şi disciplinei din partea elevilor;
c. îmbunătăţirea indicilor tuturor formelor de manifestare a
calităţii motrice viteza.

88. Formele de manifestare a calităţii motrice rezistenţa sunt:


a. rezistenţa integrală a musculaturii angajate în efort;
b. generală şi specifică, aerobă, anaerobă;
c. în funcţie de intensitatea efortului depus.

89. Calitatea motrică viteza reprezintă:


a. modul de efectuare a mişcării în mod uniform;
b. capacitatea de a executa acţiuni într-un timp cât mai
scurt, cu rapiditate maximă;
c. capacitatea de a face faţă rapid oboselii musculare.

90. Factorii care condiţionează calitatea motrică viteza sunt:


a. moştenirea genetică a individului;
b. capacitatea pulmonară a individului;
c. numărul fibrelor antrenate în mişcare.

91. Calităţile motrice mai pot fi clasificate în:


a. calităţi motrice combinate;
b. specifice educaţiei fizice;
c. deprinderi psiho-fizice.

92. Calitatea motrică forţa este definită:


a. capacitatea aparatului neuro-muscular de a învinge o rezistenţă;
b. metoda de bază prin care se măresc fibrele musculare;
c. mijloc principal de mărire a duratei contracţiei musculare.
26
93. Calitatea motrică îndemânarea se poate manifesta sub forma:
a. execuţiei mişcării cu intensitate supramaximală;
b. capacităţii de coordonare a corpului;
c. execuţiei mişcării în tempouri alternative.

94. Cum este definită una dintre formele de manifestare a


calităţii motrice îndemânarea?
a. particulară;
b. generală;
c. mixtă.

95. Procedeele metodice pentru dezvoltarea calităţii motrice


îndemânarea sunt:
a. schimbarea procedeelor de execuţie;
b. utilizarea aparaturii care să favorizeze efectuarea exerciţiilor
în tempo maxim;
c. eliminarea unor faze de execuţie.

96. Calitatea motrică mobilitatea se caracterizează prin:


a. limitarea spaţiului în care se efectuează mişcarea;
b. efectuarea unor mişcări cu amplitudine mare;
c. executarea exerciţiilor în condiţii de concurs.

97. Printre factorii determinanţi care condiţionează calitatea


motrică mobilitatea poate fi:
a. ansamblul potenţialului anatomic aflat în mişcare;
b. temperatura mediului ambiant;
c. experienţa motrică.

98. Calitatea motrică mobilitatea se poate manifesta sub forma:


a. elasticităţii musculare;
b. flexibilităţii;
c. generală, specială.

99. Calitatea motrică de bază mobilitatea mai este denumită:


a. supleţe;
b. exerciţii de tip întindere;
c. capacitatea de coordonare neuro-musculară.
27
100. Factorii externi care determină procesele de creştere şi
dezvoltare a unui individ sunt:
a. mecanismele neuroendocrine;
b. alimentaţia;
c. ereditatea.

101. Factorii care condiţionează calitatea motrică îndemânarea sunt:


a. activitatea analizatorilor;
b. factorii psihologici;
c. moştenirea genetică a individului.

102. Printre atributele educaţiei fizice se numără:


a. caracterul competitiv în activitatea sportivă;
b. caracterul benevol;
c. perfecţionarea execuţiei actelor şi acţiunilor motrice.

103. Care sunt elementele componente ale calităţii motrice


îndemânarea?
a. supleţea şi elasticitatea articulară, tempoul;
b. lateralitatea, ambidextria, amplitudinea;
c. mobilitatea şi elasticitatea musculară.

104. Printre metodele verbale folosite de profesorul de educaţie


fizică se numără:
a. expunerea;
b. demonstraţia;
c. exersarea.

105. Metoda observării libere se foloseşte în activitatea de


educaţie fizică din învăţământ şi sub forma întocmirii:
a. proiectului didactic;
b. planului de antrenament şi concurs;
c. protocolului de observare.

28
106. Activitatea de exersare executată pe grupe se recomandă
atunci când se folosesc:
a. executarea unor acţiuni tactice;
b. executarea exerciţiilor pentru pregătirea participării la concurs;
c. în cazul circuitelor organizate pentru dezvoltarea
calităţilor motrice.

107. Prin ce poate fi determinat volumul efortului?


a. prin stabilirea mijloacelor folosite;
b. prin înregistrarea kilogramelor ridicate;
c. prin stabilirea numărului de concursuri anuale.

108. Obiectivele urmărite în veriga lecţiei de educaţie fizică


intitulată dezvoltarea calităţii motrice forţa sau rezistenţa sunt:
a. creşterea nivelului de funcţionalitate a organelor receptoare
(analizatorii);
b. captarea atenţiei participanţilor la lecţie;
c. îmbunătăţirea indicilor tuturor formelor de manifestare a
calităţilor motrice forţa sau rezistenţa.

109. Conducerea lecţiei de educaţie fizică depinde de:


a. asigurarea condiţiilor igienico-sanitare;
b. experienţa cadrului didactic de educaţie fizică;
c. nivelul dezvoltării calităţilor motrice ale elevilor.

110. Formele de manifestare a calităţii motrice viteza sunt:


a. viteza de execuţie;
b. viteza cu intensitate variabilă;
c. viteza mixtă.

111. Calităţile motrice în literatura de specialitate mai sunt


numite:
a. calităţi înnăscute;
b. priceperi motrice;
c. capacităţi motrice.

29
112. Categoriile sportului cuprind:
a. sportul individual;
b. sportul adaptat pentru handicapaţi;
c. sportul de echipă (colectiv).

113. Cum mai poate fi denumită rezistenţa specifică?


a. mixtă;
b. aerobă;
c. specială.

114. Cum este definit antrenamentul sportiv în Teoria educaţiei


fizice şi sportului?
a. proces pedagogic;
b. sistem complex de exerciţii fizice;
c. ansamblul mijloacelor prin care se practică o ramură sportivă.

115. Cum mai poate fi denumită rezistenţa generală?


a. complexă;
b. anaerob lactacid;
c. anduranţă.

116. Cum este definit Sportul în Charta Europeană a sporturilor?


a. o activitate fizică ce ameliorează condiţia fizică;
b. un mijloc larg accesibil de practicare a sportului;
c. o formă specială de angrenare a oamenilor în activitatea de
educaţie fizică.

117. În ce an au fost acceptate femeile la Jocurile Olimpice?


a. 1896;
b. 1900;
c. 1904.

118. Care este principala formă de întrecere sportivă?


a. competiţia naţională;
b. campionatul local şi naţional;
c. concursul sportiv.

30
119. În cadrul cărei forme de întrecere sportivă, de regulă, au
drept de participare toţi sportivii ramurii de sport respective, indiferent
de eşalonul valoric la care ei participă în sistemul competiţional?
a. campionatul;
b. cupa;
c. turneul.

120. Cum este definită „competiţia sportivă” în Teoria educaţiei


fizice şi sportului?
a. un ansamblu de concursuri;
b. un mijloc specific folosit în activitatea de refacere după
antrenamentul sportiv;
c. mod de dezvoltare armonioasă a organismului prin antrenamente.

121. Cum poate fi definită „disciplina sportivă”?


a. cea care cuprinde o probă sportivă competitivă;
b. ansamblu de probe şi ramuri sportive;
c. cuprinde minimum o ramură sportivă accesibilă performanţei
cu reguli precise.

122. Ce reprezintă viteza de reacţie ?


a. raportul spaţiu/timp de consumare a unui arc reflex;
b. numărul maxim de acte sau acţiuni motrice;
c. forma combinată de manifestare a calităţii motrice.

123. După ce se clasifică exerciţiile ciclice şi aciclice?


a. natura contracţiei musculare;
b. volumul şi intensitatea efortului;
c. caracterul succesiunii mişcărilor componente.

124. Cum se mai numeşte rezistenţa anaerobă?


a. mixtă;
b. scurtă;
c. specială.

125. Cum se mai numeşte forţa statică?


a. izometrică;
b. auxotonică;
c. izotonică.

31
126. În alegerea exerciţiilor din procedeul „în circuit” este
necesar să se respecte următoarele condiţii:
a. sporirea posibilităţilor funcţionale ale organismului;
b. rata de creştere a încărcăturii să se modifice numai după
un număr de lecţii;
c. numărul maxim de acte sau acţiuni motrice.

127. Educaţia fizică şi sportivă în perioada de maturitate


urmăreşte:
a. întârzierea, diminuarea proceselor de îmbătrânire a celulelor;
b. consolidarea calităţilor motrice;
c. sporirea posibilităţilor funcţionale ale organismului.

128. Funcţia principală a repetării exerciţiilor fizice este, în principal:


a. formarea calităţilor motrice;
b. formarea deprinderilor motrice;
c. formarea priceperilor motrice.

129. În educaţia fizică mijloacele utilizate trebuie să reflecte:


a. valorile, obiectivele şi scopul general al activităţii;
b. mijloacele de pregătire generală;
c. mijloacele cu caracter mixt.

32
COMPLETAŢI SPAŢIILE PUNCTATE:

1. Antrenamentul sportiv este definit ca.……............ pedagogic.

proces

2. Competiţia sportivă reprezintă ....……............. de concursuri.

ansamblu

3. Ramura sportivă este ........……………........de exerciţii fizice.

sistem

4. Obiectivele generale ale activităţii de educaţie fizică vizează


cultivarea interesului pentru ...........……………………………..........

mişcare

5. Trăsătura principală a sportului este ………………...............

întrecerea

6. Funcţiile educaţiei ......……….........şi sportului pot fi asociate.

fizice

7. Examenul .......…............ este mijloc al metodei observaţiei


vizuale externe a corpului.

somatoscopic

8. Perioada..…………........... mică este cuprinsă între 7-11 ani.

şcolară

33
9. Calitatea motrică .............. se referă la rapiditatea efectuării
mişcării sau actului motric în unitatea de timp.

viteza

10. Ca procedeu metodic pentru dezvoltarea .............……… este


reacţia repetată la semnale ce apar inopinat sau la schimbarea situaţiei
ambientale.

vitezei

34
TEMATICA DISCIPLINELOR SPORTIVE

TEORIA ŞI METODICA ATLETISMULUI

Bibliografie:
1. Petrescu, T.; Gheorghe, D.; Sabău, E. (2007), Atletism. Curs
de bază, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
2. Sabău, E. (2014), Atletism –baze generale. Curs în tehnologie
IFR, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

TEORIA ŞI METODICA BASCHETULUI

Bibliografie:
1. Popescu, F. (2010), Baschet. Curs de bază, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti.
2. Popescu, F. (2014), Baschet. Baze generale. Curs în tehnologie
IFR, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

TEORIA ŞI METODICA FOTBALULUI

Bibliografie:
1. Păun, D. (2010), Fotbal. Tehnică şi tactică, Editura Bren,
Bucureşti.
2. Miu, Ş.; Velea, F. (2002), Fotbal – specializare, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

TEORIA ŞI METODICA GIMNASTICII

Bibliografie:
1. Niculescu, G. (2014), Gimnastica de bază. Curs în tehnologie
IFR, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
2. Niculescu, G. (2011), Gimnastica acrobatică şi săriturile în
şcoală, Editura Bren, Bucureşti.

35
TEORIA ŞI METODICA HANDBALULUI

Bibliografie:
1. Cătună, G. C.; Alupoaie, M. (2012), Handbal. Curs în tehnologie
IFR, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
2. Kunst, G. I.; Hnat, V. (2006), Handbal I, ediţia a II-a, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

TEORIA ŞI METODICA VOLEIULUI

Bibliografie:
1. Cojocaru, A.; Cojocaru, M. (2009), Volei – teorie şi practică,
Editura Bren, Bucureşti.
2. Cojocaru, A.; Cojocaru, M. (2014), Volei – baze generale.
Curs în tehnologie IFR, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti.

36
ÎNTREBĂRI DISCIPLINE SPORTIVE

EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

ALEGEŢI VARIANTA CORECTĂ:

ATLETISM

1. Oscilaţiile laterale se formează în:


a. plan frontal;
b. plan orizontal;
c. plan sagital.

2. Comenzile la startul de jos sunt:


a. Pe locuri! Gata! Pocnetul pistolului;
b. Pe locuri! Fiţi Gata! Pocnetul pistolului;
c. Pe locuri! Pocnetul pistolului.

3. Pasul săltat se efectuează:


a. cu desprindere de pe un picior şi aterizare pe acelaşi picior;
b. cu desprindere de pe un picior şi aterizare pe picior opus;
c. cu desprindere de pe un picior şi aterizare pe ambele picioare.

4. Cea mai importantă fază a săriturilor este:


a. elanul;
b. bătaia;
c. zborul.

5. În aruncarea mingii de oină forţele acţionează prin:


a. tracţiune;
b. împingere;
c. lansare.

6. Învăţarea săriturilor în atletism începe cu:


a. şcoala săriturii;
b. săritura în lungime cu 1 ½ paşi în zbor;
c. săritura în înălţime cu păşire.
37
7. În atletism succesiunea metodică a învăţării alergării de
semifond-fond începe cu:
a. învăţarea startului de sus (înalt);
b. învăţarea pasului alergător lansat de semifond-fond;
c. ritmul respirator.

8. În atletism succesiunea metodică a învăţării alergării de viteză


începe cu:
a. învăţarea startului de jos;
b. învăţarea pasului alergător de accelerare;
c. învăţarea pasului lansat de viteză.

9. Învăţarea săriturii în înălţime cu păşire se introduce în clasa:


a. a V-a;
b. a VI-a;
c. a VII-a.

10. Alegeţi denumirea corectă a exerciţiului:


a. alergare cu genunchii sus;
b. alergare cu genunchii la piept;
c. alergare cu genunchii ridicaţi.

11. Alegeţi succesiunea corectă a exerciţiilor din şcoala alergării:


a. alergare uşoară, alergare cu genunchii sus, alergare cu
pendularea gambelor;
b. alergare uşoară, alergare cu pas săltat, alergare cu genunchii
sus;
c. alergare cu joc de glezne, alergare cu genunchii sus, alergare
cu pas sărit.

12. Pasul săltat şi pasul sărit fac parte din:


a. şcoala alergării;
b. şcoala săriturii;
c. ambele şcoli.

38
13. Alegeţi succesiunea corectă pe care o conţine perioada de
sprijin în alergare:
a. faza de sprijin, momentul verticalei, faza de impulsie;
b. faza de sprijin, momentul verticalei, faza de pendulare posterioară;
c. faza de sprijin, momentul verticalei, faza de pendulare anterioară.

14. Alegeţi succesiunea corectă pe care o conţine perioada de


pendulare în alergare:
a. faza de sprijin, momentul verticalei, faza de impulsie;
b. faza de sprijin, momentul verticalei, faza de pendulare
posterioară;
c. faza de pendulare posterioară, momentul verticalei, faza
de pendulare anterioară.

15. Cele două sărituri fundamentale din atletism sunt:


a. săritura în lungime, săritura în înălţime;
b. săritura în lungime, săritura cu prăjina;
c. săritura în înălţime, triplusalt.

16. Obiectele folosite în şcoala aruncării tip azvârlire sunt:


a. mingea medicinală şi mingea de oină;
b. mingea medicinală şi suliţa;
c. mingea de oină şi suliţa.

17. În cadrul „schemei tip de învăţare” din atletism, etapa I


(pregătitoare) are ca obiectiv de bază:
a. crearea imaginii corecte şi precise asupra exerciţiului
propus spre învăţare;
b. însuşirea mecanismului de bază (tehnica) al exerciţiului
propus spre învăţare;
c. stabilirea căilor de perfecţionare a tehnicii exerciţiului propus
spre învăţare.

39
18. În succesiunea metodică de însuşire a tehnicii startului de
jos, primele exerciţii sunt:
a. la comandă, plecări rapide din diferite poziţii;
b. starturi la comandă în linie dreaptă;
c. starturi la comandă în linie curbă.

19. Primele execuţii pentru învăţarea tehnicii predării-primirii


bastonaşului în alergarea de ştafetă sunt:
a. pe loc în şir;
b. din mers în şir;
c. din alergare în şir.

20. La aruncarea de pe loc a mingii de oină, poziţia iniţială este:


a. cu faţa pe direcţia de aruncare;
b. cu umărul opus braţului aruncător pe direcţia de aruncare;
c. cu umărul braţului aruncător pe direcţia de aruncare.

40
BASCHET

1. Jocul de baschet este:


a. întrecere;
b. mijloc al educaţiei fizice;
c. domeniu de activitate.

2. Jocul de picioare este folosit în:


a. deplasarea în atac;
b. realizarea marcajului;
c. acţiunile tactice de atac.

3. Pasa cu două mâini de la piept directă este:


a. procedeu tehnic;
b. element tehnic;
c. combinaţie tactică.

4. Tehnica cu minge conţine:


a. schimbarea de direcţie, alergarea cu spatele;
b. aruncarea la coş, pasarea mingii;
c. jocul de picioare, aruncarea la coş, pivotarea.

5. Demarcajul este:
a. procedeu tehnic;
b. acţiune tactică individuală;
c. element tehnic.

6. În apărarea om la om agresivă se acţionează cu „marcaj”:


a. strâns;
b. larg;
c. la distanţă.

7. Depăşirea este:
a. acţiune tactică;
b. element tehnic;
c. procedeu tehnic.

41
8. Variantele apărării în inferioritate numerică sunt:
a. 1 contra 2 şi 2 contra 3;
b. 2 contra 1;
c. 3 contra 2.

9. Oprirea este:
a. procedeu tehnic;
b. element tehnic;
c. sistem de atac.

10. Aruncarea la coş din săritură este:


a. finalizarea acţiunii;
b. procedeu tehnic;
c. combinaţie tactică.

11. Pasa cu pământul este:


a. procedeu tehnic;
b. element tehnic;
c. acţiune tehnico-tactică.

12. Pasarea mingii pe la spate este:


a. procedeu fundamental;
b. procedeu special;
c. combinaţie.

13. Care sunt fazele jocului de baschet?


a. atac;
b. apărare;
c. atac şi apărare.

14. Ce presupune un sistem de atac sau apărare?


a. aşezarea în dispozitiv;
b. joc 2 contra 2;
c. joc 3 contra 3.

42
15. Apărările în baschet sunt:
a. normală şi agresivă;
b. în zonă;
c. ambele variante.

16. Poziţia fundamentală este:


a. element tehnic;
b. procedeu tehnic;
c. acţiune tehnică.

17. Aglomerarea este:


a. combinaţie tactică;
b. acţiune tehnico-tactică;
c. varianta de apărare om la om.

18. Care sunt caracteristicile tacticii?


a. accesibilitate;
b. flexibilitate;
c. ambele variante.

19. În ce fază întâlnim recuperarea?


a. atac;
b. apărare;
c. ambele variante.

20. Ce presupune apărarea om la om agresivă?


a. distanţă mică faţă de adversarul direct;
b. urmărirea mingii;
c. urmărirea adversarului.

43
FOTBAL

1. Lovirea mingii cu capul reprezintă:


a. element tehnic;
b. procedeu tehnic;
c. ambele.

2. Lovirea mingii cu şiretul plin reprezintă:


a. element tehnic;
b. procedeu tehnic;
c. ambele.

3. Tehnica jocului de fotbal este împărţită în:


a. elemente tehnice cu mingea şi fără minge;
b. elemente tehnice specifice portarului;
c. ambele.

4. Care enunţ nu se regăseşte în programa de educaţie fizică la


nivelul clasei a V-a?
a. lovirea mingii cu latul şi cu şiretul plin;
b. conducerea mingii cu piciorul de bază;
c. lovirea mingii cu capul din plonjon.

5. Care sunt caracteristicile tehnicii?


a. accesibilă, evolutivă, spectaculozitate;
b. precisă, suplă, subtilă;
c. ambele variante.

6. Care sunt cele mai frecvente greşeli în realizarea unei


protejări a mingii?
a. împingerea adversarului, neglijând controlul mingii, poziţia
fundamentală înaltă, destabilizând echilibrul;
b. menţinerea şi conducerea mingii pe partea adversarului;
c. ambele.

44
7. În conducerea mingii, poziţia corpului trebuie să fie:
a. trunchiul aplecat cu braţele îndoite cu rol de echilibru;
b. piciorul de sprijin este întins;
c. ambele variante.

8. Care este elementul central în reuşita unei mişcări înşelătoare


(fenta)?
a. aşteptarea acţiunii adversarului;
b. schimbarea centrului de greutate, rapid şi cu centrul de
greutate coborât;
c. ambele variante.

9. Care sunt caracteristicile tacticii?


a. raţionalitate, elasticitate, spectaculozitate;
b. evolutivitate, raţionalitate, elasticitate;
c. precisă, suplă, subtilă.

10. Dimensiunile terenului de joc:


a. L – 90-120 m, l – 45-90 m;
b. L – 105 m, l – 68 m;
c. ambele variante.

11. Care din următoarele elemente tehnice fac parte din cate-
goria celor de transmitere a mingii?
a. pasarea mingii;
b. lovirea mingii cu capul;
c. ambele.

12. Care sunt fazele atacului?


a. intrarea în posesia mingii şi trecerea din apărare în atac,
pregătirea şi desfăşurarea atacului, finalizarea atacului;
b. contraatacul, atacul rapid, atacul poziţional, atacul cu
circulaţie de minge şi jucători;
c. ambele variante.

45
13. Care sunt fazele apărării?
a. apărarea om la om, apărarea în zonă, apărarea combinată;
b. pierderea mingii şi lupta pentru recuperare, replierea rapidă,
organizarea apărării şi lupta pentru recuperare;
c. pierderea mingii şi lupta pentru recuperare, replierea rapidă,
organizarea apărării şi lupta pentru recuperare, organizarea apărării
imediate, lupta pentru recuperarea mingii şi apărarea porţii.

14. Care din următoarele enunţuri nu face parte din cadrul


formelor atacului?
a. atacul rapid;
b. contraatacul şi atacul poziţional;
c. câştigarea de spaţii în terenul advers.

