Tema 3.

Cerinţe igienice privind organizarea și desfăşurarea

lecţiilor de educaţie fizică în şcoală
Plan:
1. Introducere.
1. Cerințe igienice privind desfășurarea părții pregătitoare a lecției de educaţie fizică.
3. Cerințe igienice privind desfășurarea părții fundamentale a lecției.
4. Cerințe igienice privind desfășurarea părții de încheiere a lecției.
5. Cerințele igienice privind exploatarea sălii de sport.
6. Cerinţele igienice faţă de terenurile destinate construcţiei edificiilor sportive.

1. Introducere
Păstrarea şi fortificarea sănătăţii elevilor constituie una dintre finalităţile de bază ale
lecţiilor de educaţie fizică din şcoală. Exercițiile fizice, ca mijloc de pregătire motrice,
influenţează în mod direct creșterea și dezvoltarea organismului tânăr, sănătatea acestuia.
Dar, exerciţiile fizice sunt propice dezvoltării morfologice şi funcţionale a organismului
elevului doar atunci, când ele corespund posibilităţilor fiziologice ale acestuia, iar lecţia este
organizată în conformitate cu cerinţele igienice moderne.
Asigurarea dezvoltării armonioase a elevului, ce prevede atât dezvoltarea intelectuală cât şi
fizică a acestuia, formarea competenţelor motrice şi crearea motivaţiei pentru practicarea
sistematică a exerciţiilor fizice sunt probleme de mare actualitate pentru societatea modernă,
afectată de sedentarism. Pentru atingerea acestor obiective este necesară perfecţionarea
continuă a profesorului de educaţie fizică, studierea noilor tehnologii din domeniul de profil şi
evaluarea posibilităţilor de implementare a acestora în procesul de instructiv-didactic. Dar,
indiferent de aspectele instructiv-metodice şi ştiinţifice de care este preocupat profesorul,
responsabilitatea de bază a acestuia trebuie centrată pe elev, pe preocuparea zilnică „de a nu-i
dăuna sănătăţii”.
Curriculum-ul modernizat la disciplina „Educaţia fizică”(2010), permite profesorului o
anumită libertate în selectarea metodelor şi mijloacelor de educaţie fizică, inclusiv folosirea unor
principii şi tehnologii conversate din domeniul antrenamentului sportiv, care fiind implementate
judicios, ar putea asigura o eficienţă mai mare a lecţiilor de educaţie fizică în dezvoltarea şi
pregătirea fizică a elevilor.

