Sunteți pe pagina 1din 4

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.

1 DRĂGEŞTI
Loc.Drăgeşti,Nr.169 ,jud.Bihor
Cod poştal 417260 /Tel.0259324579
e-mail scoaladragesti@yahoo.com
www.scoaladragesti.eu

FOLOSIREA METODELOR INTERACTIVE DE GRUP


ÎN EFICIENTIZAREA LECŢIEI DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Profesor: Bulzan Maria Alexandra

Învăţământul modern promovează metodele de învăţare active care să solicite


mecanismele gândirii, ale inteligenţei şi ale imaginaţiei. Astfel, sunt preferate metodele
moderne euristice de predare-învăţare, deoarece acestea pun accentul pe capacitatea de a pune
întrebări şi de a construi răspunsuri; pe cultivarea unor deprinderi, priceperi şi capacităţi
intelectuale; pe dezvoltarea gândirii critice şi a creativităţii.
Dintre metodele moderne fac parte cele care duc la creşterea gradului de implicare a
elevilor. Definitoriu pentru folosirea metodelor activ-participative este caracterul lor
stimulativ, posibilitatea alternării activităţilor individuale şi de grup, în scopul atingerii
„optimum-ului” motivaţional şi acţional, elevii trebuind să-şi asume noi roluri şi
responsabilităţi în propria formare.
Metodele activ-participative cu tehnicile lor interactive de grup se clasifică după
funcţia lor principală didactică în:
1).Metode moderne de predare-învăţare interactivă în grup: metoda Mozaicului, metoda
Cascadei, metoda Piramidei, metoda Turnirului între echipe, metoda Schimbării perechii;
2).Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare: tehnica Florii de lotus,
Scheletul de peşte, Pânza de păianjen, Cartonaşe luminoase, Lanţurile cognitive, Diagrama
cauzelor şi a efectului;
3).Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii: Brainstorming, Explozia
stelară, metoda Pălăriilor gânditoare, Caruselul, Phillips 6/6, tehnica Focus-grup, Patru
colţuri, metoda Delphi, Interviul de grup, Studiul de caz, Controversa creativă, tehnica
Acvariului;
4).Metode de cercetare în grup: proiectul de cercetare în grup, experimentul pe echipe,
portofoliul de grup.
Metodele interactive îl motivează pe copil, îi oferă o încărcătură afectivă deosebită.
Învăţarea prin cooperare permite o abordare interdisciplinară a conţinuturilor şi creează un
element al învăţării plăcut, stimulativ care valorifică interesele şi nevoile elevilor. Profesorul
devine coechipier, îi orientează pe elevi să-şi caute informaţiile de care are nevoie, îi învaţă să
dialogheze cu ceilalţi elevi, să aibă iniţiativă şi rapiditate în gândire şi în acţiune, le stârneşte
interesul pentru competiţie şi nu în ultimul rând îi consiliază.
În continuare voi prezenta câteva dintre metodele interactive de grup folosite de mine
pentru eficientizarea lecţiei de limba şi literatura română la clasele gimnaziale.
1.TEHNICA MOZAICULUI are ca scop învăţarea prin cooperare într-un grup mic de elevi a
unui conţinut mai dificil. În procesul instructiv-educativ am utilizat această tehnică, observând
multiple avantaje pentru elevi. Dialogul a fost foarte valoros deoarece a dispărut teama de a
formula întrebări şi de a răspunde la ele. Faptul că toţi colegii au ascultat, a scăzut din
anxietatea celor timizi, care au dobândit încredere în sine şi curaj. Presupune mai multe etape:
a) împărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare primind câte o fişă de învăţare
numerotată de la 1 la 4; b) prezentarea succintă a subiectului tratat; c) explicarea sarcinii de
lucru; d) regruparea elevilor în funcţie de numărul fişei primite în grupuri de experţi: toţi
elevii care au numărul 1 formând un grup; e) învăţarea prin cooperare a secţiunii care a
revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc, discută,
hotărăsc modul în care pot preda ceea ce au înţeles colegilor din grupul lor original; f)
revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri; trecerea în revistă a
unităţii de cunoaştere prin prezentarea orală cu toată clasa. Am folosit această tehnică în
cadrul lecţiei Basmul popular „Prâslea cel Voinic şi merele de aur” la clasa a V-a. Am
împărţit clasa în 8 grupe de câte trei elevi. Fiecare elev a primit câte un fragment de lecţie.