15. În programa de educaţie fizică, la disciplina fotbal la nivelul


clasei a V-a, sunt prevăzute următoarele conţinuturi:
a. pasă în doi, şutul la poartă, demarcajul, lovirea mingii cu
şiretul plin;
b. demarcajul, pătrunderea şi depăşirea, preluarea cu pieptul;
c. ambele variante.

16. Noţiuni de regulament. Mingea de joc – caracteristici (Legile


Jocului):
a. formă ovală, confecţionată din piele sau alt material corespunzător;
b. circumferinţa 68-70 cm, greutatea 410-450 gr, presiunea
0.6-1.1 atm (600-1100 g/cm2);
c. ambele variante.

17. Care sunt cele mai frecvente greşeli în cazul mişcărilor


înşelătoare?
a. poziţia corpului este prea înaltă, nu se apreciază corect
distanţa faţă de adversar;
b. trecerea lentă a centrului de greutate de pe un picior pe
celălalt;
c. ambele variante.

46
18. Care sunt cele mai frecvente greşeli în realizarea unei loviri
a mingii cu capul?
a. picioarele sunt apropiate, având susţinere mică, nu se
realizează extensia corpului, lovirea nu se realizează cu fruntea, se
loveşte cu ochii închişi;
b. în momentul lovirii gâtul este relaxat;
c. ambele variante.

19. Care sunt elementele tehnice specifice portarului de repunere


a mingii în joc cu mâna?
a. prin lansare pe jos (popice);
b. pe deasupra umărului (handbal);
c. ambele variante.

20. Care dintre următoarele enunţuri nu se regăsesc în


principiile metodicii realizării unui element/procedeu tehnic specific
jocului de fotbal?
a. explicaţie, demonstraţie, de la uşor la greu;
b. de la cunoscut la necunoscut;
c. metoda analitică.

47
GIMNASTICĂ

1. Care sunt poziţiile statice cu caracter de mare mobilitate?


a. podul, sfoara, semisfoara;
b. sfoara, cumpăna, podul;
c. podul, stând pe cap, sfoara.

2. Care sunt poziţiile statice de echilibru şi forţă cu corpul


răsturnat?
a. stând pe mâini, stând pe cap, sfoara, semisfoara;
b. stând pe omoplaţi, stând pe antebraţe, stând pe cap, stând
pe mâini;
c. stând pe omoplaţi, stând pe antebraţe, stând pe cap, podul.

3. Grupa rostogolirilor cuprinde următoarele rostogoliri:


a. cu ghemuire, cu picioarele depărtate, stând pe cap, cilindru;
b. cu picioarele întinse şi apropiate, cu ghemuire, cilindru,
rulare;
c. cu ghemuire, cu picioarele depărtate, cu picioarele întinse
şi apropiate, cilindru.

4. Săriturile cu sprijin sunt:


a. artistice, directe;
b. cu răsturnare, simple;
c. directe, cu răsturnare.

5. Care sunt bazele generale ale mişcărilor?


a. direcţie precisă, amplitudine maximă, repere temporale;
b. repere temporale, capacitate coordinativă, grad de încordare,
amplitudine;
c. direcţie precisă, amplitudine maximă, repere temporale,
grad de încordare şi relaxare, capacitate coordinativă.

6. Care sunt mişcările capului?


a. aplecare, îndoire, răsucire;
b. rotare, extensie, aplecare;
c. aplecare, răsucire, rotare.
48
7. Care sunt poziţiile fundamentale în gimnastică?
a. stând, pe genunchi, aşezat, culcat facial, atârnat, sprijin;
b. stând, pe genunchi, aşezat, culcat, atârnat, sprijin;
c. stând, aşezat, culcat, sprijin, culcat costal.

8. Fazele săriturilor cu sprijin sunt:


a. elanul, bătaia pe trambulină, primul zbor, zborul al 2-lea,
aterizarea;
b. elanul, bătaia pe trambulină, primul zbor, impulsul mâinilor
pe aparat, zborul al 2-lea, aterizarea;
c. elanul, bătaia pe trambulină, impulsul mâinilor pe aparat,
zborul al 2-lea, aterizarea.

9. Deprinderile aplicativ-utilitare sunt:


a. târâre, escaladare, sărituri, căţărare;
b. târâre, căţărare, escaladare, ridicare şi transport;
c. căţărare, escaladare, aruncare-prindere, târâre.

10. În opinia specialiştilor, ramurile gimnasticii sunt:


a. gimnastica de bază, gimnastica ritmică, gimnastica aplicată;
b. gimnastica acrobatică, gimnastica aerobică, gimnastica de
performanţă;
c. gimnastica de bază, gimnastica de performanţă, gimnastica
aplicată.

11. Procedeele de asigurare în gimnastică sunt:


a. asistenţa, ajutorul direct, autoasigurarea;
b. asistenţa, ajutorul, autoasigurarea;
c. autoasigurarea, asistenţa, ajutorul indirect.

12. Ce săritură se învaţă în clasa a VIII-a?


a. depărtat peste capră;
b. săritura cu rostogolire pe lada de gimnastică;
c. săritura ghemuit pe lada de gimnastică, săritura cu extensie,
aterizare.

49
13. Care sunt poziţiile braţelor complet îndoite?
a. pe şolduri, la piept, la ceafă, pe creştet;
b. pe creştet, la piept, înainte, pe umeri;
c. pe şolduri, la piept, pe umeri, la ceafă, pe creştet.

14. Gimnastica de performanţă cuprinde:


a. gimnastica artistică, gimnastica ritmică, gimnastica
acrobatică, gimnastica aerobică, trampoline;
b. gimnastica ritmică, săriturile, gimnastica acrobatică, trampoline,
gimnastica de bază;
c. gimnastica artistică, gimnastica de bază, gimnastica aplicată,
gimnastica aerobică, trampoline.

15. Planurile de mişcare ale corpului sunt:


a. frontal, longitudinal, transversal;
b. sagital, frontal, transversal;
c. vertical, sagital, median.

16. Caracteristicile mişcării sunt:


a. spaţiale, ritm;
b. amplitudine, temporale;
c. spaţiale, temporale.

17. Gimnastica aplicată cuprinde:


a. gimnastica profilactică, gimnastica de bază, gimnastica acrobatică;
b. gimnastica recuperatorie, gimnastica profilactică, gimnastica
de bază;
c. gimnastica profilactică, gimnastica recuperatorie, gimnastica
aplicată în alte ramuri sportive.

18. Care sunt formele ajutorului:


a. direct, indirect, verbal;
b. direct, asistenţă, verbal;
c. indirect, autoasigurarea, direct.

50
19. Probele de concurs pentru gimnastica feminină sunt:
a. sărituri, cal, bârnă, sol;
b. sărituri, paralele inegale, bârnă, sol;
c. bară, sol, sărituri, bârnă.

20. Probele de concurs pentru gimnastica masculină sunt:


a. sol, cal cu mânere, inele, sărituri, paralele, bară;
b. sărituri, paralele, inele, sol, bară;
c. cal cu mânere, sărituri, sol, bârnă, inele.

51
HANDBAL

1. Pentru învăţarea deplasării în teren în poziţia fundamentală de


apărare folosim exerciţiul:
a. schimbări de direcţie cu dribling şi retragere spre propriul semicerc;
b. mişcarea specifică a jucătorilor între linia semicercului de
6 m şi cea de 9 m;
c. executarea repetată a deplasărilor specifice vârfului de contraatac.

2. Paravanul reprezintă acţiunea tactică:


a. realizată în atac;
b. cu ajutorul căreia se blochează mingiile aruncate spre poartă;
c. de mascare a schimburilor de oameni din teren.

3. A doua fază a apărării este:


a. apărarea în sistem;
b. organizarea apărării;
c. zona temporară.

4. Prinderea mingii venită din urmă este un procedeu tehnic de


prindere a mingii, care se foloseşte cu precădere:
a. în faza a III-a a atacului;
b. în faza a II-a a apărării;
c. în faza I a atacului.

5. Care este durata efectivă de joc a unui meci de handbal


(exceptând scorul egal)?
a. 2 reprize a 30 minute cu pauză de 10 minute;
b. 2 reprize a 25 minute cu pauză de 10 minute;
c. 2 reprize a 30 minute cu pauză de 15 minute.

6. În cadrul fazei a IV-a a atacului, sistemele de joc pot fi


aplicate în două forme:
a. atacul poziţional şi în circulaţie;
b. atacul agresiv şi defensiv;
c. atacul susţinut şi direct.

52
7. Ce tip de efort este prezent într-un joc de handbal?
a. efort de tip maximal;
b. efort de tip submaximal;
c. ambele.

8. Marcajul adversarului este de trei feluri:


a. simplu, complex, mixt;
b. la supraveghere, strâns, la intercepţie;
c. aproape, la intercepţie, la distanţă.

9. Prinderea mingii este:


a. o acţiune tactică;
b. un procedeu tehnic de bază în jocul de handbal;
c. un element tehnic de bază în jocul de handbal.

10. Jocul de handbal îmbină deprinderile motrice de bază:


a. alergare, săritură, târâre şi prindere;
b. alergare, căţărare, prindere şi aruncare;
c. alergare, săritură, prindere şi aruncare.

11. Blocajul reprezintă acţiunea tactică de bază:


a. executată de apărător în încercarea de a opri mingiile aruncate
spre poartă;
b. executată de atacant cu scopul de a favoriza demarcajul
unui coechipier;
c. executată de apărător pentru oprirea atacantului aflat în
pătrundere spre poartă.

12. Învăluirea interioară este acţiunea tactică prin care:


a. extrema execută o încrucişare cu interul de aceeaşi parte şi
finalizează din zona centrală;
b. interul sau centrul dinspre interiorul terenului execută o
încrucişare cu extrema şi aruncă de pe postul acesteia;
c. este scos pivotul echipei adverse din zona centrală a
semicercului.

53
13. Driblingul este elementul tehnic de bază cu ajutorul căruia:
a. atacantul trece de apărătorul direct aflat în faţa sa;
b. atacantul se deplasează mai mult de 3 paşi cu mingea sub
control;
c. apărătorul aleargă spre poartă cu mingea.

14. Cele două semicercuri aflate la poarta de handbal au


dimensiunea de:
a. 6, respectiv 9 metri;
b. 7, respectiv 9 metri;
c. 7, respectiv 11 metri.

15. Pentru sistemul de apărare pe zona 5:1 - jucătorul avansat se


numeşte:
a. vârf de contraatac;
b. zburător;
c. pivot.

16. Ce antrenor român a fost nominalizat ca fiind cel mai bun


antrenor din lume (7 titluri de Campion Mondial)?
a. Nicolae Nedef;
b. Ioan Kunst-Ghermănescu;
c. Oprea Vlase.

17. Jucătorii de semicerc aflaţi în atac sunt:


a. interii şi centrul;
b. pivotul şi interii;
c. extremele şi pivotul.

18. Apărătorul aflat în faţa extremei stângi se numeşte:


a. apărător lateral dreapta;
b. extrema stângă;
c. extrema dreaptă.

54
19. Aruncarea din săritură este procedeul tehnic de finalizare ce
se realizează:
a. prin executarea bătăii pe piciorul opus braţului de aruncare;
b. din alergare de viteză;
c. prin ridicarea bruscă a piciorului opus braţului de aruncare.

20. Jucătorii de rezervă pot intra pe terenul de joc:


a. în orice moment şi repetat, după ce jucătorii pe care îi
înlocuiesc au părăsit terenul;
b. în orice moment al propriului atac;
c. în orice moment şi repetat, exceptând portarii care execută
schimbările doar pentru aruncările de la 7 m.

55
VOLEI

1. Elementele specifice atacului sunt:


a. serviciul, preluarea din servici, ridicarea şi atacul;
b. serviciul, ridicarea şi lovitura de atac;
c. atacul, blocajul şi apărarea.

2. Elementele specifice apărării sunt:


a. preluarea, blocajul, plonjonul, autodublajul;
b. blocajul, preluarea, ridicarea, atacul;
c. serviciul, preluarea, ridicarea, atacul.

3. Contactul cu mingea în calota superioară se face la:


a. serviciul de sus din faţă planat;
b. la serviciul de jos din faţă;
c. la serviciul de sus din faţă în forţă.

4. Ridicarea peste cap se foloseşte pentru:


a. aşezarea în teren ne obligă să o folosim;
b. un scop tactic;
c. a avea mai multe opţiuni de atac.

5. Care sunt componentele mecanismului de bază al loviturii de atac?


a. elan, bătaie, săritură, lovitură de atac, aterizare;
b. elan, desprindere, zbor, lovitură de atac;
c. desprindere, săritură, lovitură de atac, aterizare.

6. Care este scopul preluării din servici?


a. de a o transmite către ridicătorul propriu;
b. de a respinge mingea;
c. de a o transmite peste fileu.

7. Tactica individuală în apărare include:


a. blocajul, autodublajul şi apărarea;
b. preluarea, atacul şi ridicarea;
c. preluarea din servici şi atac, blocajul, autodublajul, plonjonul.

56
8. Care sunt caracteristicile modelului I de joc?
a. nu există niciuna;
b. ridicătorul este în Z3 şi Z6 avansat;
c. ridicătorul este în Z2 şi Z6 avansat.

9. Care sunt metodele cu care se operează în învăţarea voleiului?


a. metoda globală;
b. metoda analitică;
c. toate.

10. Etapele învăţării în jocul de volei sunt:


a. iniţiere, fixare, consolidare şi perfecţionare;
b. iniţiere, consolidare, automatizare, valorificare;
c. iniţiere, fixare, consolidare, perfecţionare şi valorificare.

11. Tactica individuală în atac include:


a. serviciul, preluarea din servici, ridicarea;
b. serviciul, ridicarea, lovitura de atac;
c. ridicarea, lovitura de atac şi blocajul.

12. Care sunt caracteristicile modelului III de joc?


a. ridicătorul este în Z3 şi Z6 avansat;
b. ridicătorul este în Z2 şi Z6 retras;
c. ridicătorul este în Z1 şi Z6 retras.

13. Care sunt elementele de care trebuie ţinut cont în elaborarea


unei combinaţii, din punct de vedere didactic?
a. zona de unde se preia mingea, zona de unde se ridică
mingea, zona de unde se atacă;
b. de calităţile jucătorului în atac şi ale ridicătorului;
c. de preluarea mingii şi atacul.

14. Ce reprezintă acţiunile fără minge?


a. plasamentul;
b. dublarea;
c. ambele.

57
15. În ce constă organizarea eficientă a apărării?
a. coordonarea tuturor acţiunilor jucătorilor din teren;
b. aşezarea jucătorilor în linia a II-a;
c. organizarea blocajului.

16. Care sunt elementele care compun tactica colectivă din apărare?
a. acţiunile fără minge (dublarea, plasamentul) şi aşezarea la
preluarea serviciului;
b. blocajul, dublajul, plasamentul;
c. blocajul, sistemul de apărare, acţiunile fără minge (dublarea,
plasamentul) şi aşezarea la preluarea serviciului.

17. Ce se urmăreşte în cadrul iniţierii în jocul de volei?


a. perfecţionarea procedeului;
b. explicarea şi demonstrarea acţiunii;
c. automatizarea acţiunii.

18. Etapele învăţării în jocul de volei sunt:


a. iniţiere, fixare, consolidare şi perfecţionare;
b. iniţiere, consolidare, automatizare, valorificare;
c. iniţiere, fixare, consolidare, perfecţionare şi valorificare.

19. Cât timp este alocat temelor de volei, în lecţie?


a. 30 minute;
b. 10 minute;
c. 15-20 minute.

20. Care joc trebuie privit ca un exerciţiu multifuncţional ce


poate asigura repetarea multiplă a tuturor componentelor?
a. jocul cu temă;
b. jocul oficial;
c. jocul de verificare.

58
PROGRAMUL DE STUDII
SPORT ŞI PERFORMANŢĂ MOTRICĂ

59
60
TEMATICA

BAZELE GENERALE ALE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

 Funcţiile şi obiectivele activităţilor sportive (Gheorghe, D.,


2008, Teoria antrenamentului sportiv, p. 9-22; Nicu, A. şi colab.,
1993, Antrenamentul sportiv modern, p. 13-41; Dragnea, A.;
Teodorescu, S., 2002, Teoria Sportului, p. 30-41).
 Selecţia în sport (Gheorghe, D., 2008, Teoria antrenamentului
sportiv, p. 23-44; Nicu, A. şi colab., 1993, Antrenamentul sportiv modern,
p. 43-84; Teodorescu, S., 2006, Antrenament şi competiţie, p. 37-43).
 Principiile antrenamentului sportiv (Gheorghe, D., 2008,
Teoria antrenamentului sportiv, p. 47-49; Nicu, A. şi colab., 1993,
Antrenamentul sportiv modern, p. 103-120; Bompa, O.T., 2001,
Teoria şi metodologia antrenamentului sportiv, p. 25-46).
 Efortul şi adaptarea în activitatea sportivă (Gheorghe, D.,
2008, Teoria antrenamentului sportiv, p. 64-66; Nicu, A. şi colab.,
1993, Antrenamentul sportiv modern, p. 194-205; Bompa, O.T., 2001,
Teoria şi metodologia antrenamentului sportiv, p. 11-23; Teodorescu, S.,
2006, Antrenament şi competiţie, p. 55-73).
 Parametrii efortului sportiv (Gheorghe, D., 2008, Teoria
antrenamentului sportiv, p. 49-54; Nicu, A. şi colab., 1993,
Antrenamentul sportiv modern, p. 229-254; Dragnea, A.; Teodorescu, S.,
2002, Teoria sportului, p. 128-133).
 Factorii specifici activităţilor motrice (Gheorghe, D., 2008,
Teoria antrenamentului sportiv, p. 54-58; Nicu, A. şi colab., 1993,
Antrenamentul sportiv modern, p. 254-281; Bompa, O.T., 2001,
Teoria şi metodologia antrenamentului sportiv, p. 47-64).
 Metode şi mijloace specifice folosite în activitatea sportivă
(Gheorghe, D., 2008, Teoria antrenamentului sportiv, p. 67-75;
Dragnea, A; Teodorescu, S., 2002, Teoria sportului, p. 222-280).
 Aspecte teoretice asupra calităţilor motrice. Dezvoltarea
calităţilor motrice (Gheorghe, D., 2008, Teoria antrenamentului
sportiv, p. 76-92; Nicu, A. şi colab., 1993, Antrenamentul sportiv
modern, p. 310-391; Bompa, O.T., 2001, Dezvoltarea calităţilor
biomotrice, 271 p.).
61
 Planificarea în sport (Gheorghe, D., 2008, Teoria
antrenamentului sportiv, p. 105-110; Nicu, A. şi colab., 1993,
Antrenamentul sportiv modern, p. 424-465; Dragnea, A.; Teodorescu,
S., 2002, Teoria sportului, p. 452-526).
 Evaluarea în sport (Gheorghe, D., 2008, Teoria
antrenamentului sportiv, p. 119-130; Dragnea, A.; Teodorescu, S.,
2002, Teoria sportului, p. 527-531).

Bibliografie

1. Bompa, O.T. (2001), Dezvoltarea calităţilor biomotrice,


CNFPA, Bucureşti.
2. Bompa, O.T. (2001), Teoria şi metodologia antrenamentului
sportiv, CNFPA, Bucureşti.
3. Dragnea, A.; Teodorescu, S. (2002), Teoria sportului, Editura
FEST, Bucureşti.
4. Gheorghe, D. (2008), Teoria antrenamentului sportiv, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
5. Nicu, A. şi colab. (1993), Antrenamentul sportiv modern,
Editura Editis, Bucureşti.
6. Teodorescu, S. (2006), Antrenament şi competiţie, Editura
Moroşan, Bucureşti.

62
ÎNTREBĂRI

BAZELE GENERALE ALE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

ALEGEŢI VARIANTA CORECTĂ:

1. Metoda de antrenament folosită în scopul dezvoltării


rezistenţei şi perfecţionării acţiunilor tehnico-tactice, caracterizată prin
efectuarea aceloraşi exerciţii, invariabile ca volum şi intensitate,
intercalate cu pauze, a căror durată permite recuperarea integrală a
datoriei de oxigen se numeşte:
a. antrenamentul cu repetări;
b. antrenamentul cu intervale;
c. antrenamentul fracţionat.

2. Metoda de antrenament în care exerciţiile, distanţele sau


îngreuierile sunt împărţite în mai multe elemente, având ca scop
îmbunătăţirea execuţiei, a anumitor calităţi şi deprinderi motrice se
numeşte:
a. antrenamentul cu repetări;
b. antrenamentul fartlek;
c. antrenamentul fracţionat.

3. Exerciţiile se execută la aparate care creează condiţiile


necesare menţinerii aceleiaşi stări de tensiune internă a muşchilor pe
tot parcursul mişcării:
a. antrenamentul izotonic;
b. antrenamentul izocinetic;
c. antrenamentul izometric.

4. Metoda de antrenament care constă în repetarea „în gând” a


unor elemente sau exerciţii pe care sportivul le-a efectuat în trecut sau
se pregăteşte să le realizeze în viitor se numeşte:
a. antrenamentul autogen;
b. antrenamentul psihosomatic;
c. antrenamentul mental.

63
5. Finalitatea ca un concept adoptat de UNESCO este definită ca:
a. scop, ţel de atins, indiferent de mijloacele la care recurgem;
b. proces complex care implică scopul marcat de cauză,
direcţie şi efect;
c. scop, ţel de atins, ce poate avea mici abateri, funcţie de
individ, probă, condiţii etc.

6. A doua finalitate a activităţilor de educaţie fizică şi sport, ce


vizează întărirea capacităţii fizice a omului, este:
a. vigoarea şi rezistenţa fizică;
b. călirea organismului uman;
c. dobândirea şi formarea de cunoştinţe şi deprinderi igienico-
sanitare.

7. O finalitate care defineşte capacitatea teoretică şi practică a omului


de a face aprecieri critice asupra ramurilor sau probelor sportive este:
a. organizarea activităţilor sportive;
b. însuşirea normelor şi regulilor de practicare şi organizare a
activităţii sportive;
c. însuşirea cunoştinţelor, formarea priceperilor şi a
atitudinilor cerute de practicarea unor sporturi.

