Sunteți pe pagina 1din 6

Cardiologie si nursing în cardiologie -10/1:

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

Hipertensiunea arteriala este un sindrom clinic determinat de


cresterea de durata a valorilor tensiunii arteriale (TA) sistolice
si / sau diastolice. Dupa OMS, valorile normale ale TA sunt mai
mici de 140 mm Hg, iar valorile TA diastolice sunt mai mici
decat 90 mm Hg.
Sunt incadrati in categoria hipertensivilor bolnavii cu TA
sistolica egala sau mai mare de 160 mm Hg si/ sau TA diastolica
mai mare sau egala cu 95 mm Hg. Persoanele cu valori cuprinse
intre 140-160 mm Hg pentru TAS si 90-95 mm Hg pentru TAD,
constituie grupul cu HTA de granita.

In functie de valorile tensiunii arteriale sistolice si diastolice


exista trei tipuri de HTA: 
- hipertensiune arteriala sistolica cu TAS egala sau mai mare de
160 mm Hg si cu TAD normala;

- hipertensiune arteriala diastolica in care valorile TAS sunt


normale si valorile TAD crescute;

- hipertensiune arteriala sistolodiastolica, cu ambele valori


tensionale crescute.Clasificare: 
Etiologic, deosebim doua mari grupe de HTA:I.HTA primara
sau esentiala (boala hipertensiva), care reprezinta 95% din
cazuri. In geneza hipertensiunii arteriale esentiale sunt implicati
factori genetici (rasa, antecedente familiale), factori de mediu,
obezitatea, consumul de alcool, consumul excesiv de sare etc.II.
HTA secundara sau simptomatica, in care cauza HTA este
cunoscuta:II.1. HTA de cauze renale:

a) HTA in nefropatii: glomerulonefrita acuta si cronica,


periarterita nodoasa, lupus eritematos diseminat, nefropatia
diabetica, rinichiul polichistic, pielonefrita cronica;

b) HTA in rinichiul mic unilateral

c) HTA in afectiuni obstructive ale arterei renaleII.2. HTA


endocrina: feocromocitom, boala Cushing, menopauzaII.3. Boli
ale sistemului nervos central: tumori si traumatisme
cerebraleII.4. HTA de origine cardiovasculara: coarctatia
aorteiII.5. HTA de alte cauze: toxemia gravidica.

In evolutia sa, HTA poate determina, intr-o perioada scurta de


timp, afectarea organica si functionala severa a diferitelor
organe (HTA “maligna”) sau aceasta afectare poate fi lenta, pe
o durata lunga de timp (HTA “benigna”). 
Cand valorile tensionale depasesc normalul in mod durabil,
vorbim de “HTA permanenta”; daca pe un fond de TA normala
se suprapun cresteri moderate, cu durata de zile sau saptamani,
vorbim de “HTA labila, oscilanta sau tranzitorie”; in sfarsit
cand cresterile tensionale sunt mari, sub forma unor crize de
scurta durata, vorbim de “HTA paroxistica”. 
Simptomatologie 
Cefaleea are un caracter pulsatil, matinal, care cedeaza peste zi,
cu topografie in special occipitala;Ametelile, prezente mai ales
la schimbarea pozitiei, au, in unele cazuri, caracter de vertij,
insotite de greturi, varsaturi si zgomote anormale in
urechi;Tulburarile de vedere constau in : scotoame (vedere ca
prin ceata), diplopie (vedere dubla), hemianopsie (vedere pe
jumatate de camp vizual), amauroza (scaderea marcata a
acuitatii vizuale) sau chiar cecitate trecatoare (pierderea
vederii).Epistaxisul este frecvent intalnit.
Examenul cordului si al altor aparate depinde de stadiul
HTA.Stadiul evolutiv al HTA 

