Sunteți pe pagina 1din 583

RĂZBOIUL

meu
pentru
DEMOCRAŢIE
(din presa anilor 2001 - 2011)

CORNELIU BUCUR
SIBIU, 2012
Soţiei mele,
Adriana
şi copiilor mei
Şerban Ioan şi Ruxandra Maria,

cu recunoştinţă şi îndatorare pentru


modul demn şi stoic cu care au
suportat toate vexaţiunile şi
persecuţiile îndreptate împotriva mea
şi a lor, pentru simplul motiv că am
îndrăznit să mă ridic împotriva
corupţiei şi nedreptăţii, pentru
Adevăr, Reformă şi Democraţie.
PREFAŢĂ

Motto:
„Speranţa nu este convingerea că lucrurile vor lua o întorsătură
bună, ci convingerea că ceea ce faci are sens, indiferent de ce
întorsătură iau lucrurile‖
(Vaclav Havel)

Am demisionat, la 30 iunie 1990, din funcţia de vicepreşedinte al organizaţiei


judeţene C.P.U.N., Sibiu, hotărât – după toate cele întâmplate, văzute şi auzite, în cele şase
luni petrecute în cea mai importantă funcţie politică de execuţie a judeţului, „să mă las de
politică‖ şi să mă reîntorc „la plugul meu‖, la muzeu. Convingerea mea fermă , ca de altfel a
majorităţii românilor , cred, era că Democraţia se va instala de la sine, după căderea
comunismului – ca şi Economia de piaţă – după legile implacabile evoluţiei proceselor
politice şi socio-economice , căci ce altceva s-ar fi putut întâmpla dacă nu, în „ordinea
firească a lucrurilor‖, transformarea de la sine a societăţii postcomuniste, într-o Democraţie ?
Cum încă, nu se mai experimentase, până în prezent, pe plan mondial, după o
revoluţie (adevărată) anti-comunistă, trecerea de la comunism la o societate democratică,
percepţia generală (şi naivă) a noastră, a tuturor, era să raţionăm în aceste tipare de gândire şi
să aşteptăm ca epoca de tranziţie, oricât de lungă şi de dureroasă, să se încheie cu
democratizarea fermă a societăţii.
Specialiştilor din toate domeniile de activitate, economică, socială şi culturală, le
revenea , acum, „la încheierea revoluţiei‖( asta credeam noi că a fost, în decembrie 1989),
sarcina reconstrucţiei ţării pe baze democratice, cea dintâi menire a lor fiind, în acea etapă,
elaborarea proiectelor de reformă, a celor structurale, la nivel de sistem naţional, şi a celor
sectoriale, pe fiecare domeniu de specialitate în parte.
Câtă naivitate şi inocenţă avea să conţină o asemenea evaluare şi ―prognozare‖ a
evoluţiei procesului de trecere de la Comunism la Democraţie aveam să descopăr în cei patru
ani de activitate parlamentară, modificându-mi esenţial perspectiva politică şi priorităţile
campaniilor mele viitoare.
Deceniul 1990 – 2000 l-am dedicat REFORMELOR, în perioada 1990 – 1996,
exclusiv REFORMEI INSTITUŢIONALE, pe considerentul că dacă pretinzi să te constitui
într-un model, atunci trebuie să performezi, de o manieră extrem de convingătoare (Herve
Bazin, beneficiarul premiului „Goncourt‖ pentru literatură, afirma într-unul din romanele
sale, principiul adoptat de mine, atunci, conform căruia : „Cine a reuşit în viaţă , poate oferi şi
o pildă, cine nu, nici măcar un exemplu‖), în propriul domeniu de specialitate şi de preferinţă,
la locul tău de muncă
În domeniul ştiinţific al Etnologiei şi în cel aplicat, al Etno-muzeologiei, trebuia
gândită o reformare generală, atât a cercetării ştiinţifice - abandonând perspectiva limitată,
elementară, a descripţiei etnografice şi deschizând cercetarea spre orizonturile largi şi
profunde ale fenomenologiei culturii şi civilizaţiei populare tradiţionale, iar în domeniul
activităţii muzeologice, trebuia proiectată noua viziune, configurată extrem de generos de
excepţionalul patrimoniu al muzeului din Dumbravă, cea de reconstituire a universului

pI
făuririi şi evoluţiei, timp de secole şi milenii, a întreg sistemului instrumental tradiţional şi
odată cu acesta, a însăşi istoriei civilizației tehnice populare româneşti.
Pentru a realiza un proiect ştiinţific şi cultural de o asemenea concepţie, profund
reformistă, m-am inspirat şi sprijinit pe operele a doi corifei ai celor două domenii distincte,
care, la începutul secolului XX, au anticipat, genial, perspectivele înnoirii generale a celor
două discipline, prin elaborarea a două teze care nu şi-au pierdut deplina modernitate şi
valabilitate, până astăzi.
Astfel, George Vâlsan definea obiectul a ceea ce era numită, în epocă, „noua ştiinţă‖,
(Etnografia), drept „însăşi istoria culturii – în sens modern, de civilizaţiei - înţeleasă
evolutiv‖. Absolut magistral, faţă de concepţia care domina epoca, cea a analizei epidermice
a aspectelor factologice şi funcţionale superficiale, ale culturii şi artei populare
contemporane.
Prin aplicarea acestei teze, după anul 1990, Muzeul Tehnicii Populare – conceput de
Cornel Irimie, în anii 1960-62, în spiritul materialismului ştiinţific, ca expresie a unei sinteze
a progresului tehnic din lumea satului tradiţional românesc, a devenit, în numai câţiva ani, un
adevărat muzeu de „istorie a civilizaţiei populare româneşti‖, gândit într-o perspectivă
istorică majoră, de mii de ani, ca o sinteză organică între valorile urbane şi cele rurale, între
valorile autohtone şi cele eur-asiatice.
Academicianul Grigore Antipa, în a sa celebră lucrare, „Muzeele din România‖,
apărută în 1920, demitiza si detrona teoria şi practica muzeologică a fetişismului
obiectual,‖decretând‖ că :‖Scopul unui muzeu nu sunt colecţiile acestuia, oricare ar fi
acestea. Adevăratul scop al muzeelor este Ştiinţa, Cultura, Educaţia‖.
Sprijinit pe cele două teze ştiinţifice şi pe triada funcţiilor moderne fundamentale
pentru orice muzeu modern, am început reformarea din temelii a instituţiei, pe toate cele trei
paliere de activitate, care reprezentau şi cele trei funcţii prioritare ale instituţiei nou create,
urmărind ca CERCETAREA STIINŢIFICĂ să fie orientată spre concepţia modern-
europeană, a multiculturalismului şi instrumentată pe baza metodei moderne a
interdisciplinarităţii , PATRIMONIUL CULTURAL să integreze, unitar şi armonios, toate
valorile patrimoniului etnografic clasic, ale patrimoniul tehnic, tradiţional, cu caracteristici
distincte şi – pentru întâia oară, în cadrul unor expoziţii muzeale – şi a patrimoniului cultural
imaterial), toate, interpretate din perspectivă fenomenologică, ca expresie a istoriei civilizaţiei
populare tradiţionale din România, iar EDUCATIA să fie reconcepută în spirit modern-
european , din ambele perspective complementare, cea a cunoaşterii şi preţuirii propriei
identităţi etno-culturale, cât şi cea a cunoaşterii şi apropierii perspectivei alterităţii culturale,
prin cunoaşterea valorilor patrimoniului cultural european, a asemănărilor şi diferenţierilor
dintre propria cultură şi culturile tuturor celorlalte popoare europene şi nu numai.
Perioada anilor 1996 – 2000, în care am activat în Parlamentul ţării, ales ca senator,
pe listele Partidului Democrat, am dedicat-o REFORMELOR LEGISLATIVE, aducându-mi
contribuţia, ca specialist cu o mare experienţă în domeniile cercetării patrimoniului cultural,
material şi imaterial, al monumentelor istorice şi etnografice şi al organizării şi
managementului muzeal, la elaborarea legilor din domeniul patrimoniului cultural : a
Muzeelor şi Colecţiilor, a Patrimoniului Cultural Imaterial şi a Monumentelor Istorice.
Revenind la reforma din cadrul propriei instituţii, pe care am condus-o şi desăvârşit-o
şi în perioada cât am activat în Parlament, întrucât mi-am păstrat şi funcţia directorială, prin
cumul dar fără salarizare, am reuşit, în cei zece ani, să transform Secţia de etnografie şi artă
populară, din cadrul Muzeului Brukenthal, în cel mai important şi impozant „Complex
Naţional Muzeal‖ din România, recuperând, totodată, patronimicul „ASTRA‖ şi
reconstituind, în felul acesta, dimensiunea istorică centenară a muzeului etnografic fondat de
ASTRA în anul 1905, pentru care s-a edificat splendidul palat din parcul ce poartă, astăzi,
numele ASTREI şi în care acesta a funcţionat până în anul 1950, când a fost desfiinţat, prin

p II
dictat comunist , de autorităţile locale, la cererea conducerii comuniste a ASTREI , dar cu
avizul Ministerului Artelor şi Instrucţiunii Publice !
Cele patru unităţi muzeale, cu profil distinct şi cu colecţii proprii, deosebite, sunt :
MUZEUL CIVILITAŢIEI POPULARE TRADIŢIONALE „ASTRA‖, din Dumbrava
Sibiului, MUZEUL CIVILIZATIEI TRANSILVANE „ASTRA‖ – al cărei sediu trebuia să
redevină sediul său istoric - transformat de comunişti, în anul 1950, în principala lor redută
ideologică în cadrul ofensivei şi impunerii doctrinei comuniste, prin intermediul cărţii şi
tiparului (mai întâi, în ateneu popular şi apoi, în bibliotecă), MUZEUL DE ETNOGRAFIE
UNIVERSALĂ, botezat cu numele colecţionarului sas din Sebeş, „FRANZ BINDER‖ şi
MUZEUL DE ETNOGRAFIE SASEASCA, unic prin profilul său în toată ţara, botezat cu
numele colecţionarului sas „EMIL SIGERUS‖
Acestora li se adăugau patru SERVICII SPECIALIZATE (o adevărată revoluţie în
domeniul muzeologiei !) , fiecare evoluând spre o performanţă şi o notorietate naţională şi
chiar internaţională, în anii care au urmat constituindu-se în adevărate modele pentru muzeele
din România : CENTRUL DE INFORMARE SI DOCUMENTARE IN ETNOGRAFIE,
botezat cu numele fostului director şi mentor al meu, „CORNEL IRIMIE‖,
LABORATORUL DE RESTAURARE SI CONSERVARE, cu o specializare în
monumentele transferate în muzeele în aer liber (ulterior şi Centru metodologic naţional
pentru formarea şi specializarea conservatorilor şi restauratorilor din muzeele etnografice),
STUDIOUL „ASTRA FILM‖, care va iniţia, încă din anul 1992, FESTIVALUL
INTERNAŢIONAL AL FIMULUI ANTROPOLOGIC, devenit de celebritate internaţională,
şi DEPARTAMENTUL DE MARKETING, PEDAGOGIE MUZEALĂ, RELATII
PUBLICE SI TURISM CULTURAL (ulterior, şi de INTEGARE EUROPEANĂ).
Performanţele deosebite obţinute de instituţia noastră, în anii care au urmat, şi care au
impresionat până şi forurile europene (în anul 1993 , Comisia E.M.Y.A.- instituită de
Consiliul Europei pentru depistarea şi evidenţierea excelenţelor instituţionale şi individuale
din domeniul muzeologiei europene, al cărei preşedinte era o celebritate, unanim apreciată în
muzeologia europeană, profesorul Keneth Hudson, decernându-mi, la Guimaraes, în
Portugalia, cea mai înaltă distincție culturală la nivel european, ca recunoaştere a contribuţiei
aduse la reformarea ştiinţei şi domeniului etno-muzeologiei, „Distincţia personală E.M.Y.A‖.
, pe care nu o mai deţin decât patru directori de muzee din Europa), nu erau posibile fără
schimbarea mentalităţii vetuste , anacronice , maladive, consacrată după cei aproape 50 de ani
de comunism, în România, exprimată sugestiv prin alocuţiunea „lasă că merge şi aşa‖ şi
înlocuirea acesteia cu o mentalitate competitiv-europeană, modernă, redată de expresia „aşa
nu se mai poate‖, căci numai prin profesionalism şi performanţă de nivel european se poate
recupera distanţa considerabilă dintre realităţile româneşti şi cele europene, scopul final fiind
o deplină integrarea a României în Europa.
O asemenea transformare profundă, de mentalitate şi de atitudine, într-o instituţie care
a plecat la drum, ca una de sine stătătoare, având personalitate juridică proprie, cu numai 57
salariaţi, pentru a ajunge, după câţiva ani, la un număr de personal de 215, nu puteam să o
săvârşesc decât cu oameni „noi‖, buni specialişti în noile domenii vizate de reforma operată,
deschişi total inovaţiei şi disponibili, nelimitat, pentru competiţie şi efort, pentru cunoaşterea
celor mai noi realizări din occident şi ambiţionând să le înfăptuim împreună, în cadrul
propriei instituţii.
Şansa mea şi a instituţiei a fost să-i întâlnesc (miraculoase întâlniri!) pe toţi cei de
care aveam, atunci, cea mai mare nevoie, şi în aceasta am considerat că a constat sprijinul
Divinităţii ! De atunci am prins şi mai mare încredere în posibilităţile mele, conştient că toate
oportunitățile îmi vor apare în cale, la momentul cuvenit, potrivit dictonului lui Pascal
:‖Şansa se arată doar celor pregătiţi să o întâlnească‖).

p III
Reluând publicarea periodicului de specialitate ―CIBINIUM‖, volumul dedicat anilor
1990 şi 2000 ne-a oferit şansa expunerii detaliate a rezultatelor procesului laborios de
REFORMĂ, înfăptuită la standarde europene, cât şi a proiectelor pentru următoarea decadă,
a împărtăşirii, întregii bresle de specialitate, a experienţelor dobândite cu ocazia elaborării şi
aplicării proiectului de reformă şi confirmând faptul că avem toate resursele necesare pentru a
ne apropia de şi a atinge cele mai înalte standarde ale muzeologiei contemporane europene.
Pentru cine îşi imaginează că toate aceste transformări şi, în final, performanţe, au
venit de la sine, „pe vreme senină‖, trebuie să-i dezamăgesc şi să le declar că, în cei zece ani,
am dus un adevărat război cu toate spiritele comode, sastisite, deloc deschise noului sau
experimentului, care găseau – indiferent din ce structură făceau parte – muzeal-naţională,
ministerială, guvernamentală sau parlamentară – energia necesară mai degrabă pentru
combaterea reformelor decât pentru promovarea lor.
Si ca să dau un singur exemplu , absolut pilduitor, rememorez reacţia conducerii
Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, încredinţată, în perioada 1996-2000,
academicianului Dinu Giurăscu (un istoric remarcabil dar cu o experienţă nulă în materie de
muzeologie şi având o indisponibilitate totală faţă de „reformă‖, refuzând chiar şi numai
iniţierea, în revista de specialitate, a unei dezbateri a specialiştilor din reţeaua muzeală, pe
tema reformării sistemului naţional al muzeelor.
In urma provocării de către de mine, frontale (dânsul refuzând să convoace comisia
pe această temă, am convocat-o eu, prin directorul Direcţiei Muzeelor din Ministerul Culturii)
şi angajării unei discuţii cu membrii comisiei pe seama principiilor de bază ale unei reforme
în domeniu, dl. academician a reacţionat prompt, trimiţându-mi o corespondenţă oficială, la
Senat, prin care îşi expunea poziţia sa oficială : în absenţa unei legi noi a muzeelor, nu vedea
ce acţiuni de reformă ar putea fi demarate ! Deci, orice efort este inutil, până la apariţia legii
muzeelor ! Absolut stupid ! E ca şi când viaţa ar aştepta reglementări legale pentru ca ea să-şi
urmeze cursul! Ceea ce am reuşit noi, la Muzeul Astra, a fost cel mai autorizat şi convingător
răspuns la inepţiile celor care, fără să se priceapă, dau verdicte.
Un alt plan al manifestării mele reformiste, în perioada analizată, a fost acela al
implicării directe în „reformarea‖ şi a altor instituţii din Sibiu, aparţinând, deopotrivă,
învăţământului universitar şi domeniului biblioteconomic.
Încă din perioada activării mele în cadrul Consiliului Judeţean F.S.N. şi apoi al
C.P.U.N., m-am implicat, cu toată energia şi disponibilitatea, în procesul de optimizare a
universităţii sibiene(ajunsă, la finele anului 1989, în stadiul de învăţământ „la seral‖, cu
profilul de subingineri), rezolvând prin demersurile mele persuasive, la nivelul conducerii
Ministerului Educaţiei (l-am capacitat, împotriva rezistenţei şi împotrivirii sale energice, pe
însuşi ministrul Paul Cornea!) obţinerea aprobării înfiinţării Universităţii de stat din Sibiu
(botezată ulterior ―LUCIAN BLAGA‖). Ceea ce nu i-a împiedicat pe cei doi universitari
care m-au mandatat să „smulg‖ acea istorică aprobare de înfiinţare a universităţii sibiene
(prof. Ţuţurea şi prof. Paul Iuliu) să-mi retragă calitatea de profesor universitar, după primul
semestru, iar ulterior, pe noul rector al tinerei universităţi (care îmi datora asigurarea unui loc
de muncă, imediat după eliberarea sa din detenţie, pentru tentativa de ―trecere frauduloasă a
frontierei de stat‖), prof. Ciocoi – Pop, să se opună, inelegant şi imoral - după ce aprobase,
formal, în prealabil, ‖dosarul‖subsemnatului pentru acordarea titlului de ―conducător de
doctorat ştiinţific‖, în cea mai bună tradiţie a manifestării recunoştinţei, la români, prin
duplicitate, oportunism şi lipsă de recunoştinţă !
În perspectiva restituirii Palatului ASTREI, edificat în principal ca sediu al
―MUZEULUI ASOCIAŢIUNII‖ şi inaugurat, ca atare, în anul 1905 (revenirea acestuia la
funcţiile sale originare părându-ne o decizie deplin logică şi legică, morală şi justiţiară, într-o
democraţie postcomunistă), în februarie 1990 am retras în depozitele organizate în Casa
Albastră, toate obiectele expuse în cele 17 săli de la etajul I al Palatului Brukenthal,

p IV
renunţând deliberat la orice fel de spaţiu de expunere până la disponibilizarea edificiului din
care au fost evacuate, silnic – prin aruncarea, literalmente, în stradă – a tuturor colecţiilor de
etnografie şi artă populară românească, în anul 1950 .
Totodată, am declanşat, încă din anul 1991, campania de presă şi demersurile -
susţinute de o serie de memorii justificative, adresate Ministerului Culturii, Ministerului
Administraţiei şi Secretariatului General al Guvernului, solicitând aprobarea proiectului de
construire a unui sediu de bibliotecă judeţeană , nou şi modern, cu toate dotările inerente
unei biblioteci pentru secolul XXI, şi planificarea fondurilor din Bugetul de Stat pentru
realizarea acestuia..
Numai în felul acesta vedeam posibilă, pentru a evita repetarea traumelor produse
nouă, muzeului, în anul 1950, o soluţie echitabilă pentru ambele instituţii ctitorite de Astra :
prin mutarea bibliotecii judeţene într-un nou sediu şi revenirea muzeului etnografic în sediul
său originar.
Absolut scandalos şi stupefiant, dar totodată extrem de semnificativ şi ilustrativ pentru
încrâncenarea managerilor de „extracţie‖ comunistă - păstraţi în funcţii după ianuarie 1990,
în virtutea continuării politicii de cadre a regimului defunct (reînviată prin promovarea
eşaloanelor doi şi trei ale partidului comunist la conducerea administraţiilor locale şi a multor
instituţii, inclusiv din domeniul culturii) – de a păstra un „statu quo ante‖, adică a aceleiași
stări de lucruri, în această teribilă bătălie (pentru aprobarea unui nou sediu de bibliotecă, la
Sibiu), m-am aflat absolut singur, trebuind să lupt nu numai cu un mental colectiv malformat
de o propagandă comunistă deşănţată, împotriva tuturor valorilor şi instituţiilor democratice,
ci chiar şi cu atitudinea refractară proiectului meu, manifestată coleric, extrem de strident şi
agresiv, de chiar ex-directorul Bibliotecii „Astra‖ (fost instructor al comitetului judeţean de
partid, Sibiu, responsabil cu propaganda ateistă la sate), profesorul de limbă rusă, Ion Mariş.!
Să ne mai fie, atunci, de mirare, că după 20 de ani de la înlăturarea regimului
comunist şi instalarea aşa zisei „noi democraţii, originale‖ , în mod absolut uluitor,
incredibil, la Sibiu, se mai păstrează „intactă‖, chiar şi în zilele noastre, soluţia stalinistă,
aplicată de un regim dictatorial, în urmă cu 62 de ani, prin care un muzeu centenar
„funcţionează‖ tot fără sediu, iar o bibliotecă judeţeană se lăfăie în cele două palate (pentru că
nici după instalarea în noul sediu, biblioteca nu a părăsit sediul istoric al muzeului, şi aceasta
întrucât aşa au decis omnipotenţii administratori ai urbei şi ai destinelor culturii sibiene !).
Halal „democraţie originală‖românească !
Dar poate cel mai „revoluţionar‖ proces de reformă, iniţiat de mine încă de la
începutul anilor 80 , continuat cu aplomb din anul 1990 şi dovedit deplin consensual cu
Rezoluţia U.N.E.S.C.O din anul 2003, privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial,
a constat din elaborarea şi aplicarea, în premieră naţională şi chiar europeană, ―avant la letter‖
(încă din 1983), a programului naţional „Tezaure Umane Vii‖. Conceperea şi aplicarea, cu
fermitate şi cu o tenacitate care, în final, a dat roadele dorite de noi - elogiate de conducerea
U.N.E.S.C.O.- Paris, dar contestate, iarăşi, de numeroşi „chibiţi‖de pe marginea „terenului
culturii‖ dar şi de „oficiali‖ din sferele înalte ale sistemului cultural sau academic -
programului ―Tezaure Umane Vii‖, a demonstrat virulenţa şi obtuzitatea manifestată, până la
cel mai înalt nivel al Academiei Române, faţă de o paradigmă culturală modernă, originală,
promovată cu inteligenţă şi curaj, potrivit adevărului axiomatic formulat de academicianul
Grigore Moisil, conform căruia :‖Orice noutate începe printr-un paradox, continuă printr-o
banalitate şi sfârşeşte printr-o prejudecată‖.
Găzduirea, anuală, de către Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, a Asociaţiei
Creatorilor Populari din România, cu Târgul anual al membrilor asociaţiei, a Festivalului
Naţional al Tradiţiilor Populare, a Olimpiadei Naţionale ―Meşteşuguri Artistice Populare‖, a
Academiei Artelor Tradiţionale din România, a transformat muzeul sibian în cel mai dinamic
şi viu, din punct de vedere cultural-spectacular şi demonstrativ, şi atractiv, din punct de

pV
vedere turistic, muzeu din România, conferindu-i trăsăturile unui ―muzeu viu‖, prin ilustrarea
originală (cu actanţi aduşi din satele încă păstrătoare de tradiţii autentice), dinamică şi
spectaculară, a potenţialului uluitor de creaţie contemporană, în spirit tradiţionalist autentic,
al satelor din toate zonele etnografice ale ţării.
Acest nou proiect de reformă, de această dată conceput din perspectiva „fraternizării‖
patrimoniului‖mort‖, din muzee, cu cel‖viu‖, din teren (din toată ţara) , din cea a instituirii
formelor spectaculare şi demonstrative, derulate în faţa publicului vizitator, privind ştafeta
culturală dintre generaţii (prin manifestarea, unică în Europa, a Olimpiadei naţionale cu
profilul meşteşugurilor artistice tradiţionale), din cea a inaugurării modelului, care avea să se
generalizeze în toate muzeele de etnografie din România şi apoi şi la nivelul administraţiei
numeroaselor municipii, primul fiind chiar capitala, al târgurilor meşteşugăreşti (care au
reînviat şi revitalizat meşteşugurile de artă populară în centre de veche tradiţie, unde erau pe
cale de a se stinge), în sfârşit, din perspectiva introducerii – de această dată în premieră
mondială - a unei noi paradigme culturale pentru secolul XXI, cea a fondării Academiei
Artelor Tradiţionale din România (recunoscută ca „oficială‖ abia în anul 2007, de către
preşedintele Academiei Române, acad. Ionel Haiduc), avea să califice Muzeul Astra ca unul
dintre cele mai valoroase din lume, numeroase ghiduri, de cea mai mare reputaţie
internaţională (precum cel editat de „National Geographic‖ sau „Ghidul Michelin‖)
prezentându-l, în ultimii ani, ca cel mai important reper şi obiectiv cultural al României, în
materie de muzee.
Prin performanţele de mare răsunet internaţional ale instituţiei noastre, am
demonstrat capacitatea unei instituţii româneşti de cultură şi de educaţie, prin valorile de
patrimoniu, precum şi de cercetare ştiinţifică, la nivel academic, pe o temă fundamentală de
istoria civilizaţiei populare din România, de a se alinia la cele mai înalte standarde europene,
recuperând, în numai câţiva ani, discrepanțele care separau instituţiile muzeale din ţară de
cele din occidentul Europei şi care păreau irecuperabile .
Având obiceiul, cultivat cu tenacitate şi în perioada activităţii mele parlamentare, de
consemnare, zilnică, a celor mai importante activităţi, iniţiative, contacte şi experienţe
dobândite, la sfârşitul mandatului de senator, am publicat (în anul 2000), volumul (de 600
pagini, format A4), intitulat ―Războiul meu pentru Reformă. (Jurnal de front)‖, care a
dezvăluit, cel puţin pentru activul din domeniul culturii, care sunt cauzele şi motivaţiile
pentru care procesul Reformei în Cultura Naţională a rămas un deziderat, neîmplinit după – la
acea vreme – zece ani de la căderea comunismului şi, totodată, modul în care mi-am asumat,
personal, iniţiativa şi lupta pe acest front, pornind de la preceptul că nu poţi critica ceea ce nu
fac alţii dacă tu nu ai încercat să faci tot ceea ce trebuia şi puteai face, asumându-mi teza
conform căreia :‖dacă vrei să schimbi lumea, începe prin a te schimba pe tine însuţi‖.
Am părăsit activitatea parlamentară cu sentimentul datoriei împlinite şi m-am întors,
din nou, la muzeu,hotărât să continui, cu toată determinarea , munca şi lupta pentru reintrarea
în acea normalitate pe care o revendicăm cu toţii ca absolut necesară.
Bogata experienţă acumulată în perioada activităţii parlamentare mi-a schimbat, însă,
complet, perspectiva înțelegerii complexităţii proceselor din sfera politicului şi a social –
economicului, în perioada numită „de tranziţie‖, cât şi a dificultăților considerabile privind
instalarea principiilor, sistemelor şi mecanismelor unei autentice democraţii în România.
Dacă până la intrarea mea în Parlament, percepţia era că absenţa unei legislaţii
democratice, inspirată din legislaţia democraţiilor europene, este cauza şi explicaţia tuturor
insucceselor, întârzierilor şi deficienţelor din economia şi societatea românească, în condiţiile
dobândirii noii perspective şi înţelegeri asupra mecanismelor sociale, comportamentului
oamenilor politici şi al autorităţilor administraţiilor publice locale, cât mai ales asupra
abuzurilor şi gravelor încălcări ale noii legislaţii, chiar de către reprezentanţii Puterii
(adeseori membri ai Guvernului), descoperirile recente, absolut şocante, îmi revelau faptul că

p VI
lipsa generală de respect faţă de legile noi, democratice, şi chiar faţă de prevederile
constituţionale (care vine dintr-o adâncă tradiţie românească, vezi celebrul proverb neaoş,
potrivit căruia : ―orice lege ţine trei zile‖), precum şi încălcarea nonşalantă, abuzivă şi cel mai
adeseori, agresivă, a drepturilor cele mai elementare ale omului, începând cu drepturile
constituţionale, fundamentale (iar după adoptarea Tratatului de la Lisabona, din anul 2010, şi
a drepturilor cetăţeneşti, înscrise în ―Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene‖),
pe fondul unei manifestări furibunde a poftei nesăţioase de parvenitism, de cupiditate , de
arivism social şi politic, de înavuţire fără scrupule, nesimţite, depăşind cel mai elementar bun
simţ şi bună cuviinţă, pe seama sărăcirii tot mai cumplite a majorităţii populaţiei, printr-o
corupţie generalizată, care a dobândit proporţiile, adâncimea şi gravitatea unui fenomen
endemic naţional, care tarează profund România, în plan intern şi o desfigurează, în plan
extern, compromiţându-i şansele unei integrări definitive şi depline în structurile şi
mecanismele Uniunii Europene, constituie adevăratele oprelişti în calea instalării unei
adevărate democraţii .
Odată înţelese aceste realităţi, am hotărât ca lupta împotriva tuturor acestor racile
cumplite trebuie să reprezinte adevăratele ţinte ale agendei mele viitoare, de această dată, nu
atât ca om politic, cât ca simplu membru al societăţii civile.
Aveam, pentru întâia oară, înţelegerea clară asupra faptului că renaşterea Democraţiei,
într-o ţară fost comunistă, devastată de o dictatură personală crâncenă şi mai ales, care nu a
avut forţa şi tăria morală de a închide acel capitol funest al istoriei printr-un proces
clarificator şi izbăvitor al comunismului, reprezintă o uriaşă operă de reconstrucţie naţională,
având în centrul ei fenomenul global al schimbării mentalităţilor tuturor cetăţenilor din toate
categoriile sociale şi de vârstă – de la cel mai umil cetăţean şi până la cei ce deţin funcţiile
cele mai importante în stat, de la cel mai pauper şi până la cei mai avuţi, material, cu privire
la : suveranitatea deplină a legii şi obligativitatea respectării ei de către toată lumea, fără nici
o discriminare – cu un adagio esenţial : egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii , la libertate
şi demnitate, la respectarea şi apărarea drepturilor constituţionale şi cetăţeneşti (întemeiate pe
„Carta drepturilor universale ale omului‖, la morală şi imoralitate, la libertatea de conştiinţă
şi de afirmare neîngrădită a ideilor şi opiniilor fiecărui individ, la muncă şi recompensă,
funcţie de calitatea şi importanţa socială a muncii, la justiţie şi adevăr, la echitate şi
discriminare socială, la identitate şi discriminare culturală, la patrie, patriotism şi patrimoniu
cultural, la ceea ce trebuie să-i dai şi ceea ce trebuie să primeşti de la ţara ta,la libera
circulaţie în toată lumea, la libera alegere a profesiei, la dezvoltarea neîngrădită a
personalităţii şi pe deasupra tuturor, la o competiţie onestă a valorilor şi o promovare socială
exclusiv pe principiul meritelor şi nu al relaţiilor de influenţă, nicidecum în cele din urmă, ci
ca un corolar al tuturor celorlalte criterii enunţate, la Democraţie şi autoritarism, plutocraţie,
oligarhie şi toate formele de abuzare a puterii şi încălcare a normelor conducerii democratice
a societăţii !
Că un asemenea proces este de lungă sau foarte lungă durată, putând dura mai mult de
o generaţie, că el trebuie – pentru a avea cea mai mică şansă de succes – să reprezinte voinţa
fermă şi un program de guvernare, inclusiv legislativ, vast, persuasiv şi congruent, al statului
însuşi, cu condiţia primordială ca la conducerea acestuia să fie aleşi sau desemnaţi indivizi
capacitaţi de o asemenea idee revoluţionară şi de un asemenea program de transformare
profundă a societăţii (a instituţiilor, dar mai întâi a oamenilor), mi s-a părut de la sine înţeles,
dar adevărul axiomatic de la care am înţeles să plec, personal, este celebrul aforism că „dacă
vrei să transformi lumea, cu adevărat, începe prin a te transforma pe tine‖, ca şi de la
observaţia de bun simţ, aceea că „dacă vrei să urci Everestul, încep prin a face primii paşi‖.
Acestea au fost raţionamentele care m-au determinat să încerc „să fac ceva‖, după
puterile mele de a acţiona, convins că paradigma epocii noastre nu mai poate fi cea a lui
Descartes :‖cogito, ergo sum‖– „gândesc, deci exist‖, ci trebuie schimbată cu singura

p VII
valabilă, după ce ai ieşit din „infern‖ şi vrei să ajungi în „paradis‖ – adică în Democraţie :
„acţionez, deci exist‖.
Am hotărât să-mi încep campania, cu mijloacele modeste de care dispuneam, dar cu o
voinţă fermă de a-mi aduce chiar şi cea mai mică contribuţie la acest proces de primă mărime
şi importanţă pentru viitorul României, şi când scriu asta, mă gândesc la viitorul copiilor şi
nepoţilor mei, ca şi la cei ai voştri, ai tuturor concetăţenilor mei, dedicată luptei pentru
impunerea şi respectarea principiilor democratice, care, cu timpul, a devenit „Războiul meu
pentru Democraţie‖.
Cazul ocultării, de către ministrul Culturii, Ion Caramitru, a rezultatelor cercetării, de
către o comisie de anchetă, numită special de d-nia sa, pentru investigarea traficării, printr-o
reţea interlopă din Sibiu, a valorilor de patrimoniu cultural (majoritatea fiind susceptibile de
clasare în categoria celor de importanţă naţională şi care trebuiau exceptate de la orice
tentativă de export definitiv în afara ţării), a constituit „capătul de drum‖ al luptei mele.
Acest caz, al exportării, ani de zile, începând cu 1993, cu camioane de 15-2o de tone,
a unor bunuri de patrimoniu cultural, având toate avizele legale (asigurate, contra cost,
fireşte, de specialiştii Oficiului de Patrimoniu, care funcţiona pe lângă Muzeul Brukenthal, şi
având şi semnătura directorului acestei instituţii, l-am deferit Poliţiei sibiene şi Justiţiei
(ministru fiind dl. Gavril Dejeu, coleg de cabinet şi de partid cu ministrul pentru Integrare, dl.
Herlea, care era vărul directorului muzeului amintit, demers care, în circumstanţele date, s-a
îngropat, ca atâtea altele, în acei ani tenebroşi, „postrevoluţionari‖, în labirintul infinit al
relaţiilor interpersonale.
După intrarea mea în Parlament şi fiind în coaliţia de guvernare cu Convenţia
Democratică, al cărei „vârf de lance era, prin aplombul discursului şi prezenţa mediatică, cel
care avea să devină ministrul Culturii, dl. Ion Caramitru, i-am solicitat să demareze o anchetă
ministerială pentru a lămuri lucrurile, pentru a cere pedepsirea în instanţă a făptuitorilor şi
pentru a curăţi „pădurea culturii‖ de „uscăturile‖ care ameninţau să incendieze tot „fondul
forestier‖.
Deşi etnograf de profesie, uitasem, pentru moment, prins în iureşul luptei „de
schimbare la faţă a României‖, în care intrasem cu credinţa nătângă că toţi comilitonii au
acelaşi crez şi aceeaşi voinţă sinceră de „răpunere a răului şi întronare a binelui‖, celebrul
proverb, că „peştele de la cap se împute‖.
Refuzul membrilor Cabinetului, mai întâi, al celui de la interne (de caz s-a ocupat
generalul Pitulescu), apoi al celui de la Justiţie (doar nu era să-i ‖facă una ca asta‖ ministrul
Dejeu, colegului şi prietenului său, venit tocmai din Franţa ca să „pună umărul‖ la
reinstalarea democraţiei în ţara-i natală !) şi în final, al ministrului Culturii, care a refuzat să
prezinte Comisiei pentru Cultură a Senatului Raportul Comisiei de anchetă asupra exportului
ilegal de valori culturale, comis, ani de zile de numitul Bria Istrate din Sibiu, (la care lucrase
un colectiv de 15 oameni, în frunte cu secretarul de stat din ministerul Culturii, Ioan Onisei),
mi-a revelat, în premieră, nivelul de corupţie la care s-a ajuns în România şi esenţa
compromiterii sensului Democraţiei, la zece ani de la abolirea comunismului : perceperea
Democraţiei ca fiind sistemul social în care „fiecare face ce pofteşte, dacă îi dă mâna‖( dacă
are poziţia şi puterea să o facă), în dispreţ total faţă de lege şi ignorând orice obligaţie mortală
faţă de ţară, de societate, de patrimoniul său cultural, faţă de semeni şi chiar faţă de urmaşi !
Modul autocrat prin care potentaţii vremii – inclusiv unii membrii ai Guvernului – se
consideră deasupra legii (încălcând grav articolul16 din Constituţie, care statuează principiul
„de aur‖ al Democraţiei, potrivit căruia „nimeni nu este mai presus de lege‖) şi îşi permit –
sfidând nu doar numai opinia publică, ci până si clasa politicienilor oneşti - să oculteze
afacerile oneroase, cu valori de patrimoniu, ale interlopilor, favorizându-le în continuare
afacerile(fenomen ce a generat, după 1990 o adevărată hemoragie a valorilor din tezaurul
cultural al naţiunii), ignorând tocmai atribuţiile lor sacrosancte, de gardieni ai trezoreriei

p VIII
cultural – naţionale, m-a capacitat să declanşez – conştient de riscurile enorme asumate
(adversarul meu din acei ani fiind unul dintre ―emanaţii revoluţiei din decembrie‖,
―regizorul‖ campaniei prezidenţiale a lui Emil Constantinescu, unul dintre ―stâlpii‖
Partidului Naţional Ţărănesc şi protejatul personal al celor mai puternici oameni politici ai
momentului, ministrul Culturii Ion Caramitru), ceea ce am numit, mai târziu, când
manifestarea a prins un contur mai clar şi mai multă consistenţă, „Războiul meu împotriva
corupţiei‖;(al treilea volum din trilogia „războaielor‖ mele pentru înnoirea României).
Eram deplin conştient că deschiderea celor două fronturi (deşi, până la urmă corupția
nu este decât un epi-fenomen al unei democraţii debile, al slăbiciunilor statului) nu este, nici
pe departe, cel mai inteligent lucru şi că cele mai elementare principii de tactică şi strategie
militară recomandă să nu porţi, simultan, războaie pe două fronturi, realităţile cu care aveam
să mă confrunt, în următorii zece ani nu îmi lăsau de ales, iar relatările din acest volum vor
dovedi cititorului că nu puteam alege altă cale decât cea a confruntării simultane pe ambele
fronturi
Odată cu declanşarea mecanismelor parlamentare de formare a unei Comisii
senatoriale pentru anchetarea activităţii din cadrul Ministerului Culturii şi, personal, a
activităţii ministrului, eu fiind investit, prin votul Senatului, cu calitatea de preşedinte al
acelei comisii, , am deschis frontul ostilităţilor, dând cele dintâi bătălii in cadrul celui de al
doilea ―război personal‖, pe care aveam să-l dezvolt în toţi anii care au urmat după
întoarcerea mea în cadrul muzeului din Sibiu (posibilă numai ca urmare a câştigării
procesului la Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva Ministerului Culturii, care, prin Ordinul
ministrului, emis în chiar ziua în care Senatul a aprobat constituirea Comisiei de anchetă, a
dispus demiterea mea din funcţia de director general şi de cercetător ştiinţific grad I, cumul
legal, aprobat de conducerea Senatului, în condiţiile în care eu renunţasem benevol la orice
formă de salarizare pentru activitatea mea directorială).
„Războiul meu pentru Democraţie‖a început, aşadar, prin apărarea în instanța de
judecată a unui drept legal şi constituţional, şi acest obiectiv va rămâne una dintre misiunile
cele mai importante ale militanţei mele pentru Democraţie, până astăzi.
Datorită volumului mare de materiale,acumulate în cei zece ani, pentru ambele teme,
cartea de faţă va trata numai problematica legată de Democraţie,urmând ca într-un volum
viitor (care completează trilogia „războaielor‖ mele, să dau publicităţii materialul strâns – la
fel de numeros – despre cea de a treia temă, Corupţia, reamintind că cea dintâi a fost
Reforma.
Decizia mea de a ataca în instanţele judiciare acel ordin al ministrului Caramitru
(emanat numai din dorinţa acerbă de răzbunare, din sentimentul frustrării şi afectării
„grandorii‖ sale sociale, al omnipotenţei conferite de calitatea sa politică şi ministerială) a
fost cel dintâi act insurecţional în lupta mea pentru Democraţie. El avea semnificaţia deciziei
mele categorice de a nu mai tolera nici o atitudine de desconsiderare sau încălcare a
drepturilor mele civice, sociale sau profesionale, a demnităţii mele, a libertăţii mele de
conştiinţă şi de afirmare neîngrădită a ideilor mele de către nimeni, indiferent de gradul şi
funcţia persoanelor din sfera Puterii care s-ar încumeta să o facă,
De asemenea, la baza acestei hotărâri, stătea convingerea că drepturile îmi sunt
garantate de Constituţie şi ,ca atare, apărarea libertăţii mele ţine ,fundamental, de
manifestarea unei intoleranţe ferme privitor la orice abuz faţă de prevederile Constituţiei ţării,
de prevederile cartelor internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului sau cele ale
cetăţenilor europeni, din interiorul uniunii, după integrarea noastră, la 1 1anuarie 2oo7, în
Uniunea Europeană ! !.
Noua condiţie socială (şi am considerat ca fiind de bun augur faptul că am părăsit
„banca puterii‖, convins, prin tot ceea ce am văzut în Parlament, timp de patru ani, că
„puterea te corupe iremediabil‖), mi-a oferit „privilegiul‖ trăirii din plin a acestei triste

p IX
realităţi, chiar dacă prin funcţia mea managerială (dobândită prin concurs şi nu prin nu prin
numire politică), la un muzeu de rang naţional, dar subordonat unei autorităţi administrativ-
judeţene (o altă anomalie a sistemului nostru de administrare a valorilor de excelenţă
culturală, zis democratic), făceam parte – sau ar fi trebuit să fie aşa –din elita culturală a
societăţii.
Această mentalitate şi această poziţie mi le-am păstrat, cu consecvenţă, şi după
reintrarea în viaţa politică şi mai ales după alegerea mea, din nou, într-o funcţie de demnitate
social-politică, aceea de consilier judeţean.
Dispreţul profund faţă de competenţă , cultură şi valoare, din partea atotputernicilor
zilei, începând de la cel mai înalt nivel, un alt simptom acut al încălcării malefice şi contrar
celor mai elementare interese ale societăţii (cum îşi poate închipui cineva că mediocritatea
sau prostia, incompetenţa sau incompatibilitatea, incapacitatea managerială sau
superficialitatea notorie pot asigura, indiferent de nivelul la care ar fi promovate, o bună
calitate a muncii, atingerea obiectivelor în termen şi cu costuri minime, ca să nu mai vorbim
de performanţă sau de excelenţă ?) s-a instalat, pe nesimţite, în toată societatea românească,
după 1989, lupta crâncenă între partidele politice, apărute „ca ciupercile după ploaie‖, şi miza
extraordinară a confruntării lor politice sacrificând, definitiv şi tragic pentru destinul
României în deceniile care vor urma, principiul sacru pentru orice democraţie reală, cel al
competiţiei deschise a valorilor, singurul care poate impune, în toate domeniile vieţii sociale
şi la toate nivelele sale, instalarea şi recunoaşterea nunei „scări a valorilor‖.
Conştient că la baza piramidei societăţii trebuie așezată Valoarea şi că, în noul context
politic internaţional, valorile interne nu pot fi validate decât prin raportarea la criteriile de
etalonare a valorilor stabilite şi respectate sacrosanct în societăţile cu o îndelungată
democraţie, care a rafinat acest principiu al „filtrului social‖, mi-am asumat ca obiectiv,
începând chiar de la selecţia şi promovarea colaboratorilor mei în cadrul instituţiei pe care am
reformat-o şi pe principiul calităţii pregătirii de specialitate şi al valorii profesionale, lupta
împotriva imposturii sociale, profesionale şi manageriale, pentru apărarea dreptului
inalienabil şi imprescriptibil al oricărui individ, de a fi apreciat, încadrat şi răsplătit după
nivelul şi calitatea pregătirii şi a prestaţiei lui sociale.
În sfârşit, cel de al treilea obiectiv principal, inalienabil legat de moralizarea societăţii
româneşti, după „prostituarea‖ sa generală, în anii comunismului, l-am stabilit a fi lupta
pentru afirmarea şi impunerea Adevărului. Eram conştient că, în condiţiile în care, după
deturnarea revoluţiei anticeauşiste şi anticomuniste ( atâta câtă a fost), atât de necesarul
„proces al comunismului‖ nu s-a mai putut organiza, iar societatea românească a pierdut
şansa istorică a renaşterii sale printr-o cură de purificare după judecarea şi pedepsirea celor
vinovaţi de producerea tuturor crimelor, nelegiuirilor şi nedreptăţilor din această ţară, timp de
peste 45 de ani, impunerea unui nou sistem de relaţii sociale bazat pe respect pentru Adevăr,
ba chiar pe o cultură a Adevărului, este absolut himeric, am convenit că cel puţin linia mea de
conduită să fie, în mod consecvent aceasta, şi, prin manifestarea mea neabătută de la acest
principiu, să ofer un model cel puţin de reflexie dacă nu şi de conduită, oricât de mult mi-ar
afecta intereselor personale acest lucru (parcă aşa spunea Eclesiastul :‖Dacă te-ai hotărât să
rosteşti Adevărul, pregăteşte-te de suferinţă‖).
Aşadar, în anul 2000, „teatrul de război‖ s-a mutat din Parlamentul României pe
frontul sibian, deopotrivă în cadrul instituţiei proprii, al mediului cultural sibian, cât şi în
cadrul administraţiei locale, atât al celei municipale (îndeosebi cu ocazia pregătirilor şi
desfăşurării programului de investiţii şi a celui cultural pentru anul ―Capitalei Cultural
Europene‖), cât şi al celei judeţene, mai întâi pentru recuperarea sediului istoric al Muzeului
Astra, şi – după alegerea mea ca şi consilier judeţean – pentru combaterea numeroaselor
abuzuri şi încălcări ale legislaţiei de către conducerea C.J., pentru derularea ilegală, ocultă,
de-a dreptul iresponsabilă şi catastrofală sub aspectul calităţii, a lucrărilor de investiţii,

pX
executate sub directa îndrumare a aceleiași incapabile conduceri (cazul Aeroportului din
Sibiu fiind mai mult decât explicit în materie de utilizare iresponsabilă a banului public, cel
puţin, dacă nu şi pentru ilustrarea unor cazuri de corupţie flagrantă, prin favorizarea
prestatorului de servicii, în defavoarea beneficiarului), şi nu în cele din urmă, împotriva
dezastruoasei şi premeditatei organizări iraţionale şi ilegale a activităţii interne a activităţii
consilierilor judeţeni, în cadrul „comisiilor de specialitate‖ (prin abuzul strigător la cer al
numirii consilierilor în comisii pe cu totul alte considerente decât pregătirea lor de
specialitate., profesionalismului şi expertizei lor, cel mai elocvent exemplu fiind cel al
interzicerii mele de a face parte din Comisia pentru Cultură, Învățământ şi Culte, aceasta prin
încălcarea flagrantă a Legii Administraţiei Publice Locale , a Constituţiei, a Jurământului
depus pe Biblie şi pe Constituţie, dar mai ales împotriva intereselor vitale ale alegătorilor, de
a avea în comisiile de „specialitate‖ pe cei mai buni specialişti din toate domeniile de
activitate, de acest „amănunt‖ depinzând întreaga prestaţie a conducerii Consiliului judeţean.
. In toamna anului 2000,după alegerile parlamentare, în care Partidul Democrat a eşuat,
lamentabil, ca şi Partidul Naţional Creştin şi Democrat, plătind poliţa politică pentru modul
decepţionant în care au guvernat împreună, am demisionat din calitatea mea de simplu
membru al P.D., motivat de atitudinea neprincipială a colegilor mei din conducerea
organizaţiei judeţene, în frunte cu Nicolae Nan şi, ulterior, cu Ion Ariton, „nemulţumiţi‖ de
atitudinea mea de frondă (a se citi de desolidarizare cu toate acţiunile politice care
contraveneau, flagrant, principiilor mele şi promisiunilor făcute în campania electorală , ca şi
de împotrivirea pe faţă, legat de stilul de conducere al organizaţiei, total nedemocratic.
În anul 2006 am reintrat în arena politică, la solicitările personale ale lui Theodor
Stolojan, fiind, după câteva luni numai, ales ca preşedinte al organizaţiei municipale a P.L.D.
După fuziunea cu P.D., am fost îndepărtat - de către aceiaşi foşti colegi (care formaseră
structura‖feudală‖ de conducere a noului partid, arogându-şi „dreptul absolut de viaţă şi de
moarte‖, politică, fireşte, asupra muritorilor de rând ai partidului, dezbaterile democratice, ca
şi dreptul la expunerea unor opinii divergente sau, „Doamne fereşte‖, a unor critici, dispărând
de mult din „regulamentul de funcţionare‖ al organizaţiei noastre) - din structurile de
conducere ale P.D.L.
A urmat ultima tentativă de reconciliere a poziţiilor noastre, încheiată cu propunerea –
şi validarea acesteia de către însuşi secretarul general al partidului, Vasile Blaga, venit la
Sibiu şi pentru acest important obiectiv, al desemnării candidaţilor pentru Parlamentul
Românei, la alegerile viitoare – candidaturii mele, la Senat. În timpul discuţiilor purtate cu
acea ocazie, mi-am expus punctul de vedere asupra şanselor candidaţilor P.D.L.-ului de a
câştiga alegerile, prezentând cele trei condiţii absolut indispensabile de urmat : prima, ca la
alegerea candidaţilor şi ulterior, a reprezentanţilor noștri în toate structurile de putere ale
statului, selecţia să se facă exclusiv pe criteriul valorii individuale şi al competenţei pe
funcţiile încredinţate; a doua, ca în dezbaterile electorale să renunţăm la orice fel de
demagogie şi să avansăm doar acele propuneri pe care ştim că le vom putea şi îndeplini ; a
treia fiind solicitarea ca în platforma program a partidului nostru să inserăm şi acele obiective
care să elimine sechelele regimului comunist - şi am dat exemplul păstrării sediului istoric al
Muzeului Astrei ca sediu de bibliotecă, în condiţiile în care aceasta a primit un sediu nou,
ultra suficient şi confortabil.
Discursul meu se pare că nu a fost pe placul colegilor, aceștia comunicându-mi numai
după trei zile că „a mai apărut o nouă candidatură, pe care va trebui să o punem în discuția
Biroului organizaţiei judeţene‖ Deşi am făcut observaţia că acea candidatură a apărut după
expirarea termenului statutar, pe înaintare a candidaturilor, am acceptat să fie luată în
discuţie, convenind asupra termenului de „o săptămână, maxim, două‖. După trei săptămâni,
conducerea organizaţiei judeţene nu se hotărâse încă. Faţă de indecizia lor (sau mai bine zis,
faţă de laşitatea lor, căci decizia fusese luată dar nu ştiau cum să mi-o comunice, jenaţi de

p XI
lipsa lor de onestitate şi principialitate) le-am comunicat direct, prin preşedintele organizaţiei
municipale, ing. C-tin Trihenea, că renunţ la candidatură definitiv şi irevocabil.
Aventura mea politică a luat sfârşit, după o perioadă de „refrigerare‖ a relaţiilor dintre
mine şi staful partidului, prin excluderea mea din partid, în anul 2009, sub acuzaţia, penibilă
şi rizibilă, de ―încălcarea disciplinei de partid‖. Adevăratul motiv era acela al combaterii, de
către mine, cu toată vehemenţa, în interiorul C.J., a tuturor aranjamentelor transpartinice, în
materie de afaceri prin diferite firme, cu fonduri din bugetul de stat, atribuirea investiţiilor
prin licitaţii fictive, majorarea costurilor de investiţii, la unele obiective, desigur că nu în mod
dezinteresat, dar total nemotivat, votarea, pe bază de interese oculte şi de afaceri personale, a
unor proiecte ilegale, împotrivirea la unele proiecte de investiţii care, pe lângă ilegalitatea lor,
afectau, în mod grav, integritatea şi valoarea peisagistică , naturală şi culturală, a muzeului
din Dumbrava Sibiului (în dispreţ faţă de Convenţia europeană de la Florenţa, din anul 2000,
la care România a aderat, promulgând şi o lege în acest sens, în anul 2002) şi peste toate
acestea, deranjarea intereselor unor proeminenţi oameni de afaceri, sponsori recunoscuţi
public prin afişarea stridentă şi ostentativă , în compania liderilor locali ai partidului.
Conştient , şi de această dată, de faptul că prin întreaga mea conduită, afectam, în mod
real şi făţiş, interesele camarilei Puterii şi devoalam caracatiţa corupţiei generalizate prin
interferarea evidentă a intereselor oligarhilor sibieni cu cele ale factorilor de decizie politico-
administrativă (opulenţa afişată de reprezentanţii noii oligarhii şi creşterea exponenţială a
proprietăţilor imobiliare şi nu ne îndoim şi a conturilor secrete deschise la băncile din
străinătate, ale aleşilor noştri din organele administrative ale autorităţilor locale, sunt
argumente irefutabile ale afirmaţiilor noastre), aveam convingerea că eliminarea mea din
―sistem‖ este absolut inevitabilă, căci vorba dictonului francez: ‖à la guerre comme à la
guerre‖.
Primul conflict deschis cu reprezentanţii conducerii F.D.G.R., primarul Sibiului fiind
însuşi preşedintele forului, iar Martin Bottesch - preşedintele Consiliului judeţean, ales prima
oară în alegerile locale din anul 2004, iar a două oară, în cele din anul 2008 - membru în
Comitetul Director, a avut ca obiectiv refuzul discutării oficiale, încă din momentul instalării
sale în noua funcţie, a proiectului retrocedării sediului istoric al muzeului Astrei, confiscat de
comunişti în anul 1950, Muzeului Civilizaţiei Transilvane „Astra‖, succesorul legal, atât
programatic cât şi patrimonial, al „muzeului etnografico-istoric‖ inaugurat de ASTRA , în
anul 1905, în acest sediu.
Retrocedarea sediului muzeal - edificat de ctitorii săi pentru a asigura o instituţie
exponenţială prezentării culturii identitare a românilor din Transilvania, în cadrul Imperiului
Austro-Ungar - instituţiei renăscută după 1990 şi care este menită să continue funcţiile
conservativă, expozitiv-patrimonială şi educaţională ale primului muzeu etnografic românesc
din Ardeal, în spiritul recuperării conştiinţei etno-culturale proprii, grav afectată după o
jumătate de secol de comunism, într-o societate pretins democratică, reprezenta, imediat după
eliberarea de comunism, nu numai o îndatorire legală a autorităţilor statului de drept şi a
justiţiei post-comuniste, ci şi una politică şi morală a demnitarilor din administraţia sibiană de
după 1990, chemaţi să lichideze o sechelă comunistă umilitoare, anticulturală şi
antidemocratică.
Dacă până în momentul luării deciziei construirii unui nou sediu pentru biblioteca
sibiană mai puteam găsi scuze şi circumstanţe atenuante, din acel moment, refuzul adoptării
unei asemenea hotărâri de către conducerea Consiliului Judeţean, ale cărei decizii politice
sunt dictate de primarul Sibiului, în calitatea sa de preşedinte al F.D.G.R. şi, deci, de superior
în plan politic al lui Martin Bottesch, apărea ca fiind total inexplicabilă, ilegitimă şi
nefondată.
Caracterul profund nedemocratic şi chiar discriminativ al atitudinii celor doi oameni
politici, de etnie germană ,în sarcina expresă a cărora intra - conform Legii Administraţiei

p XII
Publice Locale şi Legii Muzeelor şi Colecţiilor, soluţionarea, după 55 ani de la producerea
raptului comunist (din considerentul începerii ofensivei ideologice a doctrinei comuniste, cel
dintâi obiectiv vizat fiind combaterea, prin toate mijloacele, a spiritului şi conştiinţei propriei
identităţi etno–culturale a poporului român) - problemei sediului Muzeului Astra „redivivus‖,
în condiţiile în care soluţia juridică şi legitimă, cea mai indicată şi morală, privind asigurarea
unui sediu pentru un muzeu centenar, cu un patrimoniu care se apropie de 40.000 obiecte,
apărea, cât se poate de evident, inexplicabil şi distonant,efectiv discriminativ, comparativ cu
preocuparea lor permanentă de a asigura cele mai bune condiţii de spaţiu pentru extinderea şi
modernizarea Muzeului Naţional Brukenthal !
Încrâncenarea celor doi în a refuza, cu o ostentaţie incriminantă, chiar şi numai
discutarea acestei probleme si supunerea dezbaterii ei în plenul celor două consilii, pentru a
încerca soluţionarea acestui caz, pe baza unei strategii clare şi într-o perspectivă rezonabilă ,
„într-o simetrie‖ perfectă situaţia extrem de favorizată a celuilalt muzeu sibian care s-a extins
considerabil ca spaţii prin preluarea, în 2005 şi a sediului Băncii „Bancorex‖, iar din 2007, şi
a Casei Albastre – pentru despărţirea Galeriei de Artă Universală de cea destinată Artei
Româneşti, , se vădeşte a fi fost un plan premeditat, ignobil, discriminativ şi profund
nedemocratic, elaborat încă din anul preluării frâielor Consiliului Judeţean, de colegul de
partid al d-lui Johannis, şi păstrat, în mod obstinat, până în zilele noastre, chiar şi după
mutarea bibliotecii în noul sediu, la 1 ianuarie 2007!
Deşi pe frontispiciul edificiului istoric (s-a refuzat, cu aceeaşi încrâncenare, clasarea
acestuia în categoria monumentelor istorice, demers necesar, care potrivit legislaţiei revenea,
ca iniţiativă, celui ce administra, în numele statului, acel imobil!) s-a păstrat, până astăzi,
inscripția originală, instalată acolo prin voinţa ctitorilor săi („MUZEUL ASOCIAŢIUNII‖) –
asupra căreia a existat o iniţiativă iresponsabilă, anticulturală şi chiar ireverenţioasă la adresa
memoriei ctitorilor edificiului, a lui Ion Mariş, de demantelare a ei şi de înlocuire cu
inscripția „BIBLIOTECA ASTRA‖,acţiune contracarată de mine energic şi anihilată prin
revenirea ministrului Culturii , academicianul Răzvan Theodorescu , la decizia sa superficială
anterioară, nimic nu i-a putut convinge pe reprezentanţii puterii absolute din Sibiu să elimine
această schelă a regimului stalinist, cu abandonarea căreia ar fi trebuit să înceapă, simbolic,
era democraţiei româneşti postcomuniste, la Sibiu !
În atari condiţii, m-am văzut nevoit, după epuizarea tuturor căilor de solicitare legală
a retrocedării sediului furat de comunişti muzeului etnografic românesc, şi mai ales după ce
am rezolvat, exemplar şi simbolic, de o manieră demnă de a fi considerată un model de
tratare a problemelor de protecţie şi valorificare a patrimoniului cultural aparţinând
minorităţilor conlocuitoare (în cazul de faţă, a celei săseşti), cât şi a popoarelor din afara
Europei, prin organizarea Muzeului „Franz Binder‖ şi a „Muzeului Emil Sigerus‖ în două
monumente istorice, pe care le-am restaurat în regim de prioritate absolută, apelând şi la
atragerea unor fonduri externe (de la B.E.R.D.), să acţionez, din nou, în judecată Consiliul
Judeţean şi Biblioteca Astra pentru recuperarea sediului propriu, în respect faţă de
testamentul rostit de preşedintele Astrei, Iosif Sterca Şuluţiu, la inaugurarea Muzeului
Asociaţiunii, în august 1905.
„Originalitatea‖ demersului meu – ca şi a „democraţiei‖ instaurată în România prin
voinţa emanaţilor zisei „revoluţii anticomuniste‖ (între care îl regăsim, printre „fruntaşi‖, pe
cel care avea să conducă destinele culturii naţionale, Ion Caramitru) – constă în faptul că
pricina respectivă mai fusese judecată odată, în anii 1997 şi 1998, iar decizia Curţii de Apel
Alba Iulia şi a Curţii Supreme de Justiţie fuseseră în favoarea muzeului, sentinţele date fiind
definitive şi irevocabile .
Ceea ce nu s-ar fi putut întâmpla în nici o altă ţară cu regim democratic din lume s-a
întâmplat în România anului 2000, „o ţară în care absolut orice este posibil‖. Marele maestru
al combinaţiilor oculte, care şi-a exersat arta manipulării în timpul „revoluţiei‖ (a cărei regie

p XIII
a fost semnată şi de câţiva specialişti ai „artelor dramatice şi spectacolelor de sunet şi
lumină‖, printre care şi pe Ion Caramitru), ministrul Culturii, în anul cu pricina - care digera
în mod indigest şi veninos începerea cercetărilor întreprinse de Comisia senatorială de
anchetă privind propria sa activitate, a hotărât să se răzbune, în stilul său personal şi
machiavelic, pe cel ce iniţiase acea comisie de anchetă, pe subsemnatul.
Prin înţelegeri oculte cu conducerea de atunci a C.J. Sibiu, acesta a pregătit un proiect
de Hotărâre de Guvern (H.G.1364 din 2000) prin care se revenea la situaţia anterioară
judecării speţei în instanţe. Halal democraţie originală ! Ce altă percepţie mai clară se poate
dori cu privire la modul abuziv, samavolnic în care se comportă guvernanţii acestei ţări,
pentru care nici măcar sentinţele pronunţate de cea mai înaltă instanţă juridică a ţării nu
contează, iar interesele legale şi legitime ale unei instituţii a culturii naţionale centenare,
jefuită de comunişti, nici atât.
Prin gestul său , profund imoral, dl. Caramitru şi-a dat măsura adevărată, nu atât
asupra caracterului său, cât asupra legitimităţii culturale şi morale a deţinerii înaltei demnităţi,
în fruntea Culturii naţionale !
Premierul de atunci,dl. Mugur Isărescu, mi-a declarat, la una dintre vizitele sale în
muzeu – fiind un mare fan al instituţiei noastre - că a semnat acel act în totală necunoştinţă de
cauză faţă de pronunţarea Justiţiei, după un proces care a durat doi ani de zile.
Aprehensiunea autorităţilor administrative locale cu privire la revendicarea propriului
sediu de către muzeul etnografic, în condiţiile în care patrimoniul muzeului pavilionar –
reconceput în spirit etnologic modern, ca un muzeu multicultural şi interdisciplinar al
civilizaţiei tradiţionale din Transilvania – era de o valoare documentar-etnografică şi artistică
excepţională şi , dimpreună cu colecţiile celorlalte muzee din cadrul complexului, ofereau o
posibilitate deosebită de a rezolva, într-o manieră unică, prezentarea civilizaţiei şi artei
populare transilvănene, ca un discurs muzeologic modern, multicultural, de evoluţie, într-o
perspectivă comparatist europeană, a culturii populare transilvănene – demonstra
indisponibilitatea acestora de înnoire a culturii sibiene, pe baza unui proiect avangardist, de
nivel european, şi ca atare , incapacitatea lor de a înţelege şi a acţiona, democratic, la
cerinţele şi comandamentele moderne ale culturii sibiene. Mai mult chiar, arăta închistarea lor
în formulele conceptuale ale culturii „naţionaliste‖, egocentrice şi egolatre, ale secolului XIX
şi începutul secolului XX, asemenea preşedintelui Astrei, conf. Dumitru Acu, fără absolut
nici o deosebire ! Cu asemenea atitudini şi mentalităţi, este absolut sigur că România nu va
putea progresa şi nu va putea performa, la nivelul potenţialului său real de afirmare, în elita
culturală internaţională .
Războiul pe această temă, care mocnea de multă vreme, avea să izbucnească, pe faţă,
cu ocazia pregătirilor manifestărilor aniversare dedicate Centenarului Muzeului Astra. În mod
absolut stupefiant, fără nici o posibilitate de explicare a gestului, alta decât dorinţa de
obstrucţionare a importantului eveniment şi de umilire a directorului instituţiei aniversate
(prin a cărui strădanie îndârjită s-a putut ajunge la această situaţie fericită, de restabilire a
duratei istorice seculare a eminentei instituţii de patrimoniu), preşedintele C.J. (în
complicitate cu consiliera Ioana Blaga Frunzescu – preşedinta Comisiei pentru Cultură a C.J.)
a hotărât să încredinţeze responsabilitatea elaborării programului aniversării centenarului
muzeului ..... unui O.N.G., care nu era altul decât ASTRA „rediviva‖, condusă de conf. univ.
Dumitru Acu, un oponent înverşunat al renaşterii Muzeului Astra sub vechiul patronimic, şi
un pretendent ilegitim şi imoral al întreg patrimoniului material şi imaterial al Astrei istorice
(probabil că tocmai aceste „calităţi‖ l-au recomandat pe cel în cauză drept un „colaborator de
nădejde‖ al conducerii C.J)
Diversiunea era „cusută cu aţă albă‖ şi condamnarea subsemnatului mai întâi la
umilirea publică şi, după o asemenea demonstraţie agresivă a „retragerii susţinerii morale‖
din partea conducerii consiliului, la demitere, era deja decisă, împotriva întregii prestaţii

p XIV
manageriale pe care chiar conducerea consiliului a fost obligată să o califice, în baza
rapoartelor prezentate în plen, ca fiind „una de excepţie‖!
Şi ca să nu mai fie nici un dubiu asupra simpatiilor şi antipatiilor conducerii C.J.,
fondurile pentru toate acţiunile din programul aniversar, mai puţin pentru tipărirea volumului
„Cibinium‖, dedicat evenimentului – pe care le-am obţinut, personal, din partea Ministerului
Culturii, au fost virate în bugetul ..... Bibliotecii Astra !
Deciziile luate, în acel an, de către preşedintele Martin Bottesch, absolut
descalificante în plan managerial şi moral, vor rămâne antologice într-o istorie caricaturală a
modului în care se instalase şi funcţiona Democraţia, în România : ca un regim al bunului
plac şi al tuturor, al abuzurilor nemărginite şi al ilegalităţilor şi anormalităţilor incredibile!
Cum au decurs festivitățile aniversare , începând cu şedinţa festivă – în timpul căreia
directorului instituţiei aniversare i s-a refuzat dreptul legitim de a lua loc la „masa
prezidiului‖, precum şi cel de a ţine un discurs despre istoricul instituţiei şi contextul
contemporan al recuperării patronimicului (nu şi a sediului !), este lesne de imaginat. A fost
un moment în care mulţi dintre cei prezenţi, care îşi mai aminteau de momentul luării deciziei
desfiinţării muzeului, în anul 1950, de către conducerea comunistă a Astrei, în frunte cu
tovarăşul Vasilescu, realizau asemănările frapante dintre cele două momente şi percepeau, cât
se poate de clar, ce farsă a democraţiei se joacă în acel moment istoric în sala de festivități a
palatului Astrei !.
Cel de-al doilea mare conflict, izbucnit între mine, în calitatea dublă de director
general al Complexului Naţional Astra şi de membru al societăţii civile sibiene, preşedinte al
„Cercului pentru dialog cultural‖ şi autorităţile administrative sibiene, protagonist fiind de
această dată, d-l Johannis, primarul Sibiului şi preşedintele Asociaţiei „Capitala Culturală
Europeană, Sibiu, 2007, a fost provocat de modul în care s-au demarat preparativele pentru
evenimentul major din anul 2007, încă din anul 2005.
În centrul conflictului, care avea să degenereze într-un adevărat război, a stat
concepţia proiectului de ansamblu pentru marele eveniment din anul 2007 (de o anvergură
fără precedent în istoria culturii sibiene şi chiar a celei naţionale) : în timp ce eu ceream o
consultare cu toată elita culturală şi artistică a Sibiului , căci în concepţia mea, noi specialiştii
şi oamenii de cultură şi de creaţie artistică eram chemaţi să ne pronunţăm cu privire la esenţa
acestui eveniment şi nicidecum oamenii politici sau cei din administraţia oraşului, primarul
nostru a optat (şi bineînţeles că şi-a impus punctul de vedere) pentru o consultare cu un cerc
restrâns de colaboratori, apropiaţi Primăriei şi „fideli‖ domniei sale.
Din punct de vedere structural - tematic, viziunea primarului era una restrictivă,
redusă la punerea în valoare, preferenţial, a patrimoniului istoric şi cultural al municipiului şi,
prin excelenţă, a culturii aulice, de tradiţie germanică, aparţinând cetăţii medievale
cibiniense, în viziunea mea, una extensivă, considerăm necesară extinderea tematică şi
proiectarea întregului program la un adevărat dialog al culturilor : istorică şi contemporană,
urbană şi rurală, scrisă şi orală, aulică şi populară, tradiţională şi modernă, săsească şi
românească, transilvăneană şi europeană - aceasta cu atât mai mult cu cât sintagma adoptată
de managerul general al proiectului fusese stabilită drept: „Sibiu – oraş al culturii, oraş al
culturilor‖.-
Derivată din concepţia şi alcătuirea programului manifestărilor , pe plan secund dar
extrem de importantă, urma chestiunea strategiilor investiţionale: în viziunea primarului
nostru, alias preşedintele asociaţiei, prioritare (dacă nu chiar exclusive, fireşte cu excepţia
manifestărilor culturale) erau lucrările de restaurare a monumentelor istorice ale urbei, din
perimetrul centrului istoric, medieval, al cetăţii; în timp ce în concepţia mea, pe acelaşi plan
de importanţă şi urgenţă cu obiectivul dorit obsesiv de primar, erau investiţiile în
infrastructura culturală a Sibiului, integrând aici, pe prim plan, cele ale celor mai importante
instituţii culturale ale oraşului, şi, alături de acestea, în primul rând, edificarea unei săli de

p XV
spectacole artistice (de teatru, de operă, de balet, de pantomimă), care să asigure un minim de
condiţii civilizate şi acele standarde europene fără de care, personal, nu concepeam că ne
putem îndeplini, onorabil, calitatea de gazdă de nivel european .
Aceasta ,ştiut fiind că Sibiul nu are nici o sală de spectacole acceptabilă (sediul
teatrului fiind un vechi cinematograf din perioada interbelică, Casa Sindicatelor, construită în
anii 60, fiind total necorespunzătoare funcţional şi acustic, iar Sala Thalia, recent renovată,
abia dacă putea satisface exigenţele unei săli pentru concerte filarmonice).
Cât despre vreun „Centru cultural‖, în sens modern, european (cu săli polivalente
pentru manifestări culturale, conferinţe, simpozioane, dezbateri, expoziţii de artă, lansări de
carte etc.), un asemenea obiectiv lipsea, cu desăvârşire, din viziunea edilului nostru şef . Ca
să nu mai vorbim de toate cartierele Sibiului, cele vechi, precum Guşteriţa, Terezian,
Turnişor sau Poplaca sau cele noi, precum: Hipodrom (I,II şi III), Ştrand sau Vasile Aron,
văduvite de orice fel de „centru cultural‖, club sau „cămin cultural‖ !
Din discuţiile purtate, pe acest subiect, în cadrul puţinelor şi firavelor dezbateri în
interiorul Asociaţiei, am înţeles „strategia‖ păguboasă promovată de principalul sfetnic şi
consilier pe problemele întregului program al „Capitalei Cultural Europene‖, al primarului,
vicepreşedinte al Asociaţiei şi organizator, de ani de zile al faraonicului Festival Internaţional
de Teatru, dl. Constantin Chiriac : „în locul sălilor de spectacole, vom folosi pieţele
medievale, halele industriale, parcul oraşului, şi, la nevoie, incinta Muzeului în aer liber‖ La
fel ca în evul mediu, căci antichităţile elenă şi romană aveau, primele, teatrele în aer liber, iar
celelalte, amfiteatrele gen Coloseum-ul din Roma !
În al treilea rând, esenţială mi se părea stabilirea , ba chiar orchestrarea, rolului tuturor
actanţilor prodigiosului spectacol, cu durata unui an calendaristic : în viziunea aceluiaşi
consilier artistic principal al primarului, pe locul întâi figurând trupele şi interpreţii invitaţi
din toată Europa, desigur pe bani mulţi (decontaţi prin fundaţiile private, cea mai întrepridă
fiind, aşa cum vă puteţi imagina, chiar cea administrată personal!).
In concepţia mea, pe primul loc trebuiau promovaţi artiştii, interpreţii şi creatorii din
toate domeniile culturii şi artelor clasice, tradiţionale şi moderne, autohtone - şi nu doar ale
municipiului, ci ale întregului judeţ, pe considerentul că acest prilej, absolut unic şi nesperat,
trebuia valorificat pentru prezentarea, prin excelenţă, a potenţialului cultural şi artistic al
Sibiului şi, deopotrivă, pentru valorificarea exponenţială a tuturor categoriilor de patrimoniu,
istoric, cultural şi artistic, „local‖
.Şi aceasta, în primul rând, din respect elementar pentru oaspeţii Sibiului, veniţi de pe
toate meridianele lumii să ne cunoască pe noi, aşa cum suntem, cu întreg patrimoniul nostru
cultural şi artistic, căci nu ceea ce oferă Europa Sibiului, credeam eu, trebuie să exceleze în
oferta noastră culturală, ci ceea ce este, ceea ce reprezintă şi ceea ce oferă Sibiul, Europei!
(desigur că varianta concepută de mine stăvilea „iureşul deconturilor financiare
extravagante‖, care avea să se regăsească şi în creşterea importantă a beneficiilor personale a
„ingenioşilor întreprinzători‖, care au „potenţat‖ participarea internaţională a actanţilor la
festinul pantagruelic al variantei sibiene a Capitalei Culturale a Europei, din anul de graţie
2007 !
Se înfruntau două concepţii diferite : una monopolist-comercială , în cadrul căreia
investiţiile financiare ocupau prim planul „scenei‖ şi una, prin excelenţă cultural-patriotică
(mizând pe patriotismul local şi pe valorificarea potenţialului artistic propriu). Prima,
reprezentată de primarul nostru, anturat de „afaceriştii culturii‖, cealaltă, grupând
reprezentanţii oamenilor şi asociaţiilor de cultură şi artă, deci societatea civilă a Sibiului. A
învins, cum era de aşteptat, tabăra condusă de protipendada politică, cu consecinţele ştiute,
extrem de apreciate de unii, în special de partizanii megaspectacolelor „de stradă şi de piaţă‖ ,
ai megaspectacolelor „de foc, sunet şi lumină‖ , ai focurilor de artificii „intense‖ , care,
însumate pe întreg anul, cred că au bătut orice record mondial de până atunci, al „consumului

p XVI
pe cap de locuitor‖, toate acestea, dispărute asemeni focurilor bengalice, fără să lase „nici o
urmă‖ (adică fără să producă consecinţe culturale durabile şi importante , cel puţin pe termen
mediu, asupra culturii sibiene.
Simbolic pentru concepţia şi „forţa investiţională‖ a Sibiului, pe toată durata
evenimentului, a cărui imagine cred că a rămas adânc întipărită în memoria tuturor celor care
au vizitat Sibiul, în anul 2007, rămâne celebrul cort, instalat chiar pe ruinele zidului medieval
al cetăţii, în care s-au derulat cele mai importante manifestări culturale „de sală‖ şi în care –
informaţia mi-a fost furnizată personal de dl. Hollender, managerul artistic al Operei din
Viena, în timpul vizitei „clandestine‖, făcută în Muzeul în aer liber („care, să ştiţi, d-le.
Bucur, că nu figurează pe lista obiectivelor „de protocol‖, recomandate de Primăria
Sibiului), din iniţiativă personală(deoarece i se recomandase, încă de la plecarea din Viena, că
„nu trebuie să ratezi acel muzeu excepţional‖) – i se propusese, de către însuşi primarul
nostru, să prezinte spectacolul impozantul corp de artişti de faimă mondială al operei vieneze
! La întrebarea distinsului meu oaspete privitoare la ce cred eu despre oferta făcută, i-am
răspuns că în tradiţia oraşelor din România, de acest amenajament improvizat din până, pe un
schelet metalic, se leagă doar spectacolele de circ, al căror fan, din copilărie, s-ar putea să fie
şi dl. Johannis.
Pe ultimul plan, desigur, dar nicidecum pe ultimul loc, ca importanţă, urmau
fondurile financiare necesare susţinerii programului de un an de zile şi grandiosului program
cultural artistic, în această privinţă, primarul nostru asumându-şi rolul de unic reprezentant al
intereselor financiare ale Sibiului, pentru anul 2007, atât în tratativele cu Guvernul, cât şi cu
sponsorii locali, naţionali şi cei din afara ţării, deopotrivă persoane fizice şi juridice, ceea ce îi
rezerva şi „privilegiul‖ de a fi atât trezorierul tuturor fondurilor colectate pentru anul 2007,
cât şi ordonatorul principal de credite, alături de Ministerul Culturii, prin viza comisarului
numit special pentru acest eveniment, arhitectul Sergiu Nistor, destituit de ministrul Culturii,
R. Theodorescu, imediat după instalarea sa la conducerea ministerului, pentru afacerea
„Restaurarea Coloanei lui Brâncuşi‖, la care , pe atunci directorul general din cadrul
Ministerului Culturii, acelaşi Sergiu Nistor, fusese mituit de câştigătorul licitaţiei trucate
(organizată şi condusă de acest individ, mai preocupat de afaceri decât de restaurarea
monumentelor istorice).Pentru a nu lăsa loc unei interpretări greşite privind o posibilă
imorală „reglare de conturi‖ cu acest funest personaj, strecurat de protectorul său, Ion
Caramitru („eiusdem farinae‖) şi în Parlamentul Cultural al Europei (!), fac precizarea că în
legătură cu acea afacere „celebră‖, la vremea sa, l-am anchetat personal, în cadrul Comisiei
pentru Cultură a Senatului, pe cel ce a decis – cu consecinţe catastrofale pentru calitatea
restaurării monumentalei opere a lui Brâncuşi – încredinţarea lucrării unei societăţi
industriale, lui „Turbo-Mecanica‖, Bucureşti! iar ministrul Culturii care l-a demis, mi-a
comunicat, ulterior, că a luat acea decizie după ce i s-a prezentat dosarul întocmit de organele
de cercetare penală, din care rezulta că mita era de 200 mii de dolari!
În viziunea mea, societatea civilă şi nu doar numai administraţia de stat, trebuia atrasă
în economia acestui eveniment şi chiar responsabilizată cu asocierea la întreg travaliul, ca şi
la responsabilitatea gestionării resurselor financiare, iar pe măsura posibilităţilor concrete,
chiar la suplimentarea acestora, prin demersuri specifice societăţii civile.
Cu alte cuvinte, aşa cum se întâmplă în democraţiile autentice, societatea civilă, prin
asociaţiile şi organizaţiile sale cu profil cultural şi artistic, putea fi un colaborator extrem de
important al celor două administraţii locale, prevenind instituirea unui monopol absolut al
acestora asupra constituirii programului şi administrării resurselor financiare, asigurând, în
felul acesta, o mai democratică organizare şi gestionare a „evenimentului‖, exact situaţiile
care nu s-au dorit.
Contradicţiile dintre subsemnatul şi dl. Johannis, evidente, radicale şi devenite
ireconciliabile, având la bază concepţii şi interese deosebite, au condus, aşa cum era de

p XVII
aşteptat, la demisionarea mea din cadrul Asociaţiei şi continuarea bătăliilor „pe cont propriu‖,
singur împotriva tuturor.
Întrucât Muzeul Astra a fost exclus din acest mega-proiect cultural, pe considerentul,
absurd, că „se află în afara intravilanului‖ (în anul pregătitor, 2006, nu am primit nici o
finanţare pentru nici o manifestare dintre numeroasele oferte de program făcute – în „Caietul
program‖ pentru anul 2007 am prezentat 25 de proiecte culturale, pe care le-am şi derulat, în
cele din urmă, cu un succes excepţional!), m-am adresat, protestând vehement, celor doi
împuterniciţi ai preşedintelui Asociaţiei să se ocupe atât de elaborarea programului de
manifestări (Radu Cristian , subalternul lui C-tin Chiriac), cât şi de asigurarea finanţării
proiectelor selectate deja, în această fază, „pregătitoare‖ (Sergiu Nistor). Cel dintâi s-a scuzat,
declarându-mi că „banii fiind puţini, anul acesta, nu a putut selecţiona decât proiectele noi,
ori manifestările propuse de muzeu au deja o tradiţie, deci s-ar putea ca unele să intre anul
viitor în program‖, iar comisarul Guvernului (nici că se putea găsi o denumire mai potrivită
funcţiei pe care ava să o execute Sergiu Nistor - protejatul şi omul de cea mai mare încredere
al ministrului Iorgulescu) mi-a declarat ,pe un ton agresiv,chiar în biroul meu din muzeu, că
„decât să mă cert cu dl. Johannis, mai bine demisionez din această calitate‖!
Îmi devenise, brusc, extrem de clar, „cine face şi împarte cărţile la masa de
joc‖(metaforă pe care nu o aleg la întâmplare, ci pentru că exprimă, plastic, situaţia deciziilor
autocrate, luate pe toate planurile pregătirii anului Capitalei Culturale Europene, de la
program, investiţii, restaurări, actanţi şi trupe invitate şi bineînţeles, chiar mai presus de toate,
până la bani : primarul Sibiului (care a luat din primul moment, în propriile-i mâini „frâiele
afacerii‖, cu îndârjirea care îi caracterizează toate deciziile în conducerea Primăriei, ştiut fiind
foarte bine că, la noi, în Sibiu, Consiliul local este doar o simplă „anexă decorativă‖ a
primarului, ca „să dea bine‖ la imaginea democratică a exercitării puterii, pentru Europa.
In ceea ce priveşte capitolul „Investiţiile în infrastructura muzeului‖, bineînţeles că
onor Consiliul Judeţean nu a prevăzut nici o sumă, în anul 2007, pentru instituţia noastră (iar,
acum, aveam convingerea cine ordonase , autoritar, dincolo de orice atribuţie a sa oficială,
acest lucru – că doar nu era cazul ca un muzeu să facă investiţii în infrastructură, câtă vreme
ditamai primăria hotărâse ca singura sa „investiţie‖ să fie închirierea unui cor!), aşa că am
început asaltul la nivelul Ministerului Culturii şi un lobby, deosebit de insistent, la nivelul
Comisiilor pentru cultură ale Parlamentului, conduse de Adrian Păunescu, la Senat şi Raluca
Turcan, la Camera Deputaţilor.
Memoriul transmis de mine comisiilor parlamentare a fost însuşit de către acestea şi,
după suplimentarea sumei cerută de muzeu, cu aceeaşi valoare(de la100 de miliarde lei –
10.000 mii Roni, , la 200 miliarde lei – 20.000 mii Roni), a fost introdus în dezbaterea finală
din Parlament, a proiectului Legii Bugetului de Stat, pentru anul 2007, ca amendamentul cu
nr.34.Acesta a fost susţinut, în plenul Parlamentului, de către ministrul Culturii, Mona Muscă,
şi de ministrul de Finanţe, Sebastian Vlădescu, amândoi argumentând că „aceste fonduri sunt
„absolut necesare pentru investiţii în infrastructura culturală a Sibiului, extrem de deficitară‖,
dl. ministru Vlădescu venind cu o singură rugăminte :corectarea sumei solicitate iniţial, prin
diminuarea sumei, de la 2o.000 la 15.ooo mii Roni. .
In acelaşi text, se preciza că din această sumă, 45,76 miliarde lei revin Muzeului Astra,
pentru „Cheltuieli de capital‖, recte investiţii (conform obiectivelor din anexa la memoriul
înaintat).
Din nou, stupoare! Ceea ce părea de domeniul absurdului, al imposibilului, al
supranaturalului, s-a produs ! „În drum‖, de la Camera Deputaţilor şi până la „Monitorul
Oficial‖, textul legii votate de Parlamentul României a fost – nimeni nu-şi explică cum –
modificat : întreaga sumă a fost trecută de la articolul bugetar „Cheltuieli de capital‖ la
„Bunuri şi servicii culturale‖ ! O monstruoasă deturnare de fonduri şi o violare a voinţei
exprimate prin vot de către membrii Parlamentului. !.

p XVIII
În plus, şi de această dată „lucrătura cu tendinţă‖ apare ca străvezie şi trimite direct la
cei ce au „inspirat‖ fărădelegea, din textul legii a dispărut paragraful care stabilea pe unul
dintre destinatarii nominali (al unei treimi din întreaga sumă) ai suplimentării aprobate de
Parlament : Muzeul Astra „Mâna lungă‖ a celor ce se împotriviseră, cu înverşunare, ca
instituţia noastră să fie una dintre primadonele spectacolului cultural-european de la Sibiu,
din anul următor, ajunsese până la Camera Deputaţilor (desigur că nu direct, ci „prin
colaboratori foarte influenţi‖), reuşind să anuleze votul dat, imens majoritar, de parlamentarii
ţării, pe acel amendament, aşa cum fusese el prezentat în parlament, cu singura corectură, cea
a sumei propuse iniţial !
Aşadar, până acolo poate merge „democraţia noastră originală‖, ca un slujbaş năimit
de la camera inferioară a Parlamentului României să „măsluiască‖, la porunca şefilor săi sau
a unui important membru al Guvernului, textul unei legi votate de Parlament ! Dacă aşa ceva
a fost posibil, atunci absolut orice este posibil în ţara noastră! .
Toate demersurile mele de contestare a celor întâmplate (care reprezentau un grav
atentat la democraţie şi la separarea puterilor în stat, căci era evidentă intervenţia, mediată din
ordinul sau cu încuviinţarea Guvernului - ca dovadă că nici ministrul Culturii şi nici cel al
Finanţelor nu au contestat cele întâmplate, împotriva voinţei lor ferme, exprimată în plenul
Parlamentului, nu au contestat şi nu au solicitat îndreptarea „erorii‖ la Curtea Constituţională
a României) - au rămas fără nici un efect.
Am solicitat sprijinul autorităţilor administrative sibiene, considerând că era în
interesul lor să se revină la formula inițială, care le asigura un important buget pentru
investiţiile pe care eu le vedeam extrem de necesare, chiar indispensabile, pentru derularea, în
condiţii cel puţin acceptabile, a evenimentelor din anul următor. Am întâlnit un refuz
categoric şi un dezinteres total faţă de solicitarea mea, ulterior înţelegând, mult mai bine, că
cele petrecute erau de fapt de conivenţă cu interesul lor, de a avea fonduri la discreţie pentru
proiectele culturale, investiţiile nefiind agreate ca importante şi necesare, dintr-un motiv cât
se poate de evident : banii de investiţii chiar trebuiau cheltuiţi pentru ceea ce erau acordaţi!
Atunci, m-am adresat presei centrale şi locale, care au mediatizat acest adevărat
atentat la principiile fundamentale ale Democraţiei şi la ordinea financiară a statului de drept
(vezi Anexa 1 din volum).
La scurt timp de la apariţia articolelor incendiare, am fost convocat la preşedintele
C.J. În biroul acestuia m-a întâmpinat primarul Sibiului, dl. Klaus Johannis . D-l Bottesch a
rămas „o piesă de decor‖, pe toată durata discuţiei purtate exclusiv între noi doi.
Domnul Johannis a început pe un ton afabil, reproşându-mi „naivitatea de a mă lăsa
manipulat de o presă care nu caută decât motive de scandal‖(curioasă impresie are distinsul
om politic despre „a patra putere în stat‖ şi despre „câinele de pază al Democraţiei‖, am
reflectat eu după cele auzite!).
A continuat, pe un ton vizibil reţinut, bine controlat, dar tot mai ferm, mai energic,
acuzându-mă de subiectivism în problemele programului Capitalei Culturale Europene, ca şi
de „perseverare într-o părere greşită, după ce conducerea Asociaţiei a stabilit obiectivele şi
strategia pentru anul 2007‖(„Poate dvs. personal, nu şi noi, ceilalţi membri ai Asociaţiei, am
reflectat eu, în interior).
Când i-am reproşat totala sa indisponibilitate pentru dialog şi lipsă de receptivitate
faţă de orice propunere venită din afara cercului său de colaboratori obedienţi, s-a enervat. Cu
o privire dură şi o voce casantă, prin care încerca să mă intimideze, a trecut la ameninţări.
Într-o tiradă neîntreruptă, pe un ton de o agresivitate ce-mi amintea de scenele din filmele
italiene cu Camora, d-l Johannis mi-a atras atenţia asupra atitudinii mele insultătoare, „prin
care aţi adus grave prejudicii de imagine, Primăriei Sibiului şi mie însumi‖, atrăgându-mi
atenţia că „aşa ceva nu am de gând să tolerez‖! După care mi-a ordonat să încetez, imediat,
orice campanie de presă pe tema violării Legii Bugetului de Stat şi, în general, orice critică la

p XIX
adresă programului şi fondurilor pentru Capitala Culturală a Europei, în caz contrar,
„consecinţele continuării unei asemenea atitudini, inacceptabile,vor fi cele mai proaste pentru
dumneavoastră‖ extrem de dezagreabile‖!
Îl priveam pe „distinsul‖ om politic, uns cu toate unsorile, atât de fermecător când ne
zâmbeşte, electoral, ca un actor de la Hollywood, şi nu-mi venea să cred că acesta poate fi un
dialog între primarul sas al Sibiului şi unul dintre cei mai cunoscuţi (după unii, poate chiar
reputaţi) oameni de cultură ai Sibiului , pe temele programului, strategiei şi finanţelor
Capitalei Culturale a Europei!
Ce Constituţie! Ce libertate de exprimare a propriilor opinii despre orice chestiune de interes
public! Ce libertate democratică, de a avea un dialog civilizat cu ditamai autoritatea de stat,
„aleasă de popor‖! Ce respect din partea unui om politic, într-o ţară democratică, pentru o
personalitate a culturii sau pentru un simplu slujitor al patrimoniului cultural!Ce respect
pentru demnitatea cetăţeanului, contribuabil la bugetul Primăriei şi chiar la salarul lunar al
domnului primar!Astea sunt doar „lozinci‖ din scrierile de popularizare a principiilor
democratice! In opinia d-lui primar, realitatea , în toată goliciunea sa respingătoare, stridentă
şi revoltătoare, era cu totul opusă.
Cât priveşte acele principii, ele pot fi valabile, acum, dar poate în altă ţară, sau şi în
România, dar poate în alte timpuri !
De-a dreptul perplexat de acuzaţiile aduse, m-am adunat cu greu, dar în cele din urmă,
i-am răspuns, când am prins momentul unei pauze între tiradele sale lungi şi tot mai agresive,
că prejudicii de imagine, dânsului, ca persoană sau ca autoritate publică, ori instituţiei cu care
se identifică, nu-i poate aduce un om de cultură, „vinovat‖ de faptul că apără interesele
instituţiei pe care a fost mandatat să o conducă, şi cu atât mai mult, un fost senator al
României, care, în calitatea sa de fost legiuitor, a descoperit, citind stenograma şedinţei
Parlamentului în care s-a votat legea bugetului ţării pentru anul următor, şi pe care a
comparat-o cu textul legii, publicat în Monitorul Oficial, o discrepanţă enormă, uluitoare, pe
care a interpretat-o, firesc, ca o violare a textului de lege (inviolabil) adoptat cu aproape
unanimitate de voturi, şi protestează public şi în presă împotriva acestui atentat la
Democraţie, care are toate implicaţiile unui act penal! Şi, pe bună dreptate, intrigat de cele
întâmplate, cere, în temeiurile drepturilor sale constituţionale, îndreptarea acestui adevărat
sacrilegiu, care desfigurează imaginea democraţiei româneşti, atâta câtă este, din ţara noastră.
Mai mult, am adăugat, perseverenţa cu care am militat pentru respectarea legii votate
de parlamentari, în ideea refacerii portofoliului fondurilor investiţionale, pentru a ameliora,
întrucâtva, infrastructura precară a culturii sibiene, ar fi trebuit, elogiată de un primar
responsabil, care preţuieşte cu adevărat actul cultural, motivat de consecinţele pe care le
provoacă aceste investiţii, nu doar pentru evenimentul trecător, precum cel din anul următor,
ci pentru destinul pe termen lung al culturii sibiene, în perspectiva asigurării unor condiţii
mai bune pentru accesul la cultură al sibienilor.
„Cât priveşte cele afirmate de dvs. despre prejudiciile pe care vi le-ş fi adus prin
declaraţiile mele de presă, din punctul meu de vedere, cele mai mari prejudicii morale, iar pe
termen mediu, şi politice, vi la aduc oligarhii de care v-aţi înconjurat, ale căror interese le
promovaţi, în văzul lumii, fără nici o reţinere, ceea ce reprezintă, în semnificaţia lor
profundă,, un grav atentat la Democraţie şi o trădare a intereselor celor ce v-au ales‖.!
Mânios de parcă l-aş fi agresat în public şi l-aş fi învinovăţit de cele mai grave şi
compromiţătoare, moral, acuzaţii, privitor la fapte ireale sau inventate, d-l primar m-a privit
cu o ostilitate care m-a convins că relațiile dintre noi s-au deteriorat grav, poate ireversibil şi
că nu numai că nu mă va sprijini în acea cauză (cu recuperarea fondurilor de investiţii), dar va
deveni un adversar de temut, pentru mine şi pentru Muzeul Astra, în anul 2007, ceea ce s-a şi
adeverit în anul care a urmat.

p XX
Dialogul controversat dintre noi şi atmosfera, extrem de tensionată, m-au ajutat,
trecând dincolo de cele spuse şi auzite, să analizez şi să pătrund psihologia preopinentului
meu partener „de dialog‖.
L-am privit, din momentul perceperii exacte a mesajului său, pe dl. Johannis, ca pe
un simplu „subiect de analiză psihologică‖, beneficiind de îndepărtarea măştii sale oficiale
(pe care o poartă cu un real talent actoricesc, ceea ce a condus la o percepţie falsă asupra
personajului real, din partea majorităţii sibienilor), de „campion naţional al democraţiei‖.
Brusc, în faţa mea, se înfăţişa un personaj „travestit‖ într-un feudal omnipotent, intolerant,
abuziv, impunitiv şi dictatorial, care îşi trata interlocutorul ca pe un iobag care l-ar fi înjurat
în public pe binefăcătorul său, ori i-ar fi furat ceva din agoniseala sau din bunurile
domeniului său ! Mă beştelea şi mă ameninţa cu destituirea, de parcă eram un argat pe moşia
personală, numai şi numai pentru că îndrăznisem să dezvălui o fărădelege comisă în văzul
lumii şi care devoala un sistem de corupţie ce ajungea până la vârful Puterii executive!
Îmi poruncea, în cel mai pur stil mafiot, să încetez orice critică la adresa Puterii, după
principiul autocrat „să-ţi ţii gura, dacă vrei să-ţi fie bine‖(în traducere, să-mi păstrez funcţia).
Acesta era, aşadar, motivul pentru care mă convocase (cu ce drept, oare, ?) în biroul
superiorului meu pe linie ierarhic administrativă.: eu trebuia să iau act, din simpla prezenţă,
fără nici o replică, a şefului meu direct, ce anume dispoziţii decurgeau din ameninţările
formulate de măria sa, şeful acestuia,la adresa mea, în cazul în care, după „bătaia primită, nu
mă cuminţesc‖ !
I-am analizat pe amândoi, cu atenţie, atât ca şi comportament, cât şi ca fizionomie,expresii şi
dincolo de toate acestea, mai ales, mentalităţi. Pe Martin Bottesch l-am deplâns pentru
umilitoarea poziţie de o obedienţă jenantă, care îl depersonaliza , mai mult, îl neantiza,
aproape complet.
Marele şi hiperbolizatul om politic, Klaus Johannis, dat jos de pe „soclu‖, îmi apărea
ca o persoană meschină şi haină, plină de ură, de intoleranţă, dornică să-şi impună, fără drept
de apel, propria voinţă, dictatorială, unuia pe care îl trata ca pe un simplu subaltern, fără nici
un drept la un punct de vedere personal,deosebit de al superiorului său., departe de morga
afişată pentru presă şi pentru vitrina occidentală, aceea de „campion al democraţiei‖
. Revelarea bruscă a diferenţelor frapante între cele două feţe ale personalităţii sale m-
a şocat cel mai puternic, în cazul tuturor personalităţilor creditate de mine, după 1990, ca
fiind capabile să contribuie, esenţial, la instalarea unei atmosfere democratice, în primul rând
pe planul comportamentului faţă de cetăţenii acestei ţări, prin respectul faţă de demnitatea lor,
de valoarea lor, de drepturile lor constituţionale, inviolabile.
Figura sa, schimonosită de ură şi adversitate, nu o puteam asocia decât cu cea a unei
persoane meschine, vindicative, intolerante faţă de orice opinie contradictorie, trăsături
specifice persoanelor inculte, ajunse într-o poziţie care le depăşeşte, evident, calităţile
naturale şi culturale (firea şi educaţia).
Privindu-l şi ascultându-l, îmi veniră în minte cuvintele părintelui filozofiei germane,
Immanuel Kant, care a fost printre primii iluminişti europeni ce ne-au atras atenţia asupra
forţei distructive a autoritarismului excesiv, în relaţiile dintre oameni, sugerând că drumul
spre orice formă de dictatură socială începe cu lipsa de respect, elementar, pentru semeni
(într-o epocă modernă, pentru concetăţeni), dublată de dispreţul pentru aceştia şi asociată cu
umilinţa excesivă a celor dispreţuiţi : „ Cel ce se târăşte ca un vierme să nu se plângă dacă e
strivit sub picioare‖ (Oare, dl. Johannis l-o fi citind pe Kant, m-am întrebat ieşind, uluit şi
umilit, din biroul lui Martin Bottesch, pe care, din ziua aceea, nu l-am mai putut privi şi
respecta ca pe un superior al meu şi nici ca pe un demnitar vrednic de stima mea).
„Acesta este ultimul dvs. cuvânt ?‖, m-a întrebat, dl. Primar, cu o privire
ameninţătoare, înainte de a mă ridica de pe scaun. „Ultimul meu cuvânt îl veţi primi în scris,
în curând‖, i-am declarat ridicându-mă şi părăsind încăperea.(Şi m-am ţinut de cuvânt,

p XXI
expediindu-i, imediat după tipărire, „Epistola ecumenică de Rusalii‖, prezentată în anexele
volumului).
Cea de a treia confruntare cu cei doi reprezentanţi ai autorităţilor administrative locale
(municipală şi judeţeană) a avut ca motiv (cauza reală fiind discriminarea împotriva
prevederilor legale, constituţionale şi principiilor morale fundamentale, în contradicţie
stânjenitoare chiar cu cauza primordială a oricărei democraţii, din orice ţară din lume, cea a
apărării şi promovării intereselor electoratului, prin numirea în „Comisiile de specialitate‖ ale
organelor administrației de stat, a celor mai buni specialişti, în fiecare domeniu de activitate,
dintre cei aleşi să le reprezinte interesele), evitarea unui pretins „conflict de interese‖
În momentul validării mandatelor noilor consilieri judeţeni, s-a trecut la stabilirea
compoziţiei nominale a tuturor „Comisiilor de specialitate‖.Am fost uluit (şi nu doar numai
eu, ci toţi noii mei colegi care nu aflaseră de „aranjamentul‖ scandalos de culise dintre
preşedintele reales, Martin Bottesch şi președintele partidului din care făceam parte, Ion
Ariton. Spre stupoarea „generală‖, subsemnatul am fost „repartizat‖ la Comisia de sănătate şi
Asistenţă socială.
Am reacţionat , cum era şi normal, protestând vehement împotriva aberantei decizii a
preşedintelui („pritocită‖, evident, cu mult înainte cu superiorul său în plan politic, fără
decizia căruia, nu lua, niciodată, nici o hotărâre.
Dl. Bottesch a motivat că s-a consultat cu juriştii instituţiei şi că aceştia au opiniat că
dacă aş fi numit în „Comisia pentru Cultură, Învăţământ şi Culte‖, aş intra în situaţia de
„conflict de interese‖.
I-am replicat că această „teorie‖ este fie o mare prostie, fie un mare neadevăr,
deoarece ea ar însemna, şi nu doar numai în cazul meu, constituirea comisiilor pe alte criterii
decât cele de specialitate, competenţă şi expertiză în domeniile în care cea mai mare parte a
consilierilor aveau pregătirea, calificarea profesională şi expertiza personală.
Văzând că argumentul cel mai raţional, de elementar bun simţ şi decurgând din esenţa
principiului democratic ca de „treburile publice‖ să se ocupe cei mai buni specialişti dintre
cei aleşi să facă parte din consiliu, am recurs la argumentele raţionamentului logic şi moralei
religioase.
„Domnule preşedinte – m-am adresat, cu toată autoritatea statutului meu validat
oficial, de consilier judeţean, ceea ce îmi cereţi dvs. este pur şi simplu, să abjur, căci tocmai
am depus jurământul, cu o mână pe Biblie şi cu cealaltă mână pe Constituție, iar prin
conţinutul „Jurământului‖, am jurat să îmi îndeplinesc atribuțiile, în noua calitate politică şi
socială, servind cauza publică cum ştiu şi cum pot mai bine. Or, cum aş putea să servesc mai
bine interesele electoratului din judeţul Sibiu, cel care m-a ales, ca şi pe dvs., altfel decât prin
valorificarea cunoştinţelor şi experienţei mele de o viaţă, prestând în domeniul Culturii şi
Învăţământului, aşa cum o fac de peste 43 de ani‖?
„Întrucât nimeni pe lume nu îmi poate impune să abjur – am continuat pe un ton şi
mai categoric - resping indignat decizia dvs., pe care o declar profund nedemocratică şi
discriminativă‖!
L-am fixat, cu cea mai mare atenţie, pe cel care dădea, în acel moment, primul său
examen de moralitate şi caracter în faţa noului consiliu ales .Era, evident, descumpănit de
situaţia pe care o crease din dispoziţia şefului său de partid, se înroşise puternic la faţă, avea
privirea rătăcită, parcă aşteptând de undeva o scăpare. În cele din urmă s-a uitat la dl.
Johannis, parcă implorându-l să cedeze în faţa argumentelor prezentate, cu rigoare şi
autoritate morală.(Primarul Sibiului nu avea nici o calitate oficială la şedinţa de constituire a
Consiliului Judeţean, după alegerile din iulie, 2008, participa doar ca invitat.
Depăşindu-şi, flagrant şi profund imoral, calitatea, acesta i-a şuierat printre buzele
strânse de furie şi enervat de „slăbiciunea‖ subalternului să, „gata să cedeze‖: „Nicht
verendert!‖ ( în traducere : „Nu te schimba‖!) . Fiind foarte aproape de locul în care stătea dl.

