TIPURI DE STUDII MEDICALE: STUDII

DESCRIPTIVE, STUDII ANALITICE

Profesor Daniela Asoltanei

 CLASIFICAREA TIPURILOR DE STUDII MEDICALE

 STUDII DESCRIPTIVE

 STUDII ANALITICE
 STUDII DESCRIPTIVE

a. raportări de caz;

b. serii de cazuri;

c. studii corelaţionale (populaţionale);

d. studii transversale (cross-sectional surveys).

 a. RAPORTAREA DE CAZ

Reprezintă un studiu epidemiologic descriptiv de bază, ce constă în

descrierea atentă şi amănunţită a profilului unui singur pacient, realizată de unul
sau mai mulţi medici.

Reprezintă cea mai frecventă modalitate de prezentare a articolelor în

revistele medicale de specialitate.
 b. SERII DE CAZURI

Când raportarea de caz este extinsă la o serie de cazuri care descriu

caracteristicile unei boli la un anumit număr de pacienți atunci este vorba de o
SERIE DE CAZURI.
 c. STUDII CORELAȚIONALE

Acest tip de studiu epidemiologic descriptiv foloseşte datele întregii populaţii

pentru a compara frecvenţa bolii între diferite grupuri populaţionale de-a lungul unei
perioade de timp sau pentru a compara frecvenţa bolii în aceeaşi populaţie, dar în
diferite perioade de timp.

Statusul bolii şi statusul de expunere sunt evaluate în acelaşi timp.

 c. STUDII CORELAȚIONALE

Avantaje:
 reprezintă primul pas în investigarea relaţiei dintre expunere şi boală;

 compară datele de frecvenţă ale bolilor în diferite regiuni geografice.

Dezavantaje:
 imposibilitatea determinării legăturii dintre expunere şi boală la anumiţi
indivizi;

 imposibilitatea controlului efectelor potenţialilor factori de confuzie.

 d. CROSS SECTIONAL SURVEYS

Acest tip de studiu epidemiologic descriptiv se derulează rapid şi este ieftin

din punct de vedere al cheltuielilor.

Dezavantajul acestui tip de studiu este dat de faptul că nu poate stabili

relaţia cauzală dintre datele colectate.

Acest studiu efectuat pe o singură populaţie are ca scop determinarea

modificării caracteristicilor esenţiale ale unei boli de-a lungul timpului.
 STUDII ANALITICE

Urmăresc descrierea caracteristicilor de distribuţie ale bolii, în funcţie de

determinanţii acesteia: persoană, timp, loc.

Au ca scop analiza asocieri cauză-efect (expunere-boală).

Caracteristici personale:

 vârstă, status marital, ocupaţie, educaţie, venit, etnie, stil de viaţă, etc.
 STUDII ANALITICE

Caracteristici de loc:

 distribuţia geografică a bolii;

 variaţii internaţionale;

 variaţii regionale/locale;

 variaţii urban/rural.

Caracteristici de timp:

 variaţii pe termen scurt (sezon, săptămână, zile);

 variaţii pe termen lung (schimbări seculare).

 STUDII ANALITICE

1. studii observaţionale:

 studiul caz-control;

 studiul de cohortă;

2. studii intervenţionale

 trialurile clinice.
 STUDIUL DE TIP CAZ-CONTROL

Este un studiu analitic observaţional care ia în considerare status real al

bolii şi nu expunerea la factorii de risc.

Cazurile sunt selectate atât dintre pacienţii care prezintă boala, cât şi dintre
cei sănătosi (fără a interesa daca au fost sau nu expuşi factorilor de risc).
 STUDIUL DE TIP CAZ-CONTROL

Avantaje:
 rapid şi ieftin;

 optim pentru evaluarea bolilor multifactoriale, cu perioadă de latenţă

mare, precum şi pentru evaluarea bolilor rare.

