BOLILE SANGELUI

TROMBOCITEMIA HEMORAGICA
Este o boala mieloproliferativa cronica rara, caracterizata printr-o producere
anormala de megacariocite si trombocite (2 - 4 milioane/mm 3), insotita de
hemoragii, tromboze si atrofie splenica. Leucocitoza este moderata (30 000 -
40 000/mm3), iar poliglobulia initiala este urmata de anemie hipocroma
progresiva. Se trateaza cu Sarcolysine, Citosulfan si fosfor radioactiv.

LEUCEMIA ACUTA
Definitie: leucemia acuta (leucoza acuta) este o boala neoplazica
caracterizata prin pierderea capacitatii de diferentiere si maturatie a celulelor
hematopoietice, infiltratia maduvei si a altor organe cu aceste celule imature,
nediferentiate, insuficienta medulara cu anemie, neutropenie si
trombocitopenie. Tabloul clinic este dominat de 3 sindroame: anemie
(scaderea eritrocitelor), infectios (scaderea granu-locitelor) si hemoragie
(scaderea trombocitelor). Apare la orice varsta, mai frecvent sub 25 de ani,
in special la copii, dar si la batrani. Celulele leucemice se dezvolta progresiv
pe seama celulelor normale pe care le inlocuiesc, trimit mesageri la distanta,
in diferite organe, iar cand boala se manifesta clinic, este un neoplasm
generalizat. Organismul sufera in special din cauza lipsei celulelor sanguine
adulte, normale

LUPUSUL ERITEMATOS DISEMINAT

Este o boala de colagen, de etiologie necunoscuta, cu patogenie imunologica

complexa, tablou clinic polimorf si evolutie prelungita, aparand indeosebi la
femei tinere.

Se caracterizeaza prin numerosi autoanticorpi, cu actiune

antinucleoproteinica, care produc leziuni difuze degenerative in structura
nucleilor celulari si in tesutul conjunctivo-vascular.
SINDROMUL FIBRINOLITIC
Generat de diferite cauze, acest sindrom are la baza o activitate fibrinolitica
excesiva si se caracterizeaza prin manifestari hemoragice grave, uneori
letale. Fi-brinoliza excesiva poate fi urmarea cresterii activatorilor
plasminogenului, a unei coagulari intravasculare diseminate sau rezultatul
administrarii unor agenti fibrinoii tici (streptokinaza, urokinaza). Sindromul
fibri noii tic poate aparea in cazul rupturilor de placenta, al interventiilor
chirurgicale pe prostata, pancreas, plaman, uter, inima, cand se apeleaza la
circulatia extracorporeala, in ciroze hepatice, boli neoplazice, stresuri intense
etc. Tabloul clinic se caracterizeaza prin sangerari gastro-intestinale,
echimoze, epistaxis, sangerari prelungite in plagi etc. Tratamentul se face cu
agenti antifibrinolitici ca: Trasylol, acid s-aminocaproic, fibrinogen si
inlaturarea cauzei, cand este posibil.

SPLENOMEGALIILE
Prin splenomegalie se intelege marirea de volum a splinei, constatata prin
examen clinic si, in particular, prin palparea abdomenului. Splina normala
nu este palpabila, in stare patologica, marindu-si volumul, splina depaseste
loja splenica in care se gaseste si apasa unghiul colic stang si ansele
intestinului subtire. Depasind rebordul costal, polul inferior al splinei devine
palpabil. Splenomegalia poate fi diagnosticata chiar prin inspectia
abdomenului. Se observa o boltire a hipocondrului stang, care contrasteaza
cu hipocondrul drept deprimat. Palparea insa este metoda indispensabila
pentru precizarea splenomegaliei.

MIELOMUL MULTIPLU
Este o boala neoplazica a tesutului sanguin, caracterizata prin proliferarea
maligna a plasmocitelor si producerea unei cantitati anormale de
imunoglobuline. Initial, boala poate debuta sub forma unui plasmocitom
solitar, pentru ca mai tarziu, sa evolueze fie catre tumori multiple (mielom
multiplu), fie catre plasmocitoza maligna difuza sau chiar catre leucemii cu
plasmocite.

BOALA GAUCHER
Boala Gaucher este o lipoidoza familiala, de natura enzimatica,
caracterizata prin acumularea substantei lipoidice in macrofagele din splina,
ficat, maduva osoasa, sistemul nervos.

Macrofagele, denumite celule spumoase, prin aglomerare, genereaza

insuficienta medulara (pancitopenie), splenomegalie enorma, cu manifestari
de hipersplenism si leziuni osoase. in primii doi ani apar complicatii
infectioase, anemice si hemoragice.

PURPURELE TROMBOCITOPENICE

Purpura trombocitopenica idiopatica {boala Werlhof) este un sindrom

hemoragie caracterizat pirn scaderea numarului trombocitelor, prin cresterea
celui al mega-cariocitelor in maduva osoasa, scurtarea duratei de viata a
trombocitelor si patogenia imunologica. Durata de viata scazuta a
trombocitelor este urmarea unui mecanism autoimun (factor antitrombocitar
prezent in sange). Exista forme idiopatice fara o cauza evidenta si forme
secundare. Acestea din urma survin in decursul uneia dintre urmatoarele
boli: virale, posttransfuzionale, lupus eritematos diseminat, limfoame
maligne sau al administrarii unor medicamente (chinina, chinidina,
digitoxina, derivati de clorotiazida, nitroglicerina, metildopa, meprobamat,
fenilbutazona, sulfamide, saruri de aur, rifampicina, antihistaminice).

*****