c


 
 

  





Livrarea unor produse de calitate superioară necesită o cunoaştere temeinică atât

a diferitelor rase de porci cât şi a tehnologiilor de creştere şi furajare a acestor
animale pe baza cărora se face aprecierea şi stabilirea clasei de calitate a
produselor obţinute. Creşterea eficienţei economice şi evitarea pierderilor
materiale în sectorul zootehnic, sunt rodul cunoaşterii competente a tuturor
problemelor legate de creşterea şi exploatarea animalelor.

AMERICAN LANDRACE

Diferitele tipuri ale rasei Landrace, sunt descendente ale faimoasei rase pentru
carne Danish Landrace, rasa dezvoltată în Danemarca. Dezvoltarea acestei rase
a început în jurul anului 1895 şi a rezultat din încrucişarea rasei Marele Alb din
Anglia cu o rasa locală. Datorită rasei Landrace, Danemarca a devenit cea mai
mare exportatoare de slănină, având Anglia ca principală piaţă de desfacere.

Departamentul de agricultură al Statelor Unite ale Ame ricii a primit

o încărcătură de Danish Landrace în 1934 din ţara de origine. Multe dintre
aceste rase erau folosite în reproducerea încrucişată de către Departament şi
Staţiile Experimentale de Agricultură cărora le -au fost puse la dispoziţie,
devenind astfel strămoşii multor rase noi. "Rădăcinile" rasei American Landrace
sunt acele rase de porci pure sau având o mică "infuzie" de rasă Poland China.

Departamentul de Agricultură şi-a construit o politică de a vinde seminţe de rase

desirabile indivizilor particulari. Treizeci şi opt de capete de vieri şi scroafe au
fost importaţi din Norvegia, purtând sânge de Landrace Norvegian, Danez şi
Suedez. Sângele acestora a fost amestecat cu American Landrace, rezultând
baza genetică pentru rasă.

American Landrace este o rasă de culoare albă, având corpul lung, cu 15 -17
perechi de coaste. Arcul coloanei este mulat mai puţin pronunţat faţă de marea
majoritate a speciilor de suine. Pentru unii porci, spatele este aproape plat.
Capul este lung şi destul de îngust, iar fălcile sunt curate. Urechile sunt mari şi
greoaie şi sunt situate aproape de faţă. Pulpele din spate sunt lungi cu un aspect
rotunjit.

Lateralele trunchiului sunt lungi şi bine lăsate pe flancuri. Scroafele sunt

prolifice şi satisfăcătoare ca mame. Scroaf ele au fost întotdeauna apreciate
pentru capacitatea lor de a produce lapte. Studiile au arătat că producţia maximă
de lapte este atinsă după 5 săptămâni de lactaţie. Culoarea părului trebuie sa fie
albă, petele de culoare închisă fiind inde -zirabile. Câtiva pori mai închişi la
culoare pe piele sunt permişi, dar părul negru nu. Porcii cu pete negre nu sunt
eligibili pentru înregistrare.

MARELE NEGRU

Marele Negru a fost rezultatul încrucişării dintre rasele de culoare neagră Devon
şi Cornwall şi porcii europeni descoperiţi în estul Angliei. Porcii din estul
Angliei se consideră că s-au dezvoltat din rasele chinezeşti aduse în Anglia la
sfârşitul secolului al XVIII-lea. Dimpotrivă, rasele Devon şi Cornwall au fost
influenţate foarte mult de rasele europene, mai ales de cele din Franţa. După
1900, Marele Negru a devenit mult mai cunoscut în afara regiunii sale native şi
s-a răspândit în toată Marea Britanie.

În prima parte a acestui secol, Marele Negru a fost folosit pentru producţia de
carne, crescut fiind mai ales în aer liber. Culoarea îl face să tolereze bine bolile
provocare pielii de arsurile solare, iar robusteţea şi capacitate de a paşte foarte
bune l-au făcut un producător de carne eficient. Marele Negru este cunoscut şi
pentru adaptabilitatea crescută la condiţia de mamă, pentru prolificitate şi
capacitatea de a produce lapte.

În 1899 a fost constituită o societate a rasei, astfel încât putem considera că rasa
a apărut în jurul acestei date. Pentru început, această rasă era crescută pentru
cantităţile mari de grăsime pe care le producea. În prezent, Marele Negru este
crescut pentru producţia de carne macră şi şuncă. În Anglia a fost adesea
încrucişat cu Marele Alb şi Albul Mijlociu. Au existat câteva importuri
canadiene de Mare Negru în 1920, dar rasa n u a fost niciodată foarte nume-
roasă în America de Nord.

Marele Negru este o rasă de statură mare şi întotdeauna de culoare neagră.

Porcii din această rasă au capul mare şi drept, cu urechi lăsate. Au o bună
adâncime a corpului, o lungime rezona -bilă şi un spate puternic. Părul este fin şi
mai degrabă subţire, puternic pigmentat în negru.

Urechile foarte lăsate sunt şi o caracteristică a rasei. De fapt, urechile sunt atât
de mari încât acoperă mare parte a feţei şi pare să -i obstrucţioneze vederea.
Rasa este cunoscută pentru natura sa docilă, iar unii au sugerat că faptul că îi
este obstrucţionată vederea a contribuit la temperamentul său neagresiv. Oricare
ar fi cauza, aceşti porci par să se mişte mult mai încet şi deliberat, comparativ
cu alte rase.