1
 Conform cerinţelor igienice actuale, lecţia de educaţie fizică trebuie să asigure obţinerea
efectului urgent (operaţional) de antrenament, necesar pentru stimularea şi dezvoltarea calităţilor
motrice ale elevilor, fiind evitate stările de surmenaj fizic şi cazurile de traumatisme.
Efectul urgent (operaţional) ţine de acţiunea nemijlocită a exerciţiilor fizice asupra
organismului, fiind exprimat prin deformarea structurilor intracelulare din fibrele musculare
striate, care se restabilesc imediat după încetarea efortului, obţinând anumite calităţi noi, de
super compensare, ce stimulează declanşarea modificărilor structurale şi funcţionale ale
celulelor, care, la rândul lor, asigură formarea rezervelor funcţionale ale acestora.
Totodată, este necesar ca modificările ce intervin în organismul elevului în cadrul lecţiei de
educaţie fizică să se menţină în timp, asigurând efectul restant de antrenament.
Efectul restant de antrenament ţine de păstrarea modificărilor, intervenite în organism la
lecţia de educaţiei fizică, până la lecţia următoare. Dacă lecţiile de educaţie fizică sunt incluse în
orar doar o dată în săptămână, ori sunt abandonate, efectele biologice apărute la lecţia precedentă
nu se mai păstrează şi eficienţa lecţiilor scade considerabil.
Pentru sporirea rezervelor funcţionale ale musculaturii striate se cere repetarea sistematică a
eforturilor, ceea ce ţine de respectarea principiului igienic de continuitate. Astfel, după 3-4
săptămâni de participare activă la lecţiile de educaţie fizică, dar şi la activităţile extraşcolare, în
fibrele musculare apar schimbări funcţionale instabile, care pot dispărea uşor, dacă nu sunt
stimulate prin activitate fizică sistematică. Aceste modificări sunt cunoscute în literatura de
specialitate ca efect cumulativ de gradul I.
În situaţia când elevii se implică activ în realizarea exerciţiilor fizice, iar lecţia respectivă este
organizată conform cerinţelor, după mai bine de 8 săptămâni, în fibrele musculare scheletice, şi
nu numai, intervin schimbări structurale, cunoscute sub denumirea de efect cumulativ de gradul
doi.
În aşa mod, pentru a păstra efectul cumulativ al lecţiilor de educaţie fizică şi pentru a asigura o
creştere substanţială a nivelului de pregătire motrice a elevilor în dinamica anuală, profesorul de
educaţia fizică trebuie să fie responsabil nu doar de asigurarea unui conţinut adecvat al lecţiilor,
dar şi de respectarea orarului lecţiilor de educaţie fizică, ca bază a menţinerii în timp a efectelor
biologice ce intervin în organismul elevului.
Înlocuirea lecţiilor de educaţie fizică cu alte discipline este o practică vicioasă, care trebuie
dezaprobată, acest lucru fiind posibil doar cu contribuţia profesorilor de profil, care ar aduce
argumente ştiinţifice în favoarea eradicării acestui fenomen. Referindu-ne la structura lecţiei de
educaţie fizică, menţionăm că în cadrul ei trebuie delimitate toate cele trei părţi componente ale
acesteia – pregătitoare, fundamentală şi de încheiere, în cadrul cărora vor fi respectate cerinţele
igienice respective.
2
 2. Cerințe igienice privind desfășurarea părții pregătitoare a lecției de educație fizică
În partea pregătitoare a lecţiei, ce durează 10-12 min, mai întâi, se soluționează obiectivele
organizatorice (aliniere, apel, anunțarea temei, scopului și obiectivelor lecției), după ce se
îndeplinesc exerciţii de încălzire a corpului în repaus, în mers și prin alergare.
Pentru organizarea corectă a părţii pregătitoare este necesar să cunoaştem mecanismele
fiziologice, care asigură o adaptare corectă a organismului la efortul fizic.
Mişcările simple, efectuate în repaus ori în timpul mersului obişnuit, contribuie la eliminarea
lichidului sinovial în cavităţile articulare. El umectează suprafeţele articulare, făcându-le să
alunece mai uşor una pe suprafaţa celeilalte, ceea ce protejează cartilajele articulare de leziuni
mecanice și erodare (Figura 2.1), de fisuri microscopice, în care mai apoi se sedimentează
săruri minerale, care provoacă apariţia durerilor în articulaţii.

Fig. 2.1. Erodarea cartilagiului și a meniscului genunchiului

Pentru eliminarea lichidului sinovial în articulațiile mari și mici sunt recomandate exerciții de
înclinare laterală a gâtului și capului, torsiunea capului în dreapta și în stânga, mișcări circulare
în articulația umărului (circumducția), îndoirea, dezdoirea și rotirea trunchiului, înclinarea
laterală a acestuia, așezări, ridicarea în degete și trecerea treptată la sprijinul pe calcaneu, fiecare
exercițiu fiind repetat de 4-7 ori. Aceste exerciții fizice contribuie atât la eliminare lichidului
sinovial în articulaţii, cât și la încălzirea corpului.
Condiții optime pentru activitatea fizică sunt create atunci când temperatura mușchilor atinge
valoare de circa 38 C. În aceste condiții în muşchi se intensifică circulaţia sangvină, ceea ce
conduce la diminuarea riscului de rupere a fibrelor musculare în timpul eforturilor, la prevenirea
entorselor și luxațiilor. Totodată, întinderea lentă a ligamentelor şi tendoanelor, contribuie la
sporirea elasticității acestora, ceea ce asigură evitarea ruperii lor în partea fundamentală a lecţiei,
la însuşirea unor elemente noi, a unor tehnici dificile.
3
 Entorsa reprezintă o leziune traumatică a unei articulații cauzată de ruperea sau întinderea
bruscă a ligamentelor.
Luxația reprezintă deplasarea unui os din articulația lui.
În continuare va fi asigurată trecerea treptată de la mers la alergări cu intensitate moderată
(FCC 130-150 bătăi/min), timp de 5-6 min, ceea ce stimulează activitatea tuturor sistemelor de
organe, dar, în special, a celor cardio-respirator şi nervos, optimizându-se astfel capacitatea de
coordonare a mişcărilor în timpul însuşirii unor complexe de exerciţii variate ca conţinut,
intensitate şi volum, care adesea prezintă un potenţial pericol pentru sănătatea elevului neadaptat
la efortul fizic.