Cei care au primit primul fragment au alcătuit apoi grupa I, cei care au primit al doilea
fragment au alcătuit grupa II şi ultimul, grupa VIII. În cadrul grupelor nou formate fiecare
elev a citit fragmentul, l-a povestit colegilor de grupă, a găsit ideea principală pe care a notat-
o pe o fişă. S-au citit apoi toate ideile în cadrul grupului, s-a ales ideea cea mai bună şi a fost
scrisă pe o coală, unde, apoi, s-au trecut şi ideile celorlalte grupe. Elevii s-au regrupat în
grupele iniţiale, experţii au povestit colegilor fragmentul şi au prezentat ideea principală. S-a
scris apoi planul de idei pe tablă şi pe caiete.
2.TEHNICA CADRANELOR este o modalitate de rezumare şi sistematizare a unui conţinut
informaţional, solicitând implicarea elevilor în înţelegerea lui adecvată.
Astfel, pe mijlocul tablei am trasat două axe principale perpendiculare una pe cealaltă (una
orizontală şi una verticală) în urma cărora apar „4 cadrane”. Elevii citesc apoi un text epic:
„Căprioara” de Emil Gîrleanu – la clasa a V-a. Sunt solicitaţi să noteze în fiecare cadran
astfel: cadranul I: figuri de stil; cadranul II: sentimente transmise de scriitor; cadranul III:
stabilirea unor legături între conţinutul textului, pe de o parte, şi cunoştinţele şi experienţa lor
de viaţă, pe de altă parte; cadranul IV: morala sau învăţătura ce se desprinde din conţinutul de
idei citit. Pornind de la acestea, elevii au găsit un titlu potrivit, altul decât cel iniţial, original
al textului. Desfăşurându-se pe echipe, fiecare grupă din cele 5, a primit o fişă ce conţinea
cadranul pe care l-a completat întreaga grupă.
3. METODA FLORII DE LOTUS este o metodă de sistematizare a cunoştinţelor, prin care se
stabilesc relaţii între noţiuni, pornind de la o temă principală. Se dezvoltă potenţialul creativ al
inteligenţelor multiple în activitatea individuală şi de grup pe teme din domenii diferite. La
sistematizarea cunoştinţelor despre verb, la clasa a VI-a, am utilizat această metodă astfel: am
împărţit elevii în 6 echipe şi am lipit pe tablă o floare de lotus în mijlocul căreia am scris
cuvântul „verb”, iar pe petalele ei erau scrise temele de dezbatere. Fiecare grupă a primit câte
o floare în centrul căreia era scrisă una din următoarele teme de dezbatere: felul verbelor;
modurile personale ale verbului; modurile nepersonale ale verbului; timpurile verbului;
funcţiile verbelor la mod predicativ; funcţiile verbului la mod nepredicativ. După ce elevii au
discutat în cadrul echipei tema dată, au completat petalele florii cu noţiunile corespunzătoare.
S-au afişat apoi toate florile pe tablă şi s-a analizat modul în care au fost realizate sarcinile.
4. METODA CIORCHINELUI: este o tehnică ce stimulează realizarea unor asociaţii de idei
noi. Obiectivul alicării acestei metode este adăugarea de noi informaţii la volumul de
cunoştinţe acumulate de elevi. Tehnica exersează capacitatea elevilor de a înţelege un anume
conţinut. Se poate utiliza fie individual, fie în grup. Când se aplică individual, tema pusă în
discuţie trebuie să fie familiară elevilor, care nu mai pot culege informaţii şi afla idei de la
colegi. Folosită în grup, această tehnică dă posibilitatea fiecărui elev să ia cunoştinţă de ideile
altora, de legăturile şi asociaţiile dintre acestea. Constă în utilizarea unei modalităţi grafice de
organizare a brainstormingului pentru a ilustra relaţiile, conexiunile dintre idei, o modalitate
de a construi asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor. Tehnica realizării unui
ciorchine a presupus parcurgerea câtorva paşi: am ales cuvântul „copilărie”, considerat tema-
nucleu, pe care l-am scris pe mijlocul tablei. Elevii au scris idei care le-au venit în minte,
sintagme în legătură cu tema propusă. S-au trasat apoi linii între acestea şi cuvântul iniţial,
scris pe tablă: „copilărie de vis”, „copilărie de neuitat”, „copilărie de basm”, „copilărie
fantastică”, „copilărie pierdută”, „copilărie regăsită”, „copilărie eternă”, „copilărie unică”,
„copilărie magică”. S-au notat apoi ideile în legătură cu aceste cuvinte până la expirarea