Despre această rasă se spune că ar avea un nivel ridicat de forţă şi cumpătare. Pe

de altă parte, rasa nu pare să se maturizeze la fel de bine ca alte rase. În plus,
culoarea neagră este o caracteristică nu foarte apreciată de procesatori.
BELGIAN LANDRACE

Dezvoltarea acestei rase a început spre sfârşitul anilor '20. În anii '30, rasa
German Landrace a fost introdusă în Belgia şi apoi încrucişată cu şeptel local.
S-a afirmat atunci ca şeptelul german care fusese introdus conţinea o infuzie din
Marele Alb Britanic. În perioada de după cel de -al doilea Război Mondial,
Belgia a importat şi Landrace Danez. Selecţia şi programul de îmbunătăţire
genetică care au urmat au dus la crearea unei rase care prezintă o extrem de
bună fertilitate, o constituţie puternică şi rat e de creştere şi conversie a hranei
ridicate.

Accentul pus în Belgia pe creşterea de suine a dus la o producţie de carne

proaspată de o calitate superioară. Marea majoritate a cărnii de porc provenita
din Belgia este marcată ca proaspătă. Rasa, care este a desea numită "rasa
măcelarului", a evoluat în ultima jumătate a secolului XX. Belgian Landrace
este o rasă de culoare albă foarte musculoasă, cu urechi grele, care atârnă pe
lângă cap. Nu au o lungime impresionantă şi nici nu prezintă caracteristici fi -
zice impresionante, precum celelalte rase Landrace.

Pot fi descrişi ca fiind un tip foarte practic, cu picioare stabile şi o buna

fertilitate. Scroafele sunt mame foarte bune, având o bună lactaţie. În Belgia,
există obiceiul de a înţărca purceii la vârsta d e trei săptămâni. Rasa a fost
special selectată pentru performanţele bune în reproducere.

Producţia comercială în Belgia foloseşte adesea scroafele de Belgian Landrace

şi vierii Pietrain în producţia de rase încrucişate. Se spune că rasa Pietrain este
folosită la încrucişări pentru un plus de calitate. Belgian Landrace este un
exemplu excelent de rasă care a fost selectată pentru a întruni condiţiile unor
medii şi pieţe specializate.

MARELE ALB

În 1981, în Anglia erau înregistraţi 3.990 porci din rasa Marele Alb,
plasându-i astfel în vârful topului raselor de porci în ţara lor de origine. În plus,
este de departe cea mai des întâlnită rasă din lume, dacă ţinem cont de faptul că
suinele din rasa Yorkshire din SUA şi Canada sunt descendenţi direcţi ai
Marelui Alb. Virtual, toate ţările din lume care valorizează carnea de porc au
efectuat importuri din această rasă.

Marele Alb se distinge prin aspectul lor deosebit de pitoresc, urechile ridicate,
culoarea alba, piele rozalie şi laterale adâncite. Au fost v alorizaţi pentru
producţia de bacon încă de la începuturile rasei. După cum sugerează şi numele,
se caracterizează prin mărime.

Rasa este originară din Yorkshire County, Anglia, dar este greu de stabilit
evoluţia lor exactă. Davidson, în lucrarea The Produ ction and Marketing of
Pigs, a sugerat că, printre porcii baştinaşi din această regiune, se aflau şi rasele
Cumberland, Leicestershire şi Albul Mijlociu şi Mic. Specimene ale acestei rase
au atras atenţia pentru prima dată în 1831, la Windsor Royal Show. M arele Alb
a devenit o rasă bine stabilită şi preponderentă în această regiune şi nu numai,
lăsându-şi amprenta asupra producţiei mondiale de suine.

Marele Alb este privit ca fiind o rasă dintr -o bucată şi rezistentă, putând suporta
variatii climaterice şi ale altor factori înconjurători. Abilitatea lor de a se
încrucişa şi îmbunătăţi alte rase i -a transformat într-un factor important în
producţia comercială de suine. De decenii sunt cunoscuţi ca animale favo -rite pe
pieţele pe care se caută carne de porc şi bacon de calitate superioară. Tendinţa
lor de a creşte şi a nu depune grăsime în exces i -a făcut să fie preferaţi atât acolo
unde sunt crescuţi pentru talii mai mici, cât şi pe pieţele pe care sunt crescuţi
pentru a atinge talii mari.

Marele Alb este recunoscut pentru instinctele sale materne ridicate, cât şi pentru
producţia mare de lapte. Nu sunt numai supli şi activi, dar sunt şi destul de
stabili pe picioare. Îşi poartă lungimea considerabilă cu graţie şi uşurinţă.
Înălţimea lor, sau lungimea picioarel or, îi ajută să rămână activi şi să aibă o
viaţă lungă.

Deşi Marele Alb a fost creat iniţial ca o rasă activă şi de exterior, se descurcă
foarte bine şi în condiţii de aglomerare şi spaţiu limitat. Atât ea, cât şi
descendenţii ei, rasa Yorkshire, se găsesc în practic toate încrucişările de rase şi
programele de reproducere alternativă care folosesc două sau mai multe rase, nu
numai în locul de origine, ci în toată lumea.

De obicei, scroafa folosită pentru aceste programe are mai mult de jumătate din
sânge de Mare Alb. În timp ce scroafele acestei rase au o reputaţie de invidiat,
vierii nu trebuie să fie nici ei subestimaţi. Ei pot imprima definitiv uniformitate
şi calitate într-o producţie de porci. În timp ce mare majoritate ajung pe piaţă,
cele mai bune scroafe tinere sunt selectate pentru următoarea generaţie de porci.