Sunteți pe pagina 1din 2

IOANA D`ARC

“Ciocarlia” Jean Anouilh

Asculta, Robert. Mai intai, nu te mai gandi ca sunt fata. Asta te face sa
gandesti anapoda. Desigur, Dumnezeu nu m-a facut urata, iar tu, ca toti barbatii,
nu vrei sa scapi ocazia … Ti-e frica sa nu pari prost in proprii tai ochi … Lasa,
desfarnatule, ai sa gasesti destule fete, daca tii neaparat sa pacatuiesti … Dupa
ce-am lamurit acest punct, inchipui-ti ca mi-ai dat si straie barbatesti si ca
discutam amandoi ca doi baieti cumsecade, calmi si cu capul pe umeri.
Robert, hotararea o ai in fata. Lovitura care te va face bine vazut de cei
mari trebuie s-o dai acum ... Da-ti seama unde au ajuns cei de la Bourges. Si-au
pierdut capul. Englezul e peste tot. Ducii de Bretania si de Anjou asteapta sa
vada cine plateste mai mult. Ducele de Burgundia se joaca de-a eroul. Ai nostri
credeau ca se pot baza pe neutralitatea lui ... Dar, dupa ultimele stiri s-ar parea
ca isi insoara fiul cu o printesa engleza. Iti dai seama? Armata franceza o
cunosti. Baieti buni, in stare sa duca la tavaleala, dar descurajati. Si-au bagat in
cap ca nu mai e nimic de facut si ca englezul va fi totdeauna mai tare. Dunois,
bastardul, e bun capitan, inteligent, ceea ce e rar in armata, dar nu-l mai asculta
nimeni, si-asta incepe sa-l cam supere. Pipernicitul ala de Carol n-are decat sa se
descurce cu averea parinteasca ... La Hire, Xantrailles, niste tauri furiosi, vor
numai sa atace, sa dea cumplite lovituri de spada, de care sa vorbeasca cronicile;
sunt asi ai performantelor individuale, dar nu stiu sa se servesca de tunuri si se
lasa mereu omorati pentru fleacuri, ca la Azincourt. Da, toti sunt gata sa-si dea
viata la repezeala! ... Dar nu floseste absolut la nimic sa te lasi omorat. Intelegi,
micul meu Robert, razboiul nu e un joc cu mingea, nu e un turnir ; nu ajunge sa
lupti din rasputeri respectand legile onoarei … Mai trebuie sa si castigi. Si
pentru asta trebuie sa fii siret. Trebuie sa lucreze ceva, aici inauntru. Tu, care
esti inteligent, o stii mai bine ca mine.
Si iata ca tu, care gandesti, ai intr-o zi o idee. O idee geniala si care poate
salva totul. Las-o sa vina! Esti pe punctul sa o ai. In capul tau, care lucreaza
repede, in care se face ordine imediat, ideea se cristalizeaza in momentul de fata.
Nu arati, asta e admirabil la tine, dar cristalizezi. Esti pe punctul sa vezi limpede.
Din nenorocire, trebuie s-o spunem, nu exista in Franta in momentul de fata
decat un om care vede limpede: tu! Tu vezi ca le trebuie un suflet acestor
oameni, o credinta, un lucru simplu. Si iata ca tocmai in capitania ta s-a ivit o
fetita, careia i s-au aratat sfantul Mihail si, dupa cate spune ea, si sfanta
Ecaterina, si sfanta Margareta. Stai! Stiu ce ai sa-mi spui: ca nu crezi. Dar
deocamdata treci peste asta. Si aici esti intr-adevar extraordinar. Iti spui: nu-i
decat o biata pastorita. Bine! Dar sa zicem ca Domnul e cu ea; atunci nimic n-o
poate opri. Si ca Domnul e cu ea ori nu, asta-i ca la risca: ori cap ori pajura. N-o
poti dovedi, dar nu poti dovedi nici contrariul ... Dar iata ca a ajuns pana la
mine, fara voia mea, si o ascult de jumatate de ceas – asta n-o mai poti pune la
indoiala, e un fapt implinit, nu faci decat sa-l constati. Si deodata iti vine ideea,
ideea care incepe sa-si croiasca drum. Iti zici: de vreme ce m-a convins pe mine,
de ce nu l-ar convinge si pe principe, pe Dunois si pe arhiepiscop? Sunt doar
oameni ca si mine si, fie vorba intre noi, mai putin destepti decat mine. De ce nu
i-ar convinge pe soldati ca, daca stai sa cantaresti bine, englezii sunt facuti la fel
ca ei, jumatate din curaj si jumatate din dorinta de a-si pazi pielea, si ca ar fi
suficient sa-i atingi mai tare, si la momentul potrivit, ca sa-i faci sa spele putina
din Orleans ? De ce-au nevoie baietii nostri, la urma urmei ? iti spui tu in acest
moment in capul tau care vede mai limpede decat al celorlalti. Au nevoie de-un
drapel, de cineva care sa le dea curaj si care sa le dovedeasca ca Dumnezeu e cu
ei. Sio iata cum devii dintr-o data admirabil. Admirabil! Ti-o spun eu, Robert, si
nu voi fi singura care sa ti-o spun. Peste catava vreme toata lumea va fi de
aceasta parere, vei vedea. Admirabil si realist, ca toti marii oameni politici. Iti
spui: eu, Beaudricourt, nu sunt atat de sigur ca e trimisa lui Dumnezeu. Dar ma
prefac ca o cred si le-o trimit lor – fie ca e trimisa lui Dumnezeu, fie ca nu-i – si
daca ei o cred, e acelasi lucru. Am tocmai la indemana curierul de Bourges, care
trebuie sa plece maine dimineata ... M-am informat. Aleg sase baitei zdraveni
drept escorta, ii dau un cal si trimit fetita cu curierul. La Chinon, asa cum o
cunosc, se va descurca. Ei bine, stii ceva, Robert ? Trebuie sa fii foarte inteligent
ca sa te gandesti la toate astea. Numai calul sa mi-l alegi mai bland, fiindca nu
stiu inca bine sa calaresc. Uite, fac o prinsoare, Robert. Porunceste sa aduca doi
cai in curte. Facem un galop si, daca ma prabusesc, sa nu cerzi nimic din ce ti-
am spus. Iti convine? (se mai poate inca scurta, in fct, de fata)

S-ar putea să vă placă și