8. Următoarea finalitate este de o importanţă majoră, întrucât creează


nevoia de mişcare şi după terminarea activităţii sportive de performanţă:
a. participarea la activităţile sportive de masă;
b. pregătirea pentru educaţie fizică şi sportivă continuă şi
adecvată vârstei;
c. educarea simţului instruirii şi perfecţionării continue, reali-
zarea unei educaţii permanente.

9. Creşterea prestigiului sportului românesc în lume, sporirea


contribuţiei sale la mai buna cunoaştere a tinerilor, realizarea
idealurilor de pace, prietenie şi colaborare reprezintă finalitatea care
are ca obiectiv mediu unic:
a. formarea unor înalte trăsături de caracter şi personalitate;
b. creşterea continuă a performanţelor sportive;
c. reprezentarea cu cinste şi demnitate a patriei noastre, a
tricolorului românesc.
64
10. Crearea suportului energetic pentru activitatea zilnică
reprezintă următoarea finalitate a activităţilor de educaţie fizică şi
sport:
a. pregătirea pentru muncă, pentru activitatea socială
eficientă şi pentru participarea în competiţii;
b. pregătirea fizică necesară integrării în activitatea productivă;
c. educarea unor calităţi psihice necesare în întreaga activitate.

11. Formarea animatorilor sportivi reprezintă una din formele de


manifestare a acestei finalităţi a activităţii de educaţie fizică şi sport:
a. pregătirea pentru turism şi pentru timpul liber;
b. organizarea activităţilor turistice;
c. realizarea unei odihne active şi divertisment.

12. Următorii indicatori (factori) determinanţi ai performanţei


sportive: selecţie, model, sistem de asistenţă, tehnicieni, fac parte din
următoarea categorie:
a. organizatorico-administrativi;
b. conceptuali;
c. organizare şi conducere.

13. Următorii indicatori (factori) determinanţi ai performanţei


sportive: unităţi sportive de performanţă, antrenori, sportivi legitimaţi,
sportivi clasificaţi, specialişti, fac parte din următoarea categorie:
a. organizatorico-administrativi;
b. economico-financiari;
c. organizare şi conducere.

14. Următorii indicatori (factori) determinanţi ai performanţei


sportive: planuri de pregătire, programe de control şi analiza activităţii,
elaborarea de strategii şi tactici, fac parte din următoarea categorie:
a. organizatorico-administrativi;
b. conceptuali;
c. organizare şi conducere.

65
15. Componentele conducerii ştiinţifice a antrenamentului modern
sunt:
a. prognoza, modelarea, programarea, transmiterea;
b. planificarea, organizarea, decizia, reglarea, evidenţa;
c. prognoza, planificarea, decizia, transmiterea, reglarea.

16. Din cele trei surse principale din care izvorăşte performanţa
sportivă: valoarea biologică şi a personalităţii sportivului, cea
intelectuală exprimată de corpul de specialişti şi timpul, două sunt
variabile şi una constantă. Sursa constantă este:
a. componenta intelectuală;
b. timpul;
c. valoarea biologică şi a personalităţii sportivului.

17. În „Sistemul naţional de selecţie” acţionează 5 tipuri de


criterii:
a. medicali, somatofiziologici, biomotrici, psihologici, tehnici;
b. medico-sportivi, somatofiziologici, biochimici, psihologici,
motrici;
c. morfofiziologici, psihologici, biologici, motrici, tehnici.

18. Criteriul sanogenetic este eliminatoriu în:


a. selecţia primară;
b. selecţia secundară;
c. selecţia finală.

19. Biopsia musculară are aplicabilitate:


a. numai în condiţii excepţionale;
b. curentă;
c. ori de câte ori este nevoie.

20. Criteriile cardiorespiratorii sunt de maximă importanţă în:


a. majoritatea disciplinelor sportive;
b. discipline sportive cu efort predominant aerob;
c. selecţia finală.

66
21. Scara androginităţii a lui Bayer-Bailey indică:
a. gradele activităţii sexuale;
b. armonia între sex şi sexualizare;
c. nivelul atins în maturizarea aparatului sexual.

22. Activitatea sistemului nervos şi, în principal, a scoarţei


cerebrale, împreună cu metabolismul de la nivelul muşchiului, sunt
factori funcţionali ce condiţionează:
a. rezistenţa;
b. viteza;
c. îndemânarea.

23. Zona strict aerobă se află la:


a. 140-150 bătăi ale inimii pe minut;
b. 155-165 bătăi ale inimii pe minut;
c. 165-175 bătăi ale inimii pe minut.

24. Energia asimilată este transportată la nivelul adenozintrifosfatului


(ATP) prin transportorii de electroni:
a. adenozindifosfat, nicotinamid-adenin-dinucleotidul, flavin-
adenin-dinucleotidul;
b. flavin-adenin-dinucleotidul, adenozindifosfat, miochinază;
c. nicotinamid-adenin-dinucleotidul, nicotinamid-adenin-di-
nucleotidul fosfat, flavin-adenin-dinucleotidul.

25. 1 moleculă de acetil coenzimă A reface:


a. 12 molecule de ADP;
b. 12 molecule de NAD;
c. 12 molecule de ATP.

26. Care dintre formele următoare de selecţie urmăreşte


corespondenţa dintre aptitudinile şi atitudinile individului?
a. selecţia psihopedagogică;
b. selecţia psihologică;
c. selecţia pedagogică.

67
27. Pentru ramurile de sport în care prima selecţie se face până
la 6 ani (inclusiv), copiii trebuie să realizeze la testarea pregătirii
fizice generale minimum:
a. 200 puncte;
b. 280 puncte;
c. 360 puncte.

28. Copiii care prezintă talie de excepţie beneficiază la selecţia


iniţială în pregătirea fizică generală de o bonificaţie la toate probele
de:
a. 40 puncte;
b. 60 puncte;
c. 80 puncte.

29. Durata pregătirii în grupele de avansaţi este în medie de:


a. 2 ani;
b. 5 ani;
c. 10 ani.

30. La săritura în lungime de pe loc, în selecţia iniţială, distanţa


se măsoară:
a. de la călcâiele picioarelor (poziţia de plecare) până la călcâie
(poziţia de aterizare);
b. de la vârfurile picioarelor (poziţia de plecare) până la vârfuri
(poziţia de aterizare);
c. de la vârfurile picioarelor (poziţia de plecare) până la
călcâie (poziţia de aterizare).

31. Tracţiunile în braţe, la selecţia iniţială, se execută numai de


către băieţii care au depăşit vârsta de :
a. 10 ani;
b. 12 ani;
c. 14 ani.

68
32. La ridicarea trunchiului din culcat în şezând timp de 30 s., la
selecţia iniţială, subiectul trebuie să atingă genunchii şi salteaua cu:
a. capul;
b. cu oricare extremitate distală a corpului;
c. coatele.

33. Constituirea grupelor de începători este:


a. un act metodico-organizatoric;
b. opţiune arbitrară;
c. numai dacă este absolut necesar.

34. La vârsta şcolară mică, creşterea:


a. stagnează cu creşteri uşoare spre sfârşitul intervalului;
b. se accelerează cu stagnare spre sfârşitul perioadei;
c. este uniformă, cu accelerare spre sfârşitul perioadei.

35. Musculatura la 6 ani reprezintă:


a. 40,4% din greutatea corpului;
b. 35% din greutatea corpului;
c. 21,7% din greutatea corpului.

36. La vârsta şcolară mică, muşchii respiratori insuficient


dezvoltaţi nu pot asigura mărirea corespunzătoare a volumului
toracelui în efort, amplitudinea mişcărilor respiratorii fiind:
a. mică;
b. mare;
c. egală cu a adultului.

37. Sistemul nervos la pubertate:


a. stagnează în dezvoltare;
b. se dezvoltă rapid;
c. atinge nivelul adultului.

38. Caracterul praxiologic al procesului de antrenament reprezintă:


a. posibilitatea de a influenţa şi modela conştiinţa individului;
b. orientarea spre obţinerea celei mai mari eficienţe;
c. organizarea sa riguroasă.

69
39. Principiul continuităţii în antrenamentul sportiv se referă la:
a. necesitatea programării antrenamentului sportiv de-a
lungul întregului an calendaristic, în fiecare lecţie a ciclului
săptămânal;
b. necesitatea de a programa şi participa la concursuri sau lecţii
concurs de-a lungul întregului an, în fiecare ciclu săptămânal;
c. necesitatea de a mări treptat volumul şi intensitatea efortului
de-a lungul întregului an calendaristic.

40. Principiul participării conştiente a sportivului în cadrul


procesului de antrenament implică:
a. reglaj volitiv;
b. reglaj afectiv;
c. reglaj cognitiv.

41. Principiul individualizării în antrenamentul sportiv presupune:


a. selectarea celor mai eficiente mijloace, în raport de pregătirea
fiecărui sportiv;
b. selectarea celor mai eficiente mijloace, în raport de situaţia
ivită pe teren (mijloace, condiţii atmosferice etc.);
c. selectarea celor mai eficiente mijloace, în raport de
situaţia complexă întâlnită în fiecare caz în parte.

42. Reacţiile de adaptare ale organismului în cadrul procesului


continuu de antrenament sunt:
a. reacţii imediate de adaptare;
b. reacţii tardive de adaptare;
c. ambele tipuri de reacţii la adaptare.

43. Perfecţionările dobândite prin antrenament se pierd în lipsa


excitantului specific, într-un timp mai scurt decât cel necesar obţinerii
lor de:
a. 3-4 ori;
b. 2 ori;
c. 6 ori.

70
44. Principiul solicitărilor optime şi al creşterii în trepte a
eforturilor se referă la:
a. solicitările trebuie să fie în corelaţie cu nivelul sportivului şi
în creştere continuă;
b. solicitări adecvate nivelului de pregătire, alternate cu
momente de creştere, menţinere şi scădere a parametrilor de
efort;
c. parametrii efortului trebuie să fie corespunzători cu modelul
de antrenament şi concurs.

45. Principiul priorităţii efortului specific competiţional se referă la:


a. necesitatea abordării solicitărilor specifice eforturilor
competiţionale;
b. abordarea în antrenament a structurilor tehnice specifice
sportului sau probei la care participă sportivul;
c. necesitatea dezvoltării calităţilor motrice specifice competiţiei.

46. Modelele pentru antrenamentul sportiv sunt:


a. regulamentele competiţionale;
b. ştiinţele biologice şi psiho-pedagogice ce caracterizează
natura umană;
c. marea performanţă şi loturile sportive.

47. Aspectele medico-biologice ale competiţiei se referă la:


a. efortul fizic din timpul competiţiei;
b. particularităţile medico-biologice ale concurenţilor;
c. ambele variante.

48. În categoria eforturilor anaerobe alactacide se încadrează


eforturile din competiţiile:
a. haltere, aruncările şi săriturile din atletism;
b. jocurile sportive;
c. canotaj, gimnastică.

71
49. Eforturile competiţionale de tip anaerob lactacid au o
intensitate submaximă şi durata cuprinsă între:
a. 5-7 secunde şi 50-60 secunde;
b. 20 secunde şi 60 secunde;
c. 1 minut şi 3 minute.

50. Intensitatea efortului aerob din starea stabilă adevărată nu


depăşeşte:
a. 30% din VO2 max.;
b. 50% din VO2 max.;
c. 70% din VO2 max.

51. Care este modelul ce reflectă structura concursului următor,


evidenţiindu-i elementele hotărâtoare pentru câştigarea lui?
a. model de antrenament;
b. model de pregătire;
c. model de concurs.

52. Înălţimea, anvergura, greutatea, compoziţia corporală fac


parte din:
a. parametrii fiziologici;
b. parametrii morfologici;
c. parametrii biochimici.

53. Capacitatea analizatorului kinestezic se perfecţionează cu


vârsta şi atinge nivelul adultului la:
a. 10-12 ani;
b. 13-14 ani;
c. 16-18 ani.

54. Valorile cele mai ridicate ale puterii anaerobe maxime


absolute le constatăm la:
a. săritorii şi alergătorii de sprint din atletism;
b. aruncătorii din atletism şi halterofili;
c. alergătorii de semifond şi fond.

72
55. Factorii care conturează modelul campionului sunt:
a. factorii genetici, biologici şi psihici;
b. factorii educaţionali şi social-politici;
c. ambele variante.

56. Optimizarea antrenamentului sportiv depinde de înregistrarea şi


analiza periodică a datelor, prin:
a. raţionalizare;
b. obiectivizare;
c. planificare.

57. Indicatorul statistic care permite selecţionarea celor mai


eficiente mijloace de antrenament, prin compararea lor cu cele din
concurs, este:
a. media aritmetică;
b. amplitudinea;
c. indicele de corelaţie.

58. Pentru ramurile şi probele aciclice (gimnastică, box, lupte,


judo, scrimă, jocuri sportive), standardizarea mijloacelor se realizează
prin:
a. coeficientul de solicitare şi utilitate;
b. indicele de corelaţie;
c. coeficientul de variabilitate.

59. Factorul care asigură adaptarea biologică a organismului la


efort este:
a. aptitudinea de coordonare;
b. capacitatea funcţională;
c. aptitudinea somatică.

60. În sporturile aciclice pentru analiza mijloacelor tehnice este


absolut necesară:
a. înregistrarea manuală a datelor;
b. filmarea acţiunii motrice;
c. îmbinarea ambelor tehnici de înregistrare.

73
61. Operaţia de tipizare a mijloacelor de antrenament în vederea
aplicării lor cu eficienţă maximă în competiţie este:
a. sistematizarea;
b. standardizarea;
c. planificarea.

62. Gradul de complexitate a modelului de antrenament rezultă


din complexitatea ramurii sau probei sportive, într-un raport:
a. invers proporţional;
b. direct proporţional;
c. indiferent.

63. Învăţarea umană este prin esenţa ei:


a. automată;
b. autoreglabilă;
c. reglabilă.

64. În cadrul procesului didactic, programarea antrenamentului


sportiv într-un ciclu anual reprezintă:
a. ipostaza statică;
b. ipostaza dinamică;
c. ipostaza reglatorie.

65. Cantitatea totală de lucru mecanic efectuat reprezintă:


a. volumul efortului;
b. intensitatea efortului;
c. densitatea efortului.

66. Exprimarea volumului efortului prin suma distanţelor parcurse


este o caracteristică a următoarelor sporturi şi probe:
a. lupte greco-romane, box, judo;
b. gimnastică, haltere;
c. alergări, ciclism, sporturi nautice, schi.

74
67. Puterea anaerobă maximă la fondişti în raport cu persoanele
neantrenate este:
a. mai mare;
b. mai mică;
c. aceeaşi.

68. În sporturi precum: gimnastică, patinaj artistic, intensitatea


efortului se exprimă prin:
a. tempoul de lucru;
b. viteza de deplasare;
c. numărul de exerciţii în unitatea de timp.

69. Intensitatea solicitării se măsoară prin valori:


a. motrice;
b. morfologice;
c. funcţionale.

70. Durata efortului în raport cu durata unei lecţii de antrenament


sau competiţie:
a. este aceeaşi;
b. este mai mare;
c. este mai mică.

71. Relaţia dintre durata efortului şi durata pauzei în desfăşurarea


unui exerciţiu reprezintă:
a. intensitatea efortului;
b. densitatea efortului;
c. complexitatea efortului.

72. Numărul de acţiuni motrice efectuate simultan în timpul unei


activităţi motrice şi structurile lor biomecanice reprezintă:
a. densitatea efortului;
b. duritatea efortului;
c. complexitatea efortului.

75
73. Care este factorul ce asigură creşterea indicilor funcţionali şi
morfologici, respectiv creşterea capacităţii generale de efort a
organismului?
a. factorul pregătirii tehnice;
b. factorul pregătirii fizice;
c. factorul pregătirii tactice.

74. Care este factorul ce cuprinde ansamblul mijloacelor


specifice fiecărei probe sau discipline sportive?
a. factorul pregătirii fizice;
b. factorul pregătirii tehnice;
c. factorul pregătirii teoretice.

75. În evoluţia ramurilor de sport, elementele tehnice au rămas


aproximativ aceleaşi, cu excepţia celor din:
a. gimnastică, sărituri în apă şi patinaj artistic;
b. atletism, haltere şi jocuri sportive;
c. schi, atletism şi jocuri sportive.

76. Metoda ce permite înregistrarea modificărilor în intensitate a


forţei este:
a. metoda goniografiei;
b. metoda dinamografiei;
c. metoda electromiografiei.

77. Metoda ce permite înregistrarea variaţiilor unghiului între


două puncte ale corpului în cursul mişcării lui este:
a. metoda statikinezimetriei;
b. metoda electromiografiei;
c. metoda goniografiei.

78. Învăţarea motrică presupune parcurgerea etapelor, în ordinea


următoare:
a. reprezentare motrică, pricepere motrică, deprindere motrică;
b. pricepere motrică, reprezentare motrică, deprindere motrică;
c. reprezentare motrică, deprindere motrică, pricepere motrică.

76
79. Al doilea sistem de semnalizare al omului este:
a. informaţia recepţionată prin intermediul analizatorilor;
b. informaţia recepţionată prin intermediul limbajului;
c. format din ambele variante.

80. Caracteristicile somatice, fizice şi tehnice ale jucătorilor unei


echipe se manifestă prin:
a. sistem de joc;
b. planul de joc;
c. stil de joc.

81. Capacitatea sportivului de adoptare a unor soluţii de moment


în concurs reprezintă:
a. priceperea tactică;
b. capacitatea tactică;
c. acţiunea tactică.

82. Pe parcursul desfăşurării procesului instructiv-educativ,


calităţile motrice:
a. se formează;
b. se dezvoltă;
c. cresc.

83. Latura externă a calităţilor motrice este reprezentată de:


a. structura acţiunii motrice;
b. structura aparatului locomotor;
c. procesele metabolice.

84. Forţa ce determină modificarea dimensiunii muşchilor


angrenaţi în efort este:
a. forţa dinamică;
b. forţa relativă;
c. forţa locală.

77
85. Din categoria exerciţiilor de dezvoltare a forţei folosind
greutatea proprie face parte şi:
a. lucrul cu haltera;
b. tracţiunea la bară fixă;
c. alergarea uşoară.

86. Rezistenţa în regim de viteză se manifestă în concurs la


următoarele probe (respectiv sporturi):
a. caiac-canoe;
b. fotbal;
c. 100 m.

87. Capacitatea de a executa o mişcare sau o suită de mişcări


într-un timp cât mai scurt se numeşte:
a. îndemânare;
b. coordonare;
c. viteză.

88. Frecvenţa paşilor în unitatea de timp sau frecvenţa loviturilor


la box, ca formă de manifestare a vitezei, este:
a. viteza de deplasare;
b. viteza de repetiţie;
c. viteza de execuţie.

89. Specialiştii domeniului recomandă în ceea ce priveşte


mişcările insuficient stăpânite:
a. executarea acestora cu viteză maximă;
b. evitarea executării acestora cu viteză moderată;
c. evitarea executării lor cu viteză maximă.

90. Monotonia şi numărul mare de repetări ale exerciţiilor în


antrenamentul de viteză conduc la instalarea:
a. oboselii;
b. barierei de viteză;
c. supraîncordării.

78
91. Efectuarea unui exerciţiu de viteză reclamă întreruperea lui
în momentul scăderii involuntare a frecvenţei execuţiei, semn al
instalării iminente a stării de:
a. încordare;
b. oboseală;
c. supraantrenament.

92. Diferenţa dintre nivelul maxim individual al vitezei şi cel


atins în concurs reprezintă:
a. rezerva de viteză;
b. viteza suplimentară;
c. viteza de angrenare.

93. Capacitatea de a selecţiona şi efectua rapid şi corect acţiuni


motrice, adecvate unor situaţii neprevăzute cu eficienţă crescută,
reprezintă:
a. mobilitatea;
b. îndemânarea;
c. viteza.

94. Capacitatea omului de a efectua mişcări cu amplitudine mare


în articulaţii reprezintă:
a. îndemânarea;
b. coordonarea;
c. mobilitatea.

95. Amplitudinea mişcărilor creşte în situaţia în care irigarea cu sânge:


a. rămâne constantă în muşchiul care se întinde;
b. scade în muşchiul care se întinde;
c. creşte în muşchiul care se întinde.

96. Mobilitatea ce asigură o amplitudine mare şi maximă în


articulaţiile solicitate de deprinderile tehnice proprii unei ramuri sau
probe sportive este:
a. mobilitatea specială;
b. mobilitatea relativă;
c. mobilitatea optimă.
79
97. Pentru dezvoltarea mobilităţii folosim:
a. exerciţii active;
b. exerciţii pasive;
c. ambele tipuri.

98. Pentru dezvoltarea mobilităţii la începători se recomandă un


număr optim de exerciţii de:
a. 4-6;
b. 6-8;
c. 8-10.

99. La începători mobilitatea articulară are creştere rapidă şi


sesizabilă în:
a. 3-4 luni;
b. 5-6 luni;
c. 1-2 luni.

100. Cuplul sportiv-antrenor poate fi considerat un sistem


alcătuit din două elemente între care există o mulţime de:
a. relaţii interne şi externe;
b. relaţii externe;
c. relaţii interne.

101. Pe lângă proprietăţile generale ale sistemelor de a avea un


schimb de substanţă, energie şi informaţie cu mediul în care se află,
sistemele cibernetice au şi:
a. capacitatea de autoreglare;
b. capacitatea de autoconservare;
c. capacitatea de automatizare.

102. Aparatele la care sportivii se pot antrena pentru creşterea


performanţelor sportive sunt:
a. simulatoarele;
b. moderatoarele;
c. modelele.

80
103. Planul cu durata cea mai lungă şi care are profilul de
document macrociclic este:
a. planul de perspectivă;
b. planul curent (ciclul anual şi planul de pregătire pe etapă);
c. planul operativ (ciclul săptămânal şi planul de lecţie).