timpului alocat (10-15 minute). Este o metodă de brainstorming neliniară, care se poate aplica
în etapa de evocare sau reflecţie, în realizarea sensului şi evaluare.
5. METODA PĂLĂRIUŢELOR GÂNDITOARE stimulează creativitatea, are la bază
interpretarea de roluri prin care elevii îşi exprimă liber gândirea în acord cu semnificaţia
culorii pălăriuţelor care definesc roluri. Am utilizat această metodă la lecţia „D-l Goe…” de
I.L.Caragiale, la clasa a VI-a, cu scopul dezvoltării creativităţii elevilor prin crearea de
variante în redarea povestirii, antrenarea elevilor ca artişti şi stimularea exprimării clare şi
corecte. Elevii au fost împărţiţi în 6 grupe sub cele 6 pălării şi au primit ca sarcină didactică
crearea de situaţii posibile în redarea schiţei în raport cu semnificaţia pălăriei sub care se află.
Astfel, Pălăria Albă semnifică gândirea obiectivă; cel care o poartă oferă doar informaţii, el
este povestitorul, expune pe scurt conţinutul schiţei. Pălăria Roşie semnifică gândirea
influenţată de afect; purtătorul ei exprimă atitudinea copilului faţă de mamă, bunică, mătuşă,
dar şi faţă de străini. Pălăria Albastră semnifică gândirea speculativă şi elevul care o poartă
caracterizează pesonajul Goe. Pălăria Neagră semnifică gândirea critică şi purtătorul ei trebuie
să puncteze aspectele negative, identificând greşelile de comportament şi criticând atitudinea
copilului. Pălăria Verde semnifică gândirea creativă; cel care o poartă răspunde de
creativitatea grupului, de căutarea şi găsirea soluţiilor. Pălăria Galbenă semnifică gândirea
optimistă; purtătorul ei se concentrează pe aspectele pozitive, având drept sarcină să schimbe
finalul povestirii.
7. METODA PIRAMIDEI SAU A BULGĂRELUI DE ZĂPADĂ: îmbină armonios
activitatea individuală cu cea pe grupe de elevi. Activitatea este structurată în mai multe
etape: a).elevii rezolvă individual o temă în 5 minute, formulând întrebări legate de subiectul
tratat; b).se formează apoi grupe de doi elevi care, tot în timp de 5 minute, îşi verifică reciproc
răspunsurile la întrebările formulate; c).se formează grupuri de câte patru elevi, elevii
confruntându-şi rezultatele şi concepând o nouă formulare la care contribuie toţi, identifică
concluziile şi zonele de controversă; d).câte un reprezentant al fiecărui grup prezintă
concluziile echipei sale, pe baza cărora se concep concluziile finale. Această metodă am
folosit-o la evaluarea temei „Opera lirică”, la clasa a VI-a şi am valorificat ca texte suport
operele: „Iarna” de Vasile Alecsandri, „Fapt divers” de Ana Blandiana şi „Vine primăvara!”
de Grete Tartler. Scopul acestei evaluări a fost sintetizarea caracteristicilor genului liric,
recunoaşterea figurilor de stil, a imaginilor artistice, a elementelor de prozodie (rimă, măsură
ritm). Astfel fişele de lucru au conţinut întrebări de tipul: alegeţi dintre caracteristicile de mai
jos două caracteristici ale genului liric; extrageţi figurile de stil din textele lirice (un epitet, o
comparaţie, o personificare, o metaforă); stabiliţi măsura, ritmul şi măsura versurilor date;
descrie în 5 rânduri imaginea iernii din această strofă, semnalând sentimentele pe care ea le
provoacă; compuneţi o poezie cu aceeaşi temă, folosind rimele întâlnite sau realizaţi un desen
care să respecte textul strofei identificate.
Capacitatea de alegere, din varietatea metodelor de învăţământ clasice sau moderne,
ţine de formaţia şi profesionalismul cadrului didactic, de specificul conţinutului de învăţat, de
particularităţile elevilor, de timpul disponibil şi de condiţiile materiale.

BIBLIOGRAFIE:
Breben, S., Gongea. E., Fulga, M., „Metode interactive de grup. Ghid metodic”, Ed. Arves,
Craiova, 2002;
Cerghit, I., „Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri, strategii”, Ed.
Aramis, Bucureşti, 2006;
Pintilie, Mariana, „Metode moderne de învăţare-evaluare pentru învăţământul preuniversitar”,
Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003;
Stanciu, Mihai „Didactica postmodernă”, Ed. Universităţii, Suceava, 2003;
Tomşa, Gheorghe, „Psihopedagogie preşcolară şi şcolară”, MEC, Bucureşti, 2005.