Deci în partea pregătitoare a lecției trebuie atinse următoarele obiective:

 Atenționarea elevilor și predispunerea lor spre o activitate motrice prodigioasă;
 Încălzirea aparatului locomotor;
 Pregătirea sistemului cardiovascular și respirator pentru eforturi fizice de mare intensitate și
volum;
 Stimularea activității sistemului nervos, pentru a asigura coordonarea activității tuturor
sistemelor de organe și prevenirea traumatismelor.

3.Cerințe igienice privind desfășurarea părții fundamentale a lecției

În partea de bază a lecţiei, cu durata de 20-25 min, indiferent de numărul săptămânal al
acestora şi conţinut, trebuie respectate următoarele cerinţe igienice:
 conţinutul lecţiei trebuie să fie divers şi orientat spre dezvoltarea câtorva calităţi motrice
pentru evitarea monotoniei. În acest caz se excită diferite centre nervoase, oferindu-se
posibilitatea de odihnă succesivă a acestora.
 volumul eforturilor, necesar pentru dezvoltarea fiecărei calităţi motrice în parte, trebuie
să fie suficient pentru atingerea efectelor urgent şi restant de antrenament. El poate fi
identificat atât prin metode medico - pedagogice de control, cât şi vizual (paloarea pielii,
eliminarea sudorii, ritmul respiraţiei, modificarea atenţiei, dereglarea mersului etc.);
 eforturile fizice se vor succeda în dependenţă de intensitate;
 eforturile fizice se vor succeda în dependență de regimul îndeplinirii acestora (aerob,
anaerob);
 în activitate trebuie să fie incluse diferite grupuri musculare pentru a asigura dezvoltarea
fizică armonioasă a corpului.
Dezvoltarea câtorva calităţi motrice în cadrul unei lecţii asigură o eficienţă mai mare a
antrenării fiecăreia, deoarece mişcările necesare pentru dezvoltarea unei calităţi contribuie,
4
 deşi într-o măsură mai mică, şi la dezvoltarea altora, ceea ce în fiziologie se numește
transferul pozitiv al calității motrice.
În clasele primare exerciţiile pot fi cât mai diverse, capabile să stimuleze motricitatea
generală a elevilor, fiind limitate strict exerciţiile fizice de forţă statică, care influenţează nefast
activitatea sistemului cardiovascular.
Până la vârsta de 14 ani se va reduce considerabil cota exerciţiilor de forță statică. S-a stabilit
că ele intensifică osificarea epifizelor oaselor tubulare lungi, adică facilitează procesul de
depunere a sărurilor minerale în cartilajul extremităților, ceea ce conduce la înlocuirea precoce a
ţesutului cartilaginos cu celule osoase, astfel fiind stopată creșterea corpului.
La vârsta de 10-15 ani creşterea taliei corporale este influenţată primordial de factorii
genetici, cota lor constituind în mediu circa 86%, dar exercițiile fizice de asemenea au un rol
important. Suprasolicitarea fizică a organismului în creştere, ar putea constitui un factor
limitator al taliei corporale,
În clasele liceale exerciţiile de viteză se vor practica înaintea celor de rezistenţă, care vor fi
succedate de exerciţiile de forţă. Deosebit de prielnice pentru fete sunt exerciţiile de dezvoltare a
presurii abdominale şi a muşchilor bazinului. Totodată, pentru contingentul respectiv trebuie
redusă substanţial cota exerciţiilor cu sprijin pe aparate, salturile neaşteptate, însoţite de
pierderea echilibrului corpului şi apariţia diverselor traumatisme.