Conform OMS, evolutia HTA se face in trei stadii, pentru


precizarea carora un rol insemnat revine examenului fundului de
ochi (FO).Stadiul I: a) subiectiv: lipsa simptomelor sau cefalee,
ameteli, insomnie, palpitatiib) obiectiv: cresteri moderate si
periodice ale valorilor tensionale; FO de gradul I; examenul
obiectiv al cordului este normal; ecg, examenul radiologic si cel
al functiilor renale sunt normale.Stadiul II: a) subiectiv:
simptome nervoase ( cefalee, ameteli, tulburari vizuale),
cardiace (palpitatii, jena precordiala, dispnee de efort), uneori
fenomene de “encefalopatie hipertensiva” (cefalee intensa,
greturi, varsaturi, stare de neliniste si convulsii tonico-clonice),
accidente vasculare cerebrale tranzitorii (prin spasm) sau
definitive (prin hemoragie sau tromboza); b) obiectiv: valorile
tensionale sunt, constant, crescute, examenul cordului arata
soculapexian amplu, deplasat in jos si lateral, accentuarea
zgomotului II la aorta; FO prezinta modificari de gradul II; pe
ecg se observa hipertrofie de ventricul stang de diferite grade;
examenul radiologic = dilatarea ventriculului stang si uneori
chiar a aortei ascendente; functia renala este, in general,
normala.Stadiul III: 1) sunt interesate majoritatea organelor: a)
creier – accidente vasculare cerebrale “minore” (pareze si afazii
trecatoare) sau “majore” (leziuni in focar, definitive); b) cord –
insuficienta ventriculara stanga acuta (astm cardiac, EPA),
cardiopatie ischemica (angina pectorala, infarct miocardic); c)
rinichi – insuficienta renala;2) FO de gradul III 
3) modificarile ecg si radiologice din stadiul precedent sunt mai
avansate4) probele functionale renale sunt
alterateComplicatiile HTA vizeaza cele trei organe “tinta”: 1)
cordul – IC stanga (astm cardiac, EPA) sau globala si variate
manifestari ale cardiopatiei “hipertensive” (angina pectorala,
infarctul de miocard, tulburarile de ritm);2) creierul – hemoragie
si tromboza cerebrala, encefalopatie hipertensiva3) rinichiul –
insuficienta renala cronica, in stadiul final al HTA.Tratamentul
HTA 
1. Tratamentul nonfarmacologic 

- cura de slabire – efectul apare dupa o pierdere in greutate de


cel putin 4 kg

- restrictia ingestiei de sodiu (sare) – dieta zilnica a


hipertensivului trebuie sa contina sub 4 gr de sodium; se
recomanda consumul de alimente proaspete in locul celor
conservate, eliminarea sari la gatit, evitarea apei minerale, a
bicarbonatilor, a aamplificatorilor de gust tip Vegeta

- restrictia ingestiei de grasimi saturate si de glucide

- limitarea consumului de alcool – sub 25 gr / zi

- efortul fizic de tip isotonic – mers, alergare usoara, ciclism sau


inot

- modificarea stilului de viata2. Drogurile antihipertensive 

-diureticele – tiazide (nefrix), derivati de tiazide (indapamid),


diuretice de ansa (furosemid, bumetanid), agenti economizatori
de potasiu (spironolactona, amilorid)

- betablocante adrenergice – propranolol, atenolol, metoprolol

- blocanti ai canalelor de calciu – nifedipin, amlodipin,


nicardipin, diltiazem, verapamil

- inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA) –


enalapril, captopril, lisinopril, perindopril, quinapril, ramipril

- inhibitorii receptorilor de angiotensina II – sartani (losartan,


valsartan, telmisartan)

- medicamente vasodilatatoare directe – hidralazina, minoxidilul

Obiectivul major al tratamentului antihipertensiv este reducerea


valorilor tensionale la un nivel care minimalizeaza riscul
cardiovascular al bolii.

Pacientul trebuie sa fie constient ca tratamentul HTA este zilnic,


permanent si extins pe durata intregii vieti; tratamentul nu
trebuie interrupt atunci cand TA a revenit la normal, eventual se
poate reduce doza.

Ideala este monoterapia, dar pentru un efect bun se prefera


asocieri de medicamente, de tipul: indapamida cu IECA,
indapamida + sartani, indapamid cu betablocante, indapamid +
blocanti de calciu, etc.
 
Trimiteți prin e-mailPostați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest

Cardiologie si nursing în cardiologie , 15


BOLILE VENELOR