MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI

ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA
FACULTATEA DE FARMACIE
Aleea Universităţii nr. 1, Campus, Corp B, Constanţa
TEL/FAX.: 0241-605050
E-mail: pharma-ovidius@univ-ovidius.ro
Web: http://www.pharmaovidius.ro

Departamentul de Stiinte Farmaceutice I

TESTE GRILĂ PENTRU

EXAMENUL LA DISCIPLINA CHIMIE FARMACEUTICĂ
SPECIALIZAREA FARMACIE
Anul III, semestrul II
SESIUNEA DE VARĂ

Decan
Prof. Univ. dr. SÎRBU RODICA

Prodecan
Prof. univ. dr. CONSTANŢA SAVA

Director de Departament
Conf. dr. FLORENTINA RONCEA

Şef Disciplină CHIMIE FARMACEUTICĂ

Ş.l. dr. GEORGETA PAVALACHE

Anul universitar 2013-2014

1
 1. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL TUBERCULOZEI

Complement simplu

1. Acidul 4-aminosalicilic se obţine folosind ca materie primã:

A. p-aminofenol
B. p-nitrozofenol
C. m-aminofenol
D. o-clorbenzen
E. o-aminofenol

2. Acidul 4-aminosalicilic se poate obţine folosind ca materie primã:

A. m-nitrotoluen
B. alcool p-nitrobenzilic
C. p-aminotoluen
D. m-nitrotoluen
E. p-nitrotoluen

3. În urma unei conservãri necorespunzãtoare a acidului 4-amino-salicilic rezultã un produs toxic,

cunoscut sub denumirea:
A. m-aminofenol
B. o-clorbenzen
C. o-aminofenol
D. p-aminofenol
E. m-brombenzen

4. Acidul p-aminosalicilic se eliminã, atât ca atare, cât şi sub formã de metaboliţi, prin:
A. plãmâni
B. salivã
C. urinã
D. piele
E. fecale

5. Mecanismul de acţiune al acidului p-aminosalicilic se bazeazã pe faptul sã el înlocuieşte

fragmentul de acid p-aminobenzoic din structura unui factor de creştere pentru microorganisme,
şi anume acidul:
A. aspartic
B. folic
C. hipuric
D. glutamic
E. folinic

6. Hidrazida acidului izonicotinic este cunoscutã şi sub urmãtoarea denumire:

A. fintozid
B. tuberax
C. etoxid
D. izoniazidã
E. nizotin

7. Izoniazida se obţine prin tratarea unui ester, metilic sau etilic, al acidului izonicotinic cu:
A. glioxal
B. tiocianat de amoniu

2
 C. hidrat de hidrazinã
D. hidrat de aldehidã
E. acetofenonã

8. În ceea ce priveşte mecanismul de acţiune, se presupune cã izoniazida exercitã un efect prin

interferenţã cu sistemele enzimatice, care sunt inhibate de aceasta, având drept coenzimã:
A. ciclooxigenaza-1
B. kinaza
C. fosfatidilkinaza
D. ciclooxigenaza-2
E. piridoxal-fosfatul

9. Deoarece apare destul de repede rezistenţa bacilului Koch la izoniazidã, aceasta se asociazã cu
alte medicamente, printre care cu:
A. streptomicina
B. cloramfenicol
C. griseofulvina
D. stamicina
E. streptogramine

10. Este contraindicatã asocierea izoniazidei cu anumiţi compuşi care pot acţiona, concomitent cu
aceasta, asupra sistemului nervos central, putând produce comã şi moarte. Printre aceştia men-
ţionãm:
A. glucoza
B. metionina
C. zaharina
D. alcoolul etilic
E. fenotiazina

11. Care este denumirea p-aminosalicilatului hidrazidei acidului izonicotinic?

A. rimifon
B. pasiniazida
C. paskate
D. paraminose
E. parasa

12. Pasiniazida este o sare obţinutã prin asocierea izoniazidei cu:

A. acidul p-aminobenzoic
B. p-aminobenzoat de etil
C. acidul p-aminosalicilic
D. p-aminotoluen
E. p-aminosalicilat de metil

13. Dupã administrare, pasiniazida produce aceleaşi efecte secundare ca fiecare componentã luatã
separat, de aceea trebuie sã se prescrie concomitent vitaminele:
A. B1 şi B6
B. A şi C
C. A şi D
D. C şi D
E. B şi E

14. Compusul N,N’-bis-(p-etoxifenil)-tioureea este cunoscut sub urmãtoarea denumire:

A. parasa
B. paraminose

3
 C. paskate
D. etoxid
E. rimifon

15. Aetoxidul este un tuberculostatic cu acţiune foarte bunã, care se obţine prin condensarea
clorhidratului sau sulfatului de fenetidinã cu:
A. cianurã de calciu
B. tiocianat de sodiu
C. cianat de amoniu
D. formiat de sodiu
E. tiocianat de amoniu

16. Compusul N-p-(1-metilpiperazinil-4-fenil)-N’(p-butoxifenil)-tiouree are urmãtoarea denumire:

A. etoxid
B. butomelid
C. rimifon
D. parasa
E. paskate

17. Care este denumirea compusului 2-etiltioizonicotinamida ?

A. aetoxid
B. butomelid
C. etionamida
D. peteha
E. etambutol

18. Etionamida este un medicament secundar utilizat în chimioterapia tuberculozelor, întrebuinţat

în special în tratamentul tuberculozei pulmonare rezistente la tratament cu:
A. izoniazidã
B. etambutol
C. etionamida
D. butomelid
E. aetoxid

19. Care este denumirea compusului 2-propiltioizonicotinamidã?

A. butomelid
B. etambutol
C. etionamida
D. protionamida
E. fintozid

20. Protionamida este un medicament secundar utilizat în tratamentul tuberculozei, având efecte
asemãnãtoare:
A. fintozidului
B. izoniazidei
C. etambutolului
D. etoxidului
E. etionamidei

21. Amida acidului pirazin-2-carboxilic are urmãtoarea denumire:

A. pirazinamida
B. pasimiazida
C. fintozid
D. etambutol
E. etionamida

4
22. Pasiniazida este o pirazinã analoagã nicotinamidei, care se obţine prin condensarea o-fenilen-
diaminei cu:
A. glicina
B. glioxalina
C. glioxalul
D. glicolul
E. glicocolul

23. Pirazinamida este un medicament foarte activ asupra bacilului Koch, dar prezintã dezavantajul
unor efecte grave:
A. toxice renale
B. toxice cerebrale
C. hematotoxice
D. hepatotoxice
E. alergice

24. Compusul 4,4’-diizoamiloxitiocarbanilida are urmãtoarea denumire:

A. etambutol
B. tiocarlid
C. pirazinamida
D. pasiniazida
E. etionamida

25. Tiocarlidul are o puternicã acţiune tuberculostaticã, fiind activ şi în infecţiile cu bacil Koch re-
zistent la alte tuberculostatice. Este mult mai eficace decât:
A. pasiniazida
B. pirazinamida
C. etoxidul
D. izoniazida
E. acidul p-aminosalicilic

26. Diclorhidratul de N,N’-bis-(1-hidroxi-metil-(n)-propil)-etilen-diamina are denumirea urmãtoare:

A. etambutol
B. etoxid
C. izoniazida
D. pasiniazida
E. izoxil

27. Etambutolul se obţine prin condensarea dicloretanului cu douã molecule de:

A. 2-nitrozobutanol
B. 2-nitrobutanol
C. 2-aminobutanol
D. 2-clorobutanol
E. 2-bromobutanol

28. Cicloserina este un antibiotic izolat din specii de Streptomyces, care din punct de vedere chimic
este:
A. 4-nitro-izoxazolidin-3-ona
B. 4-nitrozo-izoxazolil-3-ona
C. 4-metil-izoxazol
D. 4-amino-izoxazolidin-3-ona
E. 4-izopropil-izoxazolidin-3-ona

5
29. Rifamicinele sunt antibiotice izolate din specii de Streptomyces mediteranei, fiind notate cu B,
O, S şi S.V. Dintre cele patru tipuri de rifamicine, cea mai activã este rifamicina:
A. O
B. S.V.
C. B
D. S
E. S.B.

30. Dintre cele patru tipuri de rifamicine, în terapeuticã se foloseşte rifamicina:

A. S.B.
B. S
C. B
D. O
E. S.V.

31. Datoritã faptului cã rifamicinele au în structura lor o porţiune aromaticã se pot obţine produşi
de semisintezã foarte activi. Un intermediar foarte important în ceea ce privesc rifamicinele de
semisintezã este:
A. 3-formil-rifamicina S.V.
B. 3-metil-rifamicina S.V.
C. 3-metoxi-rifamicina S.V.
D. 3-acetil-rifamicina S.V.
E. 3-etoxi-metoxi-rifamicina S.V.

32. Rifamicina rezultã în urma condensãrii 3-formilrifamicinei SV cu:

A. N-metil-N’-aminopirazinã
B. N-etil-N’-aminopirazinã
C. N-metil-N’-aminopiperazinã
D. N-butil-N’-aminopirimidinã
E. N-metil-N’-nitropiridazinã

33. Compusul 3-[N-metil-piperazinil-imino-metil]-rifamicina S.V. are urmãtoarea denumire:

A. rifamicina S
B. rifamicina O
C. rifamicina S.V.
D. rifampicina
E. rifamicina B

34. Cicloserina este întrebuinţatã, în cazuri de rezistenţã la alte antibiotice, în tratamentul septi-
cemiilor provocate de:
A. streptococ
B. stafilococ
C. bacil Koli
D. proteus
E. piocianic

35. Viomicina este un antibiotic cu structurã peptidicã ciclicã, având urmãtoarea denumire comer-
cialã:
A. tuberax
B. etoxid
C. butomelid
D. rimifon
E. viocin

6
36. S-a constatat cã o componentã majorã a viomicinei este:
A. vinactina A
B. capastat
C. rifadin
D. aldinamida
E. peteha

37. Trebuie evitatã asocierea viomicinei cu unele antibiotice pentru a nu se cumula efectele toxice
ale acestora. În acest sens nu se asocieaã cu:
A. penicilina
B. amoxicilina
C. streptomicina
D. cefalotin
E. tetraciclina

38. Capreomicina este o peptidã ciclicã puternic alcalinã, având structurã chimicã şi efectul farma-
cologic asemãnãtoare:
A. cefalexinei
B. tetraciclinei
C. cicloserinei
D. viomicinei
E. cloramfenicolului

39. Dintre cele patru tipuri de rifamicine, cea mai slabã activitate antibacterianã şi toxicitatea cea
mai micã o are rifamicina:
A. S
B. B
C. O
D. SV
E. SB

40. Rifampicina are acelaşi spectru de activitate ca şi rifampicina, dar mai bine suportatã de
organism. Nu se administreazã bolnavilor cu afecţiuni:
A. virotice
B. digestive
C. renale
D. respiratorii
E. hepatice

7
1. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL TUBERCULOZEI

Complement multiplu

41. Rifampicina este folositã în:

A. unele boli asimptomatice determinate de Neisseria meningitidis
B. infecţii cutanate
C. infecţii biliare şi urinare
D. timpul intervenţiilor chirurgicale, ca antibiotic de protecţie
E. malarie

42. Rifampicina are acelaşi spectru de activitate ca şi rifamicina, dar:

A. este mai greu suportatã de organism
B. este mai bine suportatã de organism
C. este utilizatã în tratamentul tuberculozei, singurã sau asociatã cu alte medicamente
D. fenomenul de rezistenţã nu apare la acest medicament
E. fenomenul de rezistenţã al bacteriilor se instaleazã repede la acest medicament

43. Rifampicina, din punct de vedere chimic, este 3-(4’-metilpiperazinilimino-metil)-rifamicina SV

şi are urmãtoarele sinonime:
A. rifampin
B. capastat
C. rifadin
D. viocin
E. rimactane

44. Rifamicina SV are un spectru de activitate destul de larg, fiind activã asupra microorganismelor
gram-pozitive:
A. stafilococi, streptococi
B. viruşi
C. pneumococi
D. ricketzii
E. bacilul tuberculozei

45. Rifamicina SV, în concentraţii mari, este activã asupra germenilor gram-negativi, ca:
A. Escherichia coli
B. B. piocianic
C. viruşi
D. ricketzii
E. Proteus sp.

46. Capreomicina este o peptidã ciclicã puternic alcalinã, care poate fi folositã în locul streptomi-
cinei când:
A. efectul este mai puternic
B. pacientul este sensibil la aceasta
C. apar modificãri în structura sa
D. speciile de M. tuberculosis sunt rezistente la aceasta (streptomicina)
E. este hidrolizatã în soluţii acide

8
47. În tratamentul tuberculozei, în cazul rezistenţei la alte antibiotice, se întrebuinţeazã:
A. amestecul de etambutol şi capreomicinã
B. amestecul de pantotenat şi sulfat de viomicinã
C. asociaţia între moroxidinã şi capreomicinã
D. compusul denumit Vinactan
E. nu se asociazã cu streptomicinã sau kanamicinã din cauza ototoxicitãţii crescute prin
acumulare

48. Viomicina este o peptidã ciclicã izolatã care:

A. nu se absoarbe pe care oralã
B. atinge concentraţia maximã în sânge dupã 1-2 ore şi se menţine 8 ore
C. se eliminã prin urinã dupã 24 ore
D. se absoarbe numai parenteral
E. se absoarbe numai rectal

49. Viomicina este consideratã a fi un antibiotic de rezervã, care:

A. se asociazã cu kanamicina
B. este folosit în tratamentul tuberculozei în caz de rezistenţã la streptomicinã şi HIN
C. produce tulburãri neurologice care duc la surditate
D. produce tulburãri renale grave
E. nu trebuie asociatã cu streptomicina pentru a nu se cumula efectele toxice ale lor

50. Viomicina este indicatã în tratamentul tuberculozei:

A. având rol de substituent al streptomicinei
B. are acţiune superioarã streptomicinei
C. acţiunea sa este inferioarã streptomicinei
D. toxicitatea este mai scãzutã faţã de streptomicinã
E. toxicitatea sa este mai mare decât cea a streptomicinei prin afectarea rinichilor şi celui de
al VIII-lea nerv cranian

51. Cicloserina manifestã activitate antibioticã in vitro împotriva unui spectru larg de organisme
gram-pozitive şi gram-negative, dar are întrebuinţãri limitate deoarece:
A. puterea ei este relativ scãzutã
B. acţiunea este puternicã
C. reacţiile toxice sunt frecvente
D. este lipsitã de toxicitate
E. fenomenele secundare sunt destul de grave: tulburãri digestive şi nervoase

52. Cicloserina este o substanţã cu structurã simplã, cu acţiune antibioticã:

A. izolatã din specii diferite de Streptomyces
B. este uşor solubilã în apã
C. are caracter amfoter
D. are caracter neutru
E. este greu solubilã în apã

53. Etambutolul se absoarbe rapid dupã administrare oralã şi se întrebuinţeazã în asociaţie cu:
A. aspirina
B. cicloserina
C. izoniazidã
D. acid p-aminosalicilic
E. streptomicina

9
54. Compusul D-(+)-4-amino-3-izoxazolidin-ona are urmãtoarele denumiri:
A. izoxil
B. pasiniazidã
C. cicloserina
D. seromycin
E. tebemicinã

55. Compusul (+)-N,N’-bis(hidroximetilpropil)-etilendiaminã are urmãtoarele denumiri:

A. etambutol
B. pasiniazidã
C. izoxil
D. EMB
E. myambutol

56. Datoritã faptului cã molecula etambutolului conţine doi atomi de carbon asimetrici cu
substituenţi identici, produsul prezintã izomeri optici, dextro, levo şi mezo:
A. izomerul dextrogir este de 4 ori mai activ decât streptomicina
B. toxicitatea lor este aceeaşi
C. izomerul dextrogir este de 16 ori mai activ decât izomerul mezo
D. izomerul levo este de 10 ori mai activ decât izomerul dextro
E. activitatea lor variazã considerabil

57. Compusul 4,4’-diizoamiloxitiocarbanilida are urmãtoarele denumiri:

A. etambutol
B. izoxil
C. izoniazidã
D. aldinamidã
E. tiocarlid

58. Tiocarlidul are puternicã acţiune tuberculostaticã:

A. este mai puţin activ în infecţiile cu bacil Koch
B. este activ în infecţiile cu bacil Koch rezistent la alte tuberculostatice
C. este mai puţin activ decât PAS
D. este mult mai eficace decât acidul p-aminosalicilic
E. împiedicã apariţia rezistenţei bacteriei la medicamentele cu care el este asociat

59. Amida acidului pirazin 2-carboxilic are urmãtoarele denumiri:

A. etambutol
B. aldinamidã
C. myambutol
D. pirazinamidã
E. pyrazincarboxamidã

60. Pirazinamida este o pirazinã analoagã cu nicotinamida, fiind solubilã în:

A. insolubilã în apã
B. grãsimi
C. cloroform
D. acetonã
E. alcool

61. Pirazinamida se obţine prin condensarea:

A. o-fenilendiaminei
B. glicocol
C. glioxal
D. alcool metilic
E. amoniac

10
62. Pirazinamida este un medicament foarte activ asupra bacilului Koch, dar este:
A. recomandat sã nu se utilizeze pe o perioadã mai mare de 3 luni
B. indicat în infecţiile cu bacilul tuberculozei rezistent la alte tuberculostatice
C. hepatotoxic
D. se utilizeazã nelimitat
E. se eliminã prin piele

63. Pirazinamida se utilizeazã de obicei în asociere cu alte medicamente din aceastã grupã:
A. viomicina
B. cicloserina
C. izoniazida
D. etionamida
E. streptomicina

64. Protionamida este un medicament secundar folosit în tratamentul tuberculozei pulmonare, fiind
cunoscut şi sub alte denumiri ca:
A. protionamida
B. trevintix
C. tuberamin
D. tuberax
E. myambutol

65. Protionamida este un medicament utilizat în tratamentul tuberculozei pulmonare în asociere cu:
A. aspirina
B. viomicina
C. streptomicina
D. cicloserina
E. izoniazida

66. Compusul 2-etiltioizonicotinamida are urmãtoarele denumiri:

A. myambutol
B. cicloserinã
C. etionamidã
D. trecator
E. nizotin

67. Etionamida se administreazã oral sau local. Dupã administrare oralã difuzeazã bine în lichidele
organismului, se metabolizeazã repede. În urinã au fost puşi în evidenţã metaboliţi care apar în
urma unor procese, ca:
A. neutralizare
B. dezaminare
C. desulfurare
D. N-metilare
E. S-oxidare

68. Etionamida se foloseşte în chimioterapia tuberculozelor, în asociere cu:

A. streptomicina
B. izoniazida
C. cicloserina
D. PAS
E. viomicina

11
69. Sarea obţinutã în urma asocierii acidului p-aminosalicilic cu izoniazida se numeşte:
A. pasiniazida
B. myambutol
C. rimifon
D. pirazinamida
E. fintozid

70. Izoniazida este un medicament foarte eficient în tratamentul tuberculozelor fiind folositã în:
A. viroze
B. toate formele de tuberculozã
C. afecţiuni digestive
D. meningita tuberculoasã
E. stãri depresive

71. Izoniazida se administreazã oral şi parenteral. Dupã administrare oralã este:

A. bine absorbitã la 1-2 ore de la administrare
B. se absoarbe lent
C. excretatã rapid
D. se eliminã prin piele
E. se eliminã prin urinã la 24 ore de la administrare

72. Izoniazida se eliminã prin urinã, atât nemodificatã, cât şi sub formã de metaboliţi, dintre care:
A. izonicotinilhidrazona
B. acid aspartic
C. acidul piruvic şi acetilizoniazida
D. acid -cetoglutaric
E. acid izonicotinic şi izonicotinuric

73. Hidrazida acidului izonicotinic are urmãtoarele denumiri:

A. fintozid
B. HIN
C. rimifon
D. myambutol
E. izoniazida

74. Izoniazida se obţine, prin sintezã, în urma reacţiei dintre:

A. acid izonicotinic
B. alcool metilic sau etilic
C. hidrazinã
D. alcool izopropilic
E. hidrazidonã

75. Dintre sãrurile şi derivaţii acidului p-aminosalicilic menţionãm:

A. paraminose
B. paskate
C. pasimiazida
D. parasa
E. benzapas

76. p-Aminosalicilatul de sodiu are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. paraminose
B. parapas-sodium
C. pasem-sodium
D. parasa-calcium
E. parasal sodium

12
77. Dintre sãrurile acidului p-aminosalicilic, mai importante menţionãm p-aminosalicilaţii de:
A. litiu
B. sodiu
C. potasiu
D. calciu
E. stronţiu

78. Acidul p-aminosalicilic are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. benzapas
B. P.A.S
C. paraminose
D. parasal
E. pamisyl

79. Mecanismul de acţiune al acidului p-aminosalicilic se bazeazã pe faptul cã:

A. înlocuieşte acidul p-aminobenzoic din structura acidului folic
B. nu este perturbat metabolismul celulei bacteriene
C. metabolismul normal al celulei bacteriene este inhibat
D. nu mai are loc multiplicarea celulei
E. celula bacterianã se lizeazã şi moare

80. PAS-ul se leagã de proteinele plasmatice în proporţie de 50-70%. În urma procesului de

metabolizare se formeazã:
A. produşii de metabolizare ai PAS-ului care nu au efect tuberculostatic
B. produşii de metabolizare care au efect tuberculostatic
C. N-acetil-PAS, la nivelul ficatului
D. acid 2-metoxi-4-aminohipuric
E. acid 2-hidroxi-4-aminohipuric, la nivelul rinichilor

81. Acidul p-aminosalicilic utilizat ca medicament nu trebuie sã conţinã:

A. m-aminofenol
B. acid 5-aminosalicilic
C. uree
D. acid hipuric
E. o-aminofenol

82. Acidul p-aminosalicilic se poate obţine pornind de la:

A. m-aminofenol
B. o-aminofenol
C. p-nitrotoluen
D. p-nitrozotoluen
E. o-nitrotoluen

13
 2. MEDICAMENTE ANTIHELMINTICE

Complement simplu

1. Compusul 2-izopropil-5-metil-fenol este cunoscut sub denumirea de:

A. rezorcinol
B. fluoresceinã
C. timol
D. fenol
E. quercetol

2. Timolul este utilizat împotriva helmintiazelor produse de nematode şi a celor produse de cestode,
fiind un antihelmintic:
A. vermifug
B. fasciolicid
C. vermicid
D. teniacid
E. schizonticid

3. Piperazina se obţine prin sintezã prin condensarea etilendiaminei cu:

A. acetat de etil
B. formiat de metil
C. oxalat de calciu
D. oxalat de dietil
E. oxalat de etil

4. Piperazina se poate obţine prin sintezã prin încãlzirea clorurii de etilenã, în soluţie alcoolicã, cu:
A. formamida
B. amoniac
C. aldehidã aceticã
D. acetamida
E. acetat de etil

5. Compusul 1-dietil-carbamoil-4-metilpiperazinã are urmãtoarea denumire:

A. disperminã
B. oxiuran
C. hetrazan
D. antepar
E. dietilcarbamazina

6. Atât piperazina, cât şi sãrurile sale acţioneazã asupra viermilor intestinali ca medicament:
A. relaxant
B. vermicid
C. paralizant
D. vermifug
E. teniacid

7. Violetul de genţiana este un antihelmintic utilizat în tratamentul:

A. oxiurilor
B. teniei
C. trichinozei
D. filariozei
E. schistosomiazei

14
8. Violetul de genţiana este un colorant trifenilmetanic eficient şi în infestãrile cu:
A. trichinoze
B. filarioze
C. tenie
D. strongiloide
E. schistosoma

9. Pamoatul de fenol-3-(1,4,5,6-tetrahidrometil-2-pirimidinil)-vinil) are urmãtoarea denumire:

A. povan
B. oxantel pamoat
C. helmex
D. alcopar
E. mintezol

10. Pamoatul de 6-dimetilamino-2-[2-(2,5-dimetil-1-fenil-pirol-3-il)-vinil]-1-metilchinoliniu are

urmãtoarea denumire:
A. mintezol
B. oxantel pamoat
C. helmex
D. alcopar
E. pirvinium pamoat

11. Pirvinium pamoat este un antihelmintic utilizat în terapia infestãrilor cu:

A. tenie
B. filarioze
C. trichinoze
D. oxiuri
E. strongiloide

12. Pirvinium pamoat se foloseşte în terapia infestãrilor cu oxiuri, iar pentru expulzarea paraziţilor
fiind necesare:
A. douã doze
B. o singurã dozã
C. trei doze pe zi
D. trei doze într-o reprizã
E. o dozã de 2 ori pe zi

13. Pamoatul de trans-1,4,5,6-tetrahidro-1-metil-2-[2-(2-tienil)-vinil]-pirimidin are urmãtoarea

denumire:
A. mintezol
B. pirviniul pamoat
C. oxantel pamoat
D. befeniu naftoat
E. pirantel pamoat

14. Pirantel pamoatul este un antihelmintic activ împotriva helminţilor lungi şi plaţi, acţiunea sa
fiind explicatã prin:
A. paralizia parazitului
B. efect vermicid
C. blocarea muscularã a parazitului
D. efect vermifug
E. acţiune fasciloidã

15
15. Naftoatul de N-benzil-N-dimetil-(2-fenoxietil)-amoniu-3-hidroxi are urmãtoarea denumire:
A. befeniu naftoat
B. oxantel pamoat
C. pirviniul pamoat
D. pirantel pamoat
E. mintezol

16. Befeniul naftoat este util în tratamentul helmintiazelor datorate unor paraziţi tropicali. Se
administreazã oral:
A. 2 g
B. 5 g, în douã prize
C. 4 g, în douã prize
D. 5 g, în dozã unicã
E. 1 g, la trei zile

17. Compusul 2-(4-tiazolil)-benzimidazol are urmãtoarea denumire:

A. befeniu
B. tiabendazol
C. pirantel
D. pirvinium
E. oxantel

18. Tiabendazolul este activ în tratamentul numeroaselor helmintiaze producând scãderea febrei. Se
administreazã, dupã mese, sub formã de:
A. emulsie 2%
B. soluţie apoasã 2%
C. suspensie 5%
D. emulsie 1%
E. suspensie 1,5%

19. Carbamatul de metil-5-benzoil-2-benzimidazol are urmãtoarea denumire:

A. flumoxal
B. miridazol
C. mebendazol
D. levamisol
E. actamer

20. Mebendazolul este un medicament antihelmintic cu spectru larg de acţiune, fiind activ asupra
paraziţilor:
A. plaţi
B. rotunzi
C. înguşti
D. teniei
E. trichinelei

21. Carbamatul de metil-[5-(4-fluorobenzoil)-2-benzimidazol are urmãtoarea denumire:

A. niridazol
B. flubendazol
C. mebendazol
D. levamisol
E. actamer

16
22. Compusul (±)-2,3,5,6-tetrahidro-6-fenilimidazol[2,1-b]tiazol are urmãtoarea denumire:
A. flubendazol
B. levamisol
C. mebendazol
D. actamer
E. tetramizol

23. Tetramizolul este un antihelmintic eficient împotriva unui numãr mare de:
A. tenii
B. cestode
C. nematode
D. trematode
E. schistosome

24. Compusul 1-(5-nitro-2-tiazolil)-2-oxo-tetrahidroimidazol are urmãtoarea denumire:

A. niridazol
B. levamisol
C. actamer
D. mebendazol
E. flubendazol

25. Niridazolul este un antihelmintic activ în infecţiile determinate de:

A. Trichinella
B. Paragonimus
C. Fasciola
D. Schistosoma
E. Taenia

26. Compusul 2,2’-tio-bis-(4,6-diclorofenol) are urmãtoarea denumire:

A. flumoxal
B. biotinol
C. niridazol
D. diclorofen
E. tetramizol

27. Care este denumirea compusului 2,2’-metilen-bis-(4-clorofenol)?

A. tetramizol
B. niridazol
C. biotinol
D. flumoxal
E. diclorofen

28. Diclorofenul a fost utilizat datoritã spectrului larg de acţiune antimicrobianã, cât şi datoritã
proprietãţilor sale antifungice. Este folosit în tratamentul paraziţilor determinate de:
A. Trichinella
B. Fasciola
C. tenii
D. Paragonimus
E. Schistosoma

29. Care este denumirea compusului N-(2’-cloro-4’-nitrofenil)-5-cloro-salicilamidã?

A. niclosamid
B. tetramisol
C. flubendazol
D. mebendazol
E. biotinol

17
30. Niclosamidul este un antihelmintic puternic asupra teniei. Se administreazã oral, dimineaţa pe
nemâncate astfel:
A. 4 g în douã prize la interval de 1 orã
B. 2 g pe zi
C. 1 g pe zi
D. douã doze, câte 1 g la interval de 1 orã
E. 4 g pe zi

18
 2. MEDICAMENTE ANTIHELMINTICE

Complement multiplu

31. Naftoatul de N-(3-acetil-5-cloro-2-hidroxibenzil)-N,N-dimetil-N-(fenoxietil)-amoniu hidroxid

are urmãtoarele denumiri:
A. amindatel
B. difezil
C. astiban
D. diphezyl
E. fuadin

32. Difezilul este o pulbere cristalinã, galbenã, cu gust amar, insolubilã în apã. Este un anti-
helmintic:
A. cu spectru de acţiune limitat
B. cu spectru larg de acţiune
C. este activ asupra nemathelminţilor
D. are efect asupra oricãrui tip de helminţi
E. are efect asupra oxiurilor

33. Amindatelul este un medicament cu acţiune antihelminticã foarte bunã în infecţiile provocate
de:
A. schisotosomiaze
B. nematode
C. leishmaniozelor
D. filarieni
E. cestode

34. Stibocaptatul de sodiu are urmãtoarele caracteristici:

A. este un derivat al acidului 2,3-dimercaptosuccinic
B. derivat al acidului 2,3-dimercaptoaspartic
C. este utilizat în tratamentul celor trei forme de schistosomiaze
D. este lipsit de toxicitate
E. datoritã toxicitãţii sale trebuie folosit cu mare atenţie

35. Sarea de sodiu a acidului antimoniu-bis-pirocatehin-2,4-sulfonic are urmãtoarele denumiri:

A. stibofen
B. emetic
C. valbazel
D. lucantona
E. fuadin

36. Stibofenul este un antihelmintic utilizat, sub formã injectabilã, în tratamentul:

A. oxiurazei
B. schistosomiazelor
C. helmintiazelor
D. leishmaniozelor
E. este mai puţin toxic

19
37. Tartratul de stibiu şi potasiu a fost primul derivat al stibiului utilizat în:
A. oxiuraze
B. schistosomiaze
C. leischmanioze
D. tripanosomiaze
E. trichinoze şi filarioze

38. Carbamatul de metil-5-(propiltio)-2-benzimidazol are urmãtoarele denumiri:

A. stibofen
B. albendazol
C. lucantona
D. valbazel
E. emetic

39. Compusul 1-(2’-dietilaminoetilamino)-4-metilxanten-9-ona are urmãtoarele caracteristici:

A. se numeşte lucantona
B. se numeşte fuadin
C. este utilizat în tratamentul schistosomiazelor
D. se administreazã parenteral şi oral
E. coloreazã pielea şi urina în galben

40. Niclosamidul are urmãtoarele sinonime:

A. velbazel
B. yomesan
C. emetic
D. cestocide
E. mansonil

41. Niclosamidul are acţiune antihelminticã puternicã asupra speciilor:

A. Trichinella
B. Taenia saginata
C. Oxyuris vermicularis
D. T. solium
E. Diphyllobothrium latum

42. Compusul 2,2’-metilen-bis-(4-clorofenol) are urmãtoarele denumiri:

A. diclorofen
B. actamer
C. bitin
D. ambilhar
E. anthiphen

43. Compusul 2,2’-tio-bis-(4,6-diclorofenol) are urmãtoarele denumiri:

A. biotinol
B. niridazol
C. diclorofen
D. actamer
E. bitin

44. Biotinolul este folosit în tratamentul provocat de diferiţi paraziţi ca:

A. Trichinella
B. Fasciola hepatica
C. Oxyuris
D. Schistosoma
E. Paragonimus westermani

20
45. Studiile efectuate pe animale de laborator cu niridazol au semnalat prezenţa unei activitãţi:
A. mutagene
B. teratogene
C. citostatice
D. antiinflamatoare
E. cancerigene

46. Flubendazolul este un antihelmintic activ faţã de numeroase specii de helminţi ca:
A. Strongyloides
B. Ascaris
C. Trichuris şi Trichinella
D. Echinococcus
E. Leishmania

47. Tetramizolul are urmãtoarele sinonime:

A. niridazol
B. decaris
C. levamisol
D. nilverm
E. ripercol

48. Flubendazolul are urmãtoarele sinonime:

A. levamisol
B. flumoxal
C. ripercol
D. decaris
E. fluvermal

49. Carbamatul de metil-5-benzoil-2-benzimidazol are urmãtoarele denumiri:

A. flubendazol
B. biotinol
C. mebendazol
D. vermox
E. niridazol

50. Mebendazolul este un antihelmintic cu spectru larg de acţiune, având urmãtoarele caracteristici:
A. este activ asupra paraziţilor plaţi
B. nu este contraindicat în sarcinã şi alãptare
C. este contraindicat femeilor însãrcinate, deoarece are acţiune teratogenã
D. acţioneazã prin mecanism alchilant
E. acţioneazã prin blocarea absorbţiei glucozei de cãtre helminţi

51. Compusul 2-(4-tiazolil)-benzimidazol are urmãtoarele denumiri:

A. biotinol
B. mepenzolat
C. befeniu
D. mintezol
E. tiabendazol

52. Tiabendazolul este activ în tratamentul numeroaselor helmintiaze:

A. se administreazã sub formã de aerosoli
B. este mai puţin eficace asupra helminţilor rotunzi
C. are acţiune în trichinoze, producând scãderea febrei
D. are un grad înalt de eficacitate asupra helminţilor plaţi şi înguşti
E. se administreazã sub formã de suspensie 1,5% dupã mese

21
53. Hidroxinaftoatul de befeniu este util în tratamentul helmintiazelor datorate unor:
A. problemen de administrare
B. paraziţi lungi
C. paraziţi tropicali
D. paraziţi scurţi
E. helminţi plaţi sau rotunzi

54. Pamoatul de pirantel este activ împotriva helminţilor:

A. lungi
B. plaţi
C. rotunzi
D. scurţi
E. tropicali

55. Pamoatul de pirantel are urmãtoarele sinonime:

A. mintezol
B. alcopar
C. helmex
D. antiminth
E. povan

56. Pamoatul de pirantel este un antihelmintic a cãrui acţiune este explicatã prin:
A. absorbţia sa de cãtre parazit în membranã
B. blocarea sintezei de ARN
C. blocarea muscularã a parazitului
D. blocarea sintezei de coenzima F
E. eliminarea sa se face prin fecale şi 7% prin urinã

57. Pamoatul de pirviniu are urmãtoarele sinonime:

A. mintezol
B. alcopar
C. antiminth
D. povan
E. vermigal

58. Pamoatul de pirviniu se foloseşte în terapia infestãrii cu oxiuri, astfel:

A. se administreazã 1 dozã de douã ori pe zi
B. o singurã dozã este eficientã pentru expulzarea paraziţilor
C. este greu solubil şi puţin absorbit în tractul intestinal
D. este uşor absorbit în tractul intestinal
E. poate provoca iritaţii locale, greaţã şi vomã

59. Pamoatul de oxantel este activ în oxiurazã şi ascaridozã; se administreazã şi se eliminã:

A. cutanat
B. este bine suportat de hepatici
C. 1 mg/kgc, în dozã unicã
D. 2 g pe zi
E. cu prudenţã la pacienţii cu afecţiuni hepatice şi la femeile însãrcinate

60. Clorura de metilrozanilinã are urmãtoarele sinonime:

A. oxiuran
B. violet de genţiana
C. violet de metil
D. pioctaninã
E. pirantel

22
61. Violetul de genţiana este un colorant trifenilmetanic alcãtuit dintr-un amestec de cloruri de:
A. dimetil-p-rozanilinã
B. hexametil-p-rozanilinã (cristal violet)
C. trimetil-p-rozanilinã
D. pentametil-p-rozanilinã
E. tetrametil-p-rozanilinã

62. Violetul de genţiana este un compus folosit în tratametul:

A. virozelor
B. oxiurilor
C. afecţiunilor determinare de fungi
D. infestãrilor cu strongiloide
E. infecţiilor cu germeni gram-pozitivi

63. Citratul de piperazinã are urmãtoarele sinonime:

A. antepar
B. multifunge
C. parazine
D. papazin
E. hetrazan

64. Dietilcarbamazina are urmãtoarele sinonime:

A. hetrazan
B. multifuge
C. antepar
D. vermizin
E. loxuran

65. Piperazina are urmãtoarele sinonime:

A. arthritium
B. dietilendiaminã
C. disperminã
D. hexahidropirazinã
E. antepar

66. Piperazina se obţine prin sintezã prin condensarea:

A. diaminoetanolului
B. etilendiaminei
C. dimetilaminoetilului
D. oxalatului de dietil
E. oxalatului de diizopropil

67. Piperazina este antihelmintic folosit în tratamentul helmintiazelor determinate de:

A. Enterobius vermicularis
B. Oxyuris vermicularis
C. Ascaris lumbricoides
D. Taenia sp.
E. Fasciola hepatica

68. Timolul este un antihelmintic utilizat în tratamentul helmintiazelor produse de:

A. Schistosoma sp.
B. nematode
C. Fasciola hepatica
D. cestode
E. Paragonimus westermani

23
69. Helmintiazele sunt afecţiuni determinare de paraziţi helminţi care pot fi clasificaţi astfel:
A. mematode
B. enterococi
C. cestode
D. diplococi
E. trematode

70. Prezenţa paraziţilor în organismul omului poate provoca tulburãri grave, dintre care menţionãm:
A. scad cantitãţile de substanţe nutritive din organism
B. cresc cantitãţile de substanţe nutritive din organism
C. produc leziuni sau obstrucţii intestinale
D. substanţele toxice secretate pot fi absorbite de organismul gazdã
E. pot favoriza apariţia infecţiilor în organismul gazdã

71. Timolul este o pulbere cristalinã, cu miros caracteristic, gust arzãtor, foarte puţin solubil în apã
(1/1100), uşor solubil în alcool. Se obţine:
A. prin extracţie din speciile de Thymus şi Origanum
B. prin extracţiile din Artemisia cina
C. prin sintezã prin condensarea m-crezolului cu alcool izopropilic, în prezenţã de H2SO4
D. din o-crezol şi alcool etilic, prin condensare
E. prin condensarea m-crezolului cu clorurã de izopropil în prezenţã de AlCl3 anh., la -10°C

24
 3. MEDICAMENTE ANTIAMIBIENE

Complement simplu

1. Agentul determinant al apariţiei amibiazei este:

A. Schistosoma mansoni
B. Taenia solium
C. Entamoeba histolytica
D. Trichuria trichiura
E. Strongyloides stercoralis

2. Medicamentul utilizat pentru acţiunea amibicidã puternicã acţionând prin degenerarea nucleului şi
structurii citoplasmei amibelor este:
A. atropina
B. fisostigmina
C. pilocarpina
D. ergotoxina
E. emetina

3. Datoritã faptului cã, dupã administrare oralã, emetina produce iritarea mucoaselor membranare
la ingestie, are, deci, acţiune:
A. emetizantã
B. antihelminticã
C. antitusivã
D. anticonvulsivantã
E. antiemetizantã

4. Compusul 5-cloro-7-iodo-8-hidroxichinolina are urmãtoarea denumire:

A. iodochinol
B. carbasona
C. milbis
D. cliochinol
E. emetina

5. Cliochinolul este un medicament foarte activ în amibiaza:

A. cutanatã
B. intestinalã
C. hepaticã
D. localizatã în plãmâni
E. renalã

6. Cliochinolul, dacã este administrat timp îndelungat, produce:

A. iritaţii cutanate
B. obişnuinţã
C. iodism
D. depresie
E. convulsii

7. Compusul 5,7-diiodo-8-hidroxichinolinã are urmãtoarea denumire:

A. milibis
B. broxichinolina
C. cliochinol
D. carbasona
E. diiodohidroxichinolina

25
8. Diiodohidroxichinolina poate fi utilizatã şi extern în:
A. micoze
B. herpes zoster
C. herpes simplu
D. infecţii cu germeni gram-negativi
E. infecţii cu germeni gram-pozitivi

9. Care este denumirea compusului 5,7-dibromo-8-hidroxichinolina?

A. carbasona
B. diiodohidroxichinolina
C. cliochinol
D. broxichinolina
E. milibis

10. Carbasoma, din punct de vedere chimic, este acid:

A. N-metil-piperazinilacetic
B. N-carbamoilarsanilic
C. N-dietilamino-carbamoil-benzoic
D. N-dietilamino-etil-fenoxiacetic
E. N-glicoloil arsonilat de bismut

11. Carbasona se obţine prin condensarea uretanului cu acid:

A. glicolic
B. arsonic
C. arsanilic
D. aspartic
E. glutaric

12. N-glicoil arsanilatul de bismutil are urmãtoarea denumire:

A. vioform
B. broxichinolina
C. cliochinol
D. carbasona
E. glicobiarsol

26
 3. MEDICAMENTE ANTIAMIBIENE

Complement multiplu

13. Glicobiarsolul, din punct de vedere chimic, este:

A. (hidrogen-N-glicoloilarsanilat)-oxobismut
B. (hidrogen-N-glicerilarsanilat)-oxobismut
C. N-glicoloil arsanilat de mercur
D. N-glicil arsanilat de bismutil
E. N-glicoloil arsanilat de bismutil

14. Glicobiarsolul are urmãtoarele caracteristici:

A. pulbere galben roşieticã
B. instabilã la temperaturã ridicatã
C. este utilizat în tratamentul amibiazelor intestinale
D. pulbere alb-gãlbuie
E. stabilã la temperaturã ridicatã

15. Glicobiarsolul este un amestec de nitrat de bismut şi p-N-glicoloil-arsanilat, având urmãtoarele

caracteristici:
A. imprimã fecalelor culoare roşu viu
B. imprimã fecalelor culoare neagrã din cauza formãrii sulfurii de bismut
C. se administreazã în doze de 500 mg de 3 ori pe zi
D. se administreazã oral, timp de 7-10 zile
E. poate fi folosit şi extern sub formã de supozitoare

16. Carbasona este o pulbere cristalinã, albã, puţin solubilã în apã şi alcool care:
A. este absorbitã în tractul gastrointestinal, apoi se eliminã prin urinã
B. se întrebuinţeazã în tratamentul amibiazelor intestinale
C. se administreazã oral 50 mg pe zi
D. se administreazã oral 250 mg de 2-3 ori pe zi
E. tratamentul se face timp de zece zile

17. Broxichinolina este folositã în tratamentul:

A. enterocolitelor infecţioase neamibiene
B. complicaţiilor postoperatorii
C. colitelor postamibiene
D. amibiazei acute şi cronice
E. vaginitelor

18. Diiodohidroxichinolina are urmãtoarele sinonime:

A. cifoform
B. iodochinol
C. milibis
D. diiooquin
E. vioform

19. Diiodohidroxichinolina se foloseşte în tratamentul:

A. dizenteriei bacilare
B. dizenteriei amibiene
C. infestãrii cu Trichomonas vaginalis
D. infestãrii cu Trichomonas intestinalis
E. este puţin solubilã în apã, de aceea se absoarbe greu în organism

27
20. Cliochinolul este foarte activ în amibiaza intestinalã:
A. se administreazã oral în doze de 250 g, dupã fiecare masã
B. se administreazã oral în doze de 750 g dimineaţa pe nemâncate
C. tratamentul dureazã zece zile
D. nu poate fi administrat bolnavilor cu afecţiuni hepatice
E. nu se administreazã în cazuri de tuberculozã pulmonarã evolutivã

21. Cliochinolul poate fi utilizat şi ca:

A. antiseptic local
B. bactericid, asupra germenilor gram-pozitivi şi gram-negativi
C. antifungic
D. anestezic general
E. hipnoticã

22. Emetina este indicatã în formele grave, acute, de amibiazã:

A. intestinalã
B. renalã
C. pulmonarã
D. cutanatã
E. hepaticã

23. Emetina se administreazã cu prudenţã:

A. copiilor
B. bolnavilor renali
C. vârstnicilor
D. hipertensivilor
E. bolnavilor cu afecţiuni hepatice şi cardiace

24. Efectele secundare produse de emetinã se manifestã prin tulburãri:

A. musculare
B. gastrointestinale
C. cardiovasculare
D. reacţii neplãcute la locul injectãrii
E. erupţii cutanate

28
 4. MEDICAMENTE ANTIVIRALE

Complement simplu

1. Una dintre cele mai frecvente viroze este:

A. herpes-zoster
B. varicela
C. variola
D. gripa
E. tusea convulsivã

2. Viruşii nu sunt capabili de a se reproduce independent, ci numai în celula vie. Replicarea virusu-
lui gripal are loc în celula gazdã şi depinde de o enzimã prezentã în ARN-ul viral, numitã:
A. transferazã
B. transcriptazã
C. kinazã
D. sintetazã
E. polimerazã

3. Unul dintre viruşii cei mai studiaţi este un retrovirus numit virusul:
A. herpesului
B. hepatitei B
C. gripei
D. hepatitei A
E. imunodeficienţei umane

4. O sursã importantã pentru obţinerea medicamentelor anti-HIV s-a dovedit a fi enzima:

A. polimeraza
B. transferaza
C. reverstranscriptaza
D. proteaza
E. transferaza

5. Compusul 1-aminoadamantan are urmãtoarea denumire:

A. amantadina
B. moroxidina
C. aciclovir
D. metisazona
E. idoxuridina

6. Amantadina se obţine pornind de la o hidrocarburã ciclicã numitã adamantan, care suferã o

reacţie de:
A. metilare
B. clorurare
C. hidrolizã
D. bromurare
E. acetilare

29
7. Amantadina se foloseşte ca agent profilactic asupra viruşilor gripali A şi B. Prezintã avantajul cã
este mai activã la administrare:
A. i.m.
B. oralã
C. i.v.
D. s.c.
E. i.r.

8. Compusul N,N-anhidro-bis-(2-hidroxietil)-biguanid are urmãtoarea denumire:

A. herplex
B. viroptic
C. aciclovir
D. cuterpes
E. moroxidina

9. Compusul 1-(2-desoxi-beta-D-ribofuranozil)-5-iodouracil are urmãtoarea denumire:

A. viroptic
B. dendrid
C. idoxuridina
D. cuterpes
E. moroxidina

10. Idoxuridina este sensibilã în prezenţa luminii, de aceea trebuie conservatã la întuneric. Este un
agent antiviral eficient în herpesul de cornee şi alte viroze oculare administrat:
A. extern
B. i.m.
C. i.v.
D. oral – emulsie
E. oral – suspensie

11. Care este denumirea compusului 2’-desoxi-5-trifluorometiluridinã ?

A. citarabina
B. amantadina
C. moroxidina
D. idoxuridina
E. trifluridina

12. Trifluridina este un agent antivirotic utilizat în tratarea:

A. hepatitei virotice
B. HIV
C. gripei
D. herpesului genital
E. keratoconjunctivitelor

13. Efectele secundare produse de trifluridina se manifestã prin:

A. prurit
B. edem
C. arsurã
D. dermatoze
E. astenie

30
14. Denumirea compusului 9-beta-D-arabinofuranosil-adenina este:
A. vidarabina
B. moroxidina
C. idoxuridina
D. citarabina
E. amantadina

15. Compusul 1-beta-D-ribofuranozil-triazol-3-carboxamidã are urmãtoarea denumire:

A. vidarabina
B. idoxuridina
C. citarabina
D. ribavirina
E. cuterpes

16. Ribavirina este un agent antiviral cu:

A. acţiune de scurtã duratã
B. spectru larg de acţiune
C. spectru limitat de acţiune
D. acţiune de lungã duratã
E. spectru redus de acţiune

17. Care este denumirea compusului 2-amino-1,9-dihidro-9-[(2-hidroxi-etoxi)-metil]-6H-purin-

6ona?
A. idoxuridina
B. ibacitabinã
C. vidarabina
D. ribavirina
E. acicloguanosina

18. Acicloguanosina este un agent antiviral al cãrui efect apare numai dupã ce are loc fosforilarea
sa în celula gazdã, datoritã enzimei:
A. transcriptaza
B. proteaza
C. timidinkinaza
D. transferaza
E. polimeraza

19. Esterul valinei cu aciclovir are urmãtoarea denumire:

A. valaciclovir
B. citarabina
C. valadenosine
D. valganciclovir
E. zalcitabina

20. Compusul 9-(1,3-dihidroxi-2-propoximetil)-guanina are urmãtoarea denumire:

A. valaciclovir
B. citarabina
C. zalcitabina
D. ganciclovir
E. didanosine

31
21. Compusul 2’,3’-didesoxiinosinã are urmãtoarea denumire:
A. didanosine
B. zalcitabina
C. citarabina
D. valaciclovir
E. zidovudine

22. Didanozina se foloseşte în tratamentul infecţiei cauzate de virusul:

A. herpesului genital
B. citomegalovirus
C. hepatitei B
D. HIV
E. gripei

23. Care este denumirea compusului 2’,3’-didesoxicitidina?

A. didanosina
B. zalcitabina
C. valaciclovir
D. zidovudine
E. ganciclovir

24. Denumirea compusului 2’,3’-didehidro-3’-didesoxitimidina este:

A. moroxidina
B. didanosina
C. zalcitabina
D. zidovudine
E. stavudine

25. Denumirea compusului 2’-desoxi-3’-tiacitidinã este:

A. zalcitabina
B. stavudine
C. lamivudine
D. moroxidina
E. didanosina

26. Lamivudinba este un agent antiviral utilizat în tratarea infecţiilor cu HIV, în asociere cu:
A. zidovudina
B. moroxidina
C. didanosina
D. stavudina
E. idoxuridina

27. Lamivudina se foloseşte în tratarea infecţiilor cu HIV şi pentru tratarea:

A. hepatitei C
B. hepatitei A
C. herpesului-zoster
D. hepatitei B
E. encefalitei herpetice

28. Compusul (S)-1-(3-hidroxi-2-fosfonil-metoxipropil)-citosinã are urmãtoarea denumire:

A. lamivudine
B. cidofovir
C. stavudine
D. zalcitabina
E. didanosine

32
29. Cidofovirul este un agent antiviral utilizat în tratarea infecţiilor cauzate de:
A. herpes-zoster
B. virusul hepatitei B
C. HIV
D. herpes simplu
E. citomegalovirus

30. Denumirea comercialã a compusului 9-(4-hidroxi-3-hidroximetilbutil)-guaninã este:

A. zidovudine
B. valaciclovir
C. penciclovir
D. didanozine
E. stavudine

31. Penciclovirul este un agent antiviral utilizat numai extern, sub formã de cremã pentru amelio-
rarea simptomelor produse de herpesul simplu localizat în/la:
A. jurul ochiului
B. piele
C. jurul cavitãţii bucale
D. nivelul organelor genitale
E. periferia membrelor superioare şi inferioare

32. Derivatul desoxipenciclovirului se numeşte:

A. famciclovir
B. valaciclovir
C. didanosine
D. idoxuridina
E. stavudine

33. Care este denumirea compusului 11-ciclopropil-5,11-dihidro-4-metil-6H-dipirido[3,2-b][1,4]

diazepin-6-onã?
A. famciclovir
B. stavudine
C. zidovudine
D. nevirapine
E. penciclovir

34. Denumirea compusului 6-cloro-4-ciclopropiletinil-4-trifluorometil-1,4-dihidro-2H-3,1-benzo-

xazin-2-onã este:
A. famciclovir
B. efavirenz
C. nevirapine
D. penciclovir
E. zidovudine

35. Denumirea metansulfonatului de 1-(5-metansulfonamido-1H-indol-2il-carbonil)-4-[3-(1-metil-

etilamino)-piridinil]-piperazinã este:
A. idoxuridina
B. efavirenz
C. nevirapina
D. stavudina
E. delavirdina

33
36. Medicamentele care împiedicã maturarea virusului acţioneazã ca inhibitori ai unei enzime exis-
tente la HIV, numitã:
A. peptidazã
B. reverstranscriptazã
C. proteazã
D. transaminazã
E. kinazã

37. Compusul 1-metilisatin-3-tiosemicarbazona are urmãtoarea denumire:

A. metisazona
B. efavirenz
C. nevirapine
D. moroxidina
E. idoxuridina

38. Metisazona se obţine prin reacţia de metilare, folosind sulfat de dimetil, a compusului menţionat
mai jos:
A. acidului dimetilaminobenzoic
B. vanilinei
C. rezorcinei
D. isatinei
E. acetofenonei

39. Activitatea isatinei depinde de gradul de dispersare a substanţei. Isatina acţioneazã prin inhi-
barea sintezei:
A. enzimei reverstranscriptaza
B. proteinei virale
C. transaminazei
D. transcriptazei
E. timidinkinazei

40. Metansulfonatul de N-terţ-butil-decahidro-2-[2(R)-hidroxi-4-fenil-3(S)-[[N-(2-chinolil-carbonil)-

L-asparaginil]-amino]-butil]-(4as,8as)-izochinolin-3(S)-carboxamidã are urmãtoarea denumire:
A. idoxuridina
B. didanosina
C. zidovudina
D. zalcitabina
E. saquinavir

41. Carbamatul de tiazol-5-il-metil-[1S,2S,4S)-1-benzil-2-hidroxi-4-[[(2S)-3-metil-2-[[metil-[[2-(1-

izopropil)-tiazol-4-il]-metil]-carbamoil]-amino]-butanoil]-amino]-5-fenil-pentil] are urmãtoarea
denumire:
A. saquinavir
B. ritonavir
C. indinavir
D. nelfinavir
E. lopinavir

42. Ritonavirul este utilizat în tratamentul infecţiei produsã de virusul imunodeficienţei (HIV), fiind
un inhibitor de:
A. transcrisptazã
B. proteaze
C. timidinkinaza
D. transferaza
E. polimeraza

34
43. Compusul (2S)-1-[(2S,4R)-4-benzil-2-hidroxi-5-[[(1S,2R)-2-hidroxi-2,3-dihidro-1H-inden-1-il]-
amino]-5-oxopentil]-N-terţbutil)-4-(piridin-3-il-metil)-piperazin-2-carboxamidã are urmãtoarea
denumire:
A. lopinavir
B. nelfinavir
C. saquinavir
D. ritonavir
E. indinavir

44. Compusul [3S-[2-(2S,3S),3,4a,8a]]-N-(terţ-butil)-deca-hidro-2-[2-hidroxi-3-[(3-hidroxi-2-

metil-benzoil)-amino]-4-(fenil-tio)-butil]-3-izochinolin-carboxamidã are urmãtoarea denumire:
A. indinavir
B. ritonavir
C. nelfinavir
D. inviraze
E. lopinavir

45. Nelfinavirul este folosit pentru tratarea infecţiei cu HIV, în combinaţie cu alte medicamente,
dintre care:
A. zidovudina
B. zalcitabina
C. idoxuridina
D. indinavir
E. saquinavir

46. Compusul N-(4(S)-(2-(2,6-dimetilfenoxi)-acetilamino)-3-(S)-hidroxi-5-fenil-1(S)-benzilpentil)-

3-metil-2(S)-(2-oxo-(1,3-diazaperhidroinil)-butanaminã are urmãtoarea denumire:
A. zidovudina
B. saquinavir
C. indinavir
D. lopinavir
E. ritonavir

47. Lopinavirul se foloseşte pentru tratarea infecţiei cu HIV asociat cu:

A. zidovudina
B. ritonavir
C. saquinavir
D. salcitabina
E. indinavir

48. Carbamatul de (3S)-tetrahidro-3-furil-N[(S,2R)-3-(4-amino-N-izobutil-benzensulfonamido)-1-

benzil-2-hidroxipropil] are urmãtoarea denumire:
A. zalcitabina
B. zidovudina
C. ritonavir
D. indinavir
E. aprenavir

49. Dintre compuşii polianionici capabili sã blocheze replicarea virusului HIV, interferând fuziunea
acestuia cu membrana celularã, este:
A. ritonavir
B. zalcitabina
C. cosalanul şi analogii sãi
D. zidovudina
E. aprenavir

35
50. Compusul capabil sã inactiveze proteina nucleocapsidicã, esenţialã în diferite etape ale replicãrii
virale, cu ajutorul complexului format cu atomii de zinc, împiedicând replicarea viralã se
numeşte:
A. azodicarboxamida
B. mozenavir
C. tripanavir
D. atazanavir
E. amprenavir

51. Esterul etilic al acidului (3R,4R,5S)-4-acetamido-5-amino-3-(1-etil-propoxi)-1-ciclohexan-1-

carboxilic are urmãtoarea denumire:
A. atazanavir
B. mezenavir
C. tripanavir
D. oseltamivir
E. azodicarboxamida

52. Dintre inhibitori ai neuraminidazei o importanţã deosebitã o prezintã urmãtorul medicament

antiviral:
A. oseltamivir
B. zanamivir
C. tripanavir
D. mezenavir
E. atazanavir

36
 4. MEDICAMENTE ANTIVIRALE

Complement multiplu

53. Medicamentul care aparţine clasei de medicamente antivirale folosite în tratarea infecţiilor pro-
duse de viruşii gripali A şi B se numeşte:
A. atazanavir
B. oseltamivir
C. tripanavir
D. mezenavir
E. tamiflu

54. Dupã o zi de tratament, oseltamivirul poate sã reducã simptomele gripei manifestate prin:
A. stãri de slãbiciune
B. depresie
C. cefalee, febrã
D. tuse
E. inflamaţii în gât

55. Zanamivirul este folosit în tratamentul infecţiilor cauzate de virusul gripal A şi B. Are urmãtoa-
rele caracteristici:
A. poate reduce simptomele gripale
B. poate accentua simptomele gripale
C. nu previne infecţia gripalã
D. se administreazã sub formã inhalatorie
E. nu împiedicã transmiterea bolii la alte persoane

56. Dintre inhibitorii neuraminidazei folosiţi în tratamentul infecţiilor cauzate de virusul gripal A şi
virusul B, menţionãm:
A. zanamivir
B. atazanavir
C. tripanavir
D. idoxuridina
E. relenza

57. Procesul de transcriere constã în sinteza de ARN, formându-se un complex enzimatic a cãrui
enzimã cheie este o ARN-polimerazã. Dintre compuşii capabili sã inhibe aceastã enzimã de
transcriere şi în celulele infectate cronic menţionãm:
A. atazanavir
B. tamacrazina
C. tripanavir
D. relenza
E. flavopiridolul

58. Amprenavirul lichid nu se administreazã în urmãtoarele situaţii:

A. copiilor sub vârsta de 4 ani
B. bolnavilor cu afecţiuni oculare
C. femeilor în timpul sarcinii
D. persoanelor cu insuficienţã hepaticã şi renalã
E. persoanelor cãrora li se administreazã disulfiram şi metronidazol

37
59. Amprenavirul se administreazã:
A. sub formã de suspensie
B. sub formã de capsule sau soluţie
C. de 2 ori pe zi
D. înainte sau în timpul meselor
E. nu sunt indicate alimentele ce conţin grãsimi

60. Lopinavirul se foloseşte asociat cu ritonavir pentru tratarea infecţiei cu HIV. Ritonavirul are ro-
lul de a creşte concentraţia de lopinavir în organism, dar:
A. scade concentraţia de lopinavir
B. nu diminuã numãrul de îmbolnãviri
C. nu reprezintã o formã de tratament
D. împiedicã transmiterea HIV
E. nu împiedicã transmiterea HIV

61. Efectele secundare produse de ritonavir se manifestã prin:

A. tulburãri de comportament
B. tulburãri gastrointestinale
C. hipertensiune arterialã
D. neuropatie perifericã
E. parestezie peribucalã

62. Saquinavir are urmãtoarele sinonime:

A. inviraze
B. indinavir
C. nelfinavir
D. kaletra
E. fortovase

63. Efectele secundare produse de saquinavir se manifestã prin:

A. tulburãri cardiace
B. tulburãri digestive
C. ulcere corneene
D. ulceraţii ale mucoasei bucale
E. vertij

64. Metisazona se obţine în urma reacţiei dintre:

A. isatina
B. metiletilcetona
C. sulfat de dimetil
D. sulfat de metil
E. tiosemicarbazida

65. Activitatea metisazonei împotriva diferiţilor desoxiviruşi depinde de gradul de dispersare a

substanţei. Aceastã substanţã acţioneazã prin:
A. inhibarea sintezei proteinei virale
B. stimularea sintezei proteinei
C. formarea unor sãruri solubile
D. formarea unor complecşi chetaţi cu metalele
E. formarea unor sãruri insolubile cu metalele

38
66. Care sunt denumirile compusului 1-metilisatin-3-tiosemicarbazonã?
A. rescriptor
B. crivax
C. marboran
D. norvir
E. metisazona

67. Cele mai cunoscute medicamente capabile sã inhibe enzima proteaza sunt:
A. monoxidina
B. amprenavir
C. ritonavir
D. saquinavir
E. metisazona

68. Delavirdina se foloseşte în tratamentul infecţiilor produse de HIV. Acest medicament nu poate
vindeca sau preveni infecţia cu HIV, dar ajutã la:
A. distrugerea virusului HIV
B. întârzierea reproducerii virusului în organism
C. grãbirea apariţiei tulburãrilor produse de infecţie
D. încetinirea distrugerii sistemului imunitar
E. întârzierea apariţiei tulburãrilor produse de infecţie

69. Compusul 1-(5-metansulfonamido-1H-indol-2-il-carbonil)-4-[3-(1-metiletilamino)-piridinil]-

piperazinã are urmãtoarele denumiri:
A. amprenavir
B. saquinavir
C. delavirdina
D. indinavir
E. rescriptor

70. Compusul (-)-6-cloro-4-ciclopropiletinil-4-trifluorometil-1,4-dihidro-2H-3,1-benzoxazin-2-onã

are urmãtoarele denumiri:
A. indinavir
B. rescriptor
C. efavirenz
D. delavirdina
E. sustiva

71. Denumirile compusului 11-ciclopropil-5,11-dihidro-4-metil-6H-dipirido-[3,2b:2’,3e][1,4]diaze-

pin-6-onã sunt:
A. rescriptor
B. nevirapine
C. delavirdina
D. viramune
E. sustiva

72. Efectele secundare produse de nevirapine se manifestã prin:

A. alterãri severe ale ficatului
B. obosealã
C. tulburãri digestive
D. anorexie
E. edeme

39
73. Dupã administrare de nevirapine pot apãrea urmãtoarele simptome:
A. tulburãri de comportament
B. obosealã
C. febrã mare
D. tulburãri digestive
E. icter

74. Dintre medicamentele anti-HIV capabile sã inhibe enzima reverstranscriptaza menţionãm:

A. zidovudina
B. stavudina
C. lamivudina
D. didanozina
E. moroxidina

75. Derivatul diacetilat al desoxipenciclovirului are urmãtoarele denumiri:

A. lamivudina
B. penciclovir
C. oravir
D. moroxidina
E. famciclovir

76. Famciclovirul este promedicament pentru penciclovir şi se foloseşte pentru tratarea herpesului:
A. bucal
B. genital
C. ocular
D. zoster
E. simplu

77. Efectele secundare produse de famciclovir se manifestã prin:

A. tulburãri digestive
B. anorexie
C. cefalee, somnolenţã
D. febrã, prurit
E. vertij

78. Penciclovirul este un medicament antiviral, care:

A. este de uz extern
B. se foloseşte sub formã de aerosoli
C. se utilizeazã sub formã de cremã
D. accentueazã simptomele datorate herpesului simplu
E. amelioreazã simptomele determinate de herpesul simplu

79. Efectele secundare produse de cidofovir se manifestã prin:

A. tulburãri cardiace
B. tulburãri renale
C. proteinurie
D. neuropatie perifericã
E. obosealã

80. Denumirea compusului (S)-1-(3-hidroxi-2-fosfonil-metoxipropil)-citozinã este:

A. cidofovir
B. penciclovir
C. vistide
D. forvade
E. oravir

40
81. Lamivudina se foloseşte în asociere cu zidovudina sau cu alte medicamente pentru tratarea:
A. variolei
B. infecţiilor cauzate de HIV
C. hepatitei B
D. varicelei
E. hepatitei A

82. Efectele secundare produse de stavudinã se manifestã prin:

A. neuropatie perifericã
B. pancreatitã
C. hepatotoxicitate
D. tulburãri gastrointestinale
E. afecţiuni cutanate

83. Efectele secundare produse de zalcitabinã se manifestã prin:

A. ulceraţii bucale
B. neuropatie perifericã
C. hepatitã
D. pancreatitã
E. dizenterie

84. Efectele secundare produse de zidovudine se manifestã prin:

A. dizenterie
B. cefalee
C. hematotoxicitate
D. miopatie
E. ulceraţii bucale

85. Care este denumirea compusului 9-(1,3-dihidroxi-2-propoximetil)-guanina?

A. ganciclovir
B. cymevan
C. cytovene
D. virgan, vitrasert
E. videx

86. Ganciclovirul este un agent antivirotic folosit în tratamentul infecţiilor:

A. datorate citomegalovirusului la ochi
B. la persoanele cu sistem imunitar deficitar
C. persoanele cu SIDA
D. datorate helminţilor
E. bacteriene

87. Esterul valinei cu aciclovir are urmãtoarele denumiri:

A. videx
B. valcyte
C. valaciclovir
D. zelitrex
E. retrovir

88. Efectele secundare produse de valaciclovir se manifestã prin:

A. cefalee
B. senzaţie de vomã
C. tulburãri de vedere
D. diaree, alternând cu constipaţie
E. dispnee

41
89. Acicloguanosina are urmãtoarele sinonime:
A. didanosine
B. aciclovir
C. cycloviran
D. virmen, vipral
E. zovirax

90. Aciclovirul are proprietãţi antivirale foarte pronunţate faţã de:

A. herpesul simplu I şi II
B. infecţia cu HIV
C. mai puţin faţã de herpesul zoster
D. infecţia cu citomegalovirus
E. retrovirus

91. Aciclovirul se administreazã sub formã de:

A. aerosoli
B. comprimate orale
C. pomadã oftalmicã
D. suspensie buvabilã
E. cremã

92. Efectele secundare produse de aciclovir se manifestã prin:

A. erupţii cutanate
B. tulburãri neurologice
C. cefalee, obosealã
D. tulburãri digestive
E. tulburãri cardiace

93. Compusul 1-beta-D-ribofuranozil-triazol-3-carboxamida are urmãtoarele denumiri:

A. maynar
B. sifiviral
C. virazol
D. rebetol
E. ribavirina

94. Ribavirina este un agent antiviral cu spectru larg de acţiune, fiind activ împotriva:
A. desoxiriboviruşilor
B. variolei
C. riboviruşilor
D. infecţiilor herpetice cutanate şi gripelor
E. varicelei

95. Ribavirina se administreazã:

A. parenteral
B. singur sau asociat cu interferon
C. sub formã de pomadã
D. pe cale oralã
E. sub formã de aerosoli

96. Efectele secundare produse de ribavirinã se manifestã prin:

A. tulburãri hematologice
B. astenie
C. convulsii
D. edeme
E. hepatotoxicitate

42
97. Efectele secundare produse de vidarabina se manifestã prin:
A. tulburãri de vedere
B. anorexie, letargie
C. dureri abdominale
D. tulburãri digestive
E. mialgii

98. Vidarabina este un agent antiviral, având spectru larg de activitate. Este folosit în tratamentul:
A. keratitei herpetice
B. herpesului zoster
C. infecţii cu HIV
D. encefalitelor herpetice
E. infecţii cu citomegalovirus

99. Trifluridina are urmãtoarele sinonime:

A. idoxuridina
B. cuterpes
C. trifluorotimidina
D. virophta
E. viroptic

100. Trifluridina este un agent antiviral utilizat sub formã de soluţie apoasã 1%, având în vedere
urmãtoarele:
A. soluţiile nu sunt sensibile la luminã
B. tratamentul se face cel puţin zece zile şi maximum 21 zile
C. soluţiile sunt sensibile la luminã
D. este utilizat şi în cazul de rezistenţa virusului la idoxuridinã
E. se foloseşte pentru tratarea keratoconjunctivitelor

101. Idoxuridina are urmãtoarele sinonime:

A. cuterpes
B. iduviran
C. herplex
D. dendrid
E. stoxil

102. Idoxuridina este un agent antiviral eficient în:

A. herpesul de cornee
B. herpesul genital
C. viroze oculare
D. varicelã
E. herpes zoster

103. Idoxuridina acţioneazã ca antimetabolit care intervine în structura acizilor nucleici, ceea ce
explicã:
A. blocarea metabolismului viruşilor ADN
B. mecanismul de acţiune este asemãnãtor ciclofosfamidei
C. mecanismul de acţiune este asemãnãtor cu cel al sulfamidelor
D. are acţiune bacteriostaticã
E. are acţiune virustaticã

43
104. Efectele secundare produse de idoxuridinã se manifestã prin:
A. prurit local
B. anestezie localã
C. fotofobie
D. reacţii alergice
E. tulburãri cardiace

105. Moroxidina are urmãtoarele sinonime:

A. virugon
B. cuterpes
C. stoxil
D. viroptic
E. virustat

106. Moroxidina este un agent antiviral folosit în:

A. tratamentul keratitei corneene
B. profilaxia şi tratamentul gripei
C. tratamentul altor afecţiuni virotice în special herpes
D. profilaxia HIV
E. tratamentul variolei

107. Amantadina este un agent antiviral, utilizat în tratamentul:

A. herpesului genital
B. nu are efect dacã virusul a pãtruns în celula gazdã
C. gripei asiatice
D. unor viroze respiratorii
E. pentru ameliorarea simptomelor bolii Parkinson la pacienţii care nu suportã tratamentul cu
levodopa

108. Amantadina se obţine prin bromurarea adamantanului, rezultând urmãtorii compuşi interme-
diari, trecând prin trei etape:
A. 1-bromadamantan
B. 1-acetilaminoadamantan
C. 1-aminoadamantan
D. 1-nitroadamantan
E. 1-nitrozoadamantan

109. Viruşii diferã fundamental de bacterii şi fungi prin faptul cã ei reprezintã entitãţi:
A. infecţioase
B. submicroscopice
C. fãrã organizare celularã
D. microscopice
E. având organizare celularã

110. Viruşii sunt entitãţi infecţioase alcãtuite din:

A. o macromoleculã de acid nucleic (ADN sau ARN)
B. un înveliş proteic, numit capsidã
C. un înveliş lipidic
D. capsida este formatã din unitãţi proteice, numite capsomere
E. un înveliş glucidic

44
 5. MEDICAMENTE ANTIFUNGICE ŞI ANTITRICOMONAZICE

Complement simplu

1. Paraclormetilxilenolul, din punct de vedere chimic, este:

A. 4-cloro-3,5-dietilfenol
B. 4-cloro-3,5-dimetilfenol
C. 4-bromo-3,5-dimetilfenol
D. 4-cloro-3-metil-5-etilfenol
E. 4-bromo-3-etil-5-metilfenol

2. Denumirea compusului 4-hexilrezorcinolat de 9-aminoacridinã este:

A. paraclormetaxilenol
B. triacetinã
C. haloprogin
D. acrisorcin
E. fungacetin

3. Acrisorcina este un agent antifungic folosit în tratamentul:

A. tricofiţiei veziculare
B. candidozei
C. lupusului
D. dermatofiţiilor
E. epidermofiţiilor

4. Tratamentul tricofitiei veziculare efectuat cu acrisorcina dureazã câteva sãptãmâni, astfel:

A. 1 sãpt.
B. 4 sãpt.
C. 6 sãpt.
D. 3 sãpt.
E. 10 sãpt.

5. Compusul 3-iodo-2-propinil-2,4,5-triclorofenileter are urmãtoarea denumire:

A. enzactin
B. fungacetin
C. acrisorcin
D. triacetina
E. haloprogin

6. Care este denumirea compusului N-butil-4-clorosalicilamidã?

A. akrinol
B. buclosamidã
C. tinactin
D. batrafen
E. ancobon

7. Buclosamidul se obţine prin condensarea 4-cloro-salicilatului de butil cu:

A. metilamina
B. propilamina

45
 C. etilamina
D. butilamina
E. fenilamina

8. Buclosamidul are acţiune antimicoticã; când afecţiunile micotice sunt însoţite de fenomene
inflamatorii se asociazã buclosamidul cu:
A. corticosteroizi
B. sulfamide
C. antibiotice
D. antiinflamatoare
E. analgezice

9. Compusul 4-fluoro-2’,5’-diclorocarbanilidã are urmãtoarea denumire:

A. triacetin
B. tinactin
C. lofluocarban
D. batrafen
E. flucitozina

10. Lofluocarbanul are acţiune antifungicã, fiind eficient în candidoze ale:

A. aparatului genito-urinar
B. unghiilor
C. pielii
D. aparatului respirator
E. tractului digestiv

11. Derivatul fluorurat în poziţia 5 a pirimidinei se numeşte:

A. fluonilida
B. tinactin
C. ciclopiroxolamina
D. flucitozina
E. buclosamid

12. Obţinerea flucitozinei se face prin clorurarea:

A. timinei
B. 5-fluorouracilului
C. timidinei
D. guaninei
E. 5-metil-citozinei

13. Dupã administrare, flucitozina este bine absorbitã, difuzeazã cu organism şi se eliminã rapid
prin:
A. urinã
B. fecale
C. piele
D. plãmâni
E. gingii

14. Compusul 1-p-clorobenzil-2-metilbenzimidazol are urmãtoarea denumire:

A. clotrimazol
B. clemizol
C. clonidazol
D. miconazol
E. oxiconazol

46
15. Care este denumirea compusului 1-p-clorobenzil-2-(1-pirolidinmetil)-benzimidazol?
A. clotrimazol
B. oxiconazol
C. miconazol
D. clonidazol
E. clemizol

16. Obţinerea clemizolului se poate face prin tratare cu acid monocloracetic a urmãtorului compus:
A. etilendiaminei
B. o-fenilendiaminei
C. p-fenilendiaminei
D. metilendiaminei
E. acetofenonei

17. Clemizolul este considerat a fi un medicament de elecţie în tratamentul:

A. epidermofiţiei
B. tricofiţiei
C. onicomicozelor
D. dermatomicozelor
E. candidozei

18. Din punct de vedere chimic clotrimazolul este un derivat imidazolic N-substituit cu un rest
voluminos de:
A. trifenilmetan
B. difenilmetan
C. o-clor-fenilmetan
D. difeniletan
E. difenilpropan

19. Clotrimazolul se obţine prin sintezã, în urma reacţiei dintre difenilmetan şi o-diclorobenzen,
datoritã unei grupãri active, anume:
A. metil
B. etilen
C. metilen
D. alil
E. etinil

20. Compusul 1-[2-bis-(2,4-diclorofenil)-metoxietil]-1H-imidazol (nitrat) are urmãtoarea denumire:

A. flucitozina
B. clotrimazol
C. clemizol
D. fluconazol
E. miconazol

21. Miconazolul se foloseşte sub formã de sare şi anume:

A. maleat
B. sulfat
C. fosfat
D. clorhidrat
E. nitrat

47
22. Datoritã posibilitãţilor de antagonizare a efectelor, miconazolul nu se asociazã cu:
A. griseofulvina
B. nistatina
C. amfotericina B
D. cloramfenicol
E. tetraciclinã

23. Compusul (z)-1-(2,4-diclorofenil)-2-(1H-imidazol-1-il)-o-(2,4-diclorobenzil)-etanonoximã are

urmãtoarea denumire:
A. oxiconazol
B. miconazol
C. clotrimazol
D. clemizol
E. fluorocitozinã

24. Oxiconazolul se obţine prin bromurarea:

A. diacetilacetofenonei
B. acetilacetofenonei
C. 2,4-difluoroacetofenonei
D. 2,4-dicloroacetofenonei
E. difenilacetonitrilului

25. Oxiconazolul este un antimicotic activ, fiind utilizat în combaterea micozelor:

A. profunde
B. superficiale
C. sistemice
D. grave
E. ale pielii capului

26. Care este denumirea compusului urmãtor: 1-(1,4-bifenilbenzil)-imidazol?

A. clotrimazol
B. clemizol
C. oxiconazol
D. miconazol
E. bifonazol

27. Din punct de vedere chimic, bifonazolul este înrudit cu:

A. miconazolul
B. clemizolul
C. clotrimazolul
D. fluconazolul
E. oxiconazolul

28. Din punct de vedere chimic, bifonazolul este un derivat de:

A. bifenil-fenil-metan
B. difenilmetan
C. etil-fenilmetan
D. dietilmetan
E. propil-fenilmetan

48
29. Compusul 1-[2-[(4-clorofenil)-metoxi]-2-(2,4-diclorofenil)-etil]-1H-imidazol are urmãtoarea
denumire:
A. miconazol
B. fluconazol
C. econazol
D. oxiconazol
E. clemizol

30. Econazolul este un antimicotic înrudit cu:

A. clotrimazolul
B. clemizolul
C. izoconazolul
D. oxiconazolul
E. miconazolul

31. Econazolul diferã de miconazol numai prin absenţa unui atom de clor, fiind nu antimicotic a
cãrui aplicabilitate se referã numai la utilizarea:
A. topicã
B. oralã
C. i.m.
D. i.v.
E. s.c.

32. Denumirea compusului 1-[2-(2,4-diclorofenil)-2-[2,6-dicloro-fenil)-metoxi]-etil-1H-imidazol

este:
A. clemizol
B. oxiconazol
C. miconazol
D. isoconazol
E. clotrimazol

33. Compusul (I)-cis-1-acetil-4-[4-(2,4-diclorofenil)-2-(imidazol-1il-metil)-1,3-dioxolan-4-il)-

metoxifenil]-piperazinã are urmãtoarea denumire:
A. miconazol
B. ketoconazol
C. oxiconazol
D. fluconazol
E. clemizol

34. Ketoconazolul se preparã, ca şi oxiconazolul, pornind de la:

A. 2,4-dinitroacetofenonã
B. 2,4-diaminacetofenonã
C. 2,4-dibromoacetofenã
D. 2,4-difenilacetofenonã
E. 2,4-dicloroacetofenonã

35. Compusul 1-[2,4-dicloro-beta-[(2-cloro-3-tenil)-oxi]-feniletil]-imidazol are urmãtoarea denumire:

A. ketoconazol
B. oxiconazol
C. tioconazol
D. buconazol

49
 E. cisconazol

36. Care este denumirea compusului 1-[4-(p-clorofenil)-2-[(2,6-diclorofenil)-tio]-butil]-1H-imidazol?

A. butoconazol
B. tioconazol
C. ketoconazol
D. oxiconazol
E. bifoconazol

37. Butoconazolul este o pulbere cristalinã insolubilã în apã, puţin solubilã în alcool metilic. Este
indicat în tratamentul:
A. candidozelor respiratorii
B. tricofiţiilor
C. dermatofiţiilor
D. candidozelor vaginale
E. onicomicozelor

38. Alcoolul 2,4-difluoro-,-bis-(1H-1,2,4--triazol-1-il-metil)-benzilic are urmãtoarea denumire:

A. itraconazol
B. fluconazol
C. ketoconazol
D. bifoconazol
E. tioconazol

39. Fluconazolul este un agent antimicotic care se obţine prin sintezã pornind de la:
A. 1,3-diaminoacetona
B. 1,3-dinitroacetona
C. 1,3-dibromoacetona
D. 1,3-difenilcetona
E. 1,3-dicloroacetona

40. Denumirea compusului (cis)-1,4-[2-(2,4-diclorofenil)-2-(1H-1,2,4-triazol-1-il-metil)-1,3-dioxo-

lan-4il)-metoxifenil]-4-izopropil-piperazinã:
A. itraconazol
B. ketoconazol
C. terconazol
D. bifoconazol
E. tioconazol

41. Din punct de vedere structural, terconazolul este înrudit cu ketoconazolul, dar acesta se între-
buinţeazã numai ca antimicotic:
A. în micoze sistemice
B. i.m.
C. local
D. i.v.
E. oral

42. Dintre antibioticele antifungice, menţionãm un antibiotic cu structurã polienicã, glicozidicã

numit:
A. nistatina
B. terconazolul
C. itraconazolul
D. clemizolul

50
 E. fluconazolul

43. Amfotericina este puţin absorbitã din tractul gastrointestinal, de aceea se administreazã sub
formã de soluţie preparatã în momentul întrebuinţãrii, de concentraţie:
A. 40%
B. 20%
C. 10%
D. 5%
E. 1%

44. Candicidina este un antibiotic cu structurã polienicã, macrolidicã, utilizatã în tratamentul infec-
ţiilor aparatului genital cu:
A. Tinea
B. Monilia
C. Candida
D. Cryptococus
E. Blastomyces

45. Griseofulvina este un antibiotic izolat din tulpini de Penicillium, care din punct de vedere chimic
are la bazã un sistem triciclic numit:
A. cefam
B. bactam
C. clavam
D. trinem
E. grisan

46. Cel mai activ medicament antiprotozoaric este:

A. micomicina
B. tinidazolul
C. metronidazolul
D. polioxina
E. griseovulvina

47. Metronidazolul este folosit în tratamentul vaginitei produsã de Trichomonas vaginalis, dar care
este inactiv faţã de:
A. Candida
B. Tinea
C. Morilia
D. Blastomyces
E. Cryptococus

48. Compusul 1-(2’-etilsulfoniletil)-2-metil-5-nitroimidazol are urmãtoarea denumire:

A. metronidazol
B. lydimicin
C. ambruticin
D. tinidazol
E. sinefugin

49. Care este denumirea compusului 2-acetilamino-5-nitro-tiazol?

A. tinidazol
B. aminitrazol
C. metronidazol
D. ambruticin

51
 E. sinefugin

50. Aminitrazolul se obţine prin acilarea 2-aminotiazolului cu acid acetic în prezenţã de acid sulfuric
concentrat, iar acilderivatul obţinut se nitreazã cu nitrat de:
A. stronţiu
B. bariu
C. potasiu
D. sodiu
E. amoniu

51. Structura chimicã a secnidazolului este:

N
A.
O2N S NHCOCH3
N
N
B. O2N C3H7
CH3

N
C. O2N CH3
CH2 – CH – CH3
OH
N

N
D. O2N CH3
CH2 – CH – CH3
Cl
N

E. O2N N
C4H9 CH3

52. Structura chimicã a ornidazolului este:

N

N CH3
A. O2N
CH2 – CH – CH3
Cl
N
N
B. O2N C4H9 NH2
N

C. H2N S CH 3
C3 H7

52
 N
D.
O2N S NH2

N
E.
O2N S NO2

53
 5. MEDICAMENTE ANTIFUNGICE ŞI ANTITRICOMONAZICE

Complement multiplu

53. Ornidazolul este agent antiinfecţios utilizat pentru tratarea:

A. candidozei
B. tricomonazei
C. trichinozei
D. amibiazei
E. giardiazei

54. Absorbţia ornidazolului în celulele bacteriene se face pe cale pasivã, ca şi la alţi nitroimidazoli,
astfel:
A. creşte concentraţia intracelularã
B. formeazã metaboliţi toxici pentru celula bacterianã
C. scade concentraţia intracelularã
D. metaboliţii toxici se leagã de ADN-ul bacteriei şi îl distruge
E. nitroimidazolii au efect bactericid

55. Secnidazolul este înrudit structural cu:

A. terconazolul
B. tinidazolul
C. azaconazolul
D. metronidazolul
E. itraconazolul

56. Aminitrazolul are urmãtoarele sinonime:

A. acinitrazol
B. nitrazolum
C. trichocid
D. trinex
E. fasigin

57. Tinidazolul este un medicament foarte activ utilizat în tratamentul infecţiilor determinate de:
A. Trichomonas vaginalis
B. Trichophyton
C. Entamoeba histolytica
D. Aspergillus
E. Giardia

58. Metronidazolul este folosit în tratamentul vaginitei produsã de şi administrat:

A. Trichomonas vaginalis
B. Candida albicans
C. se administreazã local
D. nu se administreazã local
E. tratamentul se face zece zile, local asociat cu administrare oralã

59. Dupã o pauzã de zece zile cu metronidazol se reia tratamentul, dacã este cazul, dar:
A. se poate administra bolnavilor cu afecţiuni SNC
B. este necesar ca tratamentul sã fie fãcut de ambii parteneri
C. se eliminã prin piele
D. se eliminã prin urinã
E. nu trebuie administrat dupã ingestie de bãuturi alcoolice

54
60. Dintre antibioticele antifungice cu structuri diferite menţionãm:
A. lomofugin
B. lydimycin
C. ambruticin
D. sinefugin
E. clotrimazol

61. Griseofulvina are urmãtoarele sinonime:

A. sinefugin
B. fulvicin
C. lomofugin
D. grisactin
E. grifulvin

62. Griseofulvina este un medicament care are acţiune asupra infecţiilor determinate de specii din
genurile:
A. Trichophyton
B. Micosporum
C. Epidermophyton
D. Tinea
E. Aspergillus

63. Griseofulvina este un medicament utilizat în tratamentul micozelor:

A. sistemice
B. corpului
C. unghiilor
D. pielii capului
E. interne

64. Griseofulvina este bine suportatã, dupã administrare oralã, deşi uneori produce fenomene care
dispar la întreruperea tratamentului, dintre care menţionãm:
A. greaţã
B. vertij
C. tulburãri cardiace
D. cefalee
E. urticarie

65. Griseofulvina este un medicament cu acţiune asupra infecţiilor produse de anumite specii de
fungi, dar nu este activã asupra:
A. protozoarelor
B. candidei
C. bacteriilor
D. entamoebei
E. ciupercilor superioare parazite

66. Natamicina are urmãtoarele sinonime:

A. natacyn
B. myprozine
C. pimaricina
D. candeptin
E. fungizone

55
67. Structura chimicã a amfotericinei B este asemãnãtoare cu cea a nistatinei având:
A. agliconul format dintr-un inel lactonic alcãtuit din 38 atomi de carbon
B. partea glucidicã este micozamina
C. partea glucidicã este glucozamina
D. cromoforul polienic este heptenã total conjugatã
E. cromoforul este tetraenic

68. Nistatina este activã asupra ciupercilor patogene, care determinã apariţia micozelor, în special:
A. Candida sp.
B. Aspergillus sp.
C. Blastomyces sp.
D. Coccidioides sp.
E. Cryptococcus sp.

69. Nistatina este un antibiotic antifungic indicatã în tratamentul şi profilaxia:

A. candidozei bucale şi esofagiene la sugari, copii şi adulţi
B. tricomoniazei
C. infecţiilor intestinale cu fungi datorate administrãrii de antibiotice cu spectru larg
D. dizenteriei amibiene
E. se administreazã oral şi local

70. Dintre agenţii antifungici triazolici care prezintã importanţã în tratamentul micozelor amintim:
A. fluconazol
B. bifonazol
C. itraconazol
D. terconazol
E. azoconazol

71. Fluconazolul este un antimicotic, derivat de 1,2,4-triazol care prezintã urmãtoarele caracteristici:
A. absorbţie digestivã bunã
B. absorbţie digestivã slabã
C. distribuţie bunã în organism, inclusiv în LCR
D. eliminarea este renalã, medicamentul rãmânând nemodificat
E. eliminarea se face prin piele

72. Fluconazolul este un antimicotic activ asupra speciilor de:

A. Candida sp.
B. Cryptococcus sp.
C. Coccidioides sp., Tricophyton sp.
D. Histoplasma sp., Blastomyces sp.
E. Trichomonas vaginalis

73. Fluconazolul se utilizeazã în micozele:

A. determinte de tricomonas
B. grave sistemice (plãmân, cãi urinare, meningitã cauzatã de criptococi)
C. oculare
D. superficiale ale mucoasei bucale şi orofaringianã
E. generalizate

74. Itraconazolul este activ în dermatomicozele cauzate de:

A. Trichomonas vaginalis
B. Tinea sp.
C. Entamoeba disenterica
D. Candida albicans
E. Aspergillus

56
75. Itraconazolul este indicat în tratamentul:
A. tricomonazei
B. candidozelor uretro-vaginale
C. stomatite cu candida, refractare la alte medicamente
D. unele dermatofitoze
E. blastomicozã pulmonarã şi extrapulmonarã

76. Dupã administrare de itraconazol pot apãrea:

A. tulburãri digestive (greaţã etc.)
B. tulburãri de vedere
C. edeme
D. tulburãri neurologice (cefalee, ameţeli)
E. obosealã

77. Sulconazolul face parte din categoria azolilor şi este indicat în tratamentul:
A. tricomoniazelor
B. dermatofiţiilor
C. pitiriazisului
D. candidozelor
E. unor forme de tinea

78. Fenticonazolul este indicat în tratamentul infecţiilor determinate de:

A. Trichomonas vaginalis
B. Candida sp.
C. Neisseira
D. Blastomyces
E. Malassezia sp.

79. Tioconazolul este agent antimicotic utilizat ca atare:

A. antimicotic local
B. antimicotic sistemic
C. sub formã de pudre, loţiuni, emulsii, creme
D. antimicotic general
E. şi care intrã în componenţa produselor Fungibacid şi Trosyd

80. Ketoconazolul este unul dintre cele mai valoroase antimicotice, care:
A. are spectru larg de activitate
B. are spectru redus de activitate
C. este utilizat în tratamentul micozelor viscerale
D. se administreazã numai parenteral
E. poate fi administrat oral

81. Dupã administrarea ketoconazolului pot apãrea reacţii secundare manifestate prin:
A. tulburãri digestive
B. tulburãri cardiace
C. hepatotoxicitate
D. tulburãri endocrine
E. oligospermie

82. Dupã administrare oralã a ketoconazolului se constatã cã:

A. absorbţia digestivã este mai mare în prezenţa alimentelor
B. absorbţia este redusã dupã administrare de medicamente antiacide
C. se eliminã pe cale digestivã şi urinarã
D. se eliminã prin piele
E. poate fi eliminat prin plãmâni

57
83. Isoconazolul, din punct de vedere chimic, este:
A. 1-[2,4-diamino-(2,6-diclorobenzil-oxi)-fenetil]-imidazol
B. 1-[2,4-dicloro--(2,6-diclorobenzil-oxi)-feniletil]-imidazol
C. 1-[2-(2,4-dinitrofenil)-2-[(2,6-diclorofenil)-metoxi]-etil-imidazol
D. 1-[2-(2,4-diclorofenil)-2-[(2,6-diclorofenil)-metoxi]-etil-1H-imidazol
E. 1-[2-(2,4-diclorofenil)-2-[(2,6-diaminofenil)-metoxi]-etil-imidazol

84. Isoconazolul este un izomer al miconazolului a cãrui aplicabilitate se restrânge numai la com-
baterea infecţiilor:
A. profunde
B. superficiale
C. sistemice
D. localizate pe piele
E. localizate pe mucoase

85. Econazolul este înrudit cu miconazolul, de care diferã prin:

A. absenţa unui atom de clor
B. are un atom de clor în plus
C. are numai utilizare topicã
D. se absoarbe prin piele şi mucoase
E. nu se absoarbe prin piele şi mucoasa vaginalã

86. Econazolul este un antimicotic activ faţã de:

A. Aspergillus
B. Candida
C. Malassezia
D. Microsporum
E. Epydermophyton

87. Econazolul este un antimicotic care se foloseşte în tratamentul:

A. tricomonasului
B. tricofiţiei
C. epidermofiţiei
D. pitiriazisului vesicolor
E. candidozelor

88. Bifonazolul are urmãtoarele sinonime:

A. ketonal
B. bifoconazol
C. mycospor
D. izoconazol
E. oxiconazol

89. Din punct de vedere chimic, bifonazolul este:

A. 1-(1,4-bifenilbenzil)-imidazol
B. 1-(1,4-bifenilmetil)-imidazol
C. 1-[(1,1’-bifenil)-4-il-fenil-metil]-1H-imidazol
D. este un derivat de bifenil-etil-metan
E. este un derivat de bifenil-fenil-metan

90. Bifonazolul prezintã un spectru larg de activitate, fiind activ pe:

A. amoebe
B. dermatofiţi
C. protozoare
D. levuri
E. fungi

58
91. Bifonazolul este un antimicotic cu spectru larg de acţiune, care se administreazã sub formã de:
A. spray-uri
B. creme
C. geluri
D. soluţii
E. perfuzii

92. Oxiconazolul este un antibiotic activ faţã de:

A. Tricophyton metagrophytos
B. Aspergillus sp.
C. Trichomonas vaginalis
D. Cryptococcus neoformaus
E. Candida albicans

93. Miconazolul posedã un spectru antimicrobian larg, incluzând tulpini de:

A. Epidermophyton
B. Malassesia
C. Tricophyton
D. Candida
E. Trichomonas vaginalis

94. Miconazolul este un antimicotic folosit în tratamentul local al:

A. candidozei
B. amibiazei
C. pitiriazisului vesicolor
D. tricofiţiilor
E. monilazei

95. Interacţiuni medicamentoase pot avea loc în cazul administrãrii parenterale a miconazolului
concomitent cu un medicament la care acesta le potenţeazã acţiunea, şi anume:
A. antiinflamatoare
B. antidiabetice orale
C. anestezice locale
D. antiepileptice
E. anticoagulante

96. Clotrimazolul se obţine prin sintezã în urma reacţiei dintre:

A. dietilmetan
B. difenilmetan
C. o-clorobenzen
D. derivat de tiazol sodat
E. derivat de imidazol sodat

97. Clemizolul se obţine prin sintezã în urma reacţiei dintre:

A. o-fenilendiamina
B. acid monocloracetic
C. pirolidinã
D. 4-clorobenzil
E. prolinã

98. Clonidazolul este un antimicotic mult utilizat:

A. ca antiinflamator
B. în anestezie
C. ca antihistaminic
D. în tratamentul tricomoniazei
E. în tratamentul unor infecţii sistemice destul de grave

59
99. 5-Fluorocitozina este un antifungic activ asupra speciilor:
A. Candida albicans
B. Tricophyton
C. Aspergillus
D. Cryptococcus neoformans
E. Entamoeba

100. 5-Fluorocitozina este un antifungic activ prin administrare oralã şi utilizat în tratamentul unor
infecţii grave, cum ar fi:
A. endocardite
B. encefalite
C. enterocolite
D. meningite
E. candidoze urinare

101. Ciclopiroxolamina are urmãtoarele sinonime:

A. batrafen
B. fluonilida
C. bactrafen
D. dafnegin
E. tinactin

102. Ciclopiroxolamina are acţiune antimicoticã asupra urmãtoarelor tulpini:

A. Trichomonas
B. Candida
C. Tenia sp.
D. Epidermophyton
E. Microsporum

103. Batrafenul este utilizat în tratamentul:

A. onicomicozelor
B. amibelor
C. infecţiilor cutanate cu dermatofiţi
D. tricomoniazei
E. eczeme interdigitalice macerative

104. Batrafenul este un antimicotic utilizat sub diferite forme:

A. soluţii
B. pudre
C. creme
D. ovule
E. perfuzii

105. Tolnaftatul este un antimicotic utilizat în tratamentul micozelor:

A. intravaginale
B. tegumentelor
C. esofagiene
D. mucoaselor
E. sub formã de soluţii, creme sau pudre

106. Buclosamida se obţine prin sintezã în urma reacţiei dintre:

A. acid p-aminosalicilic
B. clorurã cuproasã
C. butanol
D. butilaminã
E. propilaminã

60
107. Buclosamidul are acţiune antimicoticã, fiind utilizat în tratamentul micozelor cu:
A. dermatomicoze
B. infecţii sistemice
C. epidermofiţia interdigitalicã
D. onicomicoze
E. sub formã de perfuzii

108. Lofluocarbanul are acţiune antifungicã fiind eficient:

A. în trichinoze ale aparatului digestiv
B. în candidoze ale tractului digestic
C. în perfuzii
D. sub formã de unguent, pulbere, spray
E. prin administrare oralã

109. Paraclormetoxilenolul are acţiune antifungicã importantã:

A. se utilizeazã în tricofiţie
B. are acţiune analgezicã
C. are şi acţiune antisepticã
D. este un sedativ bun
E. se foloseşte ca antivomitiv

110. Triacetina este un agent antifungic local, cunoscut şi sub urmãtoarele denumiri:
A. akrinol
B. enzactin
C. tinactin
D. fungacetin
E. triacetat de glicerinã

61
 6. MEDICAMENTE ANTIMALARICE

Complement simplu

1. Chinina, şi ceilalţi alcaloizi care o însoţesc în produsul vegetal, sunt derivaţi ai:
A. acridinei
B. izochinolinei
C. chinolinei
D. rubanului
E. hidroxi-chinolinei

2. Nucleul chinuclidinic, care intrã în structura chininei este compus dintr-un sistem biciclic hidro-
genat, înrudit cu:
A. piridina
B. piperidina
C. pirimidina
D. pirazina
E. piperazina

3. Chinina, din punct de vedere chimic, este:

A. 6’-etoxi-3-vinil-9-hidroxiruban
B. 6’-propoxi-3-vinil-9-hidroxiruban
C. 6’-fenoxi-3-vinil-9-hidroxiruban
D. 6’-butoxi-3-vinil-9-hidroxiruban
E. 6’-metoxi-3-vinil-9-hidroxiruban

4. Deosebirile existente între chininã şi chinidinã sunt date de asimetria de la:

A. C7
B. C5
C. C8
D. C3
E. C4

5. Pe lângã acţiunea antimalaricã, chinina are şi acţiune:

A. antipireticã
B. anticonvulsivant
C. antiinflamatoare
D. antitusivã
E. antiviroticã

6. Compusul 7-cloro-4-(4’-dietilamino-1’-metilbutilamino)-chinolinã are urmãtoarea denumire:

A. plaquenil
B. miachina
C. ciclochina
D. clorochina
E. amodiachinã

7. Clorochina este unul din cele mai bune medicamente antimalarice:

A. gametocid
B. schizonticid
C. bactericid
D. bacteriostatic

62
 E. virustatic
8. Compusul 4-(4’-etil-4’-hidroxietilamino-1’-metilbutilamino)-chinolinã are urmãtoarea denumire:
A. clorochina
B. ciclochina
C. amodiachina
D. pamachina
E. hidroxiclorochina

9. Hidroxiclorochina a fost utilizatã, cu rezultate foarte bune, datoritã toxicitãţii sale mai scãzute, în
controlul şi tratamentul:
A. afecţiunilor digestive
B. afecţiunilor depresive
C. bolilor de colagen
D. afecţiunilor respiratorii
E. bolii Parkinson

10. Compusul 4-[(7-cloro-4-chinolil)-amino]-alfa(dietilamino)-o-crezol are urmãtoarea denumire:

A. amodiachina
B. clorochina
C. ciclochina
D. pamachina
E. hidroxiclorochina

11. Amodiachina are acţiune antimalaricã schizonticidã fiind mai activã decât chinina de:
A. 20 ori
B. 2 ori
C. 6 ori
D. 5 ori
E. 3-4 ori

12. Derivaţii 4-aminochinolinei sunt eliminaţi nemetabolizaţi prin:

A. salivã
B. fecale
C. urinã
D. sânge
E. piele

13. Derivaţii 4-aminochinolinei trebuie administraţi cu prudenţã la pacienţii cu afecţiuni:

A. hepatice
B. digestive
C. de circulaţie
D. cardiace
E. ale pielii

14. S-a observat cã dupã administrare de doze mari, timp îndelungat, a derivaţilor de 4-aminochino-
linã pot apãrea tulburãri grave:
A. renale
B. de piele
C. de circulaţie
D. de vedere
E. cardiace

63
15. Pamachina este un medicament antimalaric de sintezã care acţioneazã asupra:
A. viruşilor
B. gamieţilor
C. schizonţilor
D. merozoiţilor
E. bacteriilor

16. Compusul 6-metoxi-8-(4’-amino-1’-metilbutilamino)-chinolinã are urmãtoarea denumire:

A. ciclochina
B. hidroxiclorochina
C. clorochina
D. pamachina
E. primachina

17. Primachina este cea mai bine toleratã şi cea mai activã substanţã dintre derivaţii 8-aminochi-
nolinei. Este activã asupra:
A. schizonţilor
B. gameţilor
C. formelor exoeritrocitare
D. merozoiţilor
E. bacteriilor

18. S-au obţinut rezultate bune împotriva tulpinilor rezistente la P. vivax prin administrarea unei
doze de 45 mg primachinã şi 300 mg de clorochinã, simultan, o singurã datã pe sãptãmânã,
timp de:
A. 8 sãptãmâni
B. 2 sãptãmâni
C. 4 sãptãmâni
D. 6 sãptãmâni
E. 1 sãptãmânã

19. Compusul 6-metoxi-8-(5’-izopropilaminopentametilamino)-chinolina are urmãtoarea denumire:

A. amodiachina
B. clorochina
C. pamachina
D. pentachina
E. primachina

20. Pentachina are acţiune gametocidã, în special în infecţiile cu P. vivax. Pentru tratamentul cu-
rativ se adminstreazã 0,1 g pe zi, în asociaţie cu:
A. clorochina
B. chinina
C. amodiachina
D. ciclochina
E. chinidina

21. Compusul 6-metoxi-(5’-izopropilamino-izopentilamino)-chinolina are urmãtoarea denumire:

A. clorochina
B. pentachina
C. isopentachina
D. primachina
E. pamachina

64
22. Care este denumirea compusului: 6-metoxi-8-(3’-dietilaminopropil-amino)-chinolinã?
A. plasmocid
B. pamachina
C. pentachina
D. amodiachina
E. clorochina

23. Plasmocidul este un medicament antimalaric cu acţiune gametocidã, utilizat în malaria terţã şi
malaria cuartã. Se administreazã câte 60 mg pe zi, asociat cu:
A. pamachina
B. pentachina
C. primachina
D. mepacrina
E. amodiachina

24. Trebuie evitatã administrarea simultanã a derivaţilor de 8-aminochinolinã cu:

A. mepacrina
B. chinacrina
C. pamacrina
D. pentachina
E. amodiachina

25. Pentru ca nivelurile sanguine sã fie menţinute uniform perioade lungi de timp, datoritã absorb-
ţiei lente, pamachina se foloseşte sub formã de sare, cu solubilitate scãzutã, cu acidul:
A. salicilic
B. benzoic
C. fosforic
D. acetic
E. pamoic

26. Compusul 6-cloro-9-[4-(dietilamino)-1-metilbutilamino)-2’-metoxi-acridinã are urmãtoarea

denumire:
A. primachina
B. chinacrina
C. mepacrina
D. amodiachina
E. pentachina

27. Compusul alfa-2-piperidinil-2,8-bis-(trifluorometil)-4-chinolin-metanol are urmãtoarea denumire:

A. meflochina
B. mepacrina
C. chinacrina
D. primachina
E. pamachina

28. Care este denumirea compusului 2,4-diamino-5-p-clorofenil-6-etil-pirimidinã?

A. mepacrina
B. pamachina
C. primachina
D. pirimetamina
E. meflochina

65
29. Pirimetamina este un medicament antimalaric:
A. asupra merozoiţilor
B. schizonticid eritrocitic
C. asupra formelor exoeritrocitare
D. gametocid
E. bactericid

30. Clorhidratul de N1-(p-clorofenil)-N5-izopropilbiguanid are urmãtoarea denumire:

A. pamachina
B. amodiachina
C. clorproguanil
D. cicloguanil
E. proguanil

31. Denumirea compusului 1-(3,4-diclorofenil)-5-izopropil-biguanid este:

A. clorproguanil
B. proguanil
C. cicloguanil
D. pamachina
E. primachina

32. Activitatea antimalaricã a clorproguanilului este mãritã mult datoritã prezenţei:

A. catenei alifatice
B. biguanidului
C. radicalilor metil
D. celui de al doilea atom de clor
E. nucleului aromatic

33. Pamoatul de 4,6-diamino-1-(p-clorofenil)-1,2-dihidro-2,2-dimetiltriazinã are urmãtoarea de-

numire:
A. proguanil
B. cicloguanil
C. clorproguanil
D. primachina
E. pentachina

34. Unele sulfamide sunt utilizate în tratamentul malariei în cazul existenţei unor tulpini rezistente
la antimalaricele clasice, cum ar fi:
A. ftalilsulfatiazolul
B. sulfatiazolul
C. sulfacetamida
D. sulfanilamida
E. sulfadoxina

66
 6. MEDICAMENTE ANTIMALARICE

Complement multiplu

35. Sulfamidele, cu durata de acţiune medie sau lungã, au fost utilizate în tratamentul malariei, ele
fiind mai eficiente când sunt administrate în combinaţie cu pirimetamina. Dintre acestea men-
ţionãm:
A. sulfadiazina
B. sulfatiazolul
C. sulfadoxina
D. sulfanilamida
E. sulfalanul

36. Prognanilul are urmãtoarele sinonime:

A. clorproguanil
B. cicloguanil
C. cloroguanid
D. pladmin
E. paludrina

37. Prognanilul are puternicã acţiune antimalaricã fiind:

A. folosit în toate formele de paludism
B. mai activ asupra schizonţilor
C. folosit profilactic şi curativ
D. necesar un tratament de câteva luni
E. necesar un tratament de 1 sãptãmânã

38. Cercetãrile efectuate asupra agenţilor biguanidici şi dihidrotriazinici au pus în evidenţã urmã-
toarele:
A. substituţia unui halogen din poziţia para a nucleului aromatic creşte activitatea
B. derivatul bromurat este mai puţin activ
C. un al doilea atom de clor pe ciclul aromatic creşte activitatea
D. al doilea atom de clor, pe ciclul aromatic, scade toxicitatea
E. al doilea atom de clor, pe ciclul aromatic, creşte toxicitatea

39. În ceea ce priveşte absorbţia, biguanidele sunt absorbite foarte repede, concentrându-se în:
A. ficat
B. piele
C. plãmâni
D. splinã
E. rinichi

40. Dintre derivaţii pirimidinei, compusul urmãtor se utilizeazã ca atare sau în combinaţie cu sulfa-
midele:
A. 2,4-diamino-5-metoxibenzil-pirimidina
B. 2,4-diamino-5-(3,4,5-trimetoxibenzil)-pirimidina
C. 2,4-dinitro-5-(3,4,5-trimetoxibenzil)-piridina
D. sulfalan
E. trimetoprim

67
41. Pirimetamina este un antimalaric:
A. schizonticid eritrocitic
B. gametocid
C. schizonticid exoeritrocitic
D. bactericid
E. de zece ori mai puternic decât clorochina

42. Pirimetamina este un antimalaric care:

A. este absorbit lent, dar complet, din tractul g.i.
B. se concentreazã în ficat, plãmâni, rinichi, splinã
C. se eliminã lent prin urinã
D. se adminstreazã oral, o dozã unicã pe sãptãmânã
E. se adminstreazã parenteral, la 2 zile

43. Mepacrina are acţiune antimalaricã superioarã chininei fiind:

A. schizonticid
B. folosit atât preventiv, cât şi curativ
C. antihelmintic
D. antitricomonazic
E. puţin folosit deoarece nu coloreazã tegumentele

44. Mepacrina este un derivat al acridinei cunoscut şi sub urmãtoarele denumiri:

A. atebrina
B. mefloquina
C. plasmacina
D. chinacrina
E. clorprognanil

45. Plasmocidul este un antimalaric:

A. cu acţiune gametocidã
B. cu acţiune schizonticidã
C. utilizat în malaria terţã
D. utilizat în dermatologie
E. utilizat în malaria cuartã

46. Primachina este consideratã, dintre derivaţii 8-aminochinolonei, ca fiind:

A. cel mai puţin toleratã
B. cel mai bine toleratã
C. fiind de 4-6 ori mai activã decât pamachina
D. cea mai eficientã
E. activã asupra formelor exoeritrocitare

47. Pamachina este un antimalaric de sintezã care trebuie administrat cu prudenţã deoarece prezintã
toxicitate pronunţatã producând tulburãri:
A. gastrointestinale
B. cutanate
C. hepatice
D. cardiace
E. respiratorii

48. Efectele secundare ale derivaţilor de 4 minochinolinã se manifestã prin:

A. ameţealã, anorexie
B. crampe abdominale
C. dureri de cap
D. prurit şi urticarie
E. delir

68
49. Hidroxiclorochina este un antimalaric utilizat, în funcţie de dozã, în:
A. malaria terţã malignã şi benignã
B. afecţiuni reumatismale
C. lupus eritematos
D. tulburãri respiratorii
E. artrita reumatoidã

50. Clorochina este unul dintre cele mai bune antimalarice schizonticide, dar poate fi utilizatã şi în
tratamentul:
A. depresiilor
B. amibiazei
C. asteniei nervoase
D. lambliazei
E. teniazei

51. Derivaţii de 4-aminochinolinã cu acţiune antimalaricã sunt:

A. mepacrina
B. clorochina
C. primachina
D. hidroxiclorochina
E. amodiachina

52. Amodiachina are urmãtoarele sinonime:

A. ciclochina
B. clorochina
C. camoquina
D. mepacrina
E. miachina

53. Chinina, ca şi ceilalţi alcaloizi care o însoţesc, sunt derivaţi ai rubanului; rubanul este alcãtuit
dintr-un nucleu:
A. izochinolinic
B. chinolinic
C. acridinic
D. chinuclidinic
E. nucleele sunt unite printr-o grupare metilenicã

54. Majoritatea agenţilor antimalarici, din punct de vedere al structurii chimice, au la bazã urmãtoa-
rele caracteristici:
A. nucleul tropolonic
B. nucleul chinolinic
C. nucleul dibenzoazepinic
D. nucleul acridinic
E. o grupare metoxi fixatã pe nucleul chinolinic

69
 7. MEDICAMENTE ANTINEOPLAZICE

Complement simplu

1. Iperita, din punct de vedere chimic este:

A. iperitã cu azot
B. sulfurã de bis beta-cloroetil
C. azotiperita
D. beta hidroxietilmetilamina
E. alfa hidroximetiletilamina

2. Azotiperitele sunt compuşi mai puţin toxici decât iperita, fiind activi în:
A. leucopenie
B. artritã
C. leucemie
D. tulburãri digestive
E. tratamentul helmintiazelor

3. Clormetina este din punct de vedere chimic:

A. bis beta-hidroxil-metil-amina
B. bis beta-hidroxietl-metil-amina
C. bis beta-cloretil-metil-amina
D. sulfurã de bis beta clor etil
E. bis beta-nitro-etil-amina

4. Clormetina are urmãtoarea structurã chimicã:

A. CH –N CH2 CH2Cl
3
CH2 CH2Cl
B. CH –N CH2 CH2OH
3
CH3 CH2OH
C. S CH2 CH2OH
CH2 CH2OH
D. HO–N CH2 CH2OH
CH2 CH2OH
E. CH3–N C3H6OH
C3H6OH

5. Mecanismul de acţiune al clormetinei se explicã astfel:

A. acţioneazã asupra sintezei proteinelor
B. stimuleazã funcţiile organitelor celulare
C. stimuleazã înmulţirea celulelor bolnave
D. întrerupe diviziunea celularã prin mecanism de alchilare
E. nu are acţiune asupra celulelor bolnave

6. Iperita cu azot este un reactiv:

A. monofuncţional
B. bifuncţional
C. nefuncţional
D. polifuncţional
E. trifuncţional

70
7. Triclormetina este o substanţã mai activã decât clormetina deoarece:
A. nu are grupãri active
B. are douã grupãri active
C. are o grupare activã
D. are trei grupãri active
E. are cinci grupãri active

8. Triclormetina este mult mai activã decât clormetina, dar este mult mai:
A. solubilã în apã
B. toxicã
C. solubilã în alcool
D. reactivã
E. inertã

9. Clorambucilul este, din punct de vedere chimic:

A. acid 4-(bis-betacloretil)-aminofenil-butiric
B. acid 4-(bis-betaclormetil)-amino-butiric
C. acid 4-(bis beta-cloretil)-aminofenil-propilic
D. acid 4-(bis beta-clormetil)-aminofenil-propilic
E. acid 2-clormetil-aminofenil-propilic

10. I.O.B82 este un medicament antineoplazic cu urmãtoarea structurã chimicã

A. acid 4-(bis beta-cloroetilamino)-benzoic
B. acid 4-(bis beta-clormetilamino)-acetic
C. acid 3-(bis beta-cloroetilamino)-p toluic
D. acid 3-(bis beta-clorometilamino)-toluic
E. acid 2-betacloroetilamino-benzensulfonic

11. Din punct de vedere chimic, melfalanul este:

A. p-bis-(2-clorometil)-amino-fenol
B. p-bis-(2-clorometil)-amino-benzoat de sodiu
C. o-bis-(2-clorometil)-amino-alanina
D. o-bis-(2-cloroetil)-amino-fenoxid de sodiu
E. p-bis-(2-cloroetil)-amino-L-fenilalaninã

12. Materia primã utilizatã pentru obţinerea melfalanului este:

A. izopropilamina
B. propilamina
C. fenilalanina
D. alanina
E. ftalilalanina

13. Melfalanul are, în structura sa chimicã, un atom de carbon asimetric; dintre izomerii existenţi
cel mai activ este izomerul:
A. racemic
B. izoster
C. dextrogir
D. mezomer
E. levogir

14. Din ce grupã de medicamente antineoplazice face parte busulfanul?

A. derivat ai bis beta-cloretilaminei
B. derivaţi ai etileniminei
C. derivaţi ai metilhidrazinei
D. derivaţi de aziridinã
E. esteri ai acidului metansulfonic

71
15. Busulfanul este bine absorbit prin administrare oralã, fiind activ în:
A. boala Hodgkin
B. cancer de sân
C. leucemia cronicã mieloidã
D. cancer de prostatã
E. cancer de piele

16. Procarbazina este un derivat al:

A. metilhidrahidrazinei
D. dimetilhidrazinei
C. fenilhidrazinei
D. fenoximetilhidrazinei
E. hidrazidei acidului acetic

17. Dacarbazina este un medicament antineoplazic utilizat în tratamentul:

A. cancerului de prostatã
B. limfosarcomului
C. mielomului multiplu
D. melanomului malign metastazat
E. epiteliomului

18. Care este denumirea comercialã a urmãtorului compus: 1,3-bis-(2-cloroetil)-1-nitrozouree?

A. procarbazina
B. carmustina
C. dacarbazina
D. melfalan
E. busulfan

19. Dintre derivaţii purinei şi pirimidinei cu acţiune antineoplazicã amintim:

A. melfalan
B. procarbazina
C. carbazina
D. lomustina
E. purinetol

20. Azatioprina, din punct de vedere chimic este:

A. 6-mercaptopurina
B. 6-aminopurin-6-tiol
C. 6-(1-metil-4-nitro-5-imidazolil)-mercaptopurinã
D. 6-(2-metil-4-amino-imidazolil)-purinã
E. 6-(4-metil-5-imidazolil)+mercaptopurina

21. Azatioprina prezintã acţiune antitumoralã asemãnãtoare cu cea a:

A. 6-mercaptopurinei
B. 5-aminouracilului
C. 5-metiluracilului
D. 5-metil-7-aminopurinei
E. 6-metil-bio-purinei

22. Deşi nu are acţiune antitumoralã semnificativã, azatioprina are şi acţiune:

A. anestezicã
B. antiinflamatoare
C. hipnoticã
D. imunosupresivã
E. antibioticã

72
23. Deoarece azatioprina are şi acţiune imunosupresivã, este folositã în:
A. tratamentul virozelor
B. transplant de organe
C. chirurgie
D. anestezie
E. O.R.L.

24. Denumirea comercialã a 2’-desoxi-5-fluorouridinã este:

A. fluorouracil
B. fluoroplex
C. efudex
D. tegafur
E. floxuridina

25. Denumirea comercialã a 5-fluoro-(tetrahidro-2-furanil) este:

A. floxuridina
B. efudex
C. tegafur
D. fluorouracil
E. fluoroplex

26. Care este denumirea comercialã a acidului 4-aminopteroilglutamic?

A. aminopterina
B. acid folinic
C. citarabina
D. tegafur
E. efudex

27. Aminopterina este activã în:

A. leucemia mieloidã
B. cancer mamar
C. cancer de prostatã
D. leucemia acutã
E. dermatite

28. Metotrexatul, din punct de vedere chimic este:

A. acid amino-metil-pteroilglutamic
B. acid 4-amino-N10-metil-pteroilglutamic
C. acid 2-metil-N10-fenil-pteroilaspartic
D. acid 4-metil-N10-amino-pteroilglutamic
E. acid 6-amino-N10-amino-pteroilaspartic

29. Pentru atenuarea fenomenelor toxice produse de antagoniştii acidului folic, se administreazã:
A. citarabina
B. acid folic
C. aminopterinã
D. metilaminopterinã
E. leucovorinã

30. Dactinomicina este un antibiotic cu acţiune antineoplazicã, având la bazã acidul:

A. 5-fenil-4-amino-2-carboxilic
B. 5-metil-2-amino-3-carboxilic
C. 3-fenoxazon-1,9-dicarboxilic
D. 3-fenazon-1,9-dicarboxilic
E. 3-fenoxi-1,9-dicarboxilic

73
31. Daunorubicina este un antibiotic antineoplazic, care face parte dintr-o familie mare şi complexã
numitã:
A. macrolide
B. tetracicline
C. betalactame
D. antracicline
E. polimixine

32. Denumirea comercialã a demetoxidaunorubicinei este:

A. daunoxome
B. idarubicina
C. doxorubicina
D. daunorubicina
E. adriamicina

33. Care este denumirea comercialã a 14-hidroxidaunomicinei?

A. daunoxome
B. epirubicina
C. pirarubicina
D. idarubicina
E. doxorubicina

34. Doxorubicina se obţine prin semisintezã pornind de la:

A. daunorubicina
B. daunoxone
C. dactinomicinã
D. idarubicinã
E. epirubicinã

35. Care este denumirea comercialã a 4-epidoxorubicinei?

A. daunorubicinã
B. doxorubicinã
C. farmorubicinã
D. idarubicinã
E. dactinomicinã

36. Epirubicina se obţine prin semisintezã pornind de la:

A. daunoxone
B. dactinomicina
C. daunorubicinã
D. doxorubicinã
E. idarubicinã

37. Pirarubicina, din punct de vedere chimic este:

A. 4’-tetrahidroxipiranildoxorubicinã
B. 4’-tetrahidropiranildoxorubicinã
C. 4’-hidroxipiranildoxorubicinã
D. 2’-tetrahidroxipiranildoxorubicinã
E. 2’-tetrahidropiranildoxorubicinã

74
38. Pirambicina se obţine prin semisintezã pornind de la:
A. daunorubicina
B. daunoxone
C. epirubicina
D. dactinomicina
E. doxorubicina

39. Pirarubicina este un antibiotic antitumoral utilizat în tratamentul cancerului de.

A. sân metastazat
B. colon
C. prostatã metastazat
D. faringe metastazat
E. piele metastazat

40. Mitomicinele reprezintã un grup de antibiotice izolate din mediile de culturã ale speciei
Streptomyces caespitosus. Dintre ele, din punct de vedere terapeutic prezintã importanţã numai
mitomicina:
A. B
B. N
C. A
D. C
E. P

41. Când mitomicina C suferã un proces de reducere enzimaticã se obţine:

A. etileniminã
B. aziridinã
C. hidrochinonã
D. fluorouracil
E. ciclofosfamidã

42. Mitomicina C este un agent antineoplazic foarte puternic fiind utilã în tratamentul:
A. adenocarcinoamelor
B. sarcoamelor
C. epitelioamelor
D. cirozã
E. cancer de esofag

43. Bleomicinele şi analogii lor se gãsesc în mod natural sub formã de complecşi chetaţi cu cationul:
A. Al3+
B. Cu2+
C. Fe3+
D. Pb2+
E. Hg2+

44. Care este denumirea comercialã a sulfatului de bleocinamida-N1-[3-[(1-feniletil)-amino-propil?

A. dactinomicina
B. daunorubicina
C. mitomicina
D. bleomicina
E. peplomicina

75
45. Printre efectele secundare şi toxicitatea peplomicinei, se pare cã produce:
A. asfixie
B. convulsii tetanice
C. şoc anafilactic
D. efecte teratogene
E. tulburãri psihomotorii

46. Bleomicinamida are urmãtoarea denumire comercialã:

A. dactinomicina
B. peplomicina
C. talisomicina
D. mitomicina
E. bleomicina

47. Streptozocina este un antibiotic cu spectru larg de acţiune utilizat în tratamentul tumorilor de:
A. maligne de pancreas
B. ficat
C. colon
D. sân
E. piele

48. Care este denumirea comercialã a: 2-desoxi-2-(3-metil-3-nitrozo-ureido)-glucopiranozã?

A. mitramicina
B. streptozocina
C. talisomicina
D. peplomicina
E. bleomicina

49. Antramicina este un antibiotic în structura cãruia existã heterociclu benzodiazepinic şi un lanţ
lateral acrilamidic. Are activitate accentuatã în:
A. limfom
B. sarcom
C. carcinom
D. mielom multiplu
E. leucemie

50. Activitatea antramicinei este atribuitã unui complex cu acizii nucleici stabili
A. streptonigrina - ADN
B. antramicinã - ADN
C. mitramicinã - ARN
D. metilantramicinã - ADN
E. talisomicina - ARN

51. Angucidinele sunt antibiotice de urgenţã, care pe lângã multitudinea de activitãţi biologice,
manifestã şi activitate:
A. antiinflamatoare
B. antiasmaticã
C. antitumoralã
D. anticonvulsivantã
E. antimicoticã

76
52. Rubiginona B2 este o angucidinã simplã, cu structurã aromaticã. În ciuda acestei structuri
simple, au o activitate de potenţare a citotoxicitãţii:
A. vincristinei
B. 5-fluorouracilului
C. activitãţii ciclofosfamidei
D. procarbazinei
E. busulfanului

53. Din grupa antibiotocelor cu structurã de benzo [a] naftatenchinonã fac parte şi:
A. rubiginona
B. prodimicinele
C. tetrangulolul
D. antramicina
E. bruneomicina

54. Dintre angucidine şi anguciclinone, cu caracter puternic aromatic, de tip tetrangomicin, menţionãm:
A. acvaiamicina
B. homatorubicina
C. emicina
D. jadomicina
E. clortetrangulol

55. Homatorubicinele sunt antibiotice antitumorale, care cresc citotoxicitatea colehicinei asupra
celulelor neoplazice în:
A. limfosarcom
B. limfom
C. sarcom
D. carcinom
E. adenom

56. Landomicina A are molecula cu cel mai lung lanţ desoxizaharidic; are acţiune antitumoralã
remarcabilã, în special în cancerul de:
A. sân
B. sânge (leucemie)
C. prostatã
D. faringe
E. colon

57. Cei mai importanţi agenţi antitumorali izolaţi din plante sunt alcaloizii din specii de Vinca, ei
acţionând asupra fusului de diviziune, distrugându-l, oprind ireversibil mitozele în:
A. metafazã
B. telofazã
C. anafazã
D. interfazã
E. profazã

58. Vicristina este un alcaloid extras din Vinca sp. utilizat în tratamentul:
A. sarcomului
B. leucemiei acute
C. limfomului
D. carcinomului
E. adenomului

77
59. Denumirea comercialã a desacetilvinblastinamidei este:
A. elipticina
B. navelbine
C. vindesina
D. vincristina
E. vinorelbina

60. Care este denumirea comercialã a 5’-noranhidrovinblastinei?

A. navelbina
B. vincristina
C. vindesina
D. elipticina
E. vinorelbina

61. Elipticina este un alcaloid izolat din diferite specii de:

A. Actinomycetes
B. Streptomyces
C. Vinca
D. Ochrosia
E. Penicillium

62. Colchicina este un alcaloid cu acţiune antitumoralã izolat din Colchicum autumnale. Astãzi nu
este folositã în acest scop, principala sa utilizare constã în combaterea crizelor de:
A. tuse
B. gutã
C. epilepsie
D. delirium tremens
E. reumatism

63. Denumirea comercialã a N-dezacetil-N-metilcolchicina este:

A. demecolcina
B. izocolchicina
C. navelbina
D. eldisine
E. catarantina
64. Care este denumirea comercialã a 1,1-dicloro-2-(o-clorofenil)-2-(p-clorofenil)-etan?
A. teslac
B. niagestin
C. mitotan
D. testolactona
E. megace
65. Mitotanul este unic printre agenţii antitumorali pentru efectul sãu foarte selectiv. Este indicat
numai în tratamentul:
A. sarcomului inoperabil
B. mielomului
C. limfomului inoperabil
D. limfosarcomului
E. carcinomului corticosuprarenal inoperabil
66. Denumirea comercialã a propionatului de 17-beta-hidroxi-2-alfa-metil-5-alfa-androstan-3-onã este:
A. megace
B. lysodren
C. teslac
D. dromostanolon
E. megestrol

78
67. Dromostanolonul este un hormon androgen semisintetic indicat în tratamentul cancerului de:
A. colon
B. sân
C. prostatã
D. suprarenalã
E. piele

68. Denumirea comercialã a 1-dehidrotestolactonei este:

A. testolactona
B. drolban
C. dromostanolon
D. lysodren
E. miagestin

69. Testolactona este un agent antitumoral folosit în tratamentul paliativ al cancerului de:
A. colon
B. piele
C. sân
D. faringe
E. prostatã

70. Acetatul de megestrol este indicat în tratamentul paliativ al:

A. mielomului multiplu
B. adenomului de prostatã
C. cancerului de colon
D. limfosarcomului
E. carcinomului de sân

71. Tamoxifenul este un compus derivat de la Clomifen, indicat în:

A. mielomul multiplu
B cancerul de prostatã
C. cancerul de colon
D. cancerul de sân hormonodependent
E. limfom

72. Dintre imunostimulantele cu structuri chimice mai simple s-au obţinut rezultate mai bune cu:
A. nolvadex
B. levamisol
C. megestrol
D. tiloron
E. teslac

73. Tiloronul este un compus cu activitate imunostimulantã, stimulând producerea de:

A. interferon
B. levamisol
C. tiloron
D. teslac
E. tamoxifen

79
 7. MEDICAMENTE ANTINEOPLAZICE

Complement multiplu

74. Clormetina este un agent antitumoral având urmãtoarele denumiri comerciale:

A. mustargen
B. metotrexat
C. mecloretamina
D. melfalan
E. azotiperitã

75. Clormetina se obţine în urma reacţiei dintre:

A. metilaminã
B. oxid de etilenã
C. clorurã de tionil
D. clorurã de sulfuril
E. etilaminã

76. Clormetina este o substanţã foarte iritantã pentru:

A. piele
B. mucoase
C. stomac
D. ochi
E. rinichi

77. În ceea ce priveşte mecanismul de inactivare al clormetinei, ambele catene ale sale se trans-
formã intramolecular în:
A. carboniu (foarte activ)
B. sare de imoniu (instabil)
C. derivat de etilondiaminã (inactiv)
D. carbocation (foarte activ)
E. aminoalcool (inactiv)

78. Clormetina, în soluţie apoasã se poate dimeriza, cu formarea unui derivat de piperazinã inactiv,
astfel:
A. clorhidrat de N,N’-dietildiclormetilpiperaziniu
B. clorhidrat de N,N’-dimetildicloroetilpiperaziniu
C. clorhidrat de N,N’-izopropilcloroetilpiperaziniu
D. clorhidrat de N,N’-dimetilhidroxietilpiperaziniu
E. clorhidrat de N, N’-dipropilclorometilpiperaziniu

79. Clormetina este eficientã în tratamentul:

A. cancerului de prostatã
B. leucemiei
C. carcinomului bronşic
D. limfosarcomului
E. cancerului de sân

80. Clometin N-oxid are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. sinalost
B. trimian
C. mitomen
D. mitromin
E. leukeran

80
81. Clormetin N-oxidul este utilizat în tratamentul:
A. sarcomului
B. mielomului
C. cancerului mamar
D. limfomului
E. leucemiei

82. Care sunt denumirile comerciale ale 2,2,2-tricloroetilaminã?

A. mustargen
B. mitomen
C. trimian
D. sinalost
E. triclormetina

83. Denumirea comercialã a acidului p-(di-2-cloroetil)-aminofenil-butiric este:

A. sinalost
B. clorambucil
C. mitomen
D. leukeran
E. cloraminofen

84. Clorambucilul se obţine prin reacţia dintre:

A. acid p-aminofenilbutiric
B. acid p-nitrofenilpropionic
C. etilenoxid
D. metilenoxid
E. clorurã de tionil

85. În timpul tratamentului cu clorambucil pot apãrea fenomene secundare manifestate prin:
A. agranulocitozã
B. limfopenie
C. alopecie
D. neutropenie
E. surditate

86. Denumirea comercialã a acidului bis-(2’-cloroetil)-amino-4-metilbenzoic este:

A. uracilost
B. alkirom
C. alkeran
D. I.O.B - 82
E. melfalan

87. Denumirea comercialã a p-bis (2-cloroetil)-amino-L-fenilalaninã este:

A. melfalan
B. mustargen
C. alkeran
D. mitomen
E. sarcolizinã

88. În timpul tratamentului cu melfalan apar fenomene secundare ca:

A. leucopenie
B. trombocitopenie
C. alopecie
D. agranulocitozã
E. surditate

81
89. Care este denumirea comercialã a 2,6-dihidroxi-5-bis (2-cloroetil)-amino-pirimidinã?
A. uramustin
B. uracil-mustard
C. alkeran
D. melfalan
E. uracilost

90. Uramustinul se obţine în urma reacţiei dintre:

A. 5-aminouracil
B. 5-metiluracil
C. clorurã de sulfuril
D. etilenoxid
E. clorurã de tionil

91. Ciclofosfamida este un agent antitumoral având urmãtoarele denumiri comerciale:

A. uracilost
B. cytoxan
C. alkeran
D. clafen
E. endoxan

92. Ciclofosfamida se obţine prin reacţia dintre:

A. etanolaminã
B. butilamina
C. bis-2-(cloroetil)-fosforamida
D. bis-(2-clorometil)-fosforamida
E. propanolaminã

93. Ciclofosfamida este un agent antitumoral utilizat în tratamentul:

A. mielomului multiplu
B. sarcomului
C. limfomului
D. leucemiei
E. adenomului

94. Denumirea comercialã a 1,6-bis-(2-cloroetilamino)-1,6-di-desoxi-D-manitol este:

A. ifosfamida
B. citoxan
C. manomustin
D. endoxan
E. degranol

95. Manomustinul este utilizat în tratamentul:

A. leucemiei
B. mielomului
C. limfosarcomului
D. angiomului
E. limfogranulomatozei

96. Dintre agenţii antitumorali care conţin în structura lor grupãri etileniminice amintim:
A. trietilenmelamina
B. inproquon
C. tepa
D. tiotepa
E. alkeran

82
97. Denumirea comercialã a 2,4,6-trietienimino-1,3,5-triazinã este:
A. tretamina
B. T.E.M.
C. alkirom
D. trietilenmelaminã
E. uracilost

98. Tretamina este un medicament antineoplazic utilizat în tratamentul:

A. sarcomului
B. leucemiei cronice
C. limfomului
D. bolii Hodgkin
E. adenomului

99. Hexametilolmielamina este un derivat de melaminã care nu are în moleculã grupãri aziridinice.
Este cunoscut şi sub denumirea:
A. cealysin
B. ifosfamida
C. cilag 61
D. degranol
E. tretamina

100. Improquonul se obţine în urma reacţiei dintre:

A. tetraclorochinonei
B. tetrabromochinonei
C. etileniminã
D. acid p-aminofenilacetic
E. propoxid de sodiu

101. Care este denumirea comercialã a 2,3,5-trietileniminobenzochinonei?

A. triaziquon
B. improquon
C. trenimon
D. E-39
E. tretamina

102. Triaziquonul este indicat în tratamentul:

A. limfoblastomului
B. limfosarcomului
C. leucemiei mieloide
D. cancerului ovarian şi mamar
E. epiteliomului

103. T.E.P.A. are o puternicã acţiune antineoplazicã, fiind întrebuinţat în tratamentul unei largi
varietãţi de cancer, cu rezultate bune în special în cancerele de:
A. sân
B. ovarian
C. bronşic
D. mielom
E. adenom

83
104. Care este denumirea comercialã a N, N’,N’’- trietilentiofosforamidei?
A. T.E.P.A.
B. trenimon
C. T.S.P.A.
D. improquon
E. girostan

105. Tiotepa este un medicament antineoplazic alchilant polifuncţional, fiind mai activ decât
T.E.P.A. Este indicat în diferite forme de cancer printre care.
A. cancerele de sân, ovar,prostatã
B. boala Hodgkin
C. sarcom
D. mielom
E. leucemia mieloidã

106. Dintre esterii acidului metansulfonic compusul 1,4-bis-(metilsulfonil-oxi)-butanul are urmã-

toarele denumiri comerciale:
A. busulfan
B. girostan
C. citosulfan
D. myleran
E. trenimon

107. Denumirea comercialã a compusului 1-metil-2-(p-izopropil-carbamoilbenzil)-hidrazina este:

A. procarbazina
B. ibenzmetizina
C. natulan
D. myleran
E. trenimon

108. Procarbazina se obţine prin condensarea urmãtoarelor componente:

A. esterul metilic al acidului p-brommetilbenzoic
B. acidul p-brommetilbenzoic
C. N-metil-N,N’-bis-benziloxicarbonilhidrazina
D. benziloxicarbonil-hidrazina
E. acetoxibenzilhidrazinã

109. Procarbazina are activitate antineoplazicã foarte bunã fiind utilizatã în:
A. boala Hodgkin
B. mieloame
C. leucemie
D. sarcoame
E. adenoame

110. Dintre derivaţii de n-alchil-n-nitrozuree o importanţã deosebitã o are:

A. Pirocarbazina
B. 1,3-bis-(2-cloroetil)-1-nitrozouree
C. dacarbazina
D. carmustina
E. myleran

84
111. Datoritã capacitãţii sale de a traversa bariera sânge-creier, carmustina este folositã în trata-
mentul:
A. carcinoamelor
B. epitelioamelor
C. tumorilor creierului
D. bolii Hodgkin
E. limfoame

112. 6-Mercaptopurina este folositã pentru tratarea leucemiei acute la copii. Ca efecte toxice apar:
A. leucopenie
B. iritaţii
C. trombocitopenii
D. dermatite
E. fenomene alergice

113. Denumirea comercialã a 6-(1-metil-4-nitro-5-imidazolil)-mercaptopurinã este:

A. carmustina
B. azatioprina
C. lomustina
D. imuran
E. thioguanina

114. Denumirea comercialã a compusului 5-fluoro-2,4-(1H,3H)-pirimidindionã este:

A. fluoroplex
B. imuran
C. fluorouracil
D. carmustin
E. efudex

115. 5-Fluorouracil este folosit pentru tratarea diferitelor forme de cancer, de exemplu:
A. carcinomul superficial al celulelor bazale
B. cancer de colon
C. keratoze premaligne
D. cancer de rect
E. limfom

116. Tegafur este un chimioterapic folosit în tratamentul unor forme de cancer. Efectele secundare
se manifestã prin:
A. tulburãri gastrointestinale
B. tulburãri hepatice
C. anemie
D. agitaţie
E. alopecie

117. Citarabina este indicatã în tratamentul leucemiei acute la copii şi adulţi. În urma tratamentului
apar efecte secundare destul de grave ca:
A. dermatite
B. leucopenie
C. trombocitopenie
D. fenomene alergice
E. anemii severe

85
118. Denumirea comercialã a acidului 4-amino-N10-metilpteroil-glutamic este:
A. ametopterina
B. aminopterina
C. acid folic
D. metotrexat
E. metilaminopterina

119. Pentru atenuarea fenomenelor toxice sistemice se intervine cu administrarea de:

A. aminopterina
B. leucovorinã
C. acid N5-forniltetrahidrofolic
D. acid folinic
E. citarabina

120. Dactinomicina este o izoactinomicinã cu urmãtoarea secvenţã de aminoacizi:

A. L-treoninã
B. D-valinã
C. L-prolinã
D. N-metilalanina
E. L-metilvalinei

121. Utilizând dactinomicina s-au obţinut rezultate bune în tratamentul.

A. cirozei
B. mielomului multiplu
C. limfosarcomului
D. carcinomului rezistent la metrotrexat
E. bolii Hodgkin

122. Unul dintre antibioticele, care face parte din antracicline obţinut prin fermentarea culturilor de
Streptomyces peuceticus are urmãtoarele denumiri comerciale:
A. daunomicina
B. daunorubicina
C. cerubidin
D. dactinomicina
E. rubidomicina

123. Daunorubicina este alcãtuitã din:

A. daunomicinona (aglicon)
B. un derivat tetrahidroantracenchinonic
C. daunozamina (desozaminã)
D. 3-amino-5-metil-2,3-didesoxi-L-lixoza
E. D-eritralozaminã

124. Daunorubicina este folositã în tratamentul:

A. leucemiei
B. cirozei
C. bolii Hodgkin
D. cancerului de sân
E. sarcomului

125. Daunombicina deşi este mai puţin toxicã decât alte medicamente antineoplazice are urmã-
toarele efecte secundare:
A. aplazie medularã
B. fenomene convulsivante
C. agitaţie

86
 D. accidente cardiovasculare
E. stomatitã ulceroasã

126. Mitramicina, antibiotic antitumoral, este cunoscut şi sub denumirea de:

A. mitomicina
B. mithracin
C. acid aureolic
D. plicamicinã
E. bleomicinã

127. În structura chimicã a mitramicinei intrã urmãtoarele componente:

A. cromomicina
B. olivoza
C. D-micaroza
D. daunozamina
E. eritraloza

128. Care este denumirea comercialã a 2-desoxi-2-(3-metil-3-nitrozoureido)-glucopiranozã?

A. mitracin
B. streptozocina
C. talisomicina
D. zanosar
E. blenoxan

129. Talisomicina este un antibiotic antitumoral indicat în:

A. tumori testiculare
B. reticulosarcoame
C. limfoame
D. melanoame diseminate
E. boala Paget

130. Streptozocina este:

A. D-micarozã
B. D-glucozaminã
C. olivoza
D. olivoza având gruparea N-metilnitrozouree
E. carbinolaminã

131. Antramicina este un antibiotic izolat din Streptomyces refuineus, având în structurã:
A. un heterociclu benzodiazepinic
B. un nucleu acridinic
C. catena lateralã având 5-6 atomi de carbon
D. un lanţ lateral acrilamidic
E. nucleu oxazolidinic

132. Antramicinele A şi B conţin în structura lor:

A. un rest de L-ramnozã
B. legãturã de -glicozidicã
C. agliconi
D. micarozã
E. olivozã

87
133. Agliconii din antramicinele A şi B sunt anguciclinone cunoscute sub denumirea de:
A. bruneomicinã
B. ochromicinonã
C. mitomicinã
D. mitramicinã
E. 3-desoxirabelomicinã

134. Grupul de antibiotice benzo [a] antrachinonice este reprezentat de:

A. tetrangomicinã
B. rubiginona
C. tetrangulol
D. benzantrina
E. urdamicina

135. Cei mai simpli agenţi antitumorali izolaţi din plante sunt alcaloizii din specii de vinca, şi anume:
A. vincristina
B. vinblastina
C. vinrosidina
D. vinleurosina
E. vindolina

136. Vinblastina are molecula alcãtuitã din:

A. carbometoxivelbanamina
B. un nucleu indolic
C. vindolina
D. un nucleu de dihidroindolic
E. benzodiazepinã

137. Vinblastina este unul din cei mai eficienţi agenţi în:
A. boala Hodgkin
B. limfosarcom
C. reticulosarcom
D. micoze fungice
E. epiteliom

138. Care este denumirea comercialã a compusului 1,1-dicloro-2-(o-clorofenil)-2-(p-clorofenil)-etan?

A. drolban
B. teslac
C. negace
D. mitotan
E. lysodren

139. Tamoxifenul se obţine în urma reacţiei dintre:

A. 2-etildeoxibenzoinei
B. 2-etil-metil-benzoinã
C. beomurã de 4-[(2-N,N-dimetilamino)-etoxi]-fenil-magneziu
D. bromurã de 2-dimetilamino-fenil
E. sarea de sodiu a acidului etil-metil-benzoic

140. Tamoxifenul este un compus derivat de la Clomifen. Prezintã izomerie E şi Z:

A. izomerul Z este antiestrogenic
B. izomerul Z este estrogenic
C. ambii izomeri sunt antiandrogenici
D. izomerul E este estrogenic
E. izomerul E este antiestrogenic

88
141. În organism, clormetina acţioneazã prin ionii de etilenimoniu şi carbocationii pe care îi
formeazã, intrând în reacţie cu grupele active ale substanţelor proteice:
A. -OH,NH2
B. -NH2,-COOH
C. -SH,-COOH
D. -CO2,-SH
E. -H2S,-NO2

142. Clormetina este un agent alchilant care intrã în reacţie cu grupele active ale substanţelor
proteice formând mai multe tipuri de legãturi:
A. duble legãturi conjugate
B. legãturi în cruce
C. legãturi simple
D. cross-linking
E. legãturi coordinative

143. Tretamina se preparã prin condensarea:

A. clorurii de cianuril cu aziridina
B. clorurii de benzoil cu aziridina
C. trei molecule de clorcian (polimerizare) cu aziridina
D. clorurii de acetil cu aziridina
E. clorurii de etil cu aziridina

144. E39 (Improguan) rezultã prin tratarea urmãtoarelor materii prime cu etileniminã şi propoxid de
sodiu:
A. cloranilul
B. tetraclorochinonei
C. bromanilului
D. tetrabromachinonei
E. tetrahidroxichinonei

145. Tretamina prezintã unele avantaje faţã de azotiperite:

A. se administreazã pe cale oralã
B. se poate face tratament ambulatoriu
C. efectele toxice sunt reduse
D. la administrare i.v. nu dã reacţii vezicante locale
E. este volatilã

146. Triaziquonul, faţã de celelalte citostatice, prezintã unele avantaje:

A. la doze foarte mici efectul este foarte puternic
B. acţiune rapidã, utilã în prevenirea apariţiei metastazelor, postoperator
C. spectru de acţiune larg pe tumorile maligne
D. efectuarea unui tratament ambulatoriu
E. administrare prin inhalare

147. În organism procarbazina se metabolizeazã trecând în substanţe care au putut fi identificate în

plasma şi urina bolnavilor trataţi:
A. azoderivatul procarbazinei
B. izopropilamida acidului tereftalic
C. izopropilamida acidului ftalic
D. nitroderivatul procarbazinei
E. izopropilamina acidului benzoic

89
148. Etiluretanul este uneori folosit în tratamentul leucemiei şi mielomului multiplu, dar dacã este
administrat intraperitoneal produce:
A. vindecare rapidã
B. tumori pulmonare multiple
C. are acţiune cancerigenã netã
D. remisiuni sau ameliorãri
E. iritaţii la locul administrãrii

149. În formula de structurã a mitomicinelor se pot distinge anumite grupe cunoscute pentru
acţiunea lor citostaticã, şi anume o grupã:
A. hidroxil
B. chinonicã
C. etilen iminicã
D. uretan
E. alcoxi

150. Doxorubicina este un derivat al daunorubicinei:

A. 12-hidroxilat
B. grupa CH3CO– de la C9 este înlocuitã cu HO–CH2–CO–
C. acetilat la C4
D. metilat la C9
E. 14-hidroxilat

151. Bleomicinele au structurã glicopeptidicã, conţin sulf şi, în stare brutã cupru. Din cele 16
bleomicine, bleomicina A2, prin hidrolizã acidã, pune în libertate:
A. douã tripeptide, dintre care una conţine sulf
B. o serie de aminoaizi
C. L-treonina, L-beta-aminoalanina, beta-carboxihistidina
D. un polizaharid necunoscut
E. un dizaharid format din L-glucozã şi 3-O-carbamoil-D-manozã

152. Depostatul (Gestonoron caproat) este hormon progestativ de semisintezã cu acţiune inhibi-
toare asupra:
A. carcinomului uterin
B. carcinomului mamar
C. epiteliomului
D. melanomului
E. adenomului de prostatã

153. Clortrianisenul (TACE) este un hormon estrogen nesteroidic indicat în:

A. cancer de prostatã
B. cancerul vezicii urinare
C. cancer mamar
D. mielom
E. tulburãri climacterice şi suprimarea lactaţiei

90
 RĂSPUNSURI

1. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL TUBERCULOZEI

Complement simplu

1. C 11. B 21. A 31. A

2. E 12. C 22. C 32. C
3. A 13. A 23. D 33. D
4. C 14. D 24. B 34. B
5. B 15. E 25. E 35. E
6. D 16. B 26. A 36. A
7. C 17. C 27. C 37. C
8. E 18. A 28. D 38. D
9. A 19. D 29. B 39. B
10. D 20. E 30. E 40. E

Complement multiplu

41. ABCD 52. ABC 63. CDE 74. ABC

42. BCE 53. CDE 64. ABCD 75. ABDE
43. ACE 54. CDE 65. BCDE 76. ABCE
44. ACE 55. ADE 66. CDE 77. BCD
45. AE 56. ABCE 67. BCDE 78. BDE
46. BD 57. BE 68. ABCE 79. ACDE
47. BDE 58. BDE 69. AE 80. ACE
48. ABCD 59. BDE 70. BD 81. AB
49. BCDE 60. ACDE 71. ACE 82. AC
50. ACE 61. ACDE 72. ACDE
51. ACE 62. ABC 73. BCE

2. MEDICAMENTE ANTIHELMINTICE

Complement simplu

1. C 11. D 21. B
2. A 12. B 22. E
3. D 13. E 23. C
4. B 14. C 24. A
5. E 15. A 25. D
6. C 16. D 26. B
7. A 17. B 27. E
8. D 18. E 28. C
9. B 19. C 29. A
10. E 20. A 30. D

91
 Complement multiplu

31. BD 41. BDE 51. DE 61. BDE

32. BD 42. AE 52. BCDE 62. BCDE
33. BDE 43. ADE 53. CE 63. ABCD
34. ACE 44. BE 54. AB 64. AE
35. AE 45. AE 55. CD 65. ABCD
36. BDE 46. ABCD 56. CE 66. BD
37. BCDE 47. BCDE 57. DE 67. ABC
38. BE 48. BE 58. BCE 68. BD
39. ACDE 49. CD 59. CE 69. ACE
40. BDE 50. ACE 60. ABCD 70. ACDE
71. ACE

3. MEDICAMENTE ANTIAMIBIENE

Complement simplu

1. C 7. E
2. E 8. A
3. A 9. D
4. D 10. B
5. B 11. C
6. C 12. E

Complement multiplu

13. AE 19. BDE

14. ABC 20. ACDE
15. BCDE 21. ABC
16. ABDE 22. AE
17. BCD 23. ACE
18. BD 24. ABCD

4. MEDICAMENTE ANTIVIRALE

Complement simplu

1. D 14. A 27. D 40. E

2. B 15. D 28. B 41. B
3. E 16. B 29. E 42. B
4. C 17. E 30. C 43. E
5. A 18. C 31. C 44. C
6. D 19. A 32. A 45. A
7. B 20. D 33. D 46. D
8. E 21. A 34. B 47. B
9. C 22. D 35. E 48. E
10. A 23. B 36. C 49. C

92
 11. E 24. E 37. A 50. A
12. E 25. C 38. D 51. D
13. C 26. A 39. B 52. B

Complement multiplu

53. BE 68. BDE 83. ABD 98. AD

54. ACDE 69. CE 84. BCD 99. CDE
55. ACDE 70. CE 85. ABCD 100. BCDE
56. AE 71. BD 86. ABC 101. BCDE
57. BE 72. ABCD 87. CD 102. AC
58. ACDE 73. BCDE 88. ABD 103. ACE
59. BCDE 74. ABCD 89. BCDE 104. ACD
60. BCE 75. CE 90. AC 105. AE
61. BDE 76. BD 91. BCDE 106. BC
62. AE 77. ABCD 92. ABCD 107. BCDE
63. BD 78. ACE 93. CDE 108. ABC
64. ACE 79. BCDE 94. ACD 109. ABC
65. AD 80. ACD 95. ABDE 110. ABD
66. CE 81. BC 96. ABCE
67. BCDE 82. ABCD 97. BCDE

5. MEDICAMENTE ANTIFUNGICE ŞI ANTITRICOMONAZICE

Complement simplu

1. B 14. C 27. C 40. C

2. D 15. E 28. A 41. C
3. A 16. B 29. C 42. A
4. C 17. D 30. E 43. D
5. E 18. A 31. A 44. B
6. B 19. C 32. D 45. E
7. D 20. E 33. B 46. C
8. A 21. E 34. E 47. A
9. C 22. C 35. C 48. D
10. E 23. A 36. A 49. B
11. D 24. D 37. D 50. E
12. B 25. B 38. B 51. C
13. A 26. E 39. E 52. A

Complement multiplu

53. BDE 68. ACDE 83. BD 98. ACE

54. ABDE 69. ACE 84. BDE 99. AD

93
 55. BD 70. ACDE 85. ACE 100. ADE
56. ABCD 71. ACD 86. BCDE 101. ACD
57. ACE 72. ABCD 87. BCDE 102. BDE
58. ACE 73. BD 88. BC 103. ACE
59. BDE 74. BDE 89. ACE 104. ABCD
60. ABCD 75. BCDE 90. BDE 105. BDE
61. BDE 76. ADE 91. ABCD 106. ABCD
62. ABC 77. BCDE 92. ABDE 107. ACD
63. BCD 78. ABE 93. ABCD 108. BD
64. ADE 79. ACE 94. ACDE 109. AC
65. ACE 80. ACE 95. BDE 110. BDE
66. ABC 81. ACDE 96. BCE
67. ABD 82. ABC 97. ABCD

6. MEDICAMENTE ANTIMALARICE

Complement simplu

1. D 13. A 25. E
2. B 14. D 26. C
3. E 15. B 27. A
4. C 16. E 28. D
5. A 17. C 29. B
6. D 18. A 30. E
7. B 19. D 31. A
8. E 20. B 32. D
9. C 21. C 33. B
10. A 22. A 34. E
11. E 23. D
12. C 24. B

Complement multiplu

35. ACE 42. ABCD 49. ACE

36. CDE 43. ABCD 50. BDE
37. ABCD 44. AD 51. BDE
38. ACE 45. ACE 52. CE
39. ACDE 46. BCDE 53. BDE
40. BE 47. ACD 54. BDE
41. ACE 48. ABCD

94
7. MEDICAMENTE ANTINEOPLAZICE

Complement simplu

1. B 16. A 31. D 46. C 61. D

2. C 17. D 32. B 47. A 62. B
3. C 18. B 33. E 48. B 63. A
4. A 19. E 34. A 49. E 64. C
5. D 20. C 35. C 50. D 65. E
6. B 21. A 36. D 51. C 66. D
7. D 22. D 37. B 52. A 67. B
8. B 23. B 38. E 53. B 68. A
9. A 24. E 39. A 54. E 69. C
10. C 25. C 40. D 55. D 70. E
11. E 26. A 41. C 56. C 71. D
12. C 27. D 42. A 57. A 72. B
13. E 28. B 43. B 58. B 73. A
14. E 29. E 44. E 59. C
15. C 30. C 45. D 60. E

Complement multiplu

74. ACE 90. ADE 106. ACD 122. ABCE 138. DE

75. ABC 91. BDE 107. ABC 123. ABCD 139. AC
76. BD 92. CE 108. AC 124. ACE 140. AD
77. BDE 93. ACD 109. ACD 125. ADE 141. ABC
78. BD 94. CE 110. BD 126. BCD 142. BD
79. BCD 95. ACE 111. CDE 127. ABC 143. AC
80. CD 96. ABCD 112. AC 128. BD 144. ABCD
81. CE 97. ABD 113. BD 129. ABDE 145. ABCD
82. CDE 98. BD 114. ACE 130. BD 146. ABCD
83. BDE 99. AC 115. ABCD 131. AD 147. AB
84. ACE 100. ABCE 116. ABCE 132. ABC 148. BC
85. BD 101. AC 117. BCE 133. BE 149. BCD
86. BD 102. ABCD 118. ADE 134. AC 150. BE
87. ACE 103. ABC 119. BCD 135. ABCD 151. ABCE
88. ABD 104. CE 120. ABCE 136. ABCD 152. ABE
89. ABE 105. ABE 121. BCDE 137. ABCD 153. ABCE

95