4. Cerințe igienice privind desfășurarea părții de încheiere a lecției

Ca deosebit de importante se prezintă cerinţele igienice faţă de partea de încheiere a lecţiei,
care durează 5-7 min. Ele se concretizează astfel:
a) continuarea mişcărilor de deplasare pe teren timp de câteva minute după alergări, ceea ce
este necesar pentru a asigura activitatea muşchilor membrilor inferioare, care constituie „inima
periferică a omului” şi participă la propulsare activă a sângelui de la periferie spre inimă.
b) trecerea lentă de la exerciţii de intensitate moderată la cele lente, ceea ce contribuie la
micşorarea excitabilităţii sistemului nervos şi pregătirea elevului pentru ulterioara munca
intelectuală. Sunt recomandate exerciţii de respiraţie şi de relaxare, benefice pentru restabilirea
organismului după efort.
De reuşita desfăşurării părţii de încheiere a lecţiei de educație fizică depinde starea
emoţională a elevilor, comportamentul acestora, motivaţia lor pentru frecventarea lecţiilor de
educaţie fizică, dar şi capacitatea de muncă intelectuală a acestora la orele ce urmează după
această lecție.
Apreciind eficienţa lecţiilor de educaţie fizică în asigurarea sănătăţii elevilor şi dezvoltarea
calităţilor motrice, unii savanţi sunt de părerea că lecţiile de educaţie fizică, asigură preponderent
5
stimularea capacităţii de muncă intelectuală a elevilor (şi de aceea trebuie incluse în mijlocul
orarului zilnic), și într-o măsură mai mică, contribuie la dezvoltarea calităților motrice şi
întremarea sănătăţii elevilor.
Investigaţiile ştiinţifice, privind eficienţa lecţiilor de educaţie fizică în şcoală, efectuate pe
parcursul anilor, au demonstrat că cele două ore destinate predării educaţiei fizice sunt
insuficiente pentru păstrarea şi fortificarea sănătăţii elevilor şi sporirea gradului de pregătire
motrice a acestora. Totuși, pentru elaborarea unor bioritmuri stabile ale organismului la lecțiile
de educație fizică și respectarea succesiunii proceselor de oboseală și refacere intervalul dintre
lecții nu trebuie să depășească 96 de ore (4 zile), iar al doilea interval -72 de ore. Dacă intervalul
dintre lecții este mai mare de 96 ore atunci efectul restant al lecției de educație fizică se va
pierde. Curriculum-ul modernizat la disciplina ”Educație fizică” prevede organizarea
săptămânală a trei lecții de educație fizică, ceea ce favorizează realizarea obiectivelor ei.
În contextul investigaţiilor ştiinţifice de ultimă oră se înscriu tehnologiile noi de instruire a
elevilor în cadrul lecţiilor de educaţie fizică, care au la bază conversia unor elemente din cultura
sportivă, menite să asigure antrenarea fizică a organismului, ca condiţie obligatorie în
atingerea obiectivelor educaţiei fizice în şcoală. S-a stabilit că metoda antrenamentului în circuit,
folosită în cadrul lecțiilor de educație fizică cu elevii de 10-11 ani contribuie la optimizarea
nivelului de pregătire motrice și dezvoltare fizică a elevilor, la perfecționarea activității
sistemelor cardiovascular, respirator și a aparatului neuromuscular. În perspectivă se
preconizează o ajustare eficientă a standardelor de învăţământ la posibilităţile tehnologiilor
avansate de educaţie fizică, o perfecționare considerabilă a normativelor pregătirii fizice,
diferenţiate după criteriile individuale şi individual – tipologice. Urmează să fie elaborată scala
de apreciere a reuşitei însuşirii valorilor culturii fizice de către preșcolari, elevi şi studenţi.
Investigaţiile din domeniul disciplinelor medico-biologice, inclusiv a anatomiei, desfăşurate
în ultimii ani, au pus în evidenţă un şir de particularităţi morfologice ale organismului în
creştere, care, fiind luate în seamă de către specialiştii din domeniul culturii fizice, ar putea
contribui la selectarea mai riguroasă a exerciţiilor fizice pentru fiecare elev, iar în consecinţă, la
elaborarea unor module de pregătire fizică pentru persoanele ce se aseamănă între ei după indicii
totali ai corpului, biomecanica mişcărilor, reacţiile adaptive etc.
Este argumentată ştiinţific necesitatea individualizării pregătirii motrice a elevilor, în
dependenţă de tipul somatic şi constituţia acestora. Tipul morfologic al elevilor este stabilit în
corespundere cu recomandaţiile metodice ale lui M. Voronţov. În conformitate cu metoda
respectivă elevii se repartizează în trei tipuri morfologice: microsomatici (Mis), mezosomatici
(Mes), macrosomatici (Mas). Rezultatele investigaţiilor în această direcţie sunt elucidate în

