Sunteți pe pagina 1din 4

Cardiologie si nursing în cardiologie , 15

BOLILE VENELOR
XVII. BOLILE VENELOR

1. TROMBOFLEBITA

Definiţie: tromboflebita constă în obstrucţia totală sau parţială a unei


vene prin coagulare intravasculară, cu inflamarea peretelui venos. Deoarece
principala complicaţie este embolia, face parte din boala tromboembolică. în
evoluţie se deosebesc un stadiu iniţial, de flebotromboză, de scurtă durată
(5-6 zile), când cheagul aderă slab la peretele venos, dar are o netă tendinţă
la embolii, şi o fază ulterioară, de tromboflebită, când cheagul este aderent
la perete, deci mai puţin emboligen.

Etiopatogenie: principalii factori patogeni sunt staza circulatorie venoasă,


hipercoagulabilitatea sângelui şi leziunile endoteliului venos. Tromboflebită
apare frecvent în insuficienţa cardiacă, dar şi în alte afecţiuni însoţite de
stază venoasă, datorită imobilizării prelungite. Poate apărea în boli
caşectizante şi în primul rând în cancer, în boli ale sângelui (leucemii, anemii,
poliglobulii), în febra tifoidă, în ischemii arteriale masive, supuraţii,
traumatisme, varice, după antibiotice şi corticoizi. Se observă şi după
intervenţii chirurgicale pe micul bazin (prostatectomie, histerectomie), în
postpartum (între a 10-a şi a 20-a zi după naştere) sau postabortum, în
ultimele luni ale sarcinii.
Anatomie patologică: boala
debutează printr-un cheag primitiv, înglobând trombocite şi hematii într-o
reţea de fibrină, urmat de un cheag secundar de stază (cheag roşu), care
creşte progresiv în ambele sensuri, dar mai ales spre inimă, putând ajunge
uneori până la o lungime de 50 cm. în această fază, aderând slab de peretele
venei, cheagul se poate fragmenta, producând embolii - stadiul de
flebotromboză -. După 5-6 zile, cheagul se organizează, fixându-se solid de
peretele venos - stadiul de tromboflebită.

Simptome:

* după tipul de venă afectată există tromboflebite superficiale care


interesează venele subcutanate, şi profunde, care interesează venele
musculare.

Tromboflebită superficială se caracterizează prin simptome generale


discrete cum sunt subfebrilitatea, tahicardia şi semnele locale la nivelul
membrului afectat: durere continuă sau accentuată la mers şi prezenţa unui
cordon dur, sensibil şi roşu, de-a lungul unui traiect venos, pe o porţiune de
câţiva centimetri, de obicei la nivelul unei vene varicoase.

Tromboflebită profundă are un tablou mai zgomotos şi evoluează în două


stadii: 1. Stadiul preedematos, caracterizat prin febră de cea 38°, tahicardie,
depăşind frecvenţa corespunzătoare temperaturii şi stare de nelinişte;
semne locale dintre care atrag atenţia durerea spontantă la nivelul gambei
sau al musculaturii plantare, greutatea sau şchiopătarea, durerile la
dorsoflexia piciorului sau la presiunea maselor musculare locale. Se mai
constată o uşoară infiltrare a ţesuturilor, cu creşterea temperaturii locale,
cianoză discretă şi, uneori, dilatarea venelor superficiale.

După câteva ore sau zile apar semnele evidente ale trombozei venoase:
edem relativ dur la palpare, cald, alb, strălucitor chiar, dureri intense care
persistă un timp, dar scad pe măsura constituirii edemului, hidrartroză a
genunchiului şi, uneori, discretă adenopatie inghinală.

Examenele de laborator nu sunt specifice (creşterea V.S.H.,


leucocitoză etc.). Testele de hipercoagulabilitate sanguină sunt foarte rar
pozitive.

Tromboza venoasă debutează obişnuit la nivelul gambei şi se propagă


spre venele femurale. Destul de des leziunile sunt bilaterale, chiar dacă unul
din membre este aparent normal. Când tromboza afectează o venă distală
simptomatologia este ştearsă; când interesează un mare trunchi venos

(femurală, iliacă), semnele sunt evidente, edemul voluminos cuprinzând tot


membrul pelvian.

Evoluţie: tromboflebită superficială are o evoluţie scurtă, revenirea la


normal având loc în câteva zile sau săptămâni. Uneori, puseurile flebitei se
repetă. Tromboflebită profundă durează clasic 2-3 săptămâni, după care mai
întâi cedează durerea, apoi temperatura şi normalizarea pulsului. Edemul
este semnul cel mai tenace şi poate persista săptămâni sau luni, putând chiar
să constituie o sechelă.

Formele clinice: pe lângă cele prezentate se mai întâlnesc: tromboflebite


migratoare sau recidivante, revelatoare pentru o trombangeită obiiterantă
sau pentru neoplasme viscerale; Tromboflebite varicoase, complicaţii
habituale şi benigne ale varicelor; tromboflebite cu spasm arterial (flebita
albastră), însoţite frecvent de gangrena.
Complicaţia cea mai de temut este embolia pulmonară, care apare la
debut relevând uneori o tromboflebită latentă. Când apare în stadiul de
tromboflebită confirmată, provine cel mai adesea de la o tromboză care
debutează la piciorul opus. Alte complicaţii sunt: edemul postflebitic,
voluminos, accentuat de ortostatism varicele şi ulcerele varicoase, nevralgiile
persistente, leziunile cutanate etc.

Prognosticul depinde de apariţia complicaţiilor şi îndeosebi embolia


pulmonară, de mărimea trunchiului venos afectat, de localizarea superficială
sau profundă şi de tratamentul aplicat.

Tratament: Profilactic, se recomandă mobilizarea precoce după operaţii


sau naştere, evitarea repausului prelungit la pat, mişcări pasive şi active sau
masaje ale membrelor pelviene în cursul imobilizării la pat, gimnastică
respiratorie, terapie cu anticoagulante.

Curativ: în tromboflebită superficială se aplică local prişniţe şi infuzii de


muşeţel, în caz de dureri se administrează 7-l0 zile Fenilbutazonă, se aplică
un bandaj compresiv local. Se permite bolnavului să meargă.

In caz de tromboflebită profundă este obligatoriu repausul la pat, cu


imobilizare şi ridicare a membrului afectat deasupra poziţiei inimii, comprese
calde. Durerea se combate cu Algocalmin sau Aminofenazonă, Lasonil
(unguent, local) şi Fenilbutazonă (comprimate), utilizate 7-8 zile, care dau
bune rezultate. Tratamentul de bază constă în anticoagulante. Se începe cu
Heparină (60 mg la 4 - 6 ore, continuându-se 3-4 zile). Din ziua a doua de
administrare a Heparinei se instituie tratamentul cu preparate eumarinice
(Trombostop) (4 comprimate/zi) său Tromexan, sub controlul indicelui de
protrombină, care trebuie menţinut între 10 şi 30%. Dacă apar hemoragii
după preparatele cumarinice, se administrează Vit. K. Dacă tromboză a
devenit cronică, se recomandă masaje sau un bandaj elastic local. În situaţii
speciale se poate administra Prednison.