EVREII DIN ROM~NIA #N PERIOADA NAZIST{

La întoarcerea armelor, în august 1944, opinia publica din România stia prea
putin despre deportarile si mortii din Transilvania si, de asemenea, frânturi de
informatii despre soarta evreilor din sudul Transilvaniei anexat de Ungaria prin
"arbitrajul" de la Viena (30 august 1940) . Opinie publica stia, mai mult sau mai
putin, care era situatia evreilor din România, în hotarele ei din septembrie 1940. In
toamna anului 1944, presa începe sa scrie câte ceva despre executiile sumare din
Basarabia, în vara anului 1941, si despre lagarele din Transilvania.
Procesele criminalilor de razboi - între 14 mai si 14 iulie 1945 - aduc o serie de
elemente în plus. Patru din cele cinci loturi judecate de "Tribunalul Poporului" îi
cuprindeau pe cei ce "administrasera" lagarele dintre Nistru si Bug. Presa, strict
cenzurata, a redat mai pe larg desfasurarea primului proces, cu represaliile de la
Odessa, din octombrie 1941. Celelalte procese au fost redate mult mai sumar.
Ulterior, au fost judecati si condamnati si autorii pogromului de la Iasi din iunie
1941.
La procesul maresalului Antonescu si al altor membri ai guvernului (6-17 mai
1946), actul de acuzare cuprinde câteva paragrafe privind "românizarea, deportarea si
uciderea evreilor din Basarabia si nordul Bucovinei". Acuzarea nu face o expunere
sistematica a politicii de discriminare rasiala, de deportare, cu consecintele ei. Se dau
unele cifre si se precizeaza totalul deportarilor din Basarabia si Bucovina: 108000. In
privinta numarului de victime, actul de acuzare spune numai: "mii de barbati, femei si
copii au pierit de foame, frig si boli".
Dupa proclamarea Republicii Populare Române, capitolul despre deportarea
evreilor basarabeni si bucovineni n-a mai fost deschis timp de foarte multi ani. De
asemenea nu au mai fost cunoscute date nici despre situatia evreilor din România,
între 1940 si 1944.
In multe surse se mentioneaza programul de la Iasi, "unde au fost asasinati peste
2000 de oameni, în cea mai mare parte evrei"; de asemenea, "numerosi alti cetateni,
fara deosebire de nationalitate, dar în special evrei, au fost internati în tabere de
munca".
Dupa decembrie 1989, a început publicarea unor documente si articole astfel ca,
si in prezent, cercetarea sistematica a arhivelor din România este în curs de efectuare.
Ca date principale asupra istoriei comunitatilor evreiesti din România, în intervalul
1939-1944 amintim pe cele date de recensamântul oficial din 1930. Astfel, totalul
evreilor din România - dupa etnie - era de 728115 dupa cum urmeaza:
- în România 312972
- în U.R.S.S. (Basarabia si nordul Bucovinei) 275419
- în Ungaria (Transilvania de N V) 138917
- în Bulgaria (Dobrogea de Sud) 807
La 9 decembrie 1919, guvernul român semnase cu "Puterile aliate si asociate"
Tratatul asupra minoritatilor. Prevederile au fost ulterior confirmate prin Constitutia
din 29 martie 1923 si legea din 25 februarie 1924. Prin aceasta ultima legiuire,
dobândeau cetatenia româna toti locuitorii fosti cetateni ai Imperiului austro ungar
sau rus care aveau domiciliul administrativ în Transilvania, Banat, Crisana si
Maramures la 1 decembrie 1918, în Bucovina la 28 noiembrie 1918 si în Basarabia la
9 aprilie 1918.

2
 La 21 ianuarie 1938, guvernul prezidat de Octavian Goga publica un decret prin
care toti evreii cetateni români vor trebui, în termen de 20 de zile de la afisarea
listelor pe comune si orase, sa aduca actele doveditoare cerute prin legea din 25
februarie 1924.
Ca rezultat a fost revizuita situatia celor 617396 de evrei, dintre care 392172
(63,50%) au pastrat cetatenia româna, iar 225222 au pierdut-o (36,50%). La 8 august
1940, la propunerea guvernului prezidat de Ion Gigurtu, regele Carol al II lea
semneaza "Decretul lege privitor la starea juridica a locuitorilor evrei din România.
Textul stabileste "distinctia politica si juridica între românii de sânge si cetatenii
români". Defineste ca evrei pe toti cei de religie mozaica, inclusiv cei nascuti din
casatoriile mixte (evrei crestini) si "evrei atei". Decretul lege stabileste si trei
categorii de evrei. Indatoririle lor militare se transforma în obligatie fiscala sau în una
de munca. Li se interzice sa dobândeasca proprietati rurale sau sa poarte nume
românesti. Se va opera segregarea în învatamântul de toate gradele, potrivit unor
"dispozitiuni legale oficiale". In termen de 3-6 luni, toti salariatii evrei vor fi
îndepartati. Incalcarea dispozitiunilor de la 8 august 1940 se pedepsea cu închisoare
corectionala de la 1 luna la 12 ani, dupa, caz. Un al doilea decret, tot din 8 august,
interzice "casatoriile între români si evreii de sânge" avand ca sanctiune închisoare
corectionala de la 2 la 5 ani.
Fundalul îl constituie încercarea de ultima ora a regelui Carol al II lea de a se
alinia la politica Reich-ului nazist si de a obtine un eventual sprijin al Berlinului în
viitoarele discutii cu Budapesta si Sofia, ale caror revendicari teritoriale erau explicit
sustinute de cancelarul Adolf Hitler.
Tot în fundal se afla si dreapta antisemita din România. Respectiv cele doua partide
cu program antisemit - Partidul National Crestin si Totul pentru tara care obtinusera,
la ultimele alegeri parlamentare, din decembrie 1937, un procent de 24,73% din
voturi. Represiunea antilegionara a regimului autoritar al regelui Carol al II lea