6
lucrările. S-a stabilit că acelaşi regim de activitate fizică influenţează diferit calităţile motrice,
starea funcţională şi sănătatea elevilor de diferit tip morfologic.
Tipul constituţional este stabilit cel mai frecvent conform schemei lui Ştefko - Ostrovski.
Particularităţile constituţionale exprimă potenţialul individual al proceselor nervoase şi
metabolice din organism, ceea ce permite repartizarea elevilor în trei tipuri constituţionale:
astenico - toracic, muscular şi digestiv. Drept criteriu de bază în realizarea acestei repartizări
serveşte mărimea unghiului intercostal, care la astenici formează un unghi ascuţit, sub 90°, la
persoanele de tip muscular - un unghi drept de 90°, iar la cei de tip digestiv –un unghi obtuz, de
peste 90° grade (Figura 2.2).

A-T M D
Fig. 2.2. Aspectul fizic al persoanelor de diferit tip constituţional: astenico-toracic (A-T),
muscular (M), digestiv (D)
Cel mai eficient regim de pregătire fizică este cel, care stimulează dezvoltarea calităţilor
motrice dominante ale elevilor. Cei astenico - toracici pot realiza cu succes exerciţii ce
dezvoltă rezistenţa, iar cei de tip muscular şi digestiv – probele de forţă-viteză. Majoritatea
savanţilor susţin ideea atragerii insistente a elevilor în activităţile fizice plăcute dânşilor, faţă de
care manifestă un anumit interes şi care-s îndeplinite pe un fondal emoţional avansat. Anume
acestora trebuie să l-i se acorde circa 60% din timpul lecţiei. În acest sens este important de
asigurat o bună dozare a exerciţiilor după intensitate şi volum, asigurând alternarea diverselor
exerciţii şi antrenarea diferitor grupe de muşchi în activitatea curentă. În acest context, ar fi
oportună elaborarea modulelor de exerciţii pentru fiecare tip constituţional, ceea ce ar crea
premise pentru sporirea activităţii motrice, gradului de pregătire fizică generală şi fortificarea
sănătăţii elevilor.
În unele ţări sunt implementate cu succes normative de evaluare a nivelului de pregătire
motrice a elevilor de diferită vârstă şi sex, în dependenţă de constituţia acestora, ceea ce în opinia
autorilor a contribuit la o selectare şi o diferenţiere mai eficientă a eforturilor fizice, la dozarea
corectă a volumului şi intensităţii şi, ca finalitate, la sporirea nivelului de pregătire şi dezvoltare
fizică a elevilor, la majorarea interesului pentru lecţiile de educaţie fizică şi antrenamentele
sportive.

7
 Implementarea tehnologiilor novatorii în cadrul lecţiilor de educaţie fizică şi respectarea
cerinţelor igienice privind desfăşurarea acestora pot contribui esenţial la stimularea
competenţelor motrice ale elevilor şi fortificarea sănătăţii acestora.
5. Cerinţe igienice privind exploatarea sălii de sport
Sala de sport este încăperea de bază în care se desfăşoară lecţiile de educaţie fizică. Pentru
a asigura elevilor condiţii optime de activitate e necesar de respectat următoarele cerinţe:
 unui elev trebuie să-i revină o suprafaţă nu mai mică de 4 m2;
 ferestrele și lămpile electrice vor fi protejate cu plase speciale;
 caloriferele trebuie instalate la înălţimea 2 m de la podea în nişe speciale din pereţi
şi acoperite cu plasă metalică;
 podeaua din lemn trebuie să fie vopsită, spălată de 3 - 4 ori zilnic;
 pereţii se vopsesc cu vopsea de ulei de culoare deschisă;
 nivelul de iluminare artificială a podelei trebuie să constituie 200 lucși la folosirea
lămpilor luminiscente şi 100 lucși în caz de lămpi incandescente. Nu se admite
folosirea în sală a ambelor tipuri de lămpi;
 inventarul sportiv se păstrează în odăi secundare ori în locuri speciale, se fixează -
pentru a preveni traumatismele;
 odată în săptămână se organizează curăţenia generală. Saltelele se scot în exterior şi
se supun acţiunii mecanice, se spală cu detergent şi apă oxigenată de 3%. În unele
cazuri se curăţă cu aspiratorul, se pun în funcţiune lămpile bactericide, se spală
minuţios ferestrele, pereţii, uşile şi aparatele de gimnastică;
 curăţenia trebuie începută după cel puţin 20 min de la terminarea lecţiilor, pentru ca
din aer să se sedimenteze cât mai mult praf;
 nu se admite prezenţa în sală a persoanelor ce nu dispun de încălţăminte sportivă;
 sala trebuie înzestrată cu sistemă de ventilare artificială, care să asigure 3 schimburi
de aer pe oră. E necesar ca volumul de aer pompat în încăpere să depăşească
volumul extras, în caz contrar, aerul din coridoare, vestiare, duşuri va vicia
încăperea;
 ferestrele trebuie prevăzute cu oberlihturi, ele având o suprafaţă egală cu 1/50 parte
din cea a podelei. Ele se vor menţine deschise peste noapte;
 temperatura aerului va varia în limitele 14-16°C, umiditatea 40-70%, iar viteza de
mişcare a aerului 0,2-0,5 m/s.
Aerul sălilor sportive poate fi contaminat cu microorganisme patogene, care apar de la
persoanele purtătoare de germeni ori bolnave. Pentru a preveni răspândirea infecţiilor aerogene

