Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Schita lecției
Originile Imperiului Bizantin
În anul 395 d.hr. împăratul Theodosie cel Mare a împărțit Imperiul Roman în două părți:
Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit.
Imperiul Roman de Răsărit, având capitala la Constantinopol, era format din cele mai
bogate provincii ale fostului Imperiu Roman, cu numeroase orașe comerciale și
meșteșugărești, și cu o circulație monetară intensă.
Imperiul stăpânea inițial: Peninsula Balcanică, Asia Mică, zone din Orient( Siria, Liban,
Palestina, Egipt)-cunoșteau în bună măsură limba greacă;
Până în secolul al VI-lea, limba oficială a fost latina.
Domnia lui Justinian (527-565)
în fruntea Imperiului Roman de Răsărit s-a aflat împăratul Justinian cel Mare care:
o a încercat să ”refacă” vechiul Imperiu Roman (pe plan extern), prin cucerirea unor
teritorii: nordul Africii, Italia, sudul Peninsulei Iberice;
o a elborat Codul lui Justinian”Corpus Juris Civilis”(pe plan intern), o colecție de
legi romane care stă la baza legislației juridice europene de astăzi;
o a reconstruit biserica Sf.Sofia.
Grecizarea Imperiului (sec.VI-VII)
Imperiul s/a restrâns teritorial în sec. VII – VIII când a pierdut unele teritorii importante
datorită invaziei arabilor din Orient și nordul Africii (Siria, Palestina, Mesopotamia, Egipt),
reducându – se la Pen Balcanică și Asia Mică;
Elementul grec capătă o pondere din ce în ce mai mare în gândire, mentalități, obiceiuri.
Limba greacă a devenit limba oficială a Imperiului Bizantin.
Un rol important îl avea ideologia imperială, conform căreia împăratul reprezenta
divinitatea, ceea ce îl plasa deasupra muritorilor și-l făcea egalul apostolilor.
Iconoclasmul sau disputa icoanelor (sec.VIII-IX)
Iconoclasmul a fost o mișcare religioasă care ascundea în realitate un conflict social și
politic.
Lupta s-a desfășurat între iconoduli-adepții păstrării icoanelor și iconoclaști-adepții
înlăturării icoanelor.
Conflictul s-a finalizat cu victoria iconodulilor, în anul 843 fiind reabilitat cultul
icoanelor.
Apogeul Imperiului Bizantin (sec. IX-XI)
În perioada 867-1025 la conducerea Imperiului s-a aflat dinastia macedoneană;
Cel mai important împărat a fost Vasile II (976-1025);
S-au luat măsuri pentru consolidarea Imperiului și s-au fost recucerite teritorii din
Balcani.
1054-Marea Schismă a Bisericii Creștine care s-a separat oficial și definitiv în
Biserica Catolică condusă de Papa de la Roma în Occident și Biserica Ortodoxă condusă
de partiarhul de la Constantinopol în Orient;
Declinul (sec.XII-XV)
Imperiul Bizantin intră într-o perioadă de declin și dezmembrare când turcii au cucerit
treptat cea mai mare parte a imperiului (Pen. Asia Mică și Balcanică);
Constinopolul este cucerit de către cruciați în anul 1204;
S-a sfârși în 1453-sultanul Mahomed II a cucerit Constantinopolul, punând capăt unui
imperiu de o mie de ani.