Dezavantaje:
 dificil de stabilit relaţia temporară dintre expunere şi boală.
 STUDIUL DE TIP CAZ-CONTROL

Criteriul de selecţie a subiecţilor este reprezentat de statusul real al bolii.

Se urmăreşte: prezenţa/ absenţa expunerii la factorii de risc.

Se determină: probabilitatea expunerii printre cazuri şi martori, precum şi

rata de expunere.
 STUDIUL DE TIP CAZ-CONTROL

Analiza datelor pentru studiul caz-control:

𝒄𝒂𝒛𝒖𝒓𝒊 𝒆𝒙𝒑𝒖𝒔𝒆 𝒂
Probabilitatea expunerii pentru cazuri = =
𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 𝒄𝒂𝒛𝒖𝒓𝒊 𝒂+𝒃

𝒄𝒂𝒛𝒖𝒓𝒊 𝒆𝒙𝒑𝒖𝒔𝒆 𝒄
Probabilitatea expunerii pentru control = =
𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 𝒎𝒂𝒓𝒕𝒐𝒓𝒊 𝒄+𝒅

𝑃𝑟𝑜𝑏𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑒𝑥𝑝𝑖𝑛𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑧𝑢𝑟𝑖

𝑃𝑟𝑜𝑏𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑛𝑒𝑒𝑥𝑝𝑢𝑛𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑧𝑢𝑟𝑖 𝑎𝑥𝑑
Rata de expunere = 𝑃𝑟𝑜𝑏𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑒𝑥𝑝𝑢𝑛𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑜𝑙 =
𝑏𝑥𝑐
𝑃𝑟𝑜𝑏𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑛𝑒𝑒𝑥𝑝𝑢𝑛𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑜𝑙
STUDIUL DE TIP CAZ-CONTROL
 STUDIUL DE TIP CAZ-CONTROL

EXEMPLU:

2 loturi de studiu: subiecţi bolnavi (cu carii) numiţi cazuri şi subiecţi sănătoşi
(fără carii), numiţi control.

Criteriul de selecţie al subiceţilor: prezenţa/absenţa cariilor la subiecţii

celor 2 loturi (statusul real al bolii).

Se urmărește expunerea la factorul de risc (consum de hidrocarbonate în

antecedente), atât la cazuri cât şi la martori.
 STUDIUL DE TIP CAZ-CONTROL

Se determină
 câţi dintre subiecţii care au carii au consumat hidrocarbonate în
antecedente;

 câţi dintre subiecţii care nu au carii au consumat hidrocarbonate în

antecedente;

 câţi dintre subiecţii care au carii nu au consumat hidrocarbonate în

antecedente;

 câţi dintre subiecţii care nu au carii nu au consumat hidrocarbonate

în antecedente;

 rata de expunere.
 STUDIUL DE COHORTĂ

Este un studiu epidemiologic analitic observaţional de tip longitudinal, în

care subiecţii sunt clasificaţi în funcţie de prezenţa sau absenţa expunerii la factorii
de risc şi sunt urmăriţi de-a lungul unei perioade de timp.

Obiectivul acestui studiu este de a compara rata incidenţei (IR) unei boli într-
o populaţie supusă unui factor de risc cu cea a unei populaţii care nu a fost expusă
acţiunii factorului de risc luat în consideraţie.

Studiul de cohortă poate fi:

 de tip retrospectiv (istoric);
 de tip prospectiv.
 STUDIUL DE COHORTĂ

Studiul de cohortă de tip retrospectiv presupune faptul că, informaţiile

privind expunerea la factorul de risc au fost înregistrate în trecut, iar rezultatele,
respectiv boala, sunt analizate în prezent.

Studiul de cohortă de tip prospectiv ia în consideraţie factorii de risc

(expunerea la boală) ce acţionează în prezent, iar rezultatele studiului sunt luate în
considerare pe toată perioadă de derulare a studiului.
 STUDIUL DE COHORTĂ

În general, într-un studiu de cohortă se analizează:

Criteriul de selecţie al subiecţilor în lot reprezentat deci de expunerea la un

anumit factor de risc.