8
persoanele bolnave nu vor fi admise în sală, iar după 30 min de la finalizarea lecțiilor se va
efectua prelucrarea umedă a suprafețelor și aerisirea încăperilor.
6. Cerinţele igienice faţă de terenurile destinate construcţiei edificiilor sportive

La selectarea lotului de pământ pentru construcţia edificiului sportiv vom ţine cont de
următoarele reguli generale:
 el trebuie ales în zona verde a localităţii, pădure ori parc, lângă lac, râu ori canal acvatic;
 sectorul trebuie să fie însorit, uscat, bine aerisit, cu sol preponderent nisipos ori calcaros, cu
o suprafaţă netedă sau cu o înclinare nesemnificativă spre sud-est;
 dacă lotul de pământ este poluat cu substanţe chimice ori resturi organice, se recomandă
înlocuirea stratului superficial al acestuia cu pământ curat, adus din pădure;
 este inadmisibilă construcţia edificiilor sportive pe locul fostelor cimitire pentru animale;
 lotul selectat nu va fi folosit concomitent şi în scopuri gospodăreşti, pentru păstrarea
resturilor alimentare, creşterea vitelor şi păsărilor etc.;
 sectorul ales trebuie să fie amplasat cât mai departe de întreprinderile industriale, de
termocentrale şi magistralele de transport automobilistic şi feroviar.

Întrebări de recapitulare:
1. Care sunt cerințele igienice față de partea pregătitoare a lecției de educație fizică?
2. Care sunt cerințele igienice față de partea fundamentală a lecției de educație fizică?
3. Care sunt cerințele igienice față de partea de încheiere a lecției respective?
4. Care sunt tendințele moderne de apreciere a eficienței lecțiilor de educație fizică?
5. Care sunt cerințele igienice față de sălile de sport?

Bibliografie:
1. Cebanu S. Cerinţele igienice faţă de edificiile de cultură fizică şi sport şi instituţiile
cultural-publice. Chișinău, 2011.
http://usmf.md/uploads/Downloads/Medicina/catedra%20igiena/CEBANU
%20Elaborare%20met40ex. pdf
2. Moroșan R., Moroșan I., Donțova N. Aspecеe actuale ale educației fizice și sportului.
Note de curs. Chișinău: Tipografia ”Primex - Com”. Chișinău, 2018. 95 p.

9
3. Moroșan R., Moroșan I. Estimarea igienică a factorilor de mediu în educația fizică și
sport. Note de curs. Tipografia ”Primex - Com”, 2017. 52 p.
4. Moroșan R., Baciu Gh. Factorii mediului ambiant în educația fizică și sport. Curs
didactic. Chișinău. 1993. 73 p.
5. Влияние факторов окружающей среды на организм человека.
http://www.prinas.org/article/2024

6. Factorii de mediu și sănătatea.

http://www.sanatatea.com/pub/mediu/1401-factorii-de-mediu-si-sanatatea.html

7. http://www.scritub.com/geografie/ecologie/FACTORII-DE-MEDIU-IN-RELATIE-
C22656.

10