104. Unitatea de bază a planificării, cu cea mai scurtă durată, dar


cu încărcătura cea mai de detaliu a procesului de pregătire, este:
a. planul de lecţie;
b. planul anual;
c. planul de etapă.

105. Modelul ce cuprinde profilurile morfologic, fiziologic,


biochimic, biomotric şi psihologic este:
a. modelul campionului (olimpic sau mondial);
b. modelul de antrenament;
c. modelul de concurs (olimpic sau mondial).

106. O perioadă cuprinde, de regulă:


a. 3-5 luni;
b. 1-2 luni;
c. cel mult 1 lună.

107. Monociclul este acea structură a ciclului anual ce cuprinde:


a. o singură competiţie majoră înscrisă în calendarul
competiţional;
b. o singură perioadă formată din mai multe etape;
c. un singur obiectiv de atins.

108. Planul cu grafica cea mai diversificată dintre toate


documentele de planificare este:
a. planul de lecţie;
b. planul anual;
c. planul de etapă.

81
109. Ciclurile săptămânale incluse în ciclul anual variază de la o
ramură de sport la alta, fiind de:
a. 40-44;
b. 44-46;
c. 50-56.

110. Triciclul este acea structură a ciclului anual ce cuprinde:


a. trei competiţii majore înscrise în calendarul competiţional;
b. trei perioade formate din mai multe etape;
c. trei obiective de atins.

111. Următoarea formulă, W = Xmax. – Xmin., reprezintă:


a. amplitudinea;
b. dispersia;
c. moda.

82
TEMATICA

TEORIA ŞI METODICA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

 Obiectul de studiu al Teoriei şi metodicii educaţiei fizice şi


sportului. Originea şi etapele istorice ale dezvoltării exerciţiilor fizice,
educaţiei fizice şi sportului
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 8 – 10.
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 7 – 16.
 Educaţia fizică şi sportul ca fenomene sociale – originea,
esenţa, idealul. Noţiuni de bază
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 13 – 17.
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 45–55.
 Finalităţile şi obiectivele activităţii de educaţie fizică şi
sportivă
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 25 – 28.
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 60 – 73.
 Funcţiile educaţiei fizice şi sportului
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 18 – 24.
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 74 – 80.
 Sistemul de educaţie fizică şi sport din România
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 90 – 98.
Todea Septimiu – Exerciţiul fizic în educaţie fizică, sport şi
kinetoterapie, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004, pag. 95 – 111.

83
 Exerciţiul fizic, mijloc de bază al educaţiei fizice şi sportului
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 29 – 32.
 Mijloacele de bază ale educaţiei fizice
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 29 – 33.
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag 81 – 87.
 Mijloace asociate
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag 87 – 88.
 Forme de bază ale practicării exerciţiilor fizice
Todea Septimiu (2008) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 88 – 97.
 Sportul – formă de bază a practicării exerciţiilor fizice
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 16 – 17.
 Activitatea de educaţie fizică şi sportivă, proces instructiv –
educativ
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag 11 – 13.
 Componentele procesului instructiv-educativ de educaţie
fizică şi sport.
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 118 – 138.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag 19–45.
 Calităţile motrice de bază
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 121 – 130.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 30–45.
 Principiile didactice (de instruire) în educaţie fizică şi sportivă
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 139 – 146.

84
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 55 – 64.
 Metodele de învăţământ (de instruire)
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 147 – 153.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 65 –120.
 Lecţia de educaţie fizică – forma principală de bază a
proiectării şi organizării procesului de învăţământ în educaţie fizică
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 169 – 183.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 140 – 147.
 Structura lecţiei de educaţie fizică
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 172 – 174.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 148 – 161.
 Cerinţe metodologice privind lecţia de educaţie fizică
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 175 – 183.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 161 – 211.
 Planificarea activităţii de educaţie fizică şi sportivă şcolară
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 186 – 199.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 225 – 248.
 Evaluarea în activitatea de educaţie fizică şi sportivă şcolară
Dragnea Adrian, coord. (2006) – Educaţie fizică şi sport. Teorie
şi didactică, Editura FEST, pag. 200 – 218.
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 248 – 253.
 Evidenţa în activitatea de educaţie fizică şi sportivă şcolară
Todea Septimiu (2006) – Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine, pag. 254 - 255.
85
Bibliografie

1. Cârstea, Gh. (2000), Teoria şi metodica educaţiei fizice şi


sportului, Editura ANDA.
2. Dragnea, Adrian, coord. (2006), Educaţie fizică şi sport.
Teorie şi didactică, Editura FEST.
3. Şerbănoiu, S. (2004), Metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Cartea Universitară.
4. Todea, Septimiu (2008), Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Fundaţiei România de Mâine.
5. Todea, Septimiu (2006), Metodica educaţiei fizice şi
sportului, Editura Fundaţiei România de Mâine.

86
ÎNTREBĂRI

TEORIA ŞI METODICA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

ALEGEŢI VARIANTA CORECTĂ:

1. Obiectul de studiu al disciplinei Teoria şi metodica educaţiei


fizice şi sportului cuprinsă în planul de învăţământ cuprinde:
a. tehnologia procesului didactic de educaţie fizică;
b. funcţiile şi obiectivele domeniului educaţiei fizice şi sportului;
c. perfecţionarea lecţiei de educaţie fizică desfăşurată în şcoală
ca formă de bază.

2. Idealul educaţiei fizice într-o societate modernă vizează:


a. o expresie a perfecţiunii umane;
b. un scop imediat;
c. obiectiv instructiv-educativ al activităţii de educaţie fizică şi
sport.

3. Exerciţiul fizic este definit ca fiind:


a. un mod de realizare a comportamentului civilizat în societate;
b. mijloc de bază al metodei intuitive folosite în procesul
instructiv-educativ;
c. un act motric.

4. Acţiunea motrică este considerată:


a. ansamblu de acte motrice;
b. o calitate motrică de bază;
c. un gest motric.

5. Activitatea motrică este definită ca fiind:


a. un gest motric;
b. ansamblu de acţiuni motrice;
c. mai multe deprinderi motrice de bază.

87
6. Cultura fizică întâlnită în literatura de specialitate este
considerată:
a. o activitate independentă de educaţie fizică şi sport;
b. un proces instructiv – educativ;
c. componentă a culturii universale.

7. Dezvoltarea fizică armonioasă presupune:


a. o creştere corectă a indicilor morfologici;
b. un proces de acumulare cantitativă la nivelul principalelor
ţesuturi ale organismului;
c. însuşire a fiinţei umane, înnăscută şi dobândită.

8. Dezvoltarea fizică este rezultatul:


a. practicării exerciţiilor fizice;
b. participării conştiente şi active la activitatea de educaţie fizică
şi sport;
c. instruirii cognitive prin lecţiile de educaţie fizică.

9. Conceptul de motricitate sau de mişcare a omului reprezintă:


a. totalitatea actelor motrice efectuate de om, în scopul realizării
unor sarcini imediate;
b. însuşire a fiinţei umane de a efectua eforturi variate;
c. calitate a omului înnăscută şi dobândită de a reacţiona cu
ajutorul aparatului locomotor la stimuli interni şi externi sub
forma unei mişcări.

10. Educaţia fizică este considerată ca fiind:


a. activitate umană care contribuie la integrarea socială a
individului;
b. activitate care valorifică toate formele de practicare a
exerciţiilor fizice, în direcţia urmăririi potenţialului biologic al
omului;
c. componentă a educaţiei generale care valorifică sistematic
ansamblul formelor de exersare, în scopul perfecţionării fiinţei umane.

88
11. Condiţia fizică se defineşte ca:
a. nivel al posibilităţilor motrice atins în procesul practicării
exerciţiilor fizice;
b. nivel ridicat al pregătirii fizice necesare valorificării
indicilor tehnici şi tactici ai sportivului în concurs;
c. reacţie voluntară a individului la situaţiile concrete în care se află.

12. Capacitatea motrică reprezintă:


a. capacitatea fizică;
b. gestul motric;
c. deprinderile motrice specifice.

13. Sistemul mijloacelor educaţiei fizice şi sportului se referă la:


a. factorii naturali de călire;
b. mijloacele de refacere a capacităţii de efort;
c. igiena individuală a celor care practică educaţia fizică şi
sportul.

14. Unul dintre primele şi principalele sisteme de educaţie


fizică este cel:
a. european;
b. german;
c. balcanic.

15. Iniţiatorul unuia dintre primele sisteme de educaţie fizică,


printre care este şi cel suedez, este:
a. Per Henrik Ling;
b. Francesco Amoros;
c. P. F. Leshaft.

16. Sistemul de educaţie fizică şi sport din România se


caracterizează prin:
a. spiritul sportiv în educaţie;
b. cunoaşterea biologică a omului în perioada sa de creştere;
c. capacitate de reglare şi autoreglare, la nivelul sistemului şi
subsistemelor sale.
89
17. Noţiunile de bază ale domeniului educaţiei fizice şi
sportului includ:
a. competiţia sportivă;
b. exerciţiul fizic;
c. clubul sportiv.

18. Obiectivele generale ale activităţii de educaţie fizică


vizează:
a. realizarea educaţiei sportive;
b. cultivarea interesului pentru mişcarea fizică;
c. dobândirea unor cunoştinţe specifice ramurilor sportive.

19. Funcţiile educaţiei fizice şi sportului pot fi:


a. de integrare în colectiv;
b. asociate;
c. economico-materiale, specifice domeniului.

20. Între funcţiile specifice educaţiei fizice şi sportului se numără:


a. cea de emulaţie;
b. de perfecţionare a dezvoltării capacităţii motrice;
c. recreativă.

21. Care categorie a sportului stă la baza structurii piramidale a


sportului contemporan:
a. sportul de elită;
b. sportul la copii şi juniori;
c. sportul pentru toţi.

22. Între funcţiile asociate educaţiei fizice şi sportului se numără şi


cea:
a. de emulaţie;
b. de perfecţionare a dezvoltării capacităţii motrice;
c. economico-materială.

90
23. Dezvoltarea fizică armonioasă este:
a. o finalitate a domeniului;
b. obiectiv mediu;
c. obiectiv operaţional.

24. Funcţia igienică este o funcţie:


a. specifică;
b. biologică;
c. asociată.

25. Funcţia de emulaţie este:


a. asociată;
b. cale de obţinere a performanţei sportive;
c. o deprindere igienico-sanitară.

26. Finalităţile domeniului educaţiei fizice şi sportului sunt


legate de:
a. scopurile sociale şi politice ale societăţii;
b. baza materială existentă;
c. numărul cadrelor de specialitate ce activează în domeniul
sportului.

27. Taxonomia obiectivelor educaţiei fizice şi sportului asigură:


a. stabilirea importanţei obiectivelor educaţiei fizice şi sportului;
b. formularea şi ierarhizarea obiectivelor;
c. stabilirea valorii obiectivelor educaţiei fizice şi sportului.

28. Mijloacele de bază, specifice domeniului educaţiei fizice şi


sportului, cuprind:
a. exerciţiul fizic;
b. calităţile motrice;
c. gimnastica şi jocurile sportive.

91
29. Exerciţiul fizic este considerat:
a. răspunsul spontan la stimuli externi şi interni sub forma unei
mişcări;
b. actul motric repetat sistematic şi conştient;
c. toate formele de activitate fizică executate.

30. Mijloacele de bază, specifice domeniului educaţiei fizice şi


sportului, cuprind:
a. factorii naturali de călire;
b. mijloace specifice educaţiei integrale;
c. aparatura de specialitate specifică.

31. Exerciţiul fizic mai este considerat şi:


a. gest motric;
b. elementul principal al dezvoltării fizice;
c. deprindere motrică specifică.

32. Conţinutul exerciţiilor fizice reprezintă:


a. totalitatea deprinderile utilitar-aplicative;
b. calităţile motrice de bază;
c. totalitatea elementelor ce-l compun.

33. Tehnica exerciţiilor fizice este definită ca:


a. sistemul procedeelor tehnice specifice activităţii sportive;
b. calea de a obţine performanţa maximă;
c. mijloacele de refacere a organismului după efort.

34. Gimnastica văzută ca formă de practicare a exerciţiilor


fizice are ca ramură:
a. gimnastica şcolară;
b. gimnastica folosită pentru dezvoltarea calităţilor motrice;
c. gimnastica artistică.

92
35. Principalele obiective ale educaţiei fizice în perioada
preşcolară prevăd:
a. formarea deprinderilor igienice;
b. consolidarea calităţilor motrice;
c. crearea unei stări competiţionale sportive.

36. Principalele obiective ale educaţiei fizice şi sportului în


perioada de maturitate prevăd:
a. învăţarea coordonării mişcărilor;
b. formarea şi dezvoltarea trăsăturilor pozitive morale, de
personalitate;
c. pregătirea pentru educaţia sportivă.

37. Principalele caracteristici anatomo-funcţionale ale perioadei


şcolare mici vizează:
a. tonus muscular mai redus;
b. creierul atinge volumul optim de dezvoltare;
c. capacitatea vitală creşte de 4 ori.

38. Particularităţile anatomo-funcţionale ale perioadei şcolare


mijlocii (pubertară) prezintă:
a. creşterea greutăţii cordului staţionează;
b. muşchii se dezvoltă prin creşterea grosimii;
c. sistemul nervos se dezvoltă rapid.

39. Particularităţile anatomo-funcţionale ale perioadei şcolare


mari (post-pubertară) prezintă:
a. muşchii cresc în volum;
b. debitul cardiac scade;
c. tonusul muscular descreşte.

40. Exerciţiile fizice practicate sistematic contribuie şi la:


a. dezvoltarea fizică şi moral-spirituală a omului;
b. creşterea nivelului de trai al populaţiei;
c. dezvoltarea bazei materiale sportive.

93
41. Jocurile de mişcare mai sunt cunoscute şi ca:
a. jocuri de întrecere;
b. dinamice;
c. pregătitoare.

42. Creşterea fizică reprezintă:


a. perfecţionarea deprinderilor motrice;
b. schimbări în dimensiuni ale corpului;
c. schimbări în atitudinea participanţilor la activitatea motrică.

43. Arnold Thomas a fost cel ce a introdus, prin sistemul său de


educaţie fizică şi sport din Anglia, pentru prima dată:
a. necesitatea dezvoltării fizice armonioase;
b. crearea primei şcoli de gimnastică;
c. spiritul sportiv.

44. Per Henrik Ling a introdus prin sistemul său de educaţie


fizică şi sport din Suedia:
a. exerciţiile de gimnastică medicală;
b. exerciţii de gimnastică utilitar-aplicativă;
c. jocurile sportive.

45. Capacitatea motrică se poate clasifica astfel:


a. specifică;
b. independentă;
c. specială.

46. Francesco Amoros, iniţiatorul sistemului francez de educaţie


fizică, a scris lucrarea considerată şi astăzi ca una cu învăţăminte
şi recomandări metodice deosebite în domeniul educaţiei fizice:
a. Fiziologia exerciţiilor fizice;
b. Arta gimnastică;
c. Manual de educaţie, gimnastică şi morală.

94
47. Prin mijloacele educaţiei fizice, se acţionează pentru:
a. corectarea deficienţelor fizice;
b. asigurarea condiţiilor pentru un antrenament eficient;
c. creşterea performanţelor sportive.

48. Realizarea funcţiei de emulaţie urmăreşte:


a. dezvoltarea spiritului de autodepăşire;
b. dezvoltarea spiritului de colaborare între sportivi;
c. corectarea deficienţelor fizice.

49. Între elementele de bază, de conţinut ale exerciţiului fizic,


sunt incluse:
a. efortul psihic;
b. perfecţionarea calităţilor motrice;
c. învăţarea deprinderilor motrice.

50. Aprecierea formei exerciţiilor fizice se face după criterii ca:


a. succesiunea învăţării principalelor elemente tehnice;
b. amplitudinea segmentului corpului;
c. numărul elementelor tehnice învăţate.

51. Mişcarea sau motricitatea omului este definită ca fiind:


a. deplasarea unui segment al corpului faţă de celelalte;
b. calea principală de dezvoltare a calităţilor morale şi de voinţă;
c. principala metodă intuitivă folosită în procesul didactic de
educaţie fizică.

52. Funcţiile specifice educaţiei fizice şi sportului sunt:


a. de emulaţie;
b. perfecţionarea dezvoltării capacităţii motrice;
c. recreativă.

53. Sistemul educaţiei fizice şi sportului din ţara noastră cuprinde:


a. subsistemul educaţiei fizice;
b. subsistemul competiţional sportiv;
c. subsistemul activităţii de refacere după efortul din
antrenament şi concurs.

95
54. Procesul didactic în activitatea de educaţie fizică şi sport din
şcoală poate fi considerat ca fiind un:
a. proces permanent;
b. proces de învăţământ;
c. proces spontan.

55. Ce sunt principiile în educaţie fizică şi sport?


a. mijloace de bază ce asigură obţinerea performanţelor sportive;
b. legi şi noţiuni de bază;
c. căi de planificare a pregătirii sportive pe termen lung, mediu
şi scurt.

56. Cum sunt considerate principiile educaţiei fizice şi sportului?


a. permanente;
b. ocazionale;
c. generale.

57. Criteriile de clasificare ale exerciţiilor fizice sunt stabilite


după:
a. numărul participanţilor;
b. obiectivul final urmărit;
c. criteriul anatomic.

58. Cum poate fi definită calitatea motrică forţa?


a. capacitatea aparatului neuro-muscular de a învinge o
rezistenţă;
b. metoda de bază prin care se măresc fibrele musculare;
c. mijloc principal de mărire a duratei contracţiei musculare.

59. Care procedeu metodic asigură dezvoltarea calităţii motrice


forţa?
a. procedeul relaxării şi contracţiei musculare;
b. repetarea exerciţiilor în tempo maxim;
c. procedeul în circuit.

96
60. Care sunt formele de manifestare ale calităţii motrice
rezistenţa?
a. rezistenţa locală;
b. rezistenţa integrală;
c. rezistenţa în deplasare.

61. Care sunt formele de manifestare ale calităţii motrice


viteza?
a. viteza de execuţie;
b. viteza cu intensitate variabilă;
c. viteza mixtă.

62. Ce exprimă calitatea motrică îndemânarea?


a. execuţia mişcării cu intensitate supramaximală;
b. capacitatea de coordonare a corpului;
c. execuţia mişcării în tempouri alternative.

63. Care sunt formele de manifestare ale calităţii motrice


îndemânarea?
a. particulară;
b. generală;
c. mixtă.

64. Prin ce se caracterizează calitatea motrică mobilitatea?


a. limitarea spaţiului în care se efectuează mişcarea;
b. efectuarea unor mişcări cu amplitudine mare;
c. executarea exerciţiilor în condiţii variate.

65. Care sunt formele de manifestare ale calităţii motrice


mobilitatea?
a. în regimul altor calităţi motrice;
b. flexibilitate;
c. generală.

97
66. Care sunt procedeele metodice pentru dezvoltarea calităţii
motrice mobilitatea?
a. schimbarea ritmului de execuţie;
b. exerciţii cu partener;
c. exerciţii folosind simulatoare.

67. Cum mai este denumită calitatea motrică de bază


mobilitatea?
a. supleţe;
b. exerciţii de tip întindere;
c. capacitatea de coordonare neuro-musculară.

68. Care este forma de bază a planificării educaţiei fizice în


şcoală?
a. planul operativ de antrenament;
b. microciclul;
c. proiectul didactic.

69. Exerciţiile fizice folosite în şcoală în cadrul lecţiei de


educaţie fizică se clasifică, în funcţie de natura efortului fizic, astfel:
a. ciclice, aciclice şi combinate;
b. statice, dinamice şi mixte;
c. segmentare, globale şi parţiale.

70. Dezvoltarea fizică poate fi identificată cu:


a. actul motric;
b. pregătirea psihică;
c. pregătirea fizică.

71. Observarea vizuală externă a corpului se realizează prin:


a. examen somatoscopic;
b. examen antropometric;
c. kinetoterapie.

98
72. Exersarea frontală se utilizează atunci când se folosesc:
a. executări ale unor acţiuni tactice;
b. exerciţii din grupa acţiunilor de front şi formaţii;
c. executarea unor exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice.

73. În veriga Organizarea colectivului de elevi pot fi folosite


următoarele:
a. exerciţii din şcoala alergării şi săriturii;
b. parcursuri utilitar – aplicative;
c. ruperi de rânduri şi adunări în diferite formaţii.

74. Formaţia de lucru folosită în majoritatea cazurilor în veriga


Revenirea organismului după efort poate fi în:
a. coloana de gimnastică câte 4;
b. linie pe un rând;
c. cerc.

75. Una dintre etapele în formarea deprinderilor motrice este:


a. a consolidării, fixării deprinderilor motrice;
b. a evaluării deprinderilor motrice;
c. a consolidării, fixării calităţilor motrice.

76. La ce calitate motrică se referă definiţia: „capacitatea


omului (biologică şi psihică) de a învinge o rezistenţă exterioară
măsurată în kilograme, cu ajutorul halterelor şi dinamometriei” ?
a. rezistenţa;
b. forţa;
c. mobilitatea.

77. La ce calitate motrică se referă definiţia: „capacitatea


organismului de a efectua un lucru mecanic de o anumită intensitate,
un timp mai îndelungat, fără scăderea eficienţei activităţii depuse, în
condiţiile reprimării stării de oboseală” ?
a. viteza;
b. forţa;
c. rezistenţa.

99
78. La ce calitate motrică se referă definiţia: „capacitatea de a
executa o mişcare dată sau o suită de mişcări într-un timp cât mai scurt” ?
a. îndemânarea;
b. coordonarea;
c. viteza.

79. La ce calitate motrică se referă definiţia: „capacitatea de a


selecţiona şi efectua rapid şi corect acţiuni motrice, adecvate unor
situaţii neprevăzute, cu o eficienţă crescută” ?
a. mobilitatea;
b. îndemânarea;
c. viteza.

