TURISM INTERNAŢIONAL

LECTOR UNIV. DR. ANA-MARIA DINU

 III. TURISMUL ÎN COMERŢUL
INTERNAŢIONAL

 Turismul internaţional este unul dintre cei mai activi

promotori ai relaţiilor economice internaţionale, culturale şi
politice dintre ţări.
 Circulaţia turistică internaţională se înscrie în sfera circuitului
economic şi cultural de valori, ca parte a comerţului
internaţional cu servicii. În ultimii ani, serviciile au
contribuit, în medie, cu aproximativ 60% la valoarea nou creată
în activităţile economice, pe plan internaţional.
 Specializarea în turism şi dezvoltarea economică
 Este o optiune de politică economică care se justifică prin:
a. Teoria diferenţelor relative în dotările factoriale: (capital, resurse naturale,
forţă de muncă);
b. Teoria costurilor comparative;
c. Teoria avantajului absolut;
d. Teoria cererii care evidenţiază legătura între dezvoltarea economică şi
specializarea în turism
 Cererea are rolul de declanşator determinant al fluxurilor
turistice outbound;
 Competitivitatea industriei turistice este condiţionată de
atractivitatea, calitatea şi caracterul original al ofertei;
 Formarea, dimensiunea, direcţia, structura fluxurilor turistice
 Specializarea în turism poate fi structurată în două mari categorii
ale ofertei: sunlust şi wonderlust
 Dotările factoriale în turism

Potenţialul natural, patrimoniul istoric, artistic,

cultural compun spaţiul turistic.
 Cuprind relieful, peisajul, clima, fauna, flora. Valoarea relativă este
dată de interesul turistic pe care îl suscită, de caracterul şi
accesibilitatea lor.
 Aprecierea calitativă şi cantitativă obţinută prin aplicarea
unei metodologii specifice.
 Patrimoniul istoric, artistic şi cultural, ambianţa creată de
acesta sunt resursele care motivează o călătorie, dinpunct de vedere
turistic. Ca dotare factorială sunt apreciate prin originalitate
conferind poziţia de “monopol” pe o anumită piaţă.
 Resursele de muncă: potenţialul uman ca factor de producţie
definit cantitativ (mărimea populaţiei structurată pe diferite criterii
grupe de vârstă, repartizare pe sectoare de activitate, mediu de
provenienţă) şi calitativ în funcţie de nivelul calificării profesionale,
tradiţia în activitatea turistică, gradul de ospitalitate, gradul de
civilizaţie, specificul temperamental şi toleranţa.
Resursele de capital şi infrastructură: ramură industrială
intensivă în capital. Dotările relative în capital vor influenţa
determinant ramura şi produsele specializării în turism diferenţiat
calitativ de la o ţară la alta.
 Fluxurile turistice internaţionale

 Prin analogie cu circulaţia internaţională de mărfuri, putem defini

fluxurile turistice internaţionale ca “totalitatea tranzacţiilor
comerciale (cu servicii şi mărfuri) care premerg, însoţesc şi decurg din
călătoriile turistice internaţionale”.
 Fluxurile turistice se caracterizează prin: concentrarea în ţările
dezvoltate (două treimi din fluxurile turistice mondiale) determinanţii
săi sunt de natură economică şi extraeconomică (politici, psihologici,
naturali) se măsoară în unităţi şi indicatori fizici specifici (de obicei
în mod indirect recurgându-se la unităţi de timp şi spaţiu), fluxurile au
caracter bidirecţional (fiecare ţară este în acelaşi timp atât importatoare cât
şi exportatoare) pentru fiecare ţară, semnul soldului balanţei de plăţi este
relativ stabil pe intervale mari de timp.
 Repartizarea fluxurilor turistice pe regiuni şi ţări demonstrează că:
 cea mai mare pondere a consumului turistic în cheltuielile de
consum caracterizează ţările mari exportatoare de turism şi grad înalt
de dezvoltare economică (Austria şi Elveţia);
 cea mai dinamică evoluţie a ponderii cheltuielilor turistice
externe, în cheltuielile de consum caracterizează ţările cu o dinamică a
dezvoltării foarte înaltă mai ales în noile ţări industrializate: Coreea,
Mexic, Singapore, Malaezia şi Taiwan;
 ponderea relativ redusă a cheltuielilor turistice externe în totalul
cheltuielilor de consum în unele ţări dezvoltate (SUA, Franţa, Australia,..)
se explică prin volumul ridicat al consumului non-turistic şi/sau prin
capacitatea ofertei turistice proprii de a satisface cererea internă de
turism;
 alocarea unei părţi în creştere din venitul disponibil pentru turism,
a cuprins şi ţările în curs de dezvoltare, (cu economie în tranziţie) unde
populaţia imită modelul de consum din ţările industrializate.
 Alţi determinanţi ai fluxurilor internaţionale de
turişti
 rata de schimb valutar - acelaşi mecanism ca şi în cazul
comerţului internaţional. Se adaugă diferenţele de preţ rezultate din
decalajul dintre momentul plăţii şi cel al încasării convenabile
aranjamentelor turistice (specific vânzării în turism)
 inflaţia, preţul petrolului.
 evenimentele politice punctuale sau “cronice”
 evenimente provocate de cauze naturale inclusiv maladii.