p XXII
Johannis, l-am auzit cât se poate de desluşit. Am tresărit, uimit de tupeul său, dar şi de
încălcarea grosolană a principiilor unei deliberări democratice în legătură cu respectarea unui
drept constituţional, pe care îl invocasem în pledoaria mea : „Funcţiile şi demnităţile publice,
civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, ...Statul român garantează egalitatea de
şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi‖(cf. Art.16,al.3 din
Constituţie).
Bietul preşedinte n-a mai avut altă şansă decât aceea de a „se executa‖, pentru noi toţi
spectacolul desuet produs în faţa noastră devoalând relaţia de vasalitate dintre cei doi oameni
politici şi clarificând, definitiv, sub ce auspicii se va derula întreaga prestaţie a preşedintelui
C.J. : într-o totală supunere şi obedienţă faţă de poruncile superiorului său.
Din punct de vedere politic, cele întâmplate revelau raporturile de tip feudal instalate
şi exteriorizate „în public‖, cu nonşalanţă, dintre cele două instituţii, prin prisma relaţiilor
dintre şefii acestora.
Cea de a patra etapă a beligeranţei mele cu puterea administrativă locală a constat din
agresarea continuă, folosind toate mijloacele de persuasiune, de către preşedintele Consiliului
judeţean, şi cele mai perfide mijloace de corupţie, de către salariaţii Primăriei, cu o ostilitate
mereu crescută faţă de instituţia şi persoana care „le crea cele mai mari probleme‖, în
tentativa impunerii voinţei lor, evident părtinitoare în favoarea celor ce doreau să înstrăineze
o parte din proprietăţile Muzeului Astra.
Prima acţiune a constat din restituirea în justiţie, posibilă numai printr-un grav fapt de
corupţie din partea completului de judecată, a cinci loturi de teren aflate sub luciul apei
lacului din centrul muzeului, argumentul invocat de impostorul care le revendica, cu acte
false, fiind „folosirea lor îndelungată‖ (principiul uzucapiunii). Uluitor mi s-a părut faptul că
magistraţii sibieni „nu au observat‖ că acele terenuri din incinta Muzeului, fiind sub apă, nu
puteau fi „cultivate‖ decât prin „culturi subacvatice‖!
Fapt şi mai consternant, angajaţii Primăriei au eliberat, în anul 2007, pentru unul din
cele cinci loturi, vândut unui om de afaceri, „Certificatul de urbanism‖, în vederea începerii
unei investiţii (probabil un restaurant, cu un salon subacvatic), deloc deranjaţi de faptul că
terenul era situat în chiar centrul muzeului! Aceasta era o agresiune directă a oficialilor din
cadrul administraţiei locale împotriva integrităţii patrimoniului muzeului! Dacă nu aş fi
reacţionat extrem de ferm, în presă, împotriva acestei ilegalităţi, eliberarea „Autorizaţiei de
construcţie‖, de către aceiaşi slujbaşi ai Primăriei, cu semnătura aceluiaşi primar, ca şi în
cazul certificatului emis anterior, ar fi condus, inevitabil, la începerea disoluţiei instituţiei de
patrimoniu, instalată - în pofida tuturor adversităţilor, venite tocmai din partea celor ce ar
trebui să se mândrească, cei dintâi, că pe teritoriul municipiului Sibiu se află o asemenea
capodoperă a culturii naţionale – în galeria celor mai importante muze din Europa. şi, deci, în
patrimoniul cultural european şi universal.
A fost nevoie de intervenţia mea foarte fermă, pe lângă conducerea C.J., pentru a o
determina să deschidă o acţiune în instanţă, pentru recuperarea celor cinci loturi de teren,
restituite de magistraţi corupţi,prin fals şi abuz, unei persoane private, fără nici o calitate
legitimă de proprietar sau succesor legatar al celor ce au deţinut, odată, terenuri, în Dumbrava
Sibiului.
Am reuşit să blochez această primă tentativă de rapt din patrimoniul imobiliar al
Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului, conştient că este doar începutul agresiunii, pe
faţă, împotriva muzeului, mai întâi pentru extragerea unor loturi de teren, după care vor urma
şi alte atentate, şi mai grave, împotriva patrimoniului (a monumentelor), aşa cum s-au
petrecut lucrurile, în toată ţara, după evenimentele ce aveau să genereze o dezordine generală,
în toate domeniile patrimoniului cultural naţional, din decembrie 1990 !
A urmat cel de al doilea atac, mult mai perfid şi bine orchestrat juridic, de această dată
iniţiat chiar de secretarul Consiliului Judeţean, d-l Iordan Necula (ale cărui cunoştinţe de

p XXIII
drept administrativ nu puteau să nu fie exploatate de indivizii fără scrupule, care şi-au adunat
averi colosale numai prin „ tunurile‖ date în afacerile „cu statul‖, ajutaţi, de fapt „serviţi pe
tavă‖, de salariaţii statului, care le şi dezvăluiau „obiectivele şi căile de atac‖, desigur, contra
unor beneficii personale sau „dividende‖din afacerile respective.
Cu totul întâmplător, după devenirea mea consilier judeţean, am aflat că, în modul cel
mai discret şi ilegal (fără să mi se aducă la cunoştinţă, în calitate de manager general al
muzeului, potlogăria pe care dorea să o comită, bineînţeles în cârdăşie cu câţiva oameni de
afaceri interesaţi să-şi construiască restaurante, hoteluri sau vile în incinta Muzeului ), acesta
a executat scoaterea din evidenţa cadastrală şi schimbarea regimului juridic de încadrare –
acela de „monument istoric‖ (aşa cum reuşisem să încadrez toate terenurile muzeelor în aer
liber ocupate de patrimoniul muzeal al muzeelor în aer, din întreaga ţară, introducându-le
nominal pe lista Anexelor la Legea Monumentelor Istorice, din anul 2001), înregistrat ca
atare,în C.F. - a patru loturi de teren, pe care se găseau amplasate monumente originale sau
construcţii administrative ale muzeului, cu funcţii comerciale, şi trecerea lor într-o evidenţă
specială şi în regimul juridic, de „parc de agrement‖. Prin aceasta se deschidea calea
„legală‖ a atribuirii acelor terenuri, spre folosinţă îndelungată, evident în scopuri comerciale,
unor „clienţi‖fideli ai conducerii consiliului ( căci nu-mi imaginez ca secretarul instituţiei să-
şi fi permis o asemenea ilegalitate fără să aibă „spatele asigurat‖, cea mai bună dovadă fiind
aceea că după deconspirarea faptei sale, nu a fost sancţionat în nici un fel(nici măcar cu o
admonestare verbală, în faţa consilierilor judeţeni).
Am combătut, cu toată energia dar şi cu toată autoritatea, de această dată având
calitatea de consilier judeţean, acea manevră ilegală şi prădalnică, săvârşită mişeleşte de cel
ale cărui atribuţii de serviciu şi a cărui pregătire juridică ar fi trebuit să-l oblige la apărarea
patrimoniului muzeal, demonstrând plenului Consiliului Judeţean ilegalitatea flagrantă a
demersului secretarului instituţiei şi caracterul de prejudiciu grav, juridic şi material, adus
prin acea manevră muzeului, până l-am obligat pe d-l Iordan, marele profesor de drept
administrativ, să respecte legea şi să readucă în proprietatea şi folosinţa muzeului acele
terenuri.
Întâmplarea mi-a demonstrat de ce manieră este interpretată Democraţia de înşişi
administratorii domeniului public al statului, prin siluirea sau ocolirea legii, folosind
procedee aparent legale şi trecând toate fărădelegile lor prin votul consilierilor judeţeni,
pentru a le da aparenţa de legalitate.! Eram convins, însă, că maniera în care m-am împotrivit
– şi de această dată - voinţei lor spoliatoare şi intereselor ariviste ale oligarhilor sibieni, îmi
va aduce, în cel mai scurt timp, sancţiunea executivă supremă, prin eliminarea mea din
Consiliul Judeţean. Se căuta doar momentul şi pretextul cele mai potrivite, precum şi
„argumentele‖ traficării, între partidele opozante, a deciziei destituirii mele, la contrapartidă
cu satisfacerea unor interese pretinse până atunci şi neonorate, conform definiţiei cele mai
răspândite şi general-acceptate a esenţei politicii , aceea de „artă a compromisului‖ (la noi, a
tranzacţionismului şi promovării cu prioritate, a scopurilor cele mai oneroase, pornind de la
interese personal şi de partid).
Dar, cel mai dur şi insistent atac asupra integrităţii patrimoniului Muzeului a venit, cu
începere din anul 2007, din partea Consistoriului Evanghelic din Sibiu,constând din
revendicarea, în anul 2007, a imobilului din Piaţa Mică, nr.11, care era sediul central al
instituţiei noastre şi cel al Muzeului „Franz Binder‖
Mirarea mea faţă de acea revendicare de restituire a proprietăţii a fost provocată de
faptul că ea a fost formulată, de către Biserica Evanghelică, după 17 ani de la schimbarea
regimului politic. De ce, oare, atât de târziu ? De asemeni, m-a mirat foarte mult faptul că,
depăşindu-şi atribuţiile şi chiar menirea constituţională (de asigurare a celor mai bune condiţii
de gestionare, conservare şi securitate a patrimoniului cultural), însuşi preşedintele C.J. se

p XXIV
implicase de partea Consistoriului, în susţinerea „justei cauze a restituirii‖ bunului cerut de
acesta.
M-am deplasat personal la Bucureşti şi am cerut explicaţii de la Comisia Naţională de
Retrocedare a Bunurilor Imobiliare (confiscate abuziv de regimul comunist.). Cele aflate m-
au consternat : edificiul fusese vândut, cu acte în regulă, de către proprietar – acelaşi care îl
revendica acum – în anul 1942 ! Aceasta este, deci, faţa hidoasă a zisei democraţii româneşti,
grav maculată şi compromisă de procesul istoric - inalienabil oricărei perioade similare şi
oricărei societăţi din lume - de acumulare primitivă (sălbatică) a capitalului, prin absolut orice
mijloace „de pradă‖.
Principiul „regulator‖ al acestor campanii de înavuţire spectaculoasă (s-au făcut, în
România, în numai două decenii, averi uriaşe, care în alte timpuri istorice, se puteau agonisi
doar în timpul mai multor generaţii şi, cel mai adeseori, cu multă trudă) este următorul :
„fiecare apucă ce poate, prin orice mijloace şi fără nici un scrupul‖.
Dacă până şi Biserica Evanghelică, arbitrul absolut al moralităţii, în Transilvania,
sute de ani, s-a putut preta la asemenea procedee ilegale şi imorale, mi-am spus, atunci totul
este pierdut! Dacă după morală, dispare şi credinţa, ce mai putem spera de la viitor?
La scurt timp după aceasta, Muzeul Brukenthal, prin directorul său, prof. univ. Sabin
Luca, ne-a cerut, în vederea restituirii Bisericii Evanghelice (care a primit retrocedat Palatul
Brukenthal, cu toate valorile de inventar prezente în gestiunea acestuia, prin decizia
ministrului Culturii, Adrian Iorgulescu), a 1000 de obiecte de artă populară săsească,
transferate în gestiunea instituţiei noastre, prin acordul de separare a bunurilor de patrimoniu,
semnat între cele două muzee sibiene în luna martie, 1990.
Fireşte că am solicitat celui ce reclama acele bunuri ca fiind în proprietatea lor
înaintea actului de naţionalizare, din anul 1948, actele juridice doveditoare ale ex-proprietăţii
lor. Mi s-au trimis, în lunile care au urmat, „Testamentul‖ baronului Brukenthal, din anul
1803, apoi, Codicilul la acel testament, semnat de nepotul lui Brukenthal, datând din 1864.
Nici unul dintre acestea nu dovedeau că acele obiecte au aparţinut, vreodată, baronului sau
Bisericii Evanghelice, motiv pentru care am respins cererea, ca nefondată, juridic.
În această situaţi, pentru a dezamorsa conflictul şi starea de încordare maximă, am
propus o întâlnire, la sediul rezidenţial al Episcopului Klein, cu participarea tuturor factorilor
implicaţi. După ce am explicat celor prezenţi (spre surpriza mea, a venit şi preşedintele
Bottesch !), de ce nu pot semna actele oficiale privind restituirea acelor obiecte, în vederea
depunerii în instanţă a dosarului, spre aprobare câtă vreme nu se poate demonstra, cu
documente juridice originale apartenenţa acelor obiecte, odinioară, instituţiei care le
revendică acum, le-am făcut o propunere, pe cât de onestă, pe atât de avantajoasă pentru
ambele „părţi‖ : Muzeul Astra să restituie, spre administrare Muzeului Brukenthal toată
colecţia „de etnografie săsească‖ ( care cuprinde peste 8000 de obiecte, fireşte , cu clădirea
restaurată prin eforturile noastre (15 ani a stat abandonată şi închisă, până ce am preluat-o noi
şi am restaurat-o!), iar Consiliul Judeţean, forul nostru tutelar – obligat prin lege să ne asigure
un sediu corespunzător patrimoniului deţinut de Muzeul Civilizaţiei Transilvane Astra – să ne
restituie sediul istoric al instituţiei noastre.
Reacţiile celor prezenţi au fost diametral opuse : Episcopul Klein, entuziasmat, s-a
ridicat de pe scaun şi a venit spre mine să mă cuprindă, cu efuziune, în timp ce dl. Bottesch a
reacţionat potrivnic, vizibil surprins de oferta mea generoasă, neaşteptată, declarând că
„dânsul nu are nici un mandat oficial să aprobe nici un fel de schimburi de patrimoniu‖!
Faţă de reacţia sa într-u totul previzibilă, i-am declarat, la plecare, că aştept răspunsul
în zilele următoare, după ce va obţine mandatul din partea celui (celor) de la care îl aşteaptă.
Răspunsul său nu a venit nici până astăzi !
Exasperat de „cerbicia‖ mea (mai corect, de principialitatea mea şi de obsesia
respectării, cu sfinţenie, a legalităţii), am fost chemat „la raport‖, de către preşedintele

p XXV
Consiliului Judeţean. În loc să mă felicite pentru intransigenţa cu care apăr integritatea
patrimoniului instituţiei, pe care o conduceam cu mandat de la onoratul consiliu, domnia sa
mi-a atras atenţia, scurt şi explicit, într-un mod care nu lăsa loc la nici o altă interpretare că :
„dacă nu doriţi să colaboraţi cu noi, în condiţii de bună înțelegere, atunci colaborarea noastră
se va sfârşi‖(în traducere : „dacă nu execuţi dispoziţiile noastre, oricare ar fi acestea, te vom
da afară‖!.
Am reflectat, privindu-l surprins de francheţea cu care îşi dicta condiţiile
„colaborării‖, că nici dânsul nu stă mai bine decât superiorul său la capitolul cunoaşterii
Constituţiei, care, la articolul 54, aliniatul 2, prevede că : „Cetăţenii cărora le sunt
încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a
obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege‖. Desigur că acel
jurământ, dacă a fost depus de domnul Bottesch, a fost uitat de mult, în locul său, codul de
procedură adoptat fiind „domnia bunului plac, în interesul propriu şi al propriei camarile‖.
I-am răspuns, de o manieră categorică, calm dar ferm, că atâta timp cât mai ocup acea
funcţie, nu voi încălca nici o lege şi cu atât mai puţin Constituţia, iar cât priveşte ameninţarea
cu demiterea, abia dacă voi încălca legile ţării şi ale domeniului nostru de activitate, mă voi
simţi ameninţat cu demisia, performanţele obţinute, pe toate planurile de activitate, fiind cea
mai bună dovadă că îmi îndeplinesc, cu competenţă şi profesionalism, cu abnegaţie şi
devoţiune, îndatoririle de serviciu. Or, demiterea în circumstanțele date, ar fi un grav abuz de
drept şi un gest de o imoralitate definitiv compromiţătoare pentru cel care ar semna o
asemenea decizie.
A urmat o perioadă de câteva luni, despre care îmi amintesc ca fiind cea mai „Urâtă‖
etapă din întreaga mea activitate de director şi manager, constând din adoptarea unei noi
tactici de persecuţie, de intimidare şi de compromitere a mea în faţa propriilor colegi din
Consiliul de Administraţie, al cărui preşedinte eram. Cei doi reprezentanţi ai Consiliului
Judeţean, numiţi în cadrul C.A-ului muzeului, dl. consilier arh. Paul Niedermeier şi jurista
Consiliului Judeţean, Cristina Linde, au trecut la „represalii‖ fără nici o jenă şi nici un
menajament, criticând fără nici un tremei întreaga activitate managerială a subsemnatului,
inclusiv realizările în plan ştiinţific şi cultural, blocând dezbaterile pentru avizarea Statului de
Funcţiuni şi a Organigramei pe anul 2009, acuzându-mă de intenția de reducere cu 10% a
personalului muzeului, total nefondată (după ce m-au eliminat pe mine, l-au redus ei cu 25%
!!!), decizând ei, abuziv, asupra începerii şi încheierii şedinţelor de C.A.,etc.,etc.
Fireşte că am reacţionat dur faţă de un asemenea comportament persecutiv şi imoral,
depunând, în mai multe situaţii, d-lui preşedinte Bottesch, informări, extrem de documentate,
referitoare la toate cele întâmplate în şedinţele de C.A., deşi eram perfect conştient că totul
este din dispoziţia personală a celui la care reclamam acea stare deplorabilă de lucruri.
În final, reacţia d-lui Bottesch a fost să-mi propună să fiu de acord să mă pensionez,
situaţie în care îmi promitea să organizeze o festivitate, să-mi dea o „diplomă de
recunoştinţă‖ pentru cei peste 45 ani de „serviciu devotat‖,şi câte şi mai câte.
I-am respins oferta, spunându-i că potrivit statutului meu „de bază‖, cel de cercetător
ştiinţific‖ (menţionat şi în „contractul de management‖), „pot presta în continuare, conform
„legii privind activitatea de cercetare ştiinţifică‖, până la vârsta de 70 ani. Iar rezultatele mele
în acest domeniu mă recomandă să continui această activitate, după încheierea legală a
contractului meu managerial.‖. „Aceasta este opinia d-voastră, nu şi a mea‖, mi-a răspuns
şeful meu, pe un ton categoric, după care a adăugat : „şi în sensul acesta, dacă nu vă
răzgândiţi, veţi primi răspunsul nostru, conform legii‖.
Răspunsul d-lui preşedinte a venit pe data de 15 mai 2009, printr-o corespondenţă
trimisă pe fax şi semnată şi de secretarul C.J., prin care mi se ordona să predau prerogativele
funcţiei mele, „înlocuitorului‖, întrucât, cu data de 16 mai (a doua zi), îmi încetează
contractul de management.

p XXVI
Domnul secretar al consiliului adăugase în textul adresei atenţionarea că, în cazul în
care voi mai semna vreun document oficial, de a doua zi începând, acest gest va cădea sub
incidenţa Codului penal.(Câtă grijă îmi poartă dl. Iordan, mi-am zis! Oare la fel va proceda şi
cu atât de doritul „înlocuitor‖al meu ?)
I-am răspuns d-lui preşedinte Bottesch, după ce m-am consultat cu jurista instituţiei,
că funcţia de „înlocuitor‖ nu există specificată în „Regulamentul de Organizare şi
Funcţionare‖ al instituţiei, aprobat chiar de Consiliul Judeţean şi că, întrucât nu am beneficiat
de prevederile exprese ale legii ( O.U.G. 189 /2008) privitoare la evaluarea finală, la sfârşit
de mandat, a întregii mele activităţi şi la acordarea notei pentru performanţele obţinute,
contractul meu nu poate fi considerat „expirat‖, legal.
Mai mult, întrucât am suferit un accident („nenorocirile nu vin niciodată singure‖) şi
mi-am fracturat o vertebră a coloanei – dovedită prin computer-tomografiere, ca să nu fie nici
o îndoială - voi preda, temporar, atribuţiile funcţiei mele, locţiitorului meu, director general
adjunct, conform prevederilor R.O.F., pe perioada concediului meu de boală.
Ceea ce a urmat demonstrează, fără echivoc, modul dictatorial de administrare a
managementului de personal de către administraţia de stat din România (căci cea sibiană nu
face nici o excepţie, din acest punct de vedere), în total dispreţ faţă de lege, faţă de drepturile
personalului, prin încălcarea dispreţuitoare a Constituţiei şi, ceea ce este cel mai grav, prin
sfidarea celui mai sfânt şi inalienabil drept al unui cetăţean (ÎNTÂMPLĂTOR, UNUL CU
MERITE DEOSEBITE, RECUNOSCUTE PE PLAN EUROPEAN ŞI CU O
CONTRIBUŢIE REMARCABILĂ LA CREAREA UNEI INSTITUŢII DE CULTURĂ,
APRECIATĂ CA UNA DE EXCELENŢĂ INTERNAŢIONALĂ), dintr-un „stat de drept‖ (
şi nu dintr-un „stat de drepţi‖), dreptul la Demnitate.
Că dreptatea era de partea mea şi invocatul drept trebuia respectat ca un drept
primordial într-o societate democratică, avea să o demonstreze apariţia, după adoptarea
Tratatului de la Lisabona al Uniunii Europene, din 2010, a „Cartei Drepturilor Fundamentale
a Uniunii Europene‖, al cărei prim articol este declarat „dreptul la demnitate‖.(Or fi citind
acea „Cartă‖, între timp, şi d-nii. Bottesch şi Iordan şi or fi înţeles-o ?)
Străini complet de cunoaşterea şi aplicarea acestor principii, inexorabile pentru buna
funcţionare a unui stat de drept, constând din drepturile imprescriptibile ale fiecărui cetăţean,
dar şi din obligaţia imperativă a respectării Constituţiei şi legilor ţării de către toate
autorităţile Statului, conducerea Consiliului Judeţean Sibiu a recurs la o adevărată
demonstraţie de forţă şi abuz de drept pentru a îndepărta pe cel considerat, de o ţară întreagă
(la ce mi-ar mai folosi modestia excesivă, în condiţiile actuale?) ca un „excelent manager
cultural‖, care, prin concepţia originală şi managementul performant (apreciat chiar de
consilierii judeţeni ca fiind „unul de excepţie‖), a reuşit să califice Muzeul Astra în fruntea
ierarhiei oficiale a muzeologiei europene (în ziua de 9 mai, 2009, Forul European al
Muzeelor ne-a decernat, la Bursa, în Turcia, una dintre „Diplomele de Excelenţă‖ pentru
performanţele deosebite obţinute în anul 2008, iar peste numai doi ani, o publicaţie
prestigioasă, apărută la Paris, integra instituţia noastră printre „cele mai frumoase o sută de
muzee din Europa‖! Aceasta era o premieră absolută pentru muzeografia românească!
Scenariul elaborat de un adevărat maestru al manipulării, arată la ce mascaradă de
democraţie se pot preta demnitarii aleşi de noi, în numele pretinsei democraţii instalate în
1990, pentru a-şi atinge obiectivele, satisface interesele şi încălcând samavolnic, culmea
tupeului, în numele Democraţiei, cele mai elementare drepturi ale omului, cel de asigurarea a
continuităţii unei activităţi ştiinţifice şi creativ-cultural de excepţie (căci demiterea din
calitatea managerială s-a făcut încă din acea zi de 16 mai 2009 iar din cea ştiinţifică, după
revenirea din concediul de boală. Când m-am prezentat la serviciu, mi s-a comunicat, verbal,
că „drepturile dvs. de muncă, în această instituţie, au încetat definitiv‖, odată cu expirarea
duratei pentru carte aţi avut încheiat contractul de management‖ . Când am cerut decizia prin

p XXVII
care s-a putut adopta o asemenea aberaţie, împotriva prevederii exprese din textul Ordonanţei
de Urgenţă a Guvernului, nr.189 din 2008 (conform căreia, foştii manageri, la expirarea
mandatului, pot să ocupe funcţia de execuţie pe care au avut-o în cadrul instituţiei înaintea
promovării lor ca manageri), directorul interimar, numit abuziv într-o funcţie care nu era
vacantată (fapt de o ilegalitate ultragiantă), mi-a răspuns că „nu s-a emis nici o decizie, dar
aceasta este dispoziţia primită de la conducerea Consiliului Judeţean, pe care eu nu am cum
să o încalc!
I-am cerut, atunci, să-şi motiveze atitudinea, ca director interimar al instituţiei, în
temeiul articolului 16,aliniat 2, din Constituţie, care declară că : „Nimeni nu este mai presus
de lege‖. Mi-a răspuns, imberb, că el nu face decât să execute o dispoziţie a forului superior
şi că din moment ce aceasta a fost dată în aceşti termeni, ea nu poate fi decât legală, iar el,
neavând pregătire juridică, nu are cum să o contrazică. Perfectă logică şi morală de subaltern
„disciplinat‖! De asemenea subalterni au nevoie cei ce s-au înstăpânit peste ţară, în aceşti 20
de ani : de persoane mediocru pregătite profesional, cu calităţi manageriale zero, cu o
subordonare totală, de o obedienţă umilitoare, capabili însă, să distrugă, în doar câţiva ani ,
tot ce au clădit predecesorii lor, în zeci de ani.(Prin deciziile luate, din primul moment al
înscăunării, începând cu nemaiconvocarea Consiliului Ştiinţific – devenit, după apariţia Legii
269 din iulie 2009, Consiliu de Specialitate, acesta şi-a demonstrat nu numai incompetenţa
managerială, ci mai ales incultura profesională şi imoralitatea notorie, confirmând întru totul
criteriile după care a fost numit pe funcţia de o totală incompatibilitate : asemenea persoane,
incapabile şi imorale sunt cel mai uşor de subordonat şi condus!)
Aceasta este o altă faţetă a „democraţiei noastre originale‖, construită după chipul şi
înfăţişarea celor ce ne conduc, imoralitatea şi ilegalitatea sa profundă constând, în principal,
în încălcarea samavolnică a drepturilor cele mai elementare ale omului, (la muncă, la respect
faţă de performanţele obţinute în profesiune, la aplicarea nediscriminativă a legislaţiei muncii
, la demnitate), dublată de selecţia „extrem de riguroasă‖ şi promovarea, fără nici un scrupul,
a mediocrităţii şi incompetenţei profesionale şi manageriale!
Procedurile demiterii mele reale au fost ceva mai complicate faţă de cum au
premeditat „jupânii‖ din conducerea consiliului. Mai întâi, au încercat să mă demită „legal‖,
promovând un proiect de Hotărâre a C.J., care, însă, a căzut la vot. Faţă de rezultatul surpriză
(au „defectat‖ la vot mai mulţi colegi de partid, incapabili să creadă că însuşi preşedintele
organizaţiei judeţene, Ion Ariton, a dat dispoziţia să se voteze acel proiect de hotărâre),
secretarul C.J. a anunţat că proiectul respins va fi supus la vot, din nou, în şedinţa ordinară
din luna următoare.
Acest lucru nu s-a mai întâmplat întrucât, sub presiunea preşedintelui C.J. şi pe baza
dezinformării produse de acesta (cum că „la Muzeul Astra, s-a ajuns în situaţia imposibilităţii
asigurării funcţionării legale a instituţiei, întrucât managerului anterior i-a expirat contractul,
iar până la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea postului, se impune numirea unui
director interimar, în şedinţa de astăzi‖), plenul consiliului a votat,unanim, numirea unui
director interimar, a lui Valer Olaru. Această hotărâre era din start ilegală, deoarece, mai
întâi, trebuia soluţionată, legal, eliberarea postului deţinut de managerul general titular, aflat
în concediu medical.
Ceea ce omisese, intenţionat, cu rea credinţă şi încălcând legea, preşedintele C.J., era
faptul că, potrivit R.O.F.-ului existent, preluarea conducerii muzeului, în condiţiile speciale
din acel moment, de locţiitorul meu, era perfect legală şi, ca atare, nu era necesară numirea
unui director interimar. Faptul că nimeni nu a sesizat ilegalitatea propusă şi adoptată cu
unanimitate de voturi, nici măcar preşedintele Comisiei juridice (persoană care execută,
orbeşte, în calitatea sa de membru al F.D.G.R., dispoziţiile superiorului său), ne ajută să
înţelegem, mai bine, modul „democratic‖ în care funcţionează aceste consilii, ai căror
membrii sunt mai preocupaţi de beneficiile personale, dobândite drept răsplată pentru „buna

p XXVIII
lor colaborare‖ (a se citi supunere necondiţionată) sau de propriile afaceri (adeseori în situaţii
transparente de „conflict de interese‖, faţă de care nimeni din conducere, bineînţeles, că nu
are nimic de obiectat) decât de cunoaşterea şi respectarea legii.
Prin hotărârea adoptată, se ajunsese la promovarea a două ilegalităţi : managerul
general, căruia i s-a refuzat evaluarea finală, la încheierea perioadei contractate, era
considerat demis ilegal, iar directorul interimar fusese numit, la rândul său ilegal!
Dar acestea nu erau să rămână singurele ilegalităţi, căci odată porniţi pe această cale,
sarabanda ilegalităţilor avea să se producă în cascadă, evident, fără să mai deranjeze pe
nimeni din Consiliul Judeţean, cu atât mai mult cu cât juristul „eminent‖ al consiliului
dăduse, şi până atunci şi continua să dea în continuare, asigurări că „totul era legal‖.Doar din
acest motiv fusese transferat, tactic, de la Primăria Sibiului, la Consiliul Judeţean, exact după
alegerea lui Bottesch preşedinte, ca să „regleze‖,după dispoziţiile şefilor, aspectul de aparentă
legalitate al tuturor hotărârilor adoptate după interesul şi bunul plac al conducerii
Apariţia Legii de aprobare cu modificări a O.U.G. 189, la 14 iunie (Legea 269/2009),
prin care autorităţile tutelare erau obligate, în termen de 90 zile de la publicarea sa, să încheie
un nou contract cu managerii care avuseseră contracte încheiate pe baza O.U.G. 189, i-a lăsat
complet indiferenţi pe cei ce trebuiau să o aplice (situaţie eclatantă şi revoltătoare pentru
conduita unei autorităţi de stat, dintr-o ţară pretins democratică, constând din sfidarea
obligaţiei de aplicare a noilor prevederi legale, ştiut fiind că dispreţul faţă de lege nu poate
duce decât la anarhie şi la destabilizarea socială a ţării.
In momentul aflării înaintării acţiunii mele în instanţă, împotriva destituirii prin abuz
de drept şi ca urmare a refuzului dreptului meu legal de a mi se face evaluarea finală a
rezultatelor obţinute pe toată perioada mandatului meu de manager, au preferat, numai ca să
tergiverseze procesul, să conteste articolul cu pricina din Legea 269 pe motiv de „excepţie de
neconstituţionalitate‖.
Curtea Constituţională mi-a dat câştig de cauză, prin Decizia emisă la data de 30
noiembrie 2010, respingând acţiunea înaintată de C.J. Sibiu, bazată pe verdictul stabilit de
„reputatul‖ profesor universitar, specialist în drept administrativ, Iordan Nicola (contestat de
mine în mai multe şedinţe de plen ale consiliului dar apărat cu o vehemenţă şi o retorică
avocăţească jenantă de „eminentul jurist‖
Nici după primirea Deciziei Curţii Constituţionale, poziţia conducerii C.J. nu s-a
modificat, aceasta declarând că aşteaptă sentinţa instanţei de fond. Tribunalul din Sibiu s-a
pronunţat, la rândul său, ţinând seama şi de Decizia Curții Constituţionale, tot în favoarea
mea, dar Consiliul a făcut recurs, care se va judeca abia în acest an (la aproape trei ani de la
trimiterea acestui caz de grav abuz de putere în faţa instanţei). Halal democraţie românească,
halal administraţie locală, halal politicieni aleşi dintre minoritarii saşi, pe considerentul că
„ăştia nu fură şi sunt mai cinstiţi ca românii‖!
Dar lucrurile nu s-au oprit aici. După doi ani şi şase luni de la demiterea mea şi după
ce termenul de valabilitate şi legalitate al mandatului de director general interimar expirase de
doi ani şi două luni (căci Legea 269 din 14 iulie 2009 limitase durata unui directorat
interimar, la instituţiile de cultură, la „maximum 120 zile calendaristice‖, ceea ce corespunde
datei de 16 septembrie 2009), Consiliul Judeţean dispune organizarea concursului pentru
postul de manager general la Complexul Naţional Muzeal „Astra‖la data de 10 iulie 2011 ! In
condiţiile în care lipsea temeiul legal pentru organizarea concursului iar deciziile instanţelor
de justiţie prevedeau obligaţia autorităţii administrative de a mă angaja, desigur cu data
desfacerii ilegale a contractului de muncă, pe 16 mai 2009 şi evaluării finale , cu semnarea
unui nou contract
Din datele calendaristice de mai sus, rezultă o situaţie extrem de gravă ce cade sub
incidența Codului Penal ! După expirarea celor 120 zile calendaristice ale mandatului
interimar, succesorul meu („nomina odiosa‖) trebuia să-şi depună mandatul iar conducerea

p XXIX
consiliului trebuia să-i pună în vedere, cu aceeaşi stare aprehensivă cu care m-a atenţionat pe
mine la data de 15 mai 2009, că semnarea oricăror decizii, contracte, situaţii de plată, lucrări
de investiţii, achiziţii sau reconstrucţii,etc. sunt nule de drept iar semnatarul, pasibil de o
condamnare penală!
Asupra acestei previzibile situaţii, am atras atenţia conducerii C.J. şi am purtat în mai
multe rânduri controverse foarte „animate‖ cu secretarul consiliului, pornind de la refuzul
obstinat al acestuia (tolerat „surprinzător‖ de preşedintele său!) de a nu supune dezbaterii în,
plenul ședințelor de consiliu, a actelor normative modificate de Guvern sau de Parlament
(PRIN VOTAREA ORDONAŢELOR DE GUVERN, ADESEORI CU MODIFICĂRI
IMPORTANTE!), ceea ce ar fi trebuit să conducă, imediat, la adaptarea conţinutului
Hotărârilor Consiliului, pentru conformarea acestora cu noua formă a textelor legislative
(cum au fost şi cazurile cu Articolul II din Legea 269- care obliga „autoritatea‖ să semneze,
în termen de 90 de zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial, un nou contract cu
managerii care încheiaseră ultimul contract pe baza O.U.G.189, sau cum era şi această
situaţie a limitării duratei mandatului unui director interimar doar la 120 zile calendaristice,
maximum, interval în care aceeaşi „autoritate‖ era obligată să organizeze un nou concurs de
proiecte manageriale! Desigur, aceasta numai în condiţii legale, ceea ce presupunea
soluţionarea legală a încetării contractului precedentului manager !!
Potrivit crezului meu nestrămutat că în cele din urmă justiția română îşi va face
datoria şi va dispune intrarea în legalitate în acest caz de grav abuz de drept, am acţionat, din
nou, în instanţă Consiliul Judeţean şi aştept cu încredere desfăşurarea procesului
Ca încheiere a acestui adevărat „jurnal de front‖, am lăsat la urmă cele două noi
conflicte cu administraţiile locale(cărora li s-a alăturat, şi reprezentatul Guvernului în
teritoriu, Prefectura Sibiului), constând din combaterea energică, în calitatea mea de consilier
judeţean, a celor două proiecte investiţionale, primul, promovat de magnatul Sibiului, Ilie
Carabulea (constând din construirea, în proximitatea imediată a muzeului din Dumbravă, a
unui cvartal de blocuri cu 3000 de apartamente, având un regim de înălţime de P+24, prin
care ecrana complet perspectiva superbă, din muzeu, asupra masivului Cibinului, ceea ce
contravenea, evident, Convenţiei Internaţionale de la Florenţa, din anul 2000, adoptată printr-
o lege specială de Parlamentul României, în anul 2002 !), cel de al doilea, promovat, în mod
făţiş ilegal, de omul de afaceri şi sponsorul cel mai generos al P.D.L. Sibiu, consilierul
judeţean Dumitru Domnaru (constând din construirea abuzivă, fără avizele legale, în incinta
Muzeului în aer liber, lipit de Hanul din Tulgheş – monument de arhitectură vernaculară
datând de la începutul secolului XX, unicat în România - a unui restaurant modern, cu terasă,
cu termopane etc.).!!
În ambele situaţii, am luat atitudine vehementă, atât în timpul dezbaterilor din cadrul
ședințelor de consiliu, cât şi în presă, dar nu am putut învinge caracatiţa de interese
transpartinice, care, asemeni numeroaselor situaţii din toată ţara, sufocă România. Singurul
„beneficiu‖ dobândit prin opoziţia mea principială şi legalistă a fost acela de a fi reuşit
performanţa să-i unesc pe toţi adversarii mei, din toate partidele, inclusiv din propriul partid,
întru susţinerea univocă a proiectului destituirii mele, atât din partid, cât şi din Consiliul
Judeţean.
Nu înainte, însă, de a mai reuşi o demonstraţie eclatantă despre corupţia generalizată
în cadrul organismului care m-a ostracizat (deoarece nu mai suporta dezvăluirile mele, de
fiecare dată extrem de documentate, despre „cooperativa‖ din sânul consiliului şi protejarea
intereselor de afaceri, în mod reciproc şi într-o complicitate de-a dreptul penală, uneori, aşa
cum a fost şi în cazul „afacerii Aeroportul‖!
„Afacerea Aeroportul‖ a fost ultimul front deschis de mine în timpul bătăliilor duse în
interiorul Consiliului Judeţean Sibiu şi ea avea să fie şi „cântecul de lebădă‖ al carierei mele

p XXX
politice începută în decembrie 1989, împotriva dictaturii comuniste şi continuată după anul
2000, pentru instalarea Democraţiei în România.
Pentru că întreaga poveste, una dintre cele mai tulburătoare despre mega–afacerile
făcute pe banii publici de administraţiile publice locale, după anul 2000 (a fost nevoie de un
deceniu pentru că „reţelele‖ locale, cu complicitatea unor experţi veniţi din străinătate, să-şi
perfecţioneze strategiile şi să-si rafineze metodele de instrumentare, odată cu consolidarea lor
la putere, de regulă, după cucerirea celui de al doilea mandat şi stabilirea „alianţelor politice
transpartinice‖) este extrem de stufoasă şi necesită un spaţiu mai amplu de expunere, am
hotărât că acest subiect, împreună cu altele de aceeaşi factură, să formeze substanţa celui din
urmă volum din trilogia „Războaiele mele‖, intitulat „Războiul meu împotriva Corupţiei‖.
Mă voi mulţumi la finele acestei prefeţe de volum, să precizez doar datele esenţiale ale
„afacerii‖, cu iz de poveste .
Pentru ca Sibiul, ales Capitala Culturală a Europei, în anul 2007, să beneficieze de un
aeroport cu o capacitate mărită de transport şi cu servicii moderne, primarul Sibiului şi
preşedintele Consiliului Judeţean au hotărât să realizeze, împreună, o investiţie deosebită,
majoritar din bugetele celor două consilii, preferând, din motive lesne de înţeles, să aducă
proiectul din Germania, să contracteze antreprenorul din Germania şi consultantul general
(manager de lucrări), așijderea, din Germania .
Pe parcursul execuţiei lucrărilor, au apărut tot felul de sesizări ale conducerii
aeroportului, despre o serie de nereguli şi defecţiuni, dar preşedintele M. Bottesch, ales şi în
fruntea unei comisii judeţene împuternicită să urmărească, atent, lucrările, ca şi cheltuielile, a
dat tuturor asigurări că defecţiunile se vor remedia şi, în final, Sibiul va avea un aeroport
„cum nu mai există altul în nici un judeţ din ţară‖!
Numai că evoluţia lucrurilor l-a contrazis pe d-l preşedinte şi defecţiunile s-au
înmulţit, constructorii neputând să le remedieze până la recepţia finală. Recepţiile parţiale, pe
cele două tronsoane de lucrări, au evidenţiat carenţe de fond, de proiectare în primul rând, pe
care constructorii nu aveau cum să le remedieze. Când toţi specialiştii Aeroportului, în frunte
cu comandantul, au refuzat să semneze procesele verbale de recepţie, d-l preşedinte Bottesch,
scandalizat de „fronda‖ subalternilor săi, i-a eliminat definitiv din aceste comisii.
Sesizând dimensiunile eşecului de proporţii ale acestei investiţii din emisiunile
televiziunilor locale şi din avalanşa articolelor de presă, am hotărât să realizez, personal, o
documentare temeinică pe şantier, scop în care, la începutul lunii aprilie 2009, într-o zi cu
ploi torenţiale (ştiam că una dintre cele mai mari nenorociri era faptul că nefiind realizate
nişte drenaje de profunzime, care să conducă apele pluviale să străbată stratul de câţiva metri
de argilă compactă pentru drenarea terenului) m-am deplasat pe şantierul de la aeroport şi ,
timp de o zi, asistat de specialiștii regiei, m-am documentat extrem de temeinic asupra
întregii situaţii. După care, i-am înaintat preşedintelui Bottesch un referat prin care îi
solicitam, în baza prerogativelor constituţionale şi legale, să supună, în proxima şedinţă de
plen a consiliului, analiza complexă şi detaliată atât asupra defecţiunilor grave de pe acest
şantier, cât şi asupra costurilor lucrărilor executate (achitate sau neachitate) şi asupra
obiectivelor contractate şi nemaiexecutate (Ex. Rezervorul de carburanţi).
In modul specific, al evitării dezbaterii oricărei situaţii inconvenabile, încălcând în
mod nepermis şi sfidător prevederile legii proprii de organizare şi funcţionare a consiliilor
locale ale administraţiei de Stat, şi ceea ce este şi mai grav, înseşi prevederile constituţionale
(Articolul 31,al 2 din Constituţie prevede, în mod expres, că : „Autorităţile publice, potrivit
competenţelor ce le revin , sunt obligate să asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra
treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal‖,preşedintele Bottesch a refuzat
să introducă pe ordinea de zi a şedinţelor din lunile aprilie şi mai , a tematicii solicitate de
mine, preferând să intensifice tratativele cu conducerea Partidului Democrat (respectiv cu Dl.
Ion Ariton, preşedintele organizaţiei judeţene) pentru „soluţionarea problemei‖, aşa cum o

p XXXI
vedeau cei doi : excluderea consilierului Bucur din Consiliul Judeţean, prin „retragerea
sprijinului politic‖.Cu această decizie politică au rezolvat şi „problema Aeroportului‖ :
nimeni nu a mai ridicat această chestiune, nici înaintea efectuării recepţiei finale (cu tot
dezastrul constatat de toate comisiile de recepţie!) şi nici după aceea, singura preocupare a
conducerii C.J., după prăbuşirea capătului pistei de aterizare a avioanelor şi a Rambleului
(constatat ulterior că a fost, şi acesta, prost proiectat şi deficient realizat!) fiind aceea
referitoare la cum să se facă „remedierile mai repede şi cu costuri cât mai mici.
Despre o anchetă internă privitoare la culpele şi vinovăţiile proprii ale celor care
aveau însărcinarea să urmărească execuţia şi calitatea lucrărilor, ca şi să uzeze de prevederile
exprese ale legislaţiei în construcţii (care prevede posibilitatea, în cazul unor execuţii
defectuoase, ca beneficiarul să solicite unui alt antreprenor să execute remedierile pe care
constructorul contractat nu este capabil să le facă) şi în funcţie de vinovăţiile constatate, să-i
tragă la răspundere şi să la impute valoarea pagubei comise, nici că s-a pomenit!.
În perspectiva stabilirii unor vinovăţii şi suportării pagubelor, cei patru asociaţi, care
s-au avut până atunci „ca fraţii‖, s-au dat reciproc în judecată . Cei doi comanditari ai lucrării,
auto – absolviţi de orice vinovăţie, au hotărât, de la ei putere, să comande alte proiecte (că
primele nu au fost bune) şi să contracteze alte împrumuturi bancare, plătibile tot de noi,
contribuabilii la bugetele două consilii. Şi dacă nu vom dovedi-o noi, atunci copiii noştri n-au
altceva de făcut decât să achite, ei, datoriile excelenţilor noştri administratori .
Faţă de această stare inadmisibilă de oportunism şi iresponsabilitate, de neasumare a
răspunderii pentru propriile neglijenţe, superficialităţi sau – dacă se va dovedi de către
instanţele de anchetă penală – fapta de corupție, subsemnatul am depus „Plângeri‖ la D.N.A.,
mai întâi la Serviciul Teritorial Alba Iulia, şi constatând indisponibilitatea acestora de a face
o cercetare temeinică şi profesionistă, ulterior, şi la D.N.A. – Bucureşti. Acum aştept
rezoluţia finală a organelor de anchetă penală, nu cu cele mai mari speranţe, având în vedere
anvergura politică a făptaşilor şi caracterul debil al Democraţiei din România.
Celor miraţi sau intrigaţi de beligeranţa şi insurgenţa acţiunilor mele, de peste 20 de
ani şi care nu încetează să mă avertizeze, pentru a mă demobiliza („te pui tu cu sistemul,
omule, ăştia te vr distruge sau te vor aduce în săpă de lemn!‖)ori să mă interogheze de
maniera: „crezi că poţi face, de unul singur, ceva important împotriva puternicilor zilei, nu
vezi că nu te urmează nimeni?‖, le răspund că dintre toate alternativele posibile, am ales-o pe
singura care îmi asigură o poziţie verticala, fizică şi morală, şi îmi asigură calitatea cea mai
întremătoare în faţa concitadinilor mei, a prietenilor şi a familiei mele : cea a demnităţii
publice !
Personal, nu puteam accepta o altă existenţă după toată mizeria şi umilinţa înghițite,
timp de zeci de ani, alături de milioanele de români, îngenunchiați de dictatura comunistă.
Şi chiar dacă nu voi putea schimba mare lucru în desfăşurarea treburilor de interes
public, am conştiinţa împăcată că am făcut ceea ce eram dator şi puteam să fac! Subscriu, de
fapt, prin acest crez al vieţii mele, la ceea ce mărturisea artistul american, Andy Warhol : „Se
spune că timpul schimbă lucrurile, dar de fapt această sarcină îţi revine ţie‖
Autorul

p XXXII
2
Prof. Univ. Dr. CORNELIU BUCUR:
„SUNT NOROCOS CĂ AM AVUT ÎN VIATĂ UN IDEAL
Şl DUMNEZEU M-A AJUTAT SĂ-L ÎNDEPLINESC"

Curriculum vitae

Data şi locul naşterii: 25 aprilie 1942, Mediaş


Studii: Facultatea de Istorie - Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai", Cluj, 1965
Activitate profesională:
încadrat la absolvenţa universitară ca supraveghetor la Muzeul Brukenthal, Secţia de artă
populară, 1965
Promovat, la excepţional, muzeograf şi muzeograf principal, între anii 1966-1969
Promovat şef secţie în 1 august 1969, cu preluarea conducerii Muzeului Tehnicii Populare
Numit în 6 februarie 1990 director şi în 1992 director general, prin Ordinele Ministrului
Culturii, la Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA"
Realizări - Ctitorii:
Dezvoltat muzeul în aer liber ca muzeu interdisciplinar, modern, de talie europeană, unul
dintre cele mai mari din Europa
Organizat şi edificat, prin investiţii, reamenajări şi modernizări, Laboratorul Zonal de
Conservare şi Restaurare cu cele două secţii (pentru monumente, în Dumbrava, şi pentru
patrimoniu mobil, în Piaţa Mică)
înfiinţat Cabinetul Memorial „Cornel Irimie"
Înfiinţat şi dotat la nivelul tehnicii de vârf (reţea de computere -7 şi abonament permanent
„Internet"), Centrul de Informare şi Documentare în Etnologie „Cornel Irimie"
Înfiinţat Studioul „ASTRA Film", dotat cu tehnică de vârf şi instalat în sediu propriu (prin
mansardarea monumentului istoric Piaţa Mică nr. 12)
Înfiinţat Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder" (unicul de profil din România)
Recuperat clădirea istorică a Muzeului ASTRA şi proiectat „Muzeul Civilizaţiei Transilvane"
(ca muzeu interdisciplinar şi interetnic) - o premieră europeană
Proiectat Muzeul de Artă Populară Săsească „Emil Sigerius"
Început elaborarea proiectului Muzeul Culturii şi Civilizaţiei
Tradiţionale a Rromilor (premieră naţională)
Înfiinţat „Galeriile de Artă Populară"
Înfiinţat „Academia Artelor Tradiţionale din România"
Înfiinţat „Asociaţia Creatorilor Populari din România"
Înfiinţat editura proprie „ASTRA MUSEUM"
Organizat „Asociaţia Muzeelor în Aer Liber din România" (1991)
Iniţiat „Târgul Creatorilor Populari din România" (1984) şi „Târgul copiilor meşteşugari din
România"(1993)
Iniţiat „Olimpiada Naţională a Meşteşugurilor Artistice Tradiţionale"
După un succes deosebit înregistrat prin participarea, în vara lui 1999, la „Smithsonian Folk
Life Festival" din Washington DC, în anul 2000, a lansat, ca o manifestare naţională de cea
mai amplă concepţie şi participare, „Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare din România"
Activitatea universitară:
Numit în 1971 asistent universitar la Facultatea de Litere, Istorie şi Drept din Sibiu
Numit cadru universitar (lector) la Facultatea de Istorie, Litere, Drept şi Etnologie în 1990
Numit, în anul 1992, conducător ştiinţific pentru doctoratul în etnologie la Universitatea din
Sibiu
Fondat în anul 1998 Secţia de sociologie-etnologie în cadrul Facultăţii de Ştiinţe, din cadrul
Universităţii „Lucian Blaga"

3
Titluri pe plan naţional şi internaţional
Secretar al Comisiei Muzeelor în Aer Liber din România
Membru al Asociaţiei Europene a Muzeelor în Aer Liber
Membru al Asociaţiei Etnologilor din Viena
Vicepreşedinte al Comitetului Naţional Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei al
Academiei Române - Divizia Istoria Tehnologiei
Membru al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor Membru al Comisiei Naţionale a
Monumentelor Istorice Membru în Asociaţia Internaţională a Muzeelor pentru
Agricultură (AIMA)
Membru fondator al MUSALP (Italia)
Membru în Consiliul Naţional al Muntelui
Membru al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor
Preşedinte al Comisiei pentru activitate muzeală (X) a Organizaţiei Mondiale pentru Folclor
şi Cultură Populară
Prim vicepreşedinte al Organizaţiei Internaţionale de Folclor Popular (IOV), Secţiunea pentru
România
Membru al Consiliului de conducere al Institutului Cultural Român
Funcţii politice:
Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean FSN şi CPUN (decembrie 1989-august 1990)
Consilier (independent) al Consiliului Judeţean Sibiu în alegerile locale din 1996, apoi ales
Preşedintele Comisiei pentru Cultură, Cercetare Ştiinţifică, învăţământ, Sănătate, Protecţie
Socială, Sport şi Turism, a Consiliului Judeţean
Ales senator PD la 3 noiembrie 1996 şi apoi vicepreşedinte al Comisiei pentru cultură, arte şi
mijloace de informare în masă a Senatului
Ales în 11 octombrie 1999 preşedinte al Comisiei de Anchetă instituită de Senatul României
pentru evaluarea activităţii Ministerului Culturii în perioada decembrie 1996-octombrie 1999
Demisionat din Partidul Democrat imediat după alegerile parlamentare din anul 2000, nefiind
angajat politic până în prezent.

Reporter: Faceţi ce faceţi şi reuşiţi, în răstimpuri, prin vehemenţa şi îndârjirea cu care vă


apăraţi ideile şi proiectele, să deveniţi un personaj incomod pentru mulţi dintre potentaţii
zilei. Este un fel de a fi, moştenit din fibra dv. biologică, sau o strategie prin care îi obligaţi
pe opozanţi să cedeze?
Corneliu Bucur: Răspunsul la această întrebare este multiplu. Prima variantă ar fi aceea a
condiţiei biologice şi, aş putea să vă răspund din acest punct de vedere prin cuvintele lui
Goga: „M-am născut cu pumnii strânşi!". În consecinţă, fiind născut în zodia taurului, am o
disponibilitate mai puternică de a-mi continua, la toate nivelele de demers şi de asediu,
susţinerea proiectelor mele. Întotdeauna când mă lansez într-un proiect mă asigur că acesta
este substanţial, este durabil şi răspunde unui orizont de aşteptare cu totul excepţional, la
nivel naţional şi internaţional. A doua condiţie în reuşita demersurilor mele este că Dumnezeu
s-a milostivit să mă aşeze, la vremea cuvenită, în dreptul unui proiect gigantic. Să
redimensionez, într-un discurs ştiinţific şi într-un discurs cultural, într-o epocă atât de
frământată şi cu efecte globalizante, portretul care defineşte identitatea poporului meu prin
patrimoniul etnografic şi în felul acesta să încerc să aşez într-o cheie antropologică modernă
identitatea etno-culturală a românilor într-o relaţie europeană, transeuropeană şi universală.
Cea mai modernă dimensiune a personalităţii nu mai este cea carteziană, „dubito ergo cogito,
cogito ergo sum". Noua dimensiune universală a personalităţii este „gândesc, proiectez,
acţionez, deci exist". Şi acţionezi în sensul de a încerca să-ţi aduci contribuţia la
transformarea lumii, la modernizarea lumii. Mai este, poate, vorba şi de o a treia componentă:
spirit managerial. Creierul omului are două funcţionalităţi disjuncte, rareori complementare.

4
O emisferă a creierului este programată pentru gândire, pentru conducere, şi a doua pentru
execuţie. Partea de execuţie revine managementului, partea de proiectare revine celui care
ştie încotro trebuie îndreptat ca profil, ca proiect de viitor. În ceea ce mă priveşte, am
descoperit cu bucurie, după ce am înţeles ce este managementul modern, că am cele două
calităţi în egală măsură. Performanţele noastre la ora actuală se datorează în egală măsură
unei disponibilităţi de a excela în cele două dimensiuni, dacă îmi iertaţi aparenta lipsă de
modestie.
Reporter: Ceea ce nimeni nu poate contesta, este că v-aţi dus proiectele până la capăt. Este
Complexul Muzeal ASTRA cel mai important dintre acestea? Se va vorbi, peste ani, despre
el, ca fiind creaţia de suflet a lui Corneliu Bucur?
Corneliu Bucur: Muzeul Astra este astăzi instituţia care a avut calitatea, în primul rând, de
a-şi reforma propriul proiect. Ceea ce s-a numit capacitate de reformă la scară naţională, ceea
ce trebuia să fie un comandament, în mod inalienabil, propriu fiecărei structuri guverna-
mentale, ministeriale, instituţionale, noi ne-am asumat. Am şi publicat un volum, „Cibinium
1990-2000", care este volumul proiectului şi modului de acoperire a obiectivelor din proiect
în cei 10 ani. Astăzi, după 15 ani, şi la împlinirea sorocului centenar, se poate confirma cu
certitudine că Muzeul, este instituţia cea mai împlinită la nivelul reciclării funcţiilor sale de
bază, că am avut îndrăzneala să atacăm în structură tematică abordarea unor probleme nu
numai de patrimoniu regional - Transilvania, nu numai de patrimoniu etnic - germanii sau,
mai nou, rromii, nu numai de patrimoniu naţional - civilizaţia tradiţională din România, ci şi
de patrimoniu internaţional - cultura şi civilizaţia popoarelor lumii. Ca structură tematică,
suntem cel mai bine reprezentat muzeu, pe plan regional, naţional şi universal, din punct de
vedere patrimonial şi programatic, dintre toate muzeele României, sub aspectul rezolvării
moderne, prin soluţii tehnice moderne, prin ceea ce am reuşit să facem: ultimele două touch-
screen-uri, înzestrarea studioului Astra Film cu o arhivă de 2800 de filme antropologice din
toată lumea ca urmare a Festivalului Internaţional de Film Antropologic, Centrul de
Documentare şi Informare care a reuşit să producă un CD-ROM de 750 Mb, bilingv şi
multimedia, premiat la Paris. Suntem în mod indiscutabil pe drumul cel bun al integrării
europene. Parametrii de organizare şi funcţionare a instituţiei noastre astăzi sunt parametri de
maximă eficienţă europeană şi performanţele noastre nu sunt cu nimic mai prejos ci,
dimpotrivă, egale sau chiar peste performanţele realizate de muzeele din străinătate. Sunt
unul dintre cei mai longevivi manageri din ţară, directori de muzee, şi la noi, în Sibiu, s-a
întâmplat o minune. Minune este însăşi supravieţuirea Muzeului, minune este săvârşirea
Muzeului în aer liber, dar cea mai mare minune este faptul că de destinul secular al acestui
muzeu s-au ocupat doar patru oameni. Ceea ce este unicat. în 1905 a fost Cornel Diaconovici,
programatorul muzeului, în 1940 a venit Vuia, care a inse-minat în Sibiu proiectul Muzeului
în aer liber, în 1956 a venit Cornel Irimie, care a recuperat patrimoniul Astrei, 1-a
redimensionat în Palatul Brukenthal şi a realizat proiectul Muzeului Tehnicii Populare din
Dumbrava Sibiului. în 1965 am venit eu, în 1970 mi s-a dat responsabilitatea coordonării
Muzeului în aer liber ca şef de secţie şi, din momentul acela (Cornel Irimie trecând pe postul
de director general la Muzeul Brukenthal) am avut calitatea de a conduce nemijlocit, 35 de
ani, destinele acestei instituţii. Nu am vanitatea, care mi se pare deşartă, să comensurez eu
care sunt meritele care ar putea să lege numele meu, într-o bună zi, de destinele acestei
instituţii. Bucuria mea este aceea că am aparţinut unei asemenea ştafete, o numeam
miraculoasă, dar hai s-o numim cu totul şi cu totul prestigioasă la nivelul culturii muzeale
româneşti.
Reporter: Aveţi în faţă o nouă provocare: Sibiu - Capitală Culturală Europeană în 2007.
Cum intenţionaţi să integraţi Muzeul în această acţiune de anvergură?
Corneliu Bucur: Eu nu urmăresc o integrare a muzeului. Din momentul constatării că
această aventură a spiritului şi acest proiect inimaginabil ca îndrăzneală nu e totuşi un vis

5
deşart, ci este o realitate, am avut un singur ideal: acela de a mă interfera în reproiectarea
conceptului iniţial, care se dorea un festival, un eveniment intramuros şi în care singura
vedetă erau zidurile istorice ale Sibiului şi instituţiile acestuia. Am considerat total simplistă o
asemenea viziune, am încercat să proiectez o viziune antropologică modernă asupra concep-
tului de Capitală Culturală Europeană. Am reuşit, cred, în cele din urmă, să redimensionez
structural identitatea unei capitale culturale europene - Sibiu 2007 - prin ceea ce eu am numit
„Triunghiul isoscel de aur". Cu alte cuvinte, revelarea unei structuri tripartite, care trebuie să
aibă o omogenitate şi o complementaritate funcţională. Şi am stabilit că prima dimensiune,
prima latură a triunghiului este cea a istoricităţii Sibiului, care dă satisfacţia revelării
întregului patrimoniu istoric. în dreptul acestei dimensiuni am stabilit că Muzeul Brukenthal
se poate ocupa, prin întregul său patrimoniu şi specialiştii săi, alături de cei în urbanistică şi
cei în monumente istorice, de această latură a Capitalei Culturale Europene. A doua este
modernitatea Sibiului. Un oraş care aspiră să devină Capitală Culturală în 2007 trebuie să
aibă valenţele unei producţii cultural-artistice şi ştiinţifice de excelenţă europeană modernă.
în dreptul acestei componente avem Festivalul Internaţional de Teatru, pus în operă de
Constantin Chiriac, avem Festivalul de Film Antropologic al lui Dumitru Budrala, avem
Festivalul de Jazz, deja şi el de reputaţie internaţională, avem Salonul Internaţional de Artă
Fotografică, avem manifestarea artiştilor din Uniunea Artiştilor Plastici etc. Credeţi că sunt
suficiente cele două? După opinia mea, nu! Şi aici constat meritul cel mai mare, dacă ar fi să
mi se recunoască un merit, de a fi stăruit cu îndârjire în a atrage atenţia că ceea ce se întâmplă
la Sibiu, aproape unic comparativ cu capitale culturale din continentul nostru, de până acum,
este faptul că deţinem cea de-a treia dimensiune antropologică a unui asemenea oraş, a unui
asemenea sit cultural, care este tradiţionalitatea. Prezenţa la Sibiu a Complexului Naţional
Muzeal ASTRA, recunoscut astăzi pe plan mondial a fi muzeul care restituie imaginea aievea
şi imaginea originală, prin monumentele originale conservate acolo şi patrimoniul tehnic, a
ceea ce a fost copilăria civilizaţiei europene, a ceea ce a fost relaţia permanentă de dialog
cultural între sat şi oraş, dar mai ales între oraş şi sat, a ceea ce a reprezentat relaţia dintre
civilitatea autohtonă, arhaică, de esenţă pastorală sau agrară a românilor autohtoni, cu
civilizaţia aulică, superioară, tehnicistă a coloniştilor care s-au instalat aici. Relaţia dintre cele
două jumătăţi ale civilizaţiei medievale în spaţiul subtransilvan a însemnat un permanent
influx şi aport de modele de cultură şi civilizaţie în sate. Muzeul din Dumbravă conservă
asemenea valori. Nu era oare păcat ca lucrurile acestea să nu le prezentăm în acest pachet de
programe al lui 2007, aducând un beneficiu imens Europei când ne va vizita - şi beneficiul
este acela de a explicita modul în care au evoluat la nivel sistemic european toate structurile
europene deopotrivă rurale şi urbane? Eu cred că da! Reunind cele trei sisteme de valori şi
nominalizând actanţii principali în dreptul fiecăruia din cele trei sisteme, eu cred că am adus
o contribuţie reală, în primul rând la o filosofie de proiectare sau a proiectului Capitalei
Culturale. Trebuie să ştii nu să pregăteşti un amalgam indefinit de manifestări culturale din
care lumea să nu înţeleagă nimic, ci trebuie să structurezi pe pilonii fundamentali ai unei
societăţi într-o evoluţie multiseculară, care a fost dimensiunea autohtonă, care a fost
dimensiunea implementată alogenă, care a fost dimensiunea europeană care a convers spre
noi prin vectori multipli de difuzare şi vehiculare a propriilor valori occidentale şi care este
dimensiunea universală, dincolo de cea europeană, fiindcă Sibiul a devenit cu timpul şi poarta
de întâlnire a Orientului cu Occidentul în această zonă a Europei. Muzeul ASTRA, prin
proiectele pe care le-a depus pentru 2007, va deveni, volens-nolens, unul dintre cei mai
importanţi actori şi proiectanţi ai evenimentului din 2007, aşa cum trebuie să fie încă de la
început. În 2007, Muzeul ASTRA nu e implicat numai într-o bătălie la faţa locului, în acea
pleiadă de manifestări în Dumbravă şi în afara Dumbrăvii. Muzeul ASTRA mizează în 2007
şi pe alte două programe, şi nu proiecte. Primul program este organizarea a zece expoziţii în
afara ţării, expoziţii ce le-am transmis Institutului Cultural Român şi Ministerului de Externe,

6
şi care vor fi prezentate, printre altele, la Budapesta, Viena, Luxemburg, Madrid, Londra,
Paris. Am dorit să reprezentăm Sibiul şi cultura românească, am dorit să facem cunoscute
valorile viitoarei Capitale Culturale dincolo de graniţele ţării, ca un adevărat ambasador al
culturii româneşti. Un alt program vizează înfiinţarea, în Dumbrava Sibiului, ca instituţie de
sine stătătoare, a unui centru internaţional de cultivare a identităţilor etno-culturale prin
recursul la tradiţie. Este, dacă vreţi, prima instituţie mondială ca rezultat al acelei decizii a
UNESCO din 2003, prin care se doreşte un dialog permanent între tinerii reprezentând
popoarele planetei, pentru a-şi revela propria lor identitate prin expoziţii de fotografie, prin
proiecţii de filme, prin cântec, prin dans, prin manifestările ludice specifice vârstei, ceea
ce înseamnă, de fapt, o cultură a păcii. Nimic nu apropie mai mult popoarele lumii decât
cunoaşterea reciprocă.
Reporter: Cum caracterizaţi mediul cultural şi academic sibian? Are acesta în prezent
suficiente valenţe europene?
Corneliu Bucur: Nu mi-am permis să fac o evaluare dintr-o perspectivă de exegeză
ştiinţifică asupra unei contribuţii reale, de substanţă şi de aport evaluat la scară naţională a
ceea ce aduce în ecuaţia ştiinţei şi culturii româneşti mediul academic sibian. Apreciez că
avem suficient de multe valenţe europene. Dacă structurile academice şi culturale vor fi lăsate
să se exprime la nivelul întregului potenţial, Sibiul se va putea erija în a fi şi în plan cultural-
academic, deci şi ştiinţific, o localitate, un centru urban, o adevărată Capitală Culturală.
Poate, aici, ar mai fi de spus un lucru. Noi înşine am lansat prin Centrul pentru Dialog
Cultural Sibiu 2007 o provocare la adresa organizatorilor evenimentului din 2007. Şi
provocarea noastră a fost legată de organizarea unui colocviu european, ştiinţific, la nivelul
celor mai reputaţi specialişti, cercetători în domeniul istoriei şi civilizaţiei europene, a căror
contribuţie preparatorie până în anul 2007 să conducă la editarea unui volum de sinteze
asupra istoriei civilizaţiei europene care să se materializeze şi în înregistrarea şi cartografierea
contribuţiilor şi valorilor pe care societatea transilvăneană şi sibiană le aduce ştiinţei şi
culturii europene şi universale. Din păcate, spre totala noastră surprindere, proiectul a fost
respins. Noi facem un nou demers pentru acceptarea acestui program. Sibiul e în măsură să-şi
proiecteze adevărata statură de cultură, de intelectualitate, de cercetare şi de revelare
ştiinţifică a cercetărilor numai în măsura în care ne vom integra prin propriile rezultate în
ştiinţa şi cultura universală. Pentru aceasta era nevoie de un asemenea discurs, era nevoie de
un asemenea colocviu, era nevoie de o asemenea sinteză de încadrare a propriilor noastre
reuşite în cadrul unui asemenea tablou de dimensiuni europene. Să sperăm că lucrurile, cel
puţin în parte, se vor remedia.
Reporter: Aţi scris o carte despre lupta dv. pentru reformă în cultură. De ce „luptă", şi cu
cine? Mai sunt valabile şi azi cauzele "războiului" de atunci?
Corneliu Bucur: N-am intenţionat, la intrarea în Parlament, în Senatul României, să scriu o
carte. Ea s-a constituit din activitatea mea diurnă. De aceea am şi supranumit volumul meu de
602 pagini, „Războiul meu pentru reformă", Jurnal de front. Acesta a reprezentat contribuţia
de zi cu zi a activităţii mele parlamentare, prin tot ce a însemnat demers parlamentar,
interpelare, alocuţiune politică sau declaraţie politică, memorii cu privire la situaţia culturii
din acel moment, evaluări cu privire la stadiul de criză al managementului cultural din
România, proiecte în legătură cu reforma propriu-zisă a sistemului instituţional patronat de
Ministerul Culturii, relaţiile dintre structurile de putere din interiorul ministerului dar şi din
cadrul societăţii cu privire la destinul pe care îl va avea cultura, în măsura în care se
reformează sau nu. Am constatat cu durere că nici măcar ministrul de atunci, Ion Caramitru,
de altfel un actor talentat şi apreciat, nu era deloc pregătit nici să-şi gestioneze portofoliul
ministerial, nici să fie dispus la un dialog cu mai multe personalităţi ale vieţii culturale, poate
mai pregătite într-un management al reformei decât domnia sa. Şi în contextul în care am fost
repudiat în demersurile mele repetate, numeroase, aproape săptămânale, şi în contextul în

7
care nici măcar Comisia Naţională pentru Muzee şi Patrimoniu nu s-a dovedit receptivă
(preşedintele de atunci, academicianul Dinu Giurescu formulând, la numeroasele mele
interpelări şi demersuri întrebarea, pentru mine de-a dreptul hilară, şi nu atât întrebarea cât
afirmaţiile lui: nu se poate face nimic câtă vreme nu avem legi!), m-am apucat să scriu.
Scriitura mea nu a fost decât lărgirea tuturor acelor texte care au rezultat dintr-o activitate
prodigioasă ca senator, iar volumul l-am dedicat, în primul rând, conducerii de atunci a
Ministerului Culturii. A însemnat, de fapt, un moment de reflecţie cu privire la activitatea
unui parlamentar, specialist în domeniul culturii, în raport cu ceea ce este obiectul său de
muncă, respectiv capacitatea de a influenţa procesul legislativ şi prin intermediul acestuia de
a determina transformări în sistemul de organizare şi funcţionare a culturii, mergând spre o
reformă nu doar a democratizării declarate, formale, de vitrină a textelor de lege ci mai ales
din punctul de vedere al transformării de facto a vieţii de zi cu zi a instituţiilor de cultură.
Sigur că sunt actuale problemele ridicate în acel volum, sigur că este actuală cea mai mare
problemă a României, aceea de a-şi identifica guvernanţii nu în persoana unor veleitari care
se doresc în funcţii de conducere pentru a-şi rezolva propriile interese sau de grup, ci oameni
cu dedicaţie în servitute socială şi, mai ales, personalităţi cu vocaţie de reformişti. Perspectiva
de reformare a societăţii româneşti depinde într-o uriaşă măsură de identificarea unor
asemenea persoane, iar cei care ajung acolo numai pentru interesul propriului eu, nu fac decât
să aducă cele mai mari prejudicii sistemului şi istoriei modernizării societăţii în ansamblu
Reporter: Aţi jucat un rol de prim rang în evenimentele din decembrie '89 de la Sibiu. Cât a
fost întâmplare, cât premeditare?
Corneliu Bucur: Eu am sperat să fi lămurit până acum lucrurile în presa locală şi, mai ales,
în concepţiile şi mentalitatea concitadinilor mei. Rolul pe care l-am jucat eu a fost absolut
accidental. Plecasem din Muzeul Brukenthal în condiţiile în care în Piaţa Mare se trăgea cu
foc intermitent. Mi-am asumat o răspundere absolut inconştientă de a părăsi poarta instituţiei
în acele momente, sub imperiul unei exaltări extraordinare, ameninţat fiind că va fi incendiat
muzeul Brukenthal şi Biblioteca ASTRA. Am plecat în căutarea colonelului Dragomir, în
vederea cererii de ajutoare militare pentru apărarea instituţiei. M-au întâmpinat două persoane
care pot depune mărturie cu privire la demersul meu, este vorba de dl Bălan şi de cel care a
fost agentul numărul 1 al publicităţii anticomuniste şi anticeauşiste în nopţile de 15, 16 şi 17
decembrie 1989, dl. Bozan care, văzându-mă, mi-a spus: „Am făcut ceea ce mi-a dictat
conştiinţa!" Ce făcuse domnia sa aveam să aflu peste câteva minute când tocmai se dădea
citire noii formaţiuni politice chemate să guverneze destinele Sibiului în cel de-al treilea
guvern postcomunist. Aveam să aflu din lectura la care am asistat că numele meu figura pe
acea listă. A urmat apoi o şedinţă interminabilă, în sediul fostului Partid Comunist, chiar în
biroul lui Nicu Ceauşescu, am luat şi eu cuvântul, iar la terminarea luării de cuvânt, în care
am făcut o analiză spectrală a ceea ce se întâmpla în acele momente, colegii m-au propus să
fiu eu preşedintele judeţean al FSN. Am refuzat şi, după foarte multe argumentări şi tratative,
am reuşit să-i conving să rămân doar vicepreşedinte, propunân-du-1 pe Mircea Tomuş
preşedinte. Ce a urmat după aceea se cunoaşte. M-am implicat cu toată energia şi capacitatea
mea de organizare la refacerea structurilor de putere democratice în Sibiu, la aducerea la
conducerea instituţiilor administrative a unor oameni competenţi care să poată să genereze un
proces de recuperare imediată, rapidă, a tot ceea ce însemna distrugere în timpul revoluţiei şi
mai ales aşezarea pe un făgaş democratic al noii societăţi. Înţelegând deturnarea care a avut
loc în momentul acela, m-am retras din orice fel de aliniament politic. Am revenit la ceea ce
eu numeam „la plugul meu", cu alte cuvinte la vocaţia de muzeograf, căreia m-am dedicat în
continuare fără nici un fel de sentiment că trebuie să joc vreun rol politic, deşi mi s-a reproşat
acest lucru. N-a fost deci premeditare, a fost voinţa lui Dumnezeu, a fost un context de
împrejurări în care, desigur, şi întâmplarea a avut rolul său.

8
Reporter: Aţi continuat cu o carieră politică ce se anunţa promiţătoare. Ca senator de Sibiu
aţi fost unul dintre cei mai combativi aleşi ai comunităţii Ce v-a determinat să vă despărţiţi
ulterior de cariera politică?
Corneliu Bucur: Patru ani de zile am luptat cu sentimentul că sunt un supravieţuitor solitar
al unor idealuri politice şi al unui concept politic potrivit căruia se poate face politică cu
conştiinţa curată, în afara oricărui cerc de influenţe, mizând pe marile idealuri pe care le
aveam în acea perioadă, generând foarte multe controverse. Îmi amintesc că am reuşit să-1
ridic împotriva mea până şi pe Preşedintele Senatului, care era din partidul meu, pe dl.
senator Petre Roman. Am generat o turbulenţă deosebită în Senatul României prin faptul că,
văzând că toate drumurile spre o reformă în cultură sunt îngreunate, am solicitat o anchetă a
unei comisii parlamentare pe care am reuşit să o înfiinţez, al cărei preşedinte am fost eu
însumi, ales de colegi. În această calitate am reuşit să realizez şi să depun Raportul comisiei
de anchetă până la finele mandatului meu, în ultima zi de activitate în Senat. M-am despărţit
de aşa-zisa carieră politică cu un sentiment relativ facil şi de eliberare. Am constatat că prin
poziţia pe care am adoptat-o, aceea de maximă combativitate şi în afara oricărui cerc de
interese, am reuşit să-i deranjez şi pe unii dintre colegii mei din organizaţia Partidului
Democrat Sibiu, motiv pentru care nici n-au mai dorit să-i reprezint la alegerile din anul
2000. A fost propus Nicolae Neagu, care a şi devenit senator. În condiţiile acestea, cum nu
poţi să faci carieră politică împotriva tuturor, a trebuit să renunţ. M-am eliberat de această
presiune şi acum pot contrai, convingând de data aceasta pe toată lumea că în cultura
românească este loc de superlativ, este loc de performat, este loc de competiţie onorabilă cu
instituţiile din Occident, este vorba de un succes real al înaintării instituţiei noastre spre
statutul instituţiilor europene.
Reporter: Vă puteţi considera un om norocos?
Corneliu Bucur: Sunt un om extrem de norocos, pe toate planurile. Înainte de toate că sunt
un om relativ sănătos la cei 64 de ani. Apoi că am o familie minunată, nişte copii minunaţi,
nişte nepoţi extraordinari. Copiii sunt realizaţi profesional, iar noi avem marele noroc să
locuim cu unul dintre copiii noştri, ceea ce reprezintă unul din cele mai mari daruri pe care le
poate hărăzi Dumnezeu unor părinţi. Apoi, sunt norocos că trăiesc într-o epocă în care o lume
moare şi o alta se naşte, iar eu sunt nu numai martorul şi asistentul unei noi societăţi
nascende, ci aş spune că bucuria vine din aceea că pot contribui, oricât de puţin, cu propria
mea capacitate şi efort de construcţie la naşterea în condiţii mai bune şi mai promiţătoare a
unei noi societăţi în România şi, sper, a unei culturi care să răspundă provocărilor acestei
noi societăţi. Sunt bucuros şi norocos că am avut şansa să intru într-un muzeu care pornea
acum 40 de ani într-o bătălie crâncenă împotriva propriilor sale limite, propriei sale
nesiguranţe şi propriei sale modestii (am dovedit nu numai că se poate începe o asemenea
luptă, ci chiar că ea se poate încheia cu succes). Sunt norocos prin faptul că am reprezentat
acea generaţie care, în urmă cu 35 de ani, a primit mandatul conducerii destinului instituţiei.
Sunt norocos pentru că am avut în viaţă un ideal şi Dumnezeu mi-a creat toate resursele
necesare pentru a-l îndeplini.
Reporter: Unde şi în ce mod îşi încarcă bateriile omul Corneliu Bucur?
Corneliu Bucur: Îmi încarc bateriile în Dumbrava Sibiului, cea mai minunată oază, aproape
paradisiacă, de frumuseţe şi de atmosferă stenică şi reconfortantă, locul în care natura şi
cultura se întâlnesc şi se îmbină în cel mai armonios mod posibil. Am descoperit că pentru
toţi sibienii care văd această îmbinare, Dumbrava Sibiului este oaza, locul, paradisul vieţii
cotidiene. Apoi îmi încarc bateriile din sentimentul acesta al datoriei înfăptuite, din bucuria
întâlnirii cu generaţiile noi, orice contact şi conlucrare cu generaţiile tinere fiind un element
de forţă pe care cei de vârsta mea îl recuperează şi asimilează. Îmi mai încarc bateriile din
vocaţia pentru lectură. Un spirit cultural elitist înseamnă o deschidere cu un uriaş apetit

9
pentru gândurile altora, pentru experienţele altora, pentru proiectele altora, pentru orizonturile
altuia, pentru tot ceea ce reprezintă experienţa şi esenţa umanităţii.
Reporter: Dorim, în final, un cuvânt pentru sibieni...
Corneliu Bucur: Cred că acest cuvânt trebuie formulat în virtutea momentului în care ne
găsim, în contextul real. Societatea sibiană este cuprinsă într-o societate naţională aflată la
răspântie. Ultimii 15 ani au fost anii nevolnici ai unei capacităţi mediocre de reformă, ceea ce
a adus extrem de multă durere şi suferinţă. A acutizat toate conflictele, concordia a
transformat-o în discordie, colaborarea a transformat-o în noncolaborare şi chiar într-o
împotrivire, într-o relaţie antinomică, societatea este văduvită de idealuri, generaţia tânără
şi-a format ca ideal apodemia - dorinţa de a pleca din ţară pe termen mediu, lung sau definitiv
- societatea este marcată de anomie. Iată de ce doresc sibienilor ca, reflectând asupra acestor
lucruri să înţeleagă de ce trebuie să îşi recupereze liniştea şi echilibrul. Trebuie să ne
recuperăm voinţa comunitară şi dorinţa de a acţiona în numele acestei voinţe în spaţiul
comunităţii proprii, apoi responsabilitatea civică. Nu putem trăi în epoca modernă în afara
unei asemenea responsabilităţi pe care fiecare membru al societăţii civile trebuie să o poarte
şi să o afirme, pentru că este nevoie să resuscităm energia întregii comunităţi sibiene şi a
celei naţionale dacă vrem să schimbăm perspectiva de a trăi într-o bună zi mai bine şi mai
frumos. Şi aş adăuga, în încheiere, că este nevoie de multă dragoste, este nevoie de multă
tandreţe, este nevoie să redescoperim vocaţia creştină în ce avea mai luminos şi mai înălţător
creştinismul - iubirea de aproape. La noi este momentul nu să înmulţim numărul bisericilor şi
mănăstirilor, ci să descoperim biserica dinăuntrul fiinţei noastre, a conştiinţei noastre. Nu
zidurile ţin loc de lăcaş de cult, ci credinţa adevărată este cea care trebuie să ne mobilizeze ca
să îngenunchem cu evlavie în faţa marilor idealuri ale creştinismului, în faţa acestei culturi a
păcii şi a dragostei. Dacă reuşim să înălţăm naţiunea, ne vom înălţa pe fiecare dintre noi,
familiile noastre, colectivele noastre de muncă şi dacă vom asista la o criză furibundă a
societăţii româneşti, ea va însemna şi criza fiecăruia dintre noi.

Extras din volumul „Personalităţi care fac istoria Sibiului” apărut la Editura Datapress
Sibiu, Colecţia Dialoguri în „Viaţa Sibiului” – 2005.

10
Anul 2001

11
Tezaure umane vii
Iubiţi-l pe Corneliu Bucur!

După cum am anunţat, miercuri după-amiază, în cadrul serilor culturale organizate de Cercul
Militar, dr. Corneliu Bucur, directorul general al Muzeului „Astra‖, şi-a lansat volumele
„Războiul meu pentru reformă. Jurnal de front‖ şi „Cibinium 1990-2000. Studii şi cercetări
privind politica reformei în etnomuzeologia românească. Contribuţia Muzeului „Astra‖.
Despre lucrări, dar mai ales despre autor, au vorbit: Emil David, directorul general al Casei
de Presă şi Editură Tribuna, instituţie care a editat cel dintâi volum, ing. Narcis Neaga, prof.
univ. dr. Mircea Tomuş şi dr. Gheorghe Telea.
Asupra celui de-al doilea volum ne-am referit pe larg, în mai multe rânduri, în numerele
noastre anterioare, accentuând asupra programului de reformă în domeniul etnomuzeologiei
sibiene, program stabilit şi aplicat de Muzeul „Astra‖, şi care se constituie într-un model de
aplicare activă şi consecventă a principiului de reformare a instituţiilor muzeale.
În schimb, volumul „Războiul meu pentru reformă. Jurnal de front‖, are valoarea unui docu-
ment critic al autorului, cu privire la lipsa reformei în domeniul culturii. Din perspectiva
acestei constatări active, dr. Corneliu Bucur devine un acuzator sever al acelora care au
transformat reforma în opusul ei - contrareforma, stopând un proces menit să ducă lucrurile
dinspre inerţie spre progres. Totodată, volumul se constituie într-un avertisment: fără
reformă, şansa noastră de salvare este lipsită total de perspectivă!
De aceea, din spirit de solidaritate cu luciditatea tragică a autorului, încercăm să-i facem o
schiţă de portret al cărei mesaj e cuprins în chiar titlul prezentului material, pe care îl
publicăm în pagina 13.
Mai mult hulit decât iubit, mai mult contestat decât apreciat, mai mult acuzat decât apărat,
mai mult ponegrit decât lăudat, dr. Corneliu Bucur, directorul general al Muzeului „Astra‖,
îşi continuă războiul pozând fericit în armura-i falnică, nepăsându-i de loviturile şi răutăţile
celor din jur. N-au fost puţini aceia care i-au ochit călcâiul vulnerabil, încercând din răsputeri
să-l răpună, dar eroul, chiar căzut din cvadriga senatorială, stă în arenă drept şi-şi priveşte
duşmanii în faţă, gata mereu să reia lupta.
De unde atâta energie regeneratoare la un singur om, când atâtea ofensive la care a fost supus
ar fi fost suficient să decimeze o armată întreagă?!
E acuzat de cei care ar trebui să fie în boxă; e ponegrit şi contestat de cei complexaţi şi
infestaţi cu „sindromul Bucur‖; e taxat drept nebun pentru a-i situa energia nemăsurată
dincolo de‖normalitatea‖ noastră fatală; e catalogat impostor, atunci când opţiunile sale
conjuncturale caută interese care să ne slujească exclusiv nouă. Ba, mai mult, cu o undă de
ironie a fost asemănat cu Don Quijote, ca să i se arate deşertăciunea zbaterilor sale cu morile
de vânt. Poate că acest ultim atribut e cel mai aproape de adevăr. Dar, spre deosebire de eroul
lui Cervantes, Corneliu Bucur nu se luptă cu himere, nici cu închipuiri, ci cu monştri concreţi,
oameni investiţi cu demnităţi publice şi politice, cu instituţii, ministere, forumuri. Războinic
înnăscut, eroul se încăpăţânează să ne arate finalitatea noastră tragică, abisală, dacă nu ne
trezim din contemplarea pasivă a propriilor iluzii.
Judecând din perspectiva singularităţii sale, eroul pare a fi purtătorul unui destin tragic, destin
amplificat şi de râsul nostru ironic, atunci când el se luptă de unul singur în arenă.
În ciuda excesului de naivitate cu care este privit, eroul nostru este o conştiinţă ordonată,
exactă, lucidă. Dacă de noi nu este nici apreciat, nici iubit pe cât ar merita, dovezi de
recunoaştere şi de apreciere sinceră, reală, continuă să primească din străinătate, de la per-
sonalităţi şi instituţii de prestigiu, mirate şi contrariate, ele însele, de incapacitatea noastră de
a rezona activ cu un astfel de spirit.
Om al dăruirii totale, Corneliu Bucur ne devansează prin puterea de anticipare a evoluţiei
lucrurilor, prin exerciţiul logic dus până la capăt, pe care îl trece în proiecte pe care şi le

12
asumă cu o consecvenţă ce contrazice firea noastră ce se consumă în entuziasme de foc de
paie. Corneliu Bucur vede prin zidul care obturează orizontul imaginaţiei noastre, dincolo de
care anticipează soluţii şi căi de urmat.
Câţi dintre noi îl urmează?! Câţi dintre noi sunt dispuşi să-l urmeze?! Poate doar aceia care-i
pândesc călcâiul vulnerabil.
Se pare că purtăm în noi blestemul de a ne încărca cu povara păcatului de a ne devora
reciproc şi de a-i ucide pe aceia care ne vor binele. Pentru eroi, răsplata jertfei e anihilarea
necondiţionată, gest la care ne asociem spontan, fără nici o constrângere.
În ciudă acestei „conspiraţii‖, dr. Corneliu Bucur nu încetează să ne arate că avem calităţi
umane şi valori culturale capabile să ne situeze în grad egal cu naţiuni dezvoltate sau
superdezvoltate. Ba chiar acolo unde credem că nu avem nimic de valoare, el ne aduce
probele unui zăcământ aurifer.
Un astfel de om care se pune de-a curmezişul drumului şi vrea să ne oprească din rătăcirea
noastră, nu-i uşor de suportat. E chiar incomod. Tentativele de izolare s-au manifestat direct,
concomitent cu cele de împingere pe linie moartă, prin manevre politice abile.
Dar, surprinzător, eroul are capacitatea uimitoare de a se echilibra rapid, şi atunci când te-ai
aştepta să-l declari învins, apare în arenă, proaspăt, gata de o nouă luptă. De aici, cu un soi de
disperare în glas strigă; „Treziţi-vă! Treziţi-vă, acum! Mâine e prea târziu. Sau, şi mai grav,
mâine nici nu există!‖.
I-am auzit de numărate ori acest strigăt cu care îşi însoţea proiectele culturale cu valoare de
model naţional, lansând provocări pentru gesturi ziditoare de spirit. Corneliu Bucur e într-o
permanentă stare de război cu sine, cu timpul, cu comodităţi, cu impostura, cu subcultura, cu
superficialitatea, cu mimarea activităţii, cu nonvaloarea. Duce un război greu, foarte greu, cu
mentalităţile ruginite, apărate de reacţia dură şi violentă a exponenţilor acestora.
Faţă de tabieturile şi comodităţile noastre atât de sărace şi umile, ne cere să ne deprindem cu
gestul demnităţii şi mândriei de a întinde mâna de la egal la egal, nu cerşind diligenţe, nici
implorând mila.
Cunoscându-i, graţie profesiei, bucuriile şi deziluziile, izbânzile şi înfrângerile, frământările
şi amărăciunile, pot depune mărturie că dr. Corneliu Bucur nu-i nici nebun, nici naiv, ci un
războinic singular, gata oricând să declare război incompetenţei, lenei, nedreptăţii dar, în
orice moment, bucuros să semneze un tratat de pace cu aceia care cred că poporul român are
dreptul la demnitate, şi-şi dăruiesc viaţa acestui scop nobil.
De aceea, vă rog: ajutaţi-l, urmaţi-l şi iubiţi-l pe dr. Corneliu Bucur!

Ion Onuc NEMEŞ


13 ian 2001

13
Întâmplător sau poate nu
Motto:
„Fă-le dovada preţuirii tale prin manifestarea maximei intransigenţe”
(Garabet Ibrăileanu)
Recent, Sibiul a mai pierdut o librărie. A câta, oare, de la revoluţia din decembrie? Şi nimeni
nu a protestat, ca şi când acest „eveniment‖ s-ar înscrie, firesc, la „fapte diverse‖!
Întâmplător (sau poate nu?) evacuarea (bine cel puţin că nu a fost cu portărei!) s-a petrecut în
chiar ziua omagierii aniversare a 151 ani de la naşterea poetului naţional (patron eponim al
librăriei), întâia zi a Culturii Naţionale la începutul fiecărui an calendaristic.
Întâmplător, decizia evacuării a aparţinut primarului Sibiului, dl. Klaus Johannis, care acuza
lezarea dreptului de proprietate al propriei familii. (Să nu fi conştientizat, oare, domnia sa,
lezarea dreptului la informare al întregii comunităţi prin evacuarea în locul mutării librăriei în
alt sediu?)
Deloc întâmplător, însă, în atribuţiile de serviciu ale primarului intră şi responsabilitatea,
morală şi materială, a deciziei repartizării unui spaţiu unei librării „în dificultate‖ şi dacă nu,
atunci a influenţării luării unei asemenea decizii de către Consiliul Local.
Deloc întâmplător, de asemenea, şi nici datorită unei fatalităţi, ci unei adevărate „politici‖
postdecembriste, Sibiul, cetatea cărţii şi a tiparului, a spiritului şi a emancipării prin cultură
(parcă despre renaşterea acestui „civitas‖ ne place să vorbim pe la multele simpozioane şi
colocvii din ţară şi din străinătate având ca temă „restaurarea Sibiului‖, căci nu doar zidurile
povârnite sunt obiectul interesului nostru, ci şi reforma spiritului de odinioară al cetăţii,
acesta devenind forţa capabilă să restaureze, apoi, şi monumentele, şi vegetaţia, şi civilizaţia
însăşi!), Sibiul devine, an de an, tot mai sărac în privinţa librăriilor, faţă de epoca numită de
noi „de tristă amintire‖! Excepţia librăriei „Humanitas‖, născută prin vrednicia managerului
său excepţional şi a inimosului slujitor al cărţii, Măria Moga, cu sprijinul neprecupeţit al
Mitropoliei Ardealului, nu face decât să confirme regula, conform axiomei binecunoscute.
Întâmplător, sau deloc întâmplător, în locul librăriilor, asemenea ciupercilor după ploaie (un
alt paradox al noii epoci, pe seceta cumplită care ne ameninţă sănătatea, igiena şi chiar viaţa)
apar buticurile, birturile, mezelăriile şi alimentarele.
O semnificativă (şi pentru unii explicabilă) deplasare de accent (interes) dinspre spirit spre
materie, dinspre minte spre stomac, dinspre cultură spre civilizaţia supravieţuirii...
Şi noi asistăm pasivi şi placizi, inerţi şi dezinteresaţi la noua „demolare‖ a cetăţii, la acest
adevărat atentat asupra dreptului nostru primordial la informaţie, la educaţie, la cultură, la
emancipare (inclusiv politică)! Şi ne mai plângem, apoi, de penuria unei democraţii reale, de
ameninţarea electorală a democraţiei şi de recrudescenţa intoleranţei, antisemitismului,
xenofobiei! Cel mai grav lucru petrecut, dincolo de realitatea faptelor, ni se pare a fi - şi
pentru aceasta am luat condeiul în mână pentru a protesta public împotriva „evenimentului‖ -
crearea‖precedentului‖. Dacă nu vom sancţiona public o asemenea iniţiativă, mâine ne vom
trezi cu alta, apoi cu încă una, sfârşind prin a „ne preda‖. Or, se ştie, Sibiul nu s-a predat
niciodată, nici la cele mai cumplite asedii, adversarului.
De aceea, neurmărind nici un moment „aprinderea‖ unui conflict cu Primăria, după ce abia s-
a „stins‖ cel cu Ministerul Culturii, protestez, în numele dreptului meu democratic, ca simplu
cetăţean şi ca slujitor al culturii sibiene de peste 35 de ani! Şi solicit Consiliului Local şi
Primăriei să decidă atribuirea de urgenţă a unui alt sediu, la fel de central, Librăriei „Mihai
Eminescu‖, la vernisajul căruia dl. primar Johannis să taie panglica, cu bucuria senină şi
spiritul primenit că a mai inaugurat un aşezământ de cultură. Căci, vorba lui Noica - „Nu
există fericire dincolo de cultură. Nimic nu ţine dacă nu e filtrat prin cultură, iar fericirea
trebuie să ţină, căci nu e extaz”.
Dr. Corneliu BUCUR
20 ian 2001

14
Finit Corona Opus
(Cum şi-a încununat Caramitru „opera”)
Motto:
„în fiecare artist se ascunde un histrion, în fiecare politician de această factură, histrionul
este deja la pândă. De aceea, n-aş lăsa niciodată decizia , politică majoră pe seama artiştilor
revoluţionari, de avangardă”
(Liviu Antonesei, O prostie a lui Platon, Iaşi, 1997)

În ajunul Crăciunului (pe 20 decembrie 2000), Guvernul Isărescu a adoptat, printre ultimele
sale decizii, Hotărârea trecerii sediului Bibliotecii „Astra‖ din patrimoniul Ministerului
Culturii şi administrarea Muzeului „Astra‖ în patrimoniul Consiliului Judeţean şi
administrarea Bibliotecii. Oricât ar părea de curios, hotărârea a fost susţinută în Guvern de
fostul ministru al Culturii, I. Caramitru.
Ca şi în cazul precedent, al Muzeului „Kalinderu‖ (cedat Oficiului Naţional de Organizare a
Expoziţiilor de Artă prin sfidarea prevederilor Legii speciale aprobată de regele Ferdinand în
anul 1914), în acest caz erau sfidate deciziile consecutive, unele definitive, ale Judecătoriei
Sibiu, Curţii de Apel Alba Iulia şi Curţii Supreme de Justiţie, care au dat, în trei procese
intentate de Consiliul Judeţean Sibiu şi Biblioteca „Astra‖, câştig de cauză Muzeului „Astra‖.
Dar, mai presus de toate, era sfidată, nesocotită, chiar ignorată, voinţa testamentară a
generaţiei astriste fondatoare, care, prin Iosif Şterca Şuluţiu - preşedintele Asociaţiunii -
proclama, prin chiar discursul public rostit la inaugurarea clădirii (în 19 august 1905) că:
„acest palat să-i fie un bastion (neamului românesc n.n.) din care nu armele ucigătoare..., ci
cu armele ştiinţei, sub paza legilor, în linişte... în nobila emulaţie cu celelalte muzee
patriotice, din generaţie în generaţie, să-şi apere acest focar cultural unde se vor păstra
relicviile trecutului şi creaţiunile sufletului românesc. Aşa să fie!‖.
Aflând, recent, de hotărârea adoptată de guvernul defunct, în preajma predării mandatului, m-
am întrebat ce „raţiune‖ l-a determinat pe ex-ministrul Culturii să susţină un asemenea
proiect, ce motivaţie psihologică (sau patologică) i-a argumentat demersul?
Încercând să aflu „mobilurile‖ gestului său, am rememorat iniţiativele care i-au jalonat traseul
celui mai păgubos ministru al Culturii din ultimii zeci de ani: însuşirea imorală a proiectelor
restaurării Coloanei fără de sfârşit (autor R. Varia) şi al restaurării monumentelor istorice ale
Sibiului medieval (autor subsemnatul), dublată de efortul obstinat al îndepărtării şi anulării
oricăror contribuţii ale autorilor morali ai acestor proiecte; lansarea proiectului desfiinţării
instituţiilor naţionale de cultură din „provincie‖ (contracarată energic de reputaţi oameni de
cultură, politicieni şi reprezentanţi ai administraţiei publice); compromiterea procesului de
reformă şi elaborarea proiectelor legislative (singura lege promulgată - cea a patrimoniului
cultural mobil - a fost complet reformulată în Comisia pentru Cultură a Senatului, fiind
inacceptabil textul venit de la Camera Deputaţilor, iar proiectul Legii monumentelor istorice -
strecurat ulterior, în mod fraudulos, ca ordonanţă de urgenţă a fost, de asemenea, respins de
Senat, pe aceleaşi considerente, astăzi fiind în reelaborare la aceeaşi Comisie Senatorială). În
rest, cei patru ani de guvernare autocrată, vanitoasă şi iresponsabilă a domeniului culturii de
amintitul ministru (care n-a reuşit, până la sfârşitul mandatului său, nici măcar să deosebească
o recuzită scenografică teatrală de valorile de tezaur ale patrimoniului cultural naţional şi să
trateze cu discernământ cele două categorii de valori) a rămas, în temeiul investigaţiilor
Comisiei de anchetă a Senatului şi a probelor indubitabile constituite, marcate de: uzurparea
morală, profesională şi financiară a proceselor de investigare-evidenţă şi clasare, de
restaurare şi conservare a monumentelor istorice, ca urmare a neelaborării şi neaplicării
normelor şi metodologiilor, specifice, şi a admiterii (încredinţării directe, frauduloase şi
ilegale) în activităţile de restaurare-conservare a unei întregi armate de nespecialişti, de
amatori şi profitori (Registrul restauratorilor atestaţi, prevăzut de Legea 41 /1995 neexistând

15
nici în prezent); devalizarea patrimoniului cultural naţional prin vânzări ilegale (monumente
istorice), exporturi ilegale definitive de patrimoniu (cazul mobilierului pictat şi datat, prin
OJPCN Sibiu şi, mai recent, sculptura brâncuşiană „Domnişoara Pogany‖, neclasată în
categoria Tezaur, printr-o gravă neglijenţă a Ministerului Culturii, degradarea unor valori
superlative ale patrimoniului naţional în urma expunerii, în condiţii necorespunzătoare, în
cadrul expoziţiilor realizate de incompetenţe notorii protejate de conducerea Ministerului
Culturii (cazul „Sărutului‖ lui Brâncuşi, în Olanda, sau al manuscrisului carolingian „Codex
Aureus‖, în Germania), favorizarea corupţiei la toate nivelele şi blocarea, prin trafic de
influenţă, a cercetărilor in cadrul unor anchete penale ce vizau tocmai aceste imense daune
aduse patrimoniului cultural-naţional, în sfârşit, destituirea (reală sau mascată prin
suspendare‖), printr-un infinit şir de abuzuri şi înscenări a unor remarcabili oameni de
cultură, din funcţiile de conducere deţinute: V. Ogăşanu, I. Ieremia, Fănuş Neagu, Dorel
Vişan, C. Bucur şi mulţi alţii).
În faţa acestor „performanţe‖, să ne mai mirăm de ultima sa „realizare‖?
Nicidecum! În deplină cunoştinţă de cauză afirm, cu toată responsabilitatea, că m-ar fi uimit
peste măsură susţinerea proiectelor noastre conjugate, simultane şi complementare: atribuirea
unui sediu pentru Biblioteca „Astra‖, compatibil cu necesităţile reale de spaţiu pentru
reorganizarea, modernizarea serviciilor şi gestionarea corespunzătoare a valorosului fond de
carte, ceea ce ar fi făcut posibil cel de-al doilea proiect constând din recuperarea şi
reabilitarea Muzeului „Astra‖ (condamnat Ia dispariţie în 1950 de regimul politic profund
ostil idealurilor culturii naţionale şi conservării valorilor etno-identitare) prin organizarea,
aici, în perspectiva aniversării centenarului său, a prototipului muzeului european al sec.
XXI: muzeul interetnic şi interdisciplinar al civilizaţiei unei regiuni istorice multiculturale (în
acest caz, a Transilvaniei).
Alături de toate celelalte motive de „recunoştinţă‖, să-i mulţumim, aşadar, ex-ministrului
nefast al Culturii pentru blocarea (deocamdată) a celor două proiecte care ar fi putut deveni
cariatidele culturii sibiene, transilvane şi naţionale, la începutul noului secol şi mileniu.
Simbol al vanităţii stupide, al războaielor deşarte şi al desăvârşitei incapacităţi manageriale,
acest ultim gest al celui care ar fi trebuit să fie un ministru „al Culturii Naţionale‖, dar, din
păcate, nu a fost, ne îndeamnă să-i spunem, la despărţire, adio, dle. Caramitru!