80. La ce calitate motrică se referă definiţia: „capacitatea


omului de a utiliza la maximum potenţialul anatomic de locomoţie
într-o anumită articulaţie sau în ansamblul articulaţiilor corpului,
concretizată prin efectuarea unor mişcări cu amplitudine mare” ?
a. îndemânarea;
b. coordonarea;
c. mobilitatea.

100
COMPLETAŢI SPAŢIILE PUNCTATE:

1. Antrenamentul sportiv este definit ca.……............ pedagogic.

proces

2. Competiţia sportivă reprezintă ....……............. de concursuri.

ansamblu

3. Ramura sportivă este ........……………........de exerciţii fizice.

sistem

4. Obiectivele generale ale activităţii de educaţie fizică vizează


cultivarea interesului pentru ...........……………………………..........

mişcare

5. Trăsătura principală a sportului este ………………...............

întrecerea

6. Funcţiile educaţiei ......……….........şi sportului pot fi asociate.

fizice

7. Examenul .......…............ este mijloc al metodei observaţiei


vizuale externe a corpului.

somatoscopic

8. Perioada..…………........... mică este cuprinsă între 7-11 ani.

şcolară

101
9. Calitatea motrică .............. se referă la rapiditatea efectuării
mişcării sau actului motric în unitatea de timp.

viteza

10. Ca procedeu metodic pentru dezvoltarea .............……… este


reacţia repetată la semnale ce apar inopinat sau la schimbarea situaţiei
ambientale.

vitezei

102
ADEVĂRAT/FALS

1. Sportul pentru toţi este categoria sportului care stă la baza


structurii piramidale a sportului contemporan.
a. Adevărat;
b. Fals.

2. Funcţia de emulaţie este funcţia asociată a educaţiei fizice.


a. Adevărat;
b. Fals.

3. Favorizarea proceselor de creştere şi optimizare a dezvoltării


fizice corporale este obiectiv specific al educaţiei fizice.
a. Adevărat;
b. Fals.

4. Funcţia igienică este o funcţie specifică.


a. Adevărat ;
b. Fals.

5. Exerciţiul fizic este mijloc de bază, specific al domeniului


educaţiei fizice şi sportive.
a. Adevărat;
b. Fals.

6. Capacitatea motrică nu cuprinde calităţile motrice.


a. Adevărat;
b. Fals.

7. Sistemul nervos se dezvoltă rapid în perioada şcolară mijlocie


(pubertară).
a. Adevărat;
b. Fals.

103
8. Dezvoltarea fizică include calităţile motrice.
a. Adevărat;
b. Fals.

9. Exerciţiile de dezvoltare fizică se pot executa doar în veriga


a III-a a lecţiei de educaţie fizică.
a. Adevărat;
b. Fals.

10. Jocul este o activitate imaginară.


a. Adevărat;
b. Fals.

104
TEMATICA DISCIPLINELOR SPORTIVE

TEORIA ŞI METODICA ATLETISMULUI

Bibliografie:
1. Petrescu, T.; Gheorghe, D.; Sabău, E. (2007), Atletism. Curs
de bază, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
2. Sabău, E. (2014), Atletism –baze generale. Curs în tehnologie
IFR, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

TEORIA ŞI METODICA BASCHETULUI

Bibliografie:
1. Popescu, F. (2010), Baschet. Curs de bază, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti.
2. Popescu, F. (2014), Baschet. Baze generale. Curs în
tehnologie IFR, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

TEORIA ŞI METODICA FOTBALULUI

Bibliografie:
1. Păun, D. (2010), Fotbal. Tehnică şi tactică, Editura Bren,
Bucureşti.
2. Miu, Ş.; Velea, F. (2002), Fotbal – specializare, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

TEORIA ŞI METODICA GIMNASTICII

Bibliografie:
1. Niculescu, G. (2014), Gimnastica de bază. Curs în tehnologie
IFR, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
2. Niculescu, G. (2011), Gimnastica acrobatică şi săriturile în
şcoală, Editura Bren, Bucureşti.

105
TEORIA ŞI METODICA HANDBALULUI

Bibliografie:
1. Cătună, G. C.; Alupoaie, M. (2012), Handbal. Curs în tehno-
logie IFR, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
2. Kunst, G. I.; Hnat, V. (2006), Handbal I, ediţia a II-a, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

TEORIA ŞI METODICA VOLEIULUI

Bibliografie:
1. Cojocaru, A.; Cojocaru, M. (2009), Volei – teorie şi practică,
Editura Bren, Bucureşti.
2. Cojocaru, A.; Cojocaru, M. (2014), Volei – baze generale.
Curs în tehnologie IFR, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti.

106
ÎNTREBĂRI DISCIPLINE SPORTIVE

EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

ALEGEŢI VARIANTA CORECTĂ:

ATLETISM

1. Oscilaţiile laterale se formează în:


a. plan frontal;
b. plan orizontal;
c. plan sagital.

2. Comenzile la startul de jos sunt:


a. Pe locuri! Gata! Pocnetul pistolului;
b. Pe locuri! Fiţi Gata! Pocnetul pistolului;
c. Pe locuri! Pocnetul pistolului.

3. Pasul săltat se efectuează:


a. cu desprindere de pe un picior şi aterizare pe acelaşi picior;
b. cu desprindere de pe un picior şi aterizare pe picior opus;
c. cu desprindere de pe un picior şi aterizare pe ambele picioare.

4. Cea mai importantă fază a săriturilor este:


a. elanul;
b. bătaia;
c. zborul.

5. În aruncarea mingii de oină forţele acţionează prin:


a. tracţiune;
b. împingere;
c. lansare.

6. Învăţarea săriturilor în atletism începe cu:


a. şcoala săriturii;
b. săritura în lungime cu 1 ½ paşi în zbor;
c. săritura în înălţime cu păşire.
107
7. În atletism succesiunea metodică a învăţării alergării de
semifond-fond începe cu:
a. învăţarea startului de sus (înalt);
b. învăţarea pasului alergător lansat de semifond-fond;
c. ritmul respirator.

8. În atletism succesiunea metodică a învăţării alergării de viteză


începe cu:
a. învăţarea startului de jos;
b.învăţarea pasului alergător de accelerare;
c. învăţarea pasului lansat de viteză.

9. Învăţarea săriturii în înălţime cu păşire se introduce în clasa:


a. a V-a;
b. a VI-a;
c. a VII-a.

10. Alegeţi denumirea corectă a exerciţiului:


a. alergare cu genunchii sus;
b. alergare cu genunchii la piept;
c. alergare cu genunchii ridicaţi.

108
BASCHET

1. Jocul de baschet este:


a. întrecere;
b. mijloc al educaţiei fizice;
c. domeniu de activitate.

2. Jocul de picioare este folosit în:


a. deplasarea în atac;
b. realizarea marcajului;
c. acţiunile tactice de atac.

3. Pasa cu două mâini de la piept directă este:


a. procedeu tehnic;
b. element tehnic;
c. combinaţie tactică.

4. Tehnica cu minge conţine:


a. schimbarea de direcţie, alergarea cu spatele;
b.aruncarea la coş, pasarea mingii;
c. jocul de picioare, aruncarea la coş, pivotarea.

5. Demarcajul este:
a. procedeu tehnic;
b.acţiune tactică individuală;
c. element tehnic.

6. În apărarea om la om agresivă se acţionează cu „marcaj”:


a. strâns;
b. larg;
c. la distanţă.

7. Depăşirea este:
a. acţiune tactică;
b. element tehnic;
c. procedeu tehnic.

109
8. Variantele apărării în inferioritate numerică sunt:
a. 1 contra 2 şi 2 contra 3;
b. 2 contra 1;
c. 3 contra 2.

9. Oprirea este:
a. procedeu tehnic;
b. element tehnic;
c. sistem de atac.

10. Aruncarea la coş din săritură este:


a. finalizarea acţiunii;
b. procedeu tehnic;
c. combinaţie tactică.

110
FOTBAL

1. Lovirea mingii cu capul reprezintă:


a. element tehnic;
b. procedeu tehnic;
c. ambele.

2. Lovirea mingii cu şiretul plin reprezintă:


a. element tehnic;
b. procedeu tehnic;
c. ambele.

3. Tehnica jocului de fotbal este împărţită în:


a. elemente tehnice cu mingea şi fără minge;
b. elemente tehnice specifice portarului;
c. ambele.

4. Care enunţ nu se regăseşte în programa de educaţie fizică la


nivelul clasei a V-a?
a. lovirea mingii cu latul şi cu şiretul plin;
b. conducerea mingii cu piciorul de bază;
c. lovirea mingii cu capul din plonjon.

5. Care sunt caracteristicile tehnicii?


a. accesibilă, evolutivă, spectaculozitate;
b. precisă, suplă, subtilă;
c. ambele variante.

6. Care sunt cele mai frecvente greşeli în realizarea unei


protejări a mingii?
a. împingerea adversarului, neglijând controlul mingii, poziţia
fundamentală înaltă, destabilizând echilibrul;
b. menţinerea şi conducerea mingii pe partea adversarului;
c. ambele.

111
7. În conducerea mingii, poziţia corpului trebuie să fie:
a. trunchiul aplecat cu braţele îndoite cu rol de echilibru;
b. piciorul de sprijin este întins;
c. ambele variante.

8. Care este elementul central în reuşita unei mişcări înşelătoare


(fenta)?
a. aşteptarea acţiunii adversarului;
b. schimbarea centrului de greutate, rapid şi cu centrul de
greutate coborât;
c. ambele variante.

9. Care sunt caracteristicile tacticii?


a. raţionalitate, elasticitate, spectaculozitate;
b. evolutivitate, raţionalitate, elasticitate;
c. precisă, suplă, subtilă.

10. Dimensiunile terenului de joc:


a. L-90-120m, l-45-90 m;
b. L-105m, l-68 m;
c. ambele variante.

112
GIMNASTICĂ

1. Care sunt poziţiile statice cu caracter de mare mobilitate?


a. podul, sfoara, semisfoara;
b. sfoara, cumpăna, podul;
c. podul, stând pe cap, sfoara.

2. Care sunt poziţiile statice de echilibru şi forţă cu corpul


răsturnat?
a. stând pe mâini, stând pe cap, sfoara, semisfoara;
b. stând pe omoplaţi, stând pe antebraţe, stând pe cap, stând
pe mâini;
c. stând pe omoplaţi, stând pe antebraţe, stând pe cap, podul.

3. Grupa rostogolirilor cuprinde următoarele rostogoliri:


a. cu ghemuire, cu picioarele depărtate, stând pe cap, cilindru;
b. cu picioarele întinse şi apropiate, cu ghemuire, cilindru, rulare;
c. cu ghemuire, cu picioarele depărtate, cu picioarele întinse
şi apropiate, cilindru.

4. Săriturile cu sprijin sunt:


a. artistice, directe;
b. cu răsturnare, simple;
c. directe, cu răsturnare.

5. Care sunt bazele generale ale mişcărilor?


a. direcţie precisă, amplitudine maximă, repere temporale;
b. repere temporale, capacitate coordinativă, grad de încordare,
amplitudine;
c. direcţie precisă, amplitudine maximă, repere temporale,
grad de încordare şi relaxare, capacitate coordinativă.

6. Care sunt mişcările capului?


a. aplecare, îndoire, răsucire;
b. rotare, extensie, aplecare;
c. aplecare, răsucire, rotare.

113
7. Care sunt poziţiile fundamentale în gimnastică?
a. stând, pe genunchi, aşezat, culcat facial, atârnat, sprijin;
b. stând, pe genunchi, aşezat, culcat, atârnat, sprijin;
c. stând, aşezat, culcat, sprijin, culcat costal.

8. Fazele săriturilor cu sprijin sunt:


a. elanul, bătaia pe trambulină, primul zbor, zborul al 2-lea,
aterizarea;
b. elanul, bătaia pe trambulină, primul zbor, impulsul mâinilor
pe aparat, zborul al 2-lea, aterizarea;
c. elanul, bătaia pe trambulină, impulsul mâinilor pe aparat,
zborul al 2-lea, aterizarea.

9. Deprinderile aplicativ-utilitare sunt:


a. târâre, escaladare, sărituri, căţărare;
b. târâre, căţărare, escaladare, ridicare şi transport;
c. căţărare, escaladare, aruncare-prindere, târâre.

10. În opinia specialiştilor, ramurile gimnasticii sunt:


a. gimnastica de bază, gimnastica ritmică, gimnastica aplicată;
b. gimnastica acrobatică, gimnastica aerobică, gimnastica de
performanţă;
c. gimnastica de bază, gimnastica de performanţă, gimnastica
aplicată.

114
HANDBAL

1. Pentru învăţarea deplasării în teren în poziţia fundamentală de


apărare folosim exerciţiul:
a. schimbări de direcţie cu dribling şi retragere spre propriul
semicerc;
b. mişcarea specifică a jucătorilor între linia semicercului de
6 m şi cea de 9 m;
c. executarea repetată a deplasărilor specifice vârfului de contraatac.

2. Paravanul reprezintă acţiunea tactică:


a. realizată în atac;
b. cu ajutorul căreia se blochează mingiile aruncate spre poartă;
c. de mascare a schimburilor de oameni din teren.

3. A doua fază a apărării este:


a. apărarea în sistem;
b. organizarea apărării;
c. zona temporară.

4. Prinderea mingii venită din urmă este un procedeu tehnic de


prindere a mingii, care se foloseşte cu precădere:
a. în faza a III-a a atacului;
b. în faza a II-a a apărării;
c. în faza I a atacului.

5. Care este durata efectivă de joc a unui meci de handbal


(exceptând scorul egal)?
a. 2 reprize a 30 minute cu pauză de 10 minute;
b. 2 reprize a 25 minute cu pauză de 10 minute;
c. 2 reprize a 30 minute cu pauză de 15 minute.

6. În cadrul fazei a IV-a a atacului, sistemele de joc pot fi


aplicate în două forme:
a. atacul poziţional şi în circulaţie;
b. atacul agresiv şi defensiv;
c. atacul susţinut şi direct.

115
7. Ce tip de efort este prezent într-un joc de handbal?
a. efort de tip maximal;
b. efort de tip submaximal;
c. ambele.

8. Marcajul adversarului este de trei feluri:


a. simplu, complex, mixt;
b. la supraveghere, strâns, la intercepţie;
c. aproape, la intercepţie, la distanţă.

9. Prinderea mingii este:


a. o acţiune tactică;
b. un procedeu tehnic de bază în jocul de handbal;
c. un element tehnic de bază în jocul de handbal.

10. Jocul de handbal îmbină deprinderile motrice de bază:


a. alergare, săritură, târâre şi prindere;
b. alergare, căţărare, prindere şi aruncare;
c. alergare, săritură, prindere şi aruncare.

116
VOLEI

1. Elementele specifice atacului sunt:


a. serviciul, preluarea din servici, ridicarea şi atacul;
b. serviciul, ridicarea şi lovitura de atac;
c. atacul, blocajul şi apărarea.

2. Elementele specifice apărării sunt:


a. preluarea, blocajul, plonjonul, autodublajul;
b. blocajul, preluarea, ridicarea, atacul;
c. serviciul, preluarea, ridicarea, atacul.

3. Contactul cu mingea în calota superioară se face la:


a. serviciul de sus din faţă planat;
b. la serviciul de jos din faţă;
c. la serviciul de sus din faţă în forţă.

4. Ridicarea peste cap se foloseşte pentru:


a. aşezarea în teren ne obligă să o folosim;
b.un scop tactic;
c. a avea mai multe opţiuni de atac.

5. Care sunt componentele mecanismului de bază al loviturii de atac?


a. elan, bătaie, săritură, lovitură de atac, aterizare;
b. elan, desprindere, zbor, lovitură de atac;
c. desprindere, săritură, lovitură de atac, aterizare.

6. Care este scopul preluării din servici?


a. de a o transmite către ridicătorul propriu;
b. de a respinge mingea;
c. de a o transmite peste fileu.

7. Tactica individuală în apărare include:


a. blocajul, autodublajul şi apărarea;
b. preluarea, atacul şi ridicarea;
c. preluarea din servici şi atac, blocajul, autodublajul, plonjonul.

117
8. Care sunt caracteristicile modelului I de joc?
a. nu există niciuna;
b. ridicătorul este în Z3 şi Z6 avansat;
c. ridicătorul este în Z2 şi Z6 avansat.

9. Care sunt metodele cu care se operează în învăţarea voleiului?


a. metoda globală;
b. metoda analitică;
c. toate.

10. Etapele învăţării în jocul de volei sunt:


a. iniţiere, fixare, consolidare şi perfecţionare;
b. iniţiere, consolidare, automatizare, valorificare;
c. iniţiere, fixare, consolidare, perfecţionare şi valorificare.

118
PROGRAMUL DE STUDII
KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE
SPECIALĂ

119
120
TEMATICA

EVALUARE ARTICULARĂ ŞI MUSCULARĂ


ÎN KINETOTERAPIE

1. Evaluarea articulară şi musculară a membrului superior:


 evaluarea articulară şi musculară a umărului;
 evaluarea articulară şi musculară a cotului;
 evaluarea antebraţului (prono-supinaţia);
 evaluarea articulară şi musculară a pumnului şi mâinii;
 evaluarea mâinii.

2. Evaluarea articulară şi musculară a membrului inferior:


 evaluarea articulară şi musculară a şoldului;
 evaluarea articulară şi musculară a genunchiului;
 evaluarea articulară şi musculară a gambei, gleznei şi
piciorului;
 evaluarea coloanei vertebrale pe segmente - bilanţul muscular.

Bibliografie :

 (B1) Elena-Luminiţa Sidenco (2005), Ghid practic de


evaluare articulară şi musculară în kinetoterapie – în ajutorul
absolvenţilor pentru pregătirea examenului de licenţă, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
 (B2) Elena-Luminiţa Sidenco (2003), Evaluarea articulară şi
musculară a membrului superior – aplicaţii în kinetoterapie şi în
medicina sportivă, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
 (B3) Elena-Luminiţa Sidenco (2003), Coloana vertebrală şi
membrul inferior – evaluare mioarticulară în kinetoterapie şi
medicină sportivă, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

121
KINETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNILE ORTOPEDICO-
TRAUMATICE ŞI NEUROLOGICE

1. Kinetoterapia în afecţiunile ortopedico-traumatice ale coloanei


vertebrale:
 kinetoterapia în algiile lombare;
 kinetoterapia în leziunile posttraumatice ale coloanei vertebrale;
 kinetoterapia în tulburările de statică vertebrală.

2. Kinetoterapia în afecţiunile ortopedico-traumatice ale membrului


superior:
 afecţiunile posttraumatice ale umărului;
 afecţiunile posttraumatice ale cotului;
 afecţiunile posttraumatice ale mâinii.

3. Kinetoterapia în afecţiunile ortopedico-traumatice ale membrului


inferior:
 afecţiunile posttraumatice la nivelul şoldului;
 afecţiunile posttraumatice ale genunchiului;
 afecţiunile posttraumatice ale gleznei şi piciorului.

4. Kinetoterapia în afecţiunile neurologice centrale şi periferice:


 semiologia generală a bolilor neurologice;
 programul kinetic în principalele suferinţe nervos-centrale;
 programul de kinetoterapie în paraliziile principalilor nervi
periferici.

Bibliografie:

 (B1) Cristian Budică (2005), Kinetoterapia în afecţiunile


ortopedico-traumatice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
 (B2) Tudor Sbenghe (2003), Kinetologie profilactică,
terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti.
 Elena-Luminiţa Sidenco (2012), Bazele kinetoterapiei în
neurologie - în scheme şi imagini, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti.

122
ÎNTREBĂRI

KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE SPECIALĂ

ALEGEŢI VARIANTA CORECTĂ:

1. Abducţia braţului până la 90º este realizată de muşchiul / muşchii:


a. mare dorsal, deltoid;
b. supraspinos, deltoid;
c. deltoid, subspinos.

2. Abducţia orizontală a braţului este realizată de muşchiul / muşchii:


a. mare dorsal;
b. mare rotund;
c. deltoid.

3. Abducţia orizontală a umărului se evaluează între:


a. 0º - 180º;
b. 0º - 45º;
c. 0º - 90º .

4. Abducţia şoldului are o amplitudine de mişcare:


a. 0º - 90º;
b. 0º - 45º;
c. 0º - 100º.

5. Adducţia omoplatului este realizată de muşchiul / muşchii:


a. trapez, mare rotund, mic rotund;
b. trapez, mare romboid, mic romboid;
c. trapez, mare rotund, mare romboid.

6. Adducţia orizontală a braţului are o amplitudine de mişcare de:


a. 0º - 90º;
b. 0º - 45º;
c. 0º - 95º.

123
7. Adducţia orizontală a braţului este realizată de:
a. mare dorsal;
b. mare rotund;
c. mare pectoral.

8. Adducţia şoldului are o amplitudine de mişcare între:


a. 45º şi 0º;
b. 90º şi 0º;
c. 100º şi 0º.

9. Adducţia şoldului este realizată de:


a. mare adductor, mic adductor, lung adductor, pectineu,
drept intern;
b. mare adductor, mic adductor, lung adductor, psoasiliac, drept
intern;
c. mare adductor, mic adductor, lung adductor, pectineu, drept
extern.

10. Amplitudinea de mişcare a rotaţiei externe a braţului este de:


a. 0º - 90º;
b. 0º - 180º;
c. 90º - 180º.

11. Amplitudinea de mişcare a rotaţiei interne a braţului este de:


a. 0º - 90º;
b. 0º - 180º;
c. 0º - 70º .

12. Coborârea şi adducţia omoplatului este realizată de muşchiul/


muşchii:
a. trapez porţiune inferioară;
b. trapez porţiune superioară;
c. supraspinosul.

124
13. Conform scalei numerice adoptate de National Foundation
for Infantile Paralysis, 1 exprimă:
a. paralizia completă a muşchiului;
b. mişcarea completă realizată împotriva gravitaţiei;
c. contracţia musculară slabă, palpabilă, dar ineficace pentru
mişcarea urmărită.

