Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
1
pepeni (din soiul cel verde cu coajă tare) și a spus tuturor rudelor sale
dragi :
– Rămâneți cu bine. Eu mă duc la râul Limpopo cel verde-cenușiu și
mâlos, pe unde cresc arborii arșiței, să aflu ce mănâncă Crocodilul la
prânz.
Iar ei l-au mai plesnit încă o dată, ca să-i poarte noroc, deși el i-a rugat
foarte politicos să înceteze.
Apoi a plecat, cam înfierbântat, dar nicidecum uimit, mâncând pepeni și
aruncând coaja pe jos fiindcă nu avea cum s-o ridice.
A mers din orașul lui Graham la Kimberley și de la Kimberley în țara lui
Khama, și din țara lui Khama a luat-o către răsărit, pe la miazănoapte,
mâncând tot timpul pepeni, pînă ajunse, în cele din urmă, la malul
marelui râu Limpopo, cel verde-cenușiu și mâlos, pe unde cresc arborii
de arșiță, tocmai așa cum îi spusese pasărea Kolokolo.
Acum, dragii mei, voi trebuie să știți și să înțelegeți că până în săptămâna
și ziua și ora aceea, chiar până în minutul acela, acest nesățios Pui de
Elefant nu văzuse niciodată un Crocodil și nu știa cum arată așa ceva.
Totul pornise de la nesățioasa lui curiozitate.
Primul lucru peste care a dat a fost un Pithon, un șarpe de stâncă bicolor,
încolăcit în jurul unei stânci.
– Vă rog să mă scuzați, spuse Puiul de Elefant, dar n-ați văzut cumva pe
aici vreun Crocodil ?
– Dacă am văzut un Crocodil ? zise Pithonul, șarpele-de-stâncă bicolor,
cu o voce plină de dispreț nimicitor. Aș vrea să văd ce-ți trece prin cap să
mă mai întrebi.
– Iertați-mă, vă rog, spuse Puiul de Elefant, dar n-ați vrea să-mi spuneți
ce mănâncă el la prânz ?
Atunci, Pithonul bicolor s-a descolăcit cu mare grabă de pe stâncă și l-a
plesnit pe Puiul de Elefant cu coada lui nuieloasă și solzoasă.
– Asta e într-adevăr ciudat, observă Puiul de Elefant, fiindcă și tata, și
mama, și unchiul, și mătușa, fără să mai vorbesc de cealaltă mătușă
Maimuța și de celălalt unchi Hipopotamul, m-au plesnit cu toții pentru
nesățioasa mea curiozitate – și bănuiesc că acum trebuie să fie vorba
despre același lucru.
Astfel își luă rămas bun foarte politicos de la Pithonul, șarpele-de-stâncă
bicolor, îl ajută să se încolăcească la loc și își continuă drumul cam
înfierbântat, dar nicidecum uimit, mâncând pepeni și aruncând coaja pe
jos, fiindcă nu avea cum s-o ridice, până când călcă pe ceva ce i se păru a
2
fi un buștean, culcat chiar pe malul râului Limpopo cel verde-cenușiu și
mâlos, pe unde cresc arborii de arșiță.
Dar bușteanul era de fapt Crocodilul, dragii mei, și crocodilul clipi dintr-
un ochi, cam așa:
– Scuzați, vă rog, zise Puiul de Elefant, foarte politicos, dar nu vi s-a
întâmplat să vedeți vreun Crocodil prin ținuturile acestea pestrițe ?
Atunci, Crocodilul clipi din celălalt ochi și-și ridică coada pe jumătate
afară din mâl, iar Puiul de Elefant se trase îndărăt cu multă politețe,
fiindcă nu voia să fie iarpși plesnit.
– Vino mai aproape, micuțule, zise Crocodilul, de ce întrebi asemenea
lucruri ?
– Iertați-mă, zise Puiul de Elefant foarte politicos, dar tata m-a plesnit, și
mama m-a plesnit, fără să mai pomenesc de unchiul meu cel înalt Struțul
și de mătușa mea cea înaltă Girafa, care știe să pocnească cu copita, nu
glumă, și de unchiul cel lătăreț Hipopotamul și de mătușa cea păroasă
Maimuța, și chiar de Pithonul, șarpele de stâncă bicolor, care stă mai us
pe mal și care plesnește mai tare decât toți ceilalți cu coada lui solzoasă și
nuieloasă: așa că dacă nu aveți nimic contra, n-aș mai vrea să fiu iarăși
plesnit.
– Apropie-te, micuțule, zice Crocodilul, căci eu sunt Crocodilul, și vărsă
căteva lacrimi de Crocodil, ca să arate că era chiar așa.
Atunci, Puiul de Elefant își pierdu răsuflare și, gâfâind, se lăsă în
genunchi pe mal și zise:
– Dumneavoastră sunteți tocmai persoana pe care o caut de zile întregi.
Vreți, vă rog, să fiți așa de amabil și să-mi spuneți ce mâncați la dejun ?
– Vino mai aproape, micuțule, zise Crocodilul, și am să-ți șoptesc la
ureche.
Atunci, Puiul de Elefant își lăsă capul în jos până lângă gura colțoasă și
tăioasă a Crocodilului, și Crocodilul îl prinse de năsuc, care până în
săptămâna, ora și clipa aceea nu fusese mai mare decât o gheată, deși era
mult mai folositor.
– Am impresia, zise Crocodilul – și o spunea printre dinți, cam așa: Am
impresia că azi am să încep masa cu un pui de elefant !
Văzând aceasta, dragii mei, Puiul de Elefant fu foarte necăjit și spuse
vorbind pe nas:
– Tă-mi drumul ! Bă toare !