Prof. univ. dr. Corneliu BUCUR director general al (prin voinţa noii conduceri a
Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Cabinetului Năstase) Complexului Muzeul Naţional
„Astra”
27 ian 2001

16
Prof. dr. Corneliu Bucur şi crezul său:
„Când slujeşti un ideal cultural, nu trebuie să te temi decât de Dumnezeu şi de propria
conştiinţă”
- Recenta hotărâre de guvern privind reorganizarea Ministerului Culturii ca Minister al
Culturii şi Cultelor a prevăzut un articol special (art.18) pentru clasarea Muzeului ASTRA ca
şi Complex Muzeal Naţional, cu sediul în str. G. Bariţiu nr.5, sediu ocupat acum de
Biblioteca ASTRA. Noul text de lege contravine H.G. 1364/2000 (dată de Guvernul
Isărescu), susţinută în guvern de fostul ministru al Culturii, Ion Caramitru, pe baza Hotărârii
Consiliului Judeţean nr.58/ 24,10.2000. Care a fost rolul dv. în prevederea expresă în textul
H.G. 28/11.01.2000, a art.18, şi ce aţi urmărit prin aceasta? Sunteţi conştient că aţi riscat o
nouă provocare la adresa nu numai a Bibliotecii ASTRA, ci chiar a Consiliului Judeţean? Nu
credeţi a fi „riscantă‖ pentru dv. susţinerea, cu atâta perseverenţă, a proiectului renaşterii
Muzeului ASTRA şi a readucerii sale în chiar sediul destinat (preponderent în acest scop) de
ctitorii edificiului, sediu în care a funcţionat, de altfel, de la înfiinţare (1905) până la
desfiinţarea abuzivă, în 1950?
- Să le luăm pe rând. Atât echipa ministrului Caramitru, cât şi noua echipă condusă de
ministrul acad. Răzvan Theodorescu, au cunoscut şi cunosc foarte bine acest proiect. Cei doi
secretari de stat actuali, dr. Ion Opriş (Patrimoniu-Muzee) şi Florin Rotaru (Biblioteci) şi-au
dat acordul, în deplină cunoştinţă de cauză, pentru realizarea proiectului, care presupune cele
două iniţiative complementare: repartizarea unui sediu compatibil cu necesităţile de
dezvoltare a Bibliotecii ASTRA (acest sediu a devenit disponibil printr-o şansă miraculoasă)
şi abia după aceea revenirea Muzeului ASTRA în propriul sediu, soluţionându-se astfel
problema dureroasă, creată prin retragerea expoziţiei sale permanente, în 1990, de la etajul I
al Palatului Brukenthal. Cine ar pierde într-o asemenea situaţie? Evident că nici una din cele
două instituţii. Regret promovarea acelei hotărâri a Consiliului Judeţean inspirată, se pare, de
partizanii proiectului „statu quo ante‖ (să rămână ca şi până acum).
- Ce poate risca un om care slujeşte cultura sibiană, dincolo de interesele sale şi ale familiei,
de peste 35 de ani, cu rezultatele care se văd, se ştiu, sunt apreciate în toată lumea?
- Bârfa şi calomnia nu mă mai ating demult. Arivismul politic nu m-a caracterizat niciodată.
O posibilă stare de adversitate din partea autorităţilor administraţiei locale lezate, poate, în
orgoliul lor, mă afectează, dar sper că, în cele din urmă, cei în cauză vor înţelege că soluţia
propusă de mine şi acceptată de Ministerul Culturii şi Cultelor ca deplin raţională şi motivată,
din considerente nu doar numai manageriale, ci şi de strategie politico-culturală naţională,
este cea mai bună.
- De ce credeţi dv. că se împotrivesc, cu o asemenea îndârjire, cei care, normal, ar trebui să vi
se alăture şi să vă susţină?
- Trăim de 11 ani la graniţa dintre două lumi: cea veche care trage să moara, dar
supravieţuieşte letargic, şi cea nouă care se naşte în chinuri. O lege inexorabilă a naturii şi
societăţii face ca vechile mentalităţi, concepţii, atitudini, reflexe să se opună cu obstinaţie
noului. De rezultatul acestei bătălii depinde viitorul nostru şi al copiilor noştri.
- Sunteţi acuzat - şi această percepţie e larg mediatizată şi susţinută de adversarii proiectului
dv. - de o procedură nu tocmai ortodoxă, cu privire la modul trecerii Palatului ASTRA în
administrarea Muzeului. Vă asumaţi şi vă reproşaţi o asemenea procedură?
- Da, mi-o asum! Cu un amendament Pledoaria mea am prezentat-o, încă din 1990, mai întâi
autorităţilor locale. Fără nici un rezultat. Relaţii personale şi o evidentă teamă de nou (căci
despre ce oare este vorba în cazul recuperării Muzeului ASTRA, condamnat la dispariţie în
1950, acţiune ce a constituit cea mai oribilă crimă culturală din Europa în materie de instituţii
de patrimoniu etno-identitare!) au blocat proiectul din start. Atunci m-am adresat Ministerului
Culturii cu rezultatele care se ştiu din 1992,1996 şi 2001. Dacă în 1992 şi 2001 proiectul a
fost aprobat, în 1996-2000 el a fost respins de un ministru incapabil să sesizeze importanţa

17
demersului nostru, dar „capabil‖ să lanseze provocarea desfiinţării instituţiilor de cultură
naţională din oraşele de provincie! Nu cred necesar să mai fac nici un comentariu.
Argumentul „a silentio‖ („de ce ai trecut peste noi‖) nu mi-l asum, din motive de conştiinţă
profesională. Or, judecata propriei conştiinţe este mai importantă decât judecata semenilor. O
ştiu de la Platon şi din acest principiu mi-am făcut o normă de conduită.
Acest proiect slujeşte în cel mai înalt grad, interesele majore în plan patrimonial, cultural şi
educaţional, ale sibienilor şi ale culturii naţionale. După ce se va înfăptui, aceste bătălii
născute fie din neînţelegeri, fie din vanităţi deşarte, fie din meschinărie, vor cădea în
desuetudine. Miza merită continuarea luptei cu orice risc personal. Dacă voi fi, în cele din
urmă, învins din motivele amintite, altcineva va trebui să vină după mine să reia lupta de la
capăt. Numai aşa le vom cinsti memoria celor ce au ctitorit Muzeul şi Biblioteca ASTRA.
- Ce veţi face în noua situaţie creată? O veţi lua de la capăt cu procesele, sau credeţi că
Guvernul îşi va schimba hotărârea, la presiunile din teritoriu?
- Nu se pune, cred, problema reluării proceselor, deoarece sentinţele acordate, rămase
definitive, au „autoritatea lucrului deja judecat‖. Cât priveşte o eventuală schimbare a
Hotărârii de Guvern, am încercat să previn o asemenea posibilă situaţie propunând celor două
autorităţi locale, Consiliul Local şi Primăria, pe de o parte, şi Consiliul Judeţean, pe de altă
parte, să consimtă organizarea la Sibiu, cât mai grabnic, a unei şedinţe de lucru comune, cu
invitarea reprezentanţilor Ministerului Culturii şi Cultelor şi ai Secretariatului General al
Guvernului. În acest cadru s-ar putea lua o decizie definitivă pe care m-am angajat să o
respect, oricare ar fi aceasta.
- Totuşi, nu credeţi că sunteţi „prea mic pentru un război atât de mare‖?
- Când slujeşti un ideal cultural naţional nu trebuie să te temi decât de Dumnezeu şi de
propria conştiinţă. Orice ctitorie culturală a presupus dintotdeauna jertfe. Aşa s-a născut mitul
meşterului Manole! Renaşterea Muzeului ASTRA este o datorie de conştiinţă şi acest ideal al
anulării unei sechele a dictatului comunist ar trebui asumat, în mod imperativ, de toţi cei ce
hotărăsc astăzi asupra destinelor neamului şi viitorului Cetăţii culturale sibiene.

16 feb 2001

18
2001 - Anul Patrimoniului Cultural Naţional
Muzeul ASTRA a finalizat un proiect cultural unic în Europa
Rezervaţia mulinologică din Rudăria (Caraş-Severin)

Cu fiecare manifestare pe care o organizează, Complexul Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu
îşi demonstrează tot mai pregnant caracterul său de museum vivum, concept nou, modern
prin care ar trebui să se definească fiecare instituţie muzeală.
Nu la multă vreme după ce a restituit culturii naţionale o lucrare de o valoare inestimabilă -
Altarul Bisericii Domneşti din Curtea de Argeş - operă restaurată şi conservată în zece ani de
zile, expusă într-un muzeu special în prima capitală a Ţării Româneşti - iată că recent a mai
finalizat un proiect cultural unic în Europa: Rezervaţia mulinologică din Rudăria, judeţul
Caraş-Severin. Unicitatea rezervaţiei constă în numărul mare de mori de apă cu ciutură al
cărui principiu de funcţionare s-a păstrat aidoma cu cel atestat cu peste două mii două sute de
ani în urmă, iar modul de exploatare a morilor păstrează încă forme arhaice de organizare în
sistem asociativ.
Ideea conservării acestui sit cultural a aparţinut Muzeului ASTRA, costurile pentru restaurare
şi refuncţionalizarea morilor fiind asigurate din Fondul Cultural European pentru România,
EURO-ART, finanţat de Uniunea Europeană. Câştigarea proiectului de restaurare-conservare
de către Muzeul ASTRA nu este întâmplătoare: opţiunea pentru muzeul sibian a avut în
vedere experienţa valoroasă, de peste patru decenii, în restaurarea monumentelor civilizaţiei
tehnice tradiţionale şi în transferul şi restaurarea a peste 150 de monumente de arhitectură şi
tehnică populară în Muzeul din Dumbrava Sibiului. Alegerea Muzeului ASTRA pentru
finalizarea acestui proiect echivalează cu un nou certificat de competenţă şi de rigoare
ştiinţifică, în plan naţional şi european, pentru instituţia muzeală sibiană.
Rezervaţia mulinologică este situată în partea Banatului de munte, în Valea Almăjului, zonă
etnografică de o străveche civilizaţie românească, renumită pentru puterea de conservare a
valorilor cultural tradiţionale. Aici, pe Valea Rudăriei din comuna omonimă (astăzi Eftimie
Murgu, după numele cărturarului şi revoluţionarului paşoptist local) s-au păstrat în chip
miraculos 22 de mori cu ciutură (roată orizontală cu cupe radiale), din cele peste 40 câte ar fi
existat, după cum susţin localnicii. Aşezate de-a lungul cursului apei pe o lungime de 3 km,
morile valorifică într-o concepţie hidroenergetică şi constructivă, ce denotă o mare experienţă
şi abilitate inginerească, potenţialul energetic al râului. Oamenii locului, generaţie după
generaţie şi veac după veac, au durat acest complex mulinologic monumental, pitoresc,
ingenios şi eficient, capabil să rezolve nevoile de măcinat ale celor câteva sute de familii.
Locul, în ansamblul său, e ireal prin frumuseţea aspră, fiind invadat, în luna mai, de parfumul
pădurii de liliac. Configuraţia morfologică a stâncilor ce străjuiesc din înălţime râul, a dat
naştere la forme ciudate, care în imaginaţia locuitorilor au dobândit chip de legendă: Legenda
lui Adam şi Eva, Legenda Cheii, aceasta din urmă vorbind despre Rudăriţa Mică şi Rudăriţa
Mare ce curg spre Dunăre şi Mare si de unde se întorc în chip de nori, ce se revarsă în ploaie,
închizând astfel circuitul,recunoscând locul de plecare după forma cheii pe care o trasează
firul apei în stâncă de mii de ani. Tot legat de moară, asumată ca un spaţiu social, unde lumea
se adună, discută, povesteşte, s-a născut un întreg repertoriu folcloric, de la cântec la
descântec, de la farmece la blesteme, folclor păstrat încă viu în memoria localnicilor.
La inaugurarea rezervaţiei, directorul general al Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖, dr.
Corneliu Bucur caracteriza momentul doar începutul unui drum a cărui menire constă în
modificarea radicală a vieţii locuitorilor satului şi ai zonei, oameni săraci,cu pământ puţin şi
de un grad de fertilitate foarte scăzut. Rezervaţia, susţinea domnia-sa, are valoare de model
cultural naţional şi ea ar putea deveni o sursă serioasă de câştig prin: dezvoltarea tipului de
gospodării specializate în agroturism; recuperarea şi promovarea pentru turişti a unor produse
şi reţete culinare specifice, rezultate din procesul de morărit; crearea unui muzeu al morilor

19
din România; înfiinţarea unui atelier de mori cu ciutură şi exportul acestora spre muzee din
Germania, China, India; constituirea unui centru mulinologic naţional la Rudăria. O astfel de
desfăşurare în evantai a ofertei turistico-culturale ar fi de natură să dea o nouă viaţă morilor
menite să le confirme şi să le redefinească celebritatea în lume.
Acest proiect cultural trebuie asumat ca o problemă de conştiinţă a propriei noastre identităţi
culturale, asumare cu valoare imperativă care ne cere să reconsiderăm tot ceea ce ne
reprezintă în raport cu istoria şi să nu lăsăm să se piardă sau să se distrugă valorile de
patrimoniu.
La inaugurarea rezervaţiei au fost prezenţi reprezentanţi ai autorităţilor administrative locale
şi judeţene, reprezentanţi ai ministerelor Culturii şi Turismului, ai Comunităţii Europene, ai
Fondului Cultural European pentru România - EURO-ART.
În alocuţiunea rostită cu acest prilej reprezentanta Comunităţii Europene, Susan O'Reilly, se
referea tocmai la necesitatea salvării valorilor de patrimoniu tradiţional ca formă de păstrare
şi de recuperare a memoriei culturale a omenirii. Totodată, domnia-sa îşi exprima credinţa că
acest gen de restaurare şi conservare a culturii tradiţionale depăşeşte prin aria de interes
spaţiul exclusiv românesc, de aceste valori împărtăşindu-se întreaga Europă. Ceea ce
înseamnă o şansă extraordinară de integrare culturală a noastră în Europa, cultura fiind poarta
prin care putem intra cu legitimă mândrie în acest spaţiu,
În contextul manifestărilor care au avut loc aici, au fost prezentate şi două filme documentare
despre situl mulinologic, unul realizat de dr. Corneliu Bucur, în urmă cu 30 de ani, şi altul,
recent, din producţia Studioului ASTRA-FILM, memorie vie a unui întreg univers cultural..
În ansamblul său, Rezervaţia mulinologică de la Rudăria are valoarea unui strigăt pentru
destinul şi soarta patrimoniului cultural tradiţional, oferindu-ne în concret un model despre
felul în care acesta poate şi trebuie salvat pentru a deveni un argument de identitate culturală
şi sursă de interes turistic naţional şi internaţional.

Adunarea Generală a Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România

Astăzi şi mâine, sub egida „2001 - Anul Patrimoniului Cultural Naţional‖ are loc, la Sibiu, în
cadrul Complexului National Muzeal ASTRA, Adunarea Generală a Asociaţiei Muzeelor în
Aer Liber din România.
Lucrările se vor desfăşura începând cu ora 10, la Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului,
în sălile complet renovate, care găzduiesc cu acest prilej o expoziţie privind evoluţia
remarcabilă a Muzeului ASTRA în ultimul deceniu, precum şi proiectul de dezvoltare u
acestuia pentru perioada 2001-2005. Tematica expoziţiei se referă şi la cele mai recente
realizări ale muzeului finanţate din fonduri ale Uniunii Europene (Programul EUROART),
restaurarea Complexului Mulinologic de la Rudăria (Jud. Caraş-Severin) şi ale Episcopiei
Argeşului, restaurarea iconostasului Bisericii Episcopale din Curtea de Argeş (sec. XVII).
În cadrul lucrărilor Adunării Generale a Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber va fi prezentat
raportul activităţii Asociaţiei şi se va alege noua conducere a acesteia.
Ministerul Culturii şi Cultelor va fi reprezentat de prof. dr. Ioan Opriş, ministru secretar de
stat, de directori ai direcţiilor de specialitate, cărora li se vor alătura muzeografii restauratori
al muzeelor în aer liber din ţară, alţi specialişti.
Vizitarea Laboratorului zonal de conservare-restaurare şi o gală de filme produse de Studioul
ASTRA Film vor completa programul întâlnirii.

2 mar 2001

20
Un nou sector al Muzeului din Dumbrava Sibiului
„Sisteme şi mijloace de depozitare şi conservare în civilizaţia populară tradiţională”

În anul 1990 am lansat proiectul „transformării‖ Muzeului Tehnicii Populare - titulatura


adoptată de cei care au iniţiat realizarea, în Dumbrava Sibiului, a primului muzeu „naţional‖
(de reprezentare naţională), specializat tematic (axat pe problematica creaţiei tehnice
populare tradiţionale) şi cu expunere „în aer liber‖, din România - Muzeul Civilizaţiei
Populare Tradiţionale, destinat a prezenta nu numai creaţia tehnică, ci şi creaţiile
arhitecturală, artistică, ambientală (organizarea interiorului locuinţei), creaţiile în sfera
ludicului (jocului şi divertismentului) şi, nu în ultimul rând ca importanţă, creaţiile în sferele
public-socială şi cea a profesiunilor „intelectuale‖. Aşa au apărut, pe lângă monumentele de
tehnică populară (gen: ateliere meşteşugăreşti, instalaţii de industrii populare, gospodării
profilate ocupațional, mijloace de transport), monumentele de utilitate public-socială
(biserica, hanul şi cârciuma) şi monumente ale ludicului („şopronul de joc‖, popicăria şi
scrânciobul) - altele fiind în curs de achiziţie sau transfer (prăvălia şi şopronul pentru
pompele de stins incendii) - toate compunând un nou sector inaugurat în 1990 şi având un
nou acces distinct din Calea Răşinarilor, în dreptul Hanului din Tulgheş (Harghita). Şi tot ca
urmare a acestei noi concepţii (extrem de apreciată de specialişti, criticată însă de cei ce res-
ping, „din principiu‖, înnoirile, inovaţiile, modificările, progresul însuşi) au apărut în muzeu -
alături de mai vechile spaţii (locuinţe) specializate ale morarilor, piuarilor, dârstarilor,
oloierilor, jogărarilor, cuprinse de instalaţiile de industrii populare, ca şi cele ale
meşteşugarilor (olari, ţesători, cojocari, trăistari, frânghieri, dar şi lemnari - dulgheri, dogari,
rotari, spătari, fluierari - fierari, clopotari etc.) -‖casa popii‖ (casa preotului), „casa
vrăjitoarei‖ (meşteroaiei), „casa învăţătorului‖, (recent transferată din Săliştea Sibiului -
prima comună atestată documentar ca având şcoală laică, în istoria României).
Un muzeu, odinioară numai al „tehnicii populare‖, a devenit astăzi un adevărat şi miraculos
muzeu naţional al întregii civilizaţii tradiţionale a satului românesc.
Procesul înnoirilor a continuat. Constatând, la o analiză atentă şi detaliată a structurilor şi
funcţiilor economice ale „civilizaţiei agrare‖, că au fost ignorate spaţiile (construcţiile)
destinate depozitării şi conservării produselor agricole (cerealiere, pomicole, viticole,
furajere) sau tratate superficial (izolat, în cadrul unor sectoare sau grupe tematice) şi fără o
viziune sistematică şi tipologică, complexă, am întocmit, în colectiv, proiectul expoziţional al
acestei noi grupe tematice care încheie problematica şi expoziţia „sectorul alimentaţiei
publice‖.
După o dezbatere şi avizare a proiectului în cadrul şedinţei Asociaţiei Naţionale a Muzeelor
în Aer Liber (Sibiu, 8 martie a.c.), începând din luna martie, am trecut la transferul (într-un
caz şi anume, cămara din Cerbia, jud. Hunedoara, chiar translarea) şi reconstrucţia primelor
cinci monumente ce jalonează noua grupă expoziţională. A fost „un tur de forţă‖, un efort
colectiv extraordinar, o reuşită deplină. Etalând soluţii constructive diferite (semiîngropate,
suspendate pe piloni sau pe stâlpi, aşezate pe socluri de piatră), planimetrii şi elevaţii
variabile (simple, cu prispe deschise, cu galerii de stâlpi sculptaţi pe o latură sau două laturi,
pe un nivel sau două nivele), tehnici şi materiale de acoperire diferite (cu paie, cu şindrilă, cu
şiţă - „în cinci rânduri‖, în viitor şi cu vreji de viţă-de-vie) şi având o tehnologie variată
(cămară, cramă, găbănaş, pejniţă), aceste construcţii fac dovada excelenţei ţăranului român
privind concepţia arhitectonică, tehnicile de construcţie, soluţiile tehnic-constructive şi
decorativ-artistice ale poporului nostru. Inaugurarea noului sector expoziţional va avea loc
astăzi, ora 12.30, cu ocazia Colocviului naţional destinat prezentării strategiilor de resort,
precum şi politicilor cultural-turistice şi cultural-educaţionale ale ONG-urilor (reprezentând
societatea civilă), în chiar Ziua Internaţională a Muzeelor. Evenimentul marchează
inaugurarea de către Complexul Naţional Muzeal ASTRA a „Deceniului Patrimoniului

21
Cultural Naţional‖ (2001-2010), marcat de promulgarea şi aplicarea unei noi legislaţii privind
patrimoniul cultural-mobil şi imobil, aliniată la legislaţia europeană printr-o politică
superioară şi strategii responsabile, asumate deopotrivă de Guvernul României, de Ministerul
Culturii şi Cultelor şi de toate instituţiile deţinătoare de patrimoniu cultural-național, între
care muzeele deţin întâiul loc.
Cel mai frumos şi interesant muzeu în aer liber din Europa vă aşteaptă, mereu reînnoit, mereu
mai bogat şi din ce în ce mai atractiv. Este, neîndoielnic, cel mai important şi semnificativ
omagiu pe care Sibiul muzeistic îl aduce Zilei Internaţionale a Muzeelor.

Prof.univ.dr. Corneliu BUCUR,


director general
18 mai 2001

22
Etnologia şi folcloristica românească la început de mileniu

Cu această temă, Academia Română (Comisia de Etnologie şi Folclor) şi Universitatea „Spi-


ru Haret‖ {Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine) au organizat, în ziua de 11 mai, la sediul
Universităţii bucureştene, o şedinţă publică de comunicări, cu participarea unor reputaţi
universitari care predau etnologia şi folclorul la diferite universităţi din tară (cu excepţia
Bucureştilor, au fost reprezentate doar centrele Tulcea - dr. Steluţa Pârău şi Sibiu -
prof.univ.dr. Corneliu Bucur).
Sesiunea a fost onorată de cercetători prestigioşi din cadrul Institutului de Etnologie şi
Folclor (dr. Maria Bâtcă, dr. Ion Ghinoiu, dr. Cornelia Pleşca şi dr. Gheorghe Oprea, di-
rectoarea dr. Sabina Ispas deşi menţionată în program nu a participat) sau Institutul de
Lingvistică „Iorgu Iordan‖ (dr. Zamfira Mihail).
Prof.univ. Ion Dodu Bălan a prezentat, în deschidere, salutul d-lui rector, prof.univ.dr.
Aurelian Bondrea, insistând asupra intenţiei organizării unui Laborator de cercetări etno-
folclorice şi chiar a întemeierii unui muzeu al Universităţii, în buna tradiţie a „Şcolii
sociologice‖ din perioada interbelică (colecţiile urmând a fi alcătuite de studenţi, în
campaniile de cercetări de teren).
Conf.univ. Alexandru Dobre (secretarul ştiinţific al comisiei de profil a Academiei Române)
a prezentat raportul de activitate al Comisiei de Etnologie şi Folclor la împlinirea a 15 ani de
la înfiinţarea Comisiei de Folclor (contopită, în anul 1994, cu Comisia de Etnologie).
Raportul secretarului ştiinţific al Comisiei Academiei s-a axat pe realizările meritorii ale
folcloristicii româneşti în ultimii 15 ani (editorul Iordan Datcu avea să le exemplifice prin
enunţarea unei liste cvasicomplete de publicaţii având acest profil), probând, incontestabil,
aserţiunea că vechiul regim nu a reuşit să „confişte‖ folclorul (Notiţe polemice dintre prof.
univ. dr. Nicolae Constantinescu şi I. Datcu pe tema neconfiscării folclorului din motive
ideologice, de către vechiul regim politic, au animat atmosfera, lăsând, evident, o poartă
deschisă spre dezbateri şi concluzii viitoare, pe această, temă, apărată şi acuzată, cu aceeaşi
energie şi vehemenţă).
O altă realitate s-a detaşat, în mod evident, din profilul comunicărilor prezentate: dacă
folcloristica a avut, în toţi aceşti ani (şi are şi în prezent), o prestaţie meritorie (datorată
„şcolii‖ fondate şi reprezentate, în toată această perioadă, în mod strălucit, de prof. Mihai
Pop, decedat anul trecut), etnologia românească a cunoscut, în schimb, un regres evident
după dispariţia corifeilor acestei ştiinţe: acad. R. Vulcănescu, cercetătorii I. Vlăduţ şi Nicolae
Dunăre sau directorii unor mari muzee: Valeriu Butură (Cluj), Tancred Bănăţeanu şi
Gheorghe Focşa (Bucureşti) şi Cornel Irimie (Sibiu).
În aceeaşi notă a predominantei folclorului la catedrele universitare de etnologie (chiar şi
cursurile de etnologie sunt ţinute, în mai multe centre universitare, de folclorişti: Dumitru
Pop - la Cluj, I. Moise la Sibiu, I. Ciubotaru - la Iaşi), prof.univ. Nicolae Constantinescu, în
comunicarea sa: „Predarea folclorului la Universitate. Provocări la început de mileniu‖, a
prezentat, pe lângă realizările deosebite din această perioadă, „provocările‖ disciplinei la
începutul noului secol (şi mileniu).
Două comunicări ale d-nei dr. Maria Bâtcă („Globalizare şi identitate culturală. Definirea
conceptelor‖) şi ale d-rei dr. Steluţa Pârău („Identitate culturală într-o zonă de locuire
interetnică. Aspecte actuale‖), au abordat, frontal, una dintre cele mai importante „provocări‖
ale noii epoci „postmoderne‖: păstrarea identităţii (specificităţii) culturale la scară naţională
sau provincial-istorică (cazul Dobrogei), în condiţiile globalizării (universalizării) culturale.
O prezenţă insolită şi un exemplu demn de urmat a fost includerea în programul sesiunii a
comunicării studentei Oana Mihaela Rotaru despre „Versurile la mort, în Telciu Bistriţa-
Năsăud‖ (evidenţiind portretul poetului popular „de excepţie‖ al Măriucăi Suciu).

23
Deşi nu figuram în program, am solicitat şi mi s-a oferit cuvântul. În alocuţiunea rostită, am
exprimat regretul receptării, cu mare întârziere (din presa centrală), a înştiinţării organizării
acestei reuniuni ştiinţifice şi absenţa din program (chiar şi numai pentru simetria impusă de
titulatura Comisiei de Etnologie şi Folclor) a unei comunicări despre prezenţa etnologiei în
programa universitară a numeroase universităţi din ţară.
În prezentarea consistentă făcută am evidenţiat performanţele obţinute de cercetarea
etnologică sibiană, derulată în cadrul Muzeului „ASTRA‖ şi introducerea Etnologiei în cadrul
Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii „Lucian Braga‖. Informaţiile prezentate despre excelenta
bază ştiinţifică creată în cadrul Complexului Muzeal Naţional „ASTRA‖ (Laborator de
cercetare ştiinţifică, Editura „Astra Museum‖, Centrul de Informare şi Documentare
„C.lrimie‖, Studioul „Astra Film‖) şi despre realizările concrete din intervalul de timp
analizat (Catalogul ştiinţific al Muzeului în Aer Liber, CD-romul de 750 mega-biţi, volumul
de studii şi materiale ştiinţifice „Cibinium 1990-2000‖ - pe care l-am distribuit celor
prezenţi), tezele de doctorat elaborate în această perioadă la Universitatea „L. Blaga‖, sub
îndrumarea subsemnatului (V. Deleanu - Sibiu, A. Goia - Cluj, E. Florescu - Piatra Neamţ şi
N. Dolângă –Timişoara) au fost bine apreciate de toţi cei prezenţi cercetători, cadre didactice
şi studenţi.
M-am despărţit de merituoşii organizatori ai acestei fertile (în idei şi proiecte) sesiuni de
rapoarte şi comunicări ştiinţifice cu sentimentul acut al necesităţii imperioase a organizării
(de ce nu, la Sibiu, sub auspiciile conducerii Universităţii „L Blaga‖?) a unei dezbateri de
specialitate privind statutul şt programul disciplinei etnologiei în cadrul învăţământului
superior naţional şi raporturile sale cu muzeele de profil din România şi complementar
acestei iniţiative, refuzarea demersurilor mele pe lângă Direcţia Muzeelor şi Colecţiilor din
Ministerul Culturii şi Cultelor pentru readucerea etnologiei la poziţia şi importanţa sa
excepţională, alături de arheologie (care are un departament special in minister), revitalizarea
cercetării etnologice şi valorificarea superioară a argumentului etnologic în competiţia uni-
versală de combatere a ojo-balizării şi definirea identităţii noastre etno-culturale.

Prof.univ.dr.
Corneliu BUCUR
8 iun 2001

24
Muzeul ASTRA - elogiat de Consiliul Internaţional al Muzeelor şi Ministerul Culturii şi
Cultelor

Deunăzi, s-au desfăşurat activităţi în Muzeul „ASTRA, cu prilejul aniversării Zilei Interna-
ţionale a Muzeelor, care s-au bucurat de prezenţa unor mari personalităţi ale culturii naţionale
şi europene.
Ministrul Culturii şi Cultelor, acad Răzvan Theodorescu, a vizitat muzeul şi s-a întâlnit cu
participanţii la lucrările Colocviului Naţional al ONG-urilor cu profil cultural, pentru a vizita
noul sector tematic al Muzeului în Aer Liber. Acesta a declarat că „muzeul este unul dintre
cele mai fabuloase muzee ale Europei Unul dintre cei mai pasionaţi şi entuziaşti etnologi ai
noştri şi ai Europei se află tot aici. El se numeşte Corneliu Bucur, Îi strâng mâna şi îi
mulţumesc‖.
În Cartea de impresii a muzeului, Piet Pouw, trezorier al Consiliului Internaţional al
Muzeelor, cu sediul la Paris, şi rector al Academiei de Muzeologie din Reinwardt,
Amsterdam, a consemnat: „Muzeul Naţional ASTRA este o lucrare unică în întreaga
Transilvanie şi Românie. Directorul şi colectivul său au înfăptuit un fantastic muzeu în aer
liber, fiind unul dintre cei mai de prestigiu membri ai Consiliului Internaţional. Mult succes
acestui muzeu de excepţiei‖.
Piet Pouw a conferenţiat pe tema „Muzeele clădind comunitatea. Tendinţe contemporane în
muzeele din Europa Centrală‖, în faţa unui auditoriu format din manageri ai muzeelor şi
consilieri ai direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional din judeţul Sibiu şi
judeţele limitrofe, iar directorul muzeului, Corneliu Bucur, a prezentat Programul de Reformă
a Muzeului, lansat în 1990 şi înfăptuit în cei 10 ani care au trecut, ilustrând aceste realizări în
volumul „Cibinium 1990-2000‖, editat de ASTRA Museum, cu sprijinul Ministerului
Culturii, în anul 2000.

Silvia B.
9 iun 2001

25
Barcelona. a XIX- a conferinţă generală
a consiliului internațional al muzeelor
Dr. Corneliu Bucur - ales în Comitetul Director al
Comisiei Internaţionale pentru Muzeele Etnografice

Aşa cum am anunţat la timpul potrivit, în perioada 1-6 iulie, la Barcelona, s-a desfăşurat cea
de-a XIX-a Conferinţă Generală a Consiliului Internaţional al Muzeelor, forum ştiinţific care
cuprinde 27 de comisii internaţionale ce acoperă toată gama instituţiilor de tip muzeal. Au
participat peste 1200 de specialişti din muzeologia mondială, care au dezbătui teme de mare
actualitate privind menirea şi destinul instituţiilor muzeale la început de secol şi mileniu:
Muzeul în era informaticii, Muzeele secolului XXI între criză şi succes, Resursele economice
ale muzeelor între difuziunea comercială şi beneficiul cultural, Muzeele - agora pentru dialog
sau confruntare? Alte teme dezbătute în şedinţele pe comisii, pe ateliere, în „Târgul ideilor‖,
în cadrul meselor rotunde s-au referit la: Responsabilitatea societăţii în gestionarea muzeelor,
Traficul ilicit al bunurilor culturale, Muzeele mari şi mici - două forme de gestionare,
Ajutoarele supra-naţionale şi susţinerea muzeelor, Echilibru între rentabilitate economică şi
socială, Evaluarea şi tipologia publicului, Pereţii transparenţi ai muzeelor, Educaţia estetică a
copiilor prin muzee etc. În cadrul Conferinţei Generale, dr. Corneliu Bucur a prezentat
comunicarea „Condiţia modernă a muzeului etnografic. Politicile privind conducerea,
organizarea şi managementul muzeului etnografic‖, studiu dublat de prezentarea filmului
„Tezaure umane vii‖, realizat de Studioul Astra-film Sibiu.
Bucurându-se de o unanimă apreciere din partea specialiştilor, dr. Corneliu Bucur a fost ales
în comitetul de conducere al Comisiei Internaţionale a Muzeelor Etnografice, structură a
Consiliului Internaţional al Muzeelor.
Oferta României a venit imediat din partea dr. Corneliu Bucur, care a propus ca şedinţa
Comisiei Internaţionale a Muzeelor Etnografice de anul viitor să se desfăşoare la Sibiu.
Asupra concluziilor privitoare la muzeistica mondială şi la locul unde ne situăm noi astăzi,
vom reveni.

Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare


Aşa cum ne-a obişnuit, dr. Corneliu Bucur, directorul general al Complexului Naţional
Muzeal ASTRA, gândeşte lucrurile sistemic, riguros, într-o viziune amplă, care nu pierde din
vedere amănuntele şi într-o desfăşurare limpede atât ca program, cât şi ca soluţie economică.
Când a propus şi a susţinut participarea României la Smithsonian Folklife Festival din SUA,
vedea în prezenţa noastră nu numai calitatea de ambasadori culturali, purtători ai unei tradiţii
culturale încă vii, sănătoase, ci şi o posibilă replică românească. Şi cum la dumnealui viteza
de reacţie este imediată, deîndată ce s-a întors din SUA, unde România a fost reprezentată de
peste 100 de artişti şi creatori populari, şi-a propus să ni-i prezinte pe rând, în cadrul unor
expoziţii-medalion, fiecare din cei aleşi fiind purtătorii unui mesaj artistic de excepţie, în
domeniul pe care-l reprezintă, cea mai mare parte a lor fiind membri ai Academiei Artelor
Tradiţionale. Pe lângă buna stăpânire a meşteşugului, aceşti creatori sunt oameni cu adâncă
judecată şi înţelegere a lucrurilor, vorbesc puţin dar esenţial, mai mult în maxime, ca expresie
condensată a cugetării. Sunt nişte artişti şi totodată înţelepţi ai satelor pe care le reprezintă.
Pornind de la această realitate fascinantă, dr. Corneliu Bucur a imaginat şi propus
organizarea, la Sibiu, a Festivalului Naţional al Tradiţiilor Populare, manifestare culturală
care îşi propune: prezervarea culturii populare contemporane româneşti, valorificarea
întregului patrimoniu exprimat prin tradiţiile cotidiene din viaţa comunităţilor rurale,
încurajarea generaţiei tinere pentru cunoaşterea, protejarea şi însuşirea acestui patrimoniu,
marcă a propriei identităţi etnoculturale. Festivalul este conceput ca o manifestare

26
spectaculară şi interactivă de prezentare scenică şi lucrativă şi de dialog direct intre actanţi şi
publicul vizitatori.
Participanţii îşi vor prezenta repertoriul în cele 7 secţiuni ale festivalului: • Arte religioase
(tradiţii cultice legate de practicile religioase) • Literatura populară (poezie şi teatru popular) •
Arte muzicale (interpreţi vocali şi instrumentali) • Arte coregrafice (dans popular) • Arte
plastice tradiţionale (meşteşuguri artistice) • Ritualuri şi obiceiuri tradiţionale • Artă culinară
(meniuri după reţete tradiţionale).
La prima ediţie, care se va desfăşura în această toamnă, au fost invitate judeţele Gorj - ca un
omagiu adus sculptorului Constantin Brâncuşi în anul cultural care-i celebrează memoria,
Vrancea - ca simbol al Unirii, şi Sibiu.

Festivalul Juvenil al Tradiţiilor Culturale ale Popoarelor Europei


Vocaţia unei Europe Comune va trebui să fie conservarea virtuţilor şi valorilor specifice
tuturor popoarelor Europei, cunoaşterea reciprocă a acestora, dialogul multicultural al
naţiunilor. Şansa împlinirii destinului unei Europe Comune ţine, printre multe altele, de
educarea copiilor tuturor naţiunilor Europei în spiritul dialogului cultural multinaţional, prin
etalarea valorilor propriei culturi. Cea dintâi dimensiune a propriei identităţi etno-culturale
vizează valorile culturale tradiţionale ale fiecărei etnii sau comunităţi europene. Pornind de la
aceste principii, care pot fi înscrise pe frontispiciul programului unificării europene,
prof.univ.dr., Corneliu Bucur, directorul general al Complexului Naţional Muzeal ASTRA
Sibiu, propune ca România să organizeze anual Festivalul Juvenil al Tradiţiilor Culturale ale
Popoarelor Europei. Organizat timp de o săptămână - zece zile, festivalul va consta în
etalarea spectaculoasă şi prezentarea interactivă a celor mai felurite tradiţii culturale etno-
identitare: arte plastice (meşteşugurile artistice tradiţionale), arte ludice (ale dansului
tradiţional), arte muzicale (interpretări vocale şi instrumentale), arte literare (din creaţia
populară orală a popoarelor lumii) şi arte culinare (din bucătăria tradiţională a popoarelor).
Spectacolul, cu totul unic, ar atrage un public turistic numeros, din ţară şi străinătate, el
constituind un prilej ideal de cunoaştere şi apropiere a copiilor Europei.
„Organizând, de cinci ani, la Sibiu, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Olimpiada
Naţională cu profilul Meşteşuguri artistice tradiţionale am constatat că, în cadrul fiecărei noi
promoţii de olimpici ai României, la capitolul artă populară tradiţională (creaţia eponimă a
poporului român), avem copii extrem de talentaţi, unii de-a dreptul geniali. La spectacolele
organizate cu ocazia Galei decernării diplomelor câştigătorilor Olimpiadelor, evoluează copii
cu un talent inimaginabil, acţiunea în sine, alături de Academia Artelor Tradiţionale,fiind
recent elogiată de UNESCO Paris. La tăvălugul globalizării valorilor civilizaţiei
contemporane, singurul argument opozabil rămâne cultura naţională, cultura specifică,
etnocultura, cea definită de propriile tradiţii, iar România are, în acest domeniu, producţii şi
valori de excelenţă. Iniţierea acestui festival european al copiilor purtători ai tradiţiilor
culturale ar fi, cred, una dintre contribuţiile importante ale României la cultivarea
multiculturalității europene‖, argumentează dr. Corneliu Bucur.

20 iul 2001

27
Civilizaţie milenară românească in Muzeul „ASTRA” - Sibiu
Istoria Muzeului Tehnicii Populare

Sub îndrumarea ştiinţifică a lui Cornel Irimie, în anul 1963 debutau lucrările de organizare a
Muzeului Tehnicii Populare, care, prin terenul arondat (96 ha) şi prin ambiţiosul său proiect
tematic (146 monumente), se anunţa a fi cel mai mare muzeu în aer liber din România şi unul
din cele mai mari din Europa. În anul 1905, Cornel Diaconovici, unul dintre continuatorii
Muzeului Astra, menţionează pentru prima dată importanţa construirii la Sibiu a unui muzeu
naţional. În anul 1950, Muzeul Astra din Sibiu a fost desfiinţat, iar colecţiile sale, mai puţin
numeroase, au trecut în bogatul patrimoniu al Muzeului Brukenthal. Acest eveniment a
marcat sfârşitul unei epoci din istoria culturii şi a muzeografiei sibiene. După îndelungi
dezbateri, s-a stabilit ca la Sibiu să se organizeze un „muzeul al meşteşugurilor şi industriilor
populare de pe întreg cuprinsul României‖, astfel încât în vara anului 1963 au început
lucrările de demontare, transferare şi reconstrucţie a primelor monumente de tehnică
populară, cel dintâi fiind moara hidraulică din Dăbâca, judeţul Hunedoara, din anul 1848. În
scurt timp de la înfiinţare, Muzeul Tehnicii Populare a devenit o instituţie naţională spe-
cializată in cercetarea ştiinţifică, formarea, conservarea şi valorificarea expoziţională a
patrimoniului naţional, privind creaţia tehnică populară tradiţională din România. Întreaga
suprafaţă de teren a muzeului este împărţită în patru sectoare tematice de bază, iar acestea, la
rândul lor, în numeroase grupe, fiecare tratând un anumit fenomen de civilizaţie populară
tradiţională. În anul 1986, patrimoniul Muzeului în Aer Liber din Dumbrava Sibiului era
alcătuit din următoarele categorii de monumente: 15 construcţii specializate cu profil
ocupaţional; 32 gospodării, din care: trei cu profil pastoral, două agropastoral şi 28 cu profil
meşteşugăresc; 61 de instalaţii de industrie populară. Muzeul Tehnicii Populare s-a impus pe
plan naţional şi internaţional prin unicitatea profilului său tematic, prin caracterul grandios al
muzeului, atât ca suprafaţă (96 ha din care 42 ha rezervate expoziţiei, aleea de vizitare fiind
de 6 km), cât şi prin patrimoniul (proiectul tematic general prevede 146 monumente) şi, în
sfârşit, prin caracterul de reprezentare naţională (monumentele provin de pe întreg cuprinsul
României).
Ce ne oferă muzeul astăzi, după ani grei şi rodnici de muncă? Astăzi, muzeul sibian, avantajat
şi de conformaţia variată a terenului şi variabilitatea vegetaţiei, prezintă în cele şase sectoare
tematice 115 unităţi muzeale însumând 279 construcţii care acoperă în mod proporţional cele
mai numeroase tipuri de monumente de arhitectură şi tehnică populară. Aici sunt expuse 33
de gospodării cu 115 construcţii, 16 porţi monumentale şi 15 tipuri diferite de fântâni, cinci
case fără anexe gospodăreşti, două ateliere meşteşugăreşti izolate, 27 construcţii specializate
şi 76 monumente de industrie populară. Muzeul utilizează tehnici foarte moderne şi standarde
înalte. În semn de apreciere a rezultatelor dobândite în întreaga sa carieră muzeografică,
directorul general al muzeului, dr. Corneliu Bucur, a fost premiat de distinsa comisie
E.M.Y.A., în urma aprecierilor unanime, în plan naţional şi internaţional, de care se bucură
Muzeul „Astra‖ din Sibiu.
În concluzie, în încheierea acestei prezentări din istoria muzeului, răsfoind „Cartea de
impresii a muzeului‖ am dorit să vă oferim şi dv. câteva dintre acestea: „Nu vom uita acest
loc, frumuseţea şi personalitatea lui, tradiţiile reprezentate în cuprinsul său. Nu vom uita
eforturile ce au fost eternizate în fiecare din monumentele sale‖. (Julie Francis Robeiro,
ambasador al Indiei); „Muzeul acesta este un muzeu viu, întrucât reînvie cultura, folclorul şi
meşteşugurile din România. Muzeul oferă poporului român posibilitatea de a fi mândru şi de
a avea conştiinţa propriei lui culturi, dezvăluind-o în felul acesta şi străinilor‖. (Lynda Tom,
SUA).
Ramona TRUŞCA
1 aug 2001

28
Cu prof univ. dr. Corneliu Bucur, director general al Complexului Naţional Muzeal
Astra, despre:
Deceniul patrimoniului cultural naţional 2001-2010

- D-le director dr. Corneliu Bucur, în această primăvară aţi lansat provocarea declarării, de
către Ministerul Culturii şi Cultelor, a decadei 2001-2010, „Deceniul patrimoniului cultural-
naţional. Ce motivaţii aţi avut, ce scop are demersul Dvs., de ce tocmai acum, de ce un întreg
deceniu?
- Deceniul 1990-2000 a însemnat cea mai neagră perioadă din istoria modernă a culturii
româneşti, în ceea ce priveşte agresarea şi spolierea zestrei noastre cultural-naţionale, în
termeni ştiinţifici, „patrimoniul cultural naţional‖. Prin abolirea legii comuniste a
patrimoniului cultural (63/ 1974)în decembrie 1989 şi prin tergiversarea greu explicabilă
(neîndoielnic profitabilă multora din cei interesaţi să scoată din ţară numeroase valori
culturale din toate domeniile şi genurile) a elaborării şi promulgării unei noi legislaţii,
consensuale cu legile de gen ale lumii democratice occidentale, tezaurul naţional a cunoscut o
agresiune incomparabilă cu alte perioade istorice, o devalizare fără precedent, o hemoragie de
bunuri epuizantă. La unele cazuri excepţionale (scoaterea de bunuri cu sutele, cu tirurile, cu
concursul chiar al specialiştilor din oficiile de patrimoniu), m-am referit, cu ani de zile în
urmă, când am cerut, imperios, miniştrilor culturii şi organelor de justiţie finalizarea unei
anchete începută din anul 1995, dar gestul a fost zadarnic. Lanţul slăbiciunilor (şi intereselor)
a fost mai puternic decât cauza naţională a protejării averii noastre culturale supreme.
Acum, după aproape 12 ani, suntem în situaţia fericită de a avea cele două legi ale
patrimoniului cultural naţional, mobil (Legea 182/2000) şi imobil (Legea monumentelor
istorice nr.422 din iulie 2001),cea de-a treia, Legea muzeelor şi colecţiilor, fiind într-o fază
avansată de finalizare la Comisia Muzeelor şi Colecţiilor. De aceea avem cadrul legal şi
obligaţia morală de a acţiona energic şi sinergic, la toate nivelurile pentru a recupera enorma
întârziere de 12 ani în care am pierdut atâtea valori şi a fost uzurpată conştiinţa naţională
privind îndatorirea sacră de a păstra şi proteja, de a cunoaşte şi mediatiza, în toată lumea,
valorile culturale care ne definesc prioritar propria identitate, culturală şi contribuţia pe care
am adus-o la făurirea patrimoniului cultural universal. Dar pentru toate acestea ne trebuie un
program riguros şi ferm al Ministerului Culturii şi poate chiar al Guvernului României.
- Ca senator şi vicepreşedinte al Comisiei pentru Cultură a Senatului în legislatura anterioară
v-aţi adus o contribuţie directă la elaborarea primei legi a patrimoniului cultural naţional
mobil. Ce rezolvă aceasta, concret?
- Am reuşit să corectez proiectul legislativ avansat de Ministerul Culturii (cabinet I.
Caramitru), introducând prevederi exprese privind evidenţa digitală a patrimoniului cultural
naţional mobil, cercetarea ştiinţifică (şi statutul cercetătorului), conservarea şi protejarea
acestuia în depozitele muzeale, restaurarea în cadrul laboratoarelor avizate, expertizarea şi
clasarea în categoriile tezaur şi bunuri cu valoare deosebita, asigurarea circulaţiei bunurilor şi
a exporturilor temporare şi definitive, amendarea severă a tuturor evazioniştilor şi
infractorilor, al căror număr a crescut enorm în ultimii ani etc.
- Ce susţine legea monumentelor istorice?
- Legea 422/2001 clasifică statutul juridic al monumentelor aflate în proprietatea publică a
statului, precum şi a celor aparţinând domeniului privat (persoane fizice sau juridice),
atribuţiile statului (prin Ministerul Culturii şi Cultelor şi Comisia Naţională a Monumentelor
Istorice - la nivel central şi direcţiile judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu - la nivel
judeţean) şi autorităţilor administrative publice locale, funcţie de regimul de clasare în
categoria A - de importanţă naţională sau universală şi categ. B - de importantă locală. Pe
lângă categoriile de „monument‖ şi „sit‖, în categoria „ansamblu‖ sunt încadrate, pentru

29
întâia oară de la fondarea acestui tip de muzee, în 1920, la Cluj şi 1936, la Bucureşti, şi
muzeele în aer liber, care dobândesc, astfel, statutul rezervat monumentelor istorice.
- Care a fost contribuţia dumneavoastră directă la înscrierea acestei prevederi în corpul Legii?
- Da, am avut, ca senator, o contribuţie şi la acest proiect de lege. La plecarea din Senat, după
ce am reuşit să blochez proiectul legislativ prezentat de ministrul Caramitru (care era în cea
mai mare parte o aberaţie), acesta a fost retras din Parlament în mod ilegal (deoarece trecuse
de Camera Deputaţilor, deci se afla deja în procedură legislativă) şi a fost promovat, ulterior,
ca Hotărâre de urgenţă de către Guvernul Isărescu. Mai mult, am redactat un memoriu pe care
l-am transmis conducerii Senatului şi apoi noii echipe guvernamentale, după alegerile din
2000. Multe din prevederile stipulate, între care şi acordarea statutului de monument istoric
muzeelor în aer liber, în ansamblul lor, au fost introduse în noul proiect de lege. Pe lângă
criteriile de clasare a monumentelor istorice, legea prevede, expres, şi îndatoririle şi
beneficiile deţinătorilor de monumente istorice, cu titlu privat. În plus, prin ea se înfiinţează
Institutul Naţional al Monumentelor Istorice (care răspunde de întreaga evidenţă şi cercetare a
monumentelor istorice, de elaborarea de normative şi metodologii, de gestionarea întregii
baze de date ştiinţifice şi tehnice) şi Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice (care asigură
fondurilor destinate cercetării şi expertizării, în vederea proiectării şi execuţiei lucrărilor de
conservare-restaurare, sau punerii în valoare a monumentelor istorice). La nivel local, în
cadrul direcţiilor judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional, se prevede ca
în 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii să se înfiinţeze servicii ale monumentelor
istorice, cu personal specializat în domeniu. În primul rând clasificarea muzeelor ca valoare şi
importanţă. O singură instituţie, din fiecare gen (artă, istorie, etnografie, ştiinţele naturii etc.)
va avea gradul de „muzeu naţional‖, celelalte fiind trecute în categoria muzeelor judeţene.
Apoi, legea reglementează toate funcţiile muzeale, clasice şi moderne, regimul circulaţiei
bunurilor muzeale, asigurarea acestora, condiţiile înfiinţării unui muzeu, sau ale desfiinţării
acestora, normele şi normativele activităţilor specific muzeale.
- Domnule director, se pare că prevederile celor trei legi vor fi de natură sa Instituie un cadru
legal, în plan naţional, de natură europeană, îndelung aşteptat de toţi deţinătorii de valori de
patrimoniu. Ce credeţi că ar trebui făcut ca prevederile acestei Legi să devină nu doar „literă
de lege‖, ci obligaţii imprescriptibile şi ineluctabile ale tuturor deţinătorilor şi autorităţilor de
specialitate sau din administraţiile centrale şi locale?
- Aţi pus punctul pe I. Având acest triptic legislativ, se impun câteva lucruri fundamentale
pentru conştientizarea responsabilităţii şi nevoii de acţiune sinergică a tuturor factorilor
responsabili. Cea dintâi măsură ar fi larga şi intensa mediatizare publicitară (scrisă şi audiovi-
zuală) a prevederilor fiecărei legi. Se impune adoptarea unui program naţional de instruire, la
nivelul prefecturilor, primăriilor, consiliilor locale şi judeţene, a personalului cu funcţii şi
atribuţii de conducere în domeniu.
La nivelul direcţiilor judeţene recent instituite, având atribuţii speciale în domeniul
patrimoniului, se impun programe speciale, intensive, de calificare şi specializare (existând
un deficit important de cadre specializate în acest domeniu) şi cea mai cordială şi intensă
colaborare cu specialiştii din muzee. Muzeele, laboratoarele de conservare-restaurare având
experţii atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu avizul Comisiilor Naţionale, trebuie să-
şi intre neîntârziat în atribuţiile prescrise de lege şi să transforme un program virtual într-unul
real Organele vamale trebuie să-şi califice personalul şi să aplice cu maxima exigenţă şi
profesionalism cele stipulate în textele de legi, la exportul temporar sau definitiv de bunuri.
Firmele cu profil de restaurare trebuie să se alinieze la standardele de calitate cerute pe plan
internaţional, să-şi specializeze şi profesionalizeze personalul de specialitate şi tehnic de
execuţie.

30
- Un noian de imperative, de trebuie‖. Cunoaşteţi cât de „concesivi‖ suntem noi românii în
materie de respectare a Legii. Cum credeţi că vom putea asigura, practic, standardele
superioare prevăzute în toate aceste legi?
- Numai într-un singur fel: prin promovarea specialiştilor de calibru şi a oamenilor cu o
moralitate impecabilă (o spun apăsat pentru că s-au mai văzut specialişti bine instruiţi, dar de
o moralitate îndoielnică). Condiţia „sine qua non‖ este declararea deceniului 2001-2010 ca
„Deceniul patrimoniului cultural naţional‖ şi declanşarea unei campanii susţinute la absolut
toate nivelele şi structurile guvernamentale, instituţionale şi ale administraţiilor publice
locale. Dacă nu vom lua în serios, cu toţii, nici măcar acum, aceste legi şi dacă cei
responsabili vor încerca să cocheteze doar cu legile noi, să se strecoare prin „interpretarea‖
paragrafelor şi articolelor, vom rămâne tot într-o „fărădelege‖ care va nărui definitiv sistemul
patrimoniului cultural al naţiunii noastre.
- Ce răspuns v-a dat, până în acest moment, Ministerul Culturii şi Cultelor?
- Dl secretar de Stat, dr. Ioan Opriş, mi-a comunicat recent că dl. ministru, acad. Răzvan
Theodorescu, este convins de oportunitatea şi importanta adoptării propunerii noastre şi a
solicitat oficial d-lui prim-ministru, Adrian Năstase, adoptarea acestuia printr-o Hotărâre de
Guvern. Sper din toată inima nu numai ca această Hotărâre de Guvern să se adopta urgent, ci
îndeosebi, ca Ministerul Culturii şi Cultelor şi cele două Comisii Naţionale să adopte, de cea
mai mare urgenţă, planurile operaţionale de măsuri proprii, pentru unităţile descentralizate ale
Ministerului Culturii si Cultelor, iar Ministerul Administraţiei Publice să facă acelaşi lucru
pentru prefecturi şi primării. În afara unei campanii articulate şi riguros concertate de la nivel
de Guvern şi ministere, nu putem spera să obţinem succese notabile. Or, de data aceasta nu
mai poate fi tolerată nici o operaţiune cosmetică, ci doar una „chirurgicală‖.

17 aug 2001

31
Muzeul din Dumbrava Sibiului în topul mondial de profil
interviu cu directorul Complexului Naţional Muzeal ASTRA, prof. univ. dr. Corneliu Bucur

- Recent, aţi fost reales preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Muzeelor în Aer Liber. Ne puteţi
da amănunte despre situaţia - pe plan naţional - a muzeelor de profil din ţară?
- Da. În luna februarie a acestui an am fost reales preşedintele Asociaţiei Naţionale a
Muzeelor în Aer Liber. Între 1994 - 2000, Asociaţia a suferit de o acută lipsă de activitate, iar
reţeaua muzeelor în aer liber a regresat alarmant. S-a abandonat editarea „Buletinului
informativ‖ şi, mai grav, s-a ajuns până la abandonarea obiectivelor aflate în patrimoniu. Un
exemplu clar ar fi muzeele în aer liber din Baia Mare şi Curtişoara - Gorj. La fel la
Cârţişoara, Sibiu, a dispărut şura, ceea ce consider că este - şi este - cel mai grav atentat la
integritatea patrimoniului.
În calitate de preşedinte reales al Asociaţiei, am iniţiat, în primul rând, întocmirea fişelor de
evidenţă MAL şi a fişelor de sănătate la monumentele bolnave. Beneficiind de noua Lege a
monumentelor istorice (promulgată în luna iulie a acestui an), chiar astăzi (17 august, n.n.) i-
am informat pe ministrul Culturii, Răzvan Theodorescu, şi pe secretarul de stat Opriş,
înaintând şi un memoriu privind protecţia monumentelor din muzeele în aer liber şi
finanţarea, cel puţin la acelaşi nivel şi importanţă cu săpăturile arheologice. În luna mai a
acestui an am fost ales membru în Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. Având
experienţa legislativului - ca membru al Comisiei pentru Cultură, Arte şi Mass-media din
Senatul României - mi-am adus o importantă contribuţie la elaborarea noii Legi a muzeelor şi
colecţiilor. Luându-se în considerare dubla calitate de preşedinte al Asociaţiei Naţionale a
Muzeelor în Aer Liber şi ca membru al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor am mai
fost numit, de către Ministerul Culturii şi Cultelor, preşedinte al Comisiei de Anchetă privind
situaţia dezastruoasă a Muzeului Satului din Bucureşti. În prelungirea acestui mandat, tot prin
ordin ministerial, am fost solicitat să realizez analiza stării de fapt din toate muzeele în aer
liber. Până acum au fost monitorizate muzeele din Cluj, Reghin, Bujoreni - Vâlcea,
Curtişoara-Gorj şi Petreşti - Vrancea, urmând ca, în lunile următoare, să avem în vedere Baia
Mare, Sighet şi Suceava. Rapoartele de constatare le-am înaintat - şi le voi înainta în
continuare - Ministerului Culturii şi Cultelor, în vederea adoptării soluţiilor necesare
îndreptării situaţiei necorespunzătoare din aceste instituţii.
- Anul acesta aţi fost numit şi în diferite funcţii decizionale în organizaţiile internaţionale de
specialitate. Ne puteţi da mai multe detalii?
- În iulie, la Barcelona, cu ocazia celei de-a 19-a adunări a ICOM, am fost ales membru în
Boardul Comisiei Internaţionale a Muzeelor de Etnografie şi responsabil cu activitatea
muzeelor de profil din Centrul şi Sud-Estul Europei. Având mandatul Ministerului Culturii şi
Cultelor, am transmis invitaţia ca prima şedinţă a acestui for internaţional să se desfăşoare la
Sibiu în 9 august. Cu ocazia celei de-a 10-a Adunări Generale a IOF (Organizaţia
Internaţională pentru Cultură şi Artă Populară) am fost ales preşedintele Comisiei
Internaţionale pentru Muzeele Etnografice.
- Cum comentaţi numirile de acum, comparativ cu ceea ce vi s-a întâmplat sub legislaţia
anterioară?
- Anul trecut, demis de ex-ministrul Caramitru, sub pretextul unui cumul neconstituţional de
funcţii - decizie invalidată de Justiţie - şi chiar înlocuit în urma unui concurs sinecură
„câştigat‖ de o persoană arivistă, doritoare doar de funcţii şi nici pe departe merituoasă prin
realizări, iată că anul acesta sunt ales în cele mai onorante funcţii în cadrul unor organisme
internaţionale, ca expresie a preţuirii deosebite pentru starea de fapt din Muzeul ASTRA în
programele concertate în jurul Recomandării UNESCO din 1989, „Tezaure umane vii‖, care
conferă Muzeului din Dumbrava Sibiului calitatea de a fi unul dintre muzeele aflate acum în
topul mondial.

32
- Vi s-a mai „încărcat‖ agenda în ultimul timp... Cum vă descurcaţi?
- Multiplele responsabilităţi pe plan intern şi extern completează o agendă şi aşa încărcată la
extrem, la care se mai adaugă activitatea mea universitară, la Catedra de Etnologie din cadrul
Universităţii „Lucian Blaga‖, şi obligaţiile de conducător ştiinţific de doctorat tot în
etnologie.

D.CHISELIŢĂ
17 aug 2001

33
În Muzeul din Dumbrava Sibiului
Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare
„Cel mai mare spectacol cultural al României de astăzi”

Ieri dimineaţă, în Muzeul din Dumbrava Sibiului, prin săvârşirea Sfintei Liturghii în
Bisericuţa de lemn s-a aşezat sub pronia binecuvântării lui Dumnezeu prima ediţie a
Festivalului Naţional al Tradiţiilor populare, manifestare definită de reprezentanţii
Ministerului Culturii şi Cultelor drept „cel mai mare spectacol cultural al României de
astăzi‖. Inspirat după modelul celui mai mare festival al tradiţiilor populare din lume ce are
loc de 35 de ediţii în Statele Unite ale Americii, la Washington D.C., Smithsonian Folklife
Festival, şi organizat de cel mai mare institut de antropologie din lume, Smitshonian Institute,
festivalul sibian vine ca o provocare pentru ţara noastră, o provocare care invită la definirea
identităţii culturale proprii prin păstrarea şi cultivarea tradiţiilor populare. Provocarea
dobândeşte caracter imperativ mai ales acum când fenomenul globalizării vine cu presiunea
unui tăvălug ce anulează orb tocmai ceea ce are mai specific în substanţa sa creatoare fiecare
naţiune, anticipând o lume multiplicată în sume de indivizi, nu în identităţi cultural-spirituale.
Aşadar, festivalul sibian se constituie ca un strigăt într-un moment în care orice gest de
abandon, de ignorare a tradiţiei este echivalent cu pierderea de sine, este sinonim cu un
sacrilegiu, cu o gravă iresponsabilitate faţă de destinul fiinţei noastre naţionale.
Asumându-şi rolul de model în acest proces de resurecţie a tradiţiei, printr-un proiect cultural
unic prin dimensiunea şi complexitatea sa în plan naţional, festivalul devine el însuşi o
instituţie care veghează, invită şi incită la păstrarea identităţii noastre culturale.
Festivalul este structurat pe ideea de 7x7, ceea ce înseamnă 7 zile în 7 arte (arte religioase,
arte literare, arte muzicale, arte coregrafice, arte plastice tradiţionale, arte mecanice şi arte
culinare), reevaluând spectrul larg al tradiţiei populare din fiecare judeţ al ţării.
Cinstea de a inaugura această primă ediţie a revenit judeţului Vrancea - judeţ simbol al Unirii,
unde s-a născut şi cea mai desăvârşită formă poetică - Mioriţa; judeţului Gorj, ca ţinut de
naştere al marelui sculptor Constantin Brâncuşi, în anul cultural ce-i poartă numele, la
împlinirea a 125 de ani de la naşterea sa, argument miraculos al renaşterii şi trecerii tradiţiei
în arta viitoare; judeţului Sibiu, în calitate de gazdă, şi judeţului Lăpuşna din Republica
Moldova, ce întregeşte în spiritualitate Ţara.
Spectacolul de ieri, de pe scena de pe lac. a stat sub semnul fabulosului, o întreprindere
culturală de o asemenea anvergură presupunând curaj, o frumoasă nebunie, o mare dăruire şi
mult profesionalism, ceea ce colectivul Muzeului, în frunte cu iniţiatorul festivalului, dr.
Corneliu Bucur, directorul general al Muzeului ASTRA, le-au afirmat din plin şi de data
aceasta. Festivalul continuă pe tot parcursul acestei săptămâni, oferta culturală dăruită de cei
peste 350 de artişti având loc zilnic între orele 10-19, prin spectacole pe scena de pe lac cu
standuri cu produse de artizanat, cu produse culinare specifice zonelor invitate, cu preparate
după reţete tradiţionale.

Ion Onuc NEMEŞ


10 sep 2001

34
Scrisoare de mulțumire şi condoleanţe

Sâmbătă, în Muzeul din Dumbrava Sibiului, în încheierea primei ediţii a Festivalului Naţional
al Tradiţiilor Populare, cei peste 350 de artişti şi creatori populari din judeţele Vrancea, Gorj,
Sibiu şi Lăpuşna (Republica Moldova) au semnat conţinutul unei scrisori adresate conducerii
Institutului de Antropologie Culturală Smithsonian din Washington pentru modelul cultural
oferit cu generozitate în organizarea festivalului sibian şi, totodată, de condoleanţe poporului
american greu încercat de tragedia umană provocată de elemente teroriste în ziua de 11
septembrie, Reproducem conţinutul scrisorii pentru mesajul de recunoştinţă, de solidaritate şi
de solidarizare la principiile democraţiei, singurele capabile să dea demnitate şi măreţie
fiinţei umane.
„Intenţia noastră de a vă scrie, la încheierea primei ediţii a Festivalului Naţionale al Tra-
diţiilor Populare din România (pe care l-am organizat după modelul Smithsonian) spre a vă
mulţumi pentru superbul model pe care l-am preluat după prestigioasa manifestare organizată
de dumneavoastră, primeşte datorită tragicelor evenimente din New York şi Washington o
conotaţie specială.
În locul bucuriei şi succesului deosebit al ediţiei inaugurale a festivalului, vă exprimăm cu
toţii - organizatori şi participanţi - cutremuraţi de oroarea produsă prin îngrozitorul atentat
terorist născut de minţi bolnave şi comis de ucigaşi la nivel planetar, durerea noastră
profundă în faţa tragediei poporului american. Adresăm cele mai sincere condoleanţe tuturor
cetăţenilor americani îndoliaţi de miile de victime inocente căzute pradă acestui teribil flagel
al momentului, care este terorismul mondial.
Vă rugăm să primiţi asigurarea sentimentelor noastre profunde şi fraterne de solidaritate şi
susţinere morală, în aceste momente dureroase pentru voi toţi, fraţii noştri de năzuinţi întru
libertate, democraţie şi cultură, de dincolo de ocean.
Cu speranţa că poporul american, împreună cu toate naţiunile lumii doritoare de o viaţă trăită
în democraţie, libertate şi pace, va reuşi să se mobilizeze exemplar, aşa cum a făcut-o în
întreaga sa istorie, pentru a depăşi momentul deosebit de dificil şi pentru a restabili echilibrul
şi pacea mondială, eliminând terorismul care ameninţă distrugerea întregului sistem de valori
de linişte şi de speranţă la nivel universal, vă rugăm să primiţi încă o dată, asigurarea
solidarităţii noastre depline şi a celor mai cordiale sentimente de preţuire şi prietenie.
Dumnezeu să binecuvânteze America!‖

Prof. univ. dr. Cornel BUCUR


director general al Complexului Naţional Muzeal ASTRA
18 sep 2001

35
Prof. univ. dr. Corneliu Bucur
noul rector al Universităţii Româno-Germane

Miercuri, 26 septembrie 2001, la Senatul Universităţii Româno-Germane din Sibiu au avut


loc alegeri parţiale pentru funcţia de rector, funcţie devenită vacantă, ca urmare a demisiei
prof. dr. Antonie Iorgovan, depusă la Senat, în luna iulie a.c., şi rămasă definitivă la data de
1.09.2001.
În urma desfăşurării procedurii de alegeri, conform Regulamentului de alegeri pentru
organele de conducere ale URGS şi structurile autonome ale acesteia, în funcţia de rector a
fost ales, cu 17 voturi „pentru‖ şi un vot „împotrivă‖, prof. dr. Corneliu Bucur, distinsă
personalitate a culturii şi vieţii publice sibiene şi româneşti, personalitate academică unanim
recunoscută în ţară şi străinătate.
Pentru prezervarea imaginii instituţionale, a prestigiului personal al fostului rector, precum şi
al tuturor membrilor comunităţii academice sibiene şi, nu în ultimul rând, pentru a înlătura
orice speculaţii pe această temă, menţionăm că prof. dr. Antonie Iorgovan şi-a păstrat
calitatea de preşedinte al Institutului de Ştiinţe Administrative al României „Paul Negulescu‖,
instituţie fondatoare a universităţii, şi, implicit, calitatea de membru de drept al Senatului
Universităţii Româno-Germane.

în numele Senatului URGS,


conf. univ. dr. Luigi Nicolae DUMITRESCU
prorector
17 oct 2001

36
Din nou la ceas de cumpănă istorică

În ziarul „Adevărul‖ din 29/30 septembrie, Cristina Modreanu a publicat o informaţie din
agenda ministrului Culturii, acad. Răzvan Theodorescu, cu privire la instituţiile culturale de
importanţă naţională care ar urma să treacă în subordinea consiliilor judeţene, începând cu 1
ianuarie 2002.
Printre instituţiile nominalizate de dl. ministru (cf. articolului pomenit) s-ar găsi şi complexul
naţional Muzeal „Astra‖ - titlu conferit instituţiei noastre abia în acest an, prin HG nr.
28/11.01.2001, ca urmare a recunoaşterii, de către conducerea Ministerului Culturii şi
Cultelor şi la propunerea sa, şi de către Guvernul României, a caracterului de reprezentare
naţională - şi transnaţională prin Muzeul de etnologie universală „Franz Binder‖ - precum şi a
importanţei naţionale, din punct de vedere al profilului tematic (singurul muzeu etnologic din
România ce acoperă, tematic, problematica de covârşitoare importanţă, ştiinţific documentară
şi instructiv-educaţională a civilizaţiei populare tradiţionale româneşti), al mărimii şi valorii
patrimoniului său (care îi conferă poziţia primordială între muzeele de gen din ţară şi una
privilegiată în plan european) şi al rolului său excepţional în definirea identităţii noastre
cultural-istorice (a locului ocupat de români pe scara civilizaţiei universale).
Explicaţia dată presei de dl. ministru al Culturii - eminent cercetător tocmai în domeniul
istoriei civilizaţiei, culturii şi artei poporului român, savant de reputaţie europeană, membru
al Academiei Române - cu privire la criteriile selecţiei acesteia, întru totul necesară,
descentralizării (pe lista instituţiilor zise „naţionale‖ fiind, astăzi, numeroase muzee care
reprezintă, patrimonial şi ca rază de acţiune, unităţi judeţene, zonal-etnografice sau regional-
istorice), nu vizează singurul criteriu ce ar trebui să opereze în clasificarea instituţiilor de
cultură (şi aceasta nu doar numai în situaţii circumstanţiale, dictate de procesul reformei şi
deci, al descentralizării lor) - VALOAREA. Or, ca în orice alt domeniu, valoarea este cea
care determină şi în cazul analizat importanţa strategică în cadrul unui program cultural-
naţional subordonat obiectivului central al politicii Guvernului României, în acest moment
istoric (integrarea în structurile euro-atlantice). În mod paradoxal, ceea ce ni s-a explicat nouă
şi presei că ar cântări decisiv este criteriul administrativ, al finanţării: „Avantajul este că la
bugetul cu care el pleacă de la noi, se vor adăuga fonduri din taxele locale. Toate aceste
instituţii (care vor fi descentralizate de la 1 ianuarie 2002 - n.n.) vor putea primi bani din
fondurile Ministerului Culturii şi Cultelor pentru proiectele punctuale pe care le dezvoltă‖.
Aşa cum l-am informat, personal, pe dl. ministru Răzvan Theodorescu, în cursul audienţei
acordate în ziua de 26 septembrie a.c., în scara de valoare primordială în cazul muzeelor, cea
patrimonială (implicit expoziţională) şi la nivelul programelor culturale derulate în ultimii
ani, în directă subordonare faţă de Ministerul Culturii şi Cultelor şi în colaborare cu cele mai
prestigioase organisme internaţionale UNESCO - Paris, IOF - Viena şi Smithsonian Institut -
Washington, Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖ deţine locul superior la categoria
muzeelor entografice din întreaga reţea naţională. Chiar şi în nomenclatorul muzeelor,
publicat în anexa la HG 28/2001, instituţia noastră ocupă locul 5, după muzeele naţionale de
Istorie şi Artă, din Bucureşti şi după Muzeele Naţionale Peleş şi Brukenthal, dar înaintea
muzeelor de profil din Capitală. Argumentele „istorice‖ sau „memorialistice‖ invocate cu
privire la „păstrarea‖ muzeelor etnografice din Bucureşti („Muzeul Satului‖ a fost fondat de
D. Guşti, iar „Muzeul Ţăranului Român‖ este ctitoria lui Al. Tzigara-Samurcaş), în
defavoarea muzeelor din provincie, în general şi a Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖,
în special, le considerăm aleatorii în faţa amplorii, valorii şi semnificaţiei patrimoniului,
precum şi a consistenţei şi importantei programelor sale cultural-ştiinţifice, de cea mai mare
reputaţie internaţională în cazul instituţiei noastre. Orice acuzaţie de subiectivism, în aceste
aprecieri, cred că este anulată în faţa recunoaşterii, la cel mai înalt nivel politic, prezidenţial şi
guvernamental, administrativ şi cultural, a valorii şi importantei muzeului sibian. Numai din

37
economie de spaţiu, ne limităm la a cita doar impresiile formulate de preşedintele României,
de primul ministru şi de către doi dintre ocupanţii celor mai importante portofolii ale
Cabinetului Năstase, în chestiunea pe care o analizăm (Cultura şi Externele), despre
Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖ şi în primul rând despre Muzeul Civilizaţiei Populare
Tradiţionale „ASTRA‖ (Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului): „O instituţie unicat,
depozitară a unui patrimoniu de mare valoare a creaţiei populare româneşti‖ (preşedinte Ion
Iliescu), „Instituţia care asigură legătura din trecut spre viitor a identităţii spirituale româneşti,
în context european‖ (primul ministru Adrian Năstase), „Unul din cele mai fabuloase muzee
din România‖ (ministrul Culturii, acad. Răzvan Theodorescu), în sfârşit,‖ O Românie în
miniatură, un magnet al turismului internaţional şi al mândriei redescoperite a rădăcinilor
noastre (ministrul de Externe ai României, Mircea Geoană). În susţinerea dreptului legitim de
a ocupa (alături, fireşte, de toţi cei îndreptăţiţi de criterii obiective şi, primordial, de criteriul
suprem, definitoriu pentru cultură, VALOAREA), poziţia onorantă şi angajantă
(responsabilă) de muzeu naţional, de instituţie-pilot pentru o întreagă reţea naţională (în cazul
nostru pentru cele 18 muzee în aer liber din România) a Complexului Naţional Muzeal
„ASTRA‖, este recunoscută, unanim, astăzi, de către toţi colegii din ţară şi de factorii oficiali
din Ministerul Culturii şi Cultelor, în toate planurile de activitate: gestiune, evidenţă,
conservare, restaurare, cercetare şi valorificare ştiinţifică, culturală şi educaţională - a
patrimoniului, recuperare, revitalizare şi valorificare - economică, turistică şi cultural-artistică
- a tradiţiilor populare (deopotrivă a celor legate de artefacte - meşteşugurile tradiţionale, cât
şi a celor aparţinând patrimoniului cultural spiritual - cultura intangibilă),managementul
performant al tuturor categoriilor de valori (finanţe, infrastructură şi logistică, relaţiile cu
media), audiovizualul şi, în special, filmul antropologic şi etnomuzeologic, marketingul
modem în sistemul relaţiilor cu societatea civilă (fundaţiile non-profit proprii sau în
colaborare, de susţinere de către aceasta a tuturor activităţilor), şi în cel ai relaţiilor
internaţionale, al ofertării tuturor categoriilor de servicii, publicaţiile şi tipăriturile, în sfârşit,
informatizarea sistemelor patrimonial, arhivistic, documentar-ştiinţific şi expozitiv-
patrimonial. La 50 de ani de la asasinarea (prin desfiinţare samavolnică şi dictat comunist
internaţional) a Muzeului ASTRA şi risipirea criminală a peste 42.000 de obiecte din
colecţiile sale, Vă rugăm, d-lor guvernanţi, nu comiteţi eroarea unei declasări valorice a celei
mai importante instituţii de patrimoniu cultural-tradiţional a naţiunii, esenţială în definirea
propriei noastre identităţi cultural-istorice, pe care, pe bună dreptate, cu matură judecată şi
într-o raţională evaluare comparativă, la scară continentală, însuşi ministrul Culturii în
exerciţiu o numea, recent, unui dintre cele mai fabuloase muzee din România. Nu irosiţi,
domnule ministru, munca eroică a celor două generaţii de muzeografi şi cercetători, arhitecţi,
ingineri şi tehnicieni, chimişti şi biologi, restauratori şi conservatori, informaticieni şi
operatori, regizori şi cameramani, care au trudit o jumătate de secol la renaşterea Muzeului
„ASTRA‖ şi la ridicarea sa la cea mai înaltă cotă valorică, deplin competitivă în plan
mondial.
Prof. univ. dr. Corneliu I. BUCUR,
directorul general al Complexului Naţional Muzeal ASTRA
17 oct 2001

38
„Nu vreau să fiu groparul instituţiei pe care o conduc”
* Declară, îngrijorat, Dr. Corneliu Bucur, directorul, general al Complexului Naţional
Muzeal ASTRA *

În ziarul nostru de marţi, 16 octombrie, publicam pledoaria şi argumentele directorului


general al Complexului Naţional Muzeal ASTRA, prof.univ.dr. Corneliu Bucur, către
preşedintele României, către primul ministru şi ministrul Culturii şi Cultelor pentru păstrarea
caracterului naţional al instituţiei. Demersul domniei-sale este disperat, destinul instituţiei pe
care o conduce fiind grav ameninţat prin posibila trecere în subordinea Consiliului Judeţean,
administraţia judeţului nefiind în stare să susţină financiar un complex muzeal atât de vast ca
patrimoniu şi ca proiect de dezvoltare. Însuşi ministrul Culturii şi Cultelor, acad. Răzvan
Teodorescu, definea muzeul drept „unul dintre cele mai fabuloase muzee ale Europei‖. La
rândul său, preşedintele României, Ion Iliescu, după vizita pe care a făcut-o în muzeu, în 29
august a.c., nota în Cartea de aur a instituţiei: „Doresc să apreciez şi să felicit din inimă
conducerea muzeului pentru eforturile şi perseverența manifestate, pentru păstrarea şi
dezvoltarea acestei instituţii-unicat, depozitar al unui patrimoniu de mare valoare al creaţiei
populare româneşti. Succes, pe mai departe !‖
Încurajat de astfel de aprecieri, dr. Corneliu Bucur a solicitat o audienţă la preşedintele
României, Ion Iliescu, în cadrul căruia i-a expus şefului statului importanţa naţională şi
valoarea europeană a instituţiei muzeale din Sibiu, accentuând că abandonarea ei de către
Ministerul Culturii şi Cultelor ar fi sinonimă cu uciderea şi, prin consecinţă, am pierde
capacitatea noastră de a ne exprima propria identitate culturală în raport cu Europa şi lumea.
În conferinţa de presă ce a urmat audienţei la Preşedinţie, dr. Corneliu Bucur ne-a oferit drept
argumente, pe bază de fotografii, starea deplorabilă în care se află unele monumente din
muzeele în aer liber pe care le-a vizitat în ultima vreme, în calitatea sa de preşedinte al
Asociaţiei Naţionale a Muzeelor în Aer Liber, anticipând, prin comparaţie, o evoluţie
asemănătoare şi pentru muzeul sibian, în situaţia în care acesta îşi va pierde susţinerea
financiară din partea Ministerului Culturii şi Cultelor.
Faţă de dezvoltarea spectaculoasă a muzeului, în planul cuprinderii patrimoniale şi a
instituţiilor conexe pe care le-a imaginat şi creat, şi în relaţie directă cu alte proiecte
ambiţioase asumate, directorul general al muzeului, dr. Corneliu Bucur, consideră
incompatibilă rămânerea sa în fruntea instituţiei cu asistarea neputincioasă la prăbuşirea ei:
„După 40 de ani de muncă în muzeu, eu nu voi fi groparul acestei instituţii‖.
Amărăciunea şi îngrijorarea distinsului cărturar sunt amplificate şi de constatarea tot mai
evidentă pentru toţi, potrivit căreia principiul valorii e tot mai mult înlocuit de contrariul lui,
de angajamente şi comploturi de gaşcă, în dauna şansei de salvare a ţării. Pledoaria domniei-
sale are drept scop bătălia pentru destinul României, al cărei viitor nu poate fi asumat fără
recunoaşterea şi generalizarea principiului valorii în toate compartimentele vieţii politice,
economice şi culturale naţionale.

Ion Onuc NEMEŞ


23 oct 2001

39
Muzeul ASTRA a fost salvat!

În ziarul nostru de ieri, sub titlul „Nu vreau să fiu groparul instituţiei pe care o conduc‖,
notam şi motivam îngrijorarea mare a directorului general al Complexului Muzeal Naţional
ASTRA, dr. Corneliu Bucur, îngrijorare generată de perspectiva trecerii muzeului în
subordinea Consiliului Judeţean Sibiu. Incapacitatea administraţiei judeţene de a susţine
financiar un astfel de complex cultural ar fi fost sinonimă cu moartea lentă a muzeului,
devenit şi recunoscut în plan naţional şi internaţional drept o unitate de elită a muzeisticii
româneşti, o instituţie etalon şi, totodată, cea mai modernă şi mai dinamică sub raportul
proiectelor şi programelor de dezvoltare. Sacrificarea unei astfel de instituţii, chiar sub
acoperirea crizei financiare prin care trece ţara, ar fi echivalat cu o crimă culturală.
Spre beneficiul culturii naţionale, ieri am primit din partea directorului general al Muzeului
Astra vestea că numeroasele demersuri făcute de domnia-sa către toate organismele puterii şi
ale deciziei din ţara noastră, şi susţinute consecvent de presa locală, s-au soldat cu hotărârea
luată de Comisiile de specialitate ale Camerelor Parlamentului de a fi menţinut caracterul
naţional al muzeului, şi includerea acestuia, alături de Muzeul Naţional Brukenthal, pe lista
celor nouă instituţii muzeale de rang naţional din ţară.
Consecinţele unei astfel de decizii sunt multiple: muzeul îşi poate păstra funcţia strategică de
instituţie pilot de valoare naţională şi de instituţie model pentru celelalte muzee din ţară; de
asemenea, va beneficia de susţinerea materială şi financiară necesară pentru a-şi continua şi
desăvârşi ambiţioasele programe şi proiecte culturale, unice în felul lor în ţară şi unele dintre
ele chiar în plan mondial.
Totodată, decizia eliberează de îngrijorare şi stres personalul Muzeului, dându-i posibilitatea
de a-şi investi energiile şi capacitatea profesională în programe şi proiecte culturale. Cu alte
cuvinte, ieri, s-a luat o decizie majoră în beneficiul Culturii Române.

Ion Onuc NEMEŞ


24 oct 2001

40
În urma „Consfătuirii de la Cotroceni”
Evaluarea situaţiei culturii din România

Luni, 26 noiembrie, dr. Corneliu Bucur, director general al Complexului Naţional Muzeal
„Astra‖ a susţinut o conferinţă de presă.
Tema: informare asupra consfătuirii cu personalităţi ale culturii naţionale şi factori de decizie
în domeniu, organizată de preşedintele Ion Iliescu, la Palatul Cotroceni, în ziua de 19
noiembrie a.c.
S-a precizat că evenimentul a avut ca scop‖ evaluarea situaţiei culturii în România, în
perspectiva organizării în 2002 a primului „Forum cultural naţional‖ şi s-a bucurat şi de
prezenţa primului ministru, Adrian Năstase.
Ca participant la această importantă consfătuire, dr. Corneliu Bucur a ţinut să sublinieze
poziţia constructivă a preşedintelui României, care s-a arătat favorabil dialogului, în ideea
„realizării de proiecte valoroase în domeniul culturii, o adevărată bursă de idei‖, ca bază a
pregătirii „Forumului‖.
Vorbitorul a menţionat că printre problemele abordate cu acest prilej s-au numărat: situaţia
culturii de masă, a instituţiilor profesioniste, îmbunătăţirea nivelului de difuzare în străinătate
a actului de cultură naţional.
Preşedintele României a formulat consideraţii critice atât asupra unor aspecte de ordin
legislativ, cât şi asupra calităţii actului de cultură difuzat prin mijloace specifice. A fost
remarcat faptul că majoritatea neîmplinirilor se explică prin gravele deficienţe înregistrate în
planul activităţii manageriale.
S-a propus crearea „Institutului Cultural Român‖ şi decretarea deceniului 2001-2010 drept
„deceniul patrimoniului naţional‖, propunere avansată de directorul general al Complexului
Naţional Muzeal ASTRA.
A fost subliniată necesitatea colaborării interministeriale în aşa fel încât actul de cultură să
capete forţă şi valenţe multiple.
Vorbitorul a informat presa că, în urma consfătuirii de la Cotroceni, a fost invitat la o discuţie
cu ministrul învăţământului şi Cercetării, Ecaterina Andronescu, dialogul soldându-se cu un
succes demn de a fi menţionat: realizarea de către respectata instituţie muzeală pe care o
conduce a 25.000 de CD-ROM cu distribuţie în sistemul de învăţământ românesc precum şi
organizarea pentru „olimpicii‖ români a unor tabere de pregătire în ţări din Europa A fost
subliniat faptul că între Complexul Naţional Muzeal ASTRA, prin directorul său general, şi
preşedintele UNESCO s-a stabilit un dialog fructuos într-un spaţiu deosebit de generos diferit
de „Studierea tezaurelor umane vii‖, iniţiativă în care instituţia muzeală ASTRA s-a implicat
efectiv şi marcant.
Printre concluziile rezultate în urma consfătuirii de la Cotroceni: lipsa dialogului la nivelul
factorilor de decizie politică, „după 12 ani nu ne-am instalat încă în sistemul valorii;
compromitem Reforma fără spiritul valorii şi promovarea valorii‖.

Viorel ANDRIESCU
27 nov 2001

41
Dialoguri neconvenţionale/Interviu cu Prof. univ. dr. Corneliu Bucur
„RĂZBOIUL MEU PENTRU REFORMĂ” (1)

- Sunteţi mai insistent - prin constituţie intelectuală - în politică sau în manageriatul cultural?
În funcţie de răspunsul dv. vom structura acest dialog.
- De departe, în domeniul manageriatului cultural. Demersul meu politic s-a încheiat cu o
mare deziluzie.
- Deziluzie definitivă?
- Nici o deziluzie nu poate fi definitivă la o persoană robust-optimistă şi în contextul unor
transformări atât de abrupte pe palierele naţionale şi mondiale.
- E clar. Vom începe prima parte a dialogului prin referirile dv. la viaţa post-senatorială, dar
şi actual politică.
- Eu am mizat, la vremea adeziunii mele politice, pe social-democraţie şi capacitatea
reformistă a PD. Am crezut, de asemenea, că intrând în arena politică, chiar în sistemul
parlamentar, pot contribui decisiv la programul de reformă în sistemul culturii; la schimbarea
din interior a lucrurilor. Deziluzie totală. Au fost patru ani irosiţi într-o confruntare sterilă cu
echipa „ministeriatului Caramitru‖, incapabilă să articuleze un program al reformei, o
strategie naţională şi strategii naţionale pe domenii, şi nici măcar să instrumenteze singurul
program declarat, vital pentru ieşirea din criză: reforma managementului cultural.
- Vorbiţi din unghiul moral-principial sau „bateţi şi înspre atitudinile (la fel de morale, sau
nu) relaţionale, adică direct implicate într-o idee sau faptă?
- Totul a început printr-o bătălie de principii şi s-a transformat într-un război ale cărui
obiective au constat din inapetenţa pentru reformă, imoralitate şi injustiţie (sistematice!),
dublate de efortul de blocare al unei anchete parlamentare şi chiar de tendinţa eliminării mele
din funcţie, chiar şi de compromitere politică.
- De fapt, nu s-au compromis „compromiţătorii‖?
- Evident că da, dar pentru asta a fost necesar să ajungem la scadenţă electorală, la compro-
miterea întregii „Coaliţii‖ şi, din păcate, la irosirea a încă patru ani cu un imens minus la
activul social-politic.
- Domnule Bucur, „activul‖ la care vă referiţi nu este, cumva, o oază puternică de negăsit la
momentul respectiv, adică, în '96?
- Dezastrul politicii româneşti, după 12 ani...
- După '96...
- Dezastrul se confirmă prin transformarea obiectivelor de interes naţional - cum este şi
reforma în sistemul culturii - într-un monopol sau feudă proprie, fără o consultanţă naţională
în spiritul sacru al valorii care transcende dincolo de orice opţiune politică.
- De ce nu aţi pornit invers, dinspre opţiunea morală?
- Proiectul oferit de mine, şi dovadă incontestabilă este prezentarea sa detaliată în cartea mea
„Războiul meu pentru reformă «Jurnal de front»„ - nu a fost o opţiune politică. Crezul meu
este că între politică şi cultură nu există decât un singur liant acceptabil: promovarea valorii,
dincolo de orice considerente politice. Din păcate, nu ne-am maturizat, încă, pentru a accepta
„sacrificiul‖ propriilor interese de partid pentru beneficiul, mult mai important, al interesului
naţional.
- Interesul naţional este partinic, pentru unii. Doar interesant, pentru mulţi. Dv. l-aţi
culturalizat. Alţii l-au compromis. Ce se întrevede, dacă mai există o lentilă șlefuită pe
realitatea românească?
- Două perspective. Prima - şi cea optimistă - ar fi să ne dezmeticim, să înţelegem că orice
atentat la valoare şi, îndeosebi, la valorile cultural-naţionale (personalităţi, opere sau
instituţii), reprezintă o compromitere a interesului naţional, a credibilităţii României în plan
internaţional şi, mai presus de toate, ratarea şansei de succes în realizarea reformei. De fapt,

42
în modernizarea ţării. Cea de-a doua, ar fi perseverarea în erorile ce se ţin lanţ de 12 ani,
exclusiv din motive de orgoliu personal sau partinic. Această perspectivă ar însemna, odată
cu ruinarea culturii naţionale, sacrificarea, pe termen lung, a destinului României,

Andrei Ileni
1 dec 2001

43
Dialoguri neconvenţionale/Interviu cu Prof. univ. dr. Corneliu Bucur
„RĂZBOIUL MEU PENTRU REFORMĂ” (2)
- Spuneaţi, în interviul anterior, că se întrevede „ruinarea culturii naţionale, sacrificarea, pe
termen lung, a destinului României‖...
- Afirm, cu certitudine, acest lucru. În absolut toate domeniile valorile creează diferențele.
Ne-am implicat într-o bătălie cumplită pentru recuperarea resţantelor istorice (şi unei reforme
reale a societăţii româneşti) şi nu conştientizăm incapacitatea de a câştiga multiplele bătălii
de pe toate fronturile deschise în condiţiile sacrificării principiului valorii. Or, în cultură, as-
tăzi, aceasta înseamnă managementul de calitate, performant, la nivel mondial-cultural.
- Aveţi percepţia unui asemenea posibil pericol? Nu vreau să vă influenţez răspunsul, dar eu
consider că ruinarea culturii s-a „naţionalizat‖.
- Da. Din păcate, da. Recentul proiect, promovat de ministrul Culturii şi amendat de comisiile
pentru cultură ale Parlamentului, şi chiar de preşedintele României, a ales - absolut paradoxal
- ca protagoniste ale descentralizării, pe cele mai performante instituţii din sistem: Teatrul
Naţional Craiova, Complexul Muzeal Naţional ASTRA, precum şi, alături de acestea,
simbolurile culturii naţionale: Muzeul National al Unirii Alba Iulia şi Memorialul Eminescu
Botoşani.
- Acesta nu este un flagrant?
- Este un flagrant al lipsei de dialog, atât cu instituţiile şi personalităţile din cultura naţională,
cât şi cu instanţele politice, de decizie. Recenta Consfătuire de la Cotroceni (19 noiembrie),
iniţiată de preşedinte, a evidenţiat, cu supra-măsură, lipsa dialogului, chiar a consultării
politice. Ce ar fi putut fi eficientă, între Guvern (Ministerul Culturii şi Cultelor) şi Parlament
(comisiile pentru cultură), al cărei efect preliminat este modul de realizare a descentralizării
instituţiilor de cultură, numai de dragul descentralizării.
- O descentralizare substituită actului politic...
- Da. În felul acesta o reformă reală este substituită printr-un surogat şi, în locul promovării
competenţelor şi performanţelor prin instituţiile capabile să le realizeze, avem menţinerea
mediocrităţii în grila instituţiilor de importanţă naţională. Cui poate folosi o asemenea
măsură, căci culturii naţionale, cu siguranţă, nu?!
- Poate folosi „ambientului‖ naţional de pe grila tipicului (sinucigaşului) politic.
- Se pare că avem o predestinare istorică de care nu ne lecuim nici acum, când am intrat în
ultima competiţie cu şansă de cuprindere în lumea civilizată, aceea de a ne rata, cu seninătate
şi inconştienţă, până şi proiectele de frontispiciu naţional, şi acceptate peste hotare ca perfor-
mante. Situaţia Muzeului ASTRA este un exemplu „strălucit‖: el a debutat în '62 ca un
proiect de anvergură naţională, validat de Academia Română, s-a concretizat prin investiţii
(umane şi financiare), timp de patru decenii, a ajuns la o recunoaştere şi apreciere naţională şi
internaţională,pentru ca, exact acum, la culesul roadelor, să fie declasat prin însăşi voinţa
ministrului Culturii - favorizată de comisiile pentru finanţe ale Parlamentului, care au decis
„strategia‖ reformei în cultură, în dauna opţiunii logice şi legice a comisiilor de specialitate
din forul legislativ.
- Forul legislativ este doar o etapă în „războiul‖ dv. pentru reformă. Mi-e teamă că aţi câştigat
doar în tranşeele culturii, nicidecum în cele ale politicii...
- Performanţele instituţiei, cât şi cele personale, ar justifica aprecierea sau calificativul dv.
Sunt tentat să cred că ele vor atârna suficient în balanţa judecării politice a cauzei noastre
(deoarece cauza instituţiei se identifică cu cea a culturii naţionale), astfel încât să ader, cu
totul, la afirmaţia dv. Mă bucur (joc neintenţionat de cuvinte, n.n.) că încep noul an 2002 sub
auspicii la fel de entuziaste, precum închei acest an, din punctul de vedere al realizărilor
globale ale instituţiei.
- Şi eu mă bucur pentru dv., domnule Bucur.
Andrei Ileni - 12 dec 2001

44
Anul 2002

45
Muzeul ASTRA, bilanţ 2001
Patrimoniu – dezvoltare - realizări

Beneficiind, în acest an, în premieră naţională, de prevederile exprese ale Legii


monumentelor istorice (prin care monumentele din muzeele etnografice în aer liber sunt
asimilate monumentelor istorice) centrul de greutate al activităţii din Muzeul din Dumbrava
Sibiului l-a constituit îmbogăţirea colecţiilor ( şi prin aceasta, salvarea de la dispariţie a unor
valori de patrimoniu cultural naţional) şi restaurarea unor adevărate capodopere ale geniului
popular (pentru valorificarea lor în circuitul public muzeal). Începând cu anul 2001, prin
acordarea Muzeului ASTRA din Sibiu a noului statut de Complex Naţional Muzeal şi prin
aprobarea unei subvenţii bugetare la nivelul valorii proiectului cultural şi importanţei
patrimoniului său, real şi virtual. Ministerul Culturii şi Cultelor a onorat reforma structurală
împlinită în ultimii 12 ani (prin forţa şi modernitatea gândirii manageriale), care a condus,
într-un timp atât de scurt, la formarea unei adevărate şcoli etnomuzeologice sibiene, de
recunoscută valoare naţională şi având putere de model în procesul de modernizare a
activităţii muzeale din România
Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului constituie astăzi componenta esenţială a
Complexului Naţional Muzeal ASTRA. Alături de celelalte patru muzee (având colecţii,
sedii, expoziţii şi programe cultural-ştiinţifice şi educaţionale distincte), la care se mai adaugă
cele patru instituţii/servicii paramuzeale, fiecare dintre ele ajungând să deţină, prin
performanţele realizate, formal şi informal, statutul de centre pilot-naţional, iar Complexul
Muzeal îndeplinind funcţia de centru pentru formarea şi perfecţionarea personalului de
specialitate, din toate muzeele cu profil etnografic şi de artă populară din România.
În baza unei politici programatice, respectată riguros, an de an, privind optimizarea structurii
tematice şi a amenajării expoziţionale, prin achiziţionarea, transferul şi reconstrucţia, an de
an, a noi monumente de arhitectură şi tehnică populară, ilustrative pentru cele mai diverse
aspecte ale civilizaţiei populare româneşti, în anul 2001, patrimoniul construit al muzeului s-a
îmbogăţit prin finalizarea lucrărilor de reconstrucţie şi restaurare, la următoarele monumente:
gospodăriile de agricultori din Deseştj (jud. Maramureş), Mierţa (jud. Sălaj) şi Livada (jud.
Hunedoara).
Prin extinderea sectorului „Tehnici şi mijloace pentru prelucrarea produselor alimentare şi
vegetale în scop alimentar‖, în urma aprofundării cercetărilor privind bogăţia şi varietatea
sistemelor tradiţionale de depozitare şi conservare a produselor alimentare, a fost proiectată şi
a început organizarea unei noi grupe tematice ce prezintă, în completarea celui alimentar,
aceste sisteme constructive originale, expresie a preocupării de asigurare a spaţiilor
specializate, servind ca adăposturi pentru produsele cerealiere, leguminoase, pomicole,
viticole şi furajere din gospodăriile ţărăneşti tradiţionale. În cadrul noii grupe, au fost
transferate şi reconstruite şase unităţi specializate având funcţii de depozite alimentare:
cămări de alimente specifice gospodăriilor de agricultori din Cerbia (jud. Hunedoara),
Răstolţi şi Sîncraiu (jud. Sălaj), Preluca Nouă (jud. Maramureş) şi un impozant „coşer‖ de
porumb din Curtea de Argeş. Lor li se vor adăuga, în acest an, cele două crame viticole
achiziţionate din judeţul Gorj (Pisteştii din Deal şi Bălărteşti).
În perspectiva reconstruirii unor monumente de arhitectură şi tehnică populară transferate în
anii anteriori, recent, au fost amenajate amplasamentele şi executate fundaţiile, cu soclurile
zidite în piatră de râu pentru alte cinci monumente şi complexe de industrii populare: două
complexe de industrii hidraulice din Sârbi (jud. Maramureş) şi Gura Râului (jud. Sibiu), o
moară hidraulică cu două roţi din comuna Roşcani (jud. Hunedoara) - care completează
tipologic, ideal, morile de apă din România (formând cea mai completă colecţie mulinologică
din întreaga lume) - biserica de lemn, datând din secolul al XVII-lea, din Dretea (Jud. Cluj) şi

46
pavilionul de joc cu şopron pentru asigurarea pompelor de stins incendii, din Cacova (jud.
Sibiu).
La un număr de opt construcţii s-au realizat lucrări de reparaţii capitale: gospodăria de dogar
din Obârşa, gospodăria de funar din Săsăuşi (jud. Sibiu) şi gospodăria de agricultor din Feneş
(jud. Alba), la steampul aurifer din Abrud asigurându-se intervenţii radicale, de protecţie
împotriva infiltraţiilor. Lucrări de consolidare, subzidiri şi drenaje s-au executat la casa atelier
de fierar din Mâneşti (jud. Dâmboviţa), iar la podul plutitor de la Turnu Roşu (jud. Sibiu) s-a
înlocuit structura metalică de susţinere, pe eşafodajul lacustru.
Acest bilanţ impozant al lucrărilor de restaurare şi reconstrucţie executate in anul 2001, în
Muzeul în aer liber, este cu adevărat impresionant. El dă o imagine exactă a disponibilităţilor
financiare asigurate de Ministerul Culturii şi Cultelor, dar şi a travaliului uriaş ai
muzeografilor, conservatorilor şi restauratorilor din muzeul sibian desfăşurat până în ultimele
zile ale anului, într-un ritm ameţitor, antrenând şi pe cei mai noi colegi, proaspăt absolvenţi
universitari sibieni. Realizările obţinute ne dau mari speranţe, în zorii unui nou an calenda-
ristic (şi ai unui nou destin istoric), că vom putea continua opera monumentală de zidire, aici,
la Sibiu, a celui mai cuprinzător (patrimonial), mai expresiv (cultural-istoric) şi mai valoros
(ştiinţific-documentar), complex etno-muzeal de importanţă naţională, din România, pe care
John Leeds - custodele patrimoniului Coroanei Angliei - în urma vizitării sale, cu ocazia
jurizării instituţiei noastre în cadrul Programului EMYA, al Consiliului Europei, îl considera
a fi „custodele esenţei naţionale însăşi‖, iar ministrul Culturii, Răzvan Theodorescu „unul
dintre cele mai fabuloase muzee ale Europei‖.

prof. univ. dr.