Se urmăreşte dacă subiecţii fac sau nu boala.

Se determină riscul de a face boala la expuşi, riscul de a face boala la

neexpuşi, rat de risc şi diferenţa de risc.

Subiecţii studiului sunt clasificaţi în expuşi şi neexpuşi acţiunii factorului de

risc, şi se urmăreşte câte persoane din cele două loturi fac sau nu boala.
 STUDIUL DE COHORTĂ

𝑎
Risc la expuși =
𝑎+𝑐

𝑏
Risc la neexpuși =
𝑏+𝑑

𝑅𝑖𝑠𝑐 𝑙𝑎 𝑒𝑥𝑝𝑢ș𝑖
Rata de risc =
𝑅𝑖𝑠𝑐 𝑙𝑎 𝑛𝑒𝑒𝑥𝑝𝑢ș𝑖

Diferența de risc = Rata la expuși – Rata la neexpuși

 STUDIUL DE COHORTĂ

EXEMPLU:

Pacienţii sunt selectaţi în raport cu statusul de expunere la un anumit factor

de risc şi clasificaţi în 2 loturi de funcţie de expunerea la factorul de risc (consum
de hidrocarbonate).

Se urmăreşte:
 câţi subiecţi din lotul celor care consumă hidrocarbonate fac carii
dentare şi câţi nu;
 câţi subiecţi din lotul celor care nu consumă hidrocarbonate fac carii
dentare şi câţi nu.
 STUDIUL DE COHORTĂ

Se determină

 riscul de a face carii la expuşi;

 riscul de a face carii la neexpuşi;
 rata de risc;
 diferenţa de risc .
 STUDII INTERVENȚIONALE

Trialurile clinice reprezintă studii epidemiologice analitice intervenţionale, a

căror caracteristică principală este grupul de control cu care se compară celelalte
grupuri pe care s-a efectuat o intervenţie.

Colectarea datelor la începutul studiului este esenţială. Pentru a obţine

rezultate concludente se elimină orice grad de subiectivitate, motiv pentru care
alegerea grupurilor se realizează la întămplare (ramdomizat), pentru ca fiecare
subiect să aibă o şansă egala de a face parte dintr-un anumit grup.

Practic, studiul presupune existenţa a 3 grupuri de subiecţi:

 STUDII INTERVENȚIONALE

 grupul martor căruia i se administează un placebo;

 grupul II, a cărui subiecţi primesc un medicament consacrat;

 grupul III care va primi medicamentul nou.

Trialurile clinice se pot efectua în:

 simplu orb: subiectul nu ştie ce medicament i se administrează;

 dublu orb: nici subiectul şi nici medicul nu ştie ce medicament primeşte

(singura care ştie acest lucru este asistenta care distribuie
medicamentele).
 STUDII INTERVENȚIONALE

Trialurile clinice pot fi:

a. terapeutice: se realizează în rândul subiecţilor care suferă de o boală, cu

scopul de a determina abilitatea unui agent/procedură terapeutică de a
conduce la diminuarea simptomatologiei, prevenirea recidivelor sau scăderea
ratei de deces prin acea boală;

b. preventive: evaluează dacă utilizarea unui agent sau procedură terapeutică

reduce riscul de apariţie a unei boli; de exemplu, clătirea cu soluţii fluorurate
reduce riscul de apariţie a cariilor.
COLECTAREA DATELOR DIN DIVERSE
SURSE, ORGANIZAREA DATELOR

Profesor Daniela Asoltanei

 COLECTAREA DATELOR

Colectarea datelor este:

 procesul de obţinere a informaţiilor de la populaţia ţintă pentru a răspunde

la întrebările de evaluare;
 o combinaţie de metode;
 un exercițiu care necesită anumite resurse.

Pe de altă parte, colectarea datelor:

 influenţează credibilitatea evaluării;

 poate solicita cunoştinţe şi abilităţi speciale;
 necesită o planificare precisă.
 COLECTAREA DATELOR

Tipuri de date:
 cantitative (cifre);
 calitative (opinii, comportamente, motive);

 primare (colectate de către evaluator de la actorii care au legătură cu

programul);
 secundare (surse scrise, colectate de către alţii);

 longitudinale (colectate în cel puţin două rânduri – înainte şi în timpul

evaluării);
 transversale (diferite tipuri de date colectate într-un interval de timp
anumit).
 COLECTAREA DATELOR CANTITATIVE

Sondajul este un instrument utilizat pentru colectarea informaţiilor

cantitative utilizând un chestionar (structurat sau semi-structurat).

Sondajul poate fi realizat:

 printr-un interviu faţă în faţă;
 la telefon;
 prin completarea individuală a chestionarelor/formularelor, pe internet
sau email.
 COLECTAREA DATELOR CANTITATIVE

Chestionarul este instrumentul utilizat pentru a colecta informaţiile

necesare.

Poate conţine întrebări închise şi întrebări deschise.

Întrebările închise pot fi:

 dihotomice (da/nu, adevărat/fals);
 alegeri multiple.

Poate fi: semistructurat sau structurat.

 COLECTAREA DATELOR CANTITATIVE

Cercetarea de birou este o analiză a datelor secundare:

 surse formale;
 surse informale.

Beneficii – ieftin, eficient din punct de vedere al timpului.

Riscuri – informație învechită, irelevantă, nu prezintă garanţii.

Ce trebuie făcut:
 discuţii în cadrul echipei;
 discuţii cu factorii interesaţi.
 COLECTAREA DATELOR CALITATIVE

Interviul aprofundat – colectarea informaţiilor despre opiniile, atitudinile,

comportamentul participanţilor la program.

Focus grupuri – furnizarea de informaţii şi imagini din interior privind

comportamentul şi atitudinile, utilizând dinamica grupului.

Vizite la faţa locului – colectarea la prima mână a informaţiilor privind

furnizarea de servicii, modificările de mediu.
ORGANIZAREA DATELOR
 ORGANIZAREA DATELOR

Data este un model de reprezentare a informației, accesibil calculatorului,

cu care se poate opera pentru a obține noi informații.

Data are o valoare, corespunzătoare tipului de dată.

Datele sunt prelucrate de programe.

Ele pot fi clasificate folosind mai multe criterii.

 1. Tipul numeric - este folosit pentru reprezentarea informației numerice
(valorile numerice reale). Pentru construirea lui se pot folosi numai cifrele de la 0 la
9, virgula, punctul, %, E, e.

Litera E se foloseste pentru notația științifică a numărului (de exemplu,

120.000 = 12 x 104 = 1,2 x 105 se poate reprezenta prin 12E4 sau 1,2E5).

Prelucrările care se pot face cu acest tip de dată sunt calcule (prelucrările
aritmetice) și comparațiile.

2. Tipul de șir de caractere (text) - este folosit pentru reprezentarea

informației alfanumerice (a textelor – șiruri de caractere în care se pot găsi cifre,
litere și semne speciale).

Prelucrările care se pot face cu acest tip de date sunt: concatenarea șirurilor
de caractere (adăugarea unui șir de caractere la alt șir de caractere) și comparațiile.
 3. Tipul logic - este folosit pentru reprezentarea datelor care nu pot lua decât
două valori : adevărat (true) sau fals (false).

Domeniul de valori al acestui tip de dată îl reprezintă mulțimea celor două

constante logice.

Prelucrarile care se pot face cu acest tip de dată sunt prelucrările logice.

4. Tipul de dată calendaristică și timp - este folosit pentru a urmări evoluția

în timp a colecțiilor de date.

Se recomandă pentru memorarea datei de naștere, a datei angajării etc.

5. Tipul imagine - este folosit pentru a memora imaginile.

 Fișierul este un model de organizare a datelor pentru a fi memorate pe un
suport extern de informație. Se clasifică în fisiere text și fisiere binare.

Fișierul text conține numai caractere. Continutul lui poate fi vizualizat cu

ajutorul unui editor de texte (de exemplu cu aplicația Notepad).

Fișierele binare sunt acele fișiere a căror conținut nu poate fi vizualizat cu

ajutorul unui editor de texte. Fișierele executabile sunt fișiere binare. Fișierele create
cu aplicațiile din setul Microsoft Office sunt și ele fișiere binare. Ele nu pot fi
vizualizate decât cu aplicația care le-a creat, inclusiv fișierele document create cu
aplicația Word.
Fișierele document, chiar dacă se folosesc pentru a memora texte
(caractere), mai conțin pe lângă acestea și alte informații: coduri pentru formatarea
documentului și diverse alte obiecte (imagini, tabele, grafice etc).
 Foaia de calcul este metodă de organizare a datelor sub formă de tabel. Ea
este împărțită în coloane (identificate prin litere) și rânduri (idedntificate prin cifre).
Intersecția unui rând cu o coloană se numește celulă, iar coordonatele acesteia sunt
date de litera coloanei și cifra rândului (ded exemplu B5).

Celula păstrează o singură entitate de informație. Aplicația software cu care

se crează și se prelucrează o foaie de calcul se numețte program de calcul tabelar
(de exemplu Microxoft Office Excel).

O foaie de calcul poate conține mai multe structuri de date, împreună cu

rezultatele prelucrării lor.
 Datele de ieșire (rezultatele) se obțin în urma aplicării unor formule de calcul
și funcții asupra datelor de intrare și sunt afișate în celulele foii de calcul.

Registrul de lucru conține mai multe foi de calcul.

 Tabelul permite gruparea unor date înrudite și este format din linii și coloane.

Liniile tabelului se numesc înregistrări (records), iar coloanele se numesc

câmpuri (fields).

Fiecare câmp se identifică printr-un nume.

Conținutul unui câmp este o dată elementară. Datele se introduc simplu, de

la tastatură. Pentru fiecare câmp sunt deschise datele care vor fi memorate în el.
Descrierea se face prin tipul datelor, dimensiunea lor și alte proprietăți.

Aplicatia software cu care se creează și se prelucrează un tabel se numește

sistem de gestiune a bazelor de date (de exemplu, Microsoft Office Access).
 Baza de date este formată dintr-unul sau mai multe tabele între care se pot
stabili legături numite relații.

Tabelele pot fi privite ca niste containere în care se stochează o anumită

categorie de informații.

Separarea datelor pe categorii ușurează operațiile de:

 vizualizare și actualizare a datelor din tabele cu ajutorul formularelor;
 căutarea și regăsirea informației necesare cu ajutorul interogărilor;
 analizarea și tipărirea datelor cu ajutorul rapoartelor.

Pentru gestionarea datelor din baza de date, trebuie folosit un software numit
Sistem de gestiune a Bazelor de date(SGBD) (exemplu: Oracle, Informix, DB2,
SQL Server, Visual Foxpro, Access).
 Lista este o colecție de rânduri dintr-o foaie de calcul care conține date
elementare legate între ele și care este tratată ca un tabel dintr-o bază de date și un
set de date dintr-o foaie de calcul.
Coloanele din listă sunt considerate câmpurile tabelului și în baza de date.
Etichetele coloanelor din listă sunt considerate numele câmpurilor din
tabelul bazei de date.
Fiecare rând din listă este considerat o înregistrare din tabelul bazei de
date.
Asupra elementelor listei pot fi folosite operații calendaristice pentru
administrarea și analizarea datelor din bazele de date relaționale, cum sunt:
 sortarea înregistrărilor din listă;
 filtrarea înregistrărilor din listă;
 localizarea înregistrărilor folosind operații de filtrare sau un criteriu
de căutare;
 calcule statistice și subtotaluri cu valorile câmpurilor din listă;
 folosirea unor formulare pentru macheta datelor de intrare.