14. Conform scalei numerice adoptate de National Foundation


for Infantile Paralysis, 5 exprimă:
a. forţa unui muşchi normal;
b. paralizia completă a muşchiului;
c. contracţia musculară slabă, palpabilă, dar ineficace pentru
mişcarea urmărită.

15. Evaluarea flexiei trunchiului pentru forţa 3 presupune ca


poziţia de start a pacientului să fie:
a. decubit lateral, mâinile întinse în faţă;
b. decubit dorsal, mâinile sub cap;
c. decubit dorsal, mâinile pe lângă corp.

16. Evaluarea flexiei cotului, forţa 2, presupune ca poziţia de


start a pacientului să fie:
a. decubit dorsal, braţul în abducţie 90º şi rotaţie externă,
braţul fixat;
b. decubit dorsal, braţul în abducţie 90º şi rotaţie internă, braţul
fixat;
c. aşezat, braţul atârnat şi antebraţul în supinaţie, braţul fixat.

17. Evaluarea flexiei trunchiului pentru forţa 5 presupune ca


poziţia de start a pacientului să fie:
a. decubit lateral, mâinile întinse în faţă;
b. decubit dorsal, mâinile sub cap;
c. decubit dorsal, mâinile pe lângă corp.

125
18. Evaluarea rotaţiei trunchiului pentru forţa 2 presupune ca
poziţia de start a pacientului să fie:
a. aşezat, braţele pe lângă trunchi;
b. decubit dorsal, braţele încrucişate;
c. decubit ventral, braţele pe lângă corp.

19. Eversia piciorului este realizată de:


a. lung peronier lateral, scurt peronier lateral;
b. tibialul anterior, tibialul posterior;
c. gemenii, solearul.

20. Eversia piciorului are o amplitudine de mişcare de:


a. 0º - 25º;
b. 0º - 15º;
c. 0º - 300.

21. Extensia braţului este realizată de muşchiul / muşchii:


a. deltoid, coracobrahial, biceps;
b. mare dorsal, mare rotund, deltoid;
c. mare rotund, triceps, subscapular.

22. Extensia coloanei toracale şi lombare, forţa 2:


a. decubit ventral, bazinul susţinut, pacientul execută mişcarea
pe toată amplitudinea;
b. decubit ventral, bazinul susţinut, pacientul execută
mişcarea pe amplitudine limitată;
c. decubit lateral, pacientul execută mişcarea pe amplitudine limitată.

23. Extensia cotului are o amplitudine de mişcare între:


a. 145º-160º şi 0º;
b. 180 º şi 0º;
c. 120º şi 0º.

24. Extensia cotului este realizată de:


a. mare dorsal, mare rotund;
b. triceps, anconeu;
c. trapez, mare romboid.
126
25. Extensia cotului pentru forţa 3, 4, 5 presupune ca pacientul
să aibă poziţia de start:
a. decubit dorsal, braţul flectat la 90º, cotul flectat;
b. decubit dorsal, braţul în abducţie 90º şi rotaţie externă, cotul
în flexie;
c. decubit dorsal, braţul în abducţie 90º şi rotaţie internă, cotul
în flexie.

26. Extensia gâtului este limitată de:


a. tensiunea muşchilor anteriori ai cefei;
b. tensiunea ligamentului galben;
c. tensiunea muşchilor posteriori ai cefei.

27. Extensia gâtului este realizată de muşchii:


a. trapez fascicul superior, mare complex, mic complex, splenius
al capului, splenius al gâtului, muşchii spinali, transversul gâtului,
spinalul capului, spinalul gâtului, digastricul nucal;
b. trapez fascicul inferior, mare complex, mic complex, splenius
al capului, splenius al gâtului, muşchii spinali, transversul gâtului,
spinalul capului, spinalul gâtului, digastricul nucal;
c. trapez fascicul mijlociu, mare complex, mic complex, splenius
al capului, splenius al gâtului, muşchii spinali, transversul gâtului,
spinalul capului, spinalul gâtului, digastricul nucal.

28. Extensia genunchiului are o amplitudine de mişcare de:


a. 120º - 130º şi 0º;
b. 180º şi 0º;
c. 160º şi 0º.

29. Extensia genunchiului este realizată de:


a. cvadriceps femural, drept anterior, cruralul, vastul intern,
vastul extern;
b. cvadriceps femural, drept anterior, croitor, vastul intern,
vastul extern;
c. cvadriceps femural, drept anterior, cruralul, vastul extern,
vastul lateral.

127
30. Extensia pumnului are o amplitudine de mişcare de:
a. 0º - 90º;
b. 0º - 70º;
c. 0º - 100º;

31. Extensia pumnului este realizată de:


a. primul radial, al doilea radial, cubitalul anterior;
b. primul radial, al doilea radial, cubitalul posterior;
c. primul radial, al doilea radial, marele palmar.

32. Extensia şoldului are o amplitudine de mişcare, de la linia


mediană, de:
a. 0º şi 10º - 15º;
b. 0º şi 20º;
c. 0º şi 25º.

33. Extensia şoldului este realizată de muşchiul/muşchii:


a. mare fesier, semitendinos, semimembranos, biceps brahial;
b. mare fesier, semitendinos, semimembranos, biceps crural;
c. mic fesier, semitendinos, semimembranos, biceps crural.

34. Extensia trunchiului este realizată de muşchii:


a. ilio-costal dorsal, lungul dorsal, spino-spinosul spatelui;
b. marele drept abdominal, transversul spinal, lungul dorsal;
c. marele oblic abdominal, marele drept abdominal.

35. Flexia braţului este realizată de muşchiul/muşchii:


a. mare dorsal, trapez;
b. trapez, anconeu;
c. deltoid, coracobrahial.

36. Flexia cotului este realizată de muşchiul/muşchii:


a. biceps brahial, coracobrahial, scurt supinator;
b. biceps brahial, brahial anterior, lung supinator;
c. biceps brahial, brahial posterior, lung supinator.

128
37. Flexia dorsală a gleznei este realizată de:
a. gambierul (tibialul) anterior;
b. gambierul (tibialul) posterior;
c. tibialul posterior.

38. Flexia gâtului este limitată de:


a. tensiunea muşchilor posteriori ai cefei;
b. tensiunea muşchilor anteriori ai cefei;
c. apropierea apofizelor spinoase.

39. Flexia genunchiului are o amplitudine de mişcare de:


a. 0º - 180º;
b. 0º - 130º;
c. 0º - 160º.

40. Flexia genunchiului este realizată de:


a. biceps femural porţiunea scurtă, semimembranos, semitendinos;
b. biceps femural porţiunea lungă, semimembranos, semitendinos;
c. biceps femural porţiunea lungă, biceps femural porţiunea
scurtă, semimembranos, semitendinos.

41. Flexia plantară a gleznei are o amplitudine de mişcare de:


a. 0º - 45º;
b. 0º - 90º;
c. 0º - 25º.

42. Flexia plantară este realizată de:


a. gemeni, solear, tibial anterior;
b. gemeni, solear, tibial posterior;
c. gemeni, solear, lung extensor degete.

43. Flexia pumnului are o amplitudine a mişcării de:


a. 0º - 90º;
b. 0º - 120º;
c. 0º - 50º.

129
44. Flexia pumnului este realizată de:
a. cubital anterior, mare palmar;
b. cubital posterior, mare palmar;
c. cubital posterior, mic palmar.

45. Flexia şoldului are o amplitudine de mişcare de:


a. 0º - 180º;
b. 0º - 150º;
c. 0º - 125º.

46. Flexia şoldului este realizată de muşchiul/muşchii:


a. ilio-psoas;
b. fesier mijlociu;
c. fesier mare.

47. Flexia trunchiului este realizată de muşchii:


a. marele drept abdominal;
b. marele dorsal;
c. marele complex.

48. Înclinaţia cubitală a pumnului măsoară:


a. 0º - 10º;
b. 0º - 20º;
c. 0º - 30º.

49. Înclinaţia radială a pumnului măsoară:


a. 0º - 30º;
b. 0º - 20º;
c. 0º - 10º.

50. Inversia piciorului este realizată de:


a. tibialul posterior, lung extensor degete;
b. tibialul posterior, lung flexor degete;
c. tibialul anterior, lung extensor degete.

130
51. Inversia piciorului are o amplitudine de:
a. 0º - 15º;
b. 0º - 10º;
c. 0º - 35º.

52. Mişcarea de adducţie a omoplatului este stabilizată de:


a. greutatea trunchiului pacientului;
b. greutatea trunchiului examinatorului;
c. greutatea membrului superior al examinatorului.

53. Mişcarea de eversie a piciorului este limitată de:


a. tensionarea ligamentelor externe ale tarsului;
b. tensionarea ligamentelor interne ale tarsului;
c. contactul oaselor tarsului pe marginea internă.

54. Mişcarea de eversie a piciorului este stabilizată de:


a. greutatea trunchiului pacientului;
b. greutatea gambei pacientului;
c. greutatea membrului superior al examinatorului.

55. Muşchii principali care realizează flexia gâtului sunt:


a. sterno-cleido-mastoidianul;
b. trapezul fibre inferioare;
c. deltoidul.

56. Muşchiul principal care realizează abducţia şoldului este:


a. fesierul mijlociu;
b. fesierul mic;
c. fesierul mare.

57. Pentru a evalua adducţia orizontală a braţului, forţa 3, poziţia


de start a pacientului este:
a. pacient şezând, cu braţul aşezat pe masă, 90º abducţie;
b. decubit dorsal, braţul în abducţie 90º;
c. decubit ventral, braţul în abducţie 90º.

131
58. Pentru a evalua extensia gâtului, forţa 4,5, rezistenţa se
aplică pe:
a. occiput;
b. frunte;
c. trunchi.

59. Pentru a evalua extensia genunchiului, forţa 1, poziţia


pacientului este:
a. aşezat, gambele atârnate, bazinul fixat;
b. decubit dorsal, genunchiul flectat şi susţinut;
c. decubit lateral, gamba de deasupra susţinută.

60. Pentru a evalua extensia genunchiului, forţa 2, poziţia


pacientului este:
a. aşezat, gambele atârnate, bazinul fixat;
b. decubit dorsal, genunchiul flectat şi susţinut;
c. decubit lateral, gamba de deasupra susţinută.

61. Pentru a evalua flexia gâtului, forţa 4,5, rezistenţa se aplică pe:
a. occiput;
b. frunte;
c. trunchi.

62. Pentru a evalua flexia genunchiului, forţa 1, poziţia


pacientului este:
a. decubit ventral, genunchiul uşor flectat şi gamba susţinută;
b. decubit lateral, gambele extinse şi cea superioară susţinută;
c. decubit dorsal, genunchiul uşor flectat.

63. Pentru a evalua flexia genunchiului, forţa 4,5, poziţia


pacientului este:
a. decubit ventral, genunchiul uşor flectat şi gamba susţinută;
b. decubit lateral, gambele extinse şi cea superioară susţinută;
c. decubit ventral, gambele în extensie, bazinul fixat.

132
64. Pentru a testa abducţia şoldului, forţa 2, poziţia de start a
pacientului este:
a. decubit lateral, membrul inferior flectat puţin peste linia
mediană;
b. decubit dorsal, membrele inferioare în extensie;
c. decubit dorsal, membrele inferioare flectate.

65. Pentru a testa abducţia şoldului, forţa 4,5, poziţia de start a


pacientului este:
a. decubit lateral, membrul inferior flectat puţin peste linia
mediană;
b. decubit dorsal, membrele inferioare în extensie;
c. decubit dorsal, membrele inferioare flectate.

66. Pentru a testa adducţia omoplatului, forţa 3,4,5, pacientul se află în:
a. decubit lateral, braţul în abducţie 90º şi rotaţie externă;
b. decubit ventral, braţul în abducţie 90º şi rotaţie externă;
c. decubit ventral, braţul în abducţie 90º şi rotaţie internă.

67. Pentru a testa adducţia şoldului, forţa 2, poziţia de start a


pacientului este:
a. decubit lateral, un membru inferior rămâne pe masă şi celălalt
este susţinut de examinator cu o abducţie de 25º;
b. decubit dorsal, membrele inferioare în abducţie 45º;
c. decubit ventral, membrele inferioare în adducţie.

68. Pentru a testa adducţia şoldului, forţa 3,4,5, poziţia de start a


pacientului este:
a. decubit lateral, un membru inferior rămâne pe masă şi
celălalt este susţinut de examinator cu o abducţie de 25º;
b. decubit dorsal, membrele inferioare în abducţie 45º;
c. decubit ventral, membrele inferioare în adducţie.

69. Pentru a testa extensia braţului, forţa 1, pacientul se află în:


a. aşezat;
b. decubit ventral;
c. decubit dorsal.
133
70. Pentru a testa extensia braţului, forţa 2, pacientul se află în:
a. decubit dorsal;
b. decubit lateral;
c. decubit ventral.

71. Pentru a testa extensia coloanei lombare, forţa 4,5, se opune


rezistenţă:
a. pe partea superioară a toracelui;
b. pe partea inferioară a toracelui;
c. pe bazin.

72. Pentru a testa extensia coloanei toracale, forţa 4,5, se opune rezistenţă:
a. pe partea superioară a toracelui;
b. pe partea inferioară a toracelui;
c. pe bazin.

73. Pentru a testa flexia braţului, forţa 2, pacientul se află în:


a. aşezat;
b. decubit lateral;
c. decubit dorsal.

74. Pentru a testa flexia braţului, forţa 1, pacientul se află în:


a. aşezat;
b. decubit lateral;
c. decubit dorsal.

75. Pentru a testa flexia pumnului, forţa 2, poziţia de start a


pacientului este:
a. aşezat, antebraţul în supinaţie;
b. aşezat, antebraţul în pronaţie;
c. aşezat, antebraţul susţinut şi aşezat pe marginea sa internă.

76. Pentru a testa flexia şoldului, forţa 2, poziţia de start a


pacientului este:
a. poziţie aşezat, gambele atârnate, bazinul fixat;
b. decubit lateral, membrul inferior de deasupra susţinut;
c. decubit dorsal, membrul inferior susţinut.
134
77. Pentru a testa ridicarea bazinului, forţa 3, poziţia de start a
pacientului este:
a. decubit ventral sau decubit lateral;
b. decubit dorsal sau ortostatism;
c. ortostatism sau decubit lateral.

78. Pentru a testa ridicarea omoplatului, forţa 2, pacientul se află în:


a. decubit dorsal;
b. decubit ventral;
c. aşezat.

79. Pentru a testa rotaţia externă a braţului, forţa 2, pacientul se


află în:
a. decubit ventral, braţul în abducţie 90º, aşezat pe masă,
antebraţul atârnat vertical la marginea mesei;
b. decubit dorsal, braţul în abducţie 90º, aşezat pe masă,
antebraţul atârnat vertical la marginea mesei;
c. decubit ventral, membrul superior atârnat la marginea
mesei în rotaţie internă.

80. Pentru a testa rotaţia externă a şoldului, forţa 2, poziţia de


start a pacientului este de:
a. decubit lateral;
b. decubit dorsal;
c. aşezat, gambele atârnate.

81. Pentru a testa rotaţia în jos şi adducţia omoplatului, forţa 2,


pacientul se află în:
a. decubit ventral, braţul în rotaţie internă şi adducţie la spate;
b. decubit ventral, braţul în abducţie 90º;
c. aşezat, braţul în rotaţie internă şi adducţie la spate.

82. Pentru a testa rotaţia în sus şi abducţia omoplatului, forţa 2,


pacientul este în:
a. decubit dorsal;
b. decubit ventral;
c. aşezat.
135
83. Pentru a testa rotaţia în sus şi abducţia omoplatului, forţa
3,4,5, pacientul este în:
a. decubit dorsal;
b. decubit ventral;
c. aşezat.

84. Pentru evaluarea extensiei şoldului, forţa 4,5, poziţia pacientului


este:
a. decubit lateral, coapsa flectată, genunchiul în extensie;
b. decubit dorsal, genunchiul în extensie;
c. decubit ventral, genunchiul în extensie sau flectat.

85. Pentru testarea flexiei plantare, forţa 3 se realizează:


a. în ortostatism, pe membrul de examinat, repetă de 4-5 ori
flexia plantară;
b. în ortostatism, pe membrul de examinat, repetă de 4-5 ori
flexia plantară şi oboseşte;
c. în ortostatism, pe membrul de examinat, realizează o dată
flexia plantară.

86. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Adducţia omoplatului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. trapez, mare rotund, mic rotund;
b. trapez, mare romboid, mic romboid;
c. trapez, mare rotund, mare romboid.

87. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Abducţia braţului până la 90º nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. mare dorsal, deltoid;
b. supraspinos, deltoid;
c. deltoid, subspinos.

88. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Abducţia orizontală a umărului nu se evaluează între:
a. 0º - 180º;
b. 0º - 45º;
c. 0º - 90º.

136
89. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Abducţia orizontală a braţului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. mare dorsal;
b. mare rotund;
c. deltoid.

90. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Adducţia orizontală a braţului nu are o amplitudine de mişcare de:
a. 0º - 90º;
b. 0º - 45º;
c. 0º - 95º.

91. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Adducţia orizontală a braţului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. mare dorsal;
b. mare rotund;
c. mare pectoral.

92. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Amplitudinea de mişcare a rotaţiei externe a braţului nu este de:
a. 0º - 90º;
b. 0º - 180º;
c. 90º - 180º.

93. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Amplitudinea de mişcare a rotaţiei interne a braţului nu este de:
a. 0º - 90º;
b. 0º - 180º;
c. 0º - 70º.

94. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Abducţia şoldului nu are o amplitudine de mişcare de:
a. 0º - 90º;
b. 0º - 45º;
c. 0º - 100º.

137
95. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Adducţia şoldului nu are o amplitudine de mişcare între:
a. 45º şi 0º;
b. 90º şi 0º;
c. 100º şi 0º.

96. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Adducţia şoldului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. mare adductor, mic adductor, lung adductor, pectineu,
drept intern;
b. mare adductor, mic adductor, lung adductor, psoasiliac, drept intern;
c. mare adductor, mic adductor, lung adductor, pectineu, drept extern.

97. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Conform scalei numerice adoptate de National Foundation for
Infantile Paralysis, 1 nu exprimă:
a. paralizia completă a muşchiului;
b. mişcarea completă realizată împotriva gravitaţiei;
c. contracţia musculară slabă, palpabilă, dar ineficace pentru
mişcarea urmărită.

98. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Conform scalei numerice adoptate de National Foundation for
Infantile Paralysis, 5 nu exprimă:
a. forţa unui muşchi normal;
b. paralizia completă a muşchiului;
c. contracţia musculară slabă, palpabilă, dar ineficace pentru
mişcarea urmărită.

99. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Coborârea şi adducţia omoplatului nu sunt realizate de muş-
chiul/muşchii:
a. trapez porţiune inferioară;
b. trapez porţiune superioară;
c. supraspinosul.

138
100. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Extensia gâtului nu este limitată de:
a. tensiunea muşchilor anteriori ai cefei;
b. tensiunea ligamentului galben;
c. tensiunea muşchilor posteriori ai cefei.

101. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Extensia gâtului nu este realizată de muşchii:
a. trapez fascicul superior, mare complex, mic complex,
splenius al capului, splenius al gâtului, muşchii spinali, transversul
gâtului, spinalul capului, spinalul gâtului, digastricul nucal;
b. trapez fascicul inferior, mare complex, mic complex, splenius
al capului, splenius al gâtului, muşchii spinali, transversul gâtului,
spinalul capului, spinalul gâtului, digastricul nucal;
c. trapez fascicul mijlociu, mare complex, mic complex, splenius al
capului, splenius al gâtului, muşchii spinali, transversul gâtului, spinalul
capului, spinalul gâtului, digastricul nucal.

102. Evaluarea flexiei trunchiului pentru forţa 3 presupune ca


poziţia de start a pacientului să fie:
a. decubit lateral, mâinile întinse în faţă;
b. decubit dorsal, mâinile sub cap;
c. decubit dorsal, mâinile pe lângă corp.

103. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Evaluarea flexiei trunchiului pentru forţa 5 nu presupune ca
poziţia de start a pacientului să fie:
a. decubit lateral, mâinile întinse în faţă;
b. decubit dorsal, mâinile sub cap;
c. decubit dorsal, mâinile pe lângă corp.

104. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Evaluarea rotaţiei trunchiului pentru forţa 2 nu presupune ca
poziţia de start a pacientului să fie:
a. aşezat, braţele pe lângă trunchi;
b. decubit dorsal, braţele încrucişate;
c. decubit ventral, braţele pe lângă corp.
139
105. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Extensia trunchiului nu este realizată de muşchii:
a. ilio-costal dorsal, lungul dorsal, spino-spinosul spatelui;
b. marele drept abdominal, transversul spinal, lungul dorsal;
c. marele oblic abdominal, marele drept abdominal.

106. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Extensia coloanei toracale şi lombare, forţa 2, nu se testează din:
a. decubit ventral, bazinul susţinut, pacientul execută mişcarea
pe toată amplitudinea;
b. decubit ventral, bazinul susţinut, pacientul execută mişcarea
pe amplitudine limitată;
c. decubit lateral, pacientul execută mişcarea pe amplitudine limitată.

107. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Extensia braţului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. deltoid, coracobrahial, biceps;
b. mare dorsal, mare rotund, deltoid;
c. mare rotund, triceps, subscapular.

108. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Evaluarea flexiei cotului, forţa 2, nu presupune ca poziţia de
start a pacientului să fie:
a. decubit dorsal, braţul în abducţie 90º şi rotaţie externă,
braţul fixat;
b. decubit dorsal, braţul în abducţie 90º şi rotaţie internă, braţul
fixat;
c. aşezat, braţul atârnat şi antebraţul în supinaţie, braţul fixat.

109. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Extensia cotului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. mare dorsal, mare rotund;
b. triceps, anconeu;
c. trapez, mare romboid.

140
110. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Extensia cotului nu are o amplitudine de mişcare între:
a. 145º-160º şi 0º;
b. 180 º şi 0º;
c. 120º şi 0º.

111. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Extensia cotului pentru forţa 3,4,5 nu presupune ca pacientul să
aibă poziţia de start:
a. decubit dorsal, braţul flectat la 90º, cotul flectat;
b. decubit dorsal, braţul în abducţie 90º şi rotaţie externă, cotul în flexie;
c. decubit dorsal, braţul în abducţie 90º şi rotaţie internă, cotul în flexie.

112. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Extensia pumnului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. primul radial, al doilea radial, cubitalul anterior;
b. primul radial, al doilea radial, cubitalul posterior;
c. primul radial, al doilea radial, marele palmar.

113. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Extensia pumnului nu are o amplitudine de mişcare de:
a. 0º - 90º;
b. 0º - 70º;
c. 0º - 100º.

114. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Extensia şoldului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. mare fesier, semitendinos, semimembranos, biceps brahial;
b. mare fesier, semitendinos, semimembranos, biceps crural;
c. mic fesier, semitendinos, semimembranos, biceps crural.

115. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Extensia şoldului nu are o amplitudine de mişcare, de la linia
mediană, de:
a. 0º şi 10º - 15º;
b. 0º şi 20º;
c. 0º şi 25º.
141
116. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Extensia genunchiului nu are o amplitudine de mişcare de:
a. 120º - 130º şi 0º;
b. 180º şi 0º;
c. 160º şi 0º.

117. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Eversia piciorului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. lung peronier lateral, scurt peronier lateral;
b. tibialul anterior, tibialul posterior;
c. gemenii, solearul.

118. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Eversia piciorului nu are o amplitudine de mişcare de:
a. 0º - 25º;
b. 0º - 15º;
c. 0º - 30º.

119. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Flexia gâtului nu este limitată de:
a. tensiunea muşchilor posteriori ai cefei;
b. tensiunea muşchilor anteriori ai cefei;
c. apropierea apofizelor spinoase.

120. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Flexia trunchiului nu este realizată de muşchii:
a. marele drept abdominal;
b. marele dorsal;
c. marele complex.

121. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Flexia braţului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. mare dorsal, trapez;
b. trapez, anconeu;
c. deltoid, coracobrahial.

142
122. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Flexia cotului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. biceps brahial, coracobrahial, scurt supinator;
b. biceps brahial, brahial anterior, lung supinator;
c. biceps brahial, brahial posterior, lung supinator.

123. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Flexia pumnului nu are o amplitudine a mişcării de:
a. 0º - 90º;
b. 0º - 120º;
c. 0º - 50º.

124. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Flexia pumnului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. cubital anterior, mare palmar;
b. cubital posterior, mare palmar;
c. cubital posterior, mic palmar.

125. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Flexia şoldului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. ilio-psoas;
b. fesier mijlociu;
c. fesier mare.

126. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Flexia genunchiului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. biceps femural porţiunea scurtă, semimembranos, semitendinos;
b. biceps femural porţiunea lungă, semimembranos, semitendinos;
c. biceps femural porţiunea lungă, biceps femural porţiunea
scurtă, semimembranos, semitendinos.

127. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Flexia genunchiului nu are o amplitudine de mişcare de:
a. 0º - 180º;
b. 0º - 130º;
c. 0º - 160º.

143
128. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Flexia plantară nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. gemeni, solear, tibial anterior;
b. gemeni, solear, tibial posterior;
c. gemeni, solear, lung extensor degete.

129. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Flexia plantară a gleznei nu are o amplitudine de mişcare de:
a. 0º - 45º;
b. 0º - 90º;
c. 0º - 25º.

130. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Flexia dorsală a gleznei nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. gambierul (tibialul) anterior;
b. gambierul (tibialul) posterior;
c. tibialul posterior.

131. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Înclinaţia cubitală a pumnului nu măsoară:
a. 0º - 10º;
b. 0º - 20º;
c. 0º - 30º.

132. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Înclinaţia radială a pumnului nu măsoară:
a. 0º - 30º;
b. 0º - 20º;
c. 0º - 10.

133. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Inversia piciorului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. tibialul posterior, lung extensor degete;
b. tibialul posterior, lung flexor degete;
c. tibialul anterior, lung extensor degete.

144
134. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Inversia piciorului nu are o amplitudine de:
a. 0º - 15º;
b. 0º - 10º;
c. 0º - 35º.

135. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Muşchii principali care realizează flexia gâtului nu sunt:
a. sterno-cleido-mastoidianul;
b. trapezul fibre inferioare;
c. deltoidul.

136. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Mişcarea de adducţie a omoplatului nu este stabilizată de:
a. greutatea trunchiului pacientului;
b. greutatea trunchiului examinatorului;
c. greutatea membrului superior al examinatorului.

137. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Muşchiul principal care realizează abducţia şoldului nu este:
a. fesier mijlociu;
b. fesier mic;
c. fesier mare.

138. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Mişcarea de eversie a piciorului nu este limitată de:
a. tensionarea ligamentelor externe ale tarsului;
b. tensionarea ligamentelor interne ale tarsului;
c. contactul oaselor tarsului pe marginea internă.

139. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Mişcarea de eversie a piciorului nu este stabilizată de:
a. greutatea trunchiului pacientului;
b. greutatea gambei pacientului;
c. greutatea membrului superior al examinatorului.

145
140. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Pentru a evalua flexia gâtului, forţa 4,5, rezistenţa nu se aplică pe:
a. occiput;
b. frunte;
c. trunchi.

141. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a evalua extensia gâtului, forţa 4,5, rezistenţa nu se aplică pe:
a. occiput;
b. frunte;
c. trunchi.

142. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa extensia coloanei lombare forţa 4,5, nu se opune
rezistenţă:
a. pe partea superioară a toracelui;
b. pe partea inferioară a toracelui;
c. pe bazin.

143. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa extensia coloanei toracale forţa 4,5, nu se opune
rezistenţă:
a. pe partea superioară a toracelui;
b. pe partea inferioară a toracelui;
c. pe bazin.

144. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa ridicarea bazinului forţa 3, poziţia de start a
pacientului nu este:
a. decubit ventral sau decubit lateral;
b. decubit dorsal sau ortostatism;
c. ortostatism sau decubit lateral.

145. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa rotaţia în sus şi abducţia omoplatului, forţa 2,
pacientul nu este în:
a. decubit dorsal;
b. decubit ventral;
c. aşezat.
146
146. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Pentru a testa rotaţia în sus şi abducţia omoplatului, forţa 3,4,5,
pacientul nu este în:
a. decubit dorsal;
b. decubit ventral;
c. aşezat.

147. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa ridicarea omoplatului, forţa 2, pacientul nu se află în:
a. decubit dorsal;
b. decubit ventral;
c. aşezat.

148. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa adducţia omoplatului, forţa 3,4,5, pacientul nu se află în:
a. decubit lateral, braţul în abducţie 90º şi rotaţie externă;
b. decubit ventral, braţul în abducţie 90º şi rotaţie externă;
c. decubit ventral, braţul în abducţie 90º şi rotaţie internă.

149. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa rotaţia în jos şi adducţia omoplatului, forţa 2,
pacientul nu se află în:
a. decubit ventral, braţul în rotaţie internă şi adducţie la spate;
b. decubit ventral, braţul în abducţie 90º;
c. aşezat, braţul în rotaţie internă şi adducţie la spate.

150. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa flexia braţului forţa 2, pacientul nu se află în:
a. aşezat;
b. decubit lateral;
c. decubit dorsal.

151. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa flexia braţului forţa 1, pacientul nu se află în:
a. aşezat;
b. decubit lateral;
c. decubit dorsal.
147
152. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Pentru a testa extensia braţului forţa 2, pacientul nu se află în:
a. decubit dorsal;
b. decubit lateral;
c. decubit ventral.

153. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa extensia braţului forţa 1, pacientul nu se află în:
a. aşezat;
b. decubit ventral;
c. decubit dorsal.

154. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a evalua adducţia orizontală a braţului, forţa 3, poziţia de
start a pacientului nu este:
a. pacient şezând, cu braţul aşezat pe masă, 90º abducţie;
b. decubit dorsal, braţul în abducţie 90º;
c. decubit ventral, braţul în abducţie 90º.

155. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa rotaţia externă a braţului forţa 2, pacientul nu se
află în:
a. decubit ventral, braţul în abducţie 90º, aşezat pe masă,
antebraţul atârnat vertical la marginea mesei;
b. decubit dorsal, braţul în abducţie 90º, aşezat pe masă,
antebraţul atârnat vertical la marginea mesei;
c. decubit ventral, membrul superior atârnat la marginea
mesei în rotaţie internă.

156. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pronaţia antebraţului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. pătrat pronator, mare pronator;
b. rotund pronator, pătrat pronator;
c. rotund pronator, mare pronator.

148
157. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Pentru a testa flexia pumnului, forţa 2, poziţia de start a
pacientului nu este:
a. aşezat, antebraţul în supinaţie;
b. aşezat, antebraţul în pronaţie;
c. aşezat, antebraţul susţinut şi aşezat pe marginea sa internă.

158. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa flexia şoldului, forţa 1, poziţia de start a
pacientului nu este de:
a. poziţie aşezat, gambele atârnate, bazinul fixat;
b. decubit lateral, membrul inferior de deasupra susţinut;
c. decubit dorsal, membrul inferior susţinut.

159. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa flexia şoldului, forţa 2, poziţia de start a
pacientului nu este de:
a. poziţie aşezat, gambele atârnate, bazinul fixat;
b. decubit lateral, membrul inferior de deasupra susţinut;
c. decubit dorsal, membrul inferior susţinut.

160. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru evaluarea extensiei şoldului, forţa 4,5, poziţia pacientului
nu este:
a. decubit lateral, coapsa flectată, genunchiul în extensie;
b. decubit dorsal, genunchiul în extensie;
c. decubit ventral, genunchiul în extensie sau flectat.

161. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa abducţia şoldului, forţa 2, poziţia de start a
pacientului nu este:
a. decubit lateral, membrul inferior flectat puţin peste linia
mediană;
b. decubit dorsal, membrele inferioare în extensie;
c. decubit dorsal, membrele inferioare flectate.

149
162. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Pentru a testa abducţia şoldului, forţa 4,5, poziţia de start a
pacientului nu este:
a. decubit lateral, membrul inferior flectat puţin peste linia mediană;
b. decubit dorsal, membrele inferioare în extensie;
c. decubit dorsal, membrele inferioare flectate.

163. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa adducţia şoldului, forţa 3,4,5, poziţia de start a
pacientului nu este:
a. decubit lateral, un membru inferior rămâne pe masă şi
celălalt este susţinut de examinator cu o abducţie de 25º;
b. decubit dorsal, membrele inferioare în abducţie 45º;
c. decubit ventral, membrele inferioare în adducţie.

164. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa adducţia şoldului, forţa 2, poziţia de start a
pacientului nu este:
a. decubit lateral, un membru inferior rămâne pe masă şi celălalt
este susţinut de examinator cu o abducţie de 25º;
b. decubit dorsal, membrele inferioare în abducţie 45º;
c. decubit ventral, membrele inferioare în adducţie.

165. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a testa rotaţia externă a şoldului, forţa 2, poziţia de start a
pacientului nu este de:
a. decubit lateral;
b. decubit dorsal;
c. aşezat, gambele atârnate.

166. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a evalua extensia genunchiului, forţa 1, poziţia
pacientului nu este:
a. aşezat, gambele atârnate, bazinul fixat;
b. decubit dorsal, genunchiul flectat şi susţinut;
c. decubit lateral, gamba de deasupra susţinută.

150
167. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Pentru a evalua extensia genunchiului, forţa 2, poziţia
pacientului nu este:
a. aşezat, gambele atârnate, bazinul fixat;
b. decubit dorsal, genunchiul flectat şi susţinut;
c. decubit lateral, gamba de deasupra susţinută.

168. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a evalua flexia genunchiului, forţa 1, poziţia pacientului
nu este:
a. decubit ventral, genunchiul uşor flectat şi gamba susţinută;
b. decubit lateral, gambele extinse şi cea superioară susţinută;
c. decubit dorsal, genunchiul uşor flectat.

169. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru a evalua flexia genunchiului, forţa 4,5, poziţia
pacientului nu este:
a. decubit ventral, genunchiul uşor flectat şi gamba susţinută;
b. decubit lateral, gambele extinse şi cea superioară susţinută;
c. decubit ventral, gambele în extensie, bazinul fixat.

170. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Pentru testarea flexiei plantare, forţa 3 nu se realizează:
a. în ortostatism, pe membrul de examinat, repetă de 4-5 ori
flexia plantară;
b. în ortostatism, pe membrul de examinat, repetă de 4-5 ori
flexia plantară şi oboseşte;
c. în ortostatism, pe membrul de examinat, realizează o dată
flexia plantară.

171. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Rotaţia trunchiului nu este realizată de muşchii:
a. marele drept abdominal, micul drept abdominal;
b. marele oblic abdominal, micul oblic abdominal;
c. marele complex, micul complex.

151
172. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.
Ridicarea bazinului nu este realizată de muşchii:
a. ilio-costalul dorsal, lungul dorsal;
b. pătratul lombar, sacro-lombarul;
c. fesierul mare, pectineul.

173. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Rotaţia în sus şi abducţia omoplatului nu sunt realizate de
muşchiul/muşchii:
a. trapez;
b. mare dorsal;
c. dinţat anterior.

174. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


Ridicarea omoplatului nu este realizată de muşchiul/muşchii:
a. dinţat anterior, mare dorsal;
b. trapez fibre superioare, angular;
c. rotund mare, supraspinos.

175. Pronaţia antebraţului este realizată de:


a. pătrat pronator, mare pronator;
b. rotund pronator, pătrat pronator;
c. rotund pronator, mare pronator.

176. Ridicarea bazinului este realizată de muşchii:


a. ilio-costalul dorsal, lungul dorsal;
b. pătratul lombar, sacro-lombarul;
c. fesierul mare, pectineul.

177. Ridicarea omoplatului este realizată de muşchiul / muşchii:


a. dinţat anterior, mare dorsal;
b. trapez fibre superioare, angular;
c. rotund mare, supraspinos.

178. Rotaţia externă a şoldului măsoară:


a. 0º - 15º;
b. 0º - 55º;
c. 0º - 45º.
152
179. Rotaţia în jos şi adducţia omoplatului sunt realizate de
muşchiul / muşchii:
a. mare romboid, mic romboid, trapez;
b. mare rotund, mic rotund, trapez;
c. supraspinos, subspinos, subscapular.

180. Rotaţia în sus şi abducţia omoplatului sunt realizate de


muşchiul / muşchii:
a. trapez;
b. mare dorsal;
c. dinţat anterior.

181. Rotaţia internă a braţului este realizată de:


a. subscapular, mare pectoral, mare dorsal, mare rotund;
b. subscapular, mare pectoral, mare dorsal, mare romboid;
c. subspinos, mare pectoral, mare dorsal, mare romboid.

182. Rotaţia internă a şoldului este realizată de:


a. fesier mare, tensorul fasciei lată;
b. fesier mijlociu, tensorul fasciei lată;
c. fesier mic, tensorul fasciei lată.

183. Rotaţia internă a şoldului măsoară:


a. 0º - 15º;
b. 0º - 55º;
c. 0º - 45º.

184. Rotaţia trunchiului este realizată de muşchii:


a. marele drept abdominal, micul drept abdominal;
b. marele oblic abdominal, micul oblic abdominal;
c. marele complex, micul complex.

185. Supinaţia antebraţului este realizată de:


a. biceps brahial, scurt supinator;
b. coracobrahial, scurt supinator;
c. anconeu, scurt supinator.

153
186. „Mâna căzută” este aspectul clinic major în paralizia de:
a. nerv median;
b. nerv radial;
c. nerv cubital.

187. Afazia nonfluentă presupune un debit de:


a. sub 50 cuvinte / minut;
b. între 100-75 cuvinte / minut;
c. între 100-50 cuvinte / minut.

188. Afazia fluentă presupune un debit de:


a. peste 100 cuvinte / minut;
b. peste 200 cuvinte / minut;
c. peste 50 cuvinte / minut.

189. Agnozia reprezintă:


a. imposibilitatea / dificultatea de a recunoaşte obiectele din jur;
b. imposibilitatea / dificultatea de a numi obiectele din jur;
c. imposibilitatea / dificultatea de a relaţiona cu obiectele din jur.

190. Amorfognozia reprezintă:


a. nerecunoaşterea formei obiectelor;
b. nerecunoaşterea structurii, texturii, materialului;
c. incapacitatea de a denumi obiectul, chiar dacă îl recunoaşte
după formă, mărime şi consistenţă.

191. Aplicarea măsurilor de tratament recuperator reclamă ani-


hilarea efectelor dezastruoase ale inactivităţii fizice asupra:
a. forţei şi rezistenţei musculare;
b. stabilităţii articulare;
c. metabolismului bazal.

192. Arcul longitudinal intern al bolţii plantare este menţinut de


mai multe elemente anatomice, dintre care cel mai important este:
a. grupul ligamentelor plantare tarsiene;
b. gambierul (tibialul) posterior;
c. lungul peronier lateral.
154
193. Asomatognozia reprezintă:
a. recunoaşterea schemei corporale;
b. incapacitatea de recunoaştere a schemei corporale;
c. capacitatea de percepere a formei şi naturii obiectelor prin
pipăit.

194. Asupra articulaţiei, procesul inflamator şi apariţia


infiltratului produc:
a. distensia capsulei articulare cu subţierea şi atrofia
acesteia;
b. strângerea capsulei articulare, îngroşarea şi întărirea ei;
c. nu influenţează direct funcţionalitatea articulară.

195. Axonotmesis înseamnă:


a. leziunea exclusivă a axonului, cu conservarea tecii de
mielină;
b. leziunea completă a unui nerv – axon şi teaca de mielină;
c. compresia / elongarea nervului fără afectarea tecii sau axonului.

196. Caracteristica clinică a sindromului cerebelos în picioare


este:
a. staţiune imposibilă, doar cu baza de susţinere lărgită, cu
membrele superioare în abducţie, închiderea ochilor nu accentuează
simptomele;
b. staţiune imposibilă, doar cu baza de susţinere lărgită, cu
membrele superioare în flexie anterioară, închiderea ochilor nu
accentuează simptomele;
c. staţiune imposibilă, doar cu baza de susţinere lărgită, cu
membrele superioare în abducţie, închiderea ochilor accentuează
simptomele.

197. Caracteristica clinică a sindromului cerebelos în repaus este:


a. la ridicarea din decubit dorsal în aşezat, cu mâinile încrucişate
pe piept, ridică membrul inferior afectat de pe planul patului;
b. tremurătura de repaus a capului;
c. ambele.

155
198. Cauzalgia este o complicaţie care apare în leziunile nervului:
a. median;
b. radial;
c. cubital.

199. Cele mai frecvente entorse ale piciorului sunt:


a. entorsele prin eversie, cu lezarea ligamentului colateral intern;
b. entorsele piciorului propriu-zis;
c. entorsele prin inversie, cu lezarea ligamentului colateral extern.

200. Clonusul piciorului – mişcări ritmice de flexie-extensie –


apare după întinderea bruscă a:
a. bicepsului femural;
b. tibialului anterior;
c. tricepsului sural.

201. Consolidarea definitivă a fracturilor de calcaneu, indiferent


de conduita terapeutică adoptată, durează:
a. între 1-2 luni;
b. 3 luni;
c. până la 4-5 luni.

202. Debitul verbal normal la o persoană sănătoasă este de :


a. 100-150 cuvinte / minut;
b. 50-100 cuvinte / minut;
c. peste 150 cuvinte / minut.

203. Dintre factorii de risc în cazul discopatiilor vertebrale,


pacientul trebuie instruit şi în legătură cu:
a. greutatea corporală scăzută, intemperiile, căratul de greutăţi;
b. obezitatea, intemperiile, căratul de greutăţi;
c. obezitatea, căldura excesivă, ortostatismul.

204. Dintre manevrele de întindere capsulo-ligamentară amintim:


a. tracţiunea axială + decoaptarea gleno-humerală;
b. folosirea diagonalelor Kabat;
c. folosirea diagonalei de flexie-abducţie-rotaţie externă.
156
205. Dintre probele de disdiadocokinezie, la proba marionetelor,
la cerebeloşi mişcările sunt:
a. lente, hipermetrice, sacadate;
b. rapide, hipermetrice , cursive;
c. rapide, hipermetrice, sacadate.

206. Disartria reprezintă:


a. incapacitatea pacientului de a vorbi spontan sau de a vorbi
corect, cu toate că ştie ce vrea să spună;
b. exprimarea imperfectă a sunetelor şi cuvintelor;
c. pierderea capacităţii de a articula cuvintele.

207. Efectele medicamentelor antiinflamatoare în traumatologia


sportivă se bazează pe proprietatea acestora:
a. de a stimula sinteza prostaglandinelor;
b. de a inhiba sinteza prostaglandinelor;
c. de a nu influenţa sinteza prostaglandinelor.

208. Evaluarea mersului se testează cu ochii deschişi, apoi cu


ochii închişi, cerându-i pacientului:
a. să se plimbe înainte-înapoi, să meargă în jurul unui scaun;
b. să meargă pe vârfuri şi pe călcâie, să meargă de-a lungul unei
linii;
c. să realizeze toate aceste manevre.

209. Evaluarea sensibilităţii superficial-tactile se face prin stimulare:


a. direct pe piele şi apoi ridicat, fără a fi mişcat de-a lungul
evaluării;
b. direct pe piele şi mişcat de-a lungul evaluării;
c. indirect pe piele şi apoi ridicat.

210. Examenul obiectiv în cazul lombalgiei prin protruzie


discală simplă decelează:
a. scolioza;
b. cifoza;
c. nu decelează modificări vertebrale statice.

157
211. Examenul obiectiv în cazul lombalgiei prin protruzie
discală simplă nu va decela niciodată:
a. limitarea mobilităţii în toate sensurile, mai puţin cel al
poziţiei antalgice;
b. limitarea mobilităţii în plan frontal;
c. mobilitatea liberă în toate planurile.