Corneliu Bucur
director general
3 ian 2002

47
Ctitoriile Asociaţiunii ASTRA
Enciclopedia Română

Evenimentul de culme în activitatea editorială a Asociaţiunii a fost, fără îndoială, publicarea,


în perioada 1898-1904, a Enciclopediei Române, în coordonarea lui Cornel Diaconovici.
Monumentala lucrare a apărut în trei volume: volumul I a apărut în anul 1898, volumul al
doilea a apărut în anul 1900, volumul al treilea a văzut lumina tiparului în anul 1904. Aceasta
lucrare este considerată şi astăzi ca fiind de referinţă.
În introducere - Către publicul cititor - semnată de conducerea Asociațiunii, se argumentează
publicarea acestei lucrări: „Comitetul Asociaţiunii s-a crezut dator a se îngriji de o publicaţie
care să-i poată mijloci intrarea - în cercuri largi, să dea publicului cititor o oglindă cât mai
fidelă a stărilor poporului nostru în toate ţările locuite de români şi totodată să-l ţină la curent
şi cu progresul culturii omeneşti‖. În Prefaţa semnată de Cornel Diaconovici se evidenţiază
atingerea scopului principal al Asociaţiunii, acela de a realiza editarea de „opuri‖ ştiinţifice:
„Ideea conducătoare a Enciclopediei Române a fost şi este a deschide o nouă şi bogată
resursă pentru înavuţirea culturii şi întărirea conştiinţei noastre naţionale‖. Coordonatorul
Enciclopediei conchide: „Enciclopedia Română este, fără îndoială, cea mai vastă şi cea mai
complicată dintre toate publicaţiile apărute până astăzi în limba română‖.
În ansamblul ei. Enciclopedia, în cele 3.186 de pagini, cuprinde: 37.622 de articole, 16 hărţi
şi anexe, 147 de ilustraţii. Au trudit, în coordonarea lui Cornel Diaconovici şi a colabo-
ratorilor lui apropiaţi: Ilie Beu (medic), Ilie Moga (învăţător), Ioan Popovici (profesor),
Nicolae Togan (preot), 381 de autori. Amintim câteva nume ce şi-au pus pecetea pe această
lucrare de pionierat nu numai în România, dar şi în S-E Europei, după cum au remarcat
specialiştii în istorie: Ioan Cavaler de Puşcariu, Maria Baiulescu, Ilie Beu, Andrei Bârseanu.
Partenie Cosma , Athanasie Marienescu, Constantin Rădulescu - Motru, Ion Felix, Vasile
Hossu, Lemenyi Liviu, Nicolae Togan, Vasile Bologa, Aurel Popovici, Grigore Antipa,
Vincenţiu Babeş, Victor Babeş, Titu Maiorescu , Andrei Saligny, Nicolae Teclu, A.D.
Xenopol, Nicolae Iorga, Theodor Speranţia, Ovid Densuşianu, Nicolae Vaschide, O.
Wittstock ş.a.
Deşi coordonatorul monumentalei lucrări, Cornel Diaconovici, a recunoscut cu probitate
scăderile şi lipsurile ei, lucrarea s-a bucurat de un succes răsunător. La expoziţia de carte ce a
avut loc la Bucureşti în anul 1903, s-a oferit, Enciclopediei, medalia de aur.
In mod îndreptăţit s-a pus problema reeditării monumentalei lucrări apărute sub egida
Asociaţiunii. S-a discutat această problemă în şedinţa secţiunilor din anul 1929. Câţiva ani
mai târziu. în 1933 şi 1934, Sextil Puşcariu a elaborat şi a prezentat două memorii în acest
scop. Asociaţiunea nu putea susţine financiar un asemenea proiect. S-au făcut demersuri
pentru o colaborare financiară cu Fundaţiile Culturale Regale. Regele Carol al II-lea a
desemnat un grup de intelectuali constituit din: Dimitrie Gusti, Octavian Goga şi Radu
Rosetti pentru a prezenta o modalitate de reeditare dar, cu toate eforturile, reeditarea nu a
avut loc.

Muzeul Asociaţiunii (Casa Naţională) Palatul ASTREI


Ideea de a se înfiinţa un muzeu care să păstreze documente istorice, opere de artă. obiecte,
cărţi, pentru a oferi contemporanilor şi urmaşilor o imagine a identităţii economice, etnice,
naţionale, culturale a poporului român a fost clar exprimată în Adunarea Generală a
Asociaţiunii de la Braşov din 1862. Argumente în favoarea înfiinţării unui „muzeu de
însemnătăţi‖, a unui „muzeu naţional al românilor ciscarpatini‖ s-au adus cu prilejul
dezbaterilor ce au avut loc la Turda (1880), Sibiu (1882). Lugoj (1896). S-a hotărât cumpă-
rarea unui teren destinat construirii unei case naţionale la Sibiu cu 22.000 de florini. In anul

48
1897, la Mediaş, s-a aprobat edificarea Casei naţionale la Sibiu în strada Morii nr. 6, azi
sediul Bibliotecii ASTRA.
S-au adunat peste 200.000 de coroane din loterii, subscripţii şi donaţii şi, în anul 1903, s-a
pus piatra de temelie a proiectatei instituţii. Clădirea a fost construită după proiectele lui
Aladar Baranyai, din Zagreb. Realizatorii au fost: arhitectul Gustav Maetz, inginerul Iosif
Schuschning, sculptorul losif Schnelder, pictorul Johann Holrichter (Boemia), decoratorul I.
Krantz (Viena), tâmplarul Fritz Elger, jardinierul A. Forst (Transilvania nr. 5/ 1905).
Costurile s-au ridicat la 158.926,97 de coroane. Pe frontispiciul clădirii s-a scris Muzeul
Asociaţiunii din respect pentru intenţia exprimată de a se construi „un muzeu de însemnătăţi‖,
pentru a obiectiva dorinţa artiştilor de a lăsa moştenire urmaşilor „o casă a muzelor‖, un
complex cultural cu multiple funcţionalităţi: sediu al conducerii Asociaţiunii, bibliotecă, sală
de conferinţe, sală de spectacole, săli expoziţionale cu obiecte ale industriei casnice, piese
etnografice şi de folclor, opere de artă, documente istorice.
Casa Naţională, Muzeul Asociaţiunii, numit şi Palatul ASTREI, s-a inaugurat în august 1905.
În discursul inaugural, Iosif Sterca Şuluţiu a spus: „Muzeul e arsenalul cel mai puternic cu
care îşi apără un popor originea, individualitatea şi tot ce a moştenit de la străbuni‖. Cu
acelaşi prilej s-a inaugurat şi prima scenă româneasca de teatru. Serata muzical-coregrafică a
fost aranjată şi condusă de Tiberiu Brediceanu. Prima piesă jucată a fost „Fântâna
Blanduziei‖a bardului de la Mirceşti, Vasile Alecsandri. Expoziţia inaugurală, ce a prezentat
peste 9000 de obiecte, a fost apreciată de invitaţi de marcă precum Nicolae Iorga, dr. C.I.
Istrati, Iosif Vulcan, editorul revistei „Familia‖de la Oradea ce a considerat evenimentul ca
fiind „un act epocal în dezvoltarea culturii noastre naţionale‖.
După Marea Unire. Muzeul Asociaţiunii şi-a îmbogăţit colecţiile, şi-a diversificat activitatea.
S-a creat secţia de arte frumoase ce cuprindea, printre alte lucrări; tablourile pictorilor
Octavian Smighelschi şi Mişu Pop. În Casa Naţională, Muzeul Asociaţiunii sau Palatul
ASTREI, s-au creat şi alte secţii: ştiinţe ale naturii. arheologie, industrială, a armatei. Presa a
consemnat impresiile vizitatorilor acestui lăcaş de cultură al Asociaţiunii ASTRA. În prima
vizită efectuată în Ardealul dezrobit, în anul 1919. regele Ferdinand I a fost uimit că „Palatul
în care intra a fost ridicat de românii ardeleni, numai din avutul lor‖. Conducerea ASTREI a
susţinut şi a îndrumat organizarea de case naţionale, muzee istorico-geografice şi biblioteci în
alte localităţi. Astfel, la 1 septembrie 1924 s-a inaugurat Muzeul naţional „Avram Iancu‖ de
la Vidra, la 20 mai 1929 s-a inaugurat Muzeul Unirii din Alba Iulia, la 1 decembrie 1937 s-a
inaugurat Muzeul regional din Braşov.

Şcoala civilă de fete


În presa transilvăneană din secolul al XIX-lea, şi în special în publicaţiile Asociaţiunii, s-a
dus o intensă propagandă în favoarea politicii şcolare, de înfiinţare şi întreţinere a şcolilor. O
campanie publicistică specială s-a dus în favoarea creării şcolilor pentru instruirea Şi
educarea fetelor. Unul dintre cei mai consecvenţi susţinători ai educaţiei fetelor a fost George
Bariţiu, în baza convingerii sale că „de educaţia femeii depinde reputaţia naţiunii române‖.
Într-un articol publicat în revista Transilvania nr.17/1869, Bariţiu îi îndemna de
contemporani: „Să ne facem timp pentru a medita şi asupra culturii femeilor noastre... pentru
că ea (femeia), prin copii, dă educaţiune unei generalii viitoare‖. Avertiza Bariţiu în articolul
„Şcoala superioară de fete‖, în Observator nr. 18/ 1880: „Să nu ne mai ocupăm ca diletanţi de
creşterea femeilor noastre, ca să nu plătim odată cu viaţa noastră naţională egoismul nostru.‖
În articolul „Despre emanciparea femeilor‖, publicat în Observator nr.2/1879, Bariţiu
conturează un model feminin ideal: „...Să ne creştem femei care să fie, cum zice poporul, şi
de rugă şi de fugă, şi de mamă şi de doamnă, să se învârtă cu cheile de brâu în bucătărie şi în
cămară, ca şi în saloane împrejur de oaspeţi, să ştie a comanda în sfera activităţilor femeieşti
şi să poată aprecia vocaţia bărbaţilor trecuţi prin cursuri scholastice şi ajunşi la poziţiuni

49
sociale pentru care ar fi cea mai înfricoşată pedeapsa să tragă după sine câte o consoartă care
să stea ca o mută în societăţile cele mai alese... căci apoi să nu ne mai mirăm dacă unii tineri
îşi caută soţii din alte naţiuni, precum nu avem dreptul să ne mirăm dacă fiicele noastre
tremură de frica unor peţitori trecuţi prin şcoale, dară bădărani şi brutali în purtările lor...‖
Campania de presă în favoarea instruirii publice a fetelor a dat rezultate. Deşi propunerii
referentului şcolar Anania Trâmbițaș, prezentată în Adunarea Generală a Asociaţiunii din
Sighişoara, la 3-5 august 1879, de a se înfiinţa „un institut pentru creşterea fetiţelor române‖,
nu i s-a acordat importanţa cuvenită, ideea a fost reluată de Reuniunea femeilor române.
Apelul de strângere a fondurilor pentru înfiinţarea unei şcoli de fete a fost semnat de Maria şi
Partenie Cosma. Cu greu s-au strâns 3.500 de coroane. În 20 octombrie 1883 s-a deschis
Şcoala civilă primară de fete, la Sibiu.
Cu subvenţii oferite de comunitatea românească s-a construit edificiul din Str. Morii nr.8
destinat Şcolii civile superioare de fete cu internat, astăzi sediul Şcolii pentru deficienţi de
auz din Sibiu. str. A. Şaguna nr.8. Inaugurarea a avut loc într-un cadru festiv, în 1886. În
discursul său, Iacob Bologa, vicepreşedintele Asociaţiunii, a elogiat reuşita construirii
edificiului destinat să lumineze mintea şi sufletul-femeii prin cultură în temeiul convingerii că
„femeia este baza şi decorul neamului românesc‖. Daniil Barcianu, directorul şcolii, a
subliniat, în discursul său, scopul şcolii, acela „de a da fetelor o creştere în conformitate cu
cerinţele vieţii poporului român şi cultivarea limbii şi literaturii române‖.
În articolul „Despre internat şi şcoala superioară‖, publicat în Transilvania nr. 1-2/1887,
Bariţiu scria cu convingere: „Voim să le creştem (pe fete) în spiritul românesc şi conform
cerinţelor europene cele mai alese şi mai sănătoase pentru ca ele să se facă demne de bărbaţii
destinaţi de providenţă a compune clasa de frunte a societăţii româneşti, de oameni tineri
ieşiţi de prin universităţi, academii civile şi militare, din seminarii şi alte institute‖...
Primii directori al prestigioasei ctitorii a Asociaţiunii au fost: Daniil Barcianu, Ioan Popescu,
dr. Ioan Crişan, Vasile Bologa Au onorat catedra distinşi intelectuali, precum: Enea Hodoş,
Ioan Popescu, Septimiu Albini, Sabin Barcianu, Matilda Mangesius, profesorii teologi Ioan
Moga şi Nicolae Togan. Distinsul corp profesoral a modelat minţile şi sufletele multor
generaţii de fete.
Avându-se ca reper modelul şcolilor civile de fete din Sibiu, s-au întemeiat asemenea
instituţii de învăţământ şi în alte oraşe ale Transilvaniei.

Despărţămintele (filiale)
Scopurile culturale ale Asociaţiunii nu s-ar fi putut îndeplini fără organizarea, în ţară, a
„reuniunilor ţinutale‖, a despărţămintelor, a „agenturilor comunale‖ (cercurilor culturale) şi a
secţiunilor.
În Adunarea Generală de la Şomcuţa Mare, Maramureş, 1869. s-a hotărât înfiinţarea
despărţămintelor şi a cercurilor culturale. Regulamentele aprobate în anii 1869, 1898, 1925,
au circumscris statutul lor. Menirea acestor organisme era de a se Implica în răspândirea
ideilor astriste în mediile urbane şi rurale, să menţină legătura cu masele populare şi să
contribuie la culturalizarea lor prin difuzarea cărţilor, „foilor‖ şi calendarelor, să creeze şi să
întreţină sentimentul Unirii, să susţină creaţia populară şi să dinamizeze economia pentru o
viaţă prosperă.
Efectele propagandei s-au arătat. Primul despărţământ a luat fiinţă în anul 1870, la Braşov, au
urmat cele înfiinţate la Sebeş, Abrud, Alba Iulia, Blaj, Şimleul Silvaniei ş.a. În anul 1890,
printre cele 33 de despărţăminte, au funcţionat cele din Sălişte. Haţeg, Agnita, Orăştie. În
anul 1914 funcţionau 87 de filiale ale ASTREI, în anul 1928 funcţionau 144, în anul 1940
funcţionau 149. S-au luat măsuri de perfecţionare a organizării administrative, astfel încât
„reuniunile ţinutale‖ s-au ierarhizat în despărţăminte judeţene, de plasă şi regionale - cum au
fost cele din Basarabia, Dobrogea şi Banat.

50
Prin stăruinţa astriştilor din diferite regiuni ale ţării s-au înfiinţat numeroase cercuri,
biblioteci, case de lectură, şcoli ţărăneşti, reuniuni de cântări, s-au organizat serbări,
festivaluri, expoziţii de copii, expoziţii etnografice, expoziţii ale economiei de casă. Fără
despărţăminte, cercuri şi secţiuni, ASTRA nu şi-ar fi atins scopurile de propagandă culturală;
de emancipare prin cultură a poporului, de creare a unităţii prin limbă şi literatură.
Un eveniment distinct al extinderii activităţii ASTREI în teritoriile româneşti l-a constitui
înfiinţarea ASTREI Basarabene, un rol esenţial l-a avut marele cărturar, pedagog şi patriot
Onisifor Ghibu. La 30 octombrie 1926 s-a inaugurat ASTRA Basarabeană, într-o atmosferă
de sărbătoare. În perioada 1926-1927 s-au înfiinţat două despărţăminte, la Chişinău şi Orhei,
10 secţiuni, mai multe cercuri şi săptămânalul „Cuvânt Moldovenesc‖.
Reactivarea ASTREI după 1990 a însemnat şi reînfiinţarea despărţămintelor. În prezent,
activează 46 de despărţăminte în ţară şi în afara graniţelor ţârii. În anul 1995 s-a reînfiinţat
ASTRA Basarabeană cu 5 despărţăminte şi 35 de cercuri culturale. Mesajele ASTREI se
transmit prin publicaţii proprii ASTRA Blăjeană, ASTRA Maramureşeană, ASTRA Dejeană,
Revista Română (Iaşi). ASTRA Băcăoană ş.a.

Pagină realizată de
prof. univ. dr. Elena Macavei
8 ian 2002

51
Importantă iniţiativă a directorului general al Complexului Naţional Muzeal ASTRA

La începutul lunii februarie a.c., Ministerul Culturii şi Cultelor, la iniţiativa dr. Corneliu
Bucur, director general al Complexului Naţional Muzeal ASTRA, va organiza, la Sibiu, o
reuniune de lucru a cărei gazdă va fi Consiliul Judeţean Sibiu. Iniţiativa se adresează
conducătorilor din instituţii descentralizate, la nivel naţional, urmând să ia în dezbatere
elaborarea unei strategii unitare şi coerente a instituţiilor descentralizate din domeniul
culturii.
Vor fi prezenţi reprezentanţi ai Ministerului Culturii şi Cultelor, ai consiliilor judeţene, ai
direcţiilor judeţene de cultură, precum şi din partea Ministerului de Finanţe.
Vor fi discutate probleme de real interes, precum: clarificarea statutului instituţiilor
descentralizate şi măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei financiare a acestora (având în vedere
creşterea indicelui inflaţiei şi majorarea salariilor în acest sector de activitate), toate în
consonanţă cu politica ministerului în domeniu, cu declaraţiile recente ale preşedintelui
României, Ion Iliescu, inclusiv cu declararea deceniului 2002-2012 drept „Deceniul culturii‖.

Dr. Corneliu Bucur, pe care l-am abordat în legătură cu această iniţiativă ne-a informat,
printre altele, că instituţia pe care o conduce trece prin mari dificultăţi de ordin financiar:
„Am făcut eforturi deosebite pentru a ne putea încadra în ceea ce ni s-a alocat prin Legea
Bugetului, dar banii nu ajung!... Avem un deficit de 800 milioane lei faţă de necesar, aceasta
în condiţiile în care am majorat de la două miliarde lei la 2,5 miliarde lei nivelul sumelor
provenite din venitul propriu. Ne cerem scuze pe această cale pensionarilor, cărora nu le mai
putem asigura, în 2002, intrarea gratuită în Muzeul din Dumbravă! Pentru domniile-lor vor
exista legitimaţii anuale, contra sumei de 25.000 lei, care să le permită vizitarea acestei
instituţii de importanţă naţională. Suntem optimişti în legătură cu finalitatea reuniunii care va
avea loc la Sibiu, după cum aţi şi aflat, după 9 februarie a.c.‖.

(V.A.)
19 ian 2002

52
Dr. Corneliu Bucur, director general al Complexului Naţional Muzeal „Astra”, despre
A IV-a Conferinţă Naţională a specialiştilor
din domeniul protejării patrimoniului cultural

- Domnule director general dr. Corneliu Bucur, v-aţi întors recent de la Sinaia unde aţi
participat la o amplă reuniune naţională privind situaţia patrimoniului cultural. Ecourile
acestei manifestări organizate de Ministerul Culturii şi Cultelor (Secretar de Stat, dr. Ioan
Opriş) şi Direcţia Generală a Patrimoniului Cultural (cu cele două direcţii subordonate:
Direcţia Muzee, Colecții şi Arte Vizuale şi Direcţia Monumente) nu au întârziat să apară: unii
susţin că a fost o nouă manifestare „de complezenţă‖, o „escapadă la munte‖, o irosire deşartă
a fondurilor, alţii, că a fost o manifestare extrem de utilă şi eficientă. Care este opinia
dumneavoastră?
- Nu numai eu, ci toţi cei prezenţi (directori de muzee, restauratori şi conservatori, directori ai
direcţiilor judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu, universitari şi parlamentari etc.) au
apreciat, la finalul lucrărilor, excelenta organizare, densitatea şi multitudinea informaţiilor
prezentate de raportori şi referenţi, caracterul angajat şi participant al celor care au luat
cuvântul, şi în final, caracterul mobilizator, exigent şi responsabil al programelor de viitor, al
concluziilor formulate împreună. A fost acest colocviu un excelent schimb de idei şi de
experienţe, de clarificare a unui mare număr de probleme care compun agenda patrimoniului
cultural, o tribună a interogaţiilor (deloc retorice) şi a răspunsurilor factorilor diriguitori la
cele mai acute probleme ale momentului. Rezumând, reuniunea a fost o deplină reuşită care a
meritat investiţia, osteneala şi timpul câştigat (şi nu irosit) în cele două zile.
- Reuniunea de la Sinaia s-a bucurat de o participare deosebită. Cine a reprezentat Sibiul?
- Da, fireşte. Au participat: domnul ministru al Culturii şi Cultelor, acad. Răzvan
Theodorescu, reprezentanţi ai Comisiilor pentru Cultură ale celor două camere ale
Parlamentului, dir. Cristoph Machat, din partea ICOMOS şi a Germaniei (un partener şi
susţinător deosebit al programelor internaţionale pe probleme de monumente istorice ale
Ministerului Culturii şi Cultelor), primarul oraşului Sinaia, mari specialişti în domeniul
managementului cultural, profesori de la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu‖, reprezentanţi
ai presei locale, ai televiziunii şi de la Radio România Cultural. De la Sibiu au mai participat
dr. Doina Udrescu, director general adjunct la Muzeul Brukenthal, Vasile Crişan, de la
Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu şi Gavril Abrihan, de la Catedra de
Restaurare-Conservare a Facultăţii de Istorie, Litere şi Jurnalistică a Universităţii „Lucian
Blaga‖.
- Care au fost cele mai importante probleme dezbătute?
- Mai întâi, rapoartele pe anul 2001 ale tuturor departamentelor şi direcţiilor Ministerului
Culturii şi Cultelor, inclusiv al Direcţiei pentru Patrimoniu Eclezial, ale Comisiilor Naţionale
(a Muzeelor şi Colecţiilor, a Monumentelor Istorice şi a celei de Arheologie), cei al
Comitetului Naţional Român ICOM, al Direcţiei Poliţiei Judiciare din cadrul Inspectoratului
General al Poliţiei (pe tema infracţionalităţii în perimetrul patrimoniului cultural); al
Centrului pentru formare, educaţie permanentă şi management în domeniul culturii, al
Oficiului Naţional în domeniul conservării-restaurării, protejării şi valorificării monumentelor
istorice, în final, cel al Institutului pentru Memorie Culturală. Discuţiile purtate au evidenţiat
schimbarea radicală în bine, în anul care s-a scurs de la instalarea noii echipe, în frunte cu
prof. dr. Ioan Opriş, la cârma celui mai important departament al Ministerului Culturii şi
Cultelor (cel al Patrimoniului Cultural), cât şi restanţele, neîmplinirile şi chiar unele aspecte
deficitare ale programului, strategiilor, metodologiei şi stilului de lucru.
- După cum vă ştim, nu aţi ratat ocazia abordării problemelor „în criză‖, nesoluţionate încă,
din zona reformei, din domeniul activităţii instituţiilor de patrimoniu, în general, şi al
muzeelor, în special. Care au fost acestea?

53
- Pe parcursul discuţiilor am luat, în mai multe rânduri, cuvântul, insistând asupra îndeplinirii
problemelor rămase nesoluţionate, cum sunt cele ale asumării şi aplicării legislaţiei
patrimoniului cultural de către toate structurile administrative, centrale şi locale, cât şi cele
ale responsabilităţilor de promovare a noii legislaţii, ce revin direcţiilor descentralizate ale
ministerelor Culturii şi Cultelor, al Administraţiei Locale şi celui de Interne, în problema
conştientizării, la toate nivelele, a importanţei cunoaşterii, aplicării şi respectării legilor
patrimoniului (domeniu în care nu s-a făcut aproape nimic, ca dovadă atitudinea indiferentă şi
adeseori iresponsabilă, la foarte multe nivele de autoritate şi de decizie, în probleme de
patrimoniu cultural. De asemenea, am insistat asupra evidenţei informatizate a patrimoniului
cultural, monumental şi obiectual, real (din muzee) şi virtual (din teren), material şi imaterial
(în atenţia specială a UNESCO), domeniu în care am rămas printre cele din urmă ţări
(Muzeul „Astra fiind în avangarda mişcării mondiale, nu doar numai prin realizarea evidenţei
informatizate a propriului patrimoniu, ci şi prin iniţiativa realizării evidenţei monumentelor
din toate muzeele în aer liber, pe cale de finalizare, în colaborare cu Institutul de Memorie.
Culturală, şi a celei privind valorile deosebite din zona patrimoniului cultural imaterial, în
colaborare cu Centrul Naţional de valorificare a culturii tradiţionale). În sfârşit, am atras
atenţia asupra restanţelor din sfera pregătirii moderne, de specialitate, a directorilor şi
întregului corp profesional din muzee, pe principiile managementului cultural şi ale
marketingului, ale pedagogiei muzeale şi informaticii, ale cultivării - la toate nivelele şi prin
participarea la cele mai importante programe universale, precum cele ale UNESCO („Tezaure
umane vii‖), ale ICOMOS („Europa - un patrimoniu comun‖), ale ICOM („Paradigmele
muzeului secolului XXI) sau ale IOF („Cultura secolului XXI, o cultură a păcii şi apropierii
între popoare) - dialogului cultural universal, în sfârşit, ale accelerării reformei în cultură,
prin întocmirea calendarului Reformei (obiective, etape, costuri şi responsabilităţi).
- În tot noianul acesta de probleme, cu adevărat cardinale, ale patrimoniului cultural, în
actuala etapă s-a abordat, direct sau indirect, şi problema descentralizării instituţiilor
culturale? Ce noutăţi aduceţi în legătură cu problemele Muzeului Brukenthal, cu retrocedările
patrimoniului împrumutat la Muzeul Naţional de Artă?
- Ca să răspund punctual la ultima întrebare, domnul ministru a făcut precizarea că este de
acord cu această restituţie, dar ea se va produce doar atunci când muzeul sibian va asigura
toate condiţiile de securitate impuse de valoarea patrimoniului solicitat.
În ce priveşte descentralizarea, fireşte că o asemenea problemă, cu importanţa sa strategică şi
dramatismul consecinţelor sale, a fost ridicată de însuşi ministrul Culturii, acad. Răzvan
Theodorescu. Domnia sa a susţinut că nu valoarea instituţiilor sau importanţa lor în plan
naţional a stat la baza adoptării hotărârii descentralizării instituţiilor de cultură, din prima
etapă (în anul 2002, operaţiunea urmând a continua) precizând: „Am procedat la aplicarea
acestei măsuri şi în cazul Complexului Naţional Muzeal „Astra‖, pe care-l aşezăm ca valoare,
alături de Muzeul Naţional de Artă‖. Ceea ce s-a realizat în Dumbrava Sibiului nu este
întrecut de nici o altă realizare similară din Europa. S-a admis, totuşi, că măsura s-a luat în
pripă şi fără consultarea Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor (care va putea propune
amendarea acestei măsuri în momentul clasării muzeelor din întreaga ţară pe baza
prevederilor exprese ale viitoarei Legi a Muzeelor şi Colecţiilor (finalizată în Comisie şi
depusă la conducerea Ministerului). Ca măsură reparatorie, s-a promis o analiză „la centru‖
(conform propunerii mele, susţinută ferm în ultimele săptămâni, direct şi prin corespondenţă,
cu domnul ministru al Culturii), a situaţiei financiare a instituţiilor descentralizate, împreună
cu miniştrii de resort (Finanţe - M. Tănăsescu, Administraţiei Locale - O. Cosmâncă şi
Culturii - R. Theodorescu) şi cu preşedinţii celor 17 judeţe care au primit în subordine şi
finanţare instituţiile culturale descentralizate, Măsurile reparatorii financiare urmează a se lua
cu ocazia rectificării bugetului pe anul 2002.
- Care ar fi noutăţile deosebite ale anului 2002, anunţate la Sinaia?

54
- La propunerea subsemnatului, prin materialul argumentat cu date culese din teren în urma
vizitelor efectuate în 9 muzee în aer liber şi care a figurat în mapa oficială, a fost admis
programul „Muzeologia de urgenţă‖, care prevede alocarea a 10 miliarde lei, anual, începând
din 2002 pentru rezolvarea situaţiilor critice din muzeele în aer liber. În felul acesta s-a
constituit cel de-al 13-lea proiect al „Planului naţional de restaurare‖, alături de cele 12
nominalizate la Sinaia:
1. Monumente de pe lista patrimoniului mondial,
2. Monumente de importanţă naţională şi internaţională, altele decât cele de la punctul 1,
3. Palate, mănăstiri, curţi domneşti, fortăreţe,
4. Oraşe istorice - între care şi Sibiul,
5. Monumente din zonele în care românii sunt minoritari,
6. Monumente ale minorităţilor naţionale,
7. Biserici de lemn,
8. Cetăţi şi monumente istorice din Dobrogea,
9. Monumente aflate în faze avansate de restaurare,
10. Monumente aflate în pericol,
11. Monumente circumscrise epocii lui Ştefan cel Mare
12. Monumente din Transilvania sec. XIV şi XVI.
În planul evidenţei informatizate a patrimoniului, s-a admis oferta Muzeului „Astra‖ de a se
înscrie, între priorităţile absolute, realizarea evidenţei monumentelor de tehnică populară
(alături de cea a monumentelor de arhitectură populară, asumată de Muzeul Satului
Bucureşti). De altfel, pentru proiectul naţional de evidenţă a patrimoniului cultural s-a anunţat
o susţinere financiară, din partea Băncii Mondiale, cu un milion de dolari.
O satisfacţie deosebită ne-a lăsat documentul elaborat de Ministerul Culturii şi Cultelor
„Obiectivele strategice ale Deceniului Patrimoniului Cultural Naţional (2001-2010)‖ proiect
iniţiat de mine, personal, şi acceptat şi de preşedinţia României şi iată, şi de propriul minister.
În planul „Pedagogiei muzeale‖ s-au adus argumente pentru înţelegerea valorii strategice a
acestui program, educaţional, modelul oferit de Muzeul „Astra‖ (care are un serviciu
specializat şi, din anul 2001, un „Cabinet de pedagogie muzeală‖ ce derulează împreună cu
şcoala un program riguros de actualitate) fiind apreciat ca unul exemplar.
În sfârşit, s-a admis că în domeniul managementului cultural (şi al celui muzeal, prin
excelenţă) se impune o recuperare rapidă a unor restanţe importante, Muzeul „Astra fiind
acceptat pentru derularea unor programe prioritare ca de pildă: pregătirea managerilor din
domeniul muzeelor de etnografie, atestarea muzeografilor etnografi şi perfecţionarea
restauratorilor şi conservatorilor din muzee.
Prin numeroasele citări şi exemplificări (inclusiv ale domnului ministru), Muzeul „Astra‖ a
fost evidenţiat ca una dintre instituţiile de elită, aflată în topul muzeologiei româneşti, demnă
să reprezinte România la competiţia anunţată de UNESCO pentru declararea sa ca şi
„Capodoperă a patrimoniului cultural oral şi imaterial al umanităţii‖. De altfel, pentru
premiile de excelenţă anunţate pentru luna martie (o premieră absolută a Ministerului Culturii
şi Cultelor), Muzeul „Astra‖ şi-a depus o dublă candidatură: pentru realizările excepţionale în
„zona dezvoltării-expoziţionale‖ performanţele patrimoniale ale Muzeului în aer liber) şi
pentru cele excepţionale, din zona patrimoniului cultural imaterial.
- Nu ne rămâne decât să vă urăm ca promisiunile făcute să se îndeplinească şi realizările din
2002 să fie pe măsura proiectelor dumneavoastră.

Ion Onuc Nemeş


22 feb 2002

55
Expoziţia „Valori arhetipale ale satului gorjean şi Constantin Brâncuşi”

La vernisajul expoziţiei „Valori arhetipale ale satului gorjean şi Constantin Brâncuşi‖,


dedicate părintelui sculpturii moderne, Constantin Brâncuşi, eveniment ce a avut loc luni, 25
februarie, la Palatul Parlamentului, în chiar sala de expoziţii ce poartă numele marelui
sculptor, preşedintele României, Ion Iliescu, definea Muzeul ASTRA din Sibiu drept
„unicat‖, preşedintele Comisiei de Cultură a Camerei Deputaţilor, Mihai Mălaimare, un
„muzeu senzaţional‖, iar dr. Radu Varia, preşedintele Fundaţiei Internaţionale „Constantin
Brâncuşi‖, „un muzeu care nu are egal în lume‖.
Aceste calificative superlative condensează în substanţa lor valoarea de patrimoniu
excepţional pe care muzeul o deţine, deopotrivă cu programele şi proiectele moderne
elaborate, menite să-l situeze în elita muzeologiei mondiale.
Calificativele de care pomeneam vin, din păcate, în contradicţie cu realitatea pe care o trăieşte
Muzeul, ca şi alte mari şi multe instituţii reprezentative de artă ale ţării, în urma abandonării
acestora şi transferului lor la consiliile judeţene, cele mai multe dintre acestea nedispunând de
resurse financiare capabile să menţină în viaţă instituţiile descentralizate.
Cum era de aşteptat, dr. Corneliu Bucur, directorul general al Complexului Muzeal Naţional
ASTRA, n-a pierdut prilejul de a trage din nou un semnal de alarmă, în faţa preşedintelui
Republicii, privind destinul, nu doar al instituţiei pe care o conduce, ci al Culturii, în general.
Fără aceste instituţii reprezentative ale culturii naţionale, însăşi fiinţa noastră naţională se află
în pragul prăbuşirii, al pierderii de sine.
Am urmat traseul expoziţiei în cele trei centre culturale unde a fost vernisată: mai întâi la
Sibiu, în muzeul din Dumbrava, mai apoi la Tg. Jiu - patria de naştere a sculptorului -, la
Muzeul Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu‖, şi acum, la Parlamentul României. Expoziţia
din Capitala României a fost întregită cu câteva obiecte din patrimoniul Muzeului Satului şi
cu expoziţia fotodocumentară referitoare la restaurarea Coloanei infinitului, expoziţie ce
poarta semnătura dr. Radu Varia. Întregire semnificativă de mesaj pentru atitudinea
responsabilă care ni se cere s-o avem faţă de valorile de patrimoniu cultural naţional. Nu e
suficient doar să păstrăm şi să conservăm, ci să restaurăm şi să punem în valoare aceste valori
de patrimoniu cultural naţional, chintesenţa spiritualităţii noastre şi marcă de identitate
culturală în raport cu popoarele lumii, Şi nu-i întâmplătoare propunerea venită, tot de la
Sibiu, de la dr. Corneliu Bucur, ca deceniul 2001-2010 să fie declarat „Deceniul
patrimoniului cultural naţional‖, idee asumată de Ministerul Culturii şi de Guvernul
României.
Desigur, criza economică pe care o traversează ţara, într-o nepermis de lungă şi
condamnabilă tranziţie, afectează, în mod grav, componenta culturală, fapt recunoscut printr-
o tot mai gravă criză de identitate. Suntem în faţa unui nou pericol: acela de a ne neglija şi,
prin consecinţă, de a ne uita rădăcinile. Iar fără rădăcini, fără cunoaşterea profundă a
identităţii noastre culturale nu avem nici o şansă de a ne proiecta în constanţa universală, de a
fi luaţi în seamă, şi cu atât mai puţin, de a fi respectaţi în lume. Iar Brâncuşi, prin „Anul
cultural‖ ce i-a fost dedicat, prin toată opera sa, ale cărei rădăcini se hrănesc direct din seva
memoriei culturale a satului tradiţional, la aceste reflecţii ne obligă. Fără aceste învăţăminte,
nu vom putea înţelege că ţăranul Constantin Brâncuşi , a trăit doar ca să ne-nveţe esenţa
zborului şi dorul de infinit.

Preşedintele României, Ion Iliescu, şi dezbaterea privind soarta Culturii Române


În alocuţiunea rostită la vernisaj, preşedintele României, Ion Iliescu, a menţionat calitatea de
model pe care Muzeul ASTRA o oferă, prin directorul său, dr. Corneliu Bucur, şi s-a declarat
impresionat de ideea organizării acestei expoziţii care oferă o sinteză a rădăcinilor creaţiei lui

56
Constantin Brâncuşi. „Sunt - spunea preşedintele - rădăcinile propriei sale culturi, iar marile
genii nu fac altceva decât să realizeze sinteza culturii în care se nasc‖.
Calitatea de model a Muzeului ASTRA şi valoarea sa de unicat, de oglindă fidelă a capacităţii
şi forţei de creaţie a geniului popular românesc, l-au determinat pe preşedinte să propună şi să
susţină organizarea acestei expoziţii şi la Palatul Parlamentului. Pornind de la aceste con-
siderente, şeful statului a extins sfera reflecţiilor sale la datoria noastră, a tuturor, de a proteja
şi valorifica patrimoniul cultural naţional. În acest sens, a iniţiat la scară naţională consfătuiri
pe probleme exprese privind destinul Culturii. O primă consfătuire a avut loc a Bucureşti, o
alta s-a încheiat, recent, la Craiova, şi va fi urmată de alte consfătuiri zonale la laşi,
Constanţa, Cluj-Napoca, Timişoara. Ele se vor încheia cu un forum național în luna iunie,
unde se va dezbate soarta Culturii Române.
Acceptând că societatea românească parcurge o perioadă grea, domnia-sa a calificat drept o
dramă irecuperabilă pierderea patrimoniului cultural, identitatea noastră naţională De
asemenea, preşedintele şi-a exprimat nădejdea că analizele cu oameni de cultură, cu oameni
politici, cu administratorii avuţiei naţionale se vor concretiza în soluţii menite să asigure viaţă
activă instituţiilor reprezentative ale ţării pentru toate domeniile culturii, în felul acesta
oferind acces nelimitat la cultură oamenilor, şi în mod special tinerei generaţii.
Iată cum, prin acest demers expoziţional, Muzeul ASTRA a făcut un apel disperat la
responsabilitatea naţională privind destinul Culturii.
Dr. Rada Varia, preşedintele Fundaţiei internaţionale „Constantin Brâncuşi‖:
„Spiritul capodoperelor rămâne indestructibil, realitatea lor materială e în permanent pericol‖
Fascinaţia expoziţiei concepută de acest mare om al culturii româneşti care este dr. Corneliu
Bucur, forţa dinamică şi luminată a singurului nostru muzeu care nu are egal în lume, ne
amintesc încă o dată că şi pomii cei mai roditori au rădăcini ascunse. Originalitatea artei lui
Brâncuşi stă şt ea, într-o mare măsură, în rădăcinile-i străvechi, în formele arhetipale, perene,
în limbajul reinventat al formelor primare pe care le-a încărcat de semnificaţie şi poezie.‖
Dr. Corneliu Bucur a dorit să adauge acestei revelatoare manifestări care se referă la timpuri
imemoriale un capitol de ardentă actualitate, referitor ia mortalitatea şi imortalitatea operelor
de artă. Arhetipurile dăinuie, obiectele pier. Spiritul capodoperelor rămâne indestructibil,
realitatea lor materială e în permanent pericol.
Dragostea va decide ce anume păstrăm din operele trecutului, spunea un celebru pictor. Şi
adăuga: ştiinţa însă va decide cum o facem. Aceasta este şi principiul care ne-a condus, pe
mine şi pe toţi cei cu care colaborez de atâta vreme. Din motive veleitare şi electorale, el a
fost însă desconsiderat la restaurarea Coloanei fără sfârşit din noiembrie - decembrie 2000.
Este limpede că restaurarea va trebui să fie revăzută cât mai curând. De aceea amintesc aici
că cercetarea fundamentală condusă de oameni de ştiinţă români, suedezi şi americani,
inspirată şi coordonată de fundaţiile internaţionale „Constantin Brâncuşi‖, rămâne în
continuare şi în mod gratuit la dispoziţia naţiunii române, pentru a face ca această Coloană să
strălucească aşa cum merită şi să dăinuie cât mai mult în eternitatea ei provizorie, odată cu
Ansamblul Monumental care va trebui să devină, în sfârşit, parcursul continuu, contemplativ,
imaginat de sculptor. Numai astfel o capodoperă a contemporaneităţii va intra în albia
familială a valorilor pe care ni le sugerează azi expoziţia. (dr. Corneliu Bucur - Alocuţiune
rostită la vernisaj )

Pagină realizată de Ion Onuc NEMEŞ


1 mar 2002

57
Acad. Răzvan Theodorescu, ministrul Culturii şi Cultelor, consideră
Patrimoniul cultural - avuţia supremă a unei naţiuni

Vizita ministrului Culturii şi Cultelor, acad. Răzvan Theodorescu, în judeţul Sibiu, se înscrie
în programul propriu pe care şi l-a propus de a cunoaşte realitatea direct, în teren. Argumente
în acest sens stau cei peste 60.000 km parcurşi prin ţară în cursul anului trecut. Un alt motiv
al vizitei se constituie în nevoia de evaluare a patrimoniului cultural atât de bogat şi de divers
al Sibiului. În context, ministrul a menţionat că „Muzeul Naţional Brukenthal reprezintă
avuţia noastră cea mai importantă la ora aceasta iar Complexul Naţional Muzeal ASTRA,
prin Muzeul din Dumbrava Sibiului, „cel mai important muzeu în aer Liber al României,
înaintea Muzeului Satului din Capitală‖. Drept argument pentru valoarea-patrimoniului
cultural românesc, domnia-sa ne-a oferit, în cadrul unei conferinţe de presă, exemplul cu
celebrul manuscris Codex Aureus, de la Alba Iulia, care de două ori s-a constituit în garanţie
pentru importante împrumuturi financiare făcute de ţara noastră. De asemenea, vizita în
judeţul nostru este determinată şi de faptul că patrimoniul naţional a avut de suferit în ultima
vreme, traversând situaţii tragice, consecinţa neglijenţei unor cetăţeni care nu au educaţia
necesară privind grija şi protecţia acestei avuţii. În ultimă instanţă, vizita la Sibiu are şi o
valoare pregătitoare pentru Forumul cultural ce se va desfăşura la Cluj-Napoca, unde va fi
invitat şi judeţul nostru. Precizăm că Forumul cultural a fost iniţiat de preşedintele României,
Ion Iliescu, din dorinţa de evaluare a patrimoniului cultural şi de identificare a celor mal bune
soluţii pentru protejarea şi punerea în valoare a acestuia. Până în prezent, astfel de forumuri
au avut loc la Bucureşti, Iaşi şi Craiova. urmând ca celelalte să aibă loc la Timişoara,
Constanţa şi Cluj-Napoca.
Posibilităţile financiare tot mai reduse ale ţării, austeritatea prelungită în care ne aflăm, nu ne
dau dreptul să fim indiferenţi, să privim cu pasivitate soarta şi destinul patrimoniului nostru
cultural, care, ca valoare, se situează înaintea agriculturii şi industriei.
Din puţinul resurselor Ministerului Culturii şi Cultelor, dl. ministru a alocat următoarele sume
pentru acest an: 700 milioane lei pentru sala „Thalia‖, 700 milioane lei pentru Biserica
Azilului, 900 milioane lei pentru fortificaţii, 250 milioane lei pentru imobilul din Piaţa Mică
nr. 22 şi 100 milioane lei pentru casa din str. Vopsitorilor nr. 13.
Dl. ministru a vizitat toate aceste obiective duminică. La Biserica de pe B-dul Mihai Viteazul
a confirmat preotului şi credincioşilor alocarea sumei maxime care poate fi acordată pentru
un obiectiv aflat în construcţie - 300 milioane lei. Următorul obiectiv vizitat a fost Biserica
Azilului monument istoric şi religios care, de şapte secole îşi păstrează neîntrerupt funcţia
liturgică, fiind una din cele mai vechi biserici cu acest scop din ţară şi din Europa. Casa de pe
str. Vopsitorilor nr. 13, înscrisă pe lista monumentelor istorice, cu un portal de o rară
frumuseţe, se află într-un stadiu avansat de degradare şi necesită o intervenţie rapidă. Suma
alocată - 100 milioane lei - este simbolică, „o zgârietură pe zid‖, cum se exprima, plastic, dl.
ministru. Valoarea casei e sporită şi de ambianţa arhitectonică din jur, unde alternează într-o
succesiune ritmică perioade de construcţie începând din secolul XVI şi până în secolul XX.
Programul vizitei a cuprins şi Biserica - monument istoric şi Muzeul de icoane pe sticlă din
Sibiel, localitate de care dl. ministru este legat prin amintirea profesorului domniei-sale, acad.
Andrei 0ţetea. Impresionat de valoarea colecţiei, a promis că va cere Televiziunii România
Internaţional să realizeze un film prin care să facă muzeul mai bine cunoscut în lume.
Următorul obiectiv vizitat a fost comuna Valea Viilor, a cărei biserică fortificată e înscrisă pe
lista monumentelor protejate de UNESCO. Impresionat de curăţenia din comună, de oameni,
de portul popular şi de ambianţa culturală a localităţii, ministrul a definit comuna
„fermecătoare‖, afirmând că ea poate fi folosită ca exemplu şi argument pentru revigorarea
mişcării culturale a satelor noastre. Cu amănunte despre această dimensiune culturală a
comunei Valea Viilor vom reveni. Ion Onuc NEMEŞ – 12 mar 2002

58
„Până în anul 2004, toate instituţiile de cultură vor fi descentralizate”
* susţine ministrul Culturii şi Cultelor, acad. Răzvan THEODORESCU *

Descentralizarea instituţiilor de cultură a creat multe traume psihice, instituţiile abandonate


de Ministerul Culturii şi Cultelor găsindu-se dintr-o dată în situaţii dramatice ce le ameninţă
însăşi existenţa. Transferul acestora la consiliile judeţene le aruncă într-un vid financiar
imposibil de asumat şi de suportat de către noii părinţi. Presa din toată ţara a relatat pe larg
aceste nemulţumiri şi situaţii dramatice. Speranţele de revenire asupra deciziilor împărtăşite
de unele instituţii sunt deşarte, mai ales că ministrul Culturii şi Cultelor, acad. Răzvan
Theodorescu, într-o conferinţă de presă la Sibiu, a precizat ferm că până în anul 2004 toate
instituţiile de cultură vor fi descentralizate. Aşadar, procesul va avea loc şi nu este altceva
decât alinierea la programul european în domeniu. Ministrul e conştient de dificultatea
acestui transfer, dar el trebuie înfăptuit: „Descentralizarea nu e un moft al Guvernului, ci e un
fenomen european ce se petrece şi noi nu putem sta deoparte de acest proces‖. In ar-
gumentarea sa, ministrul a invocat exemplul Franţei, unde procesul de descentralizare a
început în urmă cu 20 de ani şi încă nu este încheiat. Prin transferul instituţiilor la judeţe, ad-
ministraţiile judeţene şi locale vor fi obligate să găsească resursele financiare capabile să
administreze şi să gestioneze zestrea culturală pe care o deţin. Procesul nu e simplu, mai ales
că nu există încă o legislaţie specifică în domeniu. Multe probleme iscate de acest proces de
descentralizare au fost şi vor fi dezbătute şi analizate în forum-urile culturale planificate în
câteva zone principale ale ţării, forum-uri ce se vor încheia în vară cu un forum naţional ce va
lua în discuţie soarta Culturii naţionale.
În judeţul nostru, instituţia afectată direct de descentralizare este Complexul Naţional Muzeal
ASTRA, ale cărui proiecte şi programe nu pot fi asigurate financiar de către Consiliul
Judeţean. În compensaţie, pentru proiectele şi programele culturale de interes naţional şi
internaţional pe care Muzeul le organizează, Ministerul Culturii şi Cultelor va aloca,
suplimentar, în acest an, 1,5 miliarde lei.
Oricât de dureros ar fi, procesul descentralizării va avea loc şi se va încheia în anul 2004.

15 mar 2002

59
Ministerul Culturii şi Cultelor acordă
Premiile anuale pentru Patrimoniul Cultural Naţional

Ministerul Culturii şi Cultelor organizează, în 29 martie a.c., în Sala Auditorium a Muzeului


Naţional de Artă al României, festivitatea de decernare - pentru prima dată în România - a
Premiilor anuale pentru Patrimoniul Cultural Naţional pe anul 2001. Cele 26 de premii,
purtând numele unor mari personalităţi ale muzeografiei şi muzeologiei româneşti, se vor a fi
o recunoaştere a valorii celor mai bune programe şi proiecte de cercetare, valorificare,
restaurare şi conservare a patrimoniului cultural naţional desfăşurate în anul 2001 de
colectivele unor prestigioase muzee din ţară, a instituţiilor şi firmelor specializate în protecţia
monumentelor istorice şi siturilor arheologice. Premiile au o valoare de 25.000.000 lei şi se
vor acorda în cadrul unei ceremonii speciale care va include, pe lângă alocuţiunile
oficialităţilor, şi un concert de pian susţinut de Ilinca Dumitrescu.
Din cele 26 de premii, trei au revenit judeţului Sibiu prin Complexul Naţional Muzeal
ASTRA: Premiul „Tzigara Samurcaş‖- pentru proiectul „Tezaure umane vii. Sistemul de
conservare şi revitalizare a patrimoniului cultural intangibil‖; Premiul „Romulus Vuia‖
pentru „Realizările Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA (Muzeul în Aer
Liber); noua grupă tematică „Sisteme arhitectonice de depozitare şi conservare a produselor
agroalimentare şi furajere; Restaurarea completă a picturii murale interioare a Bisericii din
Bezded; Constituirea Cabinetului de Pedagogie Muzeală etc.‖; Premiul „Virgil Vătăşanu‖
pentru „Restaurarea in situ a Complexului mulinologic de la Rudăria, judeţul Caraş-Severin‖.

Ion Onuc NEMEŞ


20 mar 2002

60
Pentru prima dată în România s-au acordat
Premiile pentru Patrimoniul Cultural Naţional
Complexul Naţional Muzeal „ASTRA” Sibiu - campionul premiilor naţionale

După cum am relatat în corespondenţa noastră din Capitală, vineri, 29 martie, în sala
Auditorium a Muzeului Naţional de Artă al României s-au acordat Premiile pentru
Patrimoniul Cultural Naţional pe anul 2001. Evenimentul este în premieră absolută în ţara
noastră şi el vine să recunoască şi să răsplătească cele mai bune programe şi proiecte de
cercetare, restaurare şi conservare a patrimoniului cultural naţional de către muzee, instituţii
şi firme specializate în protecţia monumentelor istorice şi a siturilor arheologice. Premiile,
aşadar, sunt adevărate referinţe pentru talentul, dăruirea şi altruismul specialiştilor în diferite
domenii, în aplicarea cercetării şi investigaţiilor ştiinţifice privind patrimoniului cultural
mobil şi imobil.
Dacă Literatura, Teatrul, Cinematografia se bucură de astfel de ceremonii şi premii de mai
mult timp, se impunea acordarea unor premii şi acelora care se ocupă de tezaurul cultural cel
mai de preţ al ţării - patrimoniul cultural. Ministrul Culturii şi Cultelor, acad. Răzvan
Theodorescu, şi ministrul secretar de stat, prof.univ.dr. Ioan Opriş, au înmânat, în cadrul
ceremoniei, cele 25 de premii şi Marele Trofeu, premiile purtând numele unor mari
personalităţi ale muzeografiei şi muzeologiei româneşti: Grigore Antipa, Alexandru Tzigara -
Samurcaş, Gheorghe Focşa, Tancred Bănăţeanu, Horia Bernea, Romulus Vuia, Ion Frunzetti,
Petru Comarnescu, Constantin şi Hadrian Daicoviciu, Virgil Vatăşianu, Vasile Drăguţ etc.
Complexul Muzeal Naţional „ASTRA‖ din Sibiu a fost singura instituţie muzeală din ţara
noastră care a acumulat trei premii importante: Premiul Tzigara-Samurcaş pentru „Tezaure
Umane Vii‖. Sistemul de conservare şi revitalizare a patrimoniului cultural intangibil;
Premiul Romulus Vuia pentru Realizările Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale
ASTRA (Muzeul în Aer Liber); Noua grupă tematică „Sisteme arhitectonice cu funcţii de
depozitare şi conservare a produselor agro-alimentare şt furajere; restaurarea completă a
picturii murale interioare a Bisericii din Bezded; inaugurarea Cabinetului de Pedagogie
Muzeală; Premiul Virgil Vatăşianu pentru Restaurare in situ a Complexului Mulinologic
Rudăria, judeţul Caraş-Severin.
Aceste trei premii reprezintă un succes absolut şi cea mai înaltă recunoaştere oficială a
prestigioasei instituţii muzeale sibiene. O prezenţă singulară în cadrul festivităţii de premiere
a constituit-o delegaţia sibiană, alcătuită din 45 de muzeografi, autorii proiectelor menţionate,
identificaţi şi prin ecusoanele speciale ce menţionau proiectul la care au lucrat, ei fiind
aplaudaţi şi felicitaţi de conducerea ministerului şi de întreaga asistenţă.
Aşa cum ne spunea dr. Corneliu Bucur, directorul general al Complexului Muzeal Naţional
ASTRA, sibienii şi turiştii vor avea posibilitatea să ia cunoştinţă de aceste trei proiecte
premiate în cadrul expoziţiei ce se va deschide în ziua de 18 mai, de „Ziua Internaţională a
Muzeelor‖, în Pavilionul Expoziţional din Muzeul din Dumbrava Sibiului.
Bucuroşi de a fi fost martori la acest eveniment care onorează cultura română, iar în plan
local întreaga comunitate sibiană, transmitem felicitările noastre acelor muzeografi, cel mai
adesea anonimi, a căror dăruire faţă de destinul patrimoniului cultural naţional se identifică
cu jertfa ziditoare.

1 apr 2002

61
Corneliu Bucur, la 60 de ani

Prof.univ.dr. Corneliu Bucur, directorul Complexului Muzeal Naţional ASTRA din Sibiu, a
împlinit 60 de ani. Personalitatea sa este un reper în cultura românească, atât prin implicarea
teoretică în studii de anvergură ce propun reforma reală în domeniul strategiei naţionale
privind patrimoniul cultural naţional, dar şi practică, de pe poziţia de conducător al
Complexului Muzeal Naţional ASTRA din Sibiu, care între cele patru muzee ale sale cu-
prinde şi pe cel mai bogat în valori de patrimoniu, cel mai întins ca suprafaţă şi poate că cel
mai splendid ca ambient natural de plasare a monumentelor culturii tradiţionale săteşti, din tot
cuprinsul Europei: Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului. În legislatura precedentă, ca
senator şi vicepreşedinte al Comisiei pentru Cultură a Senatului României, prof.univ.dr.
Corneliu Bucur a elaborat documentul „Consideraţii privind deficitul de reformă în ac-
tivitatea Ministerului Culturii din perioada decembrie 1996 - octombrie 1999‖ aşa cum reiese
din masivul volum autobiografic, veritabil „Jurnal de front‖ intitulat „Războiul meu pentru
reformă‖, tipărit la Tipotrib Sibiu, în anul 2000. O întreagă serie de proiecte culturale au prins
contur din iniţiativa acestui intelectual sibian îndrăgostit de valorile neamului românesc, între
acestea, numai în ultimii ani: realizarea în premieră naţională a grupei tematice „Sisteme
arhitectonice având funcţii de depozitare şi conservare a produselor agro-alimentare şi
furajere‖, suplimentată de „Subgrupa tipologică a morilor de mână‖; restaurarea complexului
mulinologic din Rudăria (Caraş-Severin); înfiinţarea Cabinetului de Pedagogie Muzeală şi a
Cabinetului de Informatică aferent, dar şi programe mai vechi, deja devenite tradiţie:
Academia Artelor Tradiţionale din România, Olimpiada Naţională „Meşteşuguri Artistice
Tradiţionale‖ sau Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare, inspirat de Smithsonian Folk
Life Festival, Washington DC, pe şapte secţiuni tematice, în cadrul programului „Tezaure
Umane Vii‖.
După atestări şi recunoaşteri internaţionale, rezultatele eforturilor în domeniul şi întru
susţinerea culturii, întreprinse de prof.univ.dr. Corneliu Bucur, nu au întârziat să apară. Astfel
Ministerul Culturii şi Cultelor a oferit Muzeului Civilizaţiei Tradiţionale ASTRA Sibiu,
Premiul Alexandru Tzigara-Samurcaş; Complexului Muzeal Naţional ASTRA, Premiul
Romulus Vuia şi Premiul Virgil Vatăşianu, toate pentru anul 2001.
Cu înfăţişarea unui intelectual de „viţă veche‖ sau. uneori, a unui cavaler trecut prin vămile
sportului, directorul Corneliu Bucur este fiinţa generoasă, radicală în gândire, de un umor
profund, un artist al cuvântului pe care îl manevrează cu nerv şi pasiune, având tot ce-i
trebuie unui intelectual de elită, prin care imaginea oraşului Sibiu se aureolează în conştiinţa
patriei şi a lumii.
La mulţi ani, Corneliu Bucur!

Dr. Gheorghe TELEA,


Senator Onorific al Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu,
Cetăţean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca
25 apr 2002

62
Profesiunea de credinţă a unui diplomat:
„Pentru a înţelege poporul român trebuie să înţelegi cultura română”
* susţine Excelenţa Sa Michael Guest, ambasadorul SUA în România *

Ieri, la prânz, la vernisajul expoziţiei de artă fotografică „Mioriţa‖, găzduită de Complexul


Naţional Muzeal ASTRA, expoziţie realizată de antropologul şi artistul fotograf american
Laurence Salzmann, Excelenţa Sa Michael Guest, ambasadorul SUA în România, a nuanţat
însăşi misiunea nobilă a unui diplomat, aceea de a înţelege, şi apoi de a iubi, poporul în
rândul căruia îţi reprezinţi propriul guvern: „Pentru a înţelege poporul român trebuie să
înţelegi cultura română‖.
O coincidenţă ideatică fericită, sub semnul căreia s-au aşezat primele sale informaţii despre
România, a fost legată de numele uneia dintre cele mai frumoase balade româneşti, „Mioriţa‖,
ajungând într-o etapă incipientă, să identifice numele baladei cu sensul concret al cuvântului
oaie. De aici, prin călătorii de documentare în diferite colţuri ale României, sensurile s-au
limpezit şi s-au precizat, încât Excelenţa Sa a ajuns să se exprime, ieri, la vernisaj, printr-un
ton patern-imperativ, referitor la obligaţia noastră de a ne păstra valorile culturale, tradiţiile,
ca şansă de afirmare în planul culturii universale şi, totodată, de înnobilare a acesteia cu
valorile proprii ale culturilor componente.
Desigur, expoziţia în sine este expresia unei preţuiri pe care autorul Laurence Salzmann, în
primul rând, o aduce culturii noastre, mai apoi, prin asumare la nivel de stat, ea exprimă
atitudinea SUA faţă de tradiţia noastră culturală. Traseul unui astfel de demers cultural este
dublu: dinspre şi înspre popoare, dinspre şi înspre culturi.
Iar în acest raport de reciprocitate, cultura are menirea de a deschide poarta înţelegerii între
oameni şi, prin extensie, de a instaura pacea. Arta în sine se subsumează preceptului biblic:
„Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema‖.
Drept dovadă, semantica acestui gest expoziţional s-a lărgit, într-un rafinat dialog intelectual,
cu modulări între arhaic şi modern, cu corespondenţe şi sensuri noi descoperite în spaţiul
culturilor, ce i-a avut ca protagonişti pe ambasador, pe dr. Corneliu Bucur, director general al
Muzeului ASTRA, şi pe prof. Klaus Johannis, primarul municipiului Sibiu. Un dialog nu-
anţat, inteligent, cu referire la conceptele de integrare europeană, de aspiraţie la o democraţie
autentică, de contacte culturale reciproce, de împărtăşire a valorilor culturale ca zestre proprie
adusă umanităţii.
Pe lângă albumul „Mioriţa‖, expoziţia fotografică ilustrează şi amplifică prin imagini o
ocupaţie tradiţională atât de specifică Mărginimii Sibiului - oieritul. Dublată de o simbolistică
a inventarului cultural specific oieritului şi de prezenţa unor copii din Tilişca şi Răşinari,
mesageri ai folclorului pastoral-local, expoziţia şi-a amplificat mesajul atât de mult încât,
adeseori, trăiai sub impresia, uşor derutantă, că imaginile urcă din public în fotografie sau că
ele coboară din fotografie între privitori, în întregul ei, expoziţia a fost un regal în care
bucuria autorului expoziţiei, antropologul american Laurence Salzmann, s-a întâlnit cu
generozitatea românească, într-un fericit şi fertil dialog al Culturilor.

Ion Onuc NEMEŞ


30 apr 2002

63
Excelenţa Sa Michael Guest, ambasadorul SUA în România,
despre „Cel mai fascinant muzeu al României” - Muzeul ASTRA

Marţi, 4 iunie, Excelenţa Sa Michael Guest ambasadorul SUA în România, a vizitat


Complexul Muzeal Naţional ASTRA.
Vizita sa a avut loc la o lună după participarea la vernisajul expoziţiei „Mioriţa‖ a artistului
fotograf şi antropolog Laurence Salzmann. Revenirea la Sibiu şi promisiunile de revenire
sunt generate de interesul pa care îl poartă Culturii Române, pe care o descoperă fericit şi
uimit, şi pe care o înţelege ca zestrea cea mai de preţ a poporului român.
Reproducem însemnările sale din Cartea de Aur a Muzeului, urmând ca, într-un număr viitor
să detaliem câteva din aprecierile pe care Excelenţa Sa le-a făcut asupra acestei uriaşe
bogăţii, definitorie pentru spiritualitatea românească şi, în sens mai larg, memorie vie a
culturii europene.
„Acesta este, fără îndoială, cel mai fascinant muzeu pe care l-am văzut în România! Este
muzeul unde surprizele istoriei te aşteaptă la fiecare pas şi natura te încântă pretutindeni. Vă
mulţumesc pentru minunatul tur al muzeului, pentru explicaţiile despre istoria bogată şi
semnificaţia culturală a fiecărui moment. Puteţi conta pe reîntoarcerea mea iarăşi şi iarăşi şi
iarăşi şi pe faptul că îmi voi trimite prietenii ca vizitatori, de fiecare dată când va fi posibil.
Cu mare admiraţie, Michael Guest‖.

Ion Onuc Nemeş


6 iun 2002

64
Bucureşti. Ateneul Român
Forumul Cultural Naţional cu tema
Starea şi perspectivele Culturii Române la început de mileniu

Miercuri, la Ateneul Român, s-au desfăşurat lucrările Forumului Cultural Naţional,


manifestare iniţiată de preşedintele României, Ion Iliescu, cu scopul de a crea un cadru
adecvat unui schimb de opinii asupra problemelor cu care se confruntă cultura şi viaţa
culturală în condiţiile actuale, situaţia instituţiilor de profil, patrimoniul naţional de valori şi
conturarea unei strategii, a unui program naţional de viitor, pe termen lung, mediu şi scurt,
care să repună cultura şi arta în drepturile lor legitime.
Forumul naţional a fost precedat de forumuri zonale organizate la laşi, Timişoara, Cluj-
Napoca, Craiova şi Constanţa. La lucrările Forumului National au participat parlamentari,
diplomaţi, reprezentanţi ai Guvernului - ai principalelor ministere, ai Academiei,
academicieni şi cadre din învăţământul superior, ai uniunilor de creatori, reprezentanţi ai
instituţiilor de artă, muzee, şi biblioteci, editori de carte, reprezentanţi ai presei.
Judeţul nostru a fost reprezentat de Constantin Morar, preşedintele Consiliului Judeţean,
Mircea Silvestru Lup, prefectul judeţului, dr. Corneliu Bucur, directorul general al
Complexului Naţional Muzeal ASTRA, prof.univ.dr. Mircea Tomuş, redactorul şef al revistei
Transilvania, Carmen Baciu, consilier la Primăria municipiului Sibiu, dr. Alexandru C
Lungu, directorul general al Muzeului Naţional Brukenthal, Maria Lia Bologa, directorul
Şcolii de Arte, Ioan Mariş, directorul Bibliotecii ASTRA, prof. Alexiu Tatu, directorul
Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional. În deschiderea
lucrărilor, preşedintele României a realizat un amplu tablou al vieţii culturale româneşti,
pornind de la nevoia de a reda culturii dimensiunea naţională. În acest sens a avansat două
propuneri: constituirea unui organism public care să coordoneze în plan naţional unele
programe culturale de interes general după modelul Fundaţiilor Regale şi ale unor instituţii cu
eficienţă verificată în alte ţări, cum ar fi British Council, Institutul Suedez, Polonez, Leton.
Titulatura acestui organism încă n-a fost stabilită. O denumire propusă ar fi Institutul Cultural
Român, pus sub patronajul preşedintelui ţării, căruia statul îi va acorda o subvenţie anuală,
completată cu donaţii ale unor fundaţii, cu sponsorizări. Acest Institut ar avea menirea să
organizeze şi să susţină în ţară unele evenimente culturale de anvergură, precum şi pentru
comunităţile româneşti din zonele limitrofe României, ca şi din alte zone, pentru propagarea
valorilor culturii naţionale în străinătate. De asemenea, Institutul ar urma să susţină tipărirea
şi difuzarea unor lucrări fundamentale inclusiv în limbi străine, publicarea la edituri de
prestigiu din alte ţări a unor lucrări româneşti esenţiale, să organizeze şi să susţină festivaluri
culturale, retrospective de film, expoziţii, turnee ale unor formaţii teatrale şi muzicale,
conferinţe, manifestări folclorice, să ofere burse pentru tineri români din afara ţării şi să
asigure trimiterea la studii a unor tinere talente. Cea de-a doua propunere se referă la lansarea
Deceniului Culturii Române - un generos program de acţiuni culturale de anvergură, pentru
relansarea şi sprijinirea fenomenului cultural românesc, printr-o strategie coerentă, de
amploare şi cu o bătaie lungă, concentrate în jurul unor momente simbol şi al unor acţiuni
semnificative, de amploare.
După această amplă radiografie a stării culturii au urmat luările de cuvânt, cea mai mare parte
a acestora semănând, prin limbaj, prin sistemul de raportare, prin liniaritate şi angajamente,
cu vechile plenare de partid. A rupt această amorţeală scriitorul Octavian Paler, care cu o
logică impecabilă, curajos, tăios şi ferm, cu argumente de bun-simţ, a acuzat Guvernul şi pe
politicieni de dispreţ faţă de cultură. Citând afirmaţia unui fost ministru de finanţe, care
spunea că „în vremuri de urgie cultura trebuie să înceteze‖, scriitorul accentua ideea potrivit
căreia atunci „când va înceta cultura va înceta să mai existe România‖. De asemenea,
domnia-sa s-a referit la problema identităţii naţionale în contextul fenomenului globalizării, şi

65
a făcut apel la păstrarea acestei identităţi care dacă se pierde, pierderea e definitivă. La fel, şi-
a exprimat temerea legată de pericolul dezintegrării României în relaţie directă cu
dezintegrarea spirituală care a început iar aceasta ar putea duce la un fel de sfârşit de istorie.
Pornind de aici, a cerut ca bugetul Culturii să fie pus pe plan egal cu bugetul Ministerului
Apărării, cel dintâi având datoria să apere spiritul unei ţări iar cel de-al doilea, teritoriul ţării.
Interesante au mai fost intervenţiile dramaturgului Paul Everac, care s-a referit la nevoia de
modele culturale, la păstrarea spiritului culturii naţionale în faţa invaziei subculturii de tip
occidental, la instaurarea moralităţii şi la respectul valorilor. Scriitorul Nicolae Breban a
nuanţat raportul cultură-libertate naţională, şi a subliniat nevoia de a cultiva mândria de a fi
român, de a recâştiga această mândrie pentru tineri. Din partea Sibiului a vorbit dr. Corneliu
Bucur, care a enumerat programele şi proiectele elaborate de Complexul Naţional Muzeal
ASTRA, ca forme de afirmare a identităţii naţionale, din perspectiva culturii tradiţionale, şi
ca răspuns la provocările lansate de organismele de integrare europeană. În context precizăm
că preşedintele Ion Iliescu i-a îndemnat pe toţi aceia care nu au vizitat Muzeul din Dumbrava
Sibiului să-l viziteze, ca o instituţie cu valoare de model cultural naţional, instituţie
exemplară - expresie convingătoare a creativităţii şi geniului poporului român. În ansamblul
său, Forumul - primul de acest fel organizat în ţara noastră - a stat sub semnul apelului pe
care preşedintele României, Ion Iliescu, l-a adresat oamenilor de cultură: „Ne trebuie mai
multă înţelegere, mai mult respect, mai multă solidaritate şi chiar mai multă ambiţie. Să
lăsăm deoparte patimile perturbatoare, disputele partizane şi discordia, suspiciunea,
neîncrederea şi să redăm culturii dimensiunea ei naţională. Avem o moştenire de mare
valoare pe care trebuie să ştim să o păstrăm şi să o dezvoltăm‖?

21 iun 2002

66
Un epilog trist la Forumul Naţional al Culturii:
Cultura nu este o prioritate guvernamentală

La consfătuirea organizată la Palatul Cotroceni, de către preşedintele României, dl. Ion


Iliescu, în ziua de 19 noiembrie 2001, cu distinse personalităţi ale culturii naţionale, mi s-a
făcut cinstea să fiu numit, de preşedintele ţării, autorul proiectului declarării „Deceniului
Culturii Naţionale‖ (cel de-al doilea proiect având ca autor pe însuşi preşedintele ţării, fiind
cel al înfiinţării Institutului Cultural Român‖). În prezentarea proiectului propriu care avea un
enunţ diferit de cel formulat de amfitrionul reuniunii („Deceniul Patrimoniului Cultural
Naţional‖), am arătat criza profundă, sub toate aspectele, a patrimoniului cultural, adâncită an
de an, după 1989, constând din lipsa de protecţie a patrimoniului instituţiilor deţinătoare de
valori culturale, neaplicarea noii legislaţii (Legea patrimoniului cultural mobil şi Legea mo-
numentelor istorice), neimplicarea administraţiei locale în protejarea patrimoniului cultural,
hemoragia valorilor (scoaterea din ţară, masivă, a tuturor categoriilor de bunuri culturale),
devastarea siturilor arheologice, demolarea valorilor etnografice, hoţia generalizată din
biserici, la scara întregii ţări, de odoare bisericeşti, carte rară, icoane etc. Am sperat să fi
convins pe toată lumea (au participat la Cotroceni şi primul ministru Adrian Năstase,
miniştrii, preşedinţii Comisiilor pentru Cultură ale Parlamentului etc) de legitimitatea,
oportunitatea şi urgenţa demersului meu. Aveam să constat la Forumul pentru Cultură al
Transilvaniei, organizat la Cluj-Napoca în ziua de 3 aprilie, că declaraţia mea patetică de la
Cotroceni („în afara unui program naţional şi a unei strategii specifice tuturor structurilor
guvernamentale, centrale, judeţene şi locale, consecinţele asupra întreg patrimoniului cultural
naţional vor fi dramatice‖) nu a produs efectul dorit. Mi s-a oferit şansa, la Cluj, să rostesc un
nou discurs, extrem de bine apreciat de toţi cei prezenți în sală (ignorat, din păcate, de presa
sibiană, prezentă la forumul clujean). Am ridicat, din nou, problema delimitării problematicii
patrimoniului cultural naţional, în cadrul unei politici şi strategii deceniale în mod distinct de
cea a culturii, argumentând că există riscul firesc ca aceasta să se piardă printre atâtea
aniversări dedicate ilustrelor personalităţi ale culturii naţionale (Eminescu, Brâncuşi,
Caragiale) şi, în nota de festivism şi „cădelniţare‖, să uităm de tot ce trebuie să facem zilnic,
an de an, noi toţi, pentru a ne salva patrimoniul cultural, zestrea cea mai importantă a unei
naţiuni, adevărata trezorerie, la scară macro-istorică, a fiecărui popor. Am sperat, din nou, să
fi convins cu privire la importanţa proiectului meu, mai ales că, în final, domnul preşedinte
Ion Iliescu, moderatorul discuţiilor, a formulat - evident, ca o concesie acordată
subsemnatului - titulatura „nouă‖ a pomenitei decade: „Deceniul culturii şi patrimoniului
cultural‖. Am mai formulat, la Cluj, un protest oficial faţă de prioritatea Revoluţiile
manageriale (ale Ministerului Turismului) şi promoţionale (la toate nivelele) privind proiectul
„Dracula Parc‖, atrăgând atenţia că pentru orice structură turistică din lume (de la ministere la
agenţiile turistice şi până la tur-operatori), importanţa fundamentală şi obiectivele de atracţie
principale sunt natura şi cultura unei țări şi nu divertismentele, oricare ar fi ele. În condiţiile
în care monumentele istorice, siturile arheologice şi etnografice, muzeele şi casele memoriale
sunt în cea mai mare suferinţă (au atins cotele colapsului fizic - deşi acum avem legi care
prevăd, imperativ, măsuri de protecţie) - este o aberaţie, o strategie ilogică, extrem de
păguboasă, să ne ocupăm, cu prioritate, de asemenea kitschuri artificiale, de asemenea
surogate culturale. (Tema abordată de mine avea să fie apoi amplu tratată de înalt Prea Sfinţia
Sa Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului).
A urmat Forumul Naţional al Culturii Româneşti, la care am avut, din nou, onoarea să
vorbesc, în numele delegaţiei sibiene. Fiind adeptul dictonului latin „hic et nune‖ („aici şi
acum‖) mi-am adaptat discursul la problematica esenţială a dezbaterilor atacând cele două
probleme abordate de preşedintele ţării şi de primul ministru: 1 - există o criză a culturii
naţionale şi dacă da, în ce constă ea? şi 2 - care trebuie să fie strategia dezvoltării culturii

67
naţionale în deceniul viitor (evident, pentru ieşirea din criza structurală şi nu doar
managerială sau financiară)?
Pornind de la definirea programului culturilor naţionale în actuala etapă istorică marcată de
două procese istorice capitale, globalizarea şi integrarea ţărilor foste socialiste în structurile
euroatlantice, am arătat că şi în cazul României, cultura naţională, asemeni lui Ianus bifrons
(Ianus cel cu două feţe) din mitologia romană, trebuie să fie - programatic - orientată din
punct de vedere temporal, cu o faţă spre trecut, spre tradiţiile culturale care au zidit
identitatea noastră culturală, iar cu o faţă spre prezent şi viitor, spre marile provocări ale lumii
contemporane şi ale viitorului, iar din punct de vedere axiologic, cu o faţă spre propriile
valori (valorile etno-identitare, cele ce ne deosebesc de alte popoare şi dau măsura reală a
individualităţii noastre, a originalităţii noastre culturale, versus universalitate a propriei
experienţe istorice trăite), iar cu o faţă spre valorile culturii universale, spre procesele
novatoare ale culturii de azi şi de mâine. Suntem conştienţi că acest destin dual al culturii
naţionale trebuie să fundamenteze programul Guvernării în domeniul culturii (aprobat de
Parlament la instalarea Guvernului Adrian Năstase) şi, în consecinţă, şi strategia reformei în
cultura naţională, absolut indispensabilă pentru atingerea obiectivelor propuse. Pentru a putea
răspunde concret, argumentat, inatacabil, acestor întrebări, am ales cea mai sustenabilă
formulă, aceea a prezentării calendarului culturii naţionale, ca răspuns la provocările la scară
mondială, adresate de cele mai importante organisme şi instanțe internaţionale naţiunilor
europene şi chiar ale lumii întregi, inclusiv României, ilustrând modul în care au reacţionat,
pe de o parte, oamenii de cultură şi, pe de altă parte, politicienii, inclusiv structurile
guvernamentale vizate.
1. De câţiva ani buni, Uniunea Europeană a solicitat României (instituind-o ca un criteriu de
monitorizare) soluţionarea problematicii socio-culturale a rromilor. Muzeul „Astra‖ a
reacţionat imediat şi, cu începere din anul 1996, a început să asedieze Ministerul Culturii cu
memorii şi proiecte pentru înfiinţarea unui muzeu (devenit pe parcurs un Centru cultural,
conţinând şi săli pentru colecţii şi expoziţii) reprezentativ pentru cultura populară tradiţională
a rromilor. Guvernul României a adoptat, în anul 2001 un HG conţinând 8 puncte referitoare
la „Integrarea rromilor‖, între care şi unul privind înfiinţarea muzeului propriu acestei
minorităţi. Am revenit, cu insistenţă, la direcţiile „pentru minorităţi şi „pentru muzee‖ din
cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor şi apoi, la nivelul conducerii Ministerului Culturii şi
Cultelor (dl. ministru şi dl. secretar general), fără nici un răspuns, până astăzi. Uniunea
Europeană, dar mai ales cultura naţională şi etnia rromilor, aşteaptă un răspuns pozitiv (cu
atât mai mult cu cât fondurile pentru o asemenea Instituţie sunt oferite, cu generozitate, de
Uniunea Europeană, ceea ce a recunoscut, recent, la Sibiu, şi ministrul Culturii şi Cultelor,
acad. Răzvan Theodorescu).
2. În anul 1999, Consiliul Europei a lansat, în cadrul Colocviului International organizat la
Bucureşti şi Sibiu (între 11 şi 14 septembrie), o nouă provocare culturală, prin sintagma
„Europa - un patrimoniu comun‖ şi anume: Identificarea, prin eforturi consensuale şi unitar-
metodologice, la nivelul tuturor ţărilor membre, a Identităţii şi specificităţii patrimoniului
cultural al popoarelor Europei. Ca ţară gazdă, România (Ministerul Culturii, condus de
actorul Ion Caramitru) trebuia să elaboreze o strategie a unei acţiuni de o asemenea amploare
continentală şi de o asemenea importanţă istorică. În locul oricărui program sau proiect oferit
spre dezbatere - cei peste 350 de participanţi din toate ţările Europei le-au aşteptat, la Sibiu,
până în seara ultimei zile - le-am oferit, după o reţetă umilă intelectual şi păguboasă financiar,
festinuri pantagruelice, neezitând de demontăm exponatele Pinacotecii Brukenthal şi să
transformăm ilustrul muzeu de reputaţie mondială, în săli de chermeză (fapt depreciat de toţi
invitaţii). Muzeul „Astra‖, eliminat, cu cerbicie, de fostul ministru al Culturii din programul
manifestării (chiar şi din calitatea sa imprescriptibilă de cel mai important obiectiv cultural
din România, văzut din perspectiva cunoaşterii adevăratei identităţi cultural-istorice a

68
românilor), a elaborat pentru acel simpozion şi a prezentat pe Internet (apoi. în periodicul său
de specialitate, „Cibinium 2000‖), opt proiecte ce vizează constituirea băncilor de date
naţionale la scară europeană, privind: monumentele de arhitectură vernaculară, monumentele
de tehnică populară preindustrială, valorile circumscrise conceptului „Tezaure umane vii‖ (pe
cele două subsisteme ale culturii, imaterial şi material), siturile mulinologice, valorile
culturale deţinute de muzeele europene din spaţiul extraeuropean, valorile culturii tradiţionale
a rromilor din toate ţările europene, în sfârşit, programele de reprezentare a valorilor din
regiunile multicultural-europene. Până în ziua de astăzi, Ministerul Culturii şi Cultelor nu a
avizat - ceea ce denotă că nu şi-a însuşit - acest program şi ca atare, nu s-a lansat în susţinerea
sa pe plan european. Consiliul Europei aşteaptă încă un răspuns al României la provocarea
culturală epocală lansată în anul 1999 în România, iar noi risipim şansa enormă de a fi
protagoniştii unui asemenea program European.
3. Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 2002 ca fiind „Anul Naţiunilor Unite pentru
patrimoniul cultural‖. In calitate de preşedinte al Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din
România, am demarat Programul de repertoriere a tuturor monumentelor din muzeele în aer
liber (premieră absolută la scară naţională), apoi constituirea „Cărţii albe a stării de sănătate a
monumentelor‖ („bolnave‖), monitorizarea personală, atentă şi obiectivă a fiecărui muzeu cu
întocmirea Raportului de evaluare şi, în sfârşit elaborarea Programului „Muzeologia de
urgenţă‖ (dezbătut în Adunarea Generală AMALR, din 4 aprilie a.c.. în prezenşa d-lui
ministru al Culturii). Prin acest program s-a cerut instituirea unor măsuri de urgenţă şi
aprobarea unui fond anual de 10 miliarde, începând cu acest an, pentru salvarea de la
dispariţie a monumentelor celor mai ameninţate. Am transmis un comunicat (publicat şi în
presă) şi, recent, o scrisoare adresată tuturor structurilor responsabile din Ministerul Culturii
şi Cultelor, atrăgând atenţia asupra gravităţii exprese a situaţiei: ceea ce se distruge zilnic sub
ochii noştri, prin pasivitate şi indiferenţă generală este de zeci, de sute de ori mai grav decât
ce au distrus cele două incendii, din ultimii 5 ani, la Muzeul Satului din Bucureşti. Deşi
ministrul Culturii a promis ferm alocarea celor 10 miliarde lei, până astăzi nu s-a primit nici
un ban pentru salvarea patrimoniului de o valoare excepţională. Puteam oferi Organizaţiei
Națiunilor Unite un model de reacţie a Guvernului României la marea sa provocare, dar se
pare că nu am înţeles (nu putem, nu vrem?), nici în cel din urmă ceas, că importanţa culturii
pentru un popor şi gardarea valorilor sale de patrimoniu, la scară istorică, sunt egale ca
importanţă cu apărarea teritoriului şi suveranităţii naţionale (cum a afirmat în repetate
rânduri, de ani de zile, şi cum a reafirmat şi la Forumul Naţional al Culturii, Octavian Paler)
4. UNESCO a lansat, la Paris, în anul 1989, şi apoi la Veneţia, în 1999, cea mai importantă
provocare pentru culturile tuturor popoarelor lumii sub sintagma „Tezaure Umane Vii‖
„Identificaţi-vă, cinstiţi-vă la cel mai înalt nivel, protejaţi-vă (asigurând transmiterea noilor
generaţii) tezaurul de valori umane constând în deţinătorii, creatorii şi mentorii „profesionali‖
ai tuturor valorilor culturale tradiţionale‖. Muzeul ASTRA a acţionat, începând din 1990
deplin consensual cu recomandările UNESCO, creând cel mai vast şi coerent sistem naţional
(de o structură piramidală), de protecţie, evaluare, catalizare, transmitere şi recunoaştere
naţională şi universală a valorilor individuale şi colective (adevărate „tezaure umane vii‖ din
toate genurile de creaţie, apartenente tuturor etniilor din România), de toate nivelele şi de pe
întreg cuprinsul ţării. Rând pe rând, au apărut „Asociaţia creatorilor populari din România‖
(cu peste 3000 de identităţi nominale luate în evidenţă), „Academia Artelor Tradiţionale‖ (for
superior al valorilor culturale tradiţionale ale satului românesc, creat în viziunea lui Lucian
Blaga, nicidecum omolog sau concurent Academiei Române, ci complementar acesteia, tot
aşa cum cultura orală este inalienabilă culturii naţionale), având astăzi 212 membri, în cadrul
celor şase secţiuni (Arte ludice, Arte muzeale,Arte coregrafice, Arte plastice, Arte mecanice
şi Arte culinare). Cu o aroganţă nejustificată, Academia Română respinge, de ani de zile,
ideea existenţei unei „academii a satului românesc‖, iar ministrul Culturii, membru al

69
Academiei Române, ezită să răspundă unui recent memoriu (transmis în acest an), prin care
propuneam reuniunea celor două academii, într-o simbolică şi sincretică uniune de spirit a
reprezentanţilor de elită a celor două subsisteme ale culturii naţionale: scris şi oral. Alături de
aceasta, şi tutelată de ea am organizat, cu începere din 1996, împreună cu Ministerul
Educaţiei Naţionale, Olimpiada „Meşteşuguri artistice tradiţionale‖ (faza finală, naţională,
realizându-se în Muzeul din Dumbrava Sibiului), fiecare din cele şase ediţii proclamând,
anual, un nou lot de olimpici ai României, viitori mari maeştri ai artelor populare tradiţionale.
Cele două structuri, Asociaţia şi Olimpiada, au la dispoziţie, în fiecare an (în jurul datei de 15
august „Târgul de Sfânta Maria‖ şi Târgul copiilor meşteşugari‖, în jur de 1 iunie), mari
târguri de prezentare şi vânzare a produselor, iar „Galeriile de artă populară‖ (înfiinţate la
Sibiu într-o premieră naţională, după 1990) valorificând tot timpul anului, produsele marilor
maeştri ai artelor tradiţionale. A urmat „Festivalul International al Filmului Antropologic‖,
realizat de Studioul Astra-Film, cu începere din anul 1992, care şi-a cucerit celebritatea
mondială (anul acesta au fost primite spre jurizare 340 de filme din întreaga lume), o secţiune
aparte fiind destinată tradiţiilor popoarelor lumii. Prin cele peste 2400 de filme antropologice
şi etnologice deţinute, astăzi, de Studioul Astra-Film, prin numeroasele producţii proprii
laureate pe plan internaţional, la cele mai prestigioase festivaluri, ca şi prin pelicula
documentară realizată de-a lungul anilor despre întreaga fenomenologie cultural-tradiţională
a satului românesc (predilect din Transilvania), Muzeul ASTRA se evidenţiază a fi nu numai
custodele unui patrimoniu muzeal de valoare universală, ci şi trezorierul unei arhive
documentar-vizuale de cel mai mare interes internaţional, marcând astfel un mod original de
integrare culturală în plan universal. A urmat, după experienţa de mare succes trăită la
Washington DC, în vara lui 1999, prin participarea a 130 de actanţi din România la
„Smithsonian Folk Live Festival‖ („Festivalul tradiţiilor popoarelor lumii‖) organizarea, tot
în muzeul din Dumbrava Sibiului, începând de anul trecut (ediţia din anul acesta va fi în
perioada 13-24 iulie) a Festivalului Naţional al Tradiţiilor Populare, concepută pe structura
Academiei Artelor Tradiţionale (celor 6 secţiuni adăugându-li-se secţiunea „Artelor
religioase‖). Festivalul aduce pe scena naţională, la fiecare ediţie, câte 100 de actanţi din câte
unul din judeţele celor trei provincii istorice (la actuala ediţie participă Maramureşul pentru
Transilvania, Suceava - pentru Moldova-Bucovina şi Doljul - pentru Muntenia-Oltenia-
Dobrogea), plus 50 de actanţi din Republica Moldova (după judeţul Lăpuşna, urmează judeţul
Soroca). Tot din acest an, urmează să participe şi o delegaţie a unei ţări străine(am solicitat
Ambasadei Americane să transmită invitaţia noastră statului New Hampshire, SUA, cu care
am evoluat împreună la Washington DC, în 1999). Este o provocare uriaşă adresată, prin
consiliile judeţene, ţării întregi, de a ne recupera tradiţiile, de a le continua, de a le cinsti, de a
face din ele argumentul şi mândria propriei noastre identităţi culturale, de a le investi cu
calitatea celei mai importante atracţii turistice.
Ca o recunoaştere oficială a meritelor iniţierii unui asemenea program şi în semn de preţuire
deosebită pentru valorile patrimoniului şi programelor sale, UNESCO a acceptat să
cofinanţeze în acest an, prima ediţie a Târgului Internaţional al Meşteşugarilor Populari (din
ţările Europei) care se va desfăşura tot în muzeul din Dumbrava Sibiului (între 30 august şi 1
septembrie) în tandem cu un Simpozion Internaţional dedicat destinului cultural al popoarelor
Europei sub semnul continuării şt valorificării propriilor tradiţii.
5. ICOM (Comisia Internaţională a Muzeelor) a lansat, la cea de-a 20-a Adunare Generală în
vara lui 2001, la Barcelona, o nouă provocare: cum vor arăta muzeele secolului XXI. În
cadrul ICME (Comisia Internaţională a Muzeelor Etnografice), la care am participat am
enunţat noua paradigmă muzeală a sec. XXI - muzeul interdisciplinar de istoria civilizaţiei
regiunilor multicultural-europene, oferind ca exemplu proiectul Muzeului civilizaţiei
transilvane (pe care, la solicitarea preşedintelui ICME, dl. Rekdal, l-am prezentat pe internet,
supunându-l astfel dezbaterii publice). Este o nouă contribuţie la agenda culturală

70
internaţională, un nou răspuns românesc la o provocare a culturii universale. Nici acest
proiect nu s-a bucurat de atenţia Ministerului Culturii şi Cultelor, care ezită să-l aprobe şi să-i
asigure demarajul.
Am oferit, la Forumul Naţional al Culturii, toate aceste exemple din agenda de lucru a
Muzeului ASTRA (toate aflate acum în portofoliul Ministerului Culturii şi Cultelor sau al
Guvernul României), rămase fără rezoluţii şi fără asigurarea finanţării, din dorinţa de a
exemplifica,la modul cel mai concret, mişcarea noastră „asimptotică‖ (Petre Ţuţea), spre
recepţionarea celor mai moderne şi mai acute comandamente contemporane ale culturii
universale, consensual cu teza şansei de succes în competiţia cultural-universală, formulată
de Andrei Pleşu: „Este tot atâta şansă de succes într-un proiect cultural, pe cât de mare este
coeficientul valorii sale universale‖. Aceasta este însăşi esenţa integrării noastre în plan
cultural-universal.
Concluzia desprinsă la Forum (unde, îmi place să cred, am reprezentat nu un muzeu, şi nici
măcar un judeţ, ci întreaga cultură naţională) este aceea că o guvernare fără un program
cultural este o aberaţie, iar un program fără o strategie riguroasă, un nonsens.
Am salutat iniţiativa preşedintelui României de a organiza forumurile regionale şi apoi într-o
adevărată sinteză, Forumul Naţional al Culturii, care după opinia noastră „nu comportă nici
un risc‖ (Adrian Năstase); ci dimpotrivă, oferă pentru întâia oară şansa ieşirii noastre din
tranşee, prin formularea clară şi explicită a obiectivelor „Reformei în cultura românească‖ a
se vedea tezele noastre din cartea „Războiul meu pentru Reformă - Jurnal de front‖, Editura
Tribuna, Sibiu, 2000) şi derivat din aceasta, elaborarea unei strategii generale şi a unor
strategii sectoriale, fără de care este imposibil orice progres substanţial. Că acestea obligă la o
altă finanţare a culturii, este de la sine înţeles. Vor da, oare, guvernanţii şi politicienii noștri o
şansă reală culturii naţionale? Vom trăi şi vom vedea! Abia atunci vom putea conchide cât de
utilă a fost întreaga dezbatere naţională în cadrul acestor forumuri.
Evoluţia culturii româneşti în cadrul sistemului de coordonate format din valorile tradiţionale
(definitorii pentru propria identitate) şi provocările moderne ale culturii universale este
imperativă, iar şansa noastră de afirmare culturală în lume este una singură (definită de Al.
Zub prin sintagma „cunoaştere de sine-integrare universală‖): a răspunde, cu aceeaşi
importanţă ambelor provocări.
Numai de noi şi, în principal, de Guvernul României (prin Ministerul Culturii şi Cultelor)
depinde să ne conservăm identitatea culturală (iar protecţia patrimoniului este cea dintâi
urgenţă) şi, în acelaşi timp, să ne racordăm, prin propriile proiecte şi programe,
comandamentelor universale, exprimând potenţialul de creaţie şi de modernitate al culturii
româneşti. Pentru aceasta trebuie să renunţăm la orice imixtiune a politicului în cultură (la
orice politicianism, din păcate nu doar numai prezent, ci excesiv) şi să promovăm exclusiv
VALOAREA (definitorie pentru actul de cultură!).
România a fost şi poate redeveni o forţă culturală pe plan universal, dacă vom elibera întreg
potenţialul creativ al oamenilor de cultură şi ne vom preocupa, cu toată energia şi cu toate
sacrificiile de rigoare, inclusiv financiare, de promovarea culturii româneşti în întreaga lume,
ca cel dintâi şi cel mai semnificativ ambasador al intereselor Românei pe plan mondial.

Prof .univ. dr. Corneliu BUCUR


director general al Complexului Naţional Muzeal ASTRA Sibiu,
rector al Universităţii Româno - Germane,
preşedintele Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România,
membru în Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor
6 iul 2002

71
„Suntem printre fruntaşi!” subliniază prof. univ. dr. Corneliu Bucur,
rectorul Universităţii Româno-Germane din Sibiu

- D-le Corneliu Bucur, Sibiul vă cunoaşte, în primul rând, în ipostaza de director general al
Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖, şi mai puţin în cea academică, mai nou, de rector
al Universităţii Româno-Germane din oraşul nostru, numit de aproape un an...
- De la 1 octombrie 2001, mai exact.
- Cum aţi primit această nouă... provocare?
-A fost, cum spuneţi, o provocare! Funcţia de rector presupune o cunoaştere temeinică, din
interior, într-un mod responsabil, a capacităţii de proiectare şi de dezvoltare a acestei
structuri. Presupune un management de calitate, un efort deosebit şi constant de adaptare, de
documentare şi integrare rapidă, în cadrul unui proces dinamic, dificil şi încărcat de
responsabilitate, având în vedere contextul imperativ al autorizării celor 4 facultăţi ale
Universităţii noastre şi optimizării procesului instructiv-educaţional.
Trebuie reţinută, de asemenea, şi necesitatea continuării investiţiilor şi a dotărilor, la un nivel
performant, iar legat de documente, acomodarea programelor proprii cu cele analitice ale
universităţilor la care urmează ca studenţii noştri să-şi susţină licenţa.
- Drum dificil, plin de neprevăzut. Cum aţi reuşit?
- Prin efortul colectiv al întregului corp profesoral, având alături şi Fundaţia, şi profesori de
excepţie, precum dl. prof. univ. dr. Ioan Leş, conf. univ. dr. Gheorghe Bichicean ş.a., prin
truda cărora s-a reuşit demonstrarea capacităţii reale şi pertinente a tinerei universităţi sibiene
pe drumul afirmării naţionale şi internaţionale.
- Care au fost, d-le rector, concluziile factorilor de decizie, la nivel naţional, privind
activitatea Universităţii Româno-Germane din Sibiu?
- Vă pot spune că, în acest moment, Comisia Naţională de Evaluare şi Acreditare Academică
(CNEAA) a autorizat, după inspecţii riguroase, toate cele 4 facultăţi ale Universităţii noastre,
performanţă deosebită, având în vedere că, la nivel naţional, au fost respinse zeci de alte
instituţii private de profil.
Aceasta ne oferă o perspectivă certă: aceea de a ne dubla eforturile, având garanţia acreditării
- ultimul criteriu rămas de îndeplinit (pentru care este necesar ca 4 promoţii consecutive să
obţină un procent de promovabilitate superior - peste 50% n.n.).
- Care a fost situaţia promovabilităţii în anul universitar 2001/2002?
- Aş releva doar două aspecte: promoţia Facultăţii de Drept şi Instituţii Europene a absolvit în
procent de 98,28%, 63 de medii, din 189, situându-se între 9-9,75, şi promoţia Facultăţii de
Administraţie şi Afaceri, care a absolvit în procent de 92,85%, situându-se astfel printre
fruntaşi la nivel naţional.
- Sunt vizibile şi schimbările în ceea ce priveşte spaţiile din dotare...
- Prin eforturi susţinute, noul sediu al Universităţi Româno-Germae, dat recent în funcţiune,
este, pe drept cuvânt, o adevărată bijuterie! Se asigură astfel, condiţii ireproşabile de dotare şi
spaţiu în perspectiva anilor ce vin. Aş adăuga rolul însemnat jucat de editura noastră, „Burg‖,
unde au văzut şi văd lumina tiparului lucrări ştiinţifice importante la care şi-au adus
contribuţia personalităţile academice integrate sau asociate.
Recent, am semnat un important protocol de colaborare cu Universitatea din Malaga (Spania)
şi cu Universitatea din Meissen (Germania).
- Devine cumva... superfluu să vă mai întreb de ce aţi ales ca formulă de adresare către
potenţialii studenţi -‖La noi e altfel‖ ...
- Prin privatizarea Institutului de Drept P. Negulescu, cât şi a Fundaţiei pentru Integrare
Europeană s-a constituit baza apariţiei Universităţii Româno-Germane, avându-se în vedere,
pe lângă asigurarea unei pregătiri de excepţie pentru studenţii noştri, şi o nouă dimensionare a
instituţiei noastre - astfel, în 2003 vom înfiinţa un nou profil - antropologie - şi vom asigura

72
pregătirea studenţilor noştri în domeniul limbii germane şi al limbii engleze, prin învăţământ
intensiv, tocmai în ideea asigurării unui plasament sigur după absolvirea facultăţii.
Conducerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării apreciază în mod deosebit atât realizările
Universităţii Româno-Germane, performanţe care deschid perspective frumoase în ceea ce
priveşte dezvoltarea relaţiilor cu mediile academice germane, cu sistemul juridic german, cât
şi cu mediile de afaceri din Germania. Ţin să subliniez, în context, sprijinul constant prezent
din partea Consulatului German la Sibiu!
- D-le rector, vă mulţumim şi vă dorim succes!