3
decimase si eliminase fizic multe cadre de conducere ale Legiunii (1938-1939). Dar
victoria fulger a Wehrmachtului din mai-iunie 1940 deschisese si extremei drepte din
România o conjunctura deosebit de favorabila. S-au adaugat si împrejurarile speciale
din iunie iulie 1940, determinate de ultimatumul sovietic (26 iunie) si de evacuarea
precipitata a armatei si administratiei române din Basarabia si nordul Bucovinei.
"Ieri seara, a cazut ca un traznet vestea ultimatumului sovietic prin care ni se cere
Basarabia si Bucovina...", noteaza la 28 iunie 1940, medicul si scriitorul evreu Emil
Dorian. "...Jale mare si fierbere în tot orasul... Se vorbeste de pretentii bulgare si
unguresti, de o interventie militara a noastra..." Si Emil Dorian noteaza în continuare,
la 30 iunie: "Ceea ce s-a asteptat s-a întâmplat întocmai: un resentiment din ce în ce
mai puternic împotriva evreimii, pentru felul în care evreii din Bucovina si Basarabia
ar fi întâmpinat pe rusi... Asa începe atmosfera pentru pedepsirea tapului isapasitor. A
impresionat penibil faptul ca toti evreii cernauteni si basarabeni au plecat imediat
acasa... Astazi, chiar, studentii medicinisti evrei si-au pierdut examenele, fiindca n-au
fost lasati sa intre în facultate".
Conducerea Comunitatilor evreiesti din România - presedinte dr. Wilhelm
Filderman - începe, de la 4 iulie, colectarea unor ajutoare pentru refugiatii din
Bucovina si Basarabia. Evreii de rit spaniol subscriu 100000 de lei; cei din Ardeal
200000; altii trimit bani direct Crucii Rosii. "In general, armata si populatia evacuata
din Basarabia îsi manifesta revolta contra evreilor. Nu sunt excluse manifestatiuni
antisemite mai grave din partea armatei". Raport contrainformativ trimis la 2 iulie de
comandantul Armatei a 4-a, catre Marele Stat Major). Comandantul Grupului de
Armate nr. 1 ia masuri de paza si de întarire a garzilor militare în gari; trenurile sunt
însotite de patrule militare pentru a asigura securitatea calatorilor. In unele locuri
situatia scapa de sub control. La Dorohoi, la 2 iulie 1940, Militari din Regimentul 3
graniceri, abia sositi din Basarabia, "...unde au avut dificultati foarte mari cu evreii de
la nord de Prut... s-au razbunat". Au fost împuscati mortal 40 de evrei si raniti 15.

4
 De la 29 iunie la 6 iulie 1940, numarul evreilor ucisi în diferite locuri din nordul
Moldovei a fost estimat la 136, dintre care 99 au fost identificati.
"Federatia Uniunii de Comunitati Evreiesti din România" a continuat sa functioneze
pâna la 16 decembrie 1941. A fost dizolvata la aceasta data si înlocuita cu "Centrala
Evreilor din România", singura organizatie autorizata sa reprezinte interesele
colectivitatii evreiesti.
Evreii au fost exclusi de la serviciul militar - dar impusi la plata unor taxe sau
prestarea unor munci de interes obstesc. Aceleasi excluderi îi priveau pe farmacisti,
veterinari, ingineri, subingineri, arhitecti si conductori arhitecti.
O masura de amploare a fost trecerea în proprietatea statului a proprietatilor
urbane evreiesti: pâna la 31 decembrie 1943, masura a cuprins 75385 de apartamente,
din care 1656 au fost repartozate unor institutii, iar 58980 la particulari.
Evreilor li s-a interzis sa foloseasca aparatele de radio receptie, pentru a nu
raspândi "stiri de propaganda contra intereselor tarii..., alarmând permanent
populatia". In sfârsit, li s-au retras permisele de conducere a autovehiculelor.
A fost instituita obligatia evreilor de a contribui la "constituirea de stocuri de
îmbracaminte în interes social".
Au fost unele initiative de a-i obliga pe evreii din România sa poarte "Steaua lui
David". Porunca vremii, virulent cotidian antisemit si pronazist, o cerea cu insistenta.
Dupa întrevederea cu dr. Wilwelm Filderman, presedintele Uniunii Comunitatilor
Evreiesti, maresalul Ion Antonescu da dispozitii, la 8 septembrie 1941, ca semnul
distinctiv - "Steaua lui David" - sa fie suprimat în toata tara. Consulatul român din
Paris cerea, de asemenea, ca evreii cetateni români aflati în Franta ocupata sa fie
exceptati de la "purtarea stelei evreiesti".

5
 BIBLIOGRAFIE
 Evreii din Romania: 1919-1938: de la emancipare la marginalizare / Iancu,
Carol, Bucuresti, Hasefor, 2000;
 Evreii din Romania intre anii 1940-1944 : Bucuresti Hasefor.
 Istoria evreilor din Romania : 1866-1938 / Asandulei, G., Iasi, Institutul
European, 2003
 Romania in al doilea razboi mondial : 1939-1944 / Giurescu, Dinu C.,
Bucuresti, All, 1999.
 www.wikipedia.org
 www.jewish.ro