Atunci, șarpele-de-stâncă bicolor, Pithonul, se lăsă să alunece de pe mal
și zise:
3
– Tinere prieten, dacă nu te hotărăști numaidecât și fără întârziere să
tragi din toate puterile, părerea mea că această cunoștință a dumitale,
purtând un pardesiu de piee în carouri mari…(vrând să spună
”Crocodilul”) te va prăvăli în unda limpede a râului de față, mai înainte
de a putea zice ”pește”.
Așa vorbesc întotdeauna Pithonii, șerpii-de-stâncă bicolori.
Atunci, Puiul de Elefant se proptește pe picioarele dinapoi și trage, și
trage, și nasul începe să i se întindă. Iar Crocodilul se vânzolește în apă,
pe care o face albă de spumă, plesnind încoace și-ncolo din coadă, și
trage, și trage și el din răsputeri.
Și nasul puiului de elefant e tot întinde, iar puiul de elefant își încordează
toate patru picioarele și trage, și trage, iar nasul i se tot lungește; și
Crocodilul bate din coadă ca dintr-o vâslă, și trage, și trage și el cu
nadejde, și cu fiecare smucitură, nasul Puiului de Elefant e lungește – și
îl doare de vede stele verzi.
După un timp, Puiul de Elefant simți că-i alunecă lăbuțele și zise,
vorbind pe nas, care se făcuse acum aproape de cinci picioare:
– Nu bai bă țin buterile !
Atunci, Pithonul, șarpele-de-stâncă bicolor, e prelinse în jos pe mal și se
înnodă pe picioarele dindărăt ale Puiului de Elefant într-un dublu nod
pecărec, zicând:
– Călător nesocotit și nepriceput, ne vom reuni acum forțele pentru o
tracțiune ceva mai încordată; căci, altfel, dacă nu privim chestiunea cu
toată seriozitatea, impreia mea este că acel vas de război autopropulsat,
cu puntea superioară blindată….(și prin aceste cuvinte, dragii mei, voia
4
să spună ”Crocodilul” îți va distruge în chip iremediabil viitoarea
dumitale carieră”.
Așa vorbesc întotdeauna Pithonii, șerpii-de-stâncă bicolori.
Și atfel trase și el și Puiul de Elefant și trase și Crocodilul; dar Puiul de
Elefant și cu șarpele au tras mai tare, și în cele din urmă, Crocodilul
scăpă din dinți nasul Puiului de Elefant cu un plescăit, care răsună până
departe în susul și-n josul râului Limpopo.
Apoi, Puiul de Elefant se așeză cam brusc, izbindu-se rău de pamânt, dar
mai întâi avu grijă să-i spună ”Mulțumesc !” Pithonului, șarpele-de-
stâncă bicolor; după care, se îngriji de bietul său nas lungit peste masură
și-l obloji în frunze răcoroase de banan și-l lăsă să atârne în apa verde-
cenușie a marelui și măloului râu Limpopo, ca să se răcorească.
– Iertați-mă, zise Puiul de Elefant, dar nasul meu s-a deformat groaznic,
și acum aștept să se tragă la loc.
Puiul de Elefant stătu acolo trei zile, așteptând să-i intre nasul la apă.
Dar nu se scurtă de loc și pe deasupra trebuia să se uite cruciș. Voi, dragii
mei, cred că ați observat și ați înțeles că, datorită Crocodilului, nasul
acela devenise o adevărată trompă, așa cum au astăzi toți elefanții.
5
– Avantajul numărul doi !, zie Pithonul, șarpele-de-stâncă bicolor. N-ai fi
putut face așa ceva cu nasul tău cel vechi, mare cât un zbenghi. Nu ți se
pare că soarele e cam fierbinte pe aici ?
– Ba da, spuse Puiul de Elefant și, fără a mai sta mult pe gânduri, adună
o turtă de nămol de pe malul marelui râu Limpopo, cel verde-cenușiu și
mâlos și și-o lipi de creștet, unde stătea ca un fel de scufie de nămol
mustind de apă și picurându-i răcoare în doul urechilor.
6
despre noua lui trompă. În restul timpului aduna de pe jos cojile de
pepene pe care le aruncase în drumul său spre râul Limpopo, căci era un
pachiderm ordonat.Într-o seară, pe înoptate, ajunse acasă la iubitele sale
rude; își făcu trompa colac și zise:- Bine v-am găsit !
Apoi își desfăcu trompa și pocni pe doi dintre frații lui, de se duseră de-a
berbeleacul.
– Ei, fir-ar să fie de banane ! ziseră ei, unde ai învățat figura asta și ce ți-
ai făcut la nas ?
Pe urmă, Puiul acela rău de Elefant își plesni toate iubitele rubedenii un
timp mai îndelungat, până când fură cu toții tare înfierbântați și extrem
de uimiți. Smulse penele din coada unchiului său Struțul, iar pe mătușa
sa cea înaltă Girafa o apucă de piciorul de dinapoi și o trase într-un
mărăciniș; strigă cât îl ținea trompa la unchiul său cel lătăreț,
Hipopotamul, și-i suflă apă în ureche în timp ce dormea în mocirlă, după
maă, dar nu lăsă pe nimeni să se atingă de pasărea Kolokolo.
7
În cele din urmă, lucrurile au devenit atât de încordate, încât toate
iubitele lui rude s-au dus într-un suflet, unul câte unul, pe malurile
râului Limpopo cel verde-cenușiu și mâlos, pe unde cresc arborii de
arșiță să împrumute nasuri noi de la Crocodil. Când s-au întors, nimeni
n-a mai plesnit pe nimeni; iar din ziua aceea, dragii mei, toți Elefanții pe
care îi veți vedea vreodată și cei pe care nu-i veți vedea au trompe
întocmai ca trompa nesățiosului Pui de Elefant.