(V.V.)
27 iul 2002

73
Turismul sibian, încotro?
Corneliu Bucur are soluţii viabile: „Să facem din Sibiu
un centru cultural al tradiţiilor populare şi patriotismului naţional”

Săptămâna trecută, a avut loc, la Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder‖, o


conferinţă de presă, organizată de prof.univ.dr. Corneliu Bucur, director general al
Complexului Muzeal ASTRA, în cadrul căreia a fost prezentat un proiect pentru realizarea
unui program unitar şi a unei strategii coerente privind turismul în judeţul Sibiu.
Fenomenul cultural este indisolubil legat de turism, iar pentru promovarea imaginii judeţului
nostru este nevoie de dezvoltarea potenţialului turistic, prin valorificarea tradiţiilor locale, a
monumentelor istorice, astfel încât „să facem din Sibiu, un centru cultural al tradiţiilor
populare şi patrimoniului naţional‖, cum a afirmat Corneliu Bucur. EI a mai adăugat că
pentru realizarea unei oferte în plan turistic, se impune elaborarea unui studiu de cuprindere
exhaustivă a totalităţii resurselor, incluzând obiective, programe, trasee, servicii,
infrastructuri. De aceea se recomandă constituirea unor bănci de date în sistem digital, cu
totalitatea datelor ce cuprind informaţii de interes turistic, elaborarea unui program turistic al
judeţului Sibiu structurat pe tipuri de turisme, pe trasee şi localităţi, pe date calendaristice.
Pentru larga mediatizare în plan naţional şi internaţional a ofertelor se impune realizarea de
materiale publicitare şi de informare; conceperea, realizarea şi instalarea unui sistem de
semnalizare rutieră a obiectivelor turistice; tipărirea hărţilor turistice; stimularea creării unei
industrii a serviciilor turistice cu „simbolurile de marcă‖ ale celor mai importante obiective.
De asemenea, trebuie încurajaţi investitorii privaţi şi agenţii prestatori de servicii,precum şi
atragerea de investitori pentru obiectivele strategice: staţiunile Ocna Sibiului, Bazna, Păltiniş.
Accelerarea restaurării monumentelor istorice, stimularea producţiei în toate satele din jurul
Sibiului, dezvoltarea unei industrii horticole şi a sectorului hipic, încurajarea artelor şi
artiştilor plastici, prin organizarea de „tabere de artă‖ - toate acestea ar putea constitui
premise pentru promovarea unui turism de calitate, axat pe valorificarea tuturor resurselor
geografice, istorice, religioase, muzeale şi rurale ale judeţului Sibiu.

Mădălina DICU
29 iul 2002

74
Directorul Muzeului „Astra” se încăpăţânează
să-i sensibilizeze pe români vizavi de sorgintea lor

Prof. univ. dr. Corneliu Bucur surprinde, din nou, opinia publică şi mediul cultural românesc.
După puţină muncă de convingere, directorul Complexului Naţional Muzeal „Astra‖ a reuşit
să-l implice pe sculptorul popular Vasile Afran, din Vadul Izei, în realizarea unui element
monumental din lemn, „o replică‖ la fusul cu zurgălăi.
Care este motivul acestui demers, ne explică chiar iniţiatorul său: „După Festivalul Naţional
al Tradiţiilor Populare, am fost decepţionat de uitarea în care cade, an de an, tot ce avem mai
nobil în noi, rădăcina tradiţiilor populare, un tezaur pe care îl risipim prin indiferenţă... Din
acest motiv, dar şi din altele, poate mai subiective, am decis să flancăm „Poarta‖
monumentală de la Mârşa, care marchează intrarea în muzeul nostru, cu două elemente. Se
impunea acest lucru, ca o continuitate firească, la nivelul conceptului mental, a proiectului lui
Traian Dâncuş, proiect lucrat de elevii Şcolii de Artă şi Tradiţii din Racoviţa, între 1940-
1942. Acum, în 2002, vom alătura elemente în sistem trial, un triptic spiritual, şi nu numai,
realizat în ciuda penuriei de mijloace.
Azi, (n.n. - vineri) am înălţat „fusul cu zurgălăi‖ simbolizând aspiraţia spre valorile
universale. În 18-20 august meşterul popular revine la noi cu un ucenic, pentru a ridica o
replică monumentală a unei ciuturi, „O roată hidraulică cu căuci‖, prin care punem în valoare
înclinaţia noastră spre creativitatea tehnică‖.
Dar despre aceste noi „semne româneşti‖ răsărite pe tărâm transilvan, într-un viitor reportaj.

A.POPESCU
4 aug 2002

75
O „petiţiune” pentru salvarea Muzeului în Aer Liber

Mihai Mălaimare este cunoscut opiniei publice nu numai ca un reputat actor, dar şi pentru
calităţile sate politice, demonstrate în postura de deputat şi preşedinte al Comisiei pentru
Cultură din Camera Deputaţilor.
Aflat în vacanţă parlamentară, oficialul a ţinut să vină la Sibiu şi să viziteze „Muzeul Astra‖,
care l-a impresionat în mod plăcut, cu ocazia manifestărilor de la Sibiu, prilejuite de „Ziua
Internaţională a Copilului.
Au fost dezbătute, într-un cadru destins, priorităţile culturii şi stringenţele muzeelor în aer
liber.
„Noi am trimis, recent, la Ministerul Culturii şi Cultelor, un memoriu privind proiectul
„Muzeologia de urgenţă‖, care îşi aşteaptă fondurile, absolut necesare, pentru acţiunile
menite să salveze, în toate muzeele în aer liber din ţară, valorile patrimoniale degradate sau în
stadiu de degradare şi dispariţie‖ - ne-a precizat Corneliu Bucur, directorul Complexului
Naţional Muzeal Astra, care a solicitat oaspetelui un sprijin concret în domeniul său pentru
prezentarea Comisiilor reunite pentru Cultură din Parlamentul României a acestei situaţii
critice.

A. POPESCU
5 aug 2002

76
Biblioteca ASTRA nu trebuie să fie confundată cu Muzeul Asociaţiunii!

Membrii Delegaţiei Permanente a C.J. Sibiu au reiterat recent aprecierile deosebite la adresa
activităţii Bibliotecii Astra, directorul ei, Ion Mariş, primind felicitările de rigoare. Deşi
paleta de activităţi şi servicii ale acesteia s-a extins considerabil, incluzând chiar şi cursuri
pentru analfabeţi, s-a pus din nou problema extinderii în judeţ a acestei activităţi. De aici
discuţia a alunecat spre bibliotecile din mediul rural. Ion Mariş a enumerat câteva din
prevederile Legii bibliotecilor, care stabilesc (nu intrăm în amănunte) câte volume şi câte
posturi de bibliotecar revin la o aşezare/număr de locuitori. Legea este generoasă, dar de unde
fonduri? Consilierul Constantin Catrina a lansat o soluţie: comasarea bibliotecilor existente la
căminele culturale cu cele şcolare, acestea din urmă fiind deservite de un dascăl contra unei
indemnizaţii. Tot la acest capitol, consilierul Constantin Catrina a ridicat problema fondului
de carte (4-5000 de volume) al bibliotecii sindicale de la Mecanica Mârşa, pe care îl are in
gestiune şi de care nu ştie cum să scape. Dar să revenim la subiect. Ion Mariş a ridicat 3+1
probleme în care aşteaptă sprijin din partea Consiliului Judeţean:
1) Extinderea spaţiului de depozitare prin supraetajarea depozitului existent. Soluţia: să fie
prinşi nişte bani în bugetul anului 2003 pentru această lucrare.
2) Alimentarea cu energie termică de la centrala noului sediu al C.J. Proiectul este făcut, a
costat 104 milioane şi execuţia este estimată de ing. Emil Vânătoru, directorul general al
DGUAT, la 3 miliarde lei. Soluţia: o analiză financiară la sânge pentru reducerea sumei
enunţate şi pentru găsirea soluţiilor de finanţare. Preşedintele C.J., Constantin Morar, s-a
arătat optimist că până la începerea iernii vor fi încălzite măcar spaţiile principale (de lectură)
ale clădirii.
3) Evitarea confuziei care se face între Biblioteca ASTRA şi Muzeul Asociaţiunii. Soluţia:
înlăturarea siglei de pe frontispiciul clădirii şi nu schimbarea denumirii bibliotecii, aşa cum
greşit a înţeles mai tânăra noastră colaboratoare, în acest sens urmând să se elaboreze un
proiect de hotărâre de consiliu. Nu întâmplător, tocmai la acest punct, consilierul Petre Trif a
propus ca „în luna septembrie (după 15) să fie convocate instituţiile de cultură şi să lămurim
în ce direcţie vor să meargă. Să-i coordonăm (pe şefii acestora - n.n.) fără să le dăm
dispoziţii‖.
4) Să se asigure gratuităţi în locul chiriilor pe care biblioteca le plăteşte pentru spaţiile
închiriate de la foarte multe instituţii. Soluţia? Lipsă încă.
În rest, toate bune, Biblioteca ASTRA consolidându-şi postura de citadelă a culturii ro-
mâneşti.

Ion SORESCU
12 aug 2002

77
Despre cultura imperiilor, anticultura comunismului
şi incultura epocii de tranziţie

Am învăţat la şcoală (şi la facultate) despre prigoana religioasă împotriva „schismaticilor‖


(ortodocşi), în perioada de catolicizare forţată a ardelenilor din Regatul Ungariei, despre
împilarea economică şi discriminarea culturală a locuitorilor Imperiului Austriac (care a
înlocuit „jugul de lemn‖ al otomanilor cu „jugul de fier‖ al habsburgilor), despre
persecutarea religioasă şi culturală a minoritarilor în Imperiul Austro-Ungar. Nu zic, o fi fost
mult adevăr în aceste „teze‖ istorice, după cum o dovedesc tratatele de istorie şi izvoarele
documentare.
Dar împotriva tuturor împilărilor şi vicisitudinilor istorice, „sub unguri‖ au fost colonizaţi
saxonii şi „latinii‖, cistercienii şi ioaniţii, care au avut o importantă funcţie civilizatoare
(vizibilă şi astăzi în satele şi oraşele Transilvaniei), Sibiul devenind un centru al industriilor şi
meşteşugurilor, al culturii şi tiparului, de nivel european. „Sub austrieci‖, a fost posibilă
înaintarea pe calea civilizaţiei habitatului urban şi rural, iar în plan cultural, apariţia ASTREI
(1861) - a constituit un moment „astral‖ al culturii româneşti, Asociaţiunea devenind un focar
de luminare a poporului, de înaintare în cultură şi civilizaţie a românilor, iar „sub austro-
ungari‖, românii ardeleni au izbutit, printr-un superb efort colectiv, să-şi ridice falnicul „Palat
al Asociaţiunii‖, devenit, în principal - aşa cum aveau să îl definească, prin inscripţia de pe
frontonul edificiului, înşişi ctitorii - sediul „MUZEULUI ASOCIAŢIUNII‖ (a se revedea
textul discursului rostit la inaugurarea sa de către preşedintele ASTREI, Iosif Şterca Şuluţiu).
După înstăpânirea noilor „giranţi‖ postbelici ai destinului popoarelor din centrul şi estul
Europei, integrate „imperiului‖ comunist, instituţiile naţionale de cultură sunt desfiinţate
(Muzeul ASTREI, în 1950), iar bibliotecile cunosc, prin dictat ideologic, o masivă epurare a
fondului de carte, fiind astfel transformate, funcţional, pentru aproape două decenii (până în
1965), în oficine comuniste. Un singur lucru nu au îndrăznit comuniştii: să mistifice
identitatea istorică a edificiilor - sedii ale acestor instituţii de cultură. Aşa se explică salvarea,
până în zilele noastre, a inscripţiei de pe frontispiciul Palatului ASTREI, alias „Muzeul
Asociaţiunii‖. Ceea ce nu au îndrăznit a face nici autorităţile comuniste (experte în „spălarea
creierelor‖), a îndrăznit, anul trecut, unul dintre epigonii regimului defunct (membru al
„judeţenei PCR‖, responsabil zelos cu propaganda ateismului la sate). Pretextând unele
lucrări de zugrăvire a faţadei principale şi procedând „cu iuţeală de mână‖, în condiţiile
„nebăgării de seamă‖ a celor plătiţi din bugetul statului tocmai pentru supravegherea şi
protejarea monumentelor istorice, conform noii Legi a monumentelor, emanată de
Parlamentul României, acesta a dispus demontarea literelor istorice de pe frontonul clădirii
(MUZEUL ASOCIAŢIUNII), intenţionând, după propria declaraţie, să le înlocuiască cu cele
ce definesc identitatea actualei instituţii locative (Biblioteca ASTRA).
Într-o expectativă general-pasivă la acest adevărat atentat cultural-istoric (nu a avut loc nici o
reacţie de protest din partea nici unui for, nici măcar al ASTREI „rediviva‖ şi nici a societăţii
civile), gestul incalificabil, de încălcare grosolană a prevederilor legale (inconştienţă,
incultură, iresponsabilitate?) n-a avut nici o urmare, exceptând, probabil, o „părintească‖ şi
„creştinească‖ dojană („Nu-i bine ce-ai făcut, dragă directore, să nu mai faci, promiţi?‖). A
fost necesară, însă, reacţia fermă a ministrului Culturii şi Cultelor şi a preşedintelui
Consiliului Judeţean, pentru a readuce lucrurile în normalitate prin reaşezarea cuvintelor
istorice, la locul lor, pe frontispiciul clădirii, respectându-se astfel testamentul ctitorilor înşişi,
pronunţat la inaugurare de către preşedintele ASTREI.
N-avea să treacă prea multă vreme şi întreprinzătorul „manager‖ recidivează. Nici mai mult,
nici mai puţin, preopinentul personaj (trag concluzia - vorba dumnealui - pentru „a se afla în
treabă‖ şi a fi „băgat în seamă‖) propune Consiliului Judeţean adoptarea unei hotărâri (?!)
pentru demantelarea inscripţiunii istorice de pe frontispiciul amintitului edificiu. Aberaţia

78
propunerii este că se cere Consiliului Judeţean adoptarea unei hotărâri privind o ilegalitate
monstruoasă! Şi pentru că intervenţia (care, dacă s-ar produce, ar izbuti, în sfârşit, să-l
„imortalizeze‖ în istoria monumentului cu pricina) i s-a părut minoră faţă de ambiţiile sale de
„reformator‖ al clădirii, împricinatul director în discuţie a mai propus o năstruşnicie, anume
ca odiosul adaos constructiv, alipit de monument prin anii '85, având funcţia de „depozit de
carte‖ (pe timpul când nu exista nici o lege a monumentelor istorice, iar violarea fizică a
acestora era o „practică la ordinea zilei‖) să mai primească „încă două nivele‖ (deocamdată,
căci, ineptul proiect iniţial prevedea opt nivele, în total, depăşind astfel elevaţia
monumentului original!). Nici de această dată nu a apărut nici o reacţie din partea nici unui
for (nici măcar din partea „Ordinului arhitecţilor‖, căci despre forul oficial „de patrimoniu‖,
ce să mai vorbim?), ceea ce demonstrează ori paralizia completă a societăţii civile, ori refuzul
acesteia de a reacţiona la asemenea enormităţi, cu adevărat nedemne de a fi tratate cu
seriozitate.
Deplin conştient de caracterul aberant al propuneai celui ce confundă managementul cu
manejul (circului unde orice ghimbuşiucuri provoacă bună dispoziţie amuzament general) şi
încrezător că atâta timp cât Ministerul Culturii şi Cultelor este condus de un savant specialist
în istoria artelor şi monumentelor istorice, de talia acad. Răzvan Theodorescu, iar în Consilia
Judeţean sunt oameni cu capul pe umeri, asemenea idei trăsnite nu vor „putea prinde viaţă, ne
simţim răspunzători, totuşi, în numele profesiunii şi experienţa noastre în domeniu (recent am
încheiat restaurare! completă a celui de-al doilea monument istoric din Piaţa Mică,
pregătindu-ne de al treilea - „Casa Artelor‖) să atragem atenţia asupra pericolului producerii
şi proliferării lor.
Singura soluţie logică şi raţională, valabilă pe termen lung, pentru Biblioteca Judeţeană a
Sibiului este cea avansată de noi încă din 1991 (şi respinsa cu vehemenţă, din considerente
strict subiective de directorul bibliotecii): construirea unei biblioteci noi Deloc fantezistă, ba
mai mult, mai realistă şi accesibilă decât oricând, beneficiind de situaţia excepţională a
abandonării proiectului construirii primăriei noi (scheletul acesteia, deja existent, spaţiile
uriaşe de depozitat sala de manifestări publice, amplasamentul ideal şi chiar profilul clădirii,
cu turnul ce o scoate în evidenţă ca un dintre cele mai „importante clădiri ale Sibiului),
această soluţie, asupra căreia revenim, sugerând sibienilor să se pronunţe asupra ei, credem a
fi ideală şi noi trebuie să cutezăm a o susţine, aşa cum au procedat, după revoluţie, şi alte
oraşe care au înţeles importanţa investiţiei, pe termen lung, în cultură şi în educaţie. Cât
priveşte fondul de carte al Sibiului, cantitativ considerabil şi de o valoare excepţională, acesta
- real şi virtual - o revendică, o impune cu prisosinţă, o reclamă în mod imperativ.
Şi totuşi nu-mi pot reprima, în încheiere, o invocaţie Doamne, cât de greu ne este nouă,
românilor, să reintrăm în normalitate, să reedificăm societate bazată pe valori şi competenţe,
pe legalitate şi morală, pe credinţă în Dumnezeu şi valorile fundamentale ale religiei creştine,
despărţindu-ne definitiv de trecutul tenebros, de cer fără „nici un Dumnezeu‖, de cei ce, în
mentalitatea lor vetustă, „autocrată‖, îl mai reprezintă, erijându-se, vai, fără nici o motivaţie şi
nici un temei că tot lor le aparţine şi prefigurarea viitorului!

Prof. univ. dr. Corneliu BUCUR


10 sep 2002

79
Patrimoniul Asociaţiunii „ASTRA” este patrimoniul neamului românesc din
Transilvania

Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, înfiinţată la


Sibiu în 1861, în condiţiile neoliberalismului austriac, a constituit o nouă etapă în lupta, cu
armele spiritului, pentru afirmarea drepturilor naturale ale poporului român din vechiul
Imperiu Austro-Ungar. Această instituţie, adevărată „Academie‖ românească, nu putea
conduce o asemenea operă grandioasă fără să dispună de resurse, pe lângă cele umane şi
intelectuale, şi de cele materiale şi financiare corespunzătoare. Românii, entuziasmaţi de
programul măreţ al Asociaţiunii, au văzut o continuare a ideilor exprimate pe Câmpia
Libertăţii de la Blaj în 1848 şi s-au alăturat acesteia contribuind, după puterile lor, cu bani,
produse, donaţii de pământ, păduri, clădiri, cărţi, opere de artă şi altele, care să întregească
averea Asociaţiunii şi implicit a Despărţămintelor (filialelor). Cele mai bogate au fost
Despărţămintele centrale Sibiu, unde era şi sediul conducerii Asociaţiunii, şi Braşov, dar şi
cele din Reghin,Sighişoara, Năsăud, Abrud, Timişoara, Vârşeţ, Sălişte, Dej, Bucureşti, Cluj,
Lugoj, Arad, Chişinău şi altele. Sibiul a fost stabilit să găzduiască sediul central, totodată şi
ca o consecinţă a faptului că aici a funcţionat Consiliul Naţional Român în timpul revoluţiei
de la 1848 şi devenise centrul spiritual al românilor din Imperiul austriac.
Patrimoniul Asociaţiunii, cu excepţia celui de la Chişinău, a fost creat de astrişti înainte de
1918, fără nici un ajutor din partea statului imperial sau a regatului României.
Odată cu formarea Statului Unitar Român, Parlamentul României Mari a apreciat cum se
cuvine importanţa şi rolul Asociaţiunii în organizarea şi conducerea românilor din imperiu
pentru păstrarea fiinţei naţionale şi în întregirea ţării, rotundă ca o pâine „dodoloaţă‖, şi a
recunoscut-o ca persoană morală (juridică) prin Legea nr.2602 din 22 iunie 1921, cu întreaga
ei avere materială şi spirituală, acordându-i, totodată, şi subvenţii guvernamentale anuale
pentru ca aceasta să-şi desfăşoare în continuare activitatea în interesul românilor şi al statului
român. Că ASTRA a fost necesară statului şi după 1918 s-a dovedit şi la Congresul acesteia
de la Sibiu, din 1930, ea fiind necesară şi acum aşa cum o demonstrează programele şi
acţiunile ei. Parafrazându-l pe profesorul Gh. Bogdan Duică, şi în conjunctura actuală, în
relaţiile cu românii din afara graniţelor, unde nu poate face statul ce trebuie, din multe
consideraţii de tot soiul, poate face Asociaţiunea ASTRA, iar statul vine şi desăvârşeşte,
având în vedere drepturile omului.
O susţinută activitate desfăşoară Asociaţiunea de 12 ani Încoace nu numai în ţară ci şi în
comunităţile româneşti din afara graniţelor, sporind prestigiul de care s-a bucurat întotdeauna.
Nu întâmplător Asociaţiunea este iniţiatoarea şi coautoarea a numeroase idei, care păreau
utopii, dar care au prins viaţă şi merită menţionate şi anume: repararea bisericilor româneşti
din Harghita-Covasna, înfiinţarea Universităţii de vară de la Izvorul Mureşului, cu
participanţi numeroşi, studenţi din ţară şi din afară, cu personalităţi marcante care au ţinut
prelegeri pe măsură. De asemenea, s-au întreprins acţiuni de recunoaştere a drepturilor
românilor din valea Timocului Sârbesc unde trăiesc aproape 1.300.000 de suflete ce aparţin
naţiunii române, dar care n-au avut dreptul la limba română, scoală şi credinţă în limba
proprie.
A organizat festivaluri folclorice de cântece şi dansuri româneşti, de muzici şi poezie, tabere
şi vizite de copii din comunităţile româneşti din afara ţării. Asociaţiunea, prin
„Despărţământul Timotei Cipariu‖ din Blaj, a contribuit direct la înfrăţirea oraşului Blaj cu
oraşul Recanati din Italia. Toate aceste activităţi s-au făcut şi se fac cu mari eforturi din
partea astriştilor, care nu sunt remuneraţi financiar, şi a sponsorilor, oameni cu adevărat suflet
românesc, iubitori de neam şi ţară, care înţeleg menirea Asociaţiunii. Cu toate acestea,
Asociaţiunea se confruntă cu o stare de lucruri de neînţeles pentru mulţi români, nu numai din
ţară, şi în special, pentru cei din afara ţării, care sunt nedumeriţi de faptul că nici până acum

80
nu s-a restituit patrimoniul ASTREI ce a fost trecut în proprietatea statului, fără titlu valabil,
altfel spus nici statul comunist nu a avut curajul să naţionalizeze averea românilor
transilvăneni.
Legea 10/ 2001 oferă posibilitatea restituirii pe cale juridică sau administrativă a
patrimoniului, dar până în prezent nu s-a făcut nimic din partea instituţiilor abilitate deşi
Asociaţiunea, prin Despărţăminte, a depus documentaţiile complete la primării şi judecătorii.
La această stare dureroasă s-a ajuns şi datorită faptului că, după 1990, au apărut tot felul de
interese personale şi mai puţin personale favorizate de unele instanţe judecătoreşti, fără ca
aceştia să conştientizeze că la bară nu este chemat un ins oarecare, ci neamul românesc din
Transilvania, care își apără averea şi demnitatea în faţa unor judecători români şi nu străini.
Or, nici un judecător responsabil, cu simţul onoarei şi respectul cuvenit faţă de actul justiţiei,
nu poate accepta sau da o notă hotărâtoare de confiscare (furt!!!), pentru a doua oară, a
proprietăţii unui popor subjugat, care a făcut enorme sacrificii pentru păstrarea limbii şi
fiinţei lui, proprietăţi care au reprezentat, prin jertfele materiale şi prin ctitoriile realizate,
chintesenţa spiritualităţii şi voinţei româneşti din Transilvania.
Pe bună dreptate se întreabă numeroşi intelectuali sibieni, şi nu mai puţin membrii şi
simpatizanţii ASTREI, de ce responsabilii forurilor, autorităţilor, instituţiilor care au
competenţa şi autoritatea conferită de lege tolerează divizarea patrimoniului material şi
spiritual al Asociaţiunii, adică dezmoştenirea românilor transilvăneni? Nu este de înţeles de
ce atâta răutate şi obtuzitate în privinţa existenţei şi viitorului Asociaţiunii, pe cine deranjează
această instituţie încărcată de atâta istorie şi trăire românească, deşi mulţi beneficiază şi se
mândresc cu prestigiul ASTREI, folosind parte din patrimoniul spiritual şi material al ei.
În loc să conlucreze unitar pentru păstrarea şi reîntregirea lui şi repunerea Asociaţiunii în
drepturile fireşti, cei responsabili lucrează la vedere sau în spatele uşilor închise, fiecare
pentru a-şi păstra bucata, de parcă individul ar trăi veşnic şi nu Asociaţiunea.
Dacă aşa ar fi judecat şi corifeii neamului românesc din Transilvania, care au înfiinţat
Asociaţiunea, generaţiile de români care au sacrificat parte din puţinul lor pentru creşterea
averii ASTREI, nu s-ar fi format şi educat generaţii de intelectuali, meseriaşi, comercianţi,
oameni politici români, nu s-ar fi realizat Unirea cea mare din 1918, visul dintotdeauna al
poporului român.
Este un drept firesc al astriştilor şi al românilor de bună credinţă, oriunde ar trăi. să întrebe de
modul cum gândesc fruntaşii românilor de astăzi în privinţa a ceea ce au creat şi au avut mai
de preţ românii din imperiul dualist şi anume „Muzeul spiritualităţii neamului românesc‖
concentrat în Palatul ASTRA.
Nu este de mirare că mulţi străini caută şi vor să viziteze Muzeul Asociaţiunii; pentru că
acesta s-a mai păstrat în enciclopediile apusene aşa cum era până în 1948, reprezentând
istoria, cultura, arta, meşteşugurile, într-un cuvânt, civilizaţiile românilor de peste 2000 de
ani. Este regretabilă confuzia creată vizitatorilor Sibiului, spre nedumerirea sibienilor, prin
informaţiile menţionate pe o plachetă de la „Casa Artelor‖, unde sunt poziţionate principalele
obiective turistice. La poziţia nr.12 este scris în limba română „Muzeul ASTRA‖. iar în limba
germană „Palatul Brukenthal‖. Cu ce scop s-a făcut şi cui foloseşte? În nici un caz celor
interesaţi de cultura şi istoria Sibiului!
A venit timpul ca cei în drept şi investiţi cu autoritate publică să aprofundeze fenomenul
numit ASTRA. pentru a nu permite să se distrugă moştenirea lăsată de înaintaşi şi să fie
condamnaţi de generaţiile viitoare.
Merită remarcată observaţia unui intelectual maghiar, cu mult bun simţ: „...voi(românii) vreţi
patrimoniul Fundaţiei Gojdu din Budapesta şi nu sunteţi în stare să rezolvaţi patrimoniul
ASTREI...‖. Crudă observaţie la care ar trebui să reflecteze toţi cei care au responsabilităţi
publice şi cărora legea le conferă autoritatea restituirii drepturilor de proprietate ale
Asociaţiunii.

81
Deşi sunt precedente în acest sens şi anume: restituirea prin hotărâre judecătorească a Casei
Reuniunii Meseriaşilor din Sibiu, fiică a Asociaţiunii, restituirea imobilului. „Casa Maghiară‖
din Timişoara, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 13 din 7 iulie 1998, numeroase
imobile restituite comunităţilor germană şi maghiară şi multe alteţe cunoscute în ţară, când
este vorba de Asociaţiunea ASTRA nu mai există lege, nu mai există demnitate, ci numai
interes devastator.
Astriştii şi conducerea Asociaţiunii au precizat, de nenumărate ori, că revendică drepturile de
proprietate şi spaţiu pentru sediul central şi nu doresc să distrugă ceea ce este bine făcut şi
funcţionează în interesul poporului român şi al instituţiilor statului, ci dimpotrivă, depun toate
eforturile pentru prosperitatea ASTREI şi în beneficiul naţiunii române.
Instituţiile judiciare din Sibiu au inventat motive de respingere a drepturilor Asociaţiunii
asupra patrimoniului său, în pofida argumentelor istorice, legitime şi clare ca lumina soarelui.
Avem ferma convingere că se mai găsesc oameni de onoare, atât la Curtea Supremă de
Justiţie, cât şi la instituţiile administrative din Sibiu, Braşov şi din celelalte oraşe, unde s-au
depus dosarele complete, care să rezolve favorabil aceste drepturi ale transilvănenilor, pentru
a nu fi puşi în situaţia cerută de astriştii din Germania şi S.U.A. şi din alte părţi de a ne adresa
Curţii de Justiţie de la Strasbourg pentru ca, a câta oară, să rezolve străinii drepturile
românilor.

Vicepreşedinte,
Ec. Dumitru Borţan
14 sep 2002

82
Biblioteca „Astra” devine… Biblioteca „Astra”

În luna decembrie a anului trecut, tentativa directorului Bibliotecii „Astra‖ Sibiu, prof. Ion
Mariş, de a da instituţiei pe care o păstoreşte numele adevărat a făcut valuri care au tulburat
liniştea oficialităţilor locale şi ministeriale. Omul spunea, pe bună dreptate, că numele înscris
pe frontispiciu - Muzeul Asociaţiunii - nu mai corespunde actualei meniri a respectivului
lăcaş de cultură, care fiinţează ca bibliotecă de peste un secol. Au fost destule voci care s-au
ascuţit brusc, pe motiv că istoria nu ne permite să modificăm nimic, că înaintaşii se revoltă în
morminte, că se comite o blasfemie etc.
... La 17.09.2002, prin adresa nr.5149, Consiliul Judeţean Sibiu solicita Ministerului Culturii
şi Cultelor „schimbarea inscripţionării de pe frontispiciul Bibliotecii Judeţene «Astra» din
Sibiu‖. Câteva zile mai târziu, la 23.09.2002, prin adresa nr.6168, secretarul de stat Florin
Rotaru solicita ministrului acad. Răzvan Theodorescu să fie întru totul de acord cu
inscripţionarea „Biblioteca Astra‖, având în vedere „adevărul istoric şi, în plus, viitoarea
Conferinţă Mondială a Bibliotecilor Metropolitane din anul 2004, când intenţionăm să
prezentăm invitaţilor această bibliotecă publică, întrucât este cea mai reprezentativă prin
fondul de carte din Transilvania‖.
Ministrul şi-a însuşit sugestia secretarului său de stat şi dorinţa Consiliului Judeţean Sibiu,
exprimându-şi „acordul cu privire la schimbarea inscripţiei de pe frontispiciul clădirii urmând
a proceda în condiţiile legii pentru obţinerea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei pentru
executarea lucrărilor, de la Primăria municipiului Sibiu‖.
În acest moment, Biblioteca „Astra‖ este pe punctul de a deveni... ceea ce este, evitându-se
orice confuzie şi orice interpretare, alta decât cea reală. Raţiunea a învins orice ingerinţe de
ordin subiectiv sau politico-istoric. (n.i.d.)

11 oct 2002

83
O nouă tentativă de violare a identităţii unui
monument al istoriei culturii naţionale

În nr. 3539, an CXVIII, serie nouă, din 11 octombrie 2002, al cotidianului Tribuna‖, a apărut
notiţa (semnată cu discreţie n.i.d.) intitulată „Biblioteca «ASTRA» devine... Biblioteca
«ASTRA»„.
Mistificând realitatea şi confuz iernând, jenant, lucrurile, autorul confundă, vizibil eronat şi în
afara unei logici formale elementare, instituţia (apărată penibil, deşi acesteia nu i s-a adus nici
o acuză) cu edificiul care o găzduieşte, parţial, din anul ctitoriei acestuia (1905) şi total, adică
exclusiv, din anul lichidării - prin dictat ideologic - locatarului principal, pentru care s-a
ridicat, în principal, edificiul „Muzeul Asociaţiunii‖ (vezi discursul rostit la inaugurarea
palatului şi a Muzeului, de preşedintele ASTREI, Iosif Şterca Şuluţiu).
Pornind de la o falsă premisă: „tentativa directorului Bibliotecii «ASTRA», prof. Ion Mariş,
de a da instituţiei pe care o păstoreşte, numele adevărat‖ (de parcă instituţia în cauză nu ar fi
avut, până astăzi, acest nume!), autorul, însuşindu-şi şi logica vicioasă a amicului personal
(că tot suntem în anul Caragiale) ajunge la concluzia, la fel de „pertinentă‖ (şi în total
dezacord cu normele imprescriptibile ale protecţiei şi respectării identităţii monumentelor
istorice), cum că lucrurile trebuie schimbate radical, „întrucât numele înscris pe frontispiciu -
Muzeul Asociaţiunii - nu mai corespunde actualei meniri a respectivului lăcaş de cultură‖.
Prin această formulare, semnatarul notei recunoaşte, explicit, că menirea iniţială a lăcaşului,
de la ridicarea acestuia, prin subscripţie publică era alta, de unde şi norma, de bun simţ
elementar, de a fi respectată, în numele dreptului istoric, inalienabil, voinţa celor ce au hotărât
să ridice acest lăcaş de cultură, pe cheltuiala lor, şi să-l „boteze‖ (inscripţionându-l pe
frontispiciu) aşa cum au dorit ei, această identitate istorică a edificiului trebuind să fie
respectată de-a pururi. Reamintim că nici chiar regimul stalinist nu a atentat la radierea
textului istoric de pe faţada maiestuosului monument edificat de ASTRA. Dar, într-un elan
„revoluţionar‖, a se citi în total dispreţ pentru istoria reală a monumentului, pentru voinţa
celor ce au ridicat edificiul şi au stabilit - după îndelungi deliberări - ce anume text să
inscripţioneze pe frontispiciul edificiului, încălcând samavolnic - sensul consacrat al
termenului slav fiindu-i perfect cunoscut, sper, profesorului de limbă rusă, I. Mariş - voinţa
fermă (exprimată prin vocea preşedintelui ASTREI, la data inaugurării edificiului) a
conducerii ASTREI, cu privire la funcţia principală şi la destinul clădirii şi al instituţiei
fondate, şi în dispreţ total pentru idealul împlinit al celor mai reputaţi cărturari ai vremii
(Alexandru Mocsony - un alt eminent fost preşedinte al „ASTREI‖ - considera inaugurarea
Muzeului a fi „o istorică piatră de demarcare‖ în istoria culturală a românilor ardeleni, iar
Iosif Vulcan, „un act epocal în dezvoltarea culturii noastre naţionale‖), ex-activistul defunctei
instituţii judeţene a PCR hotărăşte să schimbe inscripţiunea istorică de pe frontispiciul
monumentului şi, în felul acesta, să-i facă uitată identitatea istorică reală. Cu tupeul şi
impertinenţa pe care le legitimează doar o crasă incultură istorică, el cere şi, consternant,
obţine acordul Consiliului Judeţean, pentru împlinirea nesăbuitei dorinţe personale (adresa nr.
5149 din 17.09.2002, semnată, îmi face plăcere să cred, în totală necunoştinţă de cauză cu
fondul problemei, şi de conducerea Consiliului Judeţean).
Pretextând Conferinţa Mondială a Bibliotecilor Metropolitane, din anul 2004 (ce o fi având
comun, evenimentul amintit, cu identitatea monumentului istoric în cauză?), dl. Florin
Rotaru, secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor, responsabil cu bibliotecile (altfel un
om cumsecade şi bine intenţionat faţă de dezvoltarea şi modernizarea activităţii bibliotecilor
din România), se însărcinează să „rezolve problema‖ (ce nu ţinea deloc de „parohia‖ domniei
sale) şi ocolind (premeditat) pe secretarul de stat cu problemele de patrimoniu, prof. univ. dr.
Ioan Opriş (care condamnă vehement, atât acţiunea în sine, cât şi maniera în care a fost luată
decizia ce nesocoteşte, evident, delimitarea atribuţiilor şi principiile competenţei şi ale

84
responsabilităţilor secretarilor de stat din Ministerul Culturii şi Cultelor), obţine pentru
năstruşnica propunere semnătura domnului ministru, academician Răzvan Theodorescu. Ceea
ce, dacă s-ar dovedi a fi adevărat, l-ar incrimina pe distinsul istoric de artă ca făcând concesii
impardonabile în materie de protecţia identităţii monumentelor istorice. Personal, refuz să
cred că dl. ministru, a cărui reacţie violentă şi declaraţie punitivă, la tentativa anterioară a
domnului Mariş, de a proceda la schimbarea inscripţiei de pe aticul palatului Astra, mi-a fost
împărtăşită, personal, telefonic (ea conducând, atunci, la reaşezarea inscripţiei originale pe
frontispiciul clădirii, în 24 de ore, cu sancţiunea morală de rigoare), şi-a putut schimba logica,
principiile, argumentaţia ştiinţifică şi, ca atare, decizia, exact cu 180 gr., (adică „viceversa‖,
vorba lui Caragiale). Din respect pentru magistrul instalat, vremelnic, nu doar în cel mai
confortabil, ci şi în cel mai responsabil fotoliu al administraţiei culturii naţionale, declar
public că acea adresă nu poate fi decât un fals şi cer expertizarea semnăturii de însuşi
ministrul culturii. Iar dacă, totuşi, se dovedeşte că Domnia sa a gafat semnând acea adresă,
lăsând apoi în mod strategic, „o poarta de scăpare‖, pentru salvarea realităţii istorice prin
invocarea prerogativelor autorităţii administraţiei locale, recomandându-i acesteia (de parcă
Primăria Sibiului ar fi putut adopta o procedură ilegală!)... „a proceda în condiţiile legii (...)
pentru obţinerea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei pentru executarea lucrărilor, de la
Primăria municipiului Sibiu‖, afirm cu tot simţul de răspundere că nimic pe lume nu poate
absolvi un ministru - oricare ar fi acesta şi oricare i-ar fi meritele ştiinţifice - de îndatorirea
sfântă, în faţa naţiunii şi a legilor ţării, asumată prin jurământul depus la învestitură, de a
apăra integritatea (incluzând şi identitatea) patrimoniului cultural al ţârii, împotriva oricăror
agresiuni şi tentative de degradare, distrugere, înstrăinare sau denaturare, posibile. Orice
compromis sau trădare, din voinţă liber exprimată, printr-un compromis sau din neglijenţă, pe
care le-ar comite un demnitar de stat, în chestiuni de o asemenea importanţă, vitală pentru
cultura naţională, va rămâne ca o pată de neşters pe numele său.
Revenind la interogaţia mea retorică din articolul despre „incultura tranziţiei‖, mă văd nevoit
să-l amendez, precizând, în noul context analizat mai sus: vom reuşi oare, vreodată, noi,
românii, „de la vlădică la opincă‖, să intrăm în normalitate, normalitatea însemnând, într-o
democraţie reală, respectul sacrosanct, al tuturor cetăţenilor şi instituţiilor, pentru lege?

Prof. univ. Corneliu Bucur


16 oct 2002

85
Adevărul istoric nu are nevoie de corecturi
Trăire din trecut spre viitor

Dacă anul trecut, tentativa directorului prof. I. Mariş de a schimba de pe frontispiciul


palatului denumirea „Muzeul Asociaţiunii‖ cu „Biblioteca Astra‖ a eşuat lamentabil (de frica
destituirii, în urma intervenţiei acad. Răzvan Theodorescu, ministrul Culturii şi Cultelor, pe
considerentul alterării identităţii monumentului), de data asta a avut grijă să se acopere cu
aprobări până la nivelul cel mai înalt comiţând o ingerinţă de neiertat. Înţelesul adevărat al
„inscripţiei‖ de pe frontispiciul clădirii este o conştiinţă care trăieşte sub semnul adevărului şi
sub forma de lumină a istoriei, totdeauna victorioasă. Clădirea care adăposteşte „Muzeul
Asociaţiunii‖ a fost ridicată în primul deceniu al secolului al XX-lea, odată cu Catedrala
Ortodoxă Mitropolitană.
De la început ţinem să subliniem că, anul trecut, dl. Mariş a informat în mod eronat Consiliul
Judeţean cu privire la aniversarea a 140 de ani de la fondarea Bibliotecii Astra, eveniment
sărbătorit cu mult fast. Biblioteca Astra devine instituţie publică abia în 1869, iar în 1861 s-a
aprobat doar înfiinţarea ei. Abia în anul 1862 au apărut primele cărţi, închise într-un dulap cu
lacăt. De exemplu, Muzeul Brukenthal exista în 1790, însă instituţie publică a devenit în
1817. În 1897, Adunarea Generală a Asociaţiunii a hotărât înfiinţarea Muzeului, însă
deschiderea oficială a avut loc în 1905, iar primele piese au fost donate în perioada 1870-
1871.
Iniţial, pe frontispiciul palatului trebuia să scrie Casa Naţională, însă datorită opoziţiei
regimului austro-ungar, s-a renunţat la această denumire şi s-a inserat Muzeul Asociaţiunii.
Preşedintele Astrei, Iosif Şterca Şuluţiu, sublinia, în cuvântul său din august 1905, cu prilejul
deschiderii Muzeului, următoarea frază memorabilă: „Muzeul e arsenalul cel mai puternic cu
care un popor îşi apără originea, individualitatea şi tot ce a moştenit de la străbuni''. În fond,
prin intermediul Muzeului se urmărea prezentarea culturii materiale româneşti de dincoace de
Carpaţi, cu specificul ei naţional, mărturii convingătoare în lupta desfăşurată pentru păstrarea
fiinţei naţionale, până în anul 1918. De la inaugurarea Palatului, până în 1950, Biblioteca si
Muzeul şi-au desfăşurat activitatea în actuala clădire. În 1950, când Muzeul Asociaţiunii a
fost desfiinţat in mod abuziv, iar colecţiile s-au transferat la Muzeul Brukenthal, comuniştii
n-au şters de pe frontispiciul clădirii Muzeul Asociaţiunii, iar Biblioteca a continuat să
funcţioneze, după ce numeroase cărţi au fost repartizate fondului secret.
Tentativa directorului Mariş de a schimba denumirea de pe frontispiciul Palatului, Muzeul
Asociaţiunii cu „Biblioteca Astra‖, este un abuz impardonabil, pe care nu l-au făcut nici
comuniştii şi care contravine identităţii monumentului istoric. În fond, „Muzeul Asociaţiunii‖
de pe frontispiciul Palatului nu contravine, bunei funcţionări a Bibliotecii, iar gestul
directorului Mariş nu are nici o scuză. Cred, în fapt sunt convins din toată fiinţa mea, că
lăsând pe frontispiciul instituţiei inscripţia seculară - Muzeul Asociaţiunii - oferim Sibiului o
strălucire de diamant in cultura românească.

Dr. Gh. TELEA


(Răspuns la articolul apărut în TRIBUNA, Sibiu, nr.3539, din 11 oct. 2002: «Biblioteca
„Astra‖ devine... Biblioteca Astra»)
25 oct 2002

86
FORUMUL NAŢIONAL AL MUNTELUI
(Prolog sau epilog la proiectul salvării montanului românesc?)

La 10 septembrie a.c., Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurii a organizat, la


Bucureşti, Forumul Naţional al Muntelui. Iniţiativă perseverentă a dlui dr. ing. Radu Ray
(specialist de reputaţie mondială, preocupat, încă din anii '80, de soluţionarea crizei, tot mai
profunde, a sistemului montan din România), evenimentul se anunţa ca o dezbatere amplă şi
profundă a aspectelor de criză ale acestui sector esenţial al peisajului natural şi economic al
ţării noastre.
Au participat, în acest scop. delegaţii reprezentative din toate judeţele montane, în frunte cu
prefecţii, preşedinţii Consiliilor Judeţene, directorii Direcţiilor Judeţene pentru Agricultură,
specialişti din instituţiile de cercetare cu profil agro-pastoral, câţiva specialişti din alte
domenii, inclusiv din cultură. Ne aşteptam la o abordare şi tratare, cu maxim interes, a acestei
importante manifestări de către membrii Guvernului, în primul rând. Au absentat, incorpore,
toţi membrii Cabinetului, în frunte cu ministrul agriculturii, aflat într-o delegaţie în afara ţării
(probabil cu însărcinări mai importante). A fost salutată, cu entuziasm, prezenţa preşedintelui
Senatului, domnul Nicolae Văcăroiu, şi a senatorilor Ioan Crăciun (Arad) şi Adrian Păunescu
(Dolj).
Intervenţiile oficialilor şi comunicările specialiştilor (dr. Radu Ray, prof. dr. Valeriu Tabără,
dr. Nicolae Maruşca, dr. ing. Mariana Rusu s.a.) au analizat indicatorii de criză ai sistemului
(golirea păşunilor alpine de turmele de oi. exploatările forestiere prădalnice, având ca efect
grave dezechilibrări ecologice, pe termen lung, sălbăticirea păşunilor prin invazia de jneapăn
şi chiar de pir, repopularea masivă a satelor de munte) etc. In unele situaţii, s-au prezentat şi
propuneri de soluţionare a crizei, din păcate abordate dintr-o perspectivă unilaterală, cea a
economiei agro-pastorale. Sesizând eroarea generală a perceperii complexei problematici
circumscrise întregului sistem montan, de o manieră monodisciplinară,am renunţat la
expunerea comunicării, pregătite la cererea organizatorului principal (dr. Radu Ray) pe o
tematică etnologică (predând textul secretariatului reuniunii), angajându-mă - cu riscurile de
rigoare - la o abordare sistemică, pluridimensională, a multiplelor probleme cu care se
confruntă, zi de zi, an de an, de mai multe decenii, într-o agravare progresivă în ultimii 12
ani, locuitorii muntelui şi comunităţile de la poale, având hotarul până sus în păşunile alpine.
Premisele de la care am plecat, în analizarea condiţiilor depăşirii crizei, au fost natura
sistemică a acesteia, muntele (ce ocupă 32% din relieful României) fiind un subsistem al
sistemului economiei raţionale, al întregii societăţi româneşti şi contextul structural al crizei,
ceea ce presupune, din perspectiva rezolvării crizei, măsuri radicale, de esenţă şi nu de
cosmetizare. vizând bazele sistemului, aspectele cauzale şi nu consecinţele acestei crize. Ca
subsistem al sistemului geografiei naţionale, esenţa problemei economice a muntelui -
valorificarea păşunilor montane (spaţiu cvasiabandonat astăzi, deşi el era, odinioară, o sursă
de bogăţie naţională) este dependentă direct de exploatarea regiunilor agricole submontane.
Abandonarea, în ultimii 12 ani, a terenurilor agricole de la poalele munţilor, prin neexploatare
agricolă a oferit, nesperat (şi foarte economic), o zonă vastă, invadată de turmele de oi, ce nu
mai aveau nici un motiv raţional să urce la munte, efectele acestei situaţii asupra păşunii
alpine fiind devastatoare (sălbăticirea acestora progresând în mod ameninţător). Ceea ce era,
odată, bogăţia şi resursa secundară, cea mai importantă - lemnul - a devenit un motiv de
sărăcie, în plus, căci pădurile aparţinătoare satelor de munte şi de la poale, nu le-au revenit
încă sătenilor. In aceste condiţii, procesele care domină zonele împădurite din întreg acest
areal sunt cele de exploatare raţională, cu efecte devastatoare pentru echilibrul ecologic şi
efectele nu au întârziat să apară, ameninţătoare pentru zone întregi. Dar problema
problemelor muntelui este cea a populaţiei rurale, aptă de muncă, comunităţile sociale rămase
astăzi, în montan, fiind în disoluţie, îmbătrânite, la limita supravieţuirii fizice, iar atragerea în

87
zonele montane, a unor noi resurse umane, ţinând, esenţial, de politica protecţionistă, de
încurajare şi susţinere a intereselor celor ce acceptă condiţiile grele, descurajante de aici, în
schimbul unor facilităţi concrete, capabile să le asigure existenţa lor şi a familiilor lor.
Acuzaţiei că „tineretul de azi nu mai iubeşte ciobănia şi fuge la oraş‖, la ocupaţii „mai
uşoare‖, i s-a dat un răspuns pertinent de către elveţieni, care angajează, masiv, ciobani din
România, cu o plată bună (care îi cointeresează, decisiv, pe numeroşi ciobani, să emigreze
temporar, să-şi vândă forţa de muncă în munţi străini, pe o simbrie bună). Unei alte probleme
fundamentale a oieritului în Carpaţii Româneşti, (vechi de mii de ani), i-au găsit turcii un
răspuns, cumpărând, en-gros, lâna ţigaie, pe care o respinge categoric industria românească.
Că turcii o exploatează ca materie primă izolatoare, că o valorifică extrăgând sucul necesar
obţinerii lanolinei - materie de bază în industria farmaceutică, - un fapt e cert, acela că
specialiştii noştri, Guvernul României, nu găsesc soluţii, acolo unde turci, nemţi, elveţieni,
americani găsesc. Aceste realităţi evidenţiate mai sus ar trebui să conducă la o meditaţie
profundă din partea organelor abilitate şi la măsuri neîntârziate de remediere radicală a
acestor stări de lucruri, altfel ne vom trezi, cât de curând, cu satele părăsite de cea mai activă
parte a populaţiei, cu ţara din ce în ce mai goală (Spania, Portugalia, Grecia importă masiv
forţa de muncă agricolă din România), cu pământul nelucrat, cu munţii goi, românii devenind
muncitori sezonieri „prin străinătăţuri‖. Ce tristă realitate faţă de bogăţiile şi resursele
naturale ale ţării noastre. Pentru aceasta se impune elaborarea unui proiect global de reformă
a zonei munteneşti, o serie de programe specifice tuturor documentelor implicate sau conexe
acestei arii problematice. Un prim program, de valoare strategică, esenţial pentru echilibrul
ecologic al zonelor defrişate este cel al plantaţiilor de puieţi, deci un program silvic de
reîmpăduriri a zonelor defrişate sălbăticeşte, absolut indispensabil asigurării echilibrului
ecologic grav destabilizat.
În acelaşi context al relaţiilor antropogeografice (om-natură) şi nicidecum în avalul
problemelor economice, este evident că muntele românesc are nevoie şi de un urgent program
energetic, condiţia de sate neelectrificate, a zeci de asemenea aşezări (numai în judeţul Alba
sunt 2700 gospodării de munte neelectrificate), fiind incompatibilă cu exigenţele minimale
ale unei comunităţi modeme din Europa sec. XXI!
Un program investiţional amplu şi în ceea ce priveşte căile de comunicaţii rutiere şi
regularizarea cursurilor de apă, din zonele de munte, se impun, de asemenea, ca priorităţi
pentru asigurarea accesului permanent şi sigur, în aceste localităţi, că şi pentru circulaţia
facilă a produselor munţilor spre punctele de desfacere sau spre depozitele de materii prime
de la poalele muntelui. Aspectul lucrărilor hidroenergetice din zona montană (mai întâi de
întreţinere a lucrărilor executate în secolele trecute şi apoi de dezvoltare a acestora) este
esenţial pentru combaterea erodării şi prevenirea distrugerilor din aval.
Dependent direct de aceste lucrări, proiectul turistic (cvasiinexistent dacă abstragem staţiunile
montane moderne şi de divertisment, singurele în care se investeşte de peste un deceniu) ar
putea deveni o realitate economică şi o resursă importantă pentru populaţia satelor de munte,
în condiţiile dezvoltării turismului montan, căci profilul ecologic al activităţilor lor
economice şi frumuseţea peisajului alpin reprezintă garanţii sigure pentru atragerea publicului
turistic, tot mai numeros, din toată lumea.
Nici MLPAT nu poate fi ocolit, câtă vreme, în lipsa oricărei „politici‖ sau discipline in
domeniu, calitatea construcţiilor realizate în zonă, deopotrivă a locuinţelor, cât şi a
acareturilor, basculează între modernisme „a la Suisse‖ şi jalnice improvizaţii, în afara
oricărei relaţii cu specificul tradiţional local, şi departe de frumuseţea, echilibrul şi valoarea
integrată în peisaj a arhitecturii vernaculare din aceste zone. Şi întrucât proiectele noastre de
astăzi sunt destinate generaţiilor de mâine, proiectul educaţional nu numai că nu trebuie uitat
ci el trebuie aşezat in faţa oricăror altor obiective, ştiut fiind faptul că, pentru oricare familie
responsabilă de destinul copiilor şi lucrurile sunt valabile la nivelul oricărei comunităţi

88
montane, urbane sau rurale), condiţia realizării unei educaţii de calitate, pentru pruncii lor şi a
accesului la un învăţământ modern, egal ca valoare cu cel al educaţiei şi instrucţiei şcolare a
copiilor din oricare altă zona din ţară, cu specializări practice vizând valorificarea tradiţiilor
economice ale zonei, reprezintă, de asemenea o cerinţă obligatorie pentru ca părinţii să
accepte să locuiască mai departe în zonele defavorizate ale muntelui. În ceea ce priveşte
proiectul cultural al muntelui, ar fi multe de spus. De la proiectul editorial (în circulaţie
informaţională a tuturor resurselor muntelui, a traseelor turistice, a frumuseţilor peisajului, a
tradiţiilor meșteșugărești ale satului de munte), până la realizarea unei enciclopedii a operelor
literare şi a celor dedicate culturii tradiţionale montane, manifestărilor folclorice specifice
fiecărei zone (ex. Festivalul Cântecele Munţilor‖ din Sibiu), încheind cu proiectul unui
„Muzeu al Muntelui‖ (discutat, cu ani în urmă. cu primarul din Câmpeni) toate acestea sunt
proiecte dezbătute, necesare şi indispensabile promovării imaginii munţilor din România,
educării generale în spiritul unei culturi a muntelui. Am lăsat la urmă, deşi ca demers
prospectiv şi sustenant pentru toate domeniile de activitate citate (şi nu pretindem să .le fi
epuizat) credem că este cel dintâi, cercetarea ştiinţifică. Odată cu renaşterea Institutului de
Montanologie de la Cristian (chiar şi acest simptom maladiv, la noi, al eternelor înfiinţări şi
desfiinţări, al infinitelor povârnite - reînceputuri, ar trebui stopat printr-un consens general al
întregii societăţi, cu privire la ce avem de făcut, în viitor, pe termen scurt, mediu şi lung, cu
ce mijloace, prin ce instituţii şi pe baza cărui proiect global vrem să le facem), beneficiem de
un program de cercetare ştiinţifică în domeniul agro-pastoral, de importanţă naţională. Fără
diminuarea importanţei acestuia trebuie să apreciem că pentru ceea ce Guvernul României îşi
propune şi anume, o reformă generală a sistemului montan din România, este indispensabilă
contribuţia concretă şi responsabilă a tuturor instituţiilor de cercetare, din subordinea tuturor
ministerelor vizate şi interesate, ca să nu mai vorbim în fond de la sine înţeles, deplina lor
responsabilitate, de institutele Academiei şi de structurile universitare), susţinem cu toată
convingerea necesitatea abordării interdisciplinar-moderne, a unui plan de cercetare ştiinţifică
globală a situaţiei de criză a montanului românesc. Iată de ce afirmam, în concluziile
expunerii mele la Forumul Naţional al Muntelui, că muntele, atât de glorios odinioară în
civilizaţia, cultura şi arta poporului nostru, atât de productiv benefic, în plan economic
naţional, cu o funcţie strategică importantă, în istorie, nu poate fi recuperat, în plan naţiona1
ecologic, economic, social, turistic şi cultural, decât în temeiul unui proiect global, sinergic,
al tuturor structurilor guvernamentale, centrale şi descentralizate, al tuturor instituţiilor de
cercetare şi de cultură, conştienţi fiind că nu agricultura şi zootehnia montană, rupte de tot
ceea ce le integrează într-un sistem socio - economic multifuncţional, reprezintă soluţia ideală
a problemei. Întrebarea esenţială este: fi-vom, oare, în stare, efectiv, executiv, nu doar
declarativ şi discursiv, să abordăm, într-o asemenea perspectivă generoasă, proiectul general
de salvare a muntelui românesc ? Să sperăm că da şi că acest obiectiv va fi asumat, cu
prioritate, de Guvernul României, nu doar de un minister, oricare ar fi acesta.

Prof. univ. dr. Corneliu BUCUR


Director general Muzeul ASTRA
14 nov 2002

89
S-a închis Muzeul.
S-a deschis şantierul.

Convenţional, Muzeul în Aer Liber din Dumbrava îşi închide porţile la liniile sezonului
estival, în data de 1 octombrie. Sub rezerva realizării unor filmări în muzeu, de către reputatul
regizor român Emil Loteanu, anul acesta am prelungit durata de funcţionare a expoziţiei până
la 20 octombrie. La această dată, a început recuperarea patrimoniului mobil de natură
organică şi obiectele de valoare pe oare le-am depozitat în spaţii ce asigură valorile de
temperatură şi umiditate recomandate de regimul de conservare, în sezonul rece.
Performanţele statistice ale anului 2002 sunt evidenţiate de numărul de vizitatori plătitori
(61.184, din care 10.366 cu legitimaţii, iar scutiţi de taxa de intrare fiind cel puţin 10.000),
venitul realizat este de 1,7 miliarde lei (planul de realizări pe întreg Complexul Muzeal, de 3
miliarde fiind în curs de realizare).
Paralel cu pregătirea închiderii expoziţiei, în trim. IV, după 10 octombrie a.c. au fost
demarate lucrările de restaurare în cadrul programului „Muzeologia de urgenţă‖. Acest
program l-am elaborat în calitate de preşedinte al Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din
România, după controlul efectuat în 16 din cele 18 muzee de profil (având acest mandat
expres din partea conducerii Ministerului Culturii şi Cultelor, prof. Ion Opriş, secretar de
stat). Constatând starea de precaritate a conservării patrimoniului monumental, în toate aceste
instituţii, am elaborat. În premieră, acest program de salvare având ca obiectiv central
(aprobat de conducerea Ministerului Culturii şi Cultelor, în 4 aprilie a.c.), executarea, în
regim de urgenţă, a tuturor lucrărilor de protecţie (punerea sub adăpost) şi prevenirea
continuării degradării monumentelor prin infiltraţiile de ape pluviale, meteorice etc., program
evaluat la 10 miliarde lei anual. Cu aprobarea conducerii executive a Ministerului Culturii şi
Cultelor (secretar general Ion Hidegcuti) şi avizul Direcţiei Generale a Patrimoniului (arh.
Irina Arabagiu), începând cu 10 octombrie, am iniţiat şi derulat lucrările de schimbare a
învelitorilor de şiţă şi şindrilă la 4 monumente (cu un total 7 construcţii) şi anume: Dârsta din
Moeciu, Dârsta din Nistoreşti, Stâna din Colţii Giuvalei şi Complexul de industrii populare
din Polovragi, schimbarea învelitorilor de pale la 3 gospodării (cu un total de 7 construcţii):
Gospodărie din Feneş, Gospodărie din Râşculiţa şi Gospodărie din Obârşa, dublarea
învelitorii de stuf la Moara cu cai din Lenauheim-Sâmpetru şi restaurarea galeriilor Minei
aurifere din Roşia (Abrud).
Alte trei monumente (Uleiniţa din Arbore. Moara din Dăbâca şi Şopronul gospodăriei de
fierar din Măneşti) vor fi terminate până la sfârşitul anului. În acelaşi timp, în perioada 1
octombrie -15 noiembrie, au fost începute şi se vor încheia lucrările de reconstrucţie la
pavilionul mixt („de joc‖ şi remiză PSI) transferat din Cacova şi Moara cu două zbaturi şi
trier din comuna Roşcani (Hunedoara):
Prin aceste realizări, posibile numai datorită sprijinului financiar al Consiliului Judeţean Sibiu
şi prestaţiilor remarcabile a echipei Laboratorului Zonal din cadrul Complexului Naţional
Muzeal, secondat de echipele de meşteri localnici din Preluca (Maramureş) şi Râmeţi (Munţii
Apuseni), muzeul şi-a îndeplinit obiectivul cel mai important protecţia patrimoniului cultural
naţional.
Instituţia noastră îşi realizează, astfel, şi în acest an, programul de restaurare şi conservare, a
patrimoniului sau monumental, rămânând instituţia cu cele mai consistente realizări în acest
domeniu din întreaga reţea muzeal-naţională. Muzeologia de urgenţă a reprezentat o soluţie
„in extremis‖ lansată de Asociaţia Naţională a Muzeelor în Aer Liber, în condiţiile în care, pe
plan naţional, fondurile necesare protejării patrimoniului monumental din muzeele de acest
gen nu sunt asigurate prin alocaţii, în cadrul bugetului anual al instituţiilor, iar starea de
conservare, precară într-o mulţime de cazuri, reclamă, în mod imperios, intervenţia de
urgenţă.

90
Conceput în temeiul prevederilor exprese ale legilor patrimoniului cultural naţional şi al
monumentelor istorice (care impun ca obligatorie şi fundamentală protecţia valorilor de
patrimoniu), programul naţional numit „Muzeologia de urgenţă‖ reprezintă o condiţie
imperativă şi singura şansă de salvare de la dispariţie a unui patrimoniu inegalabil, esenţa
însăşi a identităţii culturale.
Planificarea şi realizarea tuturor acestor lucrări de restaurare s-au impus în regim de urgenţă,
ca prioritate absolută, dată fiind programarea în anul viitor, la Sibiu, în organizarea Muzeului
„ASTRA‖, a Conferinţei Internaţionale a Muzeelor de Etnografie (ICME). eveniment de
importanţă excepţională pentru aprofundarea realizărilor etnografiei româneşti, pe fondul
eforturilor României de integrare euro-atlantică.

Prof. dr. Corneliu BUCUR


Director general
7 dec 2002

91
Dragă domnule Corneliu Bucur,

Este o onoare pentru mine să vă trimit speech - ul preşedintelui G.W. Bush, din 23 noiembrie,
adresat cetăţenilor români din Piaţa Revoluţiei. Speech-ul despre NATO, parteneriatul nostru,
şi despre valorile cu care trebuie să se pornească la drum în această ţară şi dincolo de ea,
vorbeşte despre creşterea relaţiilor bilaterale şi despre rezultatele care vor juca un rol în
percepţia acestora în America şi a parteneriatului cu România.
În ajunul sărbătorii Zilei Recunoştinţei, suntem recunoscători atât pentru schimbările în
direcţia structurilor trans-atlantice ale ţării dv., cât şi pentru relaţiile pozitive între popoarele
noastre.
Permiteţi-mi să vă mulţumesc pentru rolul important pe care l-aţi avut în ambele probleme şi
pentru bunele relaţii personale dintre noi.
Cu cele mai bune urări rămân al dv. cu sinceritate, Michael E. GUEST, ambasadorul SUA în
România. Cele mai bune urări de Ziua Naţională a României.

Excelenţa Voastră
Domnule ambasador al Statelor Unite ale Americii, Michael Guest
Vizita preşedintelui Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, dl. George W. Bush, şi
cuvântarea rostită de Excelenţa Sa în Piaţa Revoluţiei - în faţa mulţimii entuziaste (a cărei
masivă prezenţă, în pofida timpului rece şi ploios, a fost dovada cea mai convingătoare a
ataşamentului poporului român faţă de idealurile democratice şi proiectul instalării unei păci
durabile în spaţiul divizat o jumătate de secol al Europei - ocazionată de invitarea României
de a adera la NATO, făcută cu două zile în urmă la Praga, posibilă numai prin susţinerea
preşedintelui Statelor Unite ale Americii şi a Cabinetului George W. Bush, ne-a emoţionat
profund.
Acea zi de 23 noiembrie a.c., pe care nu o vom uita niciodată reprezintă, cu adevărat, clipa
astrală a istoriei moderne a poporului român, în care acesta a putut să-şi afirme, liber,
opţiunea sa politică majoră, de libertate şi democraţie, iar marile puteri ale lumii occidentale,
în frunte cu Statele Unite ale Americii au hotărât, la începutul unui nou secol (aşa cum s-a
întâmplat şi în anul 1918, la unirea României Mari), să decidă consensual cu voinţa poporului
român.
Am urmărit, cu respiraţia suspendată şi cu vocea gâtuită de emoţie, cu o concentrare vizuală
maximă - ca toată naţiunea română - evoluţia preşedintelui George W. Bush, dorind să-mi
eternizez în memoria vizuală şi auditivă fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare inflexiune a
tonului. Am fost profund impresionat de căldura vibrantă, de emoţia sinceră, de forţa
sentimentelor exprimate, de voinţa ca românii să-şi urmeze cursul istoriei lor, în spiritul
valorilor democratice, alături poporul american.
Atunci am avut un gând irepresibil, pe care îl materializez abia acum, stimulat de prezenţa
scrisorii Excelenţei Voastre pentru care vă sunt profund recunoscător: să vă exprim vouă şi
predecesorului Excelenţei Voastre, dl. ambasador Rosapepe, întreaga recunoştinţă, profunda
gratitudine, ale mele, ca şi ale tuturor sibienilor, pentru devoţiunea şi dăruirea cu care aţi
slujit cauza integrării României în NATO.

Dumnezeu sa vă aibă în pază!


Dumnezeu să vă răsplătească pentru modul exemplar şi onorabil în care vă îndepliniţi
misiunea în România! Suntem onoraţi şi mândri de a avea prieteni de talia domniei-voastre

Cu cea mai înaltă stimă, al dv.


Corneliu BUCUR
director general al Muzeului ASTRA Sibiu - 21 dec 2002

92
Anul 2003

93
Dialoguri neconvenţionale
Interviu cu dr. Corneliu Bucur, director general al Muzeului ASTRA

„Istoria este un perpetuu răspuns la un şir infinit de întrebări” (I)

- Ne întâlnim exact la un an de la apariţia primului nostru dialog. Istoria însăilează astfel de


întâlniri dialogate,la trecerea între ani sau, poate, la cumpăna memoriei...
- Istoria este, de fapt, un perpetuu răspuns la un şir infinit de întrebări înşirate într-un proces
de stringentă actualitate şi raportate, totodată, la cea mai generoasă perspectivă.
- Şirul întrebărilor porneşte prin provocarea memoriei. Să provocăm anul care tocmai s-a
încheiat, prin destăinuirile dv.
- Nici anul trecut nu a făcut excepţie. Seria provocărilor debutând cu momentul
„descentralizării‖. Ca să explic procesul, a fost vorba de trecerea din subordinea şi finanţarea
exclusivă a Ministerului Culturii şi Cultelor în cea a Consiliului Judeţean, şi cu dublă
finanţare: ministerul subvenţionând programele culturale, cele editoriale şi restaurarea
monumentelor istorice, urbane.
- După cum vă ştiu, aţi răspuns acestei provocări şi v-aţi asumat „descentralizarea‖...
- Deşi pentru multe instituţii aflate în situaţia noastră procesul a fost traumatizant, extrem de
dureros şi a înregistrat eşecuri notabile (de pildă, teatrele din Craiova şi Tg. Mureş, dar şi
altele), în ceea ce ne priveşte am încheiat anul cu succese peste aşteptări, şi aceasta graţie C.J.
care ne-a înţeles, inclusiv prin cele două rectificări ale bugetului, ambele subvenţionate, ne-a
ajutat să decontăm, la zi, toate lucrările din anul trecut.
- Concret, care sunt performanţele „rectificate‖ în 2002?
- În primul rând, realizarea etapei 2002 a „Programului - Muzeologie de urgenţă‖, redactat în
baza prevederilor exprese ale Legii monumentelor istorice: transferul a cinci monumente din
teren (toate fiind donaţii), reconstrucţia a patru monumente şi restaurarea acoperişurilor a 15
monumente din 27 de construcţii. Apoi, finalizarea RK la conducta de hidranţi şi asfaltarea
digului din Muzeu. Tot o „rectificare‖ putem considera finanţarea de către MCC, de această
dată, a lucrărilor de restaurare şi modernizare a Casei Hermes, precum şi finanţarea
Festivalului de film antropologic-documentar, a editării volumului omagial „Muzeul Astra.
Istorie şi Destin (1905-2000)‖. Şi dacă mai adăugăm finanţările de la UNESCO şi IOF
(organizaţie internaţională de folclor), avem imaginea şi concludenţa unui management
financiar (şi, nu numai) de excepţie.
- Eu v-am rugat să concretizaţi performanţele dv., nu ale celor care v-au „rectificat‖ ideile...
- În contextul actual, supravieţuirea este o performanţă, iar dezvoltarea reprezintă adevăratul
nostru răspuns la descentralizare...
- Descentralizarea este, pentru unii, un fel de dezonorare...
- Da, da! Şi este pentru noi de neînţeles chiar şi acum faptul că Muzeul - instituţia cea mai
titrată în acest moment (singura care a primit trei premii naţionale pentru programele
culturale/patrimoniale din 2001, singurul muzeu propus pentru a fi nominalizat de UNESCO
pe lista „Comorilor universale‖, instituţia declarată de ambasadorul SUA la Bucureşti,
Michael E. Guest, „ca cel mai fascinant muzeu din România‖, în sfârşit, instituţia apreciată de
preşedintele ţării ca una din cele mai performante din cultura post-belică), să fie decalibrată şi
subordonată unui for judeţean.
- Judeţul nu este la Paris, unde s-a prezentat într-un spectacol cultura populară contemporană
prin tradiţiile satului românesc şi unde s-a concretizat Târgul meşterilor populari din Europa.
Să revin la esenţa răspunsului dv.: v-aţi „subordonat‖ sau aţi încercat, la rândul dv., să
„decalibraţi‖ o stare de spirit? !

94
- Nu nivelul subordonării fixează incompatibilitatea. Ceea ce deranjează, şi chiar
consternează, este deducţia logică a lipsei oricărei strategii în aşa-zisa „descentralizare‖,
operată doar pe criterii geografice: Bucureştiul - naţional, provincia - judeţean...
- Se poate şi invers. Vreau să spun - şi ştiu la ce mă refer -, că Bucureştiul este provincializat,
în timp ce provinciile administrative (clasice sau inventate) s-au „capitalizat‖ prin manopere
nu tocmai mioritice. Vă rog...
-...or, acest criteriu (în ghilimele) este inacceptabil în cultură. Cultura se defineşte prin
valoare. („Cultura = transformarea lucrului în valoare‖ - C-tin Noica). Lipsa de criterii
valorice înseamnă a condamna valoarea la inexistenţă sau non-afirmare.
- Lipsa de criterii valorice fiind o provocare la autodecapitare în Piaţa Mare.
- Da, îmi place provocarea dv. ideatică. Vom continua în partea a doua a dialogului nostru.
(va urma)

Andrei ILENI
4 ian 2003

95
„Istoria este un perpetuu răspuns la un şir infinit de întrebări” (II)

- Îmi place, o respect şi repet metafora dumneavoastră existenţială, preluată în titlul acestui
interviu. Prin urmare, istoria persoanei dumneavoastră, dar şi a instituţiei pe care o
reprezentaţi, să fie unul din răspunsurile la infinitul şir de provocări?
În măsura în care destinul (sub semnul conjuncţiei astrale din momentul naşterii şi a voinţei
cotidiene a Fortunei) îţi dă dreptul la răspunsuri personale, la alegerea adevăratului drum în
viaţă şi a celor mai bune răspunsuri, la multitudinea de provocări, aproape cotidiene,
răspunsul este afirmativ. Eu sunt şi instituţia este ceea ce am putut construi noi în condiţiile
istorice ale lumii, ale ţării, ale culturii naţionale şi ale autorităţilor de tot felul care, în mod
priceput sau nepriceput, condescendent sau, dimpotrivă, agresiv, au încercat să ne determine
existenţa.
- O existenţă într-un oraş existenţial...
- Destinul fiecăruia dintre noi, oameni de cultură, se raportează la cele două coordonate
fundamentale: rădăcinile şi aripile. Rădăcinile te înlănţuiesc şi îţi codifică existenţa, şi, într-
un oraş ca Sibiul, îţi configurează proiectul. Am construit în ultimii doi ani şi am oferit
Primăriei un proiect vizionar - dar perfect realizabil, constând din: realizarea în Turnul
Sfatului a expoziţiei permanente de istoria civilizaţiei sibiene, recuperarea Pieţei Mici,
restaurarea monumentelor sale şi refuncţionalizarea sa ca centru cultural-turistic, vital, al
Sibiului, în sfârşit, recuperarea, de facto, a celor mai importante meşteşuguri medievale care
au conferit nu doar identitate, ci şi celebritate europeană oraşului nostru, cum ar fi atelierele
de armurieri, de orfevrari, de turnători de clopote, de frânghiereri, de croitori şi pantofari de
epocă, de brutari, brânzărari, mezelari (celebrele jamboane care fac faimă şi azi în oraşele
occidentale), asezonate cu crâşmele şi cramele cu cele mai alese soiuri, Sibiul fiind,
dintotdeauna, un mare comerciant de vinuri...
- Dar şi un hornar medieval, o patiserie săsească şi o tipografie, poate şi o librărie publică,
poate chiar oraşul însuşi...
- Ştiu ce vă doare şi la ce vă referiţi. Producţia artistică sibiană, ca şi industria suvenirurilor
de calitate sunt atribute inalienabile ale tuturor marilor oraşe turistice. Revitalizarea şi
comercializarea lor - proiect în care implicăm şi Casa Artelor, restaurată - vor readuce
Sibiului faima de odinioară, iată că putem zbura frumos, recuperându-ne tradiţiile şi
înălţându-le la nivelul orizontului modem al unui burg ce aspiră să devină în mod legitim) o
cetate a turismului cultural internaţional.
- Tot „în mod legitim‖ au fost tăiate, sfârtecate, pigulite şi jumulite, chiar au fost vândute
aripile unor tradiţionalişti moderni din acest oraş. Eu continui să cred că sunteţi un vizionar al
cotidianului asumat şi implicat în proiectele vizionarului imediat asumat şi, de ce nu?,
demonstrat. Vizionarismul acesta este fezabil doar prin implicarea unei industrii a
pecuniarului, sau să fie, aşa cum vă cunosc eu, mai degrabă o strictă şi armonioasă implicare
a ideii dinaintea mercantilului instituţionalizat?
- E limpede, dialogul nostru se extinde, întrebarea dumneavoastră presupune un răspuns
temeinic şi argumentat prin acelaşi infinit şir de provocări ale istoriei trăite...
- Deci?
- Vă răspund prin penultima frază din interviul anterior: îmi place provocarea dumneavoastră
ideatică. De acord, vom continua să dialogăm şi în partea a treia a interviului, în măsura în
care, aşa cum am spus, destinul îţi dă dreptul la răspunsuri personale. Şi la întrebări zămislite
sub semnul Fortunei.
(va urma).

Andrei ILENI
6 ian 2003

96
„Istoria este un perpetuu răspuns la un şir infinit de întrebări” (III)

- Deci, domnule Bucur, despre fezabilitatea vizionarismului şi mercantilismul


instituţionalizat...
- Am fost la Barcelona, care a devenit o capitală a turismului mondial. Succesul de acolo se
datorează pregătirii de zeci de ani, după strategii riguroase în direcţia modernizării
infrastructurilor, restaurării monumentelor, modernizării muzeelor, diversificării şi
emancipării serviciilor. Acolo am înţeles, mai bine decât oriunde, că muzeele nu trăiesc prin
ele, ci numai în condiţiile unui turism de masă. Un asemenea program a devenit presant şi la
noi, şi el se poate realiza în mod facil, prin stimularea iniţiativei personale, prin încurajarea
investitorilor talentaţi şi cu un proiect de afaceri sustenabil. Singura şansă a României, nu
doar a Sibiului, este eliberarea şi stimularea tuturor energiilor creatoare, dublate de o
susţinere financiară prin programele de asistenţă naţională şi internaţională.
- Sunteţi incitant. Nu ştiu cum sunt receptate mesajele dumneavoastră de către instituţiile care
ar trebui să vă fie gemene-investiţionale şi prin faptă pecuniară şi prin susţinere culturală...
Sunteţi la fel de incitant şi în mediul universitar - un templu al înţelepciunii juvenile din
cetatea „afirmării‖ acestui oraş.
- Un dascăl universitar trebuie să aibă înţelepciunea senectuţii şi elanul, prospeţimea de idei a
juventuţii ideatice. Nu rezistă în mediul universitar şi, cu atât mai puţin, nu se impune cel fără
un proiect vizionar, incitant, deopotrivă ştiinţific şi cultural, în măsură să provoace, să anime,
să entuziasmeze şi să antreneze la efort intelectual.
- Sunt universităţi unde se practică munca patriotică fără efort intelectual. Fără vizionarism
juvenil, dar cu vizionarism... pecuniar sau obligatoriu.
- În viziunea mea, de incitare a întregii societăţi sibiene, am dus cu succes, în 1990, bătălia
pentru înfiinţarea Universităţii, în 1996 bătălia pentru înfiinţarea catedrei de socio-etnologie
şi îmi propun să incit, din nou, conducerea Universităţii pentru realizarea, ca unicat naţional,
a Facultăţii de Antropologie, Sibiul fiind mediul ideal pentru o asemenea fondare.
- S-a mai încheiat un an şi un dialog pe care dumneavoastră îl consfinţiţi cu înţelepciune
paternială. Penultima întrebare: de ce se împuţinează muzeele şi se înmulţesc bisericile?
- În ceea ce mă priveşte, eu sporesc numărul muzeelor şi zestrea lor, dar trebuie să constat - şi
este o provocare căreia mă străduiesc să-i ofer şi un răspuns - că numărul vizitatorilor a
scăzut, poate direct proporţional cu numărul enoriaşilor care, exasperaţi de soarta lor din ce în
ce mai grea îşi caută speranţa şi mântuirea în incinta ecleziastică (biserici, mănăstiri, schituri,
altare improvizate). Paradoxal, odată cu înmulţirea bisericilor a reînviat şi proliferat, absolut
scandalos, fenomenul vrăjitoriei. De asemenea, a crescut incredibil şi într-o opulenţă
sfidătoare numărul băncilor. Provocările ne sfidează şi cer răspunsuri pe măsura aspiraţiei
noastre la cetăţenia europeană şi integrare universală.
- Provocările nu sunt tot o „vrăjitorie‖?
- Da şi nu. De guvern şi de înţelepciunea şi moralitatea clasei politice depinde ca „magia
albă‖, pozitivă, să ne transforme dintr-o ţară a paradoxurilor şi contrastelor, într-o Cetate a
echilibrului şi consensurilor.
- Între timp, mi-am reformulat penultima întrebare: dacă se împuţinează muzeele, vor fi ele
mai puţine - dar mai temeinice altare ale culturii autentice? Sau, intim şi moral-istoric, nu
asistăm la „un perpetuu răspuns la un şir infinit de întrebări‖?
- În măsura în care destinul îţi dă dreptul la răspunsuri personale.

Andrei ILENI
7 ian 2003

97
Muzeul Astra - Istorie şi destin

Muzeul ASTRA, cea mai importantă instituţie fondată de Asociaţiunea Transilvană pentru
Literatura Română şi Cultura Poporului Român, a fost inaugurat în 15 august 1905. El s-a
născut din dorinţa românilor ardeleni de a-şi defini propria identitate etnoculturală, în
conglomeratul etnic al Imperiului Austro-Ungar şi pe fondul emancipării culturale a tuturor
popoarelor din centrul şi sud-estul Europei, având ca model muzeele deja constituite ale
saşilor, ungurilor şi secuilor. În perioada de după Unire (1918-1919), muzeul a cunoscut o
dezvoltare impetuoasă devenind, după Muzeul Brukenthal, cel mai valoros muzeu al
Ardealului.
În cadrul programului special pentru pregătirea sărbătorii centenarului înfiinţării muzeului
(2005), semnalăm apariţia volumului „Muzeul ASTRA - Istorie şi destin 1905-2000‖, volum
care prezintă evoluţia şi destinul muzeului sibian de la înfiinţarea sa şi până în prezent.
În 19 august 1905, muzeul a fost inaugurat printr-o expoziţie „etnografică şi istorico-
culturală‖, în palatul din actualul Parc Astra, cu acel prilej fiind expuse peste 9.000 de
obiecte, creaţii ale 1.337 expozanţi, obţinute cu titlu de donaţie. Evenimentul a fost considerat
de marile personalităţi ale vremii o adevărată „piatră de democraţie‖ în istoria culturii
românilor.
În anul 1950, Muzeul ASTRA a fost desfiinţat, în mod abuziv, din ordinul regimului
comunist, în contextul măsurilor ordonate de Moscova, de ştergere a tuturor semnelor
identităţii culturale a popoarelor anexate imperiului comunist, a instituţiilor care cultivau
conştiinţa propriei lor identităţi culturale. Din întreg patrimoniul muzeului, cuprinzând
50.000 de obiecte, din care cea mai mare parte o formau colecţiile de etnografie şi artă
populară, transferat la Muzeul Brukenthal, fără respectarea indicaţiilor formulate expres în
actul de desfiinţare privind predarea cu inventar, prin proces-verbal, al întregului patrimoniu,
au fost salvate doar 8.700 obiecte etnografice. Începând din anul 1956, dr. Cornel Irimie a
avut iniţiativa organizării aici, a Expoziţiei de bază a „Secţiei de artă populară‖, iniţial, la
parter şi, ulterior, la primul nivel al Palatului Brukenthal. Tot în cadrul Muzeului Brukenthal,
în anul 1961, acelaşi strălucit om de cultură, dr. Cornel Irimie, a reluat proiectul iniţiat de
Muzeul ASTRA, prin Romulus Vuia, în anul 1940, privind organizarea Muzeului în Aer
Liber din Dumbrava Sibiului, muzeu inaugurat în anul 1963. La baza concepţiei tematice a
acestuia a stat „Programa‖ tematică concepută de Cornel Diaconovici pentru Muzeul
Asociaţiunii. Muzeul Tehnicii Populare, „secţie în aer liber‖ a Muzeului Brukenthal, a fost
cel dintâi muzeu specializat tematic din România, având aprobarea Academiei Române (o
altă premieră naţională) pentru concepţia sa ştiinţifică, unică în plan european.
Prin desprinderea Muzeului Tehnicii Populare şi a Secţiei de Artă Populară din cadrul
Muzeului Brukenthal, sub noua titulatură de Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale Populare
(1990), luând apoi şi cognomenul „ASTRA‖, în anul 1992, a început o nouă etapă în evoluţia
şi valorificarea superioară, într-o concepţie ştiinţifică modernă, a tuturor colecţiilor cu profil
etnologic din Sibiu, integrând şi colecţiile de artă populară săsească şi cele din Africa şi
Orient, adunate şi donate de Franz Binder. Astfel, în anul 2001, a luat fiinţă Complexul
Naţional Muzeal „ASTRA‖, prin diversificarea secţiilor sale, tratând, distinct, specificul
culturii populare româneşti, săseşti şi a celei a rromilor, (în faza de proiect), în cadrul
Muzeului Civilizaţiei Tradiţionale Populare „ASTRA‖, Muzeului Civilizaţiei Transilvane
„ASTRA‖, Muzeului de Etnografie Săsească „Emil Sigerus‖, Muzeului Culturii şi Civilizaţiei
Rromilor (proiect), iar a popoarelor extraeuropene în cadrul Muzeului de Etnografie
Universală „Franz Binder‖.
Un rol important îl au noile departamente para-muzeale, create în premieră la Sibiu, la
standarde mondiale: Centrul de Informare şi Documentare în Etnologie „Dr. Cornel Irimie‖,
Departamentul Zonal de Restaurare-Conservare, Studioul ASTRA-Film, Departamentul de

98
Marketing şi Relaţii cu Publicul. Un loc aparte, în semn de,omagiu pentru contribuţia
deosebită adusă de dr. Cornel Irimie la dezvoltarea muzeografiei sibiene şi româneşti, ca şi la
relansarea postbelică a învăţământului universitar cu profil etnografic sibian, a fost organizat
şi inaugurat, la 15 august 1993, „Cabinetul Memorial «Cornel Irimie»„, prin achiziţionarea -
de la soţia sa, Livia Irimie, - a tuturor obiectelor şi colecţiilor deţinute în camera sa de lucru,
de cel ce a fondat cel mai important, original şi valoros muzeu al României postbelice.
Succesele obţinute de Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖, datorate proiectelor şi
manifestărilor culturale pe care le-a organizat, consensual cu cele mai originale şi inovatoare
direcţii pe plan mondial ale activităţii muzeale de profil, au fost răsplătite, în anul 2001, de
Ministerul Culturii şi Cultelor, cu trei premii naţionale pentru muzeologie şi restaurarea
patrimoniului monumental: Premiul „Romulus VUIA‖ pentru realizările Muzeului
Civilizaţiei Tradiţionale Populare „ASTRA‖ - Muzeul în Aer Liber, Premiul „Alexandru
Tzigara-Samurcaş‖ pentru Tezaure Umane Vii‖, Premiul „Virgil Vătăşianu‖ pentru
„Restaurarea in situ a Complexului Mulinologic Rudăria, judeţul Caraş Severin‖. Aceasta a
fost recunoaşterea deplină a valorii şi prestigiului Muzeului ASTRA, pe plan naţional.
Lucrarea monumentală (432 pagini), editată cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor, se
doreşte a fi deopotrivă o recuperare „in memoriam‖ a eforturilor tuturor celor care şi-au adus
o contribuţie meritorie, de la formularea ideii necesităţii unui asemenea muzeu grandios şi
programarea sa ştiinţifică şi expoziţională, la realizarea apoi, succesivă, printre meandrele şi
vicisitudinile istoriei, a celor două expoziţii permanente, pavilionară şi în aer liber, şi
dezvoltarea la standarde mondiale, după 1990 întregii instituţii. Volumul face o demonstraţie
de netăgăduit a continuităţii aproape seculare a acestui adevărat pantheon al culturii
tradiţionale a românilor, în preajma aniversării sale centenare: (în anul 2005), a forţei de
înnoire, în pas cu vremea a muzeologiei româneşti până la prezentarea celor mai noi proiecte
pentru secolul XXI. Am considerat că numai aşa putem cinsti cu adevărat memoria
înaintaşilor fondatori, continuatori, împlinind şi depăşindu-le chiar proiectul întemeietor.

Delia Voina, muzeograf


16 ian 2003

99
Proiectul restaurării şi utilizării Casei Artelor din Piaţa Mica este în pericol

Prin adresa nr. 154 din 14.01.2003, semnată de Ministrul Culturii şi Cultelor, acad. Răzvan
Theodorescu, ni se aduce la cunoştinţă că „justificarea donaţiei pe raţiuni de funcţionalitate în
exploatarea celor două imobile învecinate nu poate fi reţinută, rezolvarea acestei probleme
putând fi găsită prin constituirea unui drept de servitute asupra imobilului în cauză, potrivit
art 576-643 din Codul Civil. Pe cale de consecinţă, nu am sugerat Muzeului Naţional
Brukenthal «să adopte soluţia unei donaţii», ce ar fi avut drept consecinţă înstrăinarea, cu titlu
gratuit, a unui monument istoric‖.
Având în vedere stadiul avansat al lansării (pe bază de protocol oficial) programului de
colaborare cu GTZ (care asigură finanţarea integrală a dotărilor potrivit funcţiilor multiple,
stabilite de comun acord (toate spaţiile la parter şi etaj, inclusiv cofinanţarea proiectelor aflate
în fază avansată de execuţie), cât şi solicitarea expresă a „Uniunii de Implementare a
Proiectului‖ privind finanţările prin Banca Mondială, din cadrul Ministerului Culturii şi
Cultelor (adresa nr. 42 din 16.01.2003), de a prezenta, până la şedinţa de evaluare a
proiectelor, cu anticiparea reprezentantului Băncii Mondiale, din 03.03.2003, a întregii
documentaţii privind restaurarea şi modernizarea (mansardarea) Casei Artelor, soluţionarea
statutului juridic al monumentului istoric în discuţie trebuie clarificată cât mai repede posibil.
Câtă vreme se păstrează situaţia actuală (o jumătate din imobil este proprietatea Muzeului
Naţional Brukenthal, iar a doua jumătate a fost dată, prin Hotărâre de Guvern, Complexului
Naţional Muzeal „ASTRA‖), atunci proiectul de restaurare şi finanţare a restaurării de către
Banca Mondială şi GTZ-Germania este compromis, lucrările nu vor mai avea loc, activităţile
propuse în acest monument (Centrul de Pregătire a Restauratorilor pentru monumentele
medievale, Galeriile de Artă Populară „in vitro‖, valorificarea sălii mari de expoziţii de la etaj
prin ample manifestări expoziţionale) vor fi anulate iar mutarea colecţiilor proprii din Casa
Albastră, pentru eliberarea spaţiilor atât de necesare Muzeului Naţional Brukenthal, amânată
„sine die‖. Peste toate acestea, considerăm regretabilă şi ireparabilă pierderea alocaţiei
financiare, în sumă totală de cea 10 miliarde lei.
Întrebarea care se ridică, firesc, faţă de situaţia încurcată a proiectului, este: ne putem
permite, oare, luxul pierderii de fonduri şi anulării atâtor proiecte culturale stringente? Cui i-
ar folosi abandonarea, în acest stadiu, a proiectului susţinut iniţial, în mod ferm, de către
minister, cea mai bună dovadă fiind chiar iniţierea proiectului Hotărârii de Guvern, prin care
s-a transferat dreptul de administrare a unei jumătăţi din imobil, în sarcina Muzeului
„ASTRA‖?
Prin expertiza efectuată, recent, împreună cu specialiştii Direcţiei Judeţene pentru Cultură.
Culte şi Patrimoniu, expediată cu un memoriu însoţitor conducerii Ministerului Culturii şi
Cultelor, sperăm să înlăturăm toate opreliştile şi obiecţiunile, promovând această lucrare ca
una dintre cele mai importante restaurări a monumentelor istorice din Sibiu şi chiar din ţară,
în anul 2003, în interesul general al Culturii Naţionale.

Prof. dr. Corneliu Bucur,


director general Complexul Naţional Muzeal „ASTRA”
27 ian 2003

100
Muzeul ASTRA în Palatul Parlamentului, cu Expoziţia „Tezaure umane vii”
Argument şi pledoarie pentru păstrarea şi conservarea valorilor culturii tradiţionale

Spre ţăranul român trebuie să ne întoarcem necontenit, fiindcă (...) tot astfel creatorii români
păstrând contactul spiritual cu ţăranul român vor produce opere universal preţioase şi vor
servi în acelaşi timp destinul neamului
(Liviu Rebreanu, „Laudă ţăranului român‖)

Vă rog să-mi acordaţi, totuşi, potrivit obiceiului statornicit de a face astăzi aici elogiul unei
nemuritoare prezenţe. Prezenţa nemuritoare la care mă refer nu este legată de nici un nume,
nu râvneşte la nici o laudă şi e răspândită în spaţiul din preajma noastră cât ţine întinderea
împărătească a ţării. Vreau să vorbesc despre singura prezenţă vie încă, nemuritoare, aşa de
terestră, despre unanimul nostru înaintaş fără de nume, despre satul românesc
(Lucian Blaga, „Elogiul satului românesc,)

Marţi, la prânz, în sala de expoziţii „Constantin Brâncuşi din cadrul Palatului Parlamentului
din Capitală, a avut loc vernisajul expoziţiei Tezaure umane vii‖, manifestare culturală
organizată de Complexul Muzeal Naţional ASTRA.
Este cea de-a doua expoziţie pe care muzeul sibian o organizează in acest spaţiu, precedenta
având loc în urmă cu un an, sub genericul „Valori arhetipale ale satului gorjean şi Constantin
Brâncuşi‖, prin care se aducea un omagiu creaţiei marelui sculptor român şi valorilor
culturale tradiţionala ale satului românesc.
Evenimentul de marţi n-a putut fi onorat de preşedintele României, Ion Iliescu, nici de primul
ministru Adrian Năstase, şi nici de ministrul Culturii şi Cultelor, Răzvan Theodorescu,
agenda zilei celor trei demnitari fiind foarte încărcată.
Printr-un mesaj adresat participanţilor la expoziţie, preşedintele Ion Iliescu şi-a exprimat
regretul de a nu putea fi prezent, apreciind efortul şi consecvenţa Muzeului ASTRA din Sibiu
pentru afirmarea valorilor culturii noastre tradiţionale, definind muzeul sibian drept „fondator
al unui întreg sistem de structuri culturale şi organizatorul principal al manifestărilor cultural-
naţionale circumscrise acestui sistem: Asociaţia Naţională a Creatorilor Populari, Academia
Artelor Tradiţionale din România, Olimpiada Naţională „Meşteşuguri artistice tradiţionale‖,
Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare, Festivalul Naţional al Filmului Documentar
Antropologic, Târgurile Naţionale ale Creatorilor Populari din România, Galeriile de Artă
Populară, Târgul Naţional European al Meşteşugarilor Tradiţionali. România s-a înscris ferm
(şi această performanţă este recunoscută oficial de UNESCO) în avangarda mişcării culturale
universale de apărare a dreptului la identitate culturală a tuturor popoarelor lumii. Acesta este
şi singurul răspuns posibil şi necesar la procesul globalizării universale, iar dialogul dintre
culturi, cel dintâi demers în relaţiile dintre popoare, e fundamentat pe respectul suveranităţii
şi valorii fiecărei culturi‖.
De altfel, domnia-sa, anul trecut, la Forumul Cultural de la Cluj-Napoca. la Forumul Cultural
Naţional, la expoziţia „Valori arhetipale ale satului gorjean şi Constantin Brâncuşi‖, precum
şi cu ocazia vizitei pe care a făcut-o la Muzeul ASTRA, a avut cuvinte de laudă la adresa
conducerii şi colectivului acestei prestigioase instituţii de cultură, care este „slujită cu har şi
devotament, cu sacrificiu, dar şi cu o infinită fericire, cu un sentiment al datoriei sacre
împlinite‖.
În ciuda faptului că au fost invitaţi să participe la vernisaj, au lipsit şi parlamentarii de Sibiu,
cu excepţia deputatului Wolfgang Wittstock.
Evenimentul a fost onorat de miniştrii secretari de stat de la Ministerul Culturii şi Cultelor,
Ioan Opriş şi Ion Antonescu, Grigore Zanc, vicepreşedintele Comisiei de Cultură a Senatului,
de ambasadorii Japoniei şi Slovaciei, de conducători ai unor instituţii de cultură din Capitală

101
şi de un numeros public. În alocuţiunile rostite la vernisaj, Ioan Opriş şi Grigore Zanc au
definit expoziţia drept „monumentală‖, atât ca şi concepţie, cât şi ca realizare, ea oferind
spectacolul viu al lumii satului de odinioară şi de astăzi. Desfăşurată pe un spaţiu amplu şi
generos, expoziţia reconstituie interioare de case din Horezu, Săcel, Răşinari, Poiana Sibiului,
Avrig, Bucovina, o sală de clasă din Banat, o amplă frescă de superbe imagini fotografice
color realizate de Dumitru Budrala, referitoare la principalele manifestări organizate de
Muzeul ASTRA. În întregul ei, expoziţia are o dublă valoare, una documentară şi una de
manifest. Cea dintâi face apel la patrimoniul fizic atât de bogat, complex şi valoros al
muzeului, etalând un sistem de valori tradiţionale, iar cea de-a doua vine să demonstreze prin
relaţia maestru-ucenic, sau în planul familiei, prin succesiune familială bunică – mamă –fiică,
preluarea tradiţiei şi transmiterea ei peste timp, fără sincope. Olari, ţesătoare, brodeze,
cioplitori, iconari etc. au făcut demonstraţii practice în meşteşugurile pe care le reprezintă,
ilustrând la modul concret reţeta transmiterii tradiţiei.
Traseul axiologic al expoziţiei imaginat pe două axe perpendiculare, ce cuprind un evantai de
simboluri încărcate polisemantic cuprinde Crucifixul - Cununa de mireasă - Carul de nuntă –
Şcoala - Lada de zestre – Făntâna - Pecetarul sau Târgul, acesta din urmă ca spaţiu social al
etalării şi vânzării produselor, toate configurând dimensiunea cosmică a satului cuprinsă între
cer şi pământ, îndumnezeită în oameni şi lucruri.
Expoziţia va rămâne deschisă până la sfârşind lunii aprilie, după care va fi deschisă la Sibiu,
în muzeul din Dumbrava. Prof.univ.dr. Corneliu Bucur, director general al Muzeului
ASTRA, vede destinul acestei expoziţii în itinerarea ei prin centrele culturale româneşti din
Europa, expoziţia dobândind valoare de ambasador cultural al unei identităţi spirituale -
memorie vie şi miracol pentru cultura tradiţională a continentului nostru.

Pagină realizată de Ion Onuc NEMEŞ


10 apr 2003

102
Prof. Alexander Veigel, reprezentant UNESCO, consideră „Muzeul din Dumbrava - cel
mai frumos, cel mai bine conceput şi dotat muzeu din lume”

Cu ocazia vizitei pe care a făcut-o în România, vizită prilejuită de Adunarea Organizaţiei


Naţionale pentru Folclor şi Cultură Populară, prof. Alexander Veigel din Austria, secretar
general al Organizaţiei Mondiale pentru Folclor şi Cultură Populară (IOV), organism
UNESCO, a vizitat Muzeul ASTRA şi Universitatea „Lucian Blaga‖. La Universitate a lansat
proiectul Cercul internaţional al Universităţilor, proiect care îşi propune să contribuie la
educaţia tineretului în spiritul păstrării şi prezervării culturii populare.
În calitatea sa de reprezentant UNESCO a vizitat peste 150 de muzee în aer liber din întreaga
lume. Domnia-sa consideră „Muzeul din Dumbrava cel mai frumos, cel mai bine conceput şi
dotat muzeu din lume. Mi-aş dori ca Occidentul să aibă astfel de muzee ca Sibiul. Printr-un
astfel de muzeu punem bazele înţelegerii între popoare‖. De altfel, distinsul oaspete consideră
cultura populară cea mai bună punte de legătură, de cunoaştere şi de apropiere a popoarelor, a
culturilor, a oamenilor. Valoarea unor astfel de muzee e cu atât mai mare cu cât în statele
puternic industrializate cultura populară a dispărut cu desăvârşire. „Muzeul dumneavoastră
este o memorie vie a culturii populare a Europei‖, a accentuat profesorul. În contextul vizitei,
prof. Alexander Veigel a anunţat o donaţie de zeci de maşini de scris şi de computere pentru
muzeu, în vederea dotării performante a tuturor compartimentelor instituţiei muzeale şi a
vorbit despre demersurile pe care le-a declanşat pentru obţinerea de fonduri cu care să
modernizeze scena şi amfiteatrul din muzeu. A mai vorbit despre stăruinţa sa de a transforma
Muzeul din Dumbrava într-un Centru Cultural European.

Ion Onuc NEMEŞ


3 mai 2003

103
În concepţia Ministerului Culturii, dr. Corneliu Bucur este un „terorist”
Definiţie de dicţionar: teroristul ucide, nu apără

Ieri,într-o amplă conferinţă de presă, dr. Corneliu Bucur, directorul general al Complexului
Naţional Muzeal ASTRA, s-a referit la starea jalnică în care se află cele 18 muzee în aer liber
din România, referire făcută în deplină cunoştinţă de cauză prin vizitele efectuate în teren, în
calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Muzeelor în Aer Liber. Drama acestor
instituţii e generată de faptul că nu există încă un statut al muzeelor în aer liber, fără de care
nu se poate construi o strategie capabilă să rezolve problemele complexe cu care ele se
confruntă. În decursul celor 67 de ani de la declanşarea proiectului de înfiinţare a muzeelor în
aer liber la noi în ţară, s-au investit în ele sume fabuloase, iar părăsirea lor, prin dezinteres,
echivalează cu un abandon al identităţii noastre culturale. De doi ani de zile aceste muzee nu
au primit bani de achiziţii. Paralel cu această criză, în ţară se înregistrează o adevărată
hemoragie de bunuri de patrimoniu spre magazinele de antichităţi din Occident. O altă parte
de bunuri de patrimoniu se distrug, mai înainte ca să intre în inventarele muzeelor. Prin
urmare, există riscul să devenim o ţară săracă de patrimoniu cultural tradiţional, în ciuda
bogăţiei pe care încă o mai avem în acest domeniu.
La propunerea dr. Corneliu Bucur, în urmă cu doi ani de zile a fost lansat programul
„Muzeologia de urgenţă‖, prin care se solicita Guvernului suma de zece miliarde lei anual
pentru muzeele în aer liber. În ciuda argumentaţiilor şi probelor aduse, banii nu au fost
alocaţi, iar degradarea creşte. Insistenţele şi perseverenţa cu valoare de SOS ale dr.-Corneliu
Bucur i-au atras din partea Ministerului Culturii şi Cultelor calificativul de „terorist‖. Dar
cum poate fi numit „terorist‖ un om care luptă, se zbate şi apără soarta Culturii? Sau definirea
termenilor la minister e diferită de cea dată de dicţionarul limbii române?! Dacă lucrurile
continuă în acest paradox, nu-i exclus ca Ministerul Culturii şi Cultelor să declame marea
bogăţie patrimonială a ţării de pe ultimele ei ruine!