212. Examinarea coordonării presupune evaluarea modului în


care subiectul:
a. se îmbracă, se dezbracă, atitudinea în somn şi în efort;
b. îşi încheie nasturii, îşi leagă şireturile, atitudinea în somn şi în efort;
c. se îmbracă, se dezbracă, îşi încheie nasturii, îşi leagă
şireturile.

213. Exerciţiile de stoarcere a unei mingii, ca şi mişcarea „de a


face mâna cupă (căuş)”, fac parte din programul de reeducare analitică
în:
a. paralizia de radial;
b. paralizia de median;
c. paralizia de cubital.

214. Faza a II-a a recuperării umărului posttraumatic, care


începe după suspendarea imobilizării, urmăreşte întreţinerea mişcării:
a. cu solicitare şi cu implicarea leziunii;
b. cu solicitare dar fără iritarea leziunii;
c. fără solicitare şi fără iritarea leziunii.

215. Faza iniţială a procesului postlezional prezintă


particularităţi de abordare în cazul sportivilor, astfel:
a. poate fi întreruptă sau scurtată pentru accelerarea vindecării;
b. poate fi prelungită peste o săptămână pentru evitarea complicaţiilor;
c. trebuie respectată pentru a evita blocarea sau, dimpotrivă,
exagerarea consecinţelor negative.

158
216. Fractura de scafoid nu se poate complica cu:
a. necroză aseptică, ulterior artroză secundară dureroasă;
b. picior plat traumatic, ulterior artroză secundară a interliniei
Chopart;
c. căluş vicios, cu anchiloză secundară.

217. În cazul fracturilor de cotil cu înfundare, primul gest


terapeutic este:
a. imobilizare la pat + kinetoterapie generală;
b. tracţiune-suspensie timp de 45 de zile;
c. imobilizare la pat primele zile + tracţiune-suspensie timp de
45 de zile.

218. În cazul imobilizării complete, colagenul devine ţesut cicatriceal:


a. elastic, datorită participării fibrelor de elastină;
b. inert şi inutil;
c. nu se implică în funcţionalitatea ulterioară a articulaţiei.

219. În cazul leziunilor de tendon în zona pumnului, imobili-


zările durează:
a. 3 săptămâni - flexorii, 3 săptămâni – extensorii;
b. 3 săptămâni - flexorii, 5 săptămâni – extensorii;
c. 3 săptămâni - extensorii, 5 săptămâni – flexorii.

220. În cazul protezei totale cimentate de şold, mobilizările de


şold, pasive şi din „suspendat”, pot începe:
a. după primele 21 de zile;
b. după 3-4 săptămâni;
c. după 4-5 zile.

221. În cazul recuperării umărului posttraumatic, obiectivul


numărul 1 este:
a. recuperarea forţei musculare şi stabilitatea;
b. asuplizarea articulaţiei;
c. recuperarea coordonării mişcărilor în umăr şi în întregul lanţ kinetic.

159
222. În cazul rupturii aparatului extensor al genunchiului (cvadriceps
sau joncţiune musculo-tendinoasă), se preferă:
a. imobilizarea 3-4 luni, intervenţia chirurgicală prezentând
riscul complicaţiilor;
b. intervenţie chirurgicală + imobilizare minim de o săptămână;
c. intervenţie chirurgicală + imobilizare pe atelă 3-4 săptămâni.

223. În cazul sinovectomiei, posturările de evitare a flexuum-


ului de genunchi pot începe:
a. imediat după intervenţie;
b. după minimum o săptămână de la intervenţie;
c. din ziua a 3-a până la a 5-a după intervenţie.

224. În discopatiile vertebrale, pacientul adoptă o atitudine:


a. care imprimă coloanei o scolioză sau flectare ventrală;
b. în ortostatism în „semn de întrebare”, cu corpul anteflectat şi
facies inexpresiv;
c. cu membrele inferioare în extensie puternică.

225. În evaluarea coordonării neechilibratorie pentru membrele


superioare, la proba „indice-nas”, la pacientul cu sindrom cerebelos,
se observă:
a. tremurătura neintenţională + depăşirea ţintei (hipermetrie);
b. tremurătura intenţională la sfârşitul mişcării, fără depăşirea
ţintei (hipermetrie);
c. tremurătura intenţională la sfârşitul mişcării + depăşirea
ţintei (hipermetrie).

226. În evaluarea coordonării neechilibratorie pentru membrele


superioare, la proba „indice-indice”, la pacientul cu sindrom
cerebelos unilateral, se observă:
a. degetul de partea leziunii depăşeşte linia mediană, degetul
sănătos nu o atinge + degetul afectat dedesubtul celui sănătos;
b. degetul de partea leziunii nu atinge linia mediană, degetul
sănătos o depăşeşte + degetul afectat dedesubtul celui sănătos;
c. degetul de partea leziunii depăşeşte linia mediană, degetul
sănătos nu o atinge + degetul sănătos dedesubtul celui afectat.

160
227. În evaluarea coordonării neechilibratorie pentru membrele
superioare, la proba asimetriei tonice dinamice, la pacientul cu
sindrom cerebelos, se observă, la comanda de a ridica brusc membrele
superioare îndreptate înainte până la orizontală:
a. braţul părţii afectate se opreşte înainte, ridicându-se mai jos
decât cel normal;
b. braţul părţii afectate nu porneşte odată cu cel sănătos,
ridicându-se mai jos decât cel normal;
c. braţul afectat nu se opreşte la timp, ridicându-se mai sus
decât cel normal.

228. În evaluarea motilităţii, se observă întâi atitudinea


pacientului în pat. Poziţia cu un membru inferior flectat din coapsă şi
genunchi evocă:
a. meningita;
b. Parkinson;
c. sciatica.

229. În faza acută a traumatismului, sub acţiunea substanţelor


vasoactive (histamina, anafilatoxine, chinine, prostaglandine etc.), se
produc:
a. vasoconstricţie şi scăderea permeabilităţii vasculare;
b. vasodilataţie, creşterea permeabilităţii vasculare şi edeme;
c. în prima fază a traumatismului substanţele vasoactive nu
acţionează.

230. În faza I (imediat după traumatism / după intervenţie


ortopedico-chirurgicală), imobilizarea umărului posttraumatic se poate
face:
a. imobilizare cu cotul lipit de corp (tip Dujarrier) pentru
intervale >de 30 de zile;
b. imobilizare cu braţul în abducţie (aparat toraco-brahial)
pentru intervale >de 30 de zile;
c. imobilizare cu cotul lipit de corp (tip Dujarrier) pentru
intervale nelimitate.

161
231. În faza proliferativă a procesului inflamator la sportivi este
indicată:
a. imobilizarea completă, uneori prelungită, pentru refacerea
perfectă a structurilor traumatizate;
b. mobilizări precoce, practicate cu prudenţă şi progresiv, la
limita durerilor;
c. mobilizări numai după vindecare completă, chiar cu durere la
mobilizare.

232. În hemiplegia spastică atitudinea particulară caracteristică este:


a. membrul superior în flexie, uşoară adducţie şi pronaţie a
antebraţului;
b. pacient cu membrele inferioare în extensie puternică;
c. pacient în atitudine indiferentă.

233. În neuropatia cubitalului sunt compromise mişcările de:


a. abducţie + adducţie degete;
b. pronaţie + flexie pumn;
c. extensie cot + extensie pumn.

234. În neuropatia radialului sunt compromise mişcările de:


a. pronaţie + flexie pumn;
b. extensie cot + extensie pumn;
c. abducţie + adducţie degete.

235. În neuropatia medianului sunt compromise mişcările de:


a. pronaţie + flexie pumn;
b. extensie cot + extensie pumn;
c. abducţie + adducţie degete;

236. În paraplegia spastică atitudinea particulară caracteristică


este:
a. pacient în ortostatism în „semn de întrebare”, cu corpul
anteflectat şi facies inexpresiv;
b. pacient cu membrele inferioare în extensie puternică;
c. pacient în atitudine indiferentă.

162
237. În perioada imediat următoare imobilizării, în primele 2-3
săptămâni, dacă persistă inflamaţia, se indică:
a. atele posturale de flexie şi extensie maximă schimbate la 3-6 ore;
b. hidrokinetoterapie caldă;
c. mişcări active ajutate pe tot arcul de mişcare.

238. În perioada subacută a lombosciaticii, pentru asuplizarea


trunchiului inferior, se recomandă:
a. contracţii izotonice cu rezistenţă;
b. programul Williams;
c. contracţii izometrice.

239. În perioada subacută a lombosciaticii, pentru relaxarea


musculaturii lombare, se recomandă exerciţii de tip:
a. contracţii izotonice cu rezistenţă;
b. hold-relax;
c. contracţii izometrice.

240. În perioada subacută a lombosciaticii, pentru relaxarea


musculaturii lombare, se recomandă:
a. contracţii izotonice cu rezistenţă;
b. poziţiile finale ale diagonalelor Kabat;
c. contracţii izometrice.

241. În programul kinetic de recuperare, reeducarea analitică


implică şi antrenarea adductorului policelui (să ţină între policele
addus şi index obiecte tot mai mici, tot mai subţiri), în cazul:
a. paraliziei de nerv radial;
b. paraliziei de nerv median;
c. paraliziei de nerv cubital.

242. În recuperarea cotului posttraumatic trebuie respectate


câteva consideraţii generale, cu excepţia uneia dintre cele de mai jos:
a. stagnarea recuperării >15 zile nu impune o pauză, iar lipsa
ameliorării nu impune mobilizare sub anestezie sau intervenţie
chirurgicală (artroliză), ci trebuie continuată recuperarea;
b. cotul inflamat nu se mobilizează, până nu dispare edemul şi
inflamaţia;
c. nu se folosesc mobilizări pasive sau încărcarea cu greutăţi
pentru a forţa extensia.
163
243. În recuperarea leziunii flexorilor în zona palmară distală, după
intervenţia chirurgicală, este contraindicată introducerea mişcărilor pasive
şi/sau cu rezistenţă:
a. primele 2-3 săptămâni;
b. primele 5-6 săptămâni;
c. primele 6-8 săptămâni.

244. În recuperarea sechelelor postcombustionale ale mâinii,


mobilizările pasive şi/sau întinderile cu poziţionare pe atele amovibile
sunt:
a. indicate cât se poate de repede, pentru a preveni retracturile;
b. indicate, după caz, în funcţie de gravitatea sechelelor;
c. contraindicate, ca şi termoterapia.

245. În stadiul de lombosciatică, fragmentul discal herniază:


a. paraligamentar;
b. supraligamentar;
c. subligamentar.

246. La inspecţie, în boala Parkinson atitudinea particulară


caracteristică este:
a. pacient în ortostatism în „semn de întrebare”, cu corpul
anteflectat şi facies inexpresiv;
b. pacient cu membrele inferioare în extensie puternică;
c. pacient în atitudine indiferentă.

247. La manevra de flexie bruscă a falangei distale a mediusului,


semnul Hoffmann apare dacă se produce:
a. flexia + adducţia policelui şi flexia indexului;
b. extensia + abducţia policelui şi flexia indexului;
c. opoziţia policelui şi flexia indexului.

248. La manevra de percuţie a feţei palmare a articulaţiilor


MCF, se obţine semnul Rossolimo la mână, dacă apare:
a. extensia degetelor + pronaţia antebraţului;
b. flexia degetelor + supinaţia antebraţului;
c. extensia degetelor + supinaţia antebraţului.
164
249. Leziunea arhicerebelului determină:
a. ataxia trunchiului, mers ebrios, disartrie, fără tulburare
de tonus, tremor, nistagmus;
b. ROT crescute, tulburări de coordonare, tulburări de echilibru;
c. manifestări distale homolaterale – dismetrie, dissinergie,
hipotonie, tremor, ROT abolite.

250. Leziunea paleocerebelului determină:


a. ataxia trunchiului, mers ebrios, disartrie, fără tulburare de
tonus, tremor, nistagmus;
b. ROT crescute, tulburări de coordonare, tulburări de
echilibru;
c. manifestări distale homolaterale – dismetrie, dissinergie,
hipotonie, tremor, ROT abolite.

251. Leziunea neocerebelului determină:


a. ataxia trunchiului, mers ebrios, disartrie, fără tulburare de
tonus, tremor, nistagmus;
b. ROT crescute, tulburări de coordonare, tulburări de echilibru;
c. manifestări distale homolaterale – dismetrie, dissinergie,
hipotonie, tremor, ROT abolite.

252. Lombalgia într-o protruzie discală simplă apare din cauza:


a. efortului fizic normal, repetat;
b. efortului fizic supradimensionat;
c. nu depinde de efortul fizic.

253. Nervul circumflex (axilar) are originea în rădăcinile:


a. C5-C7;
b. C5-C6;
c. C6-C8.

254. Nervul musculocutanat are originea în rădăcinile:


a. C5-C7;
b. C5-C6;
c. C6-C8.

165
255. Neurapraxie înseamnă:
a. leziunea completă a unui nerv – axon şi teaca de mielină;
b. compresia / elongarea nervului fără afectarea tecii sau
axonului;
c. leziunea exclusivă a axonului, cu conservarea tecii de mielină.

256. Neuropatia axilarului (circumflexului) se exprimă clinic


printr-un deficit motor pentru:
a. abducţia braţului (primele 15°) + rotaţia externă a braţului;
b. abducţia orizontală a braţului + antepulsia-retropulsia
braţului;
c. flexie antebraţ/braţ + adducţie + proiecţie anterioară braţ.

257. Neuropatia musculocutanatului (din plexul brahial) se


exprimă clinic printr-un deficit motor pentru:
a. abducţia braţului (primele 15°) + rotaţia externă a braţului;
b. flexie antebraţ/braţ + adducţie + proiecţie anterioară
braţ;
c. abducţia orizontală a braţului + antepulsia-retropulsia braţului.

258. Neurotmesis-ul reprezintă:


a. leziunea completă a unui nerv – axon şi teaca de mielină;
b. leziunea exclusivă a axonului, cu conservarea tecii de mielină;
c. compresia / elongarea nervului fără afectarea tecii sau axonului.

259. Pacientul cu proteză totală de şold va evita următoarele


manevre, cu excepţia uneia dintre cele de mai jos:
a. decubitul dorsal;
b. combinaţia flexie - adducţie - rotaţie externă;
c. rotaţia externă şi adducţia din decubit / aşezat.

260. Pacientul cu sindrom cerebelos are mersul:


a. cu baza lărgită, hipermetric, ebrios, deviază de partea
bolnavă;
b. cu baza normală, hipermetric, ebrios, deviază de partea
sănătoasă;
c. cu baza normală, hipermetric, ebrios, nu deviază.
166
261. Paralizia posttraumatică de plex brahial de tip superior
cuprinde rădăcinile:
a. C5-C6 ± contingent C4;
b. în principal C7;
c. C5-C7.

262. Paralizia posttraumatică de plex brahial de tip mijlociu


cuprinde rădăcinile:
a. C5-C6 ± contingent C4;
b. în principal C7;
c. C5-C7.

263. Paralizia posttraumatică de plex brahial de tip inferior


cuprinde rădăcinile:
a. C5-C6 ± contingent C4;
b. C8-T1± contingent T2;
c. în principal C7.

264. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


În cazul leziunilor de tendon în zona pumnului, imobilizările nu
durează:
a. 3 săptămâni - flexorii, 3 săptămâni – extensorii;
b. 3 săptămâni - flexorii, 5 săptămâni – extensorii;
c. 3 săptămâni - extensorii, 5 săptămâni – flexorii.

265. Precizaţi care dintre variantele de mai jos nu este adevărată.


În perioada imediat următoare imobilizării, în primele 2-3
săptămâni, dacă persistă inflamaţia, nu se indică:
a. atele posturale de flexie şi extensie maximă schimbate la 3-6 ore;
b. hidrokinetoterapie caldă;
c. mişcări active ajutate pe tot arcul de mişcare.

266. Pregătirea programului kinetic de recuperare funcţională se


face folosind triada:
a. aplicaţie de gheaţă + masaj + electroterapie antialgică;
b. aplicaţie de gheaţă + hidroterapie + electrostimulare;
c. căldură + masaj + electroterapie antialgică.
167
267. Primul obiectiv în recuperarea funcţională propriu-zisă a
umărului posttraumatic este:
a. recâştigarea forţei musculare a stabilizatorilor umărului;
b. refacerea amplitudinii complete de mişcare;
c. recâştigarea abilităţilor în diverse activităţi.

268. Proba Babinski – a aplecării pe spate în sindromul


cerebelos:
a. cerebelosul o face fără să flecteze genunchii şi cade ca un
butuc;
b. cerebelosul o face cu extensia trunchiului;
c. cerebelosul o face cu triplă flexie.

269. Proba Garcin Rademaker – pacientul stă cu un picior


înaintea celuilalt, cu picioarele depărtate şi este împins anterior:
a. normal – se echilibrează, făcând un pas înainte cu piciorul
anterior;
b. în sindromul cerebelos unilateral păşeşte înainte cu
piciorul sănătos, indiferent dacă acesta a fost înaintea/înapoia
celuilalt;
c. în sindromul cerebelos unilateral păşeşte înainte cu piciorul
bolnav, indiferent dacă acesta a fost înaintea/înapoia celuilalt.

270. Procesele inflamatoare influenţează musculatura juxtaarticulară,


astfel:
a. determină instalarea rapidă a hipertrofiilor musculare;
b. determină scăderea forţei de contracţie;
c. nu influenţează activitatea musculară.

271. Programele educaţionale kinetice, în cazul discopatiilor, îşi


propun printre obiective:
a. înzăvorârea coloanei vertebrale lombare în timpul
efortului;
b. eliberarea coloanei vertebrale lombare în timpul efortului;
c. poziţia indiferentă a coloanei vertebrale lombare în timpul
efortului.

168
272. Programul de kinetoterapie în recuperarea şoldului nu presupune:
a. evitarea flexuum-ului prin reeducarea extensiei;
b. evitarea rotaţiei externe prin reeducarea rotaţiei interne;
c. posturi libere în care pacientul să nu aibă dureri.

273. Răspunsul caracteristic pentru semnul Babinski este cu:


a. flexia plantară lentă, tonică, uneori clonică a halucelui +
strângerea degetelor;
b. flexia plantară lentă, tonică, uneori clonică a halucelui +
separaţia degetelor în evantai;
c. dorsiflexia lentă, tonică, uneori clonică a halucelui +
separaţia degetelor în evantai.

274. Recuperarea funcţională propriu-zisă a umărului post-


traumatic se desfăşoară în:
a. faza a II-a;
b. faza a III-a;
c. faza a IV-a.

275. Recuperarea leziunilor complicate de tendoane la nivelul


pumnului presupune triada:
a. căldură - întindere – masaj;
b. căldură - întindere – atelă;
c. masaj - întindere – atelă.

276. Redoarea de ceafă defineşte:


a. rigiditatea şi spasmul musculaturii cefei, asociată cu
durere la încercările de mobilizare activă şi pasivă a cefei;
b. rigiditatea şi spasmul musculaturii cefei, asociată cu durere la
încercările de mobilizare activă a cefei;
c. rigiditatea şi spasmul musculaturii cefei, asociată cu durere la
încercările de mobilizare pasivă a cefei.

277. Redoarea de ceafă apare în:


a. meningite, hemoragii meningeene;
b. boala Parkinson;
c. discopatii vertebrale.
169
278. Refacerea stabilităţii şi mişcării controlate în recuperarea
umărului începe din:
a. faza a III-a de recuperare, după 3 săptămâni de la deghipsare;
b. faza a IV-a de recuperare, după 6 săptămâni de la
deghipsare;
c. faza a II-a de recuperare, imediat după deghipsare.

279. Reflexul ahilian depinde de rădăcinile:


a. L2-L4;
b. L5-S2;
c. L4-S2.

280. Reflexul bicipital se exprimă prin:


a. flexia antebraţului;
b. uşoară supinaţie a antebraţului;
c. ambele.

281. Reflexul bicipital este controlat motor de:


a. nervul axilar – ramurile C4-C6;
b. nervul musculocutanat – ramurile C5-C6;
c. nervul radial – ramurile C6-C8.

282. Reflexul rotulian depinde de rădăcinile:


a. L2-L4;
b. L5-S2;
c. L4-S2.

283. Reflexul tricipital se exprimă prin:


a. extensia antebraţului + uşoară rotaţie externă;
b. extensia antebraţului + uşoară rotaţie internă;
c. extensia antebraţului.

284. Reflexul tricipital este controlat motor de:


a. nervul median – ramurile C6-C8;
b. nervul radial – ramurile C6-C8;
c. nervul cubital – ramurile C6-C8.

170
285. Ruptura tendonului ahilian nu se produce:
a. la joncţiunea tendon-muşchi la tineri;
b. la cca 2 cm de inserţia pe calcaneu la vârstnici;
c. la jumătatea tendonului, în timpul unei întinderi excesive.

286. Sechela cea mai importantă care poate apărea după


fracturile bimaleolare este:
a. redoarea articulară;
b. edemul cronic de gleznă;
c. instabilitatea laterală a gleznei.

287. Semnul Babinski se obţine prin stimularea părţii laterale a


plantei şi se face cu membrele inferioare:
a. în flexie;
b. în extensie;
c. indiferent.

288. Semnul flexiei combinate a coapsei şi trunchiului Babinski


reprezintă o sincinezie caracteristică:
a. leziunilor pseudo-piramidale;
b. leziunilor piramidale;
c. leziunilor de nervi periferici.

289. Semnul Romberg (manevra de dezechilibrare, dacă subiectul


este cu ochii închişi) este pozitiv de cauză cerebeloasă, dacă:
a. apare lent, cade de partea leziunii, modificările poziţiei
capului modifică sensul căderii;
b. închiderea ochilor nu accentuează tulburarea de echilibru;
c. apare imediat după închiderea ochilor.

290. Sensibilitatea proprioceptivă mio-artrokinetică reprezintă:


a. simţul atitudinilor;
b. simţul mişcării şi poziţiei;
c. ambele.

171
172

S-ar putea să vă placă și