Violenţa are loc atunci când cuvintele sau faptele unei persoane sperie, provoacă durere şi suferinţă

altei persoane. De asemenea, atunci când cineva ameninţă că va lovi sau va face rău altcuiva.

Violenţa fizică este atunci când un copil este supus unor acţiuni care îi provoacă durere fizică.
În special, la vârsta adolescenţei, mulţi copii încearcă să rezolve conflictele cu pumnii. Alţii
inventează porecle urâte şi îşi tachinează, astfel, colegii. Se întâmplă adesea, ca un grup mai mare
de copii, având un lider, să-şi aleagă o victimă care să devină ţinta atacurilor.

Potrivit legii 217/25 mai 2003, violenta in familie reprezinta “orice actiune
fizica sau verbala, savarsita cu intentie de un membru al familiei impotriva altui
membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica sexuala sau un
prejidiciu material”. Aceasta lege contribuie in mod semnificativ la evolutia
legislatiei romanesti in ce priveste protectia drepturilor omului, tinand cont de
frecventa cazurilor de violenta in familie si consecintele fizice si psihice deosebit de
grave ale acestui fenomen. Din ultimul Raport Mondial asupra Violentei si Sanatatii,
rezulta ca anual, peste un milion si jumatate de persoane isi pierd viata in urma unor
acte de violenta (procentual inseamna ca 28,8 persoane la 100.000 de locuitori) si
multe alte victime sufera din cauza comportamentelor de acest gen.

Violenta verbala ne inconjoara, din nefericire, ne urmareste la tot pasul. O cunoastem cu totii, in
viata de zi cu zi, o recunoastem si o blamam, dar nu ne putem abtine s-o folosim. Pe rand, ne
transformam in victime si agresori, jucand niste roluri ce nu ne onoreaza.

Limita de sensibilitate la agresiune a crescut tot mai mult, iar flagelul nu iarta pe nimeni, indiferent
de varsta, sex, religie sau rasa. Copiii nostri sunt direct afectati, sunt primii care au de suferit, fiind
- asa cum de fapt este normal - mai sensibili.

Violenta verbala inseamna transpunerea cuvintelor in arme ce traumatizeaza. Folosite impotriva

copiilor sau chiar de catre copii, agresiunile verbale pot lasa rani adanci .

Violenta prin intimidare sau amenintare poate provoca traume in stare sa compromita dezvoltarea
indivizilor, a familiilor sau a intregii comunitati - adica a copilului tau si familiei tale, a societatii in
care traiesti.

Pana a recurge la violenta fizica, pentru ca de multe ori acesta este pasul urmator, agresorii ajung
sa devina experti in diversele tipuri de abuz verbal, inca de la cele mai mici varste.
Cele mai frecvente si cunoscute situatii sunt cele in care victima este supusa amenintarilor, venite
de la cei de aceeasi varsta ori de la parinti si profesori. Tipetele, jignirile si injuraturile fac parte si
ele din acest comportament agresiv, cu scopul vadit de a intimida sau a umili.
Considerata de multi drept nevinovata si acceptata social, folosirea poreclelor reprezinta o
exprimare extrem de eficienta a violentei verbale, cu efecte pe termen lung. Intrebam adesea: "Tu
ce porecla aveai in scoala?". Rare sunt cazurile in care interlocutorul poate spune ca n-a avut, iar si
mai rare sunt cele in care poate recunoaste deschis ca nu l-a deranjat sau afectat in vreun fel.
Mai departe, abuzul merge pana la a raspandi informatii mincinoase despre victima, la a incrimina
pe nedrept si a denigra. "Minciuni nevinovate
ale copilariei", ai spune, dar efectele lor pot fi dintre cele mai grave, mai ales cand vorbim despre
dezvoltarea unui copil si modul in care sunt afectate pe termen lung relatiile interumane.