Ion Onuc Nemeş


13 iun 2003

104
„Cel mai important ambasador al unui popor este propria sa cultură!”
* dialog cu prof.dr. Corneliu BUCUR,
director general al Complexului Naţional Muzeal ASTRA*

- Domnule profesor, ştim că, recent, aţi întreprins câteva călătorii oficiale, pe trasee europene.
Ce obiective aţi avut în vedere pe acest parcurs, ca mesager al culturii şi muzeologiei
româneşti?
- Parcursul de care vorbiţi a însemnat, până în acest moment, doar „Maria Enzersdorf‖, din
Viena, şi Moscova - Novgorod -St. Petersburg. Voi continua periplul în intervalul 31 august-
7 septembrie, vizitând Scoţia şi nordul Angliei, iar în octombrie, Ungaria. Pentru 2004, sper
să ajung şi în Coreea de Sud, la Seul. Legat de obiective, acestea au fost şi vor fi două: să fac
cunoscut modelul - devenit deja de reputaţie universală - proiectat şi aplicat de Muzeul
ASTRA la Sibiu, privind protecţia şi valorificarea superioară a patrimoniului cultural
imaterial, iar în al doilea rând, să obţin sufragiul structurilor Organizaţiei Mondiale pentru
Folclor şi Cultură Populară şi al conducerii sale - atât al Secretariatului General, în persoana
d-lui Al. Veigl, cât şi al Secretariatului General pentru Europa, în persoana d-lui Peter Marko
- pentru realizarea, la Sibiu, în Muzeul din Dumbravă, a Centrului Internaţional Universitar
pentru Cunoaşterea şi Promovarea Tradiţiilor Popoarelor Lumii. De fapt, a patrimoniului
cultural imaterial, la nivel universal.
- Cum s-a născut această iniţiativă îndrăzneaţă şi de ce la Sibiu?
- Cum probabil ştiţi, în toamnă, la sediul UNESCO din Paris, toate guvernele statelor lumii
vor semna Convenţia Internaţională pentru Protecţia Patrimoniului Cultural Imaterial. Este un
moment cu o semnificaţie majoră în cultura mondială. Conservarea şi cultivarea tradiţiilor
etnografice vor deveni o politică de stat, asumată de toate guvernele lumii, într-un efort
consensual şi articulat, printr-un vast dialog cultural mondial, cu scopul mărturisit de a
conserva identităţile culturale ale fiecărui popor, ale fiecărei comunităţi etnice. De ce la
Sibiu? Pentru că Muzeul ASTRA a anticipat, încă de acum peste 15 ani, acest proces şi a
lansat unul dintre cele mai complexe, unitar structurate şi valoroase programe axate pe
această temă, program recunoscut şi pe plan mondial, în primul rând de UNESCO. În toate
călătoriile mele peste hotare, am căutat să prezint cât mai amănunţit acest program, pe care
sibienii îl cunosc şi îl apreciază.
- Care sunt rezultatele cu care v-aţi întors din recentele călătorii în Europa?
- Aş putea spune: strălucite. Proiectul sibian a primit binecuvântarea Organizaţiei Mondiale
de Folclor şi Cultură Populară. În aceste condiţii, am înaintat demersuri d-lui prim-ministru
Adrian Năstase, d-lui ministru al Culturii şi Cultelor, acad. Răzvan Theodorescu, şi
secretarului general al Comisiei României pentru UNESCO, iar acum pregătesc acelaşi
demers şi pentru noul ministru ai Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Alexandru Athanasiu -
care deţine şi funcţia de preşedinte al Comisiei României pentru UNESCO - memoriul pentru
aprobarea oficială, printr-o Hotărâre a Guvernului României, privind crearea acestui centru
cultural universitar cu cea mai largă deschidere internaţională, având drept ţintă un dialog
internaţional al studenţilor despre propria lor identitate etno-culturală.
- Am dori să faceţi cunoscute cititorilor noştri câteva dintre obiectivele acestui Centru
Cultural Internaţional, aşa cum l-aţi gândit dv.
- În primul rând, studenţii veniţi din toată lumea la Sibiu vor cunoaşte istoria culturii şi
civilizaţiei românilor într-un muzeu care oferă o asemenea şansă, la modul superlativ, prin
bogăţia şi varietatea patrimoniului său! Apoi, vor cunoaşte valoarea tradiţiilor culturale -
patrimoniul imaterial - participând la o multitudine de manifestări folclorice pe care le
organizăm în fiecare sezon estival: Olimpiada, Festivalul National al Tradiţiilor, Zilele
Academiei Artelor Tradiţionale, Târgul Creatorilor Populari, Târgul Meşterilor Populari din
Europa, Festivalul Internaţional al Filmului Antropologic ş.a. Avem în vedere, de asemenea,

105
organizarea, în pavilionul central, a unor colocvii în cadrul cărora invitaţii vor putea prezenta
imaginea propriei lor identităţi culturale...
- Cu participarea, de bună seamă, şi a unor profesori şi specialişti în domeniu...
- Moderatorii acestor colocvii vor fi cei mai renumiţi profesori şi specialişti în domeniu,
precum etnologia, antropologia, folclorul, istoria culturii şi civilizaţiei europene şi universale,
de la marile universităţi ale lumii. Pe scena în aer liber vor putea fi prezentate spectacole
folclorice, iar în sala de expoziţii vor putea fi prezentate creaţii de artă populară, inclusiv
fotografii despre manifestările, obiceiurile şi ritualurile din diferite ţări.
- Ce rol va juca Universitatea „Lucian Blaga‖ în acest scenariu?
- Unul esenţial! Aşa cum deja am convenit cu dl. rector prof. univ. dr. Dumitru Ciocoi-Pop şi
cu domnii prorectori, prof. univ. dr. Dan Popescu şi prof. univ. dr. Dan Maniu Duşe,
Universitatea, al cărei colaborator sunt şi eu va fi, alături de Muzeul ASTRA, gazda acestui
amplu dialog cultural între studenţii din întreaga lume,
- Acest proiect se ambiţionează, oare, să impulsioneze şi în planul ariei curriculare
disciplinele etno-folclorice, antropologice, socio-culturale?
- Aţi intuit perfect. Studenţii care vor veni la Sibiu vor fi dintre cei mai motivaţi la aceste
ştiinţe. Pentru a pregăti cum se cuvine acest aspect esenţial al proiectului nostru, am colaborat
cu secretarul general al Organizaţiei Mondiale pentru Folclor şi Cultură Populară, Al. Veigl,
în elaborarea unui material-circulară, adresat celor mai cunoscute universităţi din întreaga
lume. Se preconizează chiar o reuniune în această vară, la Viena, unde vor participa în jur de
20 de profesori universitari din întreaga lume, pentru dezbaterea acestui proiect complex.
- Ne spuneaţi că veţi întreprinde vizite în Scoţia şi nordul Angliei. Ce obiective vor avea
aceste vizite?
- Anul acesta, Adunarea Generală a Muzeelor în Aer Liber se va ţine în Scoţia şi în nordul
Angliei. Ca urmare, m-am înscris la această reuniune cu o prezentare a paradigmei culturale
născute la Sibiu, ilustrată magistral de Dumitru Budrala, cu filmele realizate de Studioul
ASTRA Film, în principal, la manifestările care au avut loc în Muzeu. În acest fel, doresc să
provoc o analiză, cu toţi specialiştii din reţeaua muzeelor în aer liber din Europa, pe această
nouă paradigmă, în ultimă instanţă, o strategie pentru orientarea acestui tip de muzeu Spre
imaginea unui „muzeu viu‖, de mare succes la publicul vizitator.
- Fără îndoială, vor fi şi spirite conservatoare, care se vot împotrivi idealului dv. Ce strategie
veţi adopta pentru înfrângerea rezistenţei lor la nou?
- Cea mai bună strategie este succesul de public. Muzeele nu sunt doar depozite de valori
culturale, ci şi centre educaţionale, adevărate şcoli pentru învăţarea identităţii culturale
proprii fiecărei etnii. În condiţiile transformării muzeelor şi în estrade ale spectacolului
folcloric, în târguri ale meşteşugarilor, în adevărate centre culturale interactive, modelul va
atrage din ce în ce mai mulţi vizitatori, iar succesul este molipsitor... Vă pot spune că, în
ultimii ani, am făcut o serie de demersuri la Ministerul Culturii şi Cultelor, în speţă la dl.
secretar de stat Ioan Opriş. pentru a lansa provocarea noastră la nivelul muzeologiei
mondiale. Cu ocazia Conferinţei Comisiei Internaţionale a Muzeelor de Etnografiei
eveniment organizat de Muzeul ASTRA în intervalul 26-30 septembrie a.c., am convenit cu
dl. Bjorn Rekdal, preşedintele ICME, ca tema reuniunii să fie chiar aceasta: Tradiţiile
culturale în pericol, în societatea contemporană, rolul muzeelor în salvarea lor‖. Anul viitor,
în Coreea de Sud, va avea loc Adunarea Generală a Comisiei Internaţionale a Muzeelor, cu
participarea a peste 2.700 de muzeologi din întreaga lume. Proiectul nostru, despre care am
avut ocazia să vorbesc şi cu noul nostru ambasador la Seul, dl. Artenie, este acela de a expune
în imobilul care va găzdui reuniunea, excelenta colecţie de fotografii realizate de Dumitru
Budrala, valorificată parţial în acest sezon, în cadrul expoziţiei Tezaure umane vii‖. Aş vrea
să vă mai spun că, la Maria Enzersdorf, m-am întâlnit cu J. Huan. secretar general al IOV
pentru Asia, şi cu d-na Carmen Padilla, senator în Filipine, preşedintele IOV. Amândouă

106
aceste personalităţi au promis că vor face demersuri ca expoziţia de la Seul să fie itinerată şi
în alte ţări din Asia. D-na Padilla a promis că va veni la Sibiu, la Conferinţa Internaţională a
ICME. Cu ambasadorul Japoniei, care ne-a onorat cu prezenţa la vernisajul expoziţiei
„Tezaure umane vii‖, de la Palatul Parlamentului, suntem într-o corespondenţă asiduă...
- Domnule director general, ştim că aveaţi intenţia să prezentaţi şi la sediul UNESCO, la
Paris, un vast program conceput şi realizat de dv. în cadrul Muzeului ASTRA, intitulat
generic „Tezaure umane vii‖. În ce stadiu se mai află acest proiect?
- I-am prezentat proiectul d-lui ministru Mircea Geoană. Mi-a răspuns că proiectul i se pare
extrem de interesant, amintindu-şi şi de incredibilul impact pozitiv pentru cultura populară
românească pe care l-a avut participarea noastră, acum patru ani, la Washington DC, la
Smithsonian Folk Life Festival, dar îşi punea întrebarea „de unde banii necesari?‖
- Şi, pe drept cuvânt, nu?
-O întreprindere culturală de o asemenea anvergură - expoziţii, gală de filme, un târg al
meşteşugarilor artişti populari, o horă adevărată, o cârciumă adevărată, concerte de folclor şi
de jazz de inspiraţie folclorică - presupune, este adevărat, un efort financiar important...
Recent - aveam să citesc, nu cu mirare, ci cu bucurie, în „Adevărul‖ - că „îngrijorat de
ostilitatea masivă a francezilor faţă de aderarea României la UE şi, pentru a şterge, măcar în
parte, imaginea bandelor agresive de ţigani de pe străzile Parisului, sau pe cea a cerşetorilor
aduşi «la produs», în Franţa, premierul Năstase a promis organizarea unor zile culturale sau
chiar a unui «an cultural» al României în Franţa, proiect acceptat de primul ministru
francez...‖. Aş spune că, şi de această dată, ne-am apropiat de ţintă, nu credeţi? Vă pot spune
că am discutat cu acad. Augustin Buzura, preşedintele executiv al Institutului Cultural
Român, iar domnia-sa s-a declarat entuziasmat de proiectul nostru pentru Paris, după
excelenta prestaţie de la Washington DC, din 1999.
- Păreţi a fi proiecţia unei ambasade culturale a României... Ce ne mai puteţi spune despre
Muzeul ASTRA pe care îl conduceţi?
- Muzeul ASTRA are, anul acesta, în ciuda unui buget „de austeritate‖, una dintre cele mai
bogate agende culturale. Chiar şi şantierele din Dumbravă sunt într-o susţinută activitate.
Vom avea şi câteva premiere: Zilele Patrimoniului European, în 20 septembrie, Conferinţa
Internaţională a ICME, între 26-30 septembrie... Pe 15 iulie, finalizăm noul site al Muzeului,
care va fi, nu ne îndoim, cel mai bun şi mai modern site al unui muzeu din România! In
august, vom scoate pe piaţă un volum omagial dedicat lui Cornel Irimie, la 20 de ani de la
trecerea sa în eternitate şi, tot în această vară, vom edita un nou pliant, în mai multe versiuni,
pentru muzeul în aer liber.
- Aveţi bani pentru un program atât de vast? Parcă pomeneaţi de... seceta financiară...
- Şi vreţi să spuneţi că nu e secetă, la propriu şi la figurat? Cu toate acestea, bani s-au găsit şi
se vor mai găsi... Se vor găsi atâţia bani câţi ne sunt necesari pentru realizarea proiectelor
noastre. Cât despre proiectele internaţionale, Guvernul se va implica, nu ne îndoim. Aşteptăm
şi societatea civilă, băncile, societăţile comerciale, marii sponsorii. Se pare că, în momentele
de criză, şi factorii politici îşi amintesc de faptul că cel mai important ambasador al unui
popor este propria sa cultură şi se decid să se implice financiar!

4 iul 2003

107
Dr. Corneliu Bucur şi ofensiva sa pentru o strategie culturală naţională

Cu energia şi consecvenţa care îl caracterizează, dr. Corneliu Bucur, directorul general al


Complexului Muzeal Naţional ASTRA, a prezentat, ieri dimineaţa, într-o conferinţă de presă,
proiectele pe care le-a înaintat Guvernului României, Ministerului Culturii, Cultelor şi
Patrimoniului Cultural Naţional în vederea elaborării unei strategii naţionale privind menirea,
soarta şi destinul culturii populare concretizată, în patrimoniul material şi imaterial.
Din păcate, pasiunea pe care domnia-sa o pune în argumentarea proiectelor nu are rezonanţa
pe care o aşteaptă, nu în nume personal, ci în numele şanselor de afirmare şi de integrare a
ţării, prin Cultură, în Comunitatea Europeană. E uimitoare tenacitatea cu care urmăreşte
destinul proiectelor lansate chiar dacă acestea sunt adesea înecate în promisiuni politicoase,
uitate în angajamente electorale, negate sau anulate de orgolii, invidii şi complexe, ori
pierdute în amânări sine die.
Tenacitatea sa deranjează, incomodează comodităţi, devine stresantă pentru cei care văd în
funcţiile cu care au fost investiţi doar surse de alimentare a propriilor ambiţii, orgolii şi
interese, Ţara fiindu-le o noţiune străină. În clipa în care dr. Corneliu Bucur va obosi sau va
renunţa la acest război perpetuu cu propriile lui himere, ceasul sărăcirii noastre iremediabile
va fi sosit. Pentru că, fără Cultură, un popor nu este decât o sumă matematică de indivizi.
În reluarea ofensivei sale a înaintat Guvernului României şi instituţiilor de profil subordonate
acestuia, următoarele proiecte: Crearea Centrului Internaţional Universitar pentru cunoaşterea
patrimoniului cultural: Promovarea Festivalului Cultural al Tradiţiilor Populare Româneşti la
Paris; Validarea Programului de excelenţă culturală „Tezaure umane vii‖ cu valoare de model
la nivel mondial; Susţinerea Festivalului Naţional al Tradiţiilor Populare; Realizarea
expoziţiei fotografice „Tezaure umane vii‖ la Seul, Coreea de Sud, în faţa a peste 3000 de
muzeografi din toată lumea; Susţinerea Proiectului „Muzeologia de urgenţă‖ care vizează
soarta celor 18 muzee în aer liber din ţara noastră al căror patrimoniu se află într-o stare
alarmantă de degradare; Promovarea turismului cultural prin patrimoniul ţării; Proiectul
înaintat Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului pentru vizitarea obiectivelor
muzeistice de către elevi şi studenţi pe toată perioada anului, ca lecţie vie a culturii naţionale;
Crearea Centrului Cultural al Rromilor, inclusiv a unui muzeu dedicat acestei comunităţi,
pentru care a fost emisă Hotărârea de Guvern nr.430 din 2002 şi care, din interese oculte, nu a
fost dusă la îndeplinire.
Dr. Corneliu Bucur îşi argumentează logic proiectele, motivează importanţa şi iminenţa
realizării lor, le susţine pentru funcţiile majore ce le pot dobândi în definirea identităţii
noastre în faţa ameninţărilor pe care le aduce cu sine globalizarea.

12 iul 2003

108
Timp de o săptămână, Sibiul - Capitala culturii noastre tradiţionale

Ieri, ora 14, ora de maximă intensitate a temperaturii. Caniculă în Piaţa Mare a Sibiului şi o
idee măreaţă dublată de o neinspirată alegere a orei de deschidere a celei de a III-a ediţii a
Festivalului Naţional al Tradiţiilor Populare. Greu de suportat căldura chiar de Fanfara
militară care, folosind terenul, şi-a ales un loc umbros, în jurul căruia, pe trotuar, s-au
înghesuit cei aproape patru sute de artişti veniţi din patru judeţe: Botoşani, Bistriţa-Năsăud,
Buzău şi Bălţi din Republica Moldova. Tot din cauza căldurii a fost lume foarte puţină în
Piaţa Mare. Ora 18, credem, era ideală pentru deschidere, având în vedere temperatura
suportabilă şi programul de lucru al sibienilor.
O astfel de opţiune, cu un grad de audienţă maximă, ar fi fost de natură să stârnească interesul
publicului şi, în consecinţă, interesul pentru spectacolele care au loc în Muzeul din
Dumbrava.
În ciuda căldurii, deschiderea a avut loc, dr. Corneliu Bucur, directorul general al
Complexului Naţional Muzeal ASTRA, şi organizatorul Festivalului, definindu-i pe
exponenţii celor patru judeţe „trezorierii culturii tradiţionale‖, şi, printr-o metaforă mai
restrânsă, „cununa ţării‖.
Delegaţiile celor patru judeţe au fost însoţite fie de reprezentanţi ai prefecturilor, ai consiliilor
judeţene, fie de conducătorii unor instituţii de cultură.
Modelul pentru acest festival l-a constituit Smitshonian Folklife Festival din Washington DC
unde România a participat în urmă cu patru ani, modelul american având în vedere cultura de
tip tradiţional a tuturor popoarelor lumii. Dr. Corneliu Bucur şi prof. univ. dr. Ioan Opriş,
ministru secretar de Stat la Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Cultural Naţional, în
calitate de conducători ai delegaţiei României la Festivalul american, au preluat modelul şi l-
au aplicat la spaţiul românesc, fiecare ediţie reunind patru judeţe: trei din provinciile istorice
şi unul din Republica Moldova.
În cuvântul său, primarul municipiului Sibiu, prof. Klaus Johannis, a salutat ideea acestui
festival care, pornind de la realitatea americană, are drept spaţiu de desfăşurare mall-ul nostru
definit geografic de Centrul istoric al Cetăţii, Parcul Sub Arini, Pădurea Dumbrava şi Muzeul
din Dumbrava, acordând acestui spaţiu real un rol sacru în care valorile culturii de tip urban
se leagă organic de cele de tip tradiţional, amândouă fiind înveşmântate în respiraţia
sănătoasă a naturii.
Au adresat cuvinte de bun venit şi succes participanţilor la Festival ing. Mircea Silvestru Lup,
prefectul judeţului Sibiu, ec. Iosif Moldovan, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Ministrul
Apărării Naţionale, printr-un mesaj rostit de general Grigore Buciu, ambasadorul Republicii
Germania la Bucureşti, W. Gruber, prin persoana consulului Jörg Schulz, mesaj în care
preciza că „într-o Europă care tinde spre unificare e foarte importantă păstrarea şi
transmiterea tradiţiei populare din generaţie în generaţie‖, dr. Dorina Mihăescu, din partea
Centrului Naţional pentru Valorificarea Tradiţiei Populare . Emoţionant a fost cuvântul Eliei
Garbuz din Republica Moldova, care printr-un gest simbolic a oferit organizatorilor un colac
plămădit şi împletit, „în semn că sunteţi aşteptaţi să veniţi cu bine la noi întotdeauna‖, şi un
prosop brodat, care „simbolizează drumul lung de la Răşcani, Republica Moldova, la Sibiu‖.
„Veniţi la noi cu toţii, ca să umplem Ţara‖, s-a adresat celor prezenţi.
În numele Ministerului Culturii şi Cultelor, prof. univ. dr. Ioan Opriş, ministru secretar de
Stat, a felicitat pe organizatorii pentru această stăruinţă de a organiza un astfel de Festival şi
au iniţiat o mişcare de o asemenea anvergură ce face din România o voce puternică a lumii.
„Dacă ţara nu poate exporta produse ale tehnologiei, în schimb poate exporta cultură de cea
mai bună calitate. În acest sens, Festivalul este o sinteză a acestei culturi‖, a precizat domnia-
sa.

109
Ceremonia de deschidere a fost urmată de o paradă a portului popular pe strada Nicolae
Bălcescu. Ne-a întristat faptul că nimeni n-a aplaudat. Probabil că tot căldura a fost de vină?!
După-amiază, Festivalul a continuat în Muzeul din Dumbrava, pe scena de pe lac, unde se va
desfăşura până duminică. In fiecare zi pe scena de pe lac şi la gospodăriile din muzeu vor
avea loc spectacole şi demonstraţii ale meşterilor şi creatorilor populari în domeniile celor
şapte arte: arte religioase, literatură populară, arte muzicale, arte coregrafice, arte plastice
tradiţionale, arte mecanice, artă culinară.

23 iul 2003

110
Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare
El Dorado şi emblemă spirituală a României

Faţă de ediţiile precedente, marcate de uşoara timorare a începutului, ediţia din acest an, a III-
a, a Festivalului Naţional al Tradiţiilor Populare, a demonstrat nu numai oportunitatea ideii,
cât mai ales utilitatea ei în spaţiul afirmării culturii noastre de factură populară.
Inspirat după modelul american, promovat de celebra instituţie de antropologie culturală
Smithsonian Institute din Washington DC, Festivalul sibian vine să declanşeze în spaţiul
românesc o mişcare de redeşteptare a interesului pentru actul de cultură tradiţional, prin care
ţara îşi defineşte şi redefineşte identitatea culturală, tot mai mult ameninţată de procesul
nivelator al globalizării. În acest context general de ameninţare a identităţilor culturale,
salvarea poate veni doar din asumarea şi impunerea unei politici naţionale ferme care să
privească salvarea tradiţiei ca modalitate de exprimare a unui identităţi şi, în acelaşi timp, ca
zestre cu o capacitate infinită de a produce ea însăşi valori. Tradiţia este o uriaşă bancă de
aur, sigură şi mereu în progres.
Iniţierea festivalului american a avut drept scop regăsirea naţionalităţilor componente ale
Uniunii în spiritul culturii proprii, cultură înţeleasă ca liant şi factor coagulant al energiilor
naţionale într-un gând comun.
Replica românească - singura de acest fel din lume - are o puternică conotaţie patriotică:
redeşteaptă spiritul patriotic prin afirmarea valorilor autentice, spirit care, din nefericire, riscă
să se piardă prin diluare, nepăsare şi uitare. La această redeşteptare a spiritului patriotic
contribuie însăşi concepţia Festivalului, fiecare ediţie reunind câte un judeţ din cele trei
provincii istorice ale României, inclusiv un judeţ din Republica Moldova.
În cele 3 ediţii ale Festivalului, am avut prilejul să vedem zestrea artistică extraordinară pe
care au adus-o judeţele Sibiu, Gorj, Vrancea, Vâlcea, Maramureş, Suceava, Botoşani,
Bistriţa-Năsăud, Buzău şi judeţele Soroca şi Bălţi din Republica Moldova. O dimensiune
fabuloasă prin bogăţie, diversitate şi unitate stilistică pe care, în chip miraculos, ne-o dă
spaţiul spiritual românesc.
Suntem fericiţi şi norocoşi să avem această resursă încă vie. Încercaţi să vă imaginaţi, chiar
pentru o clipă, ce ar însemna poporul român fără tradiţie, şi veţi realiza golul imens prin care
un popor devine dintr-o entitate culturală şi spirituală, o simplă sumă matematică.
Festivalul de la Sibiu se face stindardul păstrării tradiţiei noastre, devine emblemă culturală în
numele interesului suveran şi suprem al poporului. De aici rezultă şi cea dintâi datorie la care
sunt chemate să răspundă Preşedinţia şi Guvernul României, datoria de a apăra şi susţine
cultura tradiţională.
Am cunoscut străini, personalităţi de rezonanţă mondială în domeniul culturii populare, care,
cu uimire, îmi vorbeau despre acest El Dorado românesc pe care îl reprezintă tradiţia. În
aceiaşi termeni apreciau Complexul Naţional Muzeal ASTRA care, prin instituţiile
componente , prin programe, prin proiecte, prin caracterul său dinamic logic şi capacitatea de
previziune, este o instituţie model de nivel mondial şi cu virtute de memorie vie a Europei.
Festivalul este şi o pledoarie pentru valorile autentice atât de ameninţate de ofensiva dură,
nemiloasă şi caricaturală a kitsch-ului, instaurat canceros în toate formele vieţii noastre. O
ilustră creatoare din Buzău. Adela Petre, în vârstă de 74 ani, sintetiza atât de plastic, printr-un
catren, esenţa valorii în raport cu opusul ei: „Albăstrele din câmpii / Poate vă vor aminti / C-
am trecut cândva pe-aici / Făcând artă şi nu kitsch‖.
De asemenea, Festivalul aduce cu sine o mare bucurie a exprimărilor artistice, prin cântec,
dans, port şi produsele mâinilor meşteşugarilor şi creatorilor populari. 0 bucurie curată care
transfigurează chipul, îl luminează din interior, sporindu-i frumuseţea şi înnobilându-l.
Festivalul mai aduce un lucru uimitor pe care lumea modernă e tentată să-l uite sau să-l nege:
transmiterea tradiţiei direct prin succesiunea generaţiilor. I-am văzut pe copii exprimându-se

111
artistic cu solemnitate şi gravitate, cu graţie şi cu eleganţă alături de părinţii sau bunicii lor.
Nu e vorba de o simplă prezenţă pe scenă. Ei deprind legile, secretele şi normele unor legi
care le dau jaloane de comportament de demnitate, de atitudine, de bun-gust, de rafinament,
pentru toată viaţa. Sunt deprinderi care mai apoi devin norme valorice. Cu astfel de copii
viitorul ţării nu poate să arate decât în lumină, iată cum Festivalul devine şi o şcoală de
educaţie. Şi mai aduce cu sine ceva care riscă să anunţe însăşi moartea ţării, prin distrugerea
satului - această matrice stilistică a culturii noastre. Festivalul este şi un SOS strigat în
numele destinului satului românesc, pledând pentru regenerarea lui şi, prin el, a ţării. Iată de
ce această manifestare de cultură tradiţională de la Sibiu devine o stare de spirit atât de
necesară ţării pentru regăsirea ei în legea mândriei şi demnităţii.

Ion Onuc NEMEŞ


29 iul 2003

112
Organizare excelentă şi invitaţi de prestigiu la
Conferinţa Comitetului Internaţional al Muzeelor de Etnografie

Ieri, s-au încheiat la Sibiu lucrările Conferinţei Comitetului Internaţional al Muzeelor de


Etnografie, manifestare de talie mondială onorată de prezenţa a numeroşi invitaţi din
Norvegia, Marea Britanie, Spania, Egipt, Australia, Olanda, Israel, Germania, Coreea de Sud,
Croaţia, Slovacia şi România. Per Bjorn Rekdal, preşedintele Comitetului Muzeelor de
Etnografie (ICME), prezent cu acest prilej la Sibiu, a remarcat ospitalitatea caracteristică
poporului român, organizarea excepţională a Conferinţei şi incintei Muzeului ASTRA.
Astfel, domnia-sa şi-a exprimat satisfacţia pentru alegerea burgului ca organizator şi a
subliniat importanţa acestui moment în pregătirea semnării Convenţiei Internaţionale de la
Paris privind conservarea patrimoniului cultural.
De asemenea, prof. Rekdal a lăudat iniţiativele Complexului Naţional Muzeal ASTRA de a
construi noi punţi de legătură între generaţia tânără şi cea vârstnică (mai bună cunoscătoare a
civilizaţiei rurale) prin promovarea tradiţiilor şi reînvierea meşteşugurilor, caracteristice lumii
satului, prin programul Tezaure Umane Vii. De fapt, invitaţii şi vizitatorii Muzeului ASTRA
au avut prilejul de a asista la demonstraţii „in vivo‖ ale măiestriei creatorilor populari
proveniţi din toate zonele etnografice şi acoperind toate domeniile artei populare: Silvia
Tecoanţă, Rodica Ispas (ţesut), Măria Ciuca, Ştefania Petracec, Lucia Tudoran (broderie),
Mircea Lac (incizie în lemn, os, corn, prelucrarea metalelor, pictură pe lemn şi sticlă),
Cristina Miron (măşti), Ana Negoiţă (icoane pe sticlă şi măşti), Traian Căldărar (prelucrarea
metalelor), Elena Băniceru (jucării, pictură icoane), Ileana Hotopila (încondeiat ouă), Vasile
Moldovan (sculptură în lemn), Margareta Szegedy (împletituri papură). Astfel, după
prezentări axate pe tema „Tradiţii culturale în pericol de dispariţie în societatea
contemporană‖ şi după dezbateri vizând găsirea de soluţii pentru prezervarea patrimoniului
cultural, atmosfera a fost înviorată de demonstraţiile meşterilor populari şi ale ucenicilor ce i-
au însoţit.
Despre importanţa organizării acestei reuniuni la Sibiu, ne-a vorbit dr. Corneliu Bucur,
directorul CNM ASTRA: „În plan strict profesional, Conferinţa a confirmat, prin impresiile
superlative ale invitaţilor, faptul că Muzeul ASTRA e printre muzeele cele mai apreciate azi
în lume din punct de vedere al patrimoniului pe care îl posedă, al conceptului de organizare şi
a frumuseţii Dumbrăvii Sibiului. În ceea ce priveşte tema Conferinţei, contribuţia
muzeografilor sibieni a fost hotărâtoare în sensul orientării predilecte a specialiştilor pe linia
promovată de ICME. S-a evidenţiat, în continuare, preocuparea muzeologilor din lume pentru
patrimoniul material şi imaterial, a cărui protejare rămâne o sarcină de viitor. În acest sens,
invitaţii au relevat impresia deosebită produsă de programul de manifestări iniţiat de CNM
ASTRA‖.
Reuniunea a contribuit la cunoaşterea pe patru continente a valorii etnomuzeologiei
româneşti din Sibiu, Braşov, Bran, Negreşti, Câmpulung Moldovenesc, Bucureşti, Sighetu
Marmaţiei, Cluj-Napoca, Baia Mare etc. şi la recunoaşterea Sibiului ca centru muzeistic de
referinţă.
Astăzi şi mâine, invitaţii beneficiază de o excursie de documentare pentru a constata
importanţa muzeelor săteşti în viaţa comunitară.

29 sep 2003

113
Complexul Naţional Muzeal ASTRA pregăteşte un cadou inedit copiilor de grădiniţă

Cu ocazia deschiderii noului an şcolar, CNM ASTRA va promova diverse programe care se
adresează copiilor de toate vârstele. Cei mai mici pot să recompună, prin puzzle-uri, imagini
din muzeu, dezvoltându-şi astfel atenţia şi creativitatea în mod educativ şi plăcut. Se ştie că
jocul captează interesul preşcolarilor, iar explicaţiile sunt reţinute mult mai uşor dacă se
utilizează diferite imagini pe post de material didactic. De aceea, vizitele în muzeu, care vor
echivala pentru cei mici cu adevărate excursii, evenimente memorabile şi uşor de memorat,
vor da prilej curiozităţii, dorinţelor vii pentru captarea de noi imagini, pentru fixarea de noi
cuvinte şi de noi cunoştinţe şi, în acelaşi timp, copiii vor primi răspunsuri în legătură cu
obiectele şi îndeletnicirile care nu pot fi întâlnite, în mod curent, în oraş. De asemenea, ei vor
putea să-şi fixeze pe retină peisaje deosebite, total diferite de cele pe care le pot vedea în
parcurile sau în pieţele Sibiului. Ineditul acestei adevărate incursiuni într-o lume veche, dar
complet nouă şi necunoscută pentru ei, îi va capta şi copiii vor putea fi stimulaţi în a duce la
bun sfârşit un puzzle, care să-i facă, la final, să ajungă la o imagine frumoasă, ce îi încântase
anterior, sau la un obiect despre care li s-au dat explicaţii.
Colorarea unei cărţi având tipărite imagini ale Muzeului constituie un bun prilej pentru a
recapitula informaţii şi pentru a reconstitui, din memorie, imagini ale obiectelor şi
monumentelor din mirificul peisaj al Dumbrăvii Sibiului. Aflaţi la vârsta la care culorile au o
importanţă covârşitoare în fixarea informaţiilor, dar şi în educaţia lor estetică (combinaţiile
cromatice folosite de către copii fiind adesea uluitoare prin originalitatea lor), o astfel de carte
de colorat poate fi o călătorie extrem de interesantă şi stimulatoare, creativă, sugestivă şi
atractivă în spaţiile de basm şi de adevăr istoric ale culturii şi civilizaţiei populare. Ea poate
„depăna‖ povestea fusului şi a drugăi, a ţolului şi a covorului, a sacilor şi a traistelor, ca şi pe
cea a morilor, a caselor şi a culelor, a stânelor şi a cramelor, a troiţelor şi a bisericilor, a
icoanelor pe sticlă şi pe lemn, a întregului nostru descălecat din satul ancestral al moşilor şi
străbunilor noştri.
Mai mult, încă de la această vârstă pot şi trebuie să fie aşezate primele cărămizi ale edificiului
personalităţii copiilor şi ale educaţiei în spiritul preţuirii lucrurilor frumoase din natură şi ale
valorilor adevărate din cultură. Astfel, Muzeul din Dumbrava Sibiului, declarat cel mai
frumos muzeu în aer liber din lume, poate deveni ţinta primei excursii educative, locul de
popas al primei lecţii de desen (configurare a realităţii) şi de pictură (colorare a universului)
pentru copiii Sibiului.
În această toamnă de aur şi aramă, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA îi
aşteaptă pe cei mici şi pe cei mari să-i treacă pragul pentru a pătrunde în lumea fermecată a
satului românesc.

2 oct 2003

114
Prinos de recunoştinţă în volumul
„Cornel Irimie: O viață închinată satului românesc şi civilizaţiei sale”

În curând, rafturile librăriilor vor găzdui o nouă apariţie editorială de mare interes pentru
iubitorii cărţii, ai civilizaţiei tradiţionale şi ai culturii sibiene. Volumul intitulat „Cornel
Irimie: O viaţă închinată satului românesc şi civilizaţiei sale‖ va cuprinde aproximativ 350 de
pagini şi va beneficia de 100 de ilustraţii alb/negru şi şase ilustraţii color. În prezent, este în
curs de tipărire la SC Tipotrib SRL, într-un tiraj de 500 exemplare. Volumul este coordonat
de prof. univ. dr. Corneliu Bucur, iar prefaţa este semnată de Paul Petrescu, membru de
onoare al Academiei Române.
La realizarea acestui volum au fost invitaţi să scrie, şi au răspuns invitaţiei, personalităţi de
seamă din domeniul etnografic, şi nu numai. Materialele semnate de Georgeta Stoica,
Gheorghe Pavelescu, Corneliu Bucur, Marcela Necula Tatu, Valer Deleanu, Constantin Popa,
Mirela Creţu şi Maria Bozan sunt grupate în capitolul intitulat Cercetătorul etnomuzeograf.
Ion Halmaghi, Paul Philippi, Gheorghe Telea, Tereza Mozeş, Mircea Tomuş, Maria Bocşe,
Ilie Moise, Horst Klusch, Olga Horşia, Măria Bâtcă, Ofelia Văduva, Aurelia Cozma, Maria
Olimpia Tudoran Ciungan şi Vasile Crişan sunt cei care „l-au cunoscut şi au colaborat cu
Cornel Irimie‖.
Volumul, pregătit de Editura „Astra Muzeum‖ şi tipărit cu ajutorul financiar al Ministerului
Culturii şi Cultelor, prin Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural
Naţional Sibiu, face parte din programul publicistic realizat în vederea aniversării
centenarului Complexului Naţional Muzeal ASTRA. Lansarea va avea loc cu ocazia
împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea Muzeului Tehnicii Populare.

Maria Spătariu
2 oct 2003

115
Aniversări - Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului
Contribuţia Sibiului şi a României la cultura muzeografică mondială
1963-2003 - Patru decenii de existenţă

Ctitorit în anul 1963 de o echipă talentată de muzeografi conduşi de Cornel Irimie, sub
numele de „Muzeul Tehnicii Populare‖, instituţia culturală sibiană a fost, în acelaşi timp, o
realizare a sibienilor, comanditari şi beneficiari deopotrivă, a acestei bijuterii muzeografice,
ei contribuind „manu propria‖ la lucrările din muzeu şi susţinând, în toate etapele şi prin toate
mijloacele, realizarea acestei impresionante opere muzeale.
Au trecut 40 de ani. De la primul monument transferat în 1963 - Moara hidraulică cu admisie
inferioară din Dăbâca (jud. Hunedoara), la ultimul monument vernisat în anul 2003 -
Complexul de industrii populare din Sârbi (jud. Maramureş), patrimoniul entomuzeal a
crescut la 145 monumente transferate până in prezent şi la peste 20.000 de obiecte de
inventar, o mare parte fiind componente ale interioarelor monumentelor.
Aşa s-a înfăptuit miracolul ca într-un orăşel cu 150.000 locuitori să apară cel de-al doilea
muzeu naţional, alături de Muzeul Brukenthal ambele polarizând atât civilizaţia aulică,
urbană, aristocratică, precum şi civilizaţia populară, rurală, tradiţională, într-o sinteză
armonioasă, complementară, integrată.
De la un muzeu al salvării instalaţiilor de industrie populară şi meşteşugurilor tradiţionale.
Muzeul Tehnicii Populare a devenit, în prezent, un muzeu de reprezentare a întregii civilizaţii
populare tradiţionale româneşti, civilizaţiei tehnice adăugându-i-se civilizaţia habitatului, a
locuirii, transporturilor populare, valorile de artă populară şi instituţiile publice ale satului
tradiţional.
Sub patronajul Asociaţiei ASTRA s-a obţinut cu acordul conducerii Asociaţiunii (preşedinte
prof. dr. Dumitru Abrudan) şi al Ministerului Culturii (ministru Andrei Pleşu) patronimicul şi
sigla ASTRA. S-a recuperat, astfel, blazonul de onoare al Muzeului ASTRA nu numai pentru
legitimarea continuităţii primului muzeu etnografico-istoric (numit şi „naţional‖) al românilor
din Transilvania (fondat la 1905 şi lichidat la 1950 din considerente opresiv-ideologice), ci şi
în restituirea către aceeaşi prodigioasă instituţie (devenită înaintea închiderii sale, al doilea
muzeu din Transilvania, după Muzeul Brukenthal, un patrimoniu de 50.000 de obiecte) a
iniţiativei (şi meritului istoric) de a fi lansat (prin profesorul Romulus Vuia - fondatorul
primului Muzeu în aer liber din România, la Cluj, în anul 1929) proiectul unui muzeu în aer
liber, în Dumbrava Sibiului, în anul 1940.
Manifestarea din această toamnă premerge, astfel, în mod legitim, printr-un act de recuperare
a duratei seculare a celei mai importante şi preţuite instituţii de patrimoniu şi de conştiinţă
naţională, fondate de corifeii ASTREI, la Sibiu, Muzeul Asociaţiunii, pregătind aniversarea
centenară, în anul 2005.
Renumele său, pornit de la dimensiunea şi valoarea programelor naţionale de cercetare şi
valorificare a patrimoniului civilizaţiei populare tradiţionale, a ajuns, în prezent, la o
binemeritată recunoaştere pe plan internaţional, recent Muzeul găzduind Conferinţa
Internaţionala ICME (Comisia Internaţională a Muzeelor Etnografice), la care personalităţi de
talie mondială, de pe patru continente, au apreciat valoarea excepţională a patrimoniului,
amploarea unică a expoziţiei, originalitatea conceptului tematic, funcţiile sale moderne,
frumuseţea peisagistică, calitatea de avangardă mondială a proiectelor culturale şi excelenta
conservare a patrimoniului.
Pentru vizitatorii săi, de la preocupările de instruire şi educare, ştiinţifică şi patriotică, până la
serviciile culturale şi de agrement, de la spectacolele folclorice şi târgurile meşteşugarilor,
expoziţiile tematice pavilionare şi proiecţiile de filme, integrând funcţionalizarea originară a
unor monumente (biserică, cârciumă, han, popicărie), Muzeul din Dumbrava a devenit un
adevărat „Museum Vivum‖.În acelaşi timp, muzeul constituie, prin promovarea şi susţinerea

116
creaţiei tradiţionale, un adevărat laborator de conservare şi transferare între generaţii a
valorilor tradiţionale autentice de civilizaţiei, cultură şi artă populară (meşteşuguri artistice,
obiceiuri populare, folclor muzical şi coregrafic, artă culinară).
Festivităţile de omagiere vor avea loc în zilele de 17-19 octombrie, iar şedinţa festivă se va
ţine în Palatul Astrei (actualmente Biblioteca ASTRA), care a găzduit „Muzeul Asociaţiunii‖
între anii 1905-1950.

Patrimoniu restituit - Iconostasul Bisericii din Tiur, judeţul Alba


În cadrul manifestărilor aniversare dedicate „Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale
ASTRA 1963-2003 - 40 de ani‖, mâine, va avea loc vernisarea expoziţiei de restaurare
„Patrimoniu restituit - Iconostasul Bisericii din Tiur, judeţul Alba‖, care îşi propune sa
prezinte publicului sibian una dintre cele mai importante lucrări de restaurare realizate în
ultimii trei ani în cadrul Departamentului de Conservare-Restaurare al Complexului Naţional
Muzeal ASTRA Sibiu.
Evenimentul continuă seria expoziţiilor cu care specialiştii de la Muzeul ASTRA ne-au
obişnuit şi care au culminat în anul 2000 cu expunerea în Muzeul Mănăstirii Curtea de Argeş
a Iconostasului Bisericii episcopale Curtea de Argeş, monument unic al artei medievale
româneşti, restaurat la Sibiu.
Iconostasul Bisericii din Tiur este, de asemenea, un ansamblu valoros, reprezentativ pentru
arta transilvăneană a secolului al XVIII-lea şi a fost restaurat la solicitarea Muzeului Unirii
din Alba Iulia, căruia îi va fi restituit în curând.
Adresându-se atât specialiştilor, cât şi publicului doritor de informaţii despre restaurarea
obiectelor de artă, expoziţia încearcă sa realizeze o incursiune în „culisele‖ restaurării, în
laboratoarele unde opera de artă degradată este cercetată, examinată, diagnosticată şi tratată
adecvat, acolo unde prin munca plină de pasiune a restauratorilor, obiectele îşi recapătă
sănătatea şi frumuseţea. Expoziţia va fi găzduită în Sala Ordinului Arhitecţilor, Direcţia
Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, str. Tribunei nr,6.
Olimpia Coman-Sipeanu
Restaurator

Originalitatea instituţiei - Un Muzeu pe deplin integrat secolului XXI


Până în anul 1963, când printre muzeele în aer liber ale lumii apărea noul muzeu sibian,
experienţa acestor instituţii specifice de salvare, conservare şi expunere a patrimoniului
monumental al civilizaţiei tradiţionale a ţărilor europene consta în modelul iniţiat de Muzeul
Skansen, în Suedia (apărut pentru prima dată în 1891), în România modelele muzeului în aer
liber fiind ilustrate în premieră prin realizările din parcul Hoia-Cluj (1929) şi Muzeul Satului
din Bucureşti (1937).
Modelul corespundea, prin program şi organizare, sfârşitului sec. XIX şi primei jumătăţi a
secolului XX.
Ctitorit de Cornel Irimie cu echipa sa de specialişti, cei care au avut cea mai mare contribuţie
fiind dl. H. Hoffman şi dl. P. Niedermeier, muzeul din Sibiu a reprezentat în primul rând, prin
programul său etnomuzeal, un pas nou în realizarea unor asemenea instituţii, constând din
specializarea tematică prin axarea pe civilizaţia tehnică tradiţională, iniţial prezentată
restrâns, din motive conjuncturale, la salvarea, conservarea şi doar reprezentarea tehnicii
populare (îndeosebi instalaţii utilizând resurse energetice tradiţionale).
Formaţia sa de om de ştiinţă (sociolog) şi cea de muzeograf şi calitatea de om de cultură au
permis lui Cornel Irimie să vadă în programul tematic al unui asemenea muzeu o dimensiune
modernă şi în acelaşi timp legată de tradiţia românească a cercetării etnologice şi sociologice,
o deschidere spre amploarea valorilor civilizaţiei populare româneşti de pe întreg cuprinsul
ţării, meritând alăturarea lor Ia valorile civilizaţiei populare româneşti generale, prin

117
intermediul unei abordări ştiinţifice a reprezentării muzeale, în primul rând a monumentelor
de tehnică şi de civilizaţie populară.
Originalitatea concepţiei lui Cornel Irimie constă în imaginarea unui muzeu al ocupaţiilor şi
meşteşugurilor populare. Dincolo de titulatură, ideea tematică se regăsea în structura unor
sectoare şi grupe tematice, care prin caracteristicile lor tipologice cuprindeau tot ceea ce
civilizaţia populară românească a creat în spaţiul carpatic-dunărean.
Cele 4 sectoare iniţiale porneau de la metodele şi procedeele de prelucrare a materiei prime în
vederea realizării prin ocupaţiile tradiţionale a produselor alimentare, iar prin meşteşuguri,
casele şi obiectele casnice, îmbrăcămintea şi nu în ultimă instanţă mijloacele de transport a
resurselor şi produselor.
În felul acesta, sectoarele şi grupele tematice cuprindeau, integral, valori de civilizaţie, toate
manifestările economice tradiţionale, de la vânătoare şi pescuit ocupaţii arhaice, la ocupaţiile
principale (agricultura şi creşterea animalelor), de la meşteşugurile ce valorifică lemnul,
metalul, piatra şi fibrele animale şi vegetale, în cadrul gospodăriei şi în ateliere specializate
cu instalaţii industriale, la adevărate complexe preindustriale ţărăneşti.
Încă de la început, un asemenea model muzeal a provocat dezbateri fireşti datorită aspectului
său inedit. Treptat, de-a lungul celor 40 de ani de existenţă a Muzeului sibian, moştenirea lui
Cornel Irimie a evoluat spre necesitatea regândirii sale ca un Muzeu al Civilizaţiei Populare
Tradiţionale, sarcină asumată teoretic şi practic de succesorul său, actualul director, Corneliu
Bucur.
Cel mai important aspect al acestei moşteniri este acceptarea modelului sibian şi a
importanţei rolului jucat de Cornel Irimie, de către comunitatea ştiinţifică etno-muzeală
mondială, un fapt de care sibienii ar trebui să se mândrească. Este contribuţia Sibiului şi a
României la cultura muzeografică mondială, un reper ce nu va rămâne doar istorie, Muzeul în
Aer Liber din Dumbrava Sibiului orientându-şi activitatea spre imaginea unui muzeu pe
deplin integrat secolului XXI.
Valer DELEANU

Impresii - Cartea de aur


Ce loc minunat aţi reuşit să construiţi aici! Nu am avut idee ce plin de bogăţii, ce frumos este
muzeul dumneavoastră până ziua în care am sosit şi am văzut, cu propriii mei ochi
dimensiunea şi splendoarea acestui loc special
În ceea ce priveşte activităţile culturale tradiţionale ca spaţiu de creaţie a unei naţiuni, ca bază
a turismului naţional şi regional, muzeul este de prima clasă. Potenţialul este foarte mare şi
sper ca eu să pot juca un mic rol pentru a încununa acest potenţial.
Prof.dr. Ralph Pettman
Victoria University, Wellington Noua Zeelandă

Un muzeu care trăieşte! Cele câteva ore pe care am avut plăcerea de a le petrece în acest loc
magic mi-au încălzit inima... Dar cum să rezişti explicaţiilor pline de competenţă iluminate de
un zâmbet cuceritor de care am avut parte în timpul plimbării cu caleaşca! Cum să nu fi
entuziasmat când ai plăcerea de a vorbi, dar mai ales de a asculta poveşti şi legende pline de
înţelepciune, de urbanism şi de amabilitate ale directorului muzeului, dl. C. Bucur. Vă
mulţumesc de mii de ori! Dacă proiectul Pegase „Şcoli şi muzee pentru Europa‖ va demara,
drumul nostru se va intersecta inevitabil cu cel al „Astrei‖.
Prof. Hubert Bauter, Fundaţia Pegase Luxemburg

Pagină realizată de Ion Onuc NEMEŞ


16 oct 2003

118
Aniversări
1963 Muzeul Tehnicii Populare -
2003 Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA”

1963 - Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă Bucureşti aprobă organizarea Muzeului
Tehnicii Populare din Dumbrava Sibiului (în conformitate cu avizul „Proiectului tematic de
organizare a Muzeului Tehnicii Populare - Dumbrava Sibiului‖ acordat de către Academia
Română), în premieră naţională, sub autoritatea ştiinţifică a lui Cornel Irimie, de echipa de
muzeografi condusă de Herbert Hoffmann şi arhitectul Paul Niedermaier: Se transferă primul
monument - moara hidraulica cu roată verticală şi aducţiune inferioară, lin satul Dăbâca,
judeţul Hunedoara.
1966 - (7-15 septembrie) Are loc Simpozionul Internaţional „Organizarea Muzeului
Etnografic în Aer Liber - principii şi metode‖. În urma succesului deosebit al simpozionului
organizat în România (cu vizitarea internaţională, în premieră absoluta, a Muzeului din
Dumbrava Sibiului), se fondează la Bocryk (Belgia) Asociaţia Europeană a Muzeelor în Aer
Liber. Apare periodicul Muzeului Tehnicii Populare („Cibinium‖), în ediţie bilingvă.
1967 - (17 octombrie) Inaugurarea oficială a Muzeului Tehnicii Populare, cu ocazia
aniversării a 150 de ani de existenţă a Muzeului Brukenthal.
1971 - (11-13 martie) în cadrul sesiunii Consiliului ştiinţific al Muzeului Tehnicii Populare,
este amendat Proiectul tematic iniţial (la propunerea lui Corneliu Bucur, numit şeful Secţiei
în aer liber a Muzeului Brukenthal, la 1 august 1970), prin orientarea Muzeului spre o mai
amplă reprezentare a conceptului tehnicii populare şi deschiderea spre civilizaţia habitatului,
prin transferul gospodăriilor complexe, în locul unor ateliere izolate.
1974 - Se inaugurează Laboratorul Zonal de Conservare şi Restaurare al Muzeului Tehnicii
Populare (prin ample lucrări de investiţii) şi se unifică Muzeul în Aer Liber cu Secţia de artă
populară a Muzeului Brukenthal.
1979 - (29-30 martie) în cadrul „Colocviului National de Istorie a Civilizaţiei Populare din
România‖ (realizat în premieră naţională, într-o concepţie modernă, interdisciplinară) sunt
supuse dezbaterii perspectiva interdisciplinară a cercetării fenomenelor civilizaţiei populare
tradiţionale şi orientarea profilului Muzeului în Aer Liber spre cuprinderea şi reprezentarea
întregii arii a fenomenelor civilizaţiei populare.
1980 - Ca efect al Colocviului Naţional, este transferată Biserica din Bezded, judeţul Sălaj
(obţinută ca donaţie din partea comunităţii rurale) reconstrucţia sa fiind amânată, în urma
interdicţiilor politice ale momentului, după 1990.
1984 - Se inaugurează Târgul Meşteşugarilor Populari (la 15 august de Sf. Maria Mare), prin
participarea a 36 meşteri populari. Acesta este momentul inaugurării programului valorificării
„in actu‖ a patrimoniului cultural imaterial, în Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului. -
Ajuns la a 20-a ediţie, cu o participare de peste 250 de meşteşugari, manifestarea s-a impus,
de-a lungul anilor, prin amploarea, consistenţa participării şi nivelul calitativ al meşterilor şi
produselor, ca un model şi reper absolut pe plan naţional.
1985 - Prin reconstrucţia şi funcţionalizarea originară a monumentelor de utilitate publică
(Biserica din Bezded, Cârciuma din Bătrâni, judeţul Prahova, Pavilionul de joc din Botiza,
judeţul Maramureş) a fost iniţiat programul orientării Muzeului spre o funcţionalitate
modernă, conceptualizată, pe plan european, prin expresia „museum vivum‖.
1990 - (17 februarie) Primăria Municipiului Sibiu adoptă decizia (aprobată şi de Ministerul
Culturii, ministru Andrei Pleşu) înfiinţării Muzeului Civilizatei Populare Tradiţionale din
România, ca instituţie de sine stătătoare, cu personalitate juridică proprie, prin desprinderea
din cadrul Complexului Muzeal Judeţean Brukenthal.
1991 - (2 septembrie) Se primeşte acordul Ministerului Culturii şi al Asociaţiunii „ASTRA‖
(preşedinte prof. dr. Dumitru Abrudan), pentru atribuirea Muzeului etnografic sibian, a

119
cognomenului „ASTRA‖, noua denumire fiind Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale
„ASTRA‖. În felul acesta s-a recunoscut filiaţia directă şi continuitatea patrimonială şi
programatică dintre Muzeul asociaţiunii şi Muzeul ASTRA (redivivus), reconstituindu-se
astfel continuitatea celei mai vechi instituţii muzeale a românilor din Transilvania.
- Muzeul trece din subordinea Consiliului Judeţean Sibiu, în cea a Ministerului Culturii.
1993 - Se înfiinţează Asociaţia Creatorilor Populari din România şi Academia Artelor
Tradiţionale din România, ultimul, ca for al recunoaşterii supreme, în plan naţional, a
valorilor individuale superlative ale culturii şi artei populare tradiţionale. Lor avea să le
urmeze „Olimpiada Naţională a Copiilor Meşteşugari‖, transformată, în 1996, în Olimpiada
Naţională „Meşteşuguri Artistice Tradiţionale‖, sub egida Ministerului Educaţiei.
- Consiliul Europei, prin Comisia EMYA, decernează directorului Muzeului sibian distincţia
personală EMYA „ca recunoaştere pentru menţinerea şi dezvoltarea Muzeului, în pofida
tuturor condiţiilor descurajante posibile‖. Festivitatea are loc la Guimarae, în Portugalia, cu
ocazia decernării premiilor anuale instituţionale EMYA.
2001 - (11 februarie) Guvernul României aprobă, prin Hotărâre de Guvern, constituirea
Complexului Naţional Muzeal ASTRA‖, cea mai vastă structură etnomuzeală din România,
având în componenţa sa: Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA‖, Muzeul de
Etnografie Universală „Franz Binder (1993), Muzeul Civilizaţiei Transilvane „ASTRA‖
(1993), Muzeul Civilizatei Săseşti „Emil Sigerus‖ (1998), Laboratorul Zonal de Conservare
şi Restaurare (1991), Studioul „ASTRA Film‖ (1991), Centrul de Informare şi Documentare
în Etnologie „Comei Irimie‖ (1992), Galeriile de Artă Populară (1991), Cabinetul de
Pedagogie Muzeală (2001).
- Muzeul în Aer Liber organizează prima ediţie a Festivalului Naţional ai Tradiţiilor
Populare, având ca model „Smithsonian Folk Life Festival‖, Washington DC şi o participare
de 350 ţărani actanţi, invitaţi alternativ, din toate judeţele ţării, inclusiv din Republica
Moldova; aceştia evoluează în Muzeu, timp de o săptămână, pe cele „şapte arte‖ ale
Academiei Artelor Tradiţionale (Arte religioase, Arte literare, Arte muzicale, Arte ludice,
Arte plastice, Arte mecanice şi Arte culinare).
2002 - Muzeul organizează, sub auspiciile UNESCO, prima ediţie a Târgului Internaţional al
Meşteşugarilor Europeni, precum şi Simpozionul, cu participare internaţională, „Cultură,
Tradiţie, Toleranţă‖.
- Pentru activitatea, cu totul deosebită, din anul 2001, Ministerul Culturii şi Cultelor
decernează Muzeului sibian trei premii de excelenţă culturală: Premiul „Alexandru Tzigara
Samurcaş‖, pentru programul „Tezaure umane vii‖, Premiul „Romulus Vuia‖, pentru
realizările expoziţionale ale Muzeului Civilizatei Populare „ASTRA‖ (muzeul în aer liber):
noua grupă tematică „Sisteme arhitectonice cu funcţii de depozitare şi conservare a
produselor agro-alimentare şi furajere‖; „Restaurarea completă a picturii murale interioare a
Bisericii din Bezded‖ şi „Cabinetul de Pedagogie muzeală‖, precum şi Premiul „Virgil
Vătăşianu , pentru „Restaurarea in situ a Complexului mulinologic din Rudăria‖ (judeţul
Caraş Severin).
2003 - Consensual recomandărilor UNESCO din anii 1989 (Paris) şi 1999 (Veneţia) şi
anticipând momentul semnării, la Paris, de către toate guvernele statelor lumii, a „Convenţiei
Internaţionale privind protecţia patrimoniului cultural imaterial‖, Muzeul ASTRA
organizează, la Palatul Parlamentului, în Bucureşti, Expoziţia „Tezaure umane vii‖, de mare
succes în plan naţional, configurând întregul program iniţiat de Muzeul sibian, încă din 1984
şi amplificat cu deosebire după 1990, prin care acesta se detaşează ca unul dintre cele mai
dinamice şi moderne muzee de profil din Europa.
- La ceas aniversar (17-19 octombrie), Muzeul în Aer Liber constituie, prin întregul său
patrimoniu monumental (143 monumente cu 370 construcţii şi obiectual (peste 21.000 de
obiecte de inventar), prin amplele programe ştiinţifice, şi educaţionale, prin digitalizarea

120
sistemelor de evidenţă a patrimoniului şi a informaţiilor din arhivele documentare, prin
generalizarea sistemului informatizat la nivelul tuturor structurilor muzeale şi
departamentelor funcţionale, prin publicaţiile realizate de-a lungul timpului (cele mai recente
fiind „Cibinium 1990-2000‖ „Muzeul ASTRA Istorie şi destin 1905-2000‖ şi „Cornel Irimie,
o viaţă închinată satului românesc şi civilizaţiei sale‖, realizate prin eforturile Editurii
„ASTRA MUSEUM‖), prin programele de mediatizare moderne (site de prezentare pe
internet cuprinzând peste 300 panorame exterioare şi în interiorul monumentelor, 2 hărţi
senzitive, peste 3000 imagini color şi hipertext), prin programele de conservare şi restaurare
de interes naţional „Muzeologia de urgenţă‖) şi prin proiectele de viitor („Repertoriul
monumentelor de arhitectură şi tehnică populară din toate muzeele în aer liber din România‖
- realizat în colaborare cu toate muzeele de gen din ţară şi sub îngrijirea Institutului de
Memorie Culturală Bucureşti - „Repertoriul monumentelor din muzeele europene‖,
„Repertorierea valorilor de patrimoniu cultural din judeţele Sibiu, Alba şi Hunedoara, în
perspectiva valorificării turistice‖, precum şi constituirea „Centrului universitar International
pentru dialogul pe problemele identitare şi cultivarea patrimoniului cultural imaterial‖), se
afirmă ca cea mai amplă, complexă şi valoroasă instituţie muzeală cu profil etnologic din
România. Angajat într-un amplu dialog internaţional, semnatar al mai multor convenţii de
parteneriat cu muzee din Europa occidentală, Statele Unite ale Americii şi Europa răsăriteană.
Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA confirmă valoarea sa naţională şi
prestigiul său internaţional care încununează eforturile de-a lungul celor patru decenii, ale
generaţiilor de muzeologi şi specialişti din echipa multidisciplinară, situând instituţia pe
frontispiciul culturii naţionale şi conferindu-i un binemeritat loc de avangardă în peisajul
muzeologie internaţional.

Muzeul ASTRA - spiritualitate şi tradiţie în viaţa Universităţii


În momentul în care am primit plăcuta invitaţie de a mă alătura în aceste clipe celor care
sărbătoresc cei 40 de ani de existenţă ai Muzeului, mi-a trecut prin minte gândul că noi,
oamenii, folosim aceeaşi unitate de măsură pentru toate lucrurile, deşi ele nu sunt toate egale
şi nu au aceeaşi valoare. Cum putem vorbi de vârsta Muzeului măsurată în ani, când, practic
viaţa lui nu are vârstă? M-am gândit apoi la ceea ce a însemnat pentru noi, sibienii, existenţa
unui astfel de Muzeu. Şi mi-am adus aminte de copilăria mea, de tinereţea mea împletită
adânc şi definitiv cu viaţa Muzeului. Pentru că aici am învăţat ce înseamnă responsabilitatea
unei slujbe. Aici, în anii de liceu şi mai târziu în cei de facultate, am înţeles ce poţi să le oferi
oamenilor printr-o ghidare competentă prin Muzeu. Aici am înţeles mai bine ce înseamnă
anotimpurile, când şi cum se schimbă ele, nu prin succesiunea solstiţiu-echinocţiu, ci prin
picătura frunzei şi culoarea ierbii. Mirosul de casă părintească, de grâu, de sare şi de strugure
tot aici l-am simţit. În prispa casei ţărăneşti, natura are altă culoare iar muzica are alt sunet.
Ţăranul român s-a născut din natură. Căci natură este tot ceea ce a creat el. Nicăieri unde te
uiţi nu vezi un lucru anapoda, sau care să nu se potrivească cu frunza, cu iarba, cu cerul şi
pământul.
Nu a fost şi nu va fi arhitect mai mare decât ţăranul român. Plimbaţi-vă în Muzeu şi priviţi
armonia de culori şi forme, gustul şi desăvârşirea caselor ce îşi aşteaptă primitoare oaspeţii.
Priviţi apoi masa şi patul, cerga şi perina, lingura şi furca şi spuneţi unde aţi mai văzut atâta
dibăcie şi artă, adunate la un loc. Uitaţi-vă la icoanele care poartă cu ele toată adoraţia şi
iubirea către Dumnezeu, toată speranţa şi toată puterea unui neam creştin. Beţi apă din
ulcioarele cu graţia unor zboruri de păsări şi mâncaţi din farfuriile migălos pictate şi
încrustate ca să aflaţi savoarea mâncării curate şi adevărate. Şi după ce vă veţi fi plimbat prin
liniştea de aur a acestui imens spaţiu al trecutului şi prezentului românesc, mergeţi la Biserică
şi vă rugaţi pentru toţi moşii noştri şi pentru toţi nepoţii care vor veni. Pentru că de aici, din
Muzeu, rugăciunea se aude mai bine şi se urcă mai repede la cer.

121
Şi când obosiţi şi bolnavi fiind, veţi pierde speranţa unui leac şi a unei rezolvări fericite, nu
uitaţi că există un loc care vă aşteaptă. Un loc în care veţi găsi sănătatea şi speranţa mult
dorite. Intraţi într-o casă şi trageţi pe nas mirosul de pământ şi de lână şi apoi cu ele în
plămâni lipiţi-vă cu braţele de un copac spunându-i ce şi cum vă doare. Spuneţi-le lor, caselor
şi copacilor, toate dorurile care vă calcă şi nu vă dau pace. Priviţi cerul şi lumina, ascultaţi
iarba şi vântul, şi veţi simţi cum vă mai naşteţi încă o dată şi încă o dată. Pentru că acest
Muzeu poartă în el şi cu el viaţa şi speranţa.
Ce înseamnă Muzeul pentru viaţa unei Universităţi, a unei şcoli ? Înseamnă darul cel mai de
preţ pe care putem să-l dăm celor tineri. Pentru că le punem în braţe tot ceea ce s-a zămislit,
cu atâta ardoare şi trudă încă de la începuturi.
Pentru că el, Muzeul, este dovada că lumea n-a început cu noi şi că strămoşii noştri au avut
grijă să ne lase o zestre bogată. Stă în puterea mâinilor noastre s-o îmbogăţim şi să o
continuăm
Daţi-mi voie să închin un gând pios şi să vărs o lacrimă pentru cei care au dat viaţă acestui
Muzeu, uniţi prin moarte şi adoraţi prin neuitare, - Cornel Irimie şi Herbert Hoffmann - şi
permiteţi-mi să-i strâng mâna arhitectului acestui Muzeu, academicianului Paul Niedermaier,
ilustru dascăl şi eminent educator al şcolii sibiene. Cum ar trebui să răsune mulţumirile
noastre pentru a da greutatea valorii moştenirii lăsate ?!
Şi cum am putea să nu-l elogiem pe veşnic tânărul, neobositul aprigul şi îndrăgostitul de tot
ceea ce înseamnă artă şi cultură, spiritualitate şi tradiţie, de tot ceea ce înseamnă poporul
român, cum am putea să nu-l elogiem pe actualul director, prof. dr. Cornel Bucur ?! Mai rar
mi-a fost dat să văd atâta dăruire şi dragoste, atâta pricepere de a cârmui şi atâta chemare ca
în profesorul Bucur. Harnic şi veşnic surâzător, închide o uşă doar pentru a o deschide pe
cealaltă, ne face să nu uităm niciodată ce datorăm înaintaşilor. Şi oare cum am putea uita
când cântecele noastre se aud adesea pe străzile vechiului burg aducând căldura şi distincţia
costumelor populare, când oalele noastre adunate fie la Târgul creatorilor, fie la Olimpiada
meşteşugarilor, fie la cea a copiilor, ne umplu casa şi bătătura, când Sfintele Sărbători sunt
doar prilejuri de întâlnire şi petrecere cu viaţa Muzeului.
Aici în Muzeu ne dăm întâlnire cu toţii, ne bucurăm de ceea ce primim şi ceea ce dăm,
aşternem şi dăruim pentru ziua de mâine.
Acum, aici reprezint o şcoală care îşi are rădăcinile în acest loc Sunt inginer şi ca toţi
inginerii din ţara asta mă închin geniului tehnic al ţăranului român. Dacă acum mulţi ingineri
români îşi găsesc pâinea pe alte meleaguri, este pentru că înaintaşii ne-au lăsat această
bogăţie materială şi ne-au luminat cu această inteligenţă naturală. De aceea, probabil că acest
Muzeu ar trebui să se numească şi Muzeul inginerului-ţăran român. Rămâi uimit de
simplitatea soluţiilor şi de iscusinţa realizării atâtor invenţii pe care astăzi le luăm ca şi pe un
dat natural uitând de fapt că ele au fost odată o piatră de încercare. Este o permanentă
descoperire şi încântare să observi cum au fost în stare să-şi uşureze munca şi existenţa
înaintaşilor noştri. Şi chiar cu atâta spirit tehnic fiind, ce forme elegante au ştiut să dea tuturor
uneltelor, de parcă ei ar fi fost primii designeri ai tehnicii. Şi apoi ce bun sens au reuşit ei să
dea existenţei lor. Şi sigur, studenţii Universităţii noastre, cei de la profilurile de istorie,
conservare şi restaurare patrimoniu, de la litere, sociologie şi etnologie au ce studia şi au ce
învăţa aici. Laborator şi amfiteatru, aici se realizează într-un chip admirabil triada
tezaurizare-educaţie-cercetare, esenţă a oricărei instituţii muzeale moderne
Parcă ar fi două lumi paralele: lumea de zi cu zi, în care praful existenţei cotidiene înăbuşă
floarea curăţeniei şi această oază de lumină şi spiritualitate, care vine să ne dea putere, curai
şi tărie pentru a merge mai departe. Tot în cadrul acestui Muzeu se vorbeşte despre „Studioul
de film ASTRA‖, înfiinţat cu mai bine de 10 ani în urmă, şi care astăzi este renumit în lumea
întreagă pentru felul în care filmul documentar păstrează tradiţiile şi obiceiurile.

122
Oamenii sunt cei care dau valoare şi putere locurilor în care trăiesc. Dar mai apoi locurile dau
putere oamenilor. Este ceea ce s-a întâmplat şi în Universitatea noastră, unde, ca urmare a
existenţei acestui colţ de Rai, a acestui mare Muzeu, s-a înfiinţat secţia de Sociologie şi
etnologie, unică în peisajul academic românesc în acest sens. Muzeul Astra rămâne pepiniera
de resurse umane de cadre didactice pentru secţiile facultăţilor din Universitatea „Lucian
Blaga‖. Şi din nou trebuie să vorbesc despre directorul acestei instituţii, admirabil manager
dar şi devotat dascăl, profesorul dr. Corneliu Bucur, a cărui faimă a depăşit de multe ori
graniţele ţării, ducând astfel şi renumele poporului român şi al moştenirii sale milenare.
Meritul dascălilor şcolii sibiene este acela de a reuşi să întreţină flacăra culturii adevărate şi
nealterate în sufletul tinerilor, făcându-i să iubească şi să preţuiască aceste locuri, flori rare şi
gingaşe ale spiritualităţii româneşti. Se spune că nu eşti un bun manager dacă nu-ţi asiguri un
conducător după tine, dacă nu ai cui să predai ştacheta. Fără a fi lipsiţi de modestie, putem
afirma că la Sibiu este pregătită generaţia care va duce mai departe această lume a istoriei
noastre. Dragostea naşte dragoste, munca naşte muncă şi tot ceea ce s-a construit în aceşti ani
de către toţi acei oameni mai cunoscuţi sau mai necunoscuţi, mai pomeniţi sau mai
neamintiţi, trebuie să stea ca un memento în faţa celor care vor veni.
Aceasta este datoria noastră etică, a dascălilor, şi este obligaţia de suflet, testamentul moral
către studenţii noştri.
Dacă odată veţi simţi că aţi obosit că lucrurile sunt prea grele şi prea negre, dacă vă veţi simţi
singuri şi fără speranţă, veniţi aici şi respiraţi aerul veşnic proaspăt şi tare al Muzeului. Veţi
găsi aici nişte oameni tăcuţi mereu zâmbitori, cu chipurile ninse de curăţenia sufletelor lor,
care vă vor deschide poarta speranţei. Întotdeauna vor fi aici şi întotdeauna ne vor întinde
mâna.
Să-i iubim şi să-i respectăm pentru tot ceea ce, cu atâta largheţe şi dragoste creştinească
dăruiesc, de fiecare dată, prin acest Muzeu.
Le dorim multă putere de muncă şi sănătate, iar lui, dragului nostru locaş de istorie şi cultură,
îi dorim viaţă veşnică!
La mulţi ani!
Sibiu, 17 octombrie 2003
Prof. dr. Dan Maniu Duşe, prorector al Universităţii „Lucian Blaga‖

Pagină realizată de Ion Onuc NEMEŞ


17 oct 2003

123
Aniversări - 40 de ani
Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA
Capodoperă a culturii universale

Ieri dimineaţă, în sala de festivităţi a Bibliotecii ASTRA au început lucrările sesiunii


omagiale prilejuite de aniversarea împlinirii a 40 de ani de la constituirea, la Sibiu, a
Muzeului Tehnicii Populare, ctitorie ce poartă numele celebrului etnograf, cu vocaţie de
cetăţean al umanităţii, dr. Cornel Irimie, de la a cărui trecere la cele veşnice s-au împlinit
două decenii.
Evenimentul aniversar a fost onorat printr-un mesaj, transmis de preşedintele României, Ion
Iliescu, a cărui preţuire faţă de instituţia muzeală sibiană, e cuprinsă în definiţia pe care a
formulat-o prin cunoaştere directă: „Un model cultural pe plan european şi mondial‖.
Acestei aprecieri superlative i s-au asociat fără conotaţii circumstanţiale, reprezentanţi ai
administraţiei judeţene (ec. Constantin Morar, preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu) şi
locale (prof. Klaus Johannis, primarul municipiului Sibiu, ai Universităţii „Lucian Blaga‖
(universitarii Dan Maniu Duşe şi Dan Popescu, prorectori, Pamfil Matei, decanul Facultăţii
de Litere şi Arte, Gh. Pavelescu), ai Ministerului Culturii şi Cultelor (Radu Stanca,
preşedintele Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, Vasile Crişan, directorul Direcţiei
Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional), diplomaţi (Hilmar Munch,
ataşat cultural la Consulatul General al Germaniei la Sibiu), ai Academiei Române (acad.
Paul Niedermayer. directorul Institutului de Studii Socio-Umane Sibiu), etnologi (prof.
univ.dr. Georgeta Stoica, directorul Muzeului Satului Bucureşti, prof. univ. dr. Ilie Moise),
reprezentanţi ai Armatei (gl. bg. prof. univ. dr. Nicolae Uscoi, rectorul Academiei Forţelor
Terestre „Nicolae Bălcescu‖), dr. Alexandru C. Lungu, director general al Muzeului Naţional
Brukenthal, precum şi mesajele sosite de la instituţii, societăţi, organisme şi personalităţi ale
etnologiei şi muzeologiei din diferite ţări ale Europei.
Domniile lor au evocat drumul istoric străbătut de instituţia muzeală sibiană în cei 40 de ani.
performanţele pe care le-a atins, dezvoltarea pe care a dobândit-o, ce o situează în avangarda
muzeologiei mondiale, Muzeul ASTRA fiind un adevărat tezaur al culturii tradiţionale
româneşti, o memorie vie a culturii tradiţionale a Europei, un port-drapel al promovării
identităţii noastre culturale naţionale şi un model de management cultural.
Pornind de la afişul aniversar, atât de inspirat şi sugestiv realizat de graficianul Ştefan Orth -
o scară ce reproduce treptele urcuşului prin ani -, directorul general al Muzeului ASTRA, dr.
Corneliu Bucur, a detaliat momentele acestei deveniri care susţine şi legitimează aspiraţia
noastră de integrare într-o Europă ce se defineşte prin suma culturilor şi identităţilor
naţionale.
Aşa cum se obişnuieşte în astfel de ocazii, au fost înmânate medalii jubiliare mai multor
persoane, în semn de preţuire pentru solidaritatea şi sprijinul domniilor lor manifestate faţă de
destinul instituţiei muzeale aniversate. A urmat vernisajul expoziţiei Restaurarea
Iconostasului Biserici din Tiur, jud. Alba, găzduită în sala Ordinului Arhitecţilor, după care a
urmat un alt moment aniversar, la sediul Muzeului din Piaţa Mică, cu privire la cele patru
decenii de existenţă a instituţiei.
După-amiază au început lucrările Sesiunii de comunicări ştiinţifice şi ale Colocviului naţional
cu tema „Secolul XXI - o nouă provocare pentru muzeul etnografic‖, sesiune structurată pe
două secţiuni. (Funcţiile şi strategiile muzeului etnografic în sec. XXI şi Civilizaţia
tradiţională), la care au participat muzeografi, cercetători şi specialişti în domeniu din mai
multe centre culturale ale ţării.
Lucrările sesiunii continuă astăzi şi mâine.

Ion Onuc NEMEŞ - 18 oct 2003

124
Dr. Corneliu Bucur, în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român

Cu puţin timp în urmă, dr., Corneliu Bucur, director general al Complexului Naţional Muzeal
ASTRA, a fost cooptat în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român, instituţie
creată în acest an pe structura Fundaţiei Culturale Române.
Având drept model Institutul Goethe, Institutul Cervantes, British Council, Institutul Cultural
Român dezvoltă, într-o strategie unitară, programe culturale de importanţă naţională în
relaţiile internaţionale şi se ocupă şi de coordonarea programelor Centrelor Culturale Române
din străinătate.
Alegerea dr. Corneliu Bucur în această prestigioasă structură culturală se datorează calităţii
sale de fondator al Asociaţiei Naţionale a Creatorilor Populari şi de preşedinte al Academiei
Artelor Tradiţionale. Responsabilitatea domniei-sale în cadrul Institutului se referă la
coordonarea unui program de cultură populară tradiţională.
În proiectul de programe pe anul viitor sunt prevăzute câteva manifestări de amploare:
organizarea Festivalului Tradiţiilor Populare Româneşti la Paris, participarea României la cel
mai mare Târg al Tradiţiilor Populare din lume din China, organizarea unei expoziţii cu tema
„Cultura Populară Românească‖ la Viena, iar la Londra un simpozion cu tema „Cuibul şi
zborul‖ referitor la fondul de aur tradiţional care s-a constituit în fondul de inspiraţie şi
creaţie a lui Constantin Brâncuşi, şi un simpozion internaţional la Sibiu, sub egida UNESCO,
cu tema „Portul popular - marcă a identităţii naţionale‖.
În acest demers se înscrie şi oferta Muzeului ASTRA de a organiza cursuri de istoria culturii
şi civilizaţiei tradiţionale populare pentru diplomaţi şi pentru personalul centrelor culturale
ale României în străinătate.

12 dec 2003

125
Anul 2004

126
Sibiul - vizat într-o strategie transfrontalieră

Firmele şi instituţiile publice din judeţul Sibiu specializate în domeniul turismului pot intra,
în acest an, în colaborare cu instituţii similare din Uniunea Europeană. Acest lucru este
posibil prin intermediul Agenţiei de Dezvoltare CENTRU, care a încheiat un program cu
responsabilii din regiunea Brandenburg.
„Colaborarea s-a materializat in proiectul IDEQUA care, în urma unui proces de evaluare şi
selecţie, a fost apreciat pozitiv în vederea obţinerii finanţării din partea Comunităţii
Europene‖, spune Simion Creţu, director ADR CENTRU, la care este arondat şi judeţul
Sibiu. Acest proiect este inclus într-un program al UE care vizează realizarea unei axe a
identităţii şi calităţii pornind de la Marea Baltică până la Marea Egee.
Proiectul va ajuta popoarele din Germania, Cehia, Bulgaria, Ungaria, România şi Grecia să
devină conştiente asupra atractivităţii şi oportunităţilor locale prin conservarea modului de
viaţă tradiţional şi crearea condiţiilor de integrare în Uniunea Europeană. Proiectul va testa
modele pentru susţinerea iniţiativelor regionale. O identitate transregională comună este
atractivitatea turistică, începând cu Marea Baltică, străbătând munţii Germaniei, de-a lungul
cursului Dunării, Carpaţii, Marea Neagră şi Munţii Rodopi până la Marea Egee.
Această rută de 2.700 km conectează şase ţări. „Vechile structuri au rămas, dar nevoile şi
aşteptările vizitatorilor au crescut, fapt ce determină o ridicare considerabilă a nivelului
ofertei turistice. Pentru a o pune în practică, este nevoie de un marketing de calitate care să
evidenţieze atracţiile turistice şi infrastructura de bază‖, susţine Simion Creţu.
Partenerul principal în acest proiect este Banca de Investiţii a landului Brandenburg.
Totodată, Comunitatea Europeană contribuie cu 1,5 milioane euro.
Cei interesaţi pot obţine mai multe informaţii la ADR CENTRU, cu sediul în Alba Iulia, dar
şi la Consiliul Judeţean Sibiu.

C.P.
3 ian 2004

127
CNM ASTRA la început de an

Pentru Complexul Naţional Muzeal ASTRA, noul an începe sub auspicii favorabile.
Semnificativ, în acest sens, este faptul că Michael Guest, ambasadorul SUA la Bucureşti, a
acceptat să fie ambasador plenipotenţiar al Muzeului ASTRA în lume, ne-a informat dr.
Corneliu Bucur, directorul instituţiei. În această lună, CNM ASTRA va premia câştigătorii
concursului „40 de ani? 40 de întrebări? 40 de premii?‖.
În cursul lui 2004 vor fi vernisate noi unităţi ale Muzeului din Dumbrava Sibiului, a căror
reconstrucţie este în stadiul de finalizare: Gospodărie de agricultor din Deseşti (Maramureş),
Gospodărie de oloier din Livada (Hunedoara), Biserica din Dretea, Gospodăria din Mierţa.
Cu acest prilej, la vernisaje vor fi invitate comunităţile din localităţile respective, CNM
ASTRA reeditând, astfel, manifestările prilejuite, în mai 2003, de inaugurarea Morii din
Roşcani. Pentru a marca importanţa evenimentului respectiv, Asociaţia Morala Creştină
Roşcani a editat un CD dedicat reconstruirii şi vernisării Morii din Roşcani. Este primul CD
de acest tip din ţară. Patrimoniul muzeului sibian se va îmbogăţi cu un Complex de Industrii
Hidraulice de la Gura Râului şi cu o Gospodărie din Tilişca, ridicând astfel la şase numărul
gospodăriilor din Mărginimea Sibiului, „cea mai efervescentă, cea mai bogată zonă
etnografică a ţării‖, cum a apreciat-o dr. Corneliu Bucur.
Tot în acest an, se vor deschide Galeriile de Artă Populară in vitro din incinta Casei Artelor şi
Galeriile de Artizanat Universal cu expoziţii dedicate, în special, culturii asiatice.

(M.S.)
7 ian 2004

128
CNM ASTRA * bilanţ 2003, proiecte 2004 *

Ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, dr. Corneliu Bucur, directorul Complexului Naţional
Muzeal ASTRA, a prezentat bilanţul anului abia încheiat şi proiectele instituţiei pe 2004. În
2003, s-au înfiinţat Centrul Naţional de Formare şi Calificare Superioară a Restauratorilor şi
un Laborator de Cercetare al Muzeului ASTRA, unde îşi desfăşoară activitatea doctori şi
doctoranzi în ştiinţe. Se doreşte colaborarea Laboratorului cu specialişti în ştiinţe etnologice
din Anglia, Franţa şi SUA pentru a lucra pe şantierele de conservare din Tălmăcel. S-a reuşit
completarea patrimoniului muzeal şi achiziţionarea Colecţiei Telea, extinderea reţelei de
informatizare a CNM ASTRA, dar nu s-au putut realiza programul „Universitatea vârstei a
treia‖ şi proiectul Muzeul în Aer Liber - Club al Tineretului. Nici Academia Artelor
Tradiţionale, care reuneşte cei mai înzestraţi creatori populari din ţară, nu se bucură, din
nefericire, de sprijinul forurilor academice ale ţării.
Invitarea muzeelor din Ankara (Turcia) în vederea organizării unor dezbateri pe tema
„Tezaure Umane Vii‖, precum şi stipularea de către UNESCO în documentul celei de-a
XXXII-a Conferinţe Generale a interdependenţei dintre patrimoniul cultural material şi cel
imaterial sunt dovezi ale recunoaşterii internaţionale de care se bucură patrimoniul imaterial
şi, implicit, programul „Tezaure Umane Vii‖. Semnificativă este şi invitaţia dr. Nicolae
Hâncu, preşedintele Societăţii Naţionale de Diabetologie, ca dr. Bucur să conferenţieze la
Galele „Artă, Medicină, Cultură‖, din aprilie, de la Cluj-Napoca. Dorinţa conducerii
Muzeului sibian este să iniţieze şi la Sibiu o întâlnire a personalităţilor din lumea medicală şi
culturală.
„Spre bucuria noastră, Primăria Sibiu a înţeles că trebuie să sprijine Muzeul‖, a mai spus dr.
Bucur, care îşi doreşte în acest an cele două minicar-uri menite să asigure transportul
sibienilor pe ruta Autogară - Muzeul din Dumbrava. „Este cerinţa legitimă a societăţii civile
de a avea un transport asigurat pentru cei care plătesc taxe şi impozite‖, a mai adăugat
directorul CNM ASTRA.

Marin SPĂTARIU
8 ian 2004

129
Doctoratul în Istorie-Etnologie la Facultatea de Istorie - Patrimoniu a Universităţii
„Lucian Blaga” din Sibiu

În luna decembrie (zilele de 18 şi 19) şi-au susţinut tezele de doctorat în istorie (specialitatea
Etnologie) doi candidaţi la titlul de doctori în ştiinţe - care reprezintă adevărata consacrare în
activitatea de cercetare ştiinţifică: drd. Mircea Tăban (muzeograf la Muzeul Judeţean Reşiţa),
cu lucrarea „Industriile populare din judeţul Caraş-Severin - Evoluţii etno-istorice şi structuri
performative contemporane‖ şi drd. Simona Bala (muzeograf la Muzeul Ţării Crişurilor din
Oradea), cu lucrarea „Universul feminin în cultura şi spiritualitatea tradiţională a poporului
român - Ţara Crişurilor‖.
Ambele teze de doctorat au fost conduse de prof.univ.dr. Corneliu Bucur, conducător de
doctorat ştiinţific din anul 1992. Din comisiile doctorale, prezidate de decanul facultăţii,
prof.dr. Lucian Giura, au făcut parte, pe lângă membrii Facultăţii de Ştiinţe, specialitatea
Sociologie-Etnologie (prof.dr. Gheorghe Pavelescu şi prof.dr. Ilie Moise), reputaţi specialişti
de la Universitatea din Cluj (prof.dr. Ioan Şeuleanu), Craiova (prof. dr. Iulian Popescu) şi
Oradea (prof.dr. Barbu Ştefănescu). Ambii candidaţi au promovat con brio, tezele fiind
recomandate spre a fi publicate.
În luna ianuarie 2004 este pregătită să-şi susţină teza o altă candidată la doctoratură, care a
primit avizul Catedrei de Istorie: Gabriela Mariana Luca (cadru didactic la Universitatea de
Medicină Timişoara), cu lucrarea „Vraciul, Preotul şi Medicul. Tipuri de iniţiere‖, iar în luna
martie, Valeriu Deleanu, cercetător ştiinţific principal la Muzeul ASTRA Sibiu, cu teza
„Mijloace tradiţionale de transport în România‖.
În sfârşit, în luna mai, este programată susţinerea tezei d-lui Ştefan Dorondel, cercetător la
Institutul de Studii Sud-Est Europene, actualmente aflat cu bursă la studii în Germania, având
ca teză subiectul „Moartea şi apa. Ritualuri funerare, simbolism acvatic şi structura lumii de
dincolo în imaginarul ţărănesc‖.
Toţi doctoranzii îl au ca şi conducător ştiinţific pe prof.dr. Corneliu Bucur, unul dintre cei
mai reputaţi cercetători etnologi şi dascăli universitari din România.
În felul acesta, tânăra Facultate de Istorie şi Patrimoniu, asistată de specialiştii Facultăţii de
Ştiinţe (prof. dr. Corneliu Bucur făcând parte din colectivul ambelor facultăţi) îşi confirmă
autoritatea profesională şi calitatea de a contribui la formarea unei noi generaţii de cercetători
ştiinţifici, deopotrivă din mediul academic, universitar şi muzeal (de patrimoniu), prin
abordarea celor mai valoroase şi exigente teme aparţinând deopotrivă etnografiei şi istoriei
civilizaţiei, etnologiei şi antropologiei din perspectivă sincronică diacronică, dar, ceea ce este
cel mai important, din perspectiva metodei modeme interdisciplinare.

Biroul de presă al Facultăţii de Istorie-Patrimoniu


13 ian 2004

130
Bilanţ la 40 de ani

Muzeul din Dumbrava Sibiului (la întemeiere, „al tehnicii populare‖, din 1990, „al
civilizaţiei populare tradiţionale‖) a împlinit, în 2003, patruzeci de ani. Privind în urmă, cu
nostalgia celor 38 ani petrecuţi aici şi asumându-mi realizările ultimilor 33 ani de când mi s-a
făcut onoarea încredinţării conducerii destinelor sale, pot afirma că am trăit, alături de colegii
mei, cea mai teribilă aventură ştiinţifică şi culturală, într-un ritm alert, schimbând generaţiile
din mers şi ţintind continuu performanţa, nerenunţând la principii şi la calitate, am reuşit să
oferim Sibiului şi României unul dintre cele mai moderne şi spectaculoase muzee din lume.
Muzeul ASTRA (căci în 1992 am recuperat patrimoniul istoric al Muzeului „Asociaţiunii‖,
ale cărui patrimoniu, program şi ideal le continuă cu strălucire) este recunoscut, astăzi pe plan
mondial, ca unul dintre cele mai ample (ca suprafaţă expoziţională -102 ha), mai bogate şi
valoroase (ca patrimoniu), mai moderne (ca şi concepţie ştiinţifică şi muzeografică), mai
diversificate programatic (ilustrând, deopotrivă, civilizaţia - sau cultura materială şi cultura
imaterială), mai spectaculare artistic (prin mulţimea spectacolelor folclorice oferite în
amfiteatrul în aer liber), mai educative (prin Olimpiada copiilor meşteşugari şi prin
programele şi activităţile Cabinetului de pedagogie), mai ospitaliere (prin cazarea în incintă,
în spaţii proprii - 53 locuri şi servirea mesei, cu mâncăruri şi băuturi tradiţionale, la cârciuma
şi hanul din muzeu, redate la funcţiile lor originale), mai religioase (prin slujbele religioase şi
nunţile oficiate la biserica de lemn din muzeu - monument istoric, cu pictura originală
restaurată), mai relaxante şi atractive turistic (prin serviciile de agrement asigurate: plimbări
cu trăsurile şi iarna cu săniile trase de cai, cu lotcile pescăreşti pe lacul de 6 ha); în sfârşit,
mai mediatizate (prin cel mai modern şi amplu site cu 334 panorame, peste 3000 de imagini,
un megatext realizat recent, prin CD-ROM-ul de 750 MB, bilingv, multimedia, prin setul de
filme documentare lucrate de Studioul „Astra Film‖, de top mondial, prin pliantele, ghidurile
în 4 limbi, afişele şi seturile de cărţi poştale color etc.) şi mai îndrăgit şi vizitat de către
membrii comunităţii locale, muzee etnografice din întreaga lume. Prin calităţile peisagistice
ale parcului Dumbrăvii, muzeul sibian a fost declarat, încă din 1966, de către Bernet
Kempess, „cel mai frumos muzeu în aer liber din Europa, poate cu excepţia muzeului din
Lillehamer - Norvegia‖.
Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, monumental şi unic în felul său, ne
defineşte, mai convingător şi mai augmentat decât oricare alt muzeu din România, propria
identitate cultural-istorică. propria specificitate etnografică, întreaga evoluţie etnoculturală a
poporului român. În contextul istoriei civilizaţiei europene, se desluşeşte locul nostru în lume,
prin prisma propriilor înfăptuiri şi creaţii culturale, a tot ceea ce am creat, am împrumutat şi
am asimilat de-a lungul întregii noastre istorii.
Cu ocazia aniversării celor patru decenii împlinite, în anul pe care l-am putea numi „al
deplinei consacrări şi recunoaşteri universale‖, muzeul nostru a fost elogiat de preşedintele
României, dl. Ion Iliescu, de preşedinţii unor importante organizaţii profesionale
internaţionale europene (Asociaţia Europeană a Muzeelor în Aer Liber - preşedinte Miklos
Cseri) şi universale (Comisia Internaţională a Muzeelor Etnografice - preşedinte Per Bjorn
Rekdal), ca şi de secretarul general al Organizaţiei Internaţionale de Folclor (IOV) -
Alexander Veigl, cărora li s-au alăturat instituţiile academice, universităţi şi numeroase
muzee din ţară.
În anul aniversar 2003, realizările au fost pe măsura importanţei evenimentului sărbătorit, pe
măsura prestigiului instituţiei noastre, a profesionalismului şi devoţiunii colectivului, a
susţinerii financiare a instituţiei de către forurile tutelare (Ministerul Culturii şi Cultelor - care
ne-a „descentralizat‖ dar nu ne-a abandonat şi Consiliul Judeţean - care a înţeles importanţa
naţională a instituţiei şi o susţine, ferm şi altruist), pe măsura aşteptărilor tuturor
simpatizanţilor noştri.

131
În planul cercetării ştiinţifice, trei au fost realizările deosebite: constituirea Laboratorului de
cercetare ştiinţifică, format din cinci cercetători - toţi doctori sau doctoranzi în ştiinţe -
organizarea a două ample simpozioane ştiinţifice, unul naţional (cel dedicat etnomuzeologiei
româneşti la început de mileniu) şi unul internaţional (organizat sub auspiciile ICME cu tema
rolul muzeului etnografic în salvarea tradiţiilor culturale aflate în pericol), în sfârşit tipărirea
sau predarea la tipar a trei volume: unul dedicat memoriei lui Cornel Irimie, la 20 de ani de la
dispariţia sa, unul dedicat istoriei civilizaţiei şi valorilor patrimoniale ale Mărginimii Sibiului
şi unul despre situaţia muzeelor în aer liber din România, din ultimii trei ani (acesta din urmă
realizat de subsemnatul, ca preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Muzeelor în Aer Liber).
Patrimoniul monumental al Muzeului a crescut. în anul 2003, cu şase noi monumente: hanul
din Veştem cu 20 de încăperi (donaţie), complexul arhitectonic din Găleşoaia-Gorj, format
din două rânduri de gospodării de olar - donaţie, o casă baroc din Sărata şi una veche săsească
din Cisnădioara - (donaţie), în sfârşit o şură din Tilişca. Patrimoniul mobil a crescut prin
achiziţionarea de obiecte în sumă de 200 milioane lei. Din patrimoniul rămas in situ, au fost
demontate şi transferate şase monumente: biserica de sec. XIII din Dretea, jud. Cluj, hanul
din Veştem, complexul din Găleşoaia, casa din Sărata şi şura din Tilişca.
Trei monumente au fost reconstituite şi restaurate: complexul de industrii hidraulice din
Sârbi, jud. Maramureş, moara cu două roţi de apă din Roşcani, jud. Hunedoara, şi pavilionul
de joc din Fântânele (Cacova) - tot o donaţie.
Evidenţa patrimoniului muzeal a fost în 2003 complet informatizată (digitalizată), iar
cercetarea ştiinţifică a colecţiilor s-a încheiat în premieră în muzeul nostru, prin redactarea
Catalogului ştiinţific al colecţiei de cahle, lucrare de mare dificultate, încheiată cu ajutorul d-
lui Carol Szöcs, reputat colecţionar de artă populară din Făgăraş.
Pe lângă cele 5 interioare de unităţi din Muzeul în Aer Liber organizate în premieră
(gospodăria Mierţa) sau după restaurarea lor generală (gospodăria Feneş, gospodăriile Obârşa
olar, Obârşa dogar şi fierar Măneşti), în anul 2003, au fost vernisate 17 expoziţii dintre care
două de o amploare şi semnificaţie deosebite: Muzeul în Aer Liber - 40 de ani‖ şi „Tezaure
umane vii‖, aceasta din urmă la Palatul Parlamentului din Bucureşti, cu un succes deosebit
Ultima expoziţie (deschisă la Sibiu, apoi, la Muzeul Unirii din Alba Iulia) a fost dedicată
laborioaselor operaţii (care au durat trei ani) pentru restaurarea a încă unui iconostas de
biserică - monument istoric, cel al bisericii din Tiur, sec. XVIII.
Producţia cinematografică a Studioului „Astra Film‖ a îmbogăţit arhiva filmelor documentare
cu patru noi pelicule: „Târgul‖, „Olimpiada micilor meşteşugari‖, „Festivalul National al
Tradiţiilor Populare‖- ediţia a II-a/2002 şi ediţia a III-a/2003, în felul acesta instituţia noastră
având cea mai bogată producţie de film documentar din toate instituţiile culturale din
România.
Conservarea-restaurarea patrimoniului muzeal a marcat realizări deosebite (865 obiecte
trecute prin laborator, pe lângă monumentele tratate In Muzeul In Aer Liber, realizări la care
se adaugă cursurile internaţionale organizate în cadrul Centrului Naţional pentru Formarea şi
Specializarea Restauratorilor din cadrul Laboratorului zonal ASTRA (ultimele două pentru
dulgheri şi pietrari, în colaborare cu GTZ - Germania).
Zestrea edilitară a sporit, în anul 2003, prin preluarea din partea Muzeului Naţional
Brukenthal, a Casei Artelor, intrată în restaurare cu ajutorul Băncii Naţionale (5 miliarde lei)
şi al Ministerului Culturii şi Cultelor.
Prin amenajarea spaţiilor din mansarda imobilului din Piaţa Mică nr.12 (birouri, arhive, o sală
de studii şi biblioteca) s-au asigurat cele mai bune condiţii de lucru pentru toţi specialiştii din
cadrul Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖.
Programul de revigorare a tradiţiilor populare, de protecţie a patrimoniului cultural imaterial,
iniţiat de Muzeul „ASTRA‖ în anul 1990 (stimulat de UNESCO), în avangarda mişcării
muzeale internaţionale, a continuat cu şase excepţionale manifestări: Sesiunea Asociaţiei

132
Creatorilor Populari din România, Zilele Academiei Artelor Tradiţionale, Olimpiada
Naţională Meşteşuguri Artistice Tradiţionale, Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare
ediţia a III-a, Târgul anual de Sf. Marie Mare (15 august), Simpozionul (şi atelierul)
internaţional despre meşteşugul ţesutului, realizat în colaborare cu Fundaţia pentru
Meşteşuguri - Bucureşti, sub auspiciile UNESCO.
Serviciul de Relaţii Publice (în interiorul căruia funcţionează şi Cabinetul de Pedagogie
Muzeală) a „recidivat‖, obţinând o nouă nominalizare (şi finanţare internaţională) în cadrul
Programului „Cultura-2000‖), în colaborare, la proiectul 'Şcoli şi muzee către Europa‖.
Pentru optimizarea mediatizării muzeului, în afara retipăririi, într-o concepţie şi redactare
nouă, a pliantului muzeului în aer liber şi a medaliei jubiliare 40 de ani de la fondarea
Muzeului Tehnicii Populare), a publicării, în premieră, a Micului ghid al muzeelor
pavilionare şi serviciilor speciale din centrul istoric al Sibiului, în anul 2003 au fost realizate,
prin efort propriu (Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder‖) sau prin colaborare cu
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca în cazul celorlalte două) - trei site-uri ale Muzeului în
Aer Liber şi Complexului Muzeal Naţional într-o concepţie şi realizare ultramodernă.
Infrastructura tehnică s-a modernizat prin RK conductă hidranţi din Muzeul în Aer Liber
(completate de o autospecială pentru stingerea incendiilor, marca Mercedes, donaţie
Germania). O staţie nouă de exhaustare în cadrul Laboratorului Zonal-Centru, ca şi prin
modernizarea sistemului de calculatoare dotat cu şapte noi echipamente, la care se adaugă, de
ultimă oră. o camionetă pentru transport marfă. O instalaţie modernă de alarmare a fost
asigurată pentru imobilul din Piaţa Mică nr. 12.
A fost un final de etapă istorică, cu succese care încoronează un muzeu sibian, intrat în elita
mondială. Dar a fost, cu toate acestea, anul 2003 doar un an pregătitor, penultimul înaintea
aniversării centenarului Muzeului ASTRA, centenar care îşi propune să reaşeze pe
frontispiciul culturii naţionale (precum fondatorii astrişti ai Muzeului Asociaţiunii, în anul
1905), întâia instituţie muzeală a Transilvaniei, indiscutabil, printre cele mai importante
ctitorit culturale ale României din ultimul secol. Un muzeu mai mult decât merituos şi demn
să figureze pe frontispiciul cultural al României.
La sfârşitul unui an încărcat de atâtea rezultate excepţionale şi la început de nou an 2004,
exprimăm public omagiul nostru înaintaşilor şi profunda noastră gratitudine celor ce ne-au
oferit sprijinul şi susţinerea financiară, încrederea şi încurajările lor constante pentru a
continua şi împlini, astfel, testamentul lăsat de generaţia fondatoare, în anul 1905, spre a
instala definitiv Muzeul ASTRA între marile muzee naţionale ale României, printre marile
muzee ale lumii.

Prof.dr. Corneliu BUCUR,


director general
13 ian 2004

133
Mesajul Preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, cu ocazia aniversării a 40 de ani de
la înfiinţarea Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA
Stimate domnule director general, Doamnelor şi domnilor
Aniversarea celor patru decenii de la punerea bazelor actualului Muzeu al Civilizaţiei
Populare Tradiţionale ASTRA îmi oferă prilejul de a vă transmite gândurile mele de sinceră
recunoştinţă şi deosebită apreciere pentru eforturile remarcabile pe care le faceţi pentru
conservarea şi îmbogăţirea uneia dintre cele mai pilduitoare mărturii de spiritualitate
românească.
Spaţiu de sinteză a culturii şi civilizaţiei populare tradiţionale din ţara noastră, Muzeul
ASTRA reliefează calităţile incontestabile de creativitate ale poporului român, pe care le
relevă într-un evident şi modern spirit european - perceptibil prin toate exprimările specific
muzeale, autentice şi emblematice de continuitate şi durabilitate, de originalitate şi capacitate
de asimilare a progresului, de estetică a frumosului exterior şi interior, de spiritualitate
profundă şi energie creatoare.
Aşa cum de civilizaţia unui popor ne putem da seama, ştiinţific, cercetându-i „uneltele muncii
sale‖ - precum spunea Simion Mehedinţi - tot astfel putem înţelege mai bine însemnătatea şi
semnificaţia naţională a Muzeului ASTRA dacă vom privi mai cu atenţie „uneltele muncii‖ -
ştiinţifice, pasionate, creative - pe care dumneavoastră le puneţi în slujba acestei instituţii şi
care, din mai multe puncte, de vedere, pot fi pilduitoare pentru întreg sistemul instituţiilor
culturale din ţara noastră.
În primul rând, Muzeul oferă imaginea reconfortantă a unei tranziţii de succes, a realităţii că a
ieşit învingător din această tranziţie, confirmând faptul că dificultăţile inerente, ce derivă din
noile condiţii social-economice din societatea noastră, pot fi depăşite dacă există
profesionalism, pasiune pentru lucrul bine făcut, forţă de inovare managerială şi, mai ales, o
cultură şi un cult al muncii dedicate şi devotate bunului mers al instituţiei.
În al doilea rând, Muzeul ASTRA a reuşit să devină „epicentrul‖ unui veritabil sistem
naţional de organizaţii şi manifestări culturale adiacente şi complementare, pe care le-a iniţiat
sau le girează - precum sunt festivalurile, târgurile şi asociaţiile consacrate artelor,
meşteşugurilor şi tradiţiilor populare româneşti - subsumate, toate, ideii, de protecţie a
patrimoniului cultural imaterial, ce face obiectul unei importante convenţii internaţionale la
care România este parte. În al treilea rând, Muzeul ASTRA se bucurat astăzi de o largă
recunoaştere internaţională, fiind considerat în avangarda muzeologiei contemporane-tocmai
datorită sensului dinamic, activ şi modern pe care-l imprimă activităţilor şi iniţiativelor sale,
sub toate aspectele acestora - ştiinţific, expoziţional, educaţional şi turistic-recreativ.
Din toate aceste motive, am convingerea că o asemenea instituţie-unicat, apreciată elogios în
toate forumurile internaţionale de profil, va fi,în continuare, un vector esenţial şi convingător
de promovare a spiritualităţii şi civilizaţiei tehnice româneşti in lume. După cum ştim cu toţii,
contribuţia românească la îmbogăţirea patrimoniului comun european poate fi semnificativă
mai ales prin patrimoniul nostru identitar cultural, în toată diversitatea excepţională a
manifestărilor sale şi pentru care Muzeul ASTRA reprezintă o dovadă peremptorie, cu o
deosebită forţă de sugestie.
Îmi exprim speranţa că toată opera pe care Muzeul dumneavoastră o realizează, implicit şi
explicit - de rescriere şi reconstituire simbolică a civilizaţiei românilor din perspectiva istoriei
tehnicii, a progresului tehnic şi culturii populare - va confirma şi de acum înainte, prin
proiectele sale manageriale, statutul de care vă bucuraţi în prezent, de model cultural,
recunoscut ca atare în peisajul cultural european şi mondial. Vă felicit încă o dată pentru
profesionalismul şi activismul cultural excepţional de care daţi dovadă şi vă doresc
dumneavoastră şi tuturor colaboratorilor dumneavoastră, un călduros „La mulţi ani!‖
Ion ILIESCU,
preşedintele României - 13 ian 2004

134
Institutul Cultural Român şi Politica culturală a României în străinătate
Contribuţia Sibiului la proiectele externe

La timpul potrivit, am relatat despre înfiinţarea Institutului Cultural Român, a cărui festivitate
de inaugurare a avut loc la Ateneul Român, marţi, 20 ianuarie, instituţie constituită prin
absorbţia Fundaţiei Culturale Române şi are drept scop promovarea şi protejarea culturii şi
civilizaţiei naţionale în ţară şi străinătate. Modelul acestui tip de institut îl constituie celebrele
British Council, Goethe Institut, Institutul Cervantes şi chiar Fundaţiile Culturale Regale din
perioada interbelică a României.
Potrivit programului său, Institutul Cultural Român va iniţia o serie de proiecte culturale de
cert interes naţional privind susţinerea şi promovarea culturii româneşti în plan internaţional
prin implicarea tuturor segmentelor societăţii civile, a societăţilor profesionale de toate
genurile, a personalităţii autentice, a celor mai reputaţi oameni de cultură, artă şi ştiinţă
români şi din afara României. Institutul nu are în vedere instituţiile culturale din sistemul de
stat coordonate direct sau indirect de Ministerul Culturii şi Cultelor sau de administraţiile
publice locale.
Activitatea externă a Institutului Cultural Român se desfăşoară prin Centrele Culturale
Române din străinătate (Roma, Veneţia, Paris, Berlin, Budapesta, New York, Viena), alte opt
centre similare urmând să fie deschise în perioada următoare. Chiar dacă centrele se află în
subordinea administrativă a Ministerului Afacerilor Externe, proiectele şi programele lor sunt
stabilite şi coordonate de Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Român.
Preşedintele de onoare al Institutului este, prin statut, preşedintele României, Ion Iliescu, iar
preşedinte executiv, ales pe o perioadă de patru ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului, ca
şi în cazul membrilor Consiliului de Conducere, este acad. Augustin Buzura.
Dr. Corneliu Bucur, director general al Complexului Naţional Muzeal ASTRA, a fost numit
membru în Consiliul de Conducere al Institutului, reprezentând Asociaţia Naţională a
Creatorilor Populari şi Academia Artelor Tradiţionale din România, instituţii fondate la Sibiu,
pe lângă Muzeul ASTRA, domnia-sa răspunzând, în principal, de programele şi proiectele
culturii populare tradiţionale.
Legat de această răspundere încredinţată, dr. Corneliu Bucur ne-a precizat: „În conformitate
cu obiectivele Institutului, instituţia pe care o conduc a lansat deja o serie de programe de real
succes în plan naţional şi internaţional. Voi cita constituirea Academiei Artelor Tradiţionale
din România, Târgul Naţional al Creatorilor Populari, ajuns la a XX-a ediţie, şi strategia
Galeriilor de artă populară. Menţionez, de asemenea, că un proiect de-al nostru a fost deja
acceptat în programul pentru anul 2004 ai Institutului: Festivalul Tradiţiilor Populare
Româneşti în Franţa. În ceea ce priveşte favorizarea deschiderii spre celelalte culturi ale lumii
şi receptării acestora în spaţiul românesc, amintesc organizarea bienală a Festivalului
Internaţional al Filmului Antropologic şi a Târgului Bienal al Artizanilor Tradiţionali din
Europa, complementar Târgului Meşterilor Tradiţionali de la Tiangiu (China), obiective care
vor fi asumate conform prerogativelor noului Institut. Să mai adăugăm că una dintre cele mai
reuşite experienţe din lume, Olimpiada Naţională „Meşteşuguri Artistice Tradiţionale‖,
manifestare care are drept scop încurajarea educaţiei tinerilor şi adulţilor în spiritul
respectului faţă de valorile culturale naţionale şi de tradiţiile noastre. Am propus, de mai mult
timp, şi credem că acum îşi va găsi concreteţea, proiectul de dezvoltare de activităţi specifice
în beneficiul culturii şi civilizaţiei naţionale şi a imaginii României în lume prin organizarea
unor cursuri despre istoria civilizaţiei românilor în Muzeul din Dumbrava Sibiului, cursuri
destinate informării ataşaţilor culturali de la toate ambasadele României în lume, a
directorilor şi personalului centrelor culturale ale României în străinătate şi a altor categorii
de diplomaţi care reprezintă interesele şi imaginea României în lume. Am mai propus, de
asemenea, înfiinţarea unui Centru cultural internaţional pentru dialogul tinerilor din întreaga

135
lume privind identitatea culturală în contextul globalizării universale, al educaţiei şi protecţiei
patrimoniului cultural imaterial‖.
Noua însărcinare pe care a dobândit-o în cadrul Institutului Cultural Român, dr. Corneliu
Bucur o priveşte ca pe o nouă provocare, şi nicidecum ca pe o recompensă. În plan personal,
ea îl va ajuta să-şi împlinească visul, acela de a consacra Sibiul drept Centru cultural de
excelenţă al culturii, civilizaţiei şi artei populare din România.

Ion Onuc NEMEŞ


30 ian 2004

136
Dialoguri neconvenţionale
Extremă urgenţă: conştiinţa patrimoniului cultural
Interviu cu dr. Corneliu BUCUR,
preşedintele Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România

I. - Reluăm seria „Dialogurilor neconvenţionale‖ după o perioadă de tăcere impusă doar de


mine, din motive ce îmi aparţin, structural şi sub incidenţă proprie, în exclusivitate. Eram
dator moral şi interesat ideatic să ne reîntâlnim, după mai bine de un an de la ultimul nostru
dialog.
- Ştiu motivele „tăcerii‖ dv. Aţi avut un an plin de satisfacţii în domeniul literar şi vă felicit.
încă o dată. Adevărul este că îmi era dor de „neconvenţionalele de taină‖ petrecute de noi doi
în acest birou.
- Domnule Bucur, am parafrazat, în titlul interviului, un strigăt - sau un memento conceptual -
tipărit pe prima pagină a „Buletinului informativ‖ nr.8-9, apărut la Editura „Astra Museum‖:
Muzeul în aer liber - extremă urgenţă! E un semnal panicard?
- Prefer să răspund prin motto-ul tipărit în „Buletin‖, scris de Grigore Antipa, la 13 februarie
1923: „Ceea ce lipseşte, tocmai, este acest plan sistematic de activitate culturală, care să ne
indice ce avem de făcut, adică să formeze bazele unei politici consecvente a statului în
chestiunea muzeelor. Ne lipseşte ideea dominantă care să ne conducă în organizarea generală
a muzeelor şi precizarea mijloacelor de procedură în aplicarea acestei idei‖.
- Suntem în mileniul trei, care a debutat pentru dv. cu „Deceniul Patrimoniului Cultural
Naţional‖, urmărind aplicarea strictă şi energică a legilor patrimoniului cultural naţional . În
cel de-al treilea an aţi avut (şi desăvârşit) idei dominante...
- Anul 2003 a fost „anul 40‖ de la înfiinţarea Muzeului în Aer Liber, „anul 20‖ de la întâiul
Târg al Creatorilor Populari, „anul 10‖ de la întemeierea Muzeului „Franz Binder‖. Între cele
mai revelatorii semnificaţii, aş aminti: anul succesului deplin al descentralizării, în condiţiile
finanţării programelor de importanţă naţională de către Ministerul Culturii şi Cultelor, ca şi al
obţinerii unor finanţări internaţionale; anul unei rezonanţe şi unanime recunoaşteri naţionale
şi internaţionale a valorii Muzeului în Aer Liber; anul consacrării şi recunoaşterii oficiale a
valorii şcolii sibiene de etno-muzeologie şi transformarea muzeului etnografic într-un muzeu
de istorie a civilizaţiei tradiţionale a poporului român.
- Şi lipsa conştiinţei patrimonial-culturale face parte (se destăinuie pregnant) în/din
„civilizaţia‖ poporului român... De ce nu ne raportăm - adică nu întrezărim - şi o legislaţie
planetar-culturală? Sau, mai la îndemână, de ce nu ştim să ne „tocmim‖ valorile?
- În condiţiile inexistenţei unei legislaţii noi, de nivel european, o mare parte din scuzele şi
justificările pentru eşecurile şi neîmplinirile noastre sunt motivate „obiectiv‖, căci
parafrazând un proverb, „unde nu e lege, e loc de tocmeală‖.
- Sunt convins că este loc de tocmeală. În anumite situaţii. Vom reveni asupra acestui subiect
In episodul următor. Dar, încercând eu să „trag cu praştia în buna‖, de ce nu se
înfiinţează/dezvoltă, conştiinţe ale netocmelilor?
- Aşa cum se întâmplă, cel mai adesea, cine îşi asumă riscul să spună, cu voce tare şi în
public, adevărul, trebuie să îşi asume şi consecinţele. Ele nu au întârziat să apară şi noi
încercăm să ni le asumăm cât mai demn.
- Se moare din disperare de cauză în lipsa conştiinţei neasumate şi, la rândul ei, exorgizată
din Patrimoniu.
- Programul „Muzeologia de urgenţă‖ a fost lansat în deplină cunoştinţă, dar şi în disperare de
cauză. El este singurul - dacă se va aplica la toate muzeele în aer liber din ţară - în măsură să
salveze, în ultimul ceas, acest domeniu vitregit al muzeografiei româneşti. Nu, nu se va muri
din disperare de cauză, se va muri, treptat din cauza disperată a lipsei de conştiinţă naţională.

137
- Cu ultima jumătate a frazei rostită de dv., înainte, vom relua, în al doilea episod al
dialogului nostru, discursul despre conştiinţă, datoria politică a inconsecvenţei naţionale şi,
fireşte, despre politica identităţii culturii româneşti. (va urma).

Andrei ILENI
3 feb 2004

138
Dialoguri neconvenţionale
Extremă urgenţă: conştiinţa patrimoniului cultural
interviu cu dr. Corneliu BUCUR,
preşedinte al Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România

II. - Prin urmare, am încheiat prima parte a dialogului nostru cu o conspiraţie virtuală despre
conştiinţă, datoria politică a inconsecvenţei naţionale şi politica identităţii culturii româneşti.
Multe valori „constrânse‖ într-o unică procedură legislativ-morală...
- Da, aţi concluzionat atitudinea legislativului. Mai încolo, e mai grav: suntem în situaţia de a
avea, în sfârşit, după paisprezece ani...
- Vă rog să nu vă raportaţi la anii care s-au degradat conspirativ.
- Bine. După zeci de ani de cumpăneli şi poticneli (e bine spus aşa?), legile care
reglementează - şi obligă la respectarea sfântă a tuturor dispoziţiilor şi reglementărilor şi,
repet, fără parafrază, „unde-i lege nu-i tocmeală‖, toate funcţiile şi problemele legate de
protecţia patrimoniului cultural naţional, nu mai există nici o scuză pentru neaplicarea
riguroasă a tuturor prevederilor legislative.
- Eram tentat, până spre jumătatea frazei, să nu vă cred...
- Dincolo de jumătatea vieţii, să-mi daţi crezare. Conştient (la cei 60 de ani împliniţi la
mijlocul intervalului de timp analizat) că, la noi, respectul pentru lege este încă un deziderat
îndepărtat şi că ocolirea legii este, din păcate, o virtute naţională, am propus, tuturor forurilor
de conducere ale naţiunii (Ministerul Culturii, Guvernul României şi Preşedinţia) instituirea
„Deceniului Patrimoniului Cultural Naţional‖, în perioada 2001-2010, printr-o Hotărâre de
Guvern, pentru a conştientiza, astfel, toţi factorii responsabili din structurile centrale,
judeţene, municipale şi comunale, la aplicarea strictă şi energică a legilor patrimoniului
cultural naţional.
- Frumos şi colocvial spus. Şi?...
- Nu am reuşit să conving (deşi preşedintele Ion Iliescu a fost foarte receptiv faţă de idee şi
mi-a făcut onoarea invitării mele la Palatul Prezidenţial spre a expune acest proiect în faţa
unei elite culturale a ţării), deci nu am convins de oportunitatea şi urgenţa acestei măsuri
speciale.
- Aţi fost senator, vicepreşedinte al Comisiei pentru Cultură a Senatului. Sunteţi preşedinte al
Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România, membru ai Asociaţiei Europene a Muzeelor
în Aer Liber, membru al Comisiei Muzeelor şi Colecţiilor, al Consiliului de Conducere al
Institutului Cultural Român şi, totuşi, v-au „împiedicat‖ nişte birocraţi partinici, nedemni nici
de conservarea lor în beciurile oricărui muzeu al stupidităţii. Bănuiesc că efectul imediat s-a
constituit în „Muzeologia de urgenţă‖.
- Programul „Muzeologia de urgenţă‖ a fost lansat în deplină cunoştinţă, dar şi în disperare de
cauză. El este singurul - dacă se va aplica la toate muzeele în aer liber din ţară - în măsură să
salveze, în ultimul ceas, acest domeniu vitregit al muzeografiei româneşti.
- Va bate, în curând, „ultimul ceas‖ şi la orologiul alegerilor locale şi parlamentare. Ştiu că nu
sunteţi străin de o posibilă implicare...
- În afara oricărei discipline de partid, care te limitează, până la a anula cu privire la propriile
opţiuni asupra cazurilor majore de interes public sunt, oricând, dispus să reintru în arena
politică, în calitatea mea de candidat independent. Mă-ntreb dacă electoratul este pregătit - şi
dispus - să susţină o asemenea provocare.
- Ne vom întreba, reciproc cu ocazia viitorului interviu.

Andrei ILENI
4 feb 2004

139
Cultura... primadona spectacolului
Sibiu Capitala Culturală a Europei în 2007

„Culturii trebuie să i se dea importanţa, sarcina şi semnificaţia de a fi primadona


spectacolului‖, a spus, în cadrul conferinţei de presă organizată ieri, dr. Corneliu Bucur,
directorul C.N.M. ASTRA, referindu-se la proiectul Sibiu - Capitala Culturală Europeană în
2007. Cu acest prilej, Corneliu Bucur a tras un semnal de alarmă cu privire la modul în care
Sibiul se pregăteşte pentru acest eveniment. „Trebuie să fotografiem, să vedem sumele ce se
alocă manifestărilor culturale, nu ne-am orientat bine, o spun cu trimitere directă, la
manifestările noastre‖, a adăugat directorul Complexului Muzeal ASTRA, pentru că Sibiul
trebuie să prezinte nu doar o agendă culturală, ci strategii bine stabilite. „înainte de a ne oferi
luxul fântânilor arteziene, trebuie să ne satisfacem necesitatea mijloacelor de transport spre
instituţiile de cultură‖, a precizat Corneliu Bucur, nemulţumit că cei care doresc să viziteze
Muzeul din Dumbrava Sibiului, nu beneficiază de mijloace de transport adecvate.
O veste proastă pentru instituţia sibiană este şi faptul că, săptămâna trecută, s-au descoperit
fisuri în structura Casei Artelor, iar cercetările specialiştilor au reliefat că, din nefericire, Casa
Artelor este aşezată pe gropi pentru rezerve alimentare. în noua situaţie, perspectiva
finalizării lucrărilor se amână tot mai mult şi se presupune că se vor dubla costurile iniţiale de
renovare.
La conferinţa de presă au fost prezente şi cele trei câştigătoare ale Concursului „40 de ani! 40
de întrebări! 40 de premii!‖, iniţiat de Muzeul ASTRA. Acestea s-au întors, recent, din
excursia de la Paris, oferită de instituţia amintită. în amintirea celor trei câştigătoare, Oana
Barză (Colegiul Tehnic Textil, clasa a X-a), Evelyn Maria Fasiu (Şcoala nr. 24, clasa a VI-a)
şi Iulia Făţan (Şcoala nr. 21, clasa a IV-a), vor rămâne mereu Sena, Turnul Eiffel, priveliştile
Parisului, monumentele şi muzeele vizitate, dar mai ales întâlnirea cu Excelenţa Sa Oliviu
Gherman, ambasadorul României la Paris, vizitarea sediului UNESCO din Paris şi
Disneyland-ul.

(M.S.)
12 mar 2004

140
Delegaţia Permanentă a Consiliului Judeţean
O şedinţă „de cultură”, sub sceptrul „Astrei”

Şedinţa de ieri a fost una „de cultură‖ (remarca îi aparţine consilierului Constantin Catrina) şi
s-a desfăşurat sub sceptrul „Astrei‖: al Complexului National Muzeal „Astra‖ şi al Bibliotecii
judeţene „Astra‖. Cele două instituţii de cultură de rang judeţean, dar cu reverberaţii
naţionale şi internaţionale, şi-au prezentat activitatea pe 2003, prin persoana prof. dr.
Corneliu Bucur, directorul general al complexului şi prof. Ion Mariş, ex-directorul bibliotecii
(recent pensionat şi înlocuit în funcţie de fostul nostru coleg Ion Onuc Nemeş).
Despre activitatea Muzeului Astra, „nu numai o instituţie ci o adevărată universitate‖ -
expresie ce aparţine consilierului Constantin Catrina, se poate vorbi ore întregi. Ne vom
rezuma să reţinem că anul 2003 a fost „anul 40‖ de la înfiinţarea Muzeului în Aer Liber,
„anul 20‖ de la întâiul Târg al Creatorilor Populari şi „anul 10‖ de la întemeierea Muzeului
„Franz Binder‖. Prof. Bucur a amintit între semnificatele cele mai revelatorii şi importante:
anul succesului deplin al descentralizării (trecerea din subordinea Ministerului Culturii în cea
a Consiliului Judeţean n-a avut consecinţe negative în societate, colaborarea între cele două
instituţii a fost fructuoasă, benefică pentru complex) şi un an de excepţie în plan financiar
(veniturile proprii au ajuns în 2003 la 3,5 miliarde lei şi pentru acest an se preconizează ca
această sumă să crească la 5 miliarde lei, tendinţă care l-a făcut pe consilierul Petre Trif, care
este şi preşedintele CA al complexului, să creadă că în 4-5 ani instituţia poate ajunge la
autofinanţare). Prof. Bucur a primit felicitările pe care le merită de la toţi membrii delegaţiei,
dublate de câteva sugestii şi propuneri preţioase.
Prof. Mariş a făcut elogiul Bibliotecii Astra - deţine fond de carte unicat, este în sine un
unicat mondial, este esenţială pentru comunitate, din ea se trag toate celelalte, oferă servicii
non-stop şi nu în funcţie de sezon etc. Preocuparea de bază a conducerii ei a fost sporirea
necontenită a patrimoniului, care acum a ajuns la 851.000 unităţi de carte. Piedici în calea
acestei preocupări sunt scumpirea continuă a cărţilor şi lipsa spaţiului de depozitare. În cadrul
dezbaterilor au fost evocate meritele culturale în sensul larg al Astrei (zeci de sute de lansări
de carte, organizarea de expoziţii, activitate metodică pentru restul bibliotecilor din judeţ
etc.), precum şi rolul jucat timp de 18 ani de prof. Mariş în creşterea şi consolidarea
instituţiei, în creşterea renumelui ei pe plan naţional şi internaţional. Fireşte şi prof. Mariş a
primit felicitările şi urările care le merită, şi pentru ca momentul să fie şi mai emoţionant
prof. Bucur a oferit fostului şi actualului director al bibliotecii câte un exemplar din prima
monografie zonală şi de patrimoniu cultural a zonei Mărginimea Sibiului. Un gest cu dublă
semnificaţie: de împăcare cu prof. Mariş şi de promisiune de bună colaborare cu prof. Nemeş.
Socotit de consilierul Constantin Catrina chiar mai apt decât predecesorul său (este pictor,
scriitor, are un condei bun) profesorul şi ziaristul I.O. Nemeş a demonstrat că şi-a intrat în
pâine, detectând deja câteva probleme ce trebuie rezolvate şi la care a găsit deja soluţii, pe
care le va prezenta conducerii CJ.

Ion SORESCU
12 mar 2004

141
Are Sibiul un proiect cultural şi strategiile elaborate pentru anul 2007?
(Un segment radiografic al societăţii româneşti)

Din varii motive politice şi geostrategice, militare şi evident, economice, România „a intrat în
cărţi‖, în cele din urmă (după 14 ani de la schimbarea sistemului politic), pentru integrarea în
structurile europene şi nord-atlantice.
Provocări de tot felul, unele la care nici nu îndrăzneam să - visăm cu câţiva ani în urmă, au
început „să curgă‖, toate mizând pe valorile autentice ale culturii româneşti, pe capacitatea
românilor de a se mobiliza în momente deosebite, pe dorinţa reală a României de a se integra
în societatea europeană, ceea ce, primordial, însemnează dialog cultural. Una dintre aceste
provocări este „Sibiu - capitala culturală a Europei‖, în anul 2007, alături de Marele Ducat al
Luxemburgului şi la iniţiativa acestuia.
Cred că întâia reacţie firească, de bun simţ, responsabilă, a tuturor sibienilor (şi nu numai) la
aflarea uluitoarei veşti, a fost de a ne întreba - suntem, oare, pregătiţi pentru o asemenea
provocare? Avem, măcar acum, puterea, voinţa, decizia consensuală şi capacitatea sinergică,
a tuturor forţelor, energiilor şi capacităţilor (politice, administrative şi managerial-culturale)
de a ne uni eforturile, de a colabora dincolo de orice orgolii şi interese partizane, în plan local
sau naţional, pentru a izbândi împreună? Vom găsi motivaţia patriotică (mai cred,însă, în
valabilitatea conceptelor de patrie şi patriotism, într-o lume din ce în ce mai aglutinată, - mai
uniformizată, mai „globalizantă‖), pentru a face din dezbinare, unire: din confruntare,
cooperare şi din excesul de vanitate, un exemplu de altruism?
M-am întrebat dacă cei responsabili de destinul/dezvoltarea oraşului au abordat, în sfârşit, cu
deschiderea necesară, proiectul cultural de anvergură, de inspiraţie europeană, aşteptat de
atâţia ani la Sibiu, într-o concepţie coerentă, sinergică şi cu o finanţare pe măsura
programelor instituţiilor culturale sibiene, dincolo de subordonarea lor administrativă (care
operează discriminativ şi nu rareori, persecutiv, în sensul unei alocări pe sprânceană şi nu „pe
criterii de valoare‖ şi de importanţa socio-culturală, fondurile anuale, dintr-o puşculiţă destul
de chivernisită a Primăriei!) al aducerii întregii culturi sibiene la standarde europene? Şi asta,
într-un an electoral care exorcizează, la scară naţională, toate pornirile şi energiile
negative,conflictuale, adversative, miza politică fiind uriaşă şi interesele partidelor primând,
din păcate, faţă de oricare alte obiective? Să urmărim modul în care s-a derulat acţiunea
acestui nou episod al implicării Sibiului într-un program internaţional, potrivit unui scenariu
sesizabil de către oricare observator, atent şi obiectiv, al scenei noastre politico-
administrative, la scară locală şi naţională. Primul act al scenariului a avut ca scenă Primăria
Sibiului şi ca actanţi principali, pe primarul Klaus Johannis (afabil, binevoitor, aparent
deschis opiniilor şi proiectelor avansate) şi pe directorii celor mai importante instituţii
culturale din Sibiu (indiferent de subordonarea lor administrativă). Prefectura şi Consiliul
Judeţean au absentat, nefiind invitate, pe motivul că proiectul anului 2007 vizează Municipiul
Sibiu şi nu Judeţul. Partitura propusă spre execuţie (interpretare) a fost cea a listării acţiunilor
şi manifestărilor cele mai reputate şi reprezentative, iar dintre proiectele noi, ambiţioase şi
fireşte, costisitoare (s-au dat citire, exemplificativ, devizele altor „capitale culturale
europene‖, în valoare de sute de milioane de euro), dar ni s-a recomandat, pe un ton „realist‖,
că nu are rost să visăm nici măcar cu un asemenea prilej! Despre un buget alocat culturii pe
programele avute în vedere în perspectiva evenimentului major din anul 2007, începând chiar
din acest an, nici un cuvânt!
Deşi ridicată problema necesităţii elaborării unor strategii generale şi sectoriale pe un proiect
elaborat, pornind de la ce avem în acest moment, dar ambiţionând spre atingerea unor criterii
de performanţă comparabile cu cele ale Luxemburgului, antrenând fonduri pe măsură de la
Guvernul României şi nu mizând doar pe cele ale Primăriei, chestiunea nu a fost luată în
consideraţie, ea fiind considerată „prematură‖, în această „fază pregătitoare‖.

142
Surpriza cea mare a fost să constatăm, din materialul pregătit de Primărie şi oferit invitaţilor,
la cea de-a doua întâlnire de la Primărie, că în programul dezvoltării Sibiului figurau doar
două strategii: una economico-industrială (investiţională) şi una administrativ-edilitară (căci
noi ne mai aflăm, din păcate, după 14 ani, la nivelul strategiilor lichidării gropilor din
carosabilul oraşului, la nivelul dezvoltării reţelelor de canalizare în zonele inundabile, la
nivelul lichidării scheletelor marilor construcţii începute şi neterminate, la nivelul salubrizării
oraşului, etc.), chiar dacă strădaniile din ultimii ani sunt vizibile şi încurajatoare. Şi cea a
turismului cultural sibian cel puţin cele vizând ca termen anul 2007? Speranţa noastră, a
managerilor culturali, de a fi dezbătute, măcar în acest moment, cu speranţa soluţionării Lor,
problemele vitale ale unor instituţii de cultură precum: sediul Uniunii Artiştilor Plastici,
sediul Muzeului Rromilor şi cel al Muzeului Culturii Populare Săseşti (rămas în suspans după
trei ani de la lansarea acestor provocări noii administraţii), transportul curent pentru sibieni şi
turişti la Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului etc. (proiect tergiversat de zeci de ani), s-
a năruit în faţa dezarmantei şi autoritarei decizii a Primarului („mai întâi, autobuzele de
transport în comun‖) sau în faţa hobby-ului întâiului cetăţean al Sibiului („mie personal, îmi
plac foarte mult fântânile arteziene şi voi continua cu construirea şi a altora‖). Sperăm ca
toate aceste probleme să fie discutate la prima şedinţă de lucru după admiterea candidaturii
Sibiului la titlul de „capitală culturală a Europei‖, căci posibilităţile reale ale Sibiului sunt net
superioare dacă li se acordă atenţia şi sprijinul necesar.
În regim de viteză (după obiceiul neaoş românesc - împrumutat şi de reprezentanţii etniilor
alogene), care nu poate exclude, cu nici un chip, cel puţin o doză de superficialitate şi de
previzibil semi-eşec, am purces, cu reflexele îndelung cultivate în zeci de ani înainte de 1989,
să listăm manifestări culturale şi unele timide propuneri de noi proiecte.
Având, deja, o experienţă personală dezagreabilă, trăită la Hanovra, în anul 2000, o colegă de
la Muzeul Brukenthal, care a vizitat, la inaugurare, Pavilionul României de la Expoziţia
Mondială din Germania (în cadrul căreia Sibiul a avut rezervat un loc special), a sugerat că o
pregătire superficială a mai produs şi altădată, efecte pe măsură. (Dar, ce, mi-am amintit eu,
la Lisabona, la precedenta ediţie a Expoziţiei Mondiale, a fost altfel? Sau credeţi că la Aichi-
Japonia, în 2005, va fi altfel, dacă nu vrem, vorba lui Stan Păţitu, să „ne băgăm minţile în
cap‖, adică să pregătim din timp, „gospodăreşte‖ ieşirile noastre în lume?
Intervenţia colegei noastre nu a primit răspunsul aşteptat de noi toţi, cum că, de această dată,
vom lucra „nemţeşte‖.
Actul secund al piesei noastre s-a petrecut după circa o săptămână, la Ministerul Culturii şi
Cultelor. Amfitrionul şi actantul principal a fost însuşi ministrul Culturii, acad. Răzvan
Theodorescu. Echipa sibiană (în absenţa dlui primar Johannis, reţinut Ia Sibiu de o agendă
aglomerată, cu obiective cel puţin mai importante decât reuniunea convocată de ministrul
Culturii) a fost condusă de prefectul Sibiului, dl. ing. M. Silvestru Lup, acompaniat de
preşedintele Consiliului Judeţean, dl. Constantin Moraru, secondaţi de vicepreşedintele
Primăriei, dl. Ioan Banciu şi completată cu câţiva dintre cei mai importanţi directori de
instituţii culturale şi departamente ale acestora, din Sibiu (Al. Lungu, Constantin Chiriac.
Dumitru Budrala şi subsemnatul). Întâlnirea a fost girată politic de dl. Ioan Cindrea, secretar
de Stat şi preşedintele organizaţiei PSD-Sibiu, ceea ce ne-a asigurat, o dată în plus, că
Guvernul şi partidele de guvernământ înţeleg să se implice „total‖ în acest proiect.
Cu elocvenţa argumentelor culturale şi academice, etalate elevat, dl. ministru a dat o cu totul
altă amploare proiectului, justificând astfel atragerea Consiliului Judeţean în elaborarea şi
susţinerea acestui obiectiv cultural major, evident de importanţă naţională şi cu finanţare
specială a evenimentelor de către Guvernul României.
Am ridicat, şi aici, ca şi la Primărie, problema necesităţii contopirii celor două variante ale
proiectului, stabilirea unei conduceri unice, complexe, şi a necesităţii imperioase de a depăşi
faza listării, manifestărilor culturale, în ideea adoptării unei strategii, pe care o cred

143
indispensabilă prezentării noastre, cât de cât onorabile, la această tandră „cununie‖ culturală a
Sibiului cu Luxemburgul, „nuntaşi‖ fiind toţi cetăţenii europeni. Ni s-a dat să înţelegem că,
prin venirea ministrului Culturii la Sibiu, pentru lansarea oficială a proiectului, în preajma
vizitei la Sibiu a Marelui Duce de Luxemburg, se vor discuta toate aspectele problemei
rămase în suspensie. (Vom trăi şi vom vedea!)
În antract la întoarcerea la Sibiu, aveam să citesc, nu fără mirare, un material publicat în presă
de un „confrate‖ al nostru (cel puţin aşa se consideră prin profesia lui de bază, sculptura)
potrivit căruia, proiectul „capitalei culturale a Europei‖ a devenit agent electoral, disputat de
partide ca prioritate a meritelor, responsabilitatea principală asumând-o activismul politic şi
nu actanţii culturali, trecuţi într-un anonimat absolut:
„La întâlnirea cu ministrul Culturii au participat şi câţiva directori ai unor instituţii de
cultură‖; (Brusc, m-am întrebat dacă autorul o fi citit articolul lui Rădulescu-Motru despre „
Statul cultural‖ şi ce o fi înţeles dintr-însul?).
Actul al treilea urmează să se desfăşoare,din nou, la Sibiu, cu o distribuţie însă indefinită şi
având, cel puţin în acest moment, o conducere bicefală, asemeni tramvaielor de epocă (că tot
voiam noi să reintroducem tramvaiul la Sibiu!) cu manete de conducere la ambele capete ale
vagonului şi, deci, cu posibilitatea manevrării în ambele direcţii, în sistemul pomenit de
Bogza în celebra sa tabletă „Hăis-cea‖.
La înapoierea de la Bucureşti am cerut, de îndată, o audienţă dlui Primar, luând, ca de obicei
(aşa cum am făcut-o şi în cazul expoziţiei de la Hanovra)! lucrurile în serios, mobilizându-mă
şi mai ales, disponibilizându-mă la maximum. Până astăzi nu am fost anunţat dacă şi când voi
fi primit în audienţă.
Am aşteptat, ca şi alţi colegi, directori de instituţii culturale, şi chiar dincolo de provocarea
anului 2007, să fim invitaţi, dacă nu de conducerile administrative reunite ale municipiului şi
judeţului, atunci măcar de comisiile de cultură ale celor două Consilii, spre a analiza şi
dezbate o problemă rămasă până astăzi în suspensie: adoptarea unui program şi a unor
strategii culturale pentru Sibiu, pentru întregul judeţ şi de ce nu, ca o propunere, şi pentru
„Regiunea Centru‖, vizând, în mod direct, o serie de obiective noi, cu posibilitatea atragerii
de fonduri importante din partea Uniunii Europene, total disponibilă în acest sens.
Enumăr doar câteva dintre acestea, insistând pe cele ale Muzeului „Astra‖: Muzeul Rromilor,
Muzeul Culturii Populare Săseşti, Centrul cultural pentru dialogul internaţional pe teme de
identitate şi diversitate culturală, Festivalul Naţional al Şcolilor de Artă Populară, Târgurile şi
meşteşugurile medievale sibiene, în contextul turismului cultural universal, Mărginimea
Sibiului - Capitala transhumantei româneşti, Orlatul - centra zonal al turismului în satele din
Mărginime, etc. etc.).
Nu am primit nici un semnal cum că noua provocare internaţională a reuşit să ne trezească la
„realitate‖, în problematica esenţială aşezată pe noile coordonate (cardinale) ale culturii
sibiene, să ne mobilizeze pe toţi, potrivit unui interes comun, să-i punem vârtos, la treabă, pe
specialişti, să le dăm tot creditul şi sprijinul pentru a mobiliza toate capacităţile, să refacem
bugetele chiar din acest an (evitând reţeta celebră a îngrăşării porcului în Ajun), acordând
culturii ceea ce, în contextul dat, ar trebui să-i acordăm. Mai presus de toate acestea, să
analizăm împreună ce demersuri şi iniţiative putem întreprinde, de urgenţă, precum: să
formăm o echipă mixtă cu luxemburghezii (pentru a echilibra ambele programe), să
cunoaştem, amănunţit, experienţele de vârf ale altor „capitale culturale europene‖ (pentru a
ne inspira din iniţiativele de mare succes), să proiectăm pagina-web a Sibiului numai pe teme
cultural-turistice (pentru a promova, deja, o imagine a acţiunilor culturale sibiene
performante, şi de interes internaţional), să angajăm, cu toată energia, în propriul nostru
interes (alimentând cu toate materialele necesare) „ambasadele‖ culturale ale Institutelor
culturale ale României din străinătate (Muzeul „Astra‖ a iniţiat deja, în acest sens, programul
„Muzeu pentru Europa‖), să interacţionăm programul recent al Autorităţii Naţionale pentru

144
Turism, pe tema Ecoturismului (Sibiul având o ofertă de excepţie, în acest domeniu), să
pregătim proiectul declarării Mărginimii Sibiului ca „Rezervaţie naturală şi cultural -
istorică‖ (proiect lansat de noi încă din 1990, dar nefinalizat), să determinăm repertorierea şi
publicarea tuturor valorilor de patrimoniu natural şi cultural, de importanţă naţională (proiect
început împreună cu DJPCN şi subvenţionat pentru judeţ de Consiliul Judeţean), să întocmim
proiecte culturale de accesare a fondurilor externe disponibile, etc. etc. Doamne, câte alte
proiecte s-ar mai naşte (şi ar aduce şi turişti şi bani, şi până în 2007) - dacă Culturii i s-ar
repartiza, în societatea sibiană, prin înţelegerea şi cu o susţinere fermă din partea celor două
Consilii şi mai ales a Primăriei Municipiului, un alt rol decât cel al Cenuşăresei, invitată în
„sufrageria Puterii‖, cosmetizată şi aşezată la masă cu mărimile, doar la sosirea în vizită a
„prinţului‖ (Marele Duce de Luxemburg, în acest caz), în rest, Ea având ingratul rol de
„servitoare‖, finanţată din resturile praznicelor spectacolelor de estradă (devenite,
pretutindeni în ţară, din motive lesne de bănuit, adevărate pseudo instituţii culturale,
devoratoare de fonduri din bugetele atrase de primăriile României)!
Dacă nici acum nu înţelegem că instituţiile profesioniste de cultură ale Sibiului trebuie
susţinute preferenţial faţă de toate formaţiile de interpreţi voiajori de muzică uşoară, atunci
să-i invităm pe aceştia să susţină programele „Capitalei culturale europene‖ de la Sibiu.
Oamenii de cultură sibieni mai aşteaptă, încă, chiar dacă suntem într-un an electoral, o
dezbatere serioasă, profundă, complexă şi responsabilă, privind destinul culturii în cetatea
Sibiului şi măsuri urgente pe măsura importanţei provocării adresate nouă tuturor.
Trecutul său reputat ne motivează, viitorul său plin de oportunităţi ne mobilizează, iar
destinul locuitorilor Sibiului ne obligă, condamnându-ne pentru orice restanţă şi neîmplinire.
Şi aceasta întrucât, pentru orice naţiune conştientă de viitorul său, Cultura înseamnă Educaţie,
iar Educaţia înseamnă Progres şi Bunăstare. De aceea, orice investiţie în Cultură este
considerată cea mai rentabilă investiţie în societatea modernă, iar industria turismului nu se
poate transforma într-o industrie de succes fără investiţii prealabile, care, astăzi, mai par
unora dintre factorii decidenţi, simple fantezii.

Prof. dr. Corneliu BUCUR


19 mar 2004

145
Cele două muzee sibiene au strălucit la
Gala Decernării Premiilor Patrimoniul Cultural Naţional

Cea de-a III-a ediţie a ceremoniei decernării Premiilor pentru Patrimoniul Cultural Naţional,
pentru anul 2003, a confirmat încă o dată calitatea eforturilor instituţiilor de profil sibiene şi a
specialiştilor în conservarea, restaurarea şi promovarea patrimoniului cultural naţional
material şi imaterial. Evenimentul, desfăşurat joi, 25 martie, la Muzeul Naţional de Artă din
Bucureşti, a reunit reprezentanţii din muzeele şi din domeniul monumentelor istorice din
toată ţara.
Gazda întâlnirii a fost prof. dr. Ioan Opriş, ministru secretar de Stat în Ministerul Culturii şi
Cultelor, care a remarcat că, în zi de sărbătoare - dedicată harului şi darului - MCC
decernează premii prestigioase pentru cei care au contribuit prin fapte de cultură remarcabile,
prin stăruinţa, talentul şi dăruirea lor. Lucia Mureşan şi Ilinca Tomoroveanu au dat citire
diplomelor şi premiilor acordate de MCC. Printre cei ale căror strădanii au fost răsplătite s-a
numărat arhitectul sibian Hermann Fabini, căruia i s-a decernat Diploma de excelenţă pentru
restaurarea Casei Luxemburg din Sibiu. În cuvântul său, arh. Hermann Fabini a evidenţiat
entuziasmul cu care s-a lucrat la acest proiect deosebit şi colaborarea internaţională
exemplară cu partenerii din Luxemburg. O Diplomă specială a MCC i-a fost decernată
Complexului Naţional Muzeal Astra pentru amploarea şi exemplaritatea proiectelor şi
activităţilor muzeale desfăşurate în 2003. Laureaţii Premiului Virgil Vătăşianu - Istoria artei -
au fost membrii echipei Muzeului Naţional Brukenthal pentru expoziţia „Nobleţe şi pasiune.
Colecţii de artă. Arta de a colecţiona‖, un argument solid al identităţii în spaţiu şi timp a
Muzeului Brukenthal, al perpetuării şi valabilităţii modelului cultural lansat de fondatorul
său, baronul Samuel von Brukenthal, al importanţei sale locale, naţionale şi internaţionale‖.
Cu acest prilej, prof. dr. Alexandru Lungu a remarcat că inscripţia „Nu foarte mult, dar cât
«de nobil»„ (aflată pe o pânză reprezentând o natură statică) se potriveşte foarte bine ca
deviză pentru ceea ce a făcut Muzeul Brukenthal anul trecut continuând paradigma
inaugurată de Samuel von Brukenthal.
Premiul Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Comisiei Naţionale pentru UNESCO a revenit
C.N.M. Astra, pentru Programul „Tezaure Umane Vii‖, un premiu care ar fi trebuit decernat
„creatorilor populari, oamenilor de la sate, trezorierii celor mai frumoase tradiţii ce dau
expresie identităţii noastre culturale‖, a remarcat dr. Corneliu Bucur, directorul instituţiei.
Marele trofeu - Premiul Iulian Antonescu - muzeologie - a revenit Muzeului Naţional al
Hărţilor şi Cărţii Vechi, înfiinţat în 2003. Trofeul a fost înmânat de acad. Răzvan
Theodorescu, ministrul Culturii şi Cultelor, care a menţionat că 2003 a fost anul în care s-a
cheltuit o sumă record pentru patrimoniu - peste 30 milioane dolari.

27 mar 2004

146
„Ni s-au refuzat trei premii”
Dr. Corneliu Bucur a demisionat din Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor

„Ni s-au refuzat trei premii‖ - iată declaraţia făcută, ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, de
dr. Corneliu Bucur, directorul CNM ASTRA, cu privire la festivitatea de decernare a
Premiilor pentru Patrimoniul Cultural Naţional pe 2003, subiect abordat în ediţia de sâmbătă,
27 martie a.c. a Tribunei. Având în vedere că direcţiunea CNM ASTRA consideră că
instituţia şi colectivul ei au fost nedreptăţite, dr. Corneliu Bucur a anunţat că în urmă cu
câteva zile şi-a depus demisia din Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor deoarece nu
poate să gireze „prin prezenţa sa (în aceste foruri - n.n.) încălcarea flagrantă a prevederilor
legale‖ şi favoritismele Ministerului Culturii şi Cultelor.
De acelaşi minister se leagă şi o altă nemulţumire a directorului CNM ASTRA. În perioada
26-27 martie, la Miercurea Ciuc, a avut loc Adunarea Generală a Asociaţiei Muzeelor în Aer
Liber din România. La reuniune nu a fost prezent nici un reprezentant al MCC, care să
prezinte un plan naţional de restaurare pentru muzeele în aer liber, aşa cum s-a promis în
prealabil. Rămân astfel fără rezolvare două probleme stringente: cea a statutului instituţiilor
ce deţin monumente istorice, dovezi de civilizaţie şi problema statutului acestor monumente.
Având în vedere situaţia şi „dezinteresul MCC‖ (dr. Corneliu Bucur), directorul CNM
ASTRA va depune o solicitare oficială de audiere a problemei de către comisiile
parlamentare şi se va adresa cu un memoriu preşedintelui României şi primului-ministru.
Cu acelaşi prilej, Corneliu Bucur a menţionat solicitarea Institutului Cultural Român de a
duce la Madrid o expoziţie pe teme de creativitate tehnică: „E un semnal pozitiv, deoarece
cred că are legătură cu site-urile noastre de pe Internet, iar lumea doreşte să prezentăm un
«eseu» a ceea ce oferă Dumbrava Sibiului‖.

Maria SPĂTARIU
30 mar 2004

147
ÎN DRUM SPRE CAPITALISM, ÎNAPOI LA FEUDALISM

Motto; „Corupţia nu trebuie căutată în economie, nici în politică, ea ţine de mentalităţi, de


suflete friabile, de conştiinţe de vânzare. Mă tem că şi atunci când va fi clar că e mai rentabil
să fii moral decât corupt, noi tot corupţi vom rămâne, fiindcă lipsa de simţ etic ne-a devenit a
doua natură.‖
Mircea Cărtărescu - „Pragmatii...‖

După 14 ani de la abolirea comunismului ca sistem politic de stat şi ca formă dictatorială de


guvernare a României, încă ne iluzionăm cu trecerea la capitalism. Că vrem sau nu vrem
(parcă mai mult n-am vrea decât am vrea, după modul în care a decurs privatizarea în toţi
aceşti ani), americanii „au descoperit Europa‖ şi poziţia noastră geo-strategică faţă de falia tot
mai adâncă (adevărată crevasă) săpată între Orient şi Occident, între terorismul islamist şi
democraţia occidentală a apărut decisivă, de unde şi intrarea noastră în NATO, mai devreme
decât speram.
Cât priveşte intrarea în Uniunea Europeană, deşi reformele structurale bat pasul pe loc, cam
de multişor şi structurile de stat, în economie şi servicii (îndeosebi energetice), sunt încă
puternice, deşi cu economia de piaţă stăm „jumi-juma‖ (ba o avem, ba nu o avem, de parcă ar
fi „fata morgana‖) iar „economia gri‖ este adevărata salvare a ratei şomajului (cu toate că ea
păgubeşte substanţial bugetul de stat, aducând sănătatea în stare de infarct, iar cultura şi
educaţia, în stare de „sub-nutriţie‖), vom intra - ni s-au dat toate asigurările - în anul 2007
(chiar dacă la „orele de dirigenţie‖ ale UE, câte un „inspector - controlor‖ sau „diriginte‖ mai
exigent - ne urechează în văzul şi auzul lumii), cu doar două condiţii: să răpunem hidra
Corupţiei şi să repunem Justiţia în deplină libertate (neaservire politică).
Şi acum că tot stau flotilele americane să aterizeze în bazele NATO din România, aducând
prosperitatea în zonele adiacente şi căsătorii interetnice şi interrasiale cu frumoasele noastre
de pe litoralul maritim sau din inima Carpaţilor, mai rămâne o problemă nu îndeajuns
percepută, şi nici pe departe rezolvată în ăşti aproape 15 ani, mentalitatea.
Greu de circumscris, în câteva rânduri, problema mentalităţilor românilor: faţă de muncă şi
disciplină, faţă de corectitudine şi fraudă, faţă de avere (opulentă, sfidătoare, acumulată prin
hoţie, şantaj, uzurpare, corupere, falimentare, şpagă, într-un cuvânt prin necinste) şi sărăcie,
faţă de activismul politic şi pasivism (defetism), faţă de exod (apodemie) sau autarhie şi
„patriotism‖, faţă de valoare şi nonvaloare, de cultură şi incultură, de sex şi abstinenţă, etc.
Acestea sunt doar câteva aspecte care configurează imaginea adevăratei Românii, cea de
toate zilele, cea din cuprinsul ţării şi din toate categoriile populaţiei, România reală, paralelă
cu lumea virtuală, cea trăită, imaginată sau doar iluzionată de politicieni.
Să nu uităm, însă, că mentalitatea unui popor este adevăratul barometru de măsurare a
presiunii sale politice şi termometrul cel mai sigur de constatare, a temperaturii (şi sănătăţii)
sale reale.
Despre mentalităţi, vorbim tot neamul, în vorbe mai „subţiri‖ (mai meşteşugite) sau neaoşe („
aşa ni-i felul‖, „să nu ieşi din rândul lumii‖, „dacă o faci, o tragi‖), dar toţi ştim că nu
investiţiile străine şi conturile bancare, nu ploaia de vile care a împânzit ţara şi numărul (şi
marca) maşinilor pe cap de locuitor, nici măcar rata medie anuală de creştere a productivităţii
muncii sau a PIB-ului, sau remarcabilele noastre însuşiri native în domeniu! informaticii şi
ordinatoarelor, al programelor electronice şi sistemelor de combatere a viruşilor, stabilesc
adevăratul nivel cultural şi de civilizaţie (în sensul umanist) atins, în acest moment, ci „forma
mentis‖ (gândirea noastră), modul în care ne raportăm la însăşi viaţa noastră de zi cu zi, la
transformările din jur, şi - esenţial - la morala socială, adică tocmai mentalităţile (căci ele sunt
adevăratul motiv de activare şi propulsie a energiilor unui neam).

148
Am auzit, mereu, în jurul meu, că „mentalităţile se schimbă cel mai greu‖ şi Silviu Brucan
(un profund analist, politician şi psiholog) a intuit că pentru o schimbare reală, la noi, ar fi
necesari minimum 20 de ani! Afirmaţie care a contrariat, atunci, o naţiune. Astăzi, nu mai
miră pe nimeni.
Întrebarea pe care nu cred că ne-o punem (în măsura în care ne întrebăm „cât mai durează‖?)
este dacă schimbarea mentalităţilor vine de la sine, ca un apanaj al societăţii capitaliste, în
planul activităţilor financiare şi economice, ca o anexă a democraţiei, în planul structurilor
instituţionale, sau este un obiectiv care nu poate fi decât cucerit prin luptă, printr-o conchistă
generală, cotidiană, dusă de toată populaţia ţării, tineri şi vârstnici, neîntrerupt, împotriva
tuturor mentalităţilor vetuste, a metabolismului bolnav, tributar sechelelor comuniste, a
tuturor comportamentelor autoritariste, discreţionare, în dispreţ pentru cea mai banală
percepţie a democraţiei? Mai putem rămâne, oare, în capcana „statului‖ - patron şi protector
al societăţii civile, adică a espectaţiei la „reforma lentă, graduală‖, a mentalităţilor oficialilor
„de stat‖, potrivit sintagmei „statul a stricat, statul să dreagă‖?
Dintr-o radiografie cât se poate de atentă şi obiectivă a raporturilor dintre stat şi societatea
civilă, constatăm că aceasta mai crede, după aproape 15 ani, că întronarea legalităţii (domnia
legii, respectul faţă de lege)şi a legalismului (aplicarea legilor), respectarea suverană a
drepturilor omului şi comunităţilor, deopotrivă majoritare şi minoritare, a egalităţii de şanse,
pentru toţi cetăţenii, fără nici o discriminare, a valorii care trebuie să domine tot universul
faptelor sociale şi prin excelenţă, universul Culturii (a cărei esenţă este), se produce de la
sine, ca un fenomen natural.
Pasivitatea noastră, a majorităţii cetăţenilor, faţă de toate relele care ne înconjoară, ne
agresează, ne privează (pe unii) de dreptul la muncă şi la sănătate, de o viaţă măcar demnă
(dacă nu îndestulată), se datorează falsei impresii că, oricum, prin voinţa (şi lupta) noastră sau
fără ea, tot vom răzbate, tot vom înainta pe calea democraţiei, căci a treia cale nu există
(„tertium non datur est‖): dacă de comunism am divorţat sângeros, dacă cu capitalismul ne-
am logodit şi sperăm să ne cununăm, ce alt pericol ne mai poate aştepta? Ei bine, oricât de
paradoxală, irealistă (fantastică), ar părea unora, concluzia noastră este că această aberantă şi
teoretic imposibilă „a treia cale‖ există (se manifestă făţiş, alarmantă chiar) şi ea constă în
pericolul „căderii în feudalism‖! Prin perpetuarea mentalităţilor specifice feudalismului.
Esenţa societăţii feudale consistă în dominaţia suverană şi nelimitată a stăpânului de pământ
asupra feudei sale, în monopolul absolut asupra resurselor naturale şi materiale şi în
condiţionarea relaţiilor cu supuşii de contractul de vasalitate: „dacă mi te supui necondiţionat,
am eu grijă de tine‖.
Dacă privim atent la manifestările celor aflaţi în exerciţiul puterii politice, şi mai ales
administrative, după 1989 (cu unele excepţii notabile) expresie a mentalităţilor de stăpâni
absoluţi ai scenei sociale, constatăm că cei mai mulţi se poartă ca nişte despoţi, adevăraţi
stăpâni de feude, cu privilegii neîngrădite de nimeni şi de nimic, încălcând dispreţuitori orice
lege, orice normă sau oricare regulă (chiar şi regulamente proprii).
Mizând pe somnolenţa, pasivitatea şi totala lipsă de reacţie a societăţii civile (aceasta este cea
mai mare problemă a crizei democraţiei în societatea noastră!), într-un evident deficit de
mentalitate şi de convingeri democratice, aceşti exponenţi ai Puterii (orice culoare ar avea) se
comportă, în orice tip de decizie după sloganul Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea): „L'état
c'est moi‖ („Statul sunt eu!‖). Tot ceea ce depinde de aceste persoane decidente (bugete,
fonduri din străinătate, proiecte investiţionale, promovări sau recompense şi lista este infinit
mai lungă) se distribuie în baza relaţiilor de interes (reciproc) - personale (de vasalitate), sau
de grup (de afaceri), - adeseori după principiul îmi dai, îţi dau‖, în baza exclusiv a bunului
plac şi prin sfidarea oricărui text normativ (tot după principiul conform căruia legea este o
barieră în care se opresc doar boii, căţeii strecurându-se pe sub ea şi leii trecând peste ea‖).

149
Un eveniment recent (decernarea premiilor naţionale ale Ministerului Culturii şi Cultelor
pentru realizări deosebite, obţinute în anul 2003 în domeniul patrimoniului cultural naţional:
cercetare, organizare expoziţională, conservare-restaurare, valorificare multimedia) ne-a
prilejuit toate aceste reflecţii, prin modul în care au fost selecţionate proiectele (sau
nominalizate, „ex aequo‖, atunci când proiectele nu au existat, în fapt) şi stabilite premiile,
prin încălcarea flagrantă şi deliberată a propriului Regulament instituit pentru această nobilă
iniţiativă.
Criteriile „sine qua non‖ (fără de care nu), pentru stabilirea premianţilor erau patru la număr:
să ai o realizare de excelenţă în anul precedent, pe bază de proiect, să depui dosarul
proiectului ca o candidatură reală la Direcţia Monumentelor, Muzeelor şi Colecţiilor din
Ministerul Culturii şi Cultelor, în termenul stabilit, să optezi pentru un premiu nominal, astfel
încât conţinutul proiectului să coincidă cu profilul activităţii personalităţii care nominalizează
premiul vizat şi apoi, să se procedeze, în mod real şi obiectiv, transparent şi echidistant, la
stabilirea calităţii şi valorii proiectelor concurente, la fiecare categorie (premiu), dând
câştigător pe cel mai bun, recomandat de conţinutul dosarului exclusiv. Aceste criterii au fost
ignorate de o parte a membrilor Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor (care au dat un
vot negativ în cazul a două proiecte ale Muzeului „Astra‖) şi dispreţuite total şi ostentativ (în
pofida contestaţiilor depuse) de conducerea Ministerului, rolul de „majordom‖ avându-l
secretarul de stat prof. univ. dr. Ioan Opriş, maestru de ceremonii, apoi, la decernarea
premiilor (acelaşi care a iniţiat, fapt meritoriu, aceste premii), admiţând de fiecare dată în
competiţia directă cu acesta şi culmea, acordându-le câştig de cauză unor proiecte care nu
aveau, „nici în clin, nici în mânecă‖, nimic comun cu natura celor două premii „Romulus
Vuia‖ şi „Iosif Corodi‖). ; în locul unei competiţii selecte şi oneste de valori, au operat
premeditat, principiile favoritismului („ai noştri, cu prioritate‖), al egalitarismului („nu putem
să nu dăm şi lui cutare‖ şi lui „«cutărică‖, care „săracii‖ nu au luat încă un premiu; şi ce-i
dacă „nu îndeplinesc criteriile de bază‖?) şi al discriminării, Muzeul „Astra‖ fiind, în mod
transparent, „în colimatorul‖ factorilor decidenţi, pentru a i se limita numărul de premii (era
doar în competiţie un muzeu din provincie, de subordonare judeţeană, cu două muzee din
capitală, subordonate direct Ministerului şi „nu se făcea‖ să câştige provincia).
Efectele vizate, conştient sau nu, ale unei asemenea decizii sunt cele contrare motivelor care
au condus la promovarea acestui sistem premial: frustrarea celor merituoşi, ceea ce duce la
demobilizare şi neîncredere, în orice alt program competitiv (ca să nu mai vorbim de
prăbuşirea stimei şi consideraţiei pentru conducători, deloc de neglijat în „bătăliile viitoare‖),
iar în tabăra celor privilegiaţi, sentimentul reconfortant al suficienţei („deci, merge şi aşa‖!),
deloc de natură să-i mobilizeze în perspectiva viitoarelor competiţii. Este cât se poate de clar
că, în anii viitori, competiţia va scădea în calitate, iar valoarea „producţiei‖ se va apropia, tot
mai mult, de mediocritatea generală („aurea mediocritas‖). Exact ca în comunism!
Avem, în cele petrecute recent, sub auspiciile şi cu larga toleranţă a ministrului Culturii, pe
cea mai mare scenă a culturii naţionale, într-un spectacol difuzat în faţa întregii ţări, un
exemplu elocvent al trădării marilor idealuri ale culturii şi a însăşi esenţei sale: VALOAREA
şi MORALITATEA.
„Qui prodest?‖ (Cui foloseşte?). Poate doar sistemului clientelar pe care se sprijină, evident,
în dauna interesului naţional, exponenţii Puterii.
Răul produs este incomensurabil: s-a creat precedentul care în viitor va fi exploatat şi
proliferat ca model deja constituit, consolidând mentalitatea că „legea o facem noi‖ (cei ce
exercităm puterea) şi tot noi, asemenea stăpânilor de feude, avem privilegiul de a o încălca.

Prof. dr. Corneliu Bucur


director general al Complexului Naţional Muzeal „Astra” Sibiu
2 apr 2004

150
Corneliu Bucur a anunţat
Crearea Rezervaţiei Naţionale Culturale si Naturale a Mărginimii Sibiului

„În urma ecourilor avute de lansarea filmului documentar „Jina, povestea unui sat din
Mărginimea Sibiului‖, vineri, 30 aprilie, vom invita la Biblioteca ASTRA toată comunitatea
intelectualilor, universitarilor şi oamenilor de afaceri originari din Mărginimea Sibiului,
pentru lansarea monografiei Mărginimii Sibiului‖, a declarat, ieri, Corneliu Bucur, directorul
CNM ASTRA, în cadrul unei conferinţe de presă. Cu acelaşi prilej, Corneliu Bucur a anunţat
realizarea unui proiect legislativ privind fondarea Rezervaţiei Naţionale Culturale şi Naturale
a Mărginimii Sibiului.
De acelaşi proiect se leagă şi programul de turism cultural Capitala transhumanţei: Jina -
Sălişte. Şi pentru că această zonă a Sibiului „naşte proiecte de respiraţie generală‖,
conducerea CNM ASTRA şi-a exprimat dorinţa ca mărginenii să preia reconstrucţia unor
monumente (Complexul hidraulic din Gura Râului, a troiţelor din Cacova etc.)
„Există două Românii: una - proiectată de lumea politică aflată la Putere şi alta - proiectată de
Opoziţie... Am privilegiul de a nu aparţine Puterii politice şi nici Opoziţiei. Mă pot situa la
linia dintre cele două adevăruri sau neadevăruri‖, a subliniat Corneliu Bucur, referindu-se la
faptul că „Ministerul Culturii şi Cultelor nu acordă interes patrimoniului muzeelor în aer
liber‖. În vederea rezolvării acestei situaţii, domnia-sa a depus memorii la Comisiile
Parlamentului. Dacă problema va rămâne fără rezolvare, conducerea CNM ASTRA va apela
la organismele internaţionale de specialitate. „Nici până azi, la jumătatea lunii aprilie, nu au
intrat cifrele pentru protecţia patrimoniului muzeistic‖ (C. Bucur). În acest context, prezenţa
ministrului secretar de Stat, Ioan Opriş, la Simpozionul „Cultură şi Capitalism. Şansele artei
frumoase în epoca eficienţei‖ (organizat de Academia Evanghelică) „anunţă un dialog
interesant cu privire la modul în care Ministerul Culturii şi Cultelor şi CNM ASTRA percep
această situaţie‖.
Totuşi, există şi veşti bune, căci CJ Sibiu e în măsură să contracteze un minicar din Austria
pentru Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului. Însă acesta va fi folosit pentru uz intern,
iar legătura cu oraşul va rămâne tot nerezolvată. Muzeul sibian a fost solicitat ca partener de
Casa de Editură Alicubi din Italia, care doreşte dezvoltarea la nivel mondial a unui site ce va
include ecomuzeele din Europa. Vestea proastă este faptul că valoarea proiectului de
restaurare a Casei Artelor a crescut de la 4,3 miliarde lei la 11,4 miliarde lei.

Maria SPĂTARIU
9 apr 2004

151
Michael Guest, în vizita la Sibiu
Ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România, Michael Guest, şi-a anunţat prezenţa în
Sibiu pentru 16 mai a.c. Diplomatul american va avea întrevederi cu oficialităţile locale într-
un cadru neconvenţional, la Muzeul ASTRA.

Conferinţă de presă la CNM ASTRA


„Sibiu - Capitală Culturală Europeană”, în atenţia dr. Corneliu Bucur
Cel mai important punct dezbătut, ieri, de dr. Corneliu Bucur, directorul CNM ASTRA, în
cadrul conferinţei de presă, l-a constituit „Sibiu - Capitală Culturală Europeană,în 2007‖,
Directorul a prezentat fragmente din raportul Comisiei care reglementează problema
capitalelor culturale europene. Acesta a fost trimis Ministerului Culturii şi Cultelor de către
Comisie. „Sibiul trebuie să-şi dezvolte mai mult structurile, încât să poată realiza programul;
autorităţile trebuie să se reorganizeze rapid pentru a putea realiza astfel de proiecte şi să
stabilească responsabili la toate nivelele, să dezvolte o eficientă strategie de comunicare şi
marketing‖, sunt câteva dintre cerinţele Comisiei, cărora le-a dat citire dr. Bucur, subliniind şi
sprijinul de care autorităţile se bucură în acest demers. „Comisia va sprijini Sibiul cu condiţia
ca substanţiale progrese să se înregistreze până în 2005‖ a adăugat directorul CNM ASTRA,
care solicită dezvoltarea unei strategii în vederea realizării acestui proiect.
Cu acelaşi prilej, dr. Corneliu Bucur a anunţat că, astăzi, Jonathan Scheele va vizita Muzeul
în Aer Liber, iar duminică, acesta va fi vizitat de Michael Guest, ambasadorul SUA în
România. De Ziua Internaţională a Muzeelor, marţi, 18 mai, un autobuz TURSIB va asigura
transportul sibienilor pe traseul Gară - Muzeu, din jumătate în jumătate de oră, în urma unui
acord încheiat cu conducerea TURSIB. Tot 18 mai va marca debutul „instituirii
cinematografice a unui paşaport pentru Europa‖, film ce surprinde sentimentele, gesturile,
reacţiile ţăranilor care îşi văd monumentele translate aici.
O scurtă trecere în revistă a proiectelor internaţionale a încheiat conferinţa: a fost predată
Institutului Cultural Român tematica expoziţiei de la Madrid; Muzeul ASTRA va reprezenta,
în septembrie, România, la Zilele Institutelor Culturale din Paris; a fost trimisă la Viena
tematica expoziţiei ocazionate de Zilele Culturii Române.

(M.S)
14 mai 2004)

152
UNESCO a aprobat Premiul „Dumbrava Sibiului”

Din iniţiativa şefului Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, Alexandru Mironov,
UNESCO a aprobat, recent, instaurarea premiului „Dumbrava Sibiului‖, o competiţie
internaţională de creativitate tehnică inspirată din civilizaţia tradiţională. „Ne alăturăm, astfel,
altor mari proiecte, prin care România intră în galeria programelor finanţate şi finalizate de
UNESCO, pentru a face din creativitatea românească un element de prestigiu mondial‖, a
declarat dr. Corneliu Bucur, directorul CNM ASTRA, ieri, în cadrul unei conferinţe de presă.
Cei 30.000 euro rezultaţi din acest proiect vor fi folosiţi pentru demararea programului „Etno
–Tehno - Parc‖, care va antrena copii de vârste diferite să lucreze la scară miniaturală
reproduceri după instrumentarul tehnic al Muzeului din Dumbrava Sibiului.
Cu acelaşi prilej, directorul CNM ASTRA a făcut cunoscut răspunsul MCC, ca urmare a
refuzului său de a primi distincţia acordată de minister. Astfel, domnia-sa a specificat:
„Comunicatul MCC nu abordează, în esenţă, problemele ridicate de noi şi nu răspunde celei
mai mari întrebări: cum restaurăm monumentele din muzeele în aer liber? Faptul că se
personalizează acest conflict e incorect, problema am ridicat-o în calitate de preşedinte al
Comisiei Naţionale a Muzeelor în Aer Liber‖.
Dr. Corneliu Bucur se va adresa primului ministru al României şi preşedintelui Asociaţiei
Muzeelor în Aer Liber din Europa pentru soluţionarea acestei probleme.
Rezultatele sondajului de opinie privitor la lipsa unui mijloc de transport care să asigure
legătura oraş - Muzeul din Dumbrava au fost comunicate în acelaşi context: 43% din cei
chestionaţi folosesc transportul în comun pentru a ajunge în Dumbrava, iar restul pe biciclete,
maşini personale etc.; 92% susţin necesitatea introducerii unui mijloc de transport în comun.

(M.S.)
27 mai 2004

153
RĂSPUNS LA COMUNICATUL DE PRESĂ AL MINISTERULUI CULTURII ŞI
CULTELOR

În comunicatul nostru din 18 mai am abordat următoarele probleme:


1.Calificarea ca nefondată, superficială şi profund nedemocratică (adoptată în afara oricărei
consultări cu specialiştii domeniului şi structurile de specialitate: Asociaţia Naţională a
Muzeelor în Aer Liber şi Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor) a Legii 105/7 aprilie
prin care monumentele etnografice din muzeele în aer liber sunt trecute în categoria bunurilor
culturale mobile.
2.Solicitarea din fondul de rezervă al Guvernului, în regim de urgenţă, a 15 miliarde lei
pentru începerea neîntârziată a lucrărilor de restaurare-conservare la monumentele aflate într-
o situaţie critică, constatând că în acest an nu s-a alocat nici un leu muzeelor de profil, în
acest scop, (cu excepţia Muzeului Satului din Bucureşti), deşi solicitări au fost adresate, în
repetate rânduri, şi s-a depus la minister proiectul adoptării unui „Plan Naţional de Restaurare
a monumentelor etnografice din muzeele în aer liber‖ (rămas fără răspuns).
3.Decretarea acestor muzee (ce conservă valori fundamentale pentru definirea a însăşi esenţei
identităţii noastre etnoculturale) ca fiind „obiective de importanţă naţională‖ şi includerea lor
imediată în circuitele turistice naţionale şi internaţionale.
Răspunsul Ministerului Culturii şi Cultelor, prin Comunicatul redactat şi semnat de Direcţia
Relaţii cu Mass-Media, eludează cu obstinaţie abordarea pe fond a problemelor ridicate de
noi, neoferind nici o perspectivă (aşteptată de toţi specialiştii din acest domeniu muzeal)
pentru soluţionarea acestora.
Astfel, la aliniatul prim, se recurge la istorie (într-o regretabilă confuzie de date şi roluri)
evidenţiindu-se (în sarcina MCC) finanţările făcute „începând din anul 1962‖. Se omite că în
intervalul 1962-1970 (8 ani) finanţarea ne-a fost asigurată de Comitetul de Stat pentru
Cultură şi Artă, din anul 1971 (timp de 18 ani), de către Consiliul Culturii şi Educaţiei
Socialiste, iar din 1990-2001, de către Ministerul Culturii, doar din anul 2001 intrând în rol
MCC, avându-l ca ministru pe acad. Răzvan Theodorescu.
Or, noi am acuzat exact acest interval din ultimii trei ani, în care am solicitat dlui ministru
academician finanţarea procesului de restaurare a monumentelor din muzeele în aer liber prin
programul „Muzeologia de urgenţă‖ (adoptat în prezenţa dlui ministru în 4 aprilie 2001 la
Bucureşti), prin care am solicitat suma de 10 miliarde anual, promişi în repetate rânduri de dl.
ministru şi neaprobaţi până astăzi. La această problemă, Comunicatul MCC nu dă nici un
răspuns.
La al doilea aliniat, se menţionează finanţarea, în ultimii trei ani, a Complexului Muzeal
„Astra‖ cu 3,6 miliarde lei (în realitate, doar cu suma de 2,7 miliarde lei pentru restaurarea
monumentelor - căci despre acest subiect este vorba în cele două comunicate), cu precizarea
că s-a făcut „în detrimentul altor muzee de profil‖. Cât de „privilegiat‖ a fost muzeul sibian
(mai mare de 8 ori ca suprafaţă şi de 2,8 ori ca patrimoniu monumental, comparativ cu
Muzeul Satului din Bucureşti) o spune (din neatenţie, probabil) însuşi Comunicatul MCC,
arătând că la „Muzeul Satului şi la Muzeul Ţăranului Român (?) s-au efectuat restaurări pe
scară largă‖, în valoare de 19,5 miliarde lei (o simplă comparaţie a cifrelor evidenţiază net
distanţa în preferinţele ministerului între muzeele din capitală şi cele din provincie şi sumele
alocate Concentrându-se pe C.M.N „Astra‖, ministerul omite esenţa comunicatului nostru
(emis ca preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Muzeelor în Aer Liber): am reclamat situaţia pe
întreaga reţea naţională a muzeelor în aer liber (cu excepţia, fireşte, a muzeului din capitală)
şi nu doar numai a muzeului din Dumbrava Sibiului.
La aliniatul trei se „intră în subiect‖, evidenţiindu-se motivul real al acelei absolut aiuritoare
(nemaiîntâlnită în nici o legislaţie din lume, dară-mi-te din Europa unde vrem să ne
integrăm!!!) completări la Legea patrimoniului cultural mobil, 118/2000: „necesitatea

154
facilitării intervenţiilor curente la construcţiile populare (deci nu la obiecte!) prin meşteri şi
meşteşugari populari‖ (care e diferenţa?) „şi nu prin firme autorizate pentru construcţii‖.
Argumentul este contrariant: în loc să adoptăm, printr-un Ordin al Ministrului sau printr-o
Hotărâre de Guvern, o metodologie proprie unui anume gen al monumentelor (dacă nu
istorice, atunci etnografice), s-a preferat destabilizarea unui întreg sistem, declasarea
monumentelor şi „transformarea‖ lor în obiecte, schimbarea regimului lucrărilor (din
categoria „restaurări generale‖ - schimbările de acoperişuri cu învelitori din paie, stuf, şiţa,
şindrilă, cherestea fiind cele mai frecvente), în cea a „intervenţiilor curente‖. Mai mult, ni se
precizează cât de „semnificativ‖ se reduc cheltuielile prin noua metodologie, dar nu ni se
spune de ce nu se alocă fondurile cerute de trei ani de zile, pe care - atâtea câte au fost - ne-
am învrednicit să le cheltuim indiferent de metodologia de decontare. Aliniatul următor
citează cazurile muzeelor (Baia Mare, Cluj, Focşani, Bujoreni) în care „se implică autorităţile
locale‖ cu „rezultate benefice‖. Sunt ignorate complet rapoartele depuse de subsemnatul în
urma monitorizărilor efectuate la aceste muzee, unde situaţiile sunt dezastruoase (Baia Mare),
critice (Cluj şi Focşani), nesemnificative (Bujoreni), toate fiind lipsite de Laboratoare de
restaurare-conservare, de personal calificat în restaurare, iar patrimoniul lor (excepţie
Bujoreni) se află într-o situaţie alarmantă. (A se vedea „Buletinul Informativ al Asociaţiei
Muzeelor în Aer Liber din România pe anii 2001-2003‖.)
Dar nici în această privinţă nu se clarifică un alt aspect esenţial: de ce nu se reglementează, la
nivelul politicii culturale şi financiare centrale, acordarea, prin Legea Finanţelor (anuală) a
fondurilor pentru restaurare-conservare, ştiindu-se prea bine că alocaţia oficială anuală (caz şi
al Muzeului „Astra‖) este limitată prin lege, doar la nivelul fondului pentru salarizarea
personalului). Avem, deci, pe fond, o politică culturală centrală deficitară care ignoră
restaurarea monumentelor din muzeele în aer liber.
Cât priveşte alocaţia MCC din acest an, pentru proiectele culturale ale C.M.N.‖Astra‖, ea este
departe de cea necesară, ţinând seama de mulţimea, calitatea şi varietatea manifestărilor
naţionale şi internaţionale şi diminuată faţă de cea de anul trecut, la unele capitole esenţiale,
ca de pildă, tipăriturile de specialitate (oricum, subiectul este în afara tematicii abordate de
noi în comunicat).
Despre celelalte două subiecte principale formulate de noi, nici un cuvânt şi bănuim că, în
mod simetric, nici un gest (sau intenţie).
În aceste condiţii şi neprimind nici un răspuns din partea d-lui ministru la memoriul personal
adresat, am hotărât să ne adresăm personal d-lui prim-ministru Adrian Năstase, şi să aşteptăm
medierea între poziţia Asociaţiei Naţionale a Muzeelor în Aer Liber şi cea a Ministerului,
solicitată d-lui preşedinte Ion Iliescu.
Să sperăm că, în final, problemele vor fi rezolvate intern şi nu vom fi nevoiţi a apela la
organismele internaţionale.
Pentru orice eventualitate, am solicitat conducerii Asociaţiei Europene a Muzeelor în Aer
Liber să ne furnizeze un punct de vedere oficial în problema statutului monumentelor de acest
gen în ţările Uniunii Europene, comunicându-ni-se şi prevederile legislaţiei europene privind
încadrarea şi finanţarea (inclusiv ca metodologie a contractării şi decontării financiare) a
lucrărilor de restaurare a monumentelor din muzeele în aer liber.

prof. dr. Corneliu Bucur


Preşedinte al Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România.
28 mai 2004

155
Grup de dialog cultural pentru „Sibiu - Capitală Culturală Europeană”

„Un centru de reflexie, analiză şi dialog cultural, un laborator de analiză spectrală a tot ce se
poate dezbate în plan cultural în vederea anului 2007, când Sibiul va fi Capitală Culturală
Europeană‖ - iată cum a fost definit de dr. Corneliu Bucur nou înfiinţatul Grup de Dialog
Cultural, a cărui menire este să furnizeze idei, teme şi proiecte Asociaţiei „Sibiu - Capitală
Culturală Europeană 2007‖. Prima reuniune a oamenilor de cultură care s-au solidarizat în
acest grup a avut loc ieri, la Biblioteca Judeţeană ASTRA. Dorinţa oamenilor de cultură este
ca fiecare întâlnire să se concretizeze în proiecte care vor fi prezentate asociaţiei amintite şi
să ducă la o unificare a mişcării cultural-artistice sibiene.
Sunt invitaţi în acest Grup de Dialog Cultural români de pretutindeni, cetăţeni de onoare ai
Sibiului, toţi cei care doresc să contribuie la „Sibiu - Capitală Culturală Europeană‖, dar
proiectele şi existenţa acestui grup nu ţin doar de anul 2007, ci de tot ceea ce înseamnă
dobândirea acestei titulaturi.

(M.S.)
23 iun 2004

156
În întâmpinarea „Sibiu - Capitală Culturală Europeană”
Cercul de Dialog Cultural, la a doua întâlnire

Joi seara, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene, oameni de cultură sibieni din diverse
medii, s-au întâlnit la Cercul Militar, la a doua reuniune a Cercului de Dialog Cultural, al
cărui scop este să vină cu idei şi proiecte pentru Sibiu - Capitală Culturală Europeană în
2007. Iniţiativa constituirii cercului aparţine dr. Corneliu Bucur, directorul CNM ASTRA,
din dorinţa de a oferi sprijin ideatic pentru potenţarea programului prezentat la Bruxelles. Aşa
cum s-a constatat în finalul reuniunii, luările de cuvânt ale participanţilor au născut idei şi
proiecte. S-a menţionat astfel necesitatea repertorierii valorilor culturale ale Sibiului, prin
pliante şi sub formă electronică, valorificarea colecţiilor Muzeului Naţional Brukenthal, a
lucrărilor artiştilor plastici şi a documentelor ce se regăsesc la Direcţia Judeţeană a Arhivelor
Statului, prin albume etc. Confiscarea „Capitalei Culturale Europene‖ de către politică,
posibilitatea ca Sibiul să nu se exprime cultural decât în anumite domenii şi să nu antreneze
în proiect întreaga zonă, au fost pericolele menţionate de vorbitori. Octavian Rusu, directorul
Direcţiei pentru Integrare Europeană a CJ Sibiu, a accentuat importanţa proiectului prezentat
la Bruxelles, bază a viitoarelor discuţii, precum şi faptul că monitorizarea Sibiului începe din
luna februarie 2005, astfel încât problema trebuie gândită sub aspect calitativ.
Participanţii au avut parte şi de o veste bună. Aşa cum am consemnat într-una din ediţiile
noastre trecute, direcţiunea CNM ASTRA a făcut demersuri pentru ca Sibiul să găzduiască,
în 2007, Marea Adunare Ecumenică a tuturor confesiunilor religioase. Venind în
întâmpinarea acestui demers, organizatorii au propus aceasta, la rândul lor, episcopului
Christoph Klein.

Maria SPĂTARIU
3 iul 2004

157
STOP CADRU LA INTRAREA ÎN LINIE DREAPTĂ PENTRU 2007

Vara anului 2004 va rămâne de pomină pentru cultura sibiană: după ani şi ani de proiectare şi
execuţie, s-a produs şi minunea nemaicrezută de noi posibilă, aceea a restaurării si dării în
circuit public a Sălii „Thalia‖. După mai bine de 50 de ani de la incendiul care a devastat-o, a
fost posibilă (cu ce eforturi doar ultimii preşedinţi ai Consiliului Judeţean o ştiu!) readucerea
în circuitul sălilor de spectacole a mult doritei săli, destinată concertelor muzicale ale
Filarmonicii sibiene. Instituţie de elită a cărei supravieţuire - zeci de ani - fără să aibă o sală
de concerte (şi repetiţii) corespunzătoare, este un miracol. Desigur, un miracol românesc. La
fel ca toate celelalte, de la Diana Mocanu - campioană mondială a nataţiei, fără un bazin, la
Brăila, până la Muzeul „Astra‖, care deşi lipsit de un pavilion expoziţional, după izgonirea în
anul 1950, din spaţiul edificat în scopul (principal) al găzduirii colecţiilor sale şi valorificării
lor expoziţionale, a dezvoltat un program al manifestărilor culturale evidenţiat pe plan
mondial.
Şi tot în vara anului de graţie 2004, prin bunăvoinţa Băncii Mondiale (din restanţele rămase
neutilizate de la Palatele Brâncoveneşti şi restaurarea monumentelor lui Brâncuşi de la Tg.
Jiu) şi milostivenia Ministerului Culturii şi Cultelor, au început lucrările de restaurare a Casei
Artelor, preluată de C.N.M. „Astra‖ de la Muzeul Naţional Brukenthal. La încheierea
lucrărilor (sperăm în acest an), Sibiul va avea şi Galerii de artă populară „in vitro‖ (ca la
Murano), la parter, şi o sală de expoziţii, de nivel european, la etaj. Era şi cazul privind (cu
umilinţă) la baraca din scânduri (botezată pompos „Pavilion expoziţional‖) în care ne
încropim expoziţiile temporare (din sezonul estival) în Muzeul în aer liber din Dumbrava
Sibiului, cu începere din anul 1990 (deci, de 15 ani!).
Dacă facem abstracţie de restaurarea imobilelor din Piaţa Mică nr. 11 şi 12 pentru instalarea
Muzeului „Franz Binder‖ (la nr. 11) şi a expoziţiei de cahle din viitorul muzeu al culturii
populare săseşti „Emil Sigerus‖ (în pivniţa de la nr. 12), ca şi a Studioului „Astra Film‖ (în
mansardă, tot la nr. 12), avem imaginea investiţiilor în cultura sibiană din ultimii zeci de ani.
În ritmul acesta, am putea aspira ca în următorii 200 de ani să finalizăm ceea ce se află (de
zeci de ani), pe linia de aşteptare la capitolul sedii pentru instituţiile culturale sibiene: o
bibliotecă proiectată pentru cel puţin 50 de ani (solicitată in extremis de noua direcţiune, după
ce precedenta conducere a blocat acest proiect timp de 15 ani!), un teatru modern
(binemeritat pentru excelenţa programelor actualei trupe sibiene), un sediu pentru teatrul de
păpuşi, edificat la standarde moderne (dacă recunoaştem copiilor noştri dreptul de a avea şi ei
o instituţie de spectacole modernă), un sediu pentru Galeriile de artă ale Uniunii Artiştilor
Plastici (ţinând cont că aceasta a pierdut spaţiile afectate expoziţiei cu vânzare, indispensabile
unei uniuni artistice), un depozit muzeal pentru colecţiile Muzeului „Astra‖ (ajunse la 60.000
obiecte şi păstrate ca vai de capul lor prin străini sau prin magazii metalice şi construcţii
igrasioase), situaţie contrastantă puternic cu excepţionala expoziţie şi importanţa colecţiilor
sale neexpuse, un pavilion expoziţional modern (în locul barăcii din scânduri) în cadrul
Muzeului din Dumbravă şi în contextul avansării proiectului constituirii Centrului pentru
dialog cultural internaţional pentru promovarea patrimoniului cultural „imaterial‖, un sediu
pentru Muzeul „Emil Sigerus‖ (este de neconceput ca etnia germană să nu aibă un muzeu
reprezentativ în România, în mod special, în Transilvania), şi un altul pentru Muzeul ironiilor
(la populaţia rromă din ţara noastră, acesta este un obiectiv cultural nu dezirabil, ci imperativ,
în numele multiculturalităţii afişate programatic, ca un obiectiv militant în contextul integrării
noastre europene), un sediu pentru un muzeu al cărții şi tiparului (dacă nu la Sibiu, atunci
unde altundeva?), un laborator ultramodern pentru restaurarea valorilor culturale sibiene (şi
totodată, şcoală de formare a restauratorilor). Şi vă asigurăm că am menţionat doar
obiectivele cele mai importante.
Pare utopic un asemenea proiect global vizând statutul culturii în cetatea Sibiului?

158
În nici un caz, dacă aspirăm să fim o adevărată capitală a culturii europene.
Intrând într-o asemenea cursă (competiţie), nesperată (nici măcar visată, acum doi-trei ani),
va trebui să gândim CULTURA (şi programele culturii sibiene), în termeni europeni, să ne
luăm ca modele, citadelele culturale europene, să investim în cultură ca în cea mai importantă
ramură a economiei sibiene (turismul cultural putând deveni o sursă importantă de venituri),
să avem o concepţie culturală şi strategii culturale de nivel european (occidental), să acordăm
slujitorilor culturii şi artelor toată consideraţia şi mai ales, să le susţinem proiectele cu toată
convingerea, acestea vizându-ne pe noi toţi, însuşi destinul comunităţii sibiene.
Cât priveşte partea financiară, o sursă importantă de finanţare a acestor obiective o constituie
bugetul local, previzibil tot mai mare, ca urmare a dezvoltării investiţiilor industriale şi
comerciale fără precedent.
Sursa esenţială privind finanţarea acestor obiective o constituie alocaţia bugetară a
Guvernului. Aici trebuie insistat puternic pentru a reuşi să aducem Sibiul pe un loc fruntaş la
acordarea cotei ce i se cuvine din bugetul naţional, în funcţie de ceea ce noi virăm, anual, „la
stat‖, oportunitatea ivită ocazionat de anul 2007 (Capitala Culturală a Europei) impunând (e
de la sine înţeles!) o atitudine mult mai generoasă (şi favorabilă onorării, în cele mai bune
condiţii, a obligaţiilor ce incumbă nu numai Sibiului, ci chiar şi României) din partea
Guvernului României faţă de Sibiu, eliminând prejudiciul real, evident, descurajant pentru
dezvoltarea Sibiului, creat prin actualul buget judeţean. Altminteri, riscăm doar „să ne aflăm
în treabă‖. La o asemenea reorientare a politicii investiţionale a bugetului Primăriei, ne
„obligă‖ chiar uriaşa investiţie de încredere în potenţialul cultural al Sibiului manifestată de
forurile europene. Dar dincolo de aceasta, Sibiul nu poate avea o strategie globală de
dezvoltare, în viitor, fără a acorda turismului cultural o pondere din ce în ce mai mare. Atât
din respect pentru trecutul istoric şi monumentele sale, cât şi pentru uriaşul potenţial
contemporan. Or, turism fără soluţionarea problemelor fundamentale ale culturii (instituţii şi
patrimoniu, programe şi mediatizare) este de neconceput!
Şi ar mai fi o sursă deloc de neglijat, în orice ţară cu o societate civilă puternică şi demnă:
sponsorizările.
Ceea ce ni se părea, până în acest an, o adevărată himeră (sponsorizări cu sume de zeci şi sute
de milioane de lei), din acest an a devenit o realitate în pofida unei legi a sponsorizării total
neatractive.
În condiţiile în care alocaţiile forurilor tutelare (ca instituţie naţională, suntem finanţaţi atât de
Consiliul Judeţean cât şi de Ministerul Culturii şi Cultelor) nu reuşesc să acopere decât
salariile şi, parţial, cheltuielile pentru unele manifestări culturale (cele pentru achiziţii,
transferuri, reconstrucţii, restaurări şi conservări efectuându-se sincopat şi din surse aleatorii),
anul acesta am găsit o uimitoare înţelegere şi sprijin la o serie de Sponsori (cu S mare) care
şi-au deschis cu generozitate „punga‖.
S.C. „SINCON‖ (I. Baltag) ne-a executat trei panouri metalice de câte 4 mp cu un tarif
simbolic, oferindu-ne practic circa 200 milioane lei sponsorizare. Prin „munca patriotică‖ (se
mai poartă, încă) a unor pictori de mare talent (Fl. Fota şi C-tin Ilea) acestea vor fi în curând
pictate şi prin bunăvoinţa altui sponsor, Ion Gheorghe (S.C.NARCOROM) vor fi instalate la
intrările în oraş (alte milioane bune).
Ion Ciolan, patronul S.C.‖AMBIENT‖, a investit serios în modernizarea (placarea cu plăci de
granit) scenei de spectacole de pe lac şi s-ar putea să-şi extindă investiţia şi la amfiteatru
domnia sa oferindu-ne şi materialele necesare vopsirii gradenelor.
P. Boldişor (S.C. FEIZY-CISNĂDIE) a aprobat dotarea pavilionului expoziţional din Muzeul
în aer liber cu mochetă nouă (240 mp), reprezentând o valoare considerabilă pentru bugetul
nostru.
S.C. „SINECON‖ a hotărât să sponsorizeze atât proiectarea cât şi execuţia instalaţiilor de
iluminat şi de siguranţă la noua biserică din Dretea (datând din 1672), şi aceasta până la

159
vernisarea sa, în 14 august, odată cu sfinţirea bisericii de către Înalţi prelaţi ai Mitropoliei
Ardealului, Episcopiei Sibiului şi Arhiepiscopiei Clujului.
Dr. Călin Stoia (nepotul meu din Cluj), prin Societatea „AUTO TRANSILVANIA‖, a
finanţat, cu o suma importantă, turnarea clopotelor bisericii din Dretea) iar mereu
binevoitorul, plin de solicitudine la toate micile noastre nevoi, Gheorghe Aldea (S.C.
ALCOMSIB), şi-a completat anterioarele donaţii pentru biserica din Bezded (veşminte
preoţeşti şi obiecte de cult) cu suma necesară şi substanţială pentru executarea clopotelor
bisericii.
Nici Ilie Carabulea („HOLDING ATLASSIB‖)nu s-a lăsat mai prejos şi a promis să doteze
Muzeul „Astra‖ cu un „echipaj tradiţional‖ de tracţiune (pereche de boi) pentru reeditarea în
Muzeul din Dumbrava, „in vivo‖, a temei preferate a lui Grigorescu (carul cu boi). Sperăm
că, în curând, să întâlniţi, „în trafic‖, pe aleile Muzeului, această ofertă, unicat pe plan
european dintre toate muzeele în aer liber.
Nu-i putem omite, din această onorabilă înşiruire nici pe Constantin Trihenea (S.C.
CONELT) şi Valentin Enache (S.C.KIRSCHBAUM), deschişi şi receptivi la orice solicitare
de lucrări şi materiale de construcţii, pe multiplele noastre şantiere, onorate de fiecare dată cu
maximă solicitudine.
N-au lipsit nici donatorii de monumente, cel mai generos fiind dna D. Hariet (domiciliată în
Bucureşti), care ne-a donat două gospodării (a părinţilor şi a bunicilor) din satul Găleşoaia -
celebru sat de olari, evaluate la peste 250 milioane lei.
Să-l adăugăm pe dr. Gh. Telea, care a donat Muzeului (pe lângă vânzarea casei natale cu
colecţiile cuprinzătoare şi valoroase de la Nou Român) cea mai mare parte a bibliotecii
personale, toate volumele cu dedicaţii.
Cu asemenea sponsori, am prins curaj şi privim cu optimism în viitor, bucuroşi că ne putem
încadra, prin modestele noastre realizări, în efortul general pentru transformarea Sibiului într-
un centru cultural de importanţă europeană.
Dar cel mai important lucru nu sunt banii investiţi în proiectele Muzeului „Astra‖, ci
sentimentul de solidaritate civică, semnele de preţuire şi susţinere a proiectelor noastre, care
iată că primesc şi consistenţă materială, ideea că toată stăruinţa noastră în a salva acest tezaur
de valori ale culturii naţionale este preţuită şi susţinută cu eforturi şi prin sacrificiile unui
număr tot mai mare de cetăţeni ai Sibiului
Datorită lor, trăim sentimentul că nu mai suntem singuri abandonaţi tuturor lipsurilor şi
neîmplinirilor. Însumând eforturile Primăriei (care a acceptat să susțină, cu entuziasm
proiectele muzeului), considerând că acest muzeu este deopotrivă, al Sibiului, integral (al
Municipiului şi Judeţului), al Consiliului Judeţean şi al Ministerului Culturii ambiţionăm să
devenim, cu adevărat, un muzeu de talie europeană.
Pentru a mulţumi tuturor celor ce s-au oferit, deja, să ne sprijine şi pentru a oferi şi altora
„şanse egale‖, am luat iniţiativa de a fonda „Clubul sponsorilor Muzeului Astra‖ prin care să
oferim, tuturor, o excepţională DIPLOMĂ DE RECUNOŞTINŢĂ, care sperăm să însemneze,
pentru ei şi pentru copiii lor, tot atât cât şi un titlu de nobleţe. Nobleţea susţinerii culturii
naţionale.

Prof. dr. Corneliu Bucur


15 iul 2004

160
În organizarea CNM ASTRA

Tradiţii de altădată, ţărani din satele româneşti de odinioară au părut să renască pentru o oră,
dar nu în lumea satului, ci în inima burgului medieval al Sibiului. Vechile obiceiuri şi portul
popular din diverse zone etnografice au părut să-şi găsească perfect locul printre zidirile
cetăţii, într-o simbioză a civilizaţiei rurale tradiţionale cu cea urbană. Există un loc mai
potrivit în care aceşti păstrători ai tradiţiei să aducă moştenirea străbunilor? Răspunsul ar fi
Dumbrava Sibiului - acolo unde timp de şase zile vor răsuna strigăte de joc, muzica lăutarilor
şi chiote de veselie, în cadrul celei de-a IV-a ediţii a Festivalului Naţional al Tradiţiilor
Populare.

Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare - nedee a identităţii noastre spirituale

Ieri, în Piaţa Mare din centrul Sibiului a avut loc deschiderea oficială a festivalului, care ne
aduce de 4 ani culorile vii ale satelor româneşti şi spiritul locului.
I-au întâmpinat pe oaspeţi, cu urări de bun venit, primarul municipiului Sibiu, Klaus
Johannis, preşedintele CJ, Martin Bottesch, consulul Germaniei la Sibiu, Jorg Schultz şi
Corneliu Bucur, directorul CNM ASTRA, care au subliniat importanţa manifestării pentru a
cunoaşte bogata zestre culturală a românilor. Au fost alături de public şi invitaţii Oana
Petrică, director al Centrului Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii
Tradiţionale, şi Octavian Ştireanu, consilier prezidenţial. Domnia-sa a remarcat importanţa
„prezervării identităţii noastre culturale mai ales acum, când România se află într-un ofensiv
proces de integrare europeană ce nu poate să capete o substanţă culturală solidă fără ca noi să
protejăm aceste tradiţii şi să le perpetuăm‖. Pentru ieri după-amiază şi-au anunţat vizita în
Muzeul din Dumbrava Răzvan Theodorescu, ministrul Culturii şi Cultelor şi Alexandru
Fărcaş, ministrul Integrării Europene.
Într-o nedee a identităţii noastre spirituale (Oana Petrică), români din judeţele Brăila, Bacău,
Hunedoara şi Cantemir (Republica Moldova), ruşi lipoveni şi greci au adus tradiţia întregii
Românii în Sibiu, prin cântec şi joc, aşa cum o vor face şi zilele următoare în Dumbrava.
Ritmul molcom sau alert al horei, zugrăvirea chipurilor de sfinţi, sunetul cimpoiului sau al
unui simplu solz de peşte, mlădierea lutului - acestea sunt coordonatele tabloului vivant pe
care creatori populari şi ţărani, copii şi vârstnici vi-l propun, acesta este modul lor de a se
exprima şi de a-şi exprima preţuirea pentru moştenirea străbună, o moştenire devenită religie.
Acesta e sensul luminii de pe chipurile lor, acesta este sensul ce răzbate din vorbele
meşterului Gavrilă Hotico, a cărui întreagă viaţă a fost dedicată salvării acestui patrimoniu.
Mai grăitoare decât vorbele sunt însă cele 68 de monumente restaurate de meşterul din Ieud,
Maramureş şi cele 12 biserici strămutate în diverse muzee.
Până la sfârşitul acestei săptămâni, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA vă
invită să-i treceţi pragul şi să admiraţi tradiţia românească şi exponenţii ei, adevăraţi ţărani
cărturari. Spectacolele au loc între orele 10-13, 15-19. În caz de vreme nefavorabilă,
spectacolele se vor desfăşura la Cercul Militar.

M. SPĂTARIU
28 iul 2004

161
STRATEGII ŞI PROIECTE PENTRU CAPITALA CULTURALĂ A EUROPEI.
MODELUL „CĂLĂRAŞI”

Da la incredibila şi până mai ieri, crezută imposibilă) investitură a Sibiului cu cea mai
onorantă titulatură culturală - cea de „Capitală Culturală a Europei‖, nu am încetat (şi nu voi
înceta, chiar dacă prin atitudinea mea deranjez spiritele refractare dialogului) şi mă frământ
cum am putea reduce (eufemistic verb pentru timpul rămas şi fondurile pe care le vom avea a
dispoziţie) distanţa considerabilă (evident numai în ceea ce priveşte infrastructura şi
experienţa organizării unor asemenea evenimente uriaşe), dintre Sibiu şi oricare dintre oraşele
care au fost, care ar fi putut fi, sau care vor fi, până în 2007, capitale culturale ale Europei.
Cum nu sunt (şi nu vor fi vreodată) un spirt comod, conformist, satisfăcut cu ceea ce am
realizat, în trecut şi întrucât am călătorit destul în Europa pentru a dobândi capacitatea de a
compara, a evalua şi a face diferenţierile calitative spre a înţelege ce mai avem de făcut (în
toate domeniile) pentru a ne ridica la nivelul performanţelor culturii occidentale, stăruiesc în
a invoca, în faţa autorităţilor administrative, ca şi a tuturor sibienilor, conştienţi fiind de toate
greutăţile cu care acestea se confruntă în gestionarea acestui covârşitor proiect, necesitatea
adoptării unei concepţii şi strategii pe măsura importanţei momentului (şi proiectului).
Mă refer, în primul rând, la un proiect investiţional major, cu fonduri atrase prin Programul
„Phare‖, de la Guvernul României, din bugetele Consiliului Judeţean şi al României, precum
şi de la investitori particulari.
De la primirea provocării şi apoi, a confirmării candidaturii Sibiului la extrem de onoranta
investitură, am participat, la Sibiu şi la Bucureşti (Ministerul Culturii şi Cultelor - o dată), la
mai multe întâlniri de lucru pe marginea proiectelor de manifestări şi acțiuni culturale şi
artistice pe care le-au propus toţi agenţii culturali şi ONG-urile interesate de proiect
(neîndoielnic, multe şi valoroase) exprimând bogata şi variata paletă a unor asemenea acţiuni
ce fertilizează viaţa cultural-artistică sibiană, în aceşti ani.
Am ridicat - şi la ultima întâlnire a membrilor reali şi potenţiali ai „Asociației‖ fondate de
Primărie (după ce am prezentat în presă, situaţia critică, privind starea infrastructurii
instituţiilor sibiene de cultură) asupra ideii necesitaţii imperioase a abordării problema
investiţionale, chiar a dublării, ab initio, a proiectului şi calendarului cultural cu cel
investiţional. N-am avut deloc sentimentul că această perspectivă este acceptată ca esenţială
şi la fel de urgentă ca şi desăvârşirea portofoliului cu programele culturale.
Am reflectat şi cred că am înţeles raţiunile (şi mobilurile) unei asemenea rezerve manifestate
de dl primar Klaus Johannis.
Personalitate echilibrată şi responsabilă, raţională şi sobră (prin temperament şi educaţie), dl.
primar nu doreşte să angajeze Primăria în proiecte „riscante‖, de mare anvergură (dar şi de
mare angajament), pentru care nu are asigurată finanţarea şi, poate, nici susţinerea
Guvernului. Din această perspectivă îl înţeleg şi îl aprob.
Dar cred că la baza unei asemenea atitudini, destul de generale (dintre cei prezenţi - peste 70
de persoane - nimeni nu a susţinut ideea mea) mai stau şi alte câteva argumente deloc
neglijabile ce ar merita a fi menţionate.
Primul dintre ele cred că-l constituie paradigma păguboasă instalată în jumătatea de secol
parcursă după instalarea regimului comunist şi gestionată consecvent şi în anii tranziţiei,
conform căreia „pentru cultură nu sunt bani‖. Deşi declarăm, la toate nivelele posibile, că
„întâiul ambasador al unei naţiuni este cultura‖ şi că „cea mai profitabilă investiţie pentru o
naţiune este cea în cultură‖, practic, culturii îi revin doar fărâmiturile de la ospăţul
guvernamental. Aşa se explică situaţia deloc c confortabilă a sediilor instituţiilor de cultură,
inclusiv a celor de importanţă naţională, analizată de noi în presă, recent, şi chiar lipsa
oricărei perspective de a fi remediată.

162
Al doilea argument, mai păgubitor chiar decât primul, acţionând la nivel de mentalitate
naţională, este cel definit de expresia „Las' că merge şi aşa!‖.
Această mentalitate a demobilizat, de zeci de ani, şi pe cei ce ar fi vrut să facă „ceva‖ în
cultură, dar au fost acaparaţi de marasmul general, de defetismul devenit endemic, care au
paralizat, practic, spiritul de iniţiativă şi de combativitate, pentru a realiza acel „ceva‖,
împotriva tuturor adversităţilor, de tot felul.
Al treilea argument ţine de vanitatea noastră a sibienilor izvorâtă din conştiinţa istorică a
primatului cultural al Sibiului asupra atâtor altor oraşe din ţară, privitor la faptul că avem o
viață culturală deosebită, elevată, prestigioasă, cu instituţii puternice, cu valori muzeale
excepţionale, cu monumente istorice preţuite de o lume întreagă.
De unde şi deducţia complet falsă, chiar maladivă, reflectată de ideea „dacă avem, de ce să
mai facem‖? Această atenuare a spiritului edificator este proprie tuturor centrelor cu o zestre
istorică mai valoroasă, care „se lasă pe tânjală‖ (cum spune ţăranul), într-un „dolce far
niente‖.
Ne sprijinim prea mult pe moştenire şi pe administrarea acesteia şi credităm prea puţin
necesitatea investiţilor contemporane. Şi asta nu de azi, de ieri, ci de 15 ani. Cea mai bună şi
elocventă dovadă este absenţa unei biblioteci la Sibiu, de o concepţie modernă, cu o
capacitate proiectată pentru cel puţin 100 de ani, şi acceptarea compromisului istoric de a
folosi drept sediu al prestigioasei instituţii de carte, din anul 1950 (!), sediul ridicat de
ASTRA pentru a servi, în principal, ca locaţie a „muzeului etnografico-istoric‖ al
Asociaţiunii.
Ar veni, apoi, la rând, spiritul „decent‖ al nostru, al ardelenilor, în raporturile oficiale cu
„puterea centrală‖. Prin rigorile educaţiei noastre istorice (cultivate sub administrarea
austriacă, în ultimele două secole, până la 1918), am considerat că după un demers decent şi
politicos, în scopul obţinerii susţinerii Guvernului, pe oricare dintre proiectele noastre, n-ar
mai fi de făcut nimic, în situaţia refuzului Executivului. Cu rare excepţii, nu ne-am însuşit
manierele şi tenacitatea celor ce uzează (şi abuzează) de toate tertipurile pentru a „aduce
investiții‖ în judeţul sau oraşul lor.
Nu avem calităţile celor „din sud‖ sau „de est‖, „ştiinţa‖ de a recurge la toate strategiile
„bizantine‖ (căci Bucureştiul aparţine, ca moştenire culturală, Bizantinului şi nu
Occidentului), spre a convinge pe cei „de sus‖ să le susţină proiectele. Este suficient să
privim spre realizările, din aceşti ani de tranziţie, sau spre bugetele alocate unor judeţe din
Moldova, Muntenia sau Oltenia, pentru a ne convinge de acest lucru. Rigiditatea noastră
„oficială‖ ne e fatală.
Şi poate ar mai fi o cauză, pe care o consider extrem de importantă în „conjunctura‖ născută
după 1990, când traficul de influenţă a deschis, miraculos, (asemeni lui „Sesam‖) porţile
vistieriei bugetare: nu avem, noi sibieni, o clasă politică (i-am inclus aici în primul rând pe
parlamentari şi ministeriabili) capabilă, interesată şi suficient de altruistă să se bată pentru
interesele cetăţii, ci mai degrabă pentru binele personal.
Aceştia au manifestat, mai degrabă, energii nebănuite să blocheze unele proiecte (cazul
Parcului „Dracula‖, gândit în locuri nepotrivite), dar pentru a avea un propriu proiect, pe care
să-l susţină, cu toată voinţa şi energia, nu au mai găsit resurse.
Am ajuns, astfel, mai rău decât comuniştii (despre care cineva spunea că „au sucombat
încremeniţi în proiect‖): noi eşuăm din lipsă de proiecte (de anvergură).
A eşua, astăzi, în condiţiile unei competiţii aprige pentru e afirmare (să luăm doar cazul
festivalurilor medievale sau folclorice), însemnează, în termeni manageriali, a nu investi în
proiecte, a nu încuraja proiectele novatoare şi mai ales, pe acelea de un real interes
internaţional, european sau transeuropean. Că lucrurile stau aşa şi nu altfel ne-o dovedeşte
recent publicatul (şi larg mediatizatul în presa centrală) proiect numit „Danubius Park‖, iniţiat
de autorităţile judeţului Călăraşi.

163
Revenind la exemplul sugestiv oferit de judeţul Călăraşi, nu putem să nu subliniem că, într-un
vid cvasiabsolut de valori de patrimoniu şi de acţiuni culturale, de tradiţii şi de manageri
culturali cu experienţă, autorităţile locale au iniţiat şi realizat un proiect de parc cultural, pe
zeci de hectare, riveran Dunării (zona Feteşti), capabil să transforme anonimatul absolut al
zonei într-o atractivă zonă turistică. Valoarea proiectului este de 20 milioane Euro, din care,
pentru lucrările de infrastructură sunt alocate 4,5 milioane Euro, prin Programul Phare. Statul
vine şi el cu o importantă contribuţie financiară, iar judeţul completează devizul până la 20
milioane Euro. Cele două zone prevăzute în proiect sunt zona de servicii (cu un port pentru
ambarcaţiuni uşoare, hotel, pensiune, restaurante cu specific local, cazinouri şi baruri) şi un
parc etnografic, constând din replica unui sat de la începutul sec. XX (în care gospodăriile să
fie locuite, să cazeze turişti), dotat şi cu un han şi cârciumă (de ce nu şi o biserică?) şi o
esplanadă cu ateliere de meşteşugari care să lucreze efectiv şi să îi înveţe tainele meşteşugului
pe turişti.
Nu poţi să nu reacţionezi în faţa unui asemenea exemplu (adevărată pildă pentru noi)
constatând că la Călăraşi se poate, se doreşte, se vrea şi se va izbuti, iar la Sibiu, orice
discuţie despre un posibil proiect de dezvoltare, modernizare, internaţionalizare a
programelor culturale şi mai ales de integrare europeană în perspectiva aderării noastre la
Uniunea Europeană, sunt primite cu indiferenţă, cu scepticism sau cu detaşare; „o să mai
vedem‖, „acum nu e momentul‖, „vom discuta după instalarea viitorului Guvern‖ etc.
Ca să mă fac şi mai bine înţeles, am să prezint, succint, proiectul avansat, încă de anul trecut,
Consiliului Judeţean, Ministerului Culturii, Guvernului României (personal primului
ministru), dl Adrian Năstase, şi chiar Preşedinţiei României, dlui Ion Iliescu. Pornind de la
interesul arătat de UNESCO (de la preluarea conducerii acestuia, de către Japonia, prin dl.
dir. general Koikiro Matsouri) pentru problema de interes universal, a protecţiei
patrimoniului cultural imaterial, am elaborat proiectul creării, în Dumbrava Sibiului (în
incinta Muzeului în Aer Liber), în completarea organică şi armonioasă a patrimoniului
cultural material (cea mai cuprinzătoare şi valoroasă colecţie - sinteză de istorie a civilizaţiei
populare tradiţionale din România) a unui Centru Cultural Internaţional pentru dialogul
privind identitatea etnoculturală şi protecţia patrimoniului cultural imaterial, „ASTRA
MUSEUM PARK‖.
Concret, proiectul prevede, ca investiţii: un hotel de 3 stele, cu sală de conferinţe, proiecţii
film, colocvii internaţionale, un pavilion expoziţional, extinderea, modernizarea şi acoperirea
amfiteatrului şi scenei de spectacole în aer liber (cu un sistem mobil), un edificiu inspirat din
tradiţia culelor olteneşti, având funcţiile de sală de recepţii şi de dezbateri ale juriilor,
garderobă şi grupuri sanitare pentru actanţii spectacolelor folclorice, iar la etaj, o logie pentru
vizionarea spectacolelor de către membrii juriilor, oficialităţi. Mai prevedeam, în acel proiect,
extinderea parcajelor la intrările principale ale muzeului (şi acum sunt total insuficiente, dar
în anul 2007 vor fi de-a dreptul ridicole). Pentru accesul la muzeu, în sezonul turistic, la
capitolul dotări am prevăzut 2 minicaruri cu landouri deschise (cu o capacitate de 60
persoane), întâlnite în toate oraşele turistice şi staţiunile din Europa. Investiţia s-ar ridica la
un sfert din cea a proiectului de la Călăraşi şi ar conduce la edificarea unui centru cultural
modern, de real interes european şi chiar universal, facilitând accesul tinerilor din toate ţările
europene (şi nu numai) pentru cunoaşterea patrimoniului tezaurizat aici, inegalabil în lume şi
covârşitor pentru definirea identităţii noastre cultural-istorice (deopotrivă români, saşi,
maghiari, secui, rromi şi de alte etnii) şi cunoaşterea esenţială a civilizaţiei şi culturii
tradiţionale din România.
Cât priveşte originalitatea şi consistenţa programului Muzeului „Astra‖ în domeniul
patrimoniului cultural imaterial este suficient să reamintim că acesta este apreciat de
specialişti din întreaga lume ca al treilea model de importanţă mondială din acest domeniu,
după cel japonez şi cel sud-coreean.

164
Stimulaţi de exemplul Călăraşilor, mă întreb, vom găsi, oare, resurse de voinţă (de
mobilizare), de energie, de relaţii şi de ce nu, de influenţă, pentru a promova asemenea
proiecte, pentru a realiza asemenea investiţii demne de o capitală culturală a Europei?
Conştientizăm, oare, cu adevărat, că „ora astrală‖ a Sibiului aceasta este şi alta nu va veni
prea curând? Şi dacă da, ne putem ridica la înălţimea şi semnificaţia acestei provocări
istorice?
Vom putea depăşi nota de „provincialism‖, de modestie, de inapeţenţă, pentru proiectele de
anvergură, de impact real şi durabil asupra conştiinţei europene, edificând cu acest prilej,
instituţii culturale durabile, care să aşeze definitiv şi repet, durabil, Sibiul, pe harta culturală a
Europei?
Sau ne mulţumim cu ce s-a făcut până acum, cu statutul onorant dar suficient de oraş al
câtorva festivaluri notorii, datorate unor manageri culturali excepţionali?
Timp încă mai este şi ar fi păcat să ratăm o asemenea oportunitate!

Prof. dr. Corneliu Bucur


5 aug 2004

165
De la utopie, la miracolul realităţii împlinite

Noi, românii, suntem consideraţi un miracol al istoriei, prin actul de naştere şi vocaţia
dăinuirii fondului originar, peste milenii, prin forţa de a supravieţui în mileniul migraţiilor şi
formării noastre ca popor (tocmai în acele secole, în pofida tuturor vicisitudinilor), având o
matrice lingvistică fundamental latină; prin puterea de regenerare culturală (prin abandonarea
catacroniei culturale, în sec. XIII-XIV şi recuperarea miraculoasă a eucroniei culturale,
începând din sec. XIV, odată cu apariţia oraşelor şi implementarea industriilor populare
medievale); prin păstrarea identităţii noastre culturale şi religioase, sub dominaţia a trei
imperii, evidenţiată prin supravieţuirea miraculoasă a fondului de substrat geto-dacic şi a
fondului fundamental al stratului latin; prin toleranţa manifestată, în toată istoria noastră, faţă
de toţi cei ce au venit şi s-au aşezat alături de noi; prin protecţia culturală, politică şi
religioasă oferită minorităţilor, şi înfăptuirea unui dialog multicultural, exemplar, până astăzi,
pe plan european; prin capacitatea receptării şi sintetizării atâtor influenţe culturale, topite în
specificitatea culturii noastre (am fost „întru‖ alte culturi şi civilizaţii, întru Orient şi
Occident, niciodată topiţi cultural într-unul dintre acestea, de unde şi originalitatea, bogăţia şi
diversitatea culturii noastre populare; prin unitatea culturii noastre, în pofida marii sale
diversităţi regionale; prin tăria de caracter, talentul artistic şi geniul creator al ţăranului
român, care ne-au salvat în cele mai grele momente ale istoriei şi ne-au îngăduit să ocupăm
un loc de onoare la marele praznic cultural al popoarelor lumii; în sfârşit, prin puterea de
dăinuire şi de regenerare perpetuă a fabulosului tezaur folcloric, circumscris patrimoniului
cultural imaterial a cărui protecţie este recomandată expres de UNESCO.
Cheia atâtor paradoxuri a fost UTOPIA noastră, capacitatea de a crede în şansa şi proiectele
noastre ca popor, în resursele noastre, în proiectul nostru istoric, în Destinul nostru mai
presus de complotul Istoriei împotriva Ţării noastre.
Raportându-ne la realităţile culturale sibiene, a fost, aşadar, o utopie proiectarea Muzeului
„Astra‖, în 1904, la nivelul enciclopedic, avangardist în plan european, de către Cornel
Diaconovici.
A fost un miracol împlinirea acestui miraculos proiect muzeal, în anul 1905, prin voinţa
fermă a tuturor românilor din Ardeal (provincie a Imperiului Austro-Ungar). A fost o utopie
să credem că, distrus în 1950 (lichidat din ordin ideologic sovietic, aplicat de cozile de topor
ale comunismului românesc), acesta va mai renaşte vreodată. Este un adevărat miracol
renaşterea Muzeului Astrei, după 1989.
A fost o curată utopie proiectul unui muzeu „al tehnicii populare‖ româneşti, pe 100 ha, în
1962, din iniţiativa lui Cornel Irimie, secundat de H. Hoffman şi arh. Paul Niedermeier.
Este un adevărat miracol să constatăm săvârşirea, la nivel de model european, a acestui
muzeu, unic prin tematica sa în lume, sinteză şi expresie a geniului tehnic al românilor,
panteon al identităţii noastre culturale.
A fost o utopie să credem să gigantica realizare, din anii comunismului, care impresionează,
astăzi, o lume întreagă, oferindu-se ca o şansă unică de recuperare a copilăriei istoriei
civilizaţiei europene, va putea supravieţui în dureroasa şi dezorientata tranziţie, de peste 15
ani, din ţara noastră.
Este un adevărat miracol să constatăm, nu numai că acesta s-a salvat, ci că s-a dezvoltat şi
modernizat la nivelul unui Complex Muzeal Naţional de talie europeană, cu performanţe în
toate planurile de activitate, la nivel competitiv universal.
A fost o utopie să credem că după descentralizarea săvârşită în condiţii net dezavantajoase
faţă de muzeele din capitală (aflate în graţiile Ministerului Culturii), vom putea supravieţui la
parametrii de activitate anteriori.

166
Este un miracol să constatăm că aceşti parametri de performanţă au putut fi păstraţi şi chiar
depăşiţi, devenind astfel un model cu recunoaştere general-universală şi un model de muzeu
modern, pe plan naţional.
A fost o utopie să ne aventurăm în competiţia mondială inaugurată prin modelul japonez
(inaugurat în 1986), devenit programul UNESCO „Tezaure Umane Vii‖ şi recomandat către
toate naţiunile lumii, începând cu anul 1989.
Este un miracol adevărat să constatăm nu numai că am rezistat provocării competiţiei cu
celelalte proiecte similare ale lumii asiatice (în Europa noi fiind singura ţară care am
conceput şi aplicat un asemenea proiect elogiat de UNESCO), ci chiar am devenit al treilea
model mondial în domeniul protecţiei patrimoniului cultural imaterial (după cel japonez şi
sud-coreean).
A fost o utopie să credem că manifestări sau instituţii precum: Asociaţia Naţională, Academia
Artelor Tradiţionale din România, Olimpiada Naţională „Meşteşuguri artistice tradiţionale‖,
Festivalul Naţional al Tradiţiilor, Festivalul Internaţional al Filmului Antropologic, pot reuşi,
pot dura şi se pot afirma în plan internaţional, la cel mai înalt nivel de apreciere şi reputaţie,
câtă vreme nu am beneficiat de un suport real şi o preţuire deosebită, nici aici, în ţară (fapt
întru total specific mentalităţii băştinaşe).
Este un miracol să constatăm că ele rezistă, trăiesc şi produc cele mai minunate rezultate,
aducând un real prestigiu României şi demonstrând unei lumi întregi nu numai că avem una
dintre cele mai valoroase şi bine conservate culturi populare, de cea mai veche tradiţie în
Europa, ci că suntem capabili (şi am luat măsurile programatice cele mai oportune) să-i
asigurăm continuitatea, în sec. XXI, durabilitatea, conservarea autenticităţii şi transmiterea sa
tinerelor generaţii, printr-un adevărat program naţional (cel al Muzeului „Astra‖), împlinind
astfel testamentul lăsat nouă de fondatorii Muzeului Astrei, în 1905.
Multora li s-a părut utopic proiectul nostru de a completa uriaşa ofertă culturală a burgului
săsesc de pe Cibin, cu oferta (programul) transformării sale într-o citadelă şi a culturii
populare româneşti, realizând astfel, la Sibiu, cea mai splendidă şi originală simbioză a
culturii satului şi oraşului, a celor din mediul aulic şi mediul rural, tradiţional (oral), a celei
săseşti şi a celei româneşti.
Astăzi, prin voinţa Ministerului Culturii şi Cultelor, sub înaltul patronaj al preşedintelui
României, dl. Ion Iliescu, şi cu sprijinul nemijlocit al primarului Klaus Johannis şi al
preşedintelui Martin Bottesch, acest proiect utopic a devenit o realitate şi un exemplu pe plan
european, demn de o capitală culturală a Europei (2007).
Care să fie explicaţia tuturor acestor miracole?
Una singură: vocaţia noastră utopică şi forţa de a converti utopia în realitate. în numele
dreptului şi obligaţiei noastre fundamentale de a accepta provocările sec. XXI (ale integrării
şi globalizării), conservându-ne, în primul rând, identitatea şi obârşiile sale, care se regăsesc
în tezaurul de valori al culturii populare intangibile şi sunt conservate, cu sfinţenie, în
muzeele etnografice.

Prof. dr. Corneliu Bucur, director general

* Text rostit la festivitatea inaugurării celei de a IV-a ediţii a Festivalului Naţional al


Tradiţiilor Populare în ziua de 27 iulie, în Piaţa Mare.

6 aug 2004

167
Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale a fost vizitat de ambasadorul SUA

La doar câteva zile de la încheierea Festivalului Naţional al Tradiţiilor Populare, Muzeul în


Aer Liber din Dumbrava Sibiului va găzdui, la sfârşitul acestei săptămâni, o nouă manifestare
dedicată civilizaţiei şi culturii tradiţionale. Cea de-a XXI-a ediţie a Târgului Creatorilor
Populari debutează vineri, în prezenţa a peste 250 de meşteri şi creatori populari din toate
zonele ţării. Printre noutăţile ediţiei din acest an se remarcă prezenţa unei echipe de liceeni
din Braşov, care sub îndrumarea prof. Sorin Apan, duc mai departe ocupaţiile tradiţionale, a
anunţat ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, Corneliu Bucur, directorul CNM ASTRA. Cu
acelaşi prilej va fi instalată o troiţă lângă gospodăria de la Nereju.
Punctul culminant al manifestărilor îl constituie sfinţirea Bisericii din Dretea, sâmbătă, ora
9.30, în prezenţa reprezentanţilor comunităţii din Dretea şi a unor înalţi prelaţi. Clădirea din
lemn, ce a străbătut mai bine de trei secole, impresionează prin ineditul construcţiei care
reuneşte influenţe catolice şi ortodoxe, prin măiestria picturii datate 1672.
Biserica şi Muzeul din Dumbrava au fost vizitate, la sfârşitul săptămânii trecute, de Excelenţa
sa J. D. Crouch, ambasadorul SUA în România, care a notat în Cartea de impresii a muzeului:
acesta „este un Ioc unde reprezentanţi ai tuturor cultelor din România... şi într-adevăr din
întreaga hune... pot să se întâlnească. Este cu adevărat un muzeu viu‖. În cadrul vizitei,
ambasadorul SUA s-a întâlnit şi a dialogat cu meşteri români, iar conducerea CNM ASTRA a
prezentat unul dintre proiectele instituţiei - constituirea unui Centru Internaţional de Dialog
pentru Promovarea Patrimoniului Cultural Imaterial - în cadrul căruia se încearcă o
colaborare cu SUA. „Excelenţa Sa s-a arătat uimit că sutele de biserici din lemn din România
nu au intrat într-un proiect de urgenţă vizând protejarea picturilor‖, a adăugat directorul CNM
ASTRA.

(M. S.)
11 aug 2004

168
Giuvaerul coroanei

De fiecare dată când am descoperit, achiziţionat, transferat, reconstruit şi prezentat publicului


un monument excepţional (ca valoare documentar-istorică, arhitectonică, tehnică sau
artistică), am trăit, în mod acut, sentimentul că acel monument încoronează colecţia noastră,
unică în plan naţional şi european, definită, a „Muzeului Tehnicii Populare‖ (până în 1990)
apoi, a Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra‖.
În această situaţie au fost, rând pe rând, gospodăria cu ocol întărit de la Măgura (1844), o
capodoperă a arhitecturii pastorale brănene, apoi staulul din Ludeşti (Munţii Orăştiei). ce
aminteşte fidel de staulele dacice, gospodăriile maramureşene din Fereşti, Berbeşti, Călineşti
sau Deseşti, cele mărginene din Sălişte, Tilişca, Poiana, sau Răşinari, cele gorjene din
Stolojani, Cărbuneşti, Musculeşti sau Mătăsari, cele moţeşti din Tornujeşti, Stăneşti sau
Găieşti, cele zărăndene din Dobroţ, Obârşa sau Râşculiţa, cele bucovinene din Straja şi
Câmpulung, sau făgărăşene, din Lisa, Săsăuşi, sau Sărata, toate aceste realizări remarcabile
ale arhitecturii populare culminând cu biserica monument istoric din Bezded (Sălaj), datată
1753. Au urmat apoi, monumentele de tehnică populară, expresii ale geniului tehnic al
ţăranului roman, fie că a fost vorba de morile cu ciutură (din Râu de Mori, Topleţ, Sviniţa,
Arcani sau Găleșoaia), de cele cu roţi verticale (Dăbâca -1848. Orşova-1833, Poieni sau
Roşcani), de morile plutitoare (de pe Someş, din Lucăceşti) sau din Munteni (de pe Olt), de
morile de vânt (din Dunavăţ, Enisala, Beştepe sau Curcani), de pivele hidraulice (din Rod,
Prigor sau Gura Râului), de dârstele (din a Moeciu sau Nistorești), de ferăstraiele hidraulice
(din Gura Răului, Tomeşti sau Şuncuiuş) sau de complexele hidraulice (din Tălmăcel, Fânaţe
- 1877, Polovragi, Rucăr sau Gura Râului).
Un adevărat „imperiu' al civilizaţiei tradiţionale a poporului român! O demonstraţie
covârşitoare a vocaţiei de a construi, a măiestriei de a împodobi, a iscusinţei tehnice şi
proiecţiei ergonomice aparţinând poporului român.
Risipite prin poieni sau pe coline, învăluite în stuful lacului sau adăpostite printre stejarii,
pinii sau brazii Dumbravei, „flotând‖ pe apa lacului sau înşiruindu-se într-o adevărată „salbă
de măiestrii‖, de-a lungul râului Trinkbach, încolonându-se, în adevărate uliţe de sat, toate
aceste mărturii ale unei lumi demult apuse probează, mai convingător decât orice tratat
ştiinţific şi oricâte biblioteci din întreaga lume, obârşiile şi temeinicia noastră în vatra istorică
dintre Carpaţi, Dunăre şi Mare, modul în care ne-am rostuit viaţa, dintotdeauna, aici, sub
imperii potrivnice, dar beneficiind de toate oportunităţile de a prelua şi asimila din valorile
culturale ale populaţiilor alogene sau de a ne inspira din cultura şi arta marilor imperii
europene ori asiatice, rămânând - cum spunea Noica - „întru‖ aceste culturi istorice, dar în
nici una dintre ele, păstrători ai propriei identităţi culturale.
S-a spus (şi scris) nu de puţine ori despre faptul că nu am aparţine marilor culturi ale lumii.
Poate că aşa vor sta lucrurile dacă ne raportăm la circulaţia universală a limbii române şi deci
la iradierea culturii scrise româneşti. Prin ceea ce probează patrimoniul cultural al satului
românesc, prin valorile fundamentale ale culturii etnografice, materiale sau imateriale, prin
ceea ce exprimă, judecat la catedra evaluărilor academice ale cercetărilor comparatistice
universale, patrimoniul muzeelor etnografice, în general şi al Muzeului Civilizaţiei Populare
„Astra‖ Sibiu, în special, aparţinem neîndoielnic ariei aristocratice a celor mal vechi şi
elevate culturi europene. Cultura populară românească, este fără putinţă de tăgadă, una dintre
marile şi străvechile culturi ale lumii!
Când eram mai convinşi că am desăvârşit proiectul, început atât de temerar de Cornel Irimie,
în anul 1962, Dumnezeu a hotărât să ne încoroneze opera, oferindu-ne ceea ce putem afirma,
acum, cu toată convingerea, că este „giuvaerul coroanei‖: Biserica monument istoric din
Dretea (com. Mănăstireni, jud. Cluj) datată cu pictură în anul 1672.

169
Prin ce este , de departe, această bisericuţă din lemn de brad şi stejar adusă dintr-o localitate
cu nume predestinat de ctitorie ecleziastă (com. Mănăstireni), printre cele mai valoroase din
ţară şi indiscutabil, cel mal valoros monument al patrimoniului Muzeului „Astra‖?
În primul rând, prin vechime, monumentul datând, foarte probabil, de la jumătatea sec, XVII
(1850), ştiut fiind că, foarte rar, o asemenea biserică (aparţinătoare unei comunităţi rurale
foarte mici, cuprinzând nu mai mult de 30-40 familii), era pictată în anul ridicării sale
(aceasta şi din cauza costurilor foarte mari care presupuneau o acumulare îndelungată).
În al doilea rând, prin tehnica de construcţie: exclusiv cu securea şi cu barda (fără ferăstrăul),
ceea ce coboară orizontul tehnic al monumentului la nivelul construcţiilor din lemn ale
antichităţii şi evului mediu timpuriu.
În al treilea rând, prin respectarea regulilor de aur ale proporţiilor: pronaosul fiind jumătate
din naos, lungimea navei având exact două treimi din proiecţia bazei turlei, înălţimea
acoperişului, egală cu două treimi din înălţimea pereţilor, iar lungimea „cornilor‖, egală cu
lungimea „vanturei‖ de pe peretele de vest.
În al patrulea rând, prin raportarea la modelul original (sursa de inspiraţie: pentru bisericile de
lemn din Transilvania, bisericile catolice din piatră), situaţie evidenţiată de cupola altarului
(cu nervurile simetric distante, dispuse din alveola boitei centrale) şi de trunchiul turlei, în
secţiunea tronc-piramidală, certifică caracterul rarisim al monumentului şi inspiraţia copioasă
a construcţiilor şi picturilor din modelele bisericilor catolice, situaţie întru totul explicabilă în
cazul Transilvaniei, în general şi al eparhiei Clujului, în special.
Tot aici am putea reţine planul hexaedric al altarului, cu cei patru pereţi unghiulari desprinşi
din prelungirea grinzilor care formează pronaosul şi naosul (la bisericile mai noi, altarul fiind
pentagonal), în sfârşit, bolta unghiulară a ferestrelor dispuse asimetric, deopotrivă la altar şi la
naos.
Dacă inventariem şi temele iconografice şi numele mucenicilor pictaţi pe pereţii naosului,
avem unul dintre cele mal fascinante exemple ale întâlnirii catolicismului cu ortodoxismul,
într-o unitate religioasă unică, organică, armonioasă, reciproc tolerantă.
În sfârşit, unicitatea şi excepţionalitatea bisericii din Dretea este conferită de calitatea picturii
(hramul bisericii fiind Pogorârea Sfântului Duh), de departe cea mai frumoasă şi mai bine
conservată pictură religioasă, dintr-o biserică de lemn din România, datând din a doua
jumătate a sec. XVII. Prin stilul aulic (departe de pictura „ţărănească‖ a marii majorităţi a
bisericilor din lemn), prin tehnica ireproşabilă (pictura în ulei pe pânză, în cazul
iconostasului), prin acordul cromatic fascinant şi eleganţa palatină a culorilor, iar nu in cele
din urmă, prin miraculoasa conservare a picturii, aproape inexplicabilă, monumentul aflat din
acest an în Muzeul „Astra‖, întruneşte calitatea de a fi pe deplin suveran în cadrul colecţiei
noastre muzeale, o adevărată „bijuterie a coroanei‖ muzeului sibian.
Restaurată de o manieră ireproşabilă, de cel mai renumit restaurator şi constructor de biserici
de lemn din România, Gavrilă Hotico, din Ieud (asistat de doi feciori ai săi şi alţi patru
discipoli, sub asistenţa permanentă a muzeografului Fulea Popa Ioan), monumentul
împărăteşte peste toată Dumbrava şi se constituie într-un model de salvare, prin transfer şi
restaurare, a unei valori excepţionale a patrimoniului cultural naţional, ameninţată, în cazul
neimplicării Muzeului „Astra‖, a Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Arhiepiscopiei
Clujului, cu dispariţia.
El va fi sfinţit, în prezenţa sătenilor din Dretea, sâmbătă, 14 august, serviciul divin fiind
oficiat de către Arhiepiscopul Clujului, Vadului şi Feleacului, dr. Bartolomeu Anania,
dimpreună cu Episcopul Sibiului, Visarion Răşinăreanul şi cu preotul satului, părintele Neag
Stelian.
Sibienii pot fi fericiţi şi mândri (şi clujenii, aşijderea), că acest monument a fost salvat prin
transferarea sa în cel mai valoros şi reputat, pe plan universal, muzeu în aer liber al
României! Pentru a împărtăşi bucuria noastră, a tuturor, vă invităm să participaţi la cea mai

170
mare sărbătoare ecumenică din acest an, găzduită de Muzeul din Dumbrava Sibiului, în ziua
de 14 august, începând cu ora 9,30. După sfinţire, biserica va intra, regulat, în serviciul
religios, alternativ cu surata sa din Bezded (jud. Sălaj).

Prof. dr. Corneliu Bucur, director general


13 aug 2004

171
Controversat sau nu, rămâne un „senator” al culturii naţionale

Nu dorim să ridicăm socluri şi nici să plusăm în dreptul unor oameni de cultură. Totuşi,
uneori, merită să ne îndreptăm atenţia şi spre elitele culturale. Corneliu Bucur, directorul
Complexului Naţional Muzeal ASTRA, poate fi inclus în această categorie, mai ales că
domnia sa a făcut o extensie a acestui cuvânt. Cum? Prin demersurile spre rădăcinile
naţionale şi cele ce vizează multiculturalitatea, Bucur a ridicat tradiţia populară la rang de
academie populară. Mai mult, a lansat o provocare care poate nu este încă înţeleasă, dar ce
poate deveni o condiţie obligatorie în 2007. Este vorba de Şcoala diplomaţiei române, pe
care Bucur o vede ancorată nu numai în exterior, ci şi în cunoaşterea sinelui, adică a ceea ce
este mai valoros şi plin de spiritualitate în tradiţia românească. Aceasta este o provocare
pentru 2004 sau 2007? Rămâne de văzut.

Adrian POPESCU
17 aug 2004

172
O biblioteca modernă pentru Sibiu -
Capitală Culturală Europeană în 2007

La aproape un secol şi jumătate de existenţă, Biblioteca Judeţeană ASTRA se află în situaţia


de a nu mai putea primi şi depozita nici o carte. Pentru cele peste 800.000 de unităţi de
bibliotecă şi pentru donaţiile ce vin să îmbogăţească acest patrimoniu, spaţiul a devenit
insuficient, iar condiţiile de depozitare (în subsolul clădirii) sunt adeseori improprii. Astfel,
conducerea Bibliotecii Judeţene a depus memorii la preşedintele Ci Sibiu, Martín Bottesch, şi
la Primarul municipiului Sibiu, Klaus Johannis,pentru alocarea noului sediu al Consiliului
Judeţean Sibiu.
„În urmă cu aproape un secol o mână de oameni au reuşit să realizeze un proiect
monumental, Palatul ASTRA, dar continuitatea în plan istoric nu înseamnă doar omagierea
înaintaşilor. Tradiţia e valoroasă în măsura în care o îmbogăţim‖, a spus, ieri în cadrul unei
conferinţe de presă, Ion Onuc Nemeş, directorul Bibliotecii ASTRA, referindu-se la
necesitatea de a da Sibiului o bibliotecă modernă şi funcţională. Pentru anul 2007, Sibiul a
dobândit onoranta titulatură de Capitală Culturală Europeană, fapt ce nu poate fi conceput
fără existenţa unei biblioteci care să acopere nevoia de informaţie şi cultură a celor peste o
mie de cititori ce-i trec zilnic pragul, în condițiile în care cartea din librării devine tot mai
scumpă.
„Demersurile noastre au găsit o înţelegere extraordinară la vechiul şi la noul Consiliu
Judeţean, primarul Klaus Johannis ne-a promis tot sprijinul, o mare parte din consilierii
judeţeni susţin acest proiect şi astfel la următoarea întrunire a CJ se poate lua o hotărâre
istorică‖, a adăugat directorul Bibliotecii ASTRA. Tradiţia ASTREI şi eforturile urmaşilor s-
ar oglindi astfel în barocul vechiului sediu şi în modernismul celui nou, situând această
instituţie de cultură alături de sediile moderne ale bibliotecilor judeţene din Râmnicu Vâlcea,
Cluj-Napoca, Piteşti sau Baia Mare.

Maria Spătariu
20 aug 2004

173
Asociaţia „Capitală Culturală Europeană, Sibiu 2007”
are pe banca de rezerve noi membri?

După constituirea Asociaţiei „Capitală Culturală Europeană, Sibiu 2007‖, care a cerut
sibienilor pregătirea unor proiecte viabile, „senatorul‖ culturii locale, prof. dr. Corneliu
Bucur, a constituit, în 10 septembrie a.c., la Cercul Militar, Asociaţia „Cercul de Dialog
Cultural Sibiu 2007‖. Au fost aleşi membrii Consiliului Director şi au fost întocmite
documente notariale. Directorul Muzeului ASTRA le-a spus celor prezenţi: „Asociaţiile care
reprezintă gestionarii fondurilor europene pentru Sibiu şi Luxemburg au nevoie de ONG-uri
prin care aceste fonduri să fie folosite în scopul preparativelor necesare susţinerii statutului de
Capitală Culturală Europeană în 2007. Ne-am constituit pentru că avem proiecte bine
ancorate în stringenţele comunității, comunitate care vrea să-şi vadă voinţa culturală regăsită
în programele din 2007, fiind convins că primarul Klaus Johannis este interesat tocmai de a
răspunde dorinţei sibienilor.

A. POPESCU
13 sep 2004

174
Noutăţi la CNM ASTRA

Recent, Ambasada SUA în România a aprobat 5 milioane de dolari pentru proiectul instalării
unui Touch Screen în Piaţa Mică. Acesta va prezenta istoria Sibiului medieval, proiectele
CNM ASTRA privind patrimoniul cultural imaterial şi „Ce este Casa Artelor?‖, a anunţat,
ieri, Corneliu Bucur, directorul CNM ASTRA.
În ceea ce priveşte salvarea patrimoniului cultural imaterial, s-a specificat, de asemenea,
faptul că România nu a semnat Convenţia Internaţională pentru Salvarea Patrimoniului
Imaterial, propusă de UNESCO. Pentru a intra în practica mondială, aceasta trebuie să fie
semnată de 30 de ţări.
Pe plan judeţean, însă, CJ Sibiu a acceptat înfiinţarea unui Centru pentru Patrimoniu Cultural
Imaterial (plan investiţional în valoare de 7,5 miliarde lei) în vecinătatea lacului din Muzeul
în Aer Liber din Dumbrava Sibiului. Într-un proiect conex acestei idei, la solicitarea lui
Alexander Veigl, preşedintele Organizaţiei Internaţionale pentru Artă Populară, Corneliu
Bucur va prezenta un documentar pentru înfiinţarea unui asemenea centru internaţional.
• • •
Tot ieri, Corneliu Bucur a declarat: „Ideea promovată ieri în faţa Comisiei pentru Cultură a
Consiliului Judeţean a fost aceea de a se lua în discuţie, în momentul repartizării unui nou
spaţiu pentru soluţionarea problemelor de gestionare şi dezvoltare a fondului de carte al
Bibliotecii ASTRA, şi a necesităţii rezolvării într-o perspectivă în funcţie de rezolvarea
optimală a spaţiului solicitat de Biblioteca ASTRA în spaţiul care le-a fost destinat,
proporţional majoritar în Palatul Asociaţiunii, denumit de ctitori (vezi cuvintele de pe
frontispiciul clădirii) Muzeul Asociaţiunii.
Indiferent când se va putea soluţiona această problemă, ea rămâne o necesitate imperativă a
culturii sibiene, atâta timp cât colecţiile ASTREI subzistă (şi au fost completate până la
60.000 de obiecte) imensa lor majoritate în spaţiile anexe ale Muzeului Brukenthal. La
aniversarea centenară a Muzeului ASTRA, consider că e o datorie morală a conducerii
judeţene şi naţionale a culturii româneşti să ofere o soluţie de perspectivă perfect echitabilă
simetric pentru cele două instituţii ale ASTREI: Biblioteca şi Muzeul‖.
• • •
S-a înfiinţat Cercul pentru Dialog Cultural şi astăzi este programată înscrierea la Judecătorie,
a precizat, ieri, directorul CNM ASTRA, care doreşte proprietate intelectuala asupra
proiectelor promovate. Iată care sunt acestea: • Reuniunea diasporei sibiene sub genericul
„Ţara Sibiului, ţara mea natală‖, cu scopul de a restabili dialogul cu cei originari din Sibiu şi
stabiliţi pe alte meleaguri • Organizarea unui simpozion internaţional cu tema „Sibiu: Est-
Vest, Orient-Occident, Rural-Urban, Români-Occidentali‖, la care să fie invitaţi toţi savanţii
europeni. Scopul acestuia este „definirea identităţii în perspectiva acestor bipolarităţi‖ • Sub
genericul „Sibiu - Gală a folclorului european‖, se doreşte organizarea în premieră postbelică
a unui festival de folclor, cu participarea tuturor ţărilor europene • Organizarea unei
conferinţe europene de muzeologie, mai ales că, în 2007, Muzeul Brukenthal va aniversa 190
„de ani de la înfiinţare • Într-o reuniune a muzeelor în aer liber din Europa se va aborda
problematica: civilizaţie rurală - civilizaţie populară • Deschiderea unei expoziţii de istorie a
civilizaţiei sibiene, în Turnul Sfatului • În colaborare cu Academia Forţelor Terestre şi
Muzeul Brukenthal, se doreşte realizarea unei expoziţii de prezentare a întregului sistem de
fortificaţie al Sibiului, în cadrul unei expoziţii în cele trei turnuri din strada Cetăţii • La
Reuniunea Cercului de Dialog Cultural, scriitorul Mircea Braga a propus editarea „Cărţii
Sibiului‖, un serial tematic ce va prezenta poeţii sibieni, dramaturgii şi eseiştii sibieni • Sub
genericul „Sibiul turistic - turismul european‖, CNM ASTRA, împreună cu prof. Vasile
Crişan, directorul DJCCPCN Sibiu, lucrează la repertorierea valorilor culturale de toate
tipurile • Olimpia Tudoran Ciungan, critic de artă şi membră a cercului amintit, solicită un

175
Colocviu de Critică a Artei. Concomitent, se doreşte organizarea unei expoziţii de artă
plastică sibiană contemporană, pentru a o pune în raport cu critica europeană • Actorii Ilinca
Tomoroveanu şi Traian Stănescu doresc să susţină recitaluri tematice în satele din judeţul
Sibiu • Programul Ştiinţa Sibiului - Europa ştiinţifică va încerca să recupereze întregul
portofoliu ştiinţific al Sibiului.
Pentru realizarea acestor proiecte, e necesară crearea de filiale în zonele unde românii din
diasporă se găsesc în număr considerabil. Pentru a face cunoscut Centrul de Dialog Cultural.
Centrul de Informare şi Documentare „Cornel Irimie‖ lucrează la pagina web a Centrului.

Maria SPĂTARIU
23 sep 2004

176
Proiectele CNM ASTRA pentru Sibiu - Capitală Culturală Europeană

În întâmpinarea anului 2007, când Sibiul va fi Capitală Culturală Europeană, instituţiile de


profil din municipiu şi din judeţ propun autorităţilor o serie de posibile manifestări. Vă
prezentăm astăzi lista proiectelor Complexului Naţional Muzeal ASTRA.
I. Programul „Tezaure Umane Vii‖, ce cuprinde: Olimpiada Naţională „Meşteşuguri Artistice
Tradiţionale‖; Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare, a cărui internaţionalizare se doreşte
începând cu 2006; Academia Artelor Tradiţionale din România; Târgul Creatorilor Populari
din România (internaţional din 2006); Vernisarea Galeriilor de Artă Populară şi a Casei
Artelor, în 2005, desfăşurarea galeriilor in vitro, în acest spaţiu (2005-2007).
II. Expoziţii: „Muzeul Astra - 100 de ani‖, în 2005; „Muzeul Civilizaţiei Transilvane‖ (2007);
„Etno Tehno Parc Muzeul Copiilor‖ (2007); Valorificarea expoziţională a ansamblului de
fortificaţii de pe strada Cetăţii; „Din istoria civilizaţiei sibiene‖, expoziţie de bază organizată
în Turnul Sfatului.
Pe plan internaţional se doreşte organizarea expoziţiilor: „Mobilier pictat transilvănean‖ - la
Sibiu, Viena (Austria) şi Kornwestheim (Germania), în 2006-2007; „Civilizaţia tehnică
populară (pre-industrială) din România‖ - la Madrid, în 2005; „Tezaure Umane Vii‖ -
Luxemburg, 2007.
III. Publicaţii: Catalogul Colecţiei de cahle (2005), Catalogul Colecţiei de icoane pictate pe
sticlă (2006-2007), Catalogul Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA (2005),
Catalogul - ghid „Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA‖ (2007), editarea
Albumului „Tezaure Umane Vii‖ (2007).
IV. Manifestări internaţionale, în 2007: Simpozionul Internaţional de Ceramică, ediţia a
XXXIX-a, Simpozionul Internaţional „Europa - Un Patrimoniu Comun‖, cu participarea a
câte doi reprezentanţi din toate ţările Europei pentru cele două segmente distincte: patrimoniu
cultural material şi patrimoniu cultural imaterial; Colocviul Internaţional Româno-
Luxemburghez cu tema „Şcoli şi muzee către Europa - Educaţia elevilor în spiritul
cunoaşterii patrimoniului cultural naţional şi european pentru desăvârşirea dublei identităţi
culturale - naţională şi europeană‖.
Pentru Sibiu - Capitală Culturală Europeană, Studioul ASTRA Film propune realizarea a
două filme „Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului‖ (2005) şi „Judeţul Sibiu‖ (2006),
organizarea Festivalului Internaţional „ASTRA - Film Fest‖ (2006), a Festivalului Filmului
Antropologic „ASTRA Film Fest‖ (2007) şi a Colocviului Internaţional cu tema „Rolul
filmului antropologic în viaţa ştiinţifică şi culturală a Comunităţii Europene‖ (2007).
Tot în 2007 se doreşte inaugurarea „Muzeului Culturii Populare a Rromilor‖ (în condiţiile
aprobării de către Guvernul României a edificării acestei instituţii la Sibiu), editarea
Albumului de fotografii antropologice după clişeele pe sticlă privind rromii din Transilvania,
în secolul al XIX-lea, şi organizarea unui Târg Medieval în centrul burgului, cu participanţi
din Luxemburg.

1 oct 2004

177
O bibliotecă modernă pentru Sibiul de azi şi de mâine

Un sediu modern pentru Biblioteca Judeţeană ASTRA - un vis ce devine realitate. „După ce
Consiliul Judeţean Sibiu a aprobat ca imobilul destinat CJ Sibiu, din Parcul ASTRA să fie dat
Bibliotecii ASTRA, proiectul unei biblioteci moderne prinde un contur tot mai pronunţat.
Astfel, săptămâna viitoare, arh. Petre Svoboda, cel care a proiectat Biblioteca Centrală
Universitară din Bucureşti, se va afla la Sibiu pentru consilierea iniţiatorilor proiectului‖ a
menţionat în cadrul unei conferinţe de presă, directorul Bibliotecii ASTRA, Ion Onuc Nemeş.
Discuţiile cu arh. Svoboda vor fi urmate, în 3-5 decembrie, de consfătuiri cu directori ai altor
biblioteci din ţară, care beneficiază de sedii moderne. Astfel, genericul sub care se vor
desfăşura Zilele Bibliotecii ASTRA în acest an este „Biblioteca modernă de la concept la
soluţii practice‖. În acelaşi scop, anul viilor se doreşte organizarea pe aceeaşi temă a unei
conferinţe naţionale cu participare internaţională „Ideea a fost îmbrăţişată de ministrul
secretar de stat Ioan Opriş, iar astfel de experienţe sunt utile, căci putem evita greşelile
altora‖, spune Ion Onuc Nemeş.
Concomitent, se va trece la obţinerea de fonduri. Au promis deja sprijin, CJ Sibiu, Primăria
Sibiu şi delegaţia olandeză care s-a aflat săptămâna trecută, la Sibiu, cu ocazia seminarului
privind managementul cartierelor. Se lucrează, de asemenea, la constituirea unei Asociaţii a
Bibliotecii ASTRA pentru atragerea de fonduri.
Astăzi, imobilul din Parcul ASTRA e doar un schelet din beton dar odată ce ai trecut pragul
clădirii poţi să-ţi imaginezi miile de cititori ce vor beneficia de serviciile moderne ale
bibliotecii, într-o zi. Astfel proiectele instituţiei prevăd ca, la parterul imobilului să
funcţioneze două centre de informare, unul european şi celălalt comunitar, o garderobă, o
cafenea şi un spaţiu pentru reuniuni restrânse. Intrarea se va face pe baza unei cartele
magnetice, iar măsurile de securitate de la ieşire vor împiedica furtul cărţilor. La etajul I se
vor afla secţia pentru copii şi Secţia audio-muzicală, cu acces liber la raft. Astfel copiii şi
tinerii vor fi printre primii care se vor obişnui cu aparatura modernă, căci până în momentul
mutării în noul spaţiu toate datele unităţilor de bibliotecă aferente Secţiei pentru Copii vor fi
disponibile în sistem electronic.
Secţia pentru Adulţi, cu acces liber la raft, va fi mutată la etajul II al clădirii, la fel ca şi
compartimentul Informatizare şi Internet. Etajul III va funcționa ca depozit şi tot acolo se
doreşte înfiinţarea, în timp a unui laborator pentru restaurarea cărţilor. Cel de-al patrulea
nivel va fi destinat în întregime funcţiei electronice a bibliotecii, iar terasa - organizării de
simpozioane, congrese, reuniuni.

Maria SPĂTARIU
14 oct 2004

178
Muzeul „Astra” a triumfat la Seul (la a 20-a Conferinţă Generală a ICOM)

În septembrie 2002, la sediul UNESCO - Paris, s-a desfăşurat penultima reuniune a experţilor
guvernamentali din toate ţările afiliate UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Ştiinţă,
Cultură, Educaţie) în vederea definitivării textului „Convenţiei Internaţionale pentru Protecţia
Patrimoniului Cultural Imaterial‖, consensual cu Declaraţia miniştrilor culturii din toate ţările
lumii, adoptată în 21 iulie 2002, la Istanbul.
Am reprezentat România, la acea reuniune, ca delegat al Ministerului Culturii şi Cultelor, în
calitate de iniţiator al celui mai amplu, coerent şi sistematic program, conceput şi aplicat de
Muzeul „Astra‖, începând din 1990, în concordanţă cu Recomandarea UNESCO privind
salvarea culturii tradiţionale şi populare, din 1989 şi intitulat de noi, după modelul japonez,
„Tezaure Umane Vii‖. Am constatat, cu surprindere, că eram singurul muzeolog dintre cei
peste 360 de participanţi la reuniune. Intervenţia mea pe tema „Rolul muzeelor în salvarea şi
promovarea patrimoniului cultural imaterial‖, cu analiza de caz pe Muzeul „Astra‖, Sibiu,
România i-a surprins pe mai toţi dintre cei prezenţi, de-a dreptul şocaţi de afirmaţia că
muzeul, cunoscut ca o instituţie de conservare a patrimoniului cultural material, se poate
implica, în mod responsabil, într-o politică culturală de importanţa salvării şi promovării
patrimoniului cultural imaterial. Preşedintele reuniunii noastre, dl. A. Bedjaui, un jurist de
prestigiu şi de autoritate internaţională, la fel de surprins ca toată lumea, l-a rugat pe un
asistent al d-niei sale, dl. drd. Ahmed Baghli, din cadrul Misiunii permanente a Algeriei pe
lângă UNESCO, să mă invite, ad-hoc, la o discuţie pe tema intervenţiei mele. I-am prezentat,
atunci, mai multe materiale pregătite despre programul Tezaure Umane Vii‖, al Muzeului
„ASTRA‖. În sprijinul meu au intervenit dna Noriko Aikawa- consilierul personal al
directorului general al UNESCO - Koikiro Matsunra şi dl. Mournir Bouchinaki, director
general adjunct pe probleme culturale. Amândoi fuseseră la Sibiu, au vizitat Muzeul „Astra‖
şi unele dintre manifestările programului nostru pe tema patrimoniului cultural imaterial şi s-
au declarat cuceriţi de bogăţia şi diversitatea manifestărilor văzute la Sibiu, circumscrise
acestui program.
Am avut deplin câştig de cauză. A fost sesizat ICOM-ul (Comisia Internaţională a Muzeelor),
care a acreditat ICME-ul (Comisia Internaţională a Muzeelor de Etnografie) să accepte oferta
Muzeului „ASTRA‖ (formulată de mine în anul precedent la Conferinţa Generală ICOM de
la Barcelona) de a organiza, în anul 2003, la Sibiu, conferinţa internaţională cu tema
„Tradiţiile culturale în pericol. Rolul muzeului etnografic în salvarea acestora‖. Succesul
deosebit al Conferinţei şi calitatea deosebită a lucrărilor (elogiate de dl. prof. Bjorn Rekdal -
preşedintele ICME şi acum, la Seul, prin afirmaţia sa, în plenul Şedinţei Comisiei ICME, că
lucrările Conferinţei de la Sibiu, de un înalt nivel, au ajutat mult la pregătirea Conferinţei
Generale ICOM de la Seul) au cântărit mult în declararea temei „Zilei Internaţionale a
Muzeelor‖ din acest an („Muzeele şi patrimoniul cultural imaterial‖) şi stabilirea aceleiaşi
teme la Conferinţa Generală a 20-a a ICOM, de la Seul.
În cadrul Şedinţei festive inaugurale a Adunării Generale a ICOM, în ziua de 3 octombrie, în
prezenţa Excelenţei Sale Yang-Suk-Kwon, Prima Doamnă a Coreei (soţia Preşedintelui
Republicii), şi a Prinţesei Mohe Chakri Sirindhorn, din Regatul Thailandei, alături de ceilalţi
cinci prestigioşi oratori (dr. Oyoung Sec - fost ministru al Culturii şi Turismului, dr. Hong
Nam Matsuzona - Directorul Muzeului Naţional de Etnologie al Japoniei, din Osaka, dr.
Dawnhee Yim - profesor de antropologie la Universitatea Dongguk din Seul şi dr. Richard
Kurin - directorul Centrului pentru artă folclorică şi patrimoniu cultural „Smithsonian
Institut‖ din Washington D.C.) a luat cuvântul şi cunoştinţa noastră de la Paris, din anul 2002,
dl. Sid Ahmed Baghli (Algeria). Domnia Sa a avut amabilitatea să citeze „un muzeu din
România‖ (singura ţară citată pentru excelenţa programului său pe tema patrimoniului
cultural imaterial), care - în timp ce pentru imensa majoritate a muzeelor prezente, noua

179
paradigmă culturală era un deziderat, un program de viitor - „a conceput şi aplicat un
program complex, cu rezultate apreciabile‖. Singura eroare comisă de vorbitor a fost locaţia
respectivului muzeu: Bucureşti (având ca explicaţie logică faptul că numele capitalei unei ţări
străine se reţine cel mai uşor de o persoană din alt continent).
Acest fapt mi-a ocazionat solicitarea înscrierii la cuvânt, în plenul Adunării Generale
inaugurale, prilej folosit pentru prezentarea amănunţită a sistemului conceput şi aplicat de
noi, atât de preţuit de conducerea UNESCO, ignorat din păcate (după celebrul proverb
„nimeni nu e profet în satul său‖) de unele autorităţi naţionale care ar fi trebuit să susţină mai
ferm şi să îl promoveze pe plan naţionalei internaţional.
Intervenţia mea a fost aplaudată de toţi cei prezenţi şi ceea ce a urmat a fost de-a dreptul
excepţional. Numeroase personalităţi din toate continentele (m-am întors cu peste 40 de cărţi
de vizită) mi-au cerut să le prezint şi să le explic (să le ofer şi să le expediez) materiale
informative despre sistem. în măsura în care am putut satisface solicitările, am distribuit
(împreună cu dl. Virgil Niţulescu, redactorul şef al publicaţiei) ultimul număr din „Revista
Muzeelor‖, editat special pentru SEUL, în limbi străine şi în care, eu şi colegii mei am
publicat, în şase articole, informaţii ample despre tot sistemul (şi programul de manifestări)
dala Sibiu. „Muzeul Astra‖ s-a aflat, în acele zile, la Seul, pe buzele multor specialişti din
muzeele lumii. Dna Noriko Aikawa s-a adresat ataşatului cultural al Ambasadei Române din
Seul (Gelu Angheluţă) cu cuvintele „voi românii sunteţi pionierii Europei‖ în cadrul acestui
program iniţiat de „UNESCO‖ şi tocmai de aceea „ar trebui să fiţi printre primii care să
semneze textul Convenţiei‖.
Informat despre acest succes deosebit (confirmat şi de realegerea mea în Consiliul ICME,
format din 13 muzeografi din toată lumea), Excelenţa Sa dl. Ambasador V. Artenie ne-a
invitat, a doua zi, pe membrii delegaţiei române, la reşedinţa personală. Aici mi s-a
comunicat că proiectul avansat de noi, încă de anul trecut, a fost acceptat şi este dorită o
expoziţie de fotografii despre întreg programul Tezaure Umane Vii, care va fi expusă, de
Ziua Naţională a României (1 Decembrie) la sediul Ambasadei (prilej pentru a fi prezentată
tuturor ambasadorilor acreditaţi la Seul), după care va fi itinerată în principalele oraşe ale
Republicii Coreea şi apoi, în toate ţările asiatice.
Ideea că tradiţiile etnoculturale ale românilor (şi minorităţilor naţionale din ţara noastră) vor
fi prezentate în toată Asia, iar politica culturală a Statului Român privind protecţia (salvarea)
patrimoniului cultural imaterial va putea deveni cunoscută şi apreciată în ţările care au născut
acest proiect (Japonia, Coreea de Sud, Thailanda şi Filipine, ţări care au promulgat, de ani de
zile, legi privind protecţia şi valorificarea modernă a tradiţiilor populare) ne-a produs cea mai
mare satisfacţie.
S-a adeverit, încă o dată, că adevărata confirmare (şi consacrare) a unei politici culturale
(proiect, program, paradigmă) nu poate fi obţinută decât prin confruntare internaţională, la cel
mai înalt nivel, or, pentru aceasta, participarea la conferinţele internaţionale este condiţia
„sine-qua-non‖. Sperăm, acum, că proiectul nostru cel mai recent, de a fonda, la Sibiu, în
cadrul Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra‖ un „Centru Naţional pentru
Patrimoniu Cultural Imaterial‖ care să dezvolte programe la nivel internaţional, înălţând
prestigiul Sibiului, ca oraş şi al Muzeului „Astra‖, ca instituţie, în sfârşit, a României - ca
ţară, la nivelul celor mai prestigioase manifestări internaţionale, să se aprobe susţinut de
autorităţile locale, de Ministerul Culturii şi Cultelor, de Guvernul României. Ar fi păcat să
ratăm o asemenea şansă! Prezenţa mea la Seul se constituie într-o superbă performanţă cu
care întâmpinăm aniversarea centenarului Muzeului „Astra‖, în anul următor, şi ca o premisă
excepţională, demnă de o capitală culturală europeană, în perspectiva evenimentului din anul
2007.
Prof. dr. Corneliu BUCUR
Director general al Muzeului ASTRA - 22 oct 2004

180
Conferinţa Internaţională pentru promovarea
Sighișoarei şi a satelor săseşti din Transilvania
Proiectele CNM ASTRA prezentate la Conferinţa Internaţională de la Sighişoara

Întâlnirea a fost organizată de Primăria Sighişoara, împreună cu trustul „Mihai Eminescu‖


(MET), cu participarea Fundaţiei „Gaia‖ din Paris, a unor invitaţi din Guvernul României -
ministrul Alexandru Fărcaş, pentru Integrarea Europeană, secretarul de Stat Ioan Opriş de la
Cultură, personalităţi implicate direct în proiectul Sighişoara - ambasadorul Norvegiei,
ambasadorul Olandei, directorul Băncii Mondiale etc. Evenimentul a confirmat interesul
pentru o zonă care mai întâi a reţinut interesul în plan internaţional prin ameninţarea instalării
unui Dracula Park în apropierea Sighişoarei, pericol îndepărtat printr-o campanie de
atitudine. În proiect s-a implicat şi prinţul moştenitor al Coroanei Britanice, Charles, care a
avut un cuvânt de salut pentru recenta conferinţă. Reuniunea a avut ca obiectiv prezentarea în
faţa unor posibili investitori a 43 de proiecte, cu privire la protecţia mediului, încurajării
structurilor de tip tradiţional (de pildă meşteşugurile), restaurarea patrimoniului în ideea
revitalizării economice, sociale şi culturale şi atragerii într-un circuit turistic de interes
european. Directorul Complexului Muzeal ASTRA, prof.dr. Corneliu Bucur, a fost singurul
şef al unei astfel de instituţii invitat la conferinţă. CNM ASTRA a prezentat patru proiecte,
dintre care trei vizează trei tipuri de meşteşuguri: producerea fierului forjat, datorită existenţei
celei mai calificate forţe de muncă din România, rromii din zonă, comercializarea cahlelor,
muzeul deţinând o informaţie copleşitoare despre plăcile folosite la construirea sobelor,
valorificarea pieilor provenite din Valea Hârtibaciului, renumită prin creşterea animalelor şi,
nu în ultimul rând, crearea unui muzeu al rromilor, pentru care se pledează de opt ani şi care
figurează în hotărârile Guvernului României. Domnul Corneliu Bucur a mărturisit că a mai
avut două intervenţii la întâlnire, în primul rând a susţinut multiculturalitatea zonei (germano-
română, româno-germană). „E un lucru important ca în Transilvania să nu se meargă pe acele
investiţii de proiecte care să vizeze numai populaţia germană, care a dispărut în majoritate‖, a
mărturisit directorul CNM ASTRA. Domnul Bucur a afirmat că „locuitorii de astăzi ai zonei
vizate trebuie să treacă printr-un ciclu informaţional, educaţional, în ceea ce priveşte valorile
pe care le deţin, în vederea întreţinerii şi punerii în valoare în circuite comerciale, economice,
turistice etc.‖. Directorul Complexului Naţional Muzeal Astra a relevat, de asemenea, absenţa
unor reprezentanţi ai comunităţilor emigrate din zonă, care ar trebui să „se întoarcă cu
atitudine, cu investiţii, cu proiecte, ei cunoscându-şi cel mai bine patrimoniul‖.
Reprezentantul din Sibiu a îndemnat la o mediatizare mai riguroasă a întregului proiect în
comunităţile care s-au constituit ca nişte instituţii culturale ale celor emigraţi de aici în
Germania, în vederea invitării lor pentru discuţii viitoare şi susţinerea întregului proiect.
A rezultat şi un beneficiu imediat pentru instituţia sibiană - propunerile din partea
reprezentantului Franţei la Conferinţa Internaţională de la Sighişoara, dl. Georges Zouain, de
realizare împreună cu CNM ASTRA a unui ecomuzeu. Dl Zouain a promis că se va ocupa de
găsirea partenerilor şi de finanţare.

Marius ALBU
20 nov 2004

181
Manifestări culturale dedicate Zilei Naţionale a României
Complexul Naţional Muzeal ASTRA
Trei manifestări omagiale dedicate Zilei de 1 Decembrie

Două dintre evenimente au avut loc în ajunul sărbătorii naţionale - vernisajele a două
expoziţii, organizate la sediul Complexului Naţional Muzeal ASTRA, din Piaţa Mică, şi o
expoziţie de fotografie peste hotare, parte din proiectul de salvare a patrimoniului imaterial

Buciumele ies în zori de zi


Trase pe umeri albe de mireasă
Şi când se varsă jalea lor din munţi
Miroase-a veşnicie-n fiecare casă.
Ioan Alexandru

Expoziţie despre simbolurile naţionale


Prima expoziţie vernisată de Complexul Naţional Muzeal ASTRA s-a intitulat „Tricolorul -
simbol sacrul al unităţii naţionale‖. Cum altfel ar fi putut să se pregătească un muzeu cu
preocupări etnografice pentru Ziua Naţională, dacă nu printr-o expoziţie care sa evidenţieze
fiinţa spirituală a neamului românesc, acea carte de vizită în faţa Europei care denotă o
naţiune creatoare de valori, cu descendenţă nobilă. Manifestarea s-a dorit şi o mărturie a
dorinţei de convieţuire cu minorităţile, acea parte integrată de multă vreme fiinţei naţionale.
În acest sens, au fost expuse costumul popular maghiar, costumul reprezentativ al saşilor.
Rromii au avut şi ei un reprezentant în sală.
Expoziţia a fost una din manifestările organizate de CNM ASTRA. care se constituie ca un
punct de întâlnire între muzeografie şt pedagogie şi are ca scop iniţierea copiilor şi tinerilor în
valorile creaţiei populare, pregătindu-i, astfel, pentru a deveni locuitori demni ai unui stat
cultural european. La vernisajul expoziţiei, simbolizată prin drapelul naţional, au participat,
împreună cu învăţătoarea lor, elevii unei clase a IV-a de la Şcoala Generală nr. 4. Aceştia au
luat parte la una din manifestările de muzeologie pedagogică, demarată de directorul CNM
ASTRA, Corneliu Bucur. Copiii au prezentat un scurt program artistic, conţinând poezii şi
cântece cu un puternic caracter naţional. Manifestarea a debutat pe ritmurile imnului naţional,
„Deşteaptă-te, române‖. Expoziţia a purtat numele unui element definitoriu pentru neamul
românesc - tricolorul. Organizatoarea, Mirela Creţu, a expus obiecte care, într-o perioadă
când simbolul naţional era interzis, „ţăranii români îl purtau în suflet‖, reprezentându-l discret
pe diferite obiecte. Astfel, le-au fost prezentate invitaţilor ştergare mari de icoane, mărgele,
brâuri, ceramica etc., toate purtând însemnul tricolorului. A onorat cu prezenţa preotul militar
de la Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu‖, Valentin Beţiu, care a îndemnat „să
păstrăm tricolorul curat şi nealterat, pentru că suntem cu toţii români‖. Tricolorul este, după
cum afirmă Iorga, „sufletul românului‖.
Doamna muzeograf Mirela Creţu a afirmat: „Cultura populară nu trebuie invocată doar dintr-
un convenţionalism pios. Rolul său nu este doar acela de a subiectiva specificul naţional în
sine, ci de a legitima, tocmai prin originalitatea ei, sau, dimpotrivă, prin comunitatea în plan
universal a valorilor culturale din spaţiul etnic pe care-l defineşte.
Bunurile culturale pe care le puteţi admira în expoziţia Tricolorul - simbol sacru al unităţii
naţionale sunt documente etnografice de o inestimabilă valoare. Ele încifrează în formele,
ornamentele şi cromatica lor o semantică profundă, ale cărei implicaţii se dezvăluie în urma
unui studiu atent. Toate aceste obiecte sunt preţioase mărturii ale culturii şi civilizaţiei
tradiţionale, sunt dovada găsirii identităţii naţionale, sunt pergamentul memoriei etno-
culturale, sunt gramatica conştiinţei comunităţii destinului istoric. Tehnica şi arta se

182
întrepătrund firesc, sugerând căile de acces de la util la frumos, iar imaginile incită la
meditaţie: „Unirea naţiunea a făcut-o!‖.
Expoziţia a încercat să reveleze semnificaţiile tricolorului, ale unităţii naţionale - fiecare
imagine, fiecare cuvânt transmiţând un mesaj şi vorbind despre 1 Decembrie.

Noaptea Sfântului Andrei - un liant cu caracter creştin-păgân

Zgomot trist în câmp răsună,


Vin strigoii, se adună.
Părăsind a lor secrii.
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Noaptea sfântului Andrii!

(V. Alecsandri -Noaptea Sfântului Andrei)

Imediat după primul vernisaj, Complexul Naţional Muzeal ASTRA a deschis o a doua
expoziţie dedicată Zilei Naţionale a României, intitulată „Timp al magiei şi spaţiu al
credinţei: Noaptea Sfântului Andrei‖, realizată de doamna Doris-Louis Popescu. Este o
incursiune în spaţiul extrem de bogat în semnificaţii al credinţelor populare româneşti. Astfel,
universul satului tradiţional ni se dezvăluie ca un spaţiu încărcat de magie, întreaga viaţă
rurală desfăşurându-se în cadrul unor coordonate, legi, raţiuni proprii, a căror semnificaţie, de
multe ori, eludează lumea contemporana. În viziunea populară, lumea apare ca o „carte de
semne‖, toate manifestările având la bază o anume cauzalitate, scopul practicării obiceiurilor
fiind tocmai acela de asigurare a unei ordini a societăţii tradiţionale, a unui echilibru care, din
diverse motive, riscă să fie sau este perturbat.
„Noaptea Sfântului Andrei‖ constituie unul dintre cele mai mari ajunuri ale calendarului
popular românesc, fiind generatoarea unor practici magice complexe. Astfel, în mentalitatea
şi sensibilitatea lumii rurale tradiţionale, practicarea unor obiceiuri specifice acestei date
dobândeşte o importanţă vitală, aceasta cu atât mai mult cu cât, de respectarea strictă a
„rânduielilor‖ depinde însuşi bunul mers al vieţii membrilor comunităţii. În acest sens, scopul
propus al expoziţiei depăşeşte simpla punere în scenă a obiceiurilor de Sântandrei, în vederea
cunoaşterii lor de către public, semnificaţia primordială a discursului expoziţional constând în
prezentarea acestor obiceiuri ca expresii specifice, respectiv ca parte integrantă a modului de
gândire al ţăranului român.
Ideea magicului călăuzeşte întreg firul expoziţional, format din secvenţe care pun în scenă
momentele cele mai bogate în încărcătura simbolică legate de această noapte a calendarului
popular. „Evenimentele‖ au ca loc de desfăşurare gospodăria ţărănească, iar ca actanţi pe
locuitorii acesteia. Astfel, gospodăria apare asemenea unei citadele, la adăpostul căreia
oamenii sunt feriţi de acţiunile agresive venite din exterior, noaptea lui Sântandrei
reprezentând o noapte a spaimei, care prilejuieşte apariţia unor personaje mitice extrem de
temute: strigoii. Pentru a se apăra de aceştia, oamenii satului tradiţional apelează la o serie de
practici magice, a căror expunere ocupă, în cadrul expoziţiei, un loc central, aceasta cu
precădere în cadrul a două mari sectoare expoziţionale: Noaptea strigoilor, Păzitul
usturoiului.
Prezenţa spiritelor favorizează, la rândul ei, practicile de divinaţie, manifestate în acelaşi
spaţiu magic, reprezentat de gospodărie. în acest sens, discursul expoziţional este completat
cu o serie de secvenţe referitoare la unele obiceiuri pe care fetele, preocupate de ideea
căsătoriei, le practică în vederea aflării ursitului şi a calităţilor acestuia: Turta de Andrei,
Colacul de Andrei, cele 41 de boabe de grâu de sub căpătâi, privitul în fântână sau oglindă.

183
Pe lângă acestea, sunt vizate şi alte practici magice oraculare printre acestea numărându-se
obiceiul semănării grâului, cel legat de crenguţele de măr, sau cel al măsurării norocului în
funcţie de apa dintr-o strachină.
Expoziţia urmăreşte, de asemenea, crearea unei legături, a unui liant între caracterul sacru/
profan, creştin/păgân al sărbătorii de Sântandrei. În acest sens, dimensiunea pre-creştină îşi
găseşte ilustrarea, pe lângă obiceiul mai sus-amintit legat de Păzitul usturoiului (simbolizând
un fel de Revelion, prin celebrarea Noului An Dacic) într-o altă secvenţă rezervată unui
obicei de origine dacică: Bocetul Andreiului. În ceea ce priveşte dimensiunea religioasă,
aceasta este armonios încadrată în discursul expoziţional, Crucea Sfântului Andrei fiind cea
care ne introduce în spaţiul credinţei.

O a treia manifestare organizată de CNM ASTRA de Ziua Naţională a României

La data de 1 Decembrie, Complexul Naţional Muzeal ASTRA a prezentat la Seul (Coreea) o


expoziţie de fotografie cu titlul „Tezaure umane vii‖, într-o dorinţă de schimb cultural.
Colecţia conţine 46 de imagini realizate de directorul Studioului de Film ASTRA, Dumitru
Budrala. Manifestarea tace parte din proiectul care are drept scop conservarea şi dezvoltarea
patrimoniul cultural imaterial din România.

Biblioteca Judeţeană ASTRA - Marea Unire şi cuvântul scris

„Şi ideea care stă astăzi la baza operei politice împlinite în acest fericit an, 1918, e tot aşa de
veche ca neamul însuşi.”
(Nicolae Iorga)

La rândul său, Biblioteca ASTRA a sărbătorit şi ea Ziua Naţională a România în stilul ei


caracteristic - prin intermediul cuvântului scris prezentând documente, copii de documente
periodice, carţi istorice, beletristică etc., în care s-a reflectat Unirea românilor de la 1
Decembrie. Expoziţia s-a intitulat „ASTRA şi Marea Unire‖ şi a oferit vizitatorilor din sala
de lectură două colecţii aşezate în mai multe vitrine; „1 Decembrie în presă‖ şi „Marea Unire
în literatură -1 Decembrie 1918‖. Prima dintre acestea a reunit periodice care s-au tipărit la
Sibiu în timpul evenimentului de mare însemnătate naţională din 1918 şi în care s-a cuprins
toată acea efervescenţă a Unirii, cum e cazul Gazetei Oficiale (Sibiu 1/14 Decemvrie 1918),
dar şi ziare sau reviste care au omagiat, mulţi ani mai târziu, evenimentul – Luceafărul,
Românul, Magazin istoric (decembrie 1988) În prima vitrină a celei de-a doua colecţii
intitulată „Marea Unire în literatură‖ au fost expuse fotografii reprezentându-i pe Iuliu
Maniu, Regele Ferdinand şi M.S. Regina Maria a României. Ea a conţinut cărți istorice
„Unirea Transilvaniei cu România 1918‖, „Documentele Unirii -1918 la Români‖ etc.
scrierile unor autori sibieni, cum este cartea prof. Victor V. Grecu - „Limba şi naţiunea‖, dar
şi operele literare inspirate, de eveniment sau cu puternic caracter naţional, de genul poeziilor
lui Goga, Cezar Petrescu - „Întunecare‖.

Pagină realizată de Marius ALBU


2 dec 2004

184
Nemulţumiri legate de alocaţiile către muzeu, dar şi veşti bune de la CNM Astra

„Pornim din nou la drum cu un enorm handicap financiar în anul 2005‖, a afirmat Corneliu
Bucur • Directorul CNM ASTRA a afirmat că ministrul Culturii, Răzvan Theodorescu, nu
alocă fonduri, pornind de la premisa că muzeul „oricum se descurcă‖ • Lucrările la Casa
Artelor merg bine şi se preconizează vernisarea acesteia în luna mai a anului următor • Uliţa
din Muzeul ASTRA prinde contur... pe planşetă • Pregătirea unui itinerar european al
expoziţiei „Tezaure Umane Vii‖ • Aniversarea, în 2005, a Centenarului Muzeului ASTRA -
apariţia Calendarului Centenarului • Galeriile de Artă Populară, de la vis la realitate •
Încercări de lansare a unui program guvernamental în direcţia cunoaşterii şi protejării
patrimoniului cultural • Realizarea Centrului Memorial Cultural dr. Gheorghe Telea •
Decernarea Diplomelor de Mecenat • Ziarul virtual al muzeului e gata de sărbători • De
asemenea, site-ul în limba engleză • Se speră achiziţionarea de viitoare depozite pentru
muzeu •

La conferinţa de presă de joi, directorul CNM ASTRA, Corneliu Bucur, a dat bugetul... lipsă
care va trebui să servească obiectivele propuse de muzeu pentru anul următor. Astfel, totalul
financiar al instituţiei se ridică la 42,879 miliarde, care „nu o să vi se pară mult, a declarat
Corneliu Bucur, cheltuielile de anul viitor fiind preliminate la 53 de miliarde, dintre care 23
sunt doar investiţii‖. Banii din bugetul muzeului provin de la Consiliul Judeţean (23,260
miliarde), de la Ministerul Culturii, care a confirmat aprobarea celor 2 miliarde la programul
Muzeologia de Urgenţă, de la Primărie (192 milioane), Direcţia pentru Cultură şi Institutul
Cultural Român. Corneliu Bucur speră că „dacă se vor aranja lucrurile în plan politic vom
avea şi alt buget‖.
Directorul CNM ASTRA a expediat preşedintelui CJ, Martin Bottesch, un memoriu în care-şi
manifestă consternarea faţă de valoarea alocaţiei care este de 17,860 miliarde lei,
argumentând că „o instituţie cu profilul şi complexitatea structurii şi având în spate cel de-al
doilea program «Tezaure Umane Vii», unic în ţară, nu poate fi prejudiciat prin alocaţie‖.
O veste bună pe care ne-a comunicat-o domnul Bucur a fost aceea că, deşi şantierul s-a reluat
de abia de două luni, lucrările la Casa Artelor sunt aproape terminate, urmând doar
executarea lucrărilor de finisare. Se aşteaptă ca aceasta să se deschidă în luna mai a anului
viitor.
O a doua înştiinţare din seria veştilor bune a fost aceea că Uliţa săsească din Muzeul ASTRA
prinde contur, instituţia reuşind, zilele acestea, să achiziţioneze a doua casă, care i-a fost
donată din Cisnădioara. Cu acestea se va configura primul sector al arhitecturii, al
meşteşugurilor şi al tradiţiei săseşti.
O a treia... veste bună pe care ne-a comunicat-o Corneliu Bucur este iniţiativa Institutului
Cultural Român din Budapesta de a lansa o invitaţie în luna mai 2005. Astfel, s-a pregătit
Itinerarul European al expoziţiei „Tezaure Umane Vii‖, după ce s-a asigurat itinerarea
asiatică a acelei expoziţii.
Anul care vine, CNM ASTRA aniversează „Centenarul Muzeului ASTRA‖, ocazie cu care se
pregăteşte „mai mult decât un calendar‖,care să prezinte în imagini realizările instituţiei timp
de un secol. Calendarul va ieşi într-o săptămână şi va fi distribuit la parohii, Despărţămintele
ASTREI şi în şcoli.
O altă înştiinţare... a fost aceea că cele zece celule de la parterul Casei Artelor, foste boxe ale
măcelarilor, se vor constitui ca Galerii de Artă unde vor fi prezenţi meşteri lucrând şi
oferindu-şi produsele. Galeriile de la Muzeul „Franz Binder‖ nu vor fi părăsite, ele devenind
Galerii de Artă Populară şi Artizanat Universal.
Dl. Bucur ne-a mai comunicat, printre altele, că luni, 20 decembrie, ora 18, la Restaurantul
Caraiman, de pe str. Semaforului 29, va‖ avea loc „Decernarea Diplomelor de Mecenat al

185
Culturii‖ în numele relaţiilor protectorilor culturii‖ cu Muzeul ASTRA. Se speră, de
asemenea, obţinerea unor spaţii pentru depozitarea celor 60.000 de obiecte care în prezent se
găsesc la Muzeul Brukenthal.

Marius Albu
17 dec 2004

186
Prima ediţie a mecenatului în cultura sibiană

„Proiectele mai ambiţioase nu mai pot fi suportate doar din alocaţia destul de plăpândă care
vine de la stat‖, a afirmat directorul CNM ASTRA, Corneliu Bucur. „Cele aproximativ 17
miliarde pe care le primim de la stat nu ne ajung nici să plătim salariile‖. „Suntem una dintre
cele mai mari instituţii de patrimoniu ale ţării, derulăm programe de peste cinci miliarde, pe
care le realizăm singuri din veniturile proprii, într-un oraş destul de mic. În condiţiile acestea,
ca să te ridici la circa 42 de miliarde, cât reprezintă balanţa financiară din acest an a
Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖, însemnează eforturi deosebite, îndeosebi atragerea
de fonduri din toate sursele posibile şi în al doilea rând stimularea acestor contribuabili pe
care noi i-am numit, puţin exagerat, mecenaţi. Noi sperăm ca actul de mecenat la Sibiu să se
ridice la sume importante, de ordinul miliardelor, în maniera în care am văzut că se întâmplă
în ţări precum Statele Unite, Anglia, Italia etc.‖
La restaurantul Caraiman de pe strada Semaforului, singurul local care s-a dovedit disponibil
să găzduiască evenimentul, au fost decernate, luni seara, din partea Complexului Naţional
Muzeal „ASTRA‖, Diplome de Mecenat tuturor celor care au sprijinit în ultimul timp
instituţia - financiar, prin promovare etc.
„Întrezăresc faptul că la Sibiu, cel puţin în perspectiva anului 2007, Capitală Culturală
Europeană, cultura devine o investiţie, un domeniu în care merită să investeşti‖, a mai
declarat Corneliu Bucur. Manifestarea a reprezentat „un gest de recunoştinţă pentru
societăţile din Sibiu şi pentru persoanele cu care suntem în colaborare de ani de zile, dar care,
pentru prima dată în istoria instituţiei de 40 de ani, au avut în 2004 o disponibilitate mai
subliniată‖.
„Peste 500 de milioane din bugetul total al veniturilor, adică zece la sută, ne-a lămurit
directorul CNM „ASTRA‖, i-am obţinut dintr-un act de sponsorizare mai substanţial, cu
caracter de mecenat‖.
Printre societăţile şi persoanele care au fost onorate cu Diploma de Mecenat, pentru
investiţiile în „singurul lucru. care rămâne după noi, cultura‖, s-a numărat şi publicaţia
noastră, Tribuna, care de-a lungul timpului a promovat în paginile sale realizările instituţiei.

Marius ALBU
22 dec 2004

187
Calendarul aniversar Muzeul ASTRA 1905-2005

Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖ - Sibiu doreşte să ofere, în preajma noului an, un
calendar de excepţie (adevărate file de istorie‖), întâmpinând astfel, aniversarea centenarului
cehii ce a fost un vis îndepărtat apoi o speranţă vie, apoi un proiect îndrăzneţ prin
modernitatea lui (Cornel Diaconovici -1904), apoi o împlinire, apoi-în anul de tristă amintire
(1950) o condamnare la nefiinţă, apoi o nouă întrupare a visului, apoi, în anul reîntemeierii
sale, ca muzeu în aer liber (1963) prin meritele lui Cornel Irimie, o uriaşă renaştere a
speranţei, şi astăzi - după o sută de ani, o miraculoasă împlinire la cei mai moderni parametri
de concepţie şi realizare: Muzeul ASTRA - piatră de temelie în zidul instituţiei piramidale a
conştiinţei noastre naţionale. Realizarea poartă semnătura Centrului de Informare şi
Documentare în Etnologie „Cornel Irimie‖ şi este editat cu sprijinul neprecupeţit al doamnei
Ana Grama şi sub atenta îndrumare a directorului general, prof. dr. Corneliu Bucur, şi
finanţat de Consiliul Judeţean Sibiu.
Ceea ce sperăm să rămână de-a pururi în conştiinţa tuturor beneficiarilor drept „Calendarul
ASTREI din anul centenarului‖, această publicaţie aniversară prezintă, în cele 12 file ale sale,
cele mai de seamă personalităţi şi evenimente derulate de-a lungul celor o sută de ani care au
marcat începutul, evoluţia şi dezvoltarea valorosului muzeu sibian, născut din dorinţa
românilor ardeleni de a-şi defini identitatea etnoculturală şi inaugurat cu mare fast cultural la
19 august 1905. Spectaculozitatea sa vine, credem noi, nu doar din piesele iconografice
extrem de preţioase care au fost selectate pentru a fi expuse aici, ci şi din modul de prezentare
a evenimentelor ce sunt însoţite de texte explicative din textele de epocă ce reproduc fidel
gândurile şi ideile făptuitorilor sau ale cronicarilor contemporani.
Fiecare lună rememorează fapte esenţiale din evoluţia seculară a primului muzeu al românilor
transilvăneni: înfiinţarea Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura
Poporului Român (1861), primele expoziţii organizate de „Asociaţiune‖ în anii 1862,1881,
1902, înfiinţarea comisiilor ce aveau ca obiectiv principal strângerea patrimoniului
etnografic, adunarea ASTREI de la Mediaş prin care s-a hotărât înfiinţarea muzeului (1897)
şi edificarea Casei Naţionale - sediul Muzeului Asociaţiunii, momentul inaugurării Muzeului
Asociaţiunii cu spectacole ce au avut toc cu acel prilej, expoziţia internaţională de la
Bucureşti din anul 1906, desfiinţarea abuzivă a Muzeului Asociaţiunii (1950), preluarea
pieselor sale de către Muzeul Brukenthal şi inaugurarea Expoziţiei de artă populara
transilvăneană din anul 1956, proiectarea unui muzeu în aer liber de către Romulus Vuia, în
Dumbrava Sibiului, în anul 1940, înfăptuirea acestuia ca „Muzeul Tehnicii Populare‖ întâiul
muzeu specializat tematic al României (1963), devenit din anul 1990, în urma desprinderii
sale de Muzeul Brukenthal, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale, recuperarea (în anul
1992) a patronimicului „ASTRA‖ (după proiectul ambiţios şi vizionar al domnului Corneliu
Bucur), în sfârşit, redobândirea şi recuperarea, astfel, a identităţii sale paternale, istorice, cu
restabilirea nu doar a filiaţiei ci şi a continuităţii sale seculare.
Nu au fost uitate personalităţile care au contribuit la dezvoltarea culturii sibiene, dar nici
cărturarii şi figurile politice ale vremii, prezentate într-o galerie de portrete: Andrei Şaguna,
George Bariţiu, Timotei Cipariu, Atanasie Marienescu, Enea Hodoş, Alexandru Mocioni,
Cornel Diaconovici, Iosif Sterca-Şuluţiu, Nicolae Iorga, Romulus Vuia, Cornel Irimie,
Nicolae Lupu şi mulţi alţii.
Prima pagină a calendarului este rezervată imaginii Palatului Astrei, locul unde a avut loc
inaugurarea expoziţiei din 1905, iar ultima cuprinde structura actuala a Complexului Naţional
Muzeal ASTRA.
Acest calendar aniversar este un adevărat arc peste timpul unui veac petrecut de la naştere şi
până la deplina maturitate a unei prodigioase instituţii de cultură seculară.

188
El reprezintă un prim moment/eveniment pregătit de colectivul muzeului, prin care se anunţa
amplele manifestări ce vor fi organizate împreună cu conducerea ASTREI cu prilejul serbării
centenarului său.

Muzeograf Delia Voina


28 dec 2004

189
Casă tradiţională din Cisnădioara, mărturie vie a unui vechi meşteşug: împletirea
paielor

Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA‖, având un patrimoniu format din


monumente de arhitectură şi civilizaţie populară de pe întreg cuprinsul ţării, a terminat recent
lucrările de demontare şi transfer ale gospodăriei săseşti de împletitor de paie din
Cisnădioara.
Donată Muzeului în Aer Liber din Dumbrava Sibiului, de către d-na Frollich Rozina, cu
acordul celor 9 copii ai săi, toţi rezidenţi în Germania, gospodăria va ilustra în muzeu
meşteşugul împletitului de paie de secară, activitate consacrată în vechea aşezare de iobagi
saşi, situaţie atât de rar întâlnită în cadrul comunităţii săseşti din Ardeal.
Gospodăria are o valoare deosebită prin faptul că este cea mai veche din comunitate (datând
din prima jumătate a secolului XVIII, conform unei inscripţii pe grinda meşter) cât şi din
punct de vedere al tehnicii de construcţie. În ceea ce priveşte planimetria şi elevaţia casei,
locuinţa tricelulară de la etaj se ridică pe o temelie înaltă din piatră de râu, cu pivniţa dispusă
sub întreaga casă. Constructiv, pereţii casei sunt realizaţi din cununi de bârne orizontale din
stejar şi fag, încheiate la capete în cheutoare dreaptă. Privită în ansamblu,casa „cu etaj‖ din
Cisnădioara se remarcă prin simplitate şi modestie, stil care se întâlneşte tot mai rar în
Cisnădioara, noile construcţii din ultimele decenii ale secolului XX, toate cu un etaj, fiind
construite din zid de cărămidă şi având cu totul alte caracteristici constructive.
Acoperişul casei este realizat în două ape, cu învelitoare din şiţă, iar deasupra lemnăriei casei
s-a construit o streaşină din şiţă scurtată, pentru a proteja faţada de ploi. Organizarea
interiorului locuinţei tradiţionale se evidenţiază prin camera de paradă, prin mobilier pictat,
textile de interior cu broderii bogate, patul de paradă acoperit cu câte două perne pe un rând,
armăroaia, cuierul pictat, şi nu în ultimul rând soba de cahle.
Casa transferată în aceste zile va face un „tandem‖ cu o altă casă veche din lemn, transferată
în urmă cu 3 ani, tot ca donaţie (a familiei Dobrotă). Spre deosebire de cea a familiei Frollich,
casa familiei Dobrotă prezintă caracteristicile locuinţei şi mai modeste, cu un singur nivel
(parter), împreună,cele două gospodării ilustrează în mod evident o evoluţie a elevaţiei, a
planimetriei, a tehnicilor de construcţie.

Muzeul ASTRA are ziar pe Internet

Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖ a găsit o nouă modalitate de a fi aproape de vizitatorii


săi. Interesul celor care calcă pragul muzeului trece, de multe ori, dincolo de monumentele
sau obiectele expuse, arătând că vizitatorii nu se mulţumesc cu a fi martori ai unor obiecte
muzeale, ci caută şi sufletul, povestea dindărătul celor pe care le văd. Astfel, CNM „ASTRA‖
oferă, pe lângă pagina web, care este deja cunoscută în ţară şi peste hotare, un ziar virtual, cu
numele de „Muzeul ASTRA – Jurnal‖, unde cei care au adresat, în timp, întrebările lor (de
cele mai multe ori, copii sau tineri) vor găsi mai multe informaţii în legătură cu povestea
reală a obiectelor de înainte de a fi expuse şi cu felul în care se desfăşoară activitatea acelor
slujbaşi devotaţi care fac să existe şi dau o viaţă nouă exponatelor, oferind desluşiri pentru
vizitatori şi viaţa reală şi întreagă a lucrului, de la zămislire la adevărata sa împlinire
culturală, în muzeu. Căci, pe bună dreptate, arăta redactorul şef, la debutul noului jurnal al
muzeului - premieră pe ţară: „Pe un obiect muzeal, o intervenţie, realizată de restaurator, se
efectuează, de obicei, cu o culoare cu două tonuri mai deschisă, astfel încât de la o anumită
distanţă să se recunoască partea care nu e rămasă cum era „din construcţie‖. Dacă te
depărtezi, nu se mai vede această diferenţă. În acea jumătate de metru, în acel metru, sunt
colegii mei. Zeci de oameni, de la cei care stau la poartă şi legitimează străinii, cei care fac
curat şi ne schimbă becurile, cei care întocmesc statele de plată, vând artizanat sau bilete, dau

190
cărţi, supraveghează colecţii şi ne duc dintr-un loc în altul, la cei care cos, vopsesc, taie,
şiefuiesc, se documentează, fac ghidaje, ţin conferinţe şi semnează rapoarte de deplasări.
Despre acel metru, despre acea jumătate de metru, neştiută, voi vorbi aici. Doar astfel,
obiectele vor fi întregi.‖
„Jurnalul‖ Muzeului „ASTRA‖ va putea fi citit pe Internet, la adresa
http://jurnalul.muzeulastra.ro

LA SFÂRŞIT DE AN CULTURAL SIBIAN

Ne pregătim să onorăm provocarea de a deveni Capitală Culturală Europeană?


Un incident petrecut în mijlocul unor aşa-zişi artişti, unde am avut privilegiul să-l întâlnesc
pe „Leonardo da Vinci‖, m-a făcut să mă gândesc serios dacă avem noi, sibienii, manifestări
culturale autentice sau doar o grămadă de... „boemi‖ care merg la vernisaje doar să mănânce
şi să bea, să facă glume deocheate şi să chiuie ca la nuntă. Vorba aia: „Mortu' ca mortu', dar
pomana‖. Am scris atunci un articol în care conchideam că nu prea avem viaţă culturală în
Sibiu. A doua zi am recitit ce am scris şi, după ce m-am gândit mai bine, mi-am dat seama că
nu am dreptate. De aceea nici nu l-am publicat. Pot să afirm acum că avem ceva viaţă
culturală în Sibiu. Nu totul este roz, dar sunt o serie de manifestări, sunt oameni care au făcut
ceva, de cele mai multe ori confruntându-se cu probleme materiale, şi care se chinuie să facă
ceva şi în continuare. Mă gândesc aici la Corneliu Bucur, directorul CNM ASTRA, gospodar
şi om cu rânduială, ca ţăranii pe care îi admiră atât de mult. Într-o ţară în care suntem tot mai
mult asaltaţi de nonvalorile americane, el încearcă din răsputeri să conserve ceea ce ne
defineşte pe noi, ca popor şi care constituie cartea de vizită a unui neam, cu o cultură
autentică în spate.
Cineva îmi reproşa că vorbesc prea frumos de Sala Thalia. „E, într-adevăr, frumoasă‖, i-am
replicat eu. Cu excepţia unor mici inconveniente arhitecturale, nu i se poate reproşa nimic.
Avem, în sfârşit, şansa să ascultăm, într-o atmosferă specială, creaţia marilor compozitori ai
omenirii. Probabil, suntem atât de dezgustaţi de tot ce se petrece în jurul nostru încât refuzăm
să mai vedem miracolul când acesta se petrece. În Sibiu avem câteva manifestări de mare
ţinută care se desfăşoară constant, şi anume: Festivalul de Jazz, Festivalul de Teatru şi
Festivalul de Film. În plus, avem un muzeu de talie europeană, Brukenthal, deschis odată cu
Muzeul Luvru. În rest, expoziţii, valoroase sau mai puţin, lansări de carte...
Cum am afirmat, nu toate sunt roz. Există şi probleme, şi ele se leagă în primul rând de bani
Se alocă ceva pentru cultură, dar nu îndeajuns. Mai sunt însă mecenaţii care au început timid,
e drept, să investească în ceva considerat de majoritatea ca fiind inutil, cum e cultura. Cineva,
„nu spui cine... persoane însemnate‖ spunea că nu există seriozitate şi entuziasm în rândul
personalului instituţiei pe care o conduce, că sunt balcanici ş.a.m,d., ca să aflu că sunt plătiţi
mizer. Când eşti rupt în spate, îl dai încolo de entuziasm...

TEHNICI MODERNE ÎN ACTIVITATEA DE CONSERVARE-RESTAURARE A


OBIECTELOR MUZEALE
Utilizarea calculatorului în activitatea de restaurare

„Centrul de Pregătire a Conservatorilor, şi Restauratorilor‖ a organizat la Sibiu în cadrul


Complexului Naţional Muzeal „Astra‖ - cursul intitulat „Utilizarea calculatorului în
restaurare‖. Acesta s-a adresat restauratorilor atestaţi sau în formare, studenţilor Facultăţii de
Conservare-Restaurare. Cursul a fost susţinut de către lectorul Radu Balica, şeful
Departamentului de Conservare al Muzeului Manitoba din Canada. Pentru prima dată s-a
organizat un astfel de curs la noi în ţară. Prelegerile teoretice au fost prezentate pe
videoproiector în Sala oglinzilor de la Forumul Democrat al Germanilor din România, iar

191
aplicaţiile practice pe calculator au avut loc în Laboratorul de informatică din cadrul
Colegiului Naţional Brukenthal. La curs au fost prezenţi specialişti din domeniul conservării,
restaurării, muzeografiei şi cercetării, aceştia provenind din mai multe centre ale ţării:
Bucureşti, Craiova, laşi, Sighişoara. Botoşani, Zalău, Sibiu.
Utilizarea calculatorului în domeniul restaurării constă în cercetare pe imagini virtuale, în
îmbunătăţirea calităţii bazelor de date create prin catalogare, inventariere (fotografiere a
etapelor în restaurare), securitatea obiectelor prin mijloace de regăsire rapidă a documentaţiei
(fişe, fotografii) şi utilizarea unor mijloace moderne de înregistrare a parametrilor
microclimatici.
Cursul a însemnat o punere la curent cu o nouă tehnologie practicată în domeniul restaurării
în marile muzee ale lumii. Aceasta constă în folosirea tehnicilor de captare a imaginilor ca
instrumente de lucru (restaurări virtuale, restaurări de documentare, fotografii, etc.). În urma
scanării cu ajutorul laserului a imaginii reale, se creează o imagine tridimensională care ne
permite un studiu amănunţit al piesei până la cele mai mici detalii. Manipularea digitală duce
la reconstituirea virtuală a piesei, în scopul reîntregirii ulterioare a acesteia, în laborator.
Piesele, obiectele muzeale vor fi mai protejate evitând contactul permanent cu acestea.
Informaţia primită trebuie să fie un îndemn spre perfecţionare în domeniul restaurării, pentru
toate muzeele din ţară.

Pagină realizată de M. Albu


30 dec 2004

192
Anul 2005

193
Rolul societăţii civile în viaţa culturală a comunităţilor
Despre necesitatea şi utilitatea dialogului cultural

Două evenimente marcante ale organizaţiilor neguvernamentale, antrenate în salvarea şi


valorificarea patrimoniului cultural, care au avut loc în ultimul timp la Sighişoara (în zilele de
15-16 noiembrie 2004) din iniţiativa Fundaţiei „Mihai Eminescu Trust‖ şi a „Programului
pentru Dezvoltare al Naţiunilor Unite‖ (reprezentat de d-na ambasador Soknan Han Jung) şi
la Sinaia (în zilele de 24-28 ianuarie), din iniţiativa Consiliului Britanic m-au convins, dacă
mai era cazul, de importanţa excepţională a întregii societăţi civile în asumarea
responsabilităţii acţiunii de salvare, protecţie şi valorificare superioară a patrimoniului
cultural, care reprezintă, la nivelul fiecărei comunităţi, vicinale sau urbane, însăşi esenţa
testimoniară a identităţii sale cultural-istorice.
În cazul ambelor manifestări, am fost impresionat de proiectele prezentate de cele mai felurite
ONG-uri din ţară sau din străinătate, unele extrem de ambiţioase, de un real succes
managerial (la Sinaia au fost numite chiar „poveşti de succes‖), ca şi de voinţa de acţiune a
iniţiatorilor, de entuziasmul operatorilor culturali şi, nu în cele din urmă, de profesionalismul,
devotamentul şi abnegaţia tuturor celor ce se angajează în această uriaşă aventură culturală şi
managerială, fie că este vorba de personalităţile din afara ţării noastre, precum Jessica
Douglas Home („Eminescu Trust‖ Anglia), de arh. David Baxter („Transilvania Trust‖ -
Anglia), de Dennis Rodwell (Culture Heritage - Londra), de Georges S. Zouain (Fundaţia
„Gaia din Paris), fie că este vorba de reprezentanţii entuziaşti ai ONG-urilor româneşti.
Reuniunea de la Sinaia, cu tema „Întărirea capacităţii organizaţiilor neguvernamentale din
domeniul patrimoniului cultural‖, coordonată de dl. Dennis Rodwell din Scoţia (arhitect
urbanist şi consultant pentru probleme de patrimoniu cultural) ne-a dat tuturor celor prezenţi
(reprezentând 26 de ONG-uri, plus Ministerul Culturii şi Cultelor şi Institutul Naţional al
Monumentelor Istorice) sentimentul îndatoririi de a ne multiplica, intensifica, fortifica
iniţiativele, proiectele, demersurile pe linia politicilor culturale legate de patrimoniu (material
şi imaterial, mobil şi imobil, rural şi urban, aulic şi popular).
Expunerile „tehnice‖ ale Cristinei Ray şi ale lui Ionuţ Pârvu („Fundaţia pentru Meşteşuguri‖)
ca şi cea a lui Alexandru Oprea („Punctul de Contact Cultural - Cultura 2000‖) au fost extrem
de utile, oferind o gamă largă de sugestii, adrese e-mail şi precizări metodologice privind
modalităţile de contactare a operatorilor străini, a finanţatorilor europeni, a altor surse do
finanţare a proiectelor de Interes european.
Cazurile apreciate de British Council ca „proiecte de mare succes‖, demne de a fi prezentate
şi analizate ca modele la colocviul de la Sinaia, au fost cele ale restaurării Castelului din
Bonţida (raportori David Baxter şi Csilla Hegedus) şi organizarea şi funcţionarea Muzeului
ASTRA (raport prezentat de subsemnatul), în situaţia în care Societatea GTZ - Sibiu nu şi-a
delegat reprezentantul să informeze asupra modului exemplar de abordare a restaurării
monumentelor istorice din Sibiu, primele două stârnind un interes deosebit şi aprecieri extrem
de elogioase din partea tuturor celor prezenţi.
Cele două „poveşti de succes‖ au etalat două situaţii diametral opuse, de implicare, pe de o
parte, într-un proiect de arhitectură aulică, pe de altă parte, de abordare a unui patrimoniu
uriaş, transferat în Muzeul din Dumbrava Sibiului sau restaurat - în situ - cazul celor 22 mori
din Rudăria aparţinând civilizaţiei populare tradiţionale, deci universului satului tradiţional.
Prin anvergura lor diferită şi prin complementaritatea lor, ele au convins asistenţa de
importanţa şi diversitatea tuturor tipurilor de proiecte abordabile de ONG-uri (în cazul
Muzeului ASTRA şi de ONG-uri), în domeniul patrimoniului cultural.
Concluziile finale au circumscris o paradigmă irefutabilă: societatea civilă (prin structurile
organizate nonguvernamentale) nu numai că poate, ci are profunda îndatorire să se implice,
alături de instituţiile statului, în abordarea oricărui proiect legat de evidenţa (repertorierea

194
sistematică şi ştