Poruncile Divine

(Decalog = zece porunci; „deca" = zece; „logos" =

lege, poruncă, cuvânt.)
Legea morala este intiparita de Dumnezeu in
inima omului inca de la crearea acestuia, despre
ea vorbindu-se limpede atat in Sfanta Scriptura,
cat si in Sfanta Traditie. In temeiul acestei legi,
omul poate deosebi din fire virtutea de pacat,
dreptatea de nedreptate, ceea ce trebuie facut
de ceea ce nu trebuie facut.
 Potrivit invataturii de credinta crestin-ortodoxa, Vointa lui Dumnezeu se cuprinde si se
exprima in Legea morala care este indreptarul dupa care actioneaza orice fiinta si orice
lucru. Prin Legea Vechiului Testament se intelege tottalitatea poruncilor si a dispozitiilor
date de Dumnezeu oamenilor in acea vreme, incepand cu protoparintii nostri si
continuand cu patriarhii si proorocii. Partea cea mai insemnata a Legii Vechiului
Testament ramane DECALOGUL, piatra de temelie a intregii invataturi morale. Când
evreii ajuns la Muntele Sinai, Domnul l-a chemat numai pe Moise să se urce pe munte şi
să stea de vorbă cu El. Moise a primit atunci Cele Zece Porunci (Decalogul), pentru ca
poporul evreu să le păzească şi să nu greşească înaintea lui Dumnezeu. Primele patru
porunci arată datoriile către Dumnezeu, iar următoarele şase arată datoriile faţă de
aproapele nostru.

Dumnezeu Însuşi a scris aceste porunci cu degetul Său, pe două table de piatră
(Tablele Legii). Dar cât a stat Moise pe munte, evreii şi-au făcut un viţel de aur şi s-au
închinat lui ca unui dumnezeu. La coborârea de pe munte, supărat, Moise a spart
Tablele Legii, dar Dumnezeu a iertat poporul şi Moise a scris alte table. După aceea,
evreii au ajuns la intrarea în ţara promisă de Dumnezeu. Însă acolo ei au început să se
teamă de cei ce locuiau în acea ţară. De aceea, Dumnezeu s-a supărat pe necredinţa
lor şi i-a lăsat să rătăcească prin pustiu timp de patruzeci de ani, abia apoi lăsându-i să
intre în Ţara Făgăduinţei.

- Dar să ne întoarcem la poruncile date de Dumnezeu. Ele sunt folositoare nu numai

pentru evrei, ci şi pentru noi, creştinii de astăzi.

Prima poruncă

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine." Această
poruncă ne arată că este un singur Dumnezeu adevărat, şi numai Lui trebuie să ne
închinăm.

Ne putem închina lui Dumnezeu prin rugăciunea noastră zilnică şi prin participarea
noastră la slujbele Bisericii.

Împotriva acestei porunci greşesc mai întâi ateii, adică cei care cred că nu există
Dumnezeu; apoi cei care se închină la zei mincinoşi (la idoli); cei care cred altfel decât
ne învaţă Biserica Ortodoxă; cei care iubesc altceva mai mult decât pe Dumnezeu. De
exemplu, omul îngâmfat se crede pe sine mai important decât Însuşi Domnul; zgârcitul
iubeşte mai mult banii decât pe Dumnezeu; iar lacomul iubeşte mai mult mâncarea şi
băutura.

A doua poruncă
„Să nu-ţi faci chip cioplit!" Aceasta se adresează celor ce se închină la idoli. Mai sunt
şi azi câteva ţări în care oamenii se închină la pietre sau la alte obiecte făcute de ei.

Noi, creştinii, nu ne închinăm la lemnul şi la vopseaua din care se fac icoanele, ci la

persoanele sfinte care sunt înfăţişate în icoane. Deci icoanele nu sunt idoli, ci „ferestre"
către Dumnezeu şi către Sfinţii Săi, cum este şi icoana din imagine.

A treia

„Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert." Înseamnă că nu avem voie
să necinstim numele Domnului. Îl necinstesc cei care îl rostesc în glumă sau cu mânie,
care se jură fals, care îl folosesc la înjurături, blesteme, în bătaie de joc.

A patra

„Adu-ţi aminte de ziua a şaptea, ca s-o sfinţeşti. Şase zile lucrează şi-ţi fă tot
lucrul, iar în ziua a şaptea să nu faci nici un lucru." Pentru evrei, ziua de sărbătoare
era sâmbăta, fiindcă atunci au fost eliberaţi din robia egipteană. Pentru creştini este
Duminica, pentru că atunci a înviat din morţi Domnul nostru Iisus Hristos şi ne-a scos din
robia morţii şi a păcatului. Noi, creştinii, cinstim Duminica prin: participare la slujba
Liturghiei, citire de cărţi folositoare pentru suflet, fapte bune, oprirea muncii obişnuite.

A cincea porunca
Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe
pamant. Prin a-ti cinsti parintii intelegem sa-I respectam, sa-I ascultam, sa-I iubim dar
mai ales sa ne rugam zilnic pentru ei. 

A sasea porunca
Sa nu ucizi. Poti sa ucizi sufleteste sau cu fapta. Este ucidere sufleteasca mania,
pizma, clevetirea si ura aproapelui. Caci “Oricine uraste pe fratele sau este ucigas de
oameni”(I Ioan 3, 15). Avortul este o crima pe care o savarsesc femeile intr-o
inconstienta grava. Dar sa nu deznadajduim niciodata, sa nu credem ca nu mai este
timp de iertare sau ca este prea grav ce am facut. Sa credem in mila Domnului,
rugandu- L neincetat sa ne ierte.

A saptea porunca
Sa nu fii desfranat. Aceasta porunca interzice oricarui barbat si oricarei femei sa aiba o
legatura fizica daca nu are la baza casatoria. Tot desfranare este considerata si cea
savarsita cu gandul. Tot desfranare sunt si dorintele pacatoase, imbracamintea
provocatoare, jocurile si cantecele obscene, pornografia.
A opta porunca 
Sa nu furi. Porunca  aceasta nu se refera strict la verbul “a fura”. Si daca iei bunurile
cuiva prin inselaciune, acte false, promisiuni mincinoase, imprumuti bani cu dobanda
sau cu camata sau vinzi un lucru cu un pret mult mai mare decat pretul corect, calci
porunca acesta. A nu-I plati cuiva care ti-a muncit sau a-I da mai putin decat merita
pacalindu-l tot furt este. Cum si a nu-ti da inapoi o datorie, tot furt este

A noua porunca
Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau. Aceasta porunca face referire la
minciuna care si ea este un pacat mare. Marturia mincinoasa poate fi scrisa sau verbal.
Deformarea adevarului sau omiterea lui, a te lauda cu lucruri pe care nu le-ai facut sau
nu le ai, a tainui anumite lucruri, ipocrizia , linguseala, iata ce inseamna sa incalci
aceasta porunca.

A zecea porunca
Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau. Sa nu ne dorim niciodata ceva ce
al aproapelui nostru. Facand acest lucru, lasam sa se cuibareasca in suflet pacatul
invidiei care poate naste pacate mari precum furtul sau adulterul.
 DECALOGUL SAU CELE ZECE PORUNCI

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tãu; sã nu ai alţi dumnezei în afarã de Mine.

2. Sã nu-ţi faci chip cioplit, nici altã asemãnare, nici sã te închini lor.
3. Sã nu iei numele Domnului Dumnezeului tãu în deşert.
4. Adu-ţi aminte de ziua a şaptea, ca s-o sfinţeşti. Şase zile lucrează şi-ţi fă tot
lucrul, iar în ziua a şaptea să nu faci nici un lucru.
5. Cinsteşte pa tatãl tãu şi pe mama ta, ca bine sã-ţi fie şi mulţi ani sã trãieşti pe
pãmânt.
6. Sã nu ucizi.
7. Sã nu fii desfrãnat.
8. Sã nu furi.
9. Sã nu ridici mãrturie mincinoasã împotriva aproapelui tãu.
10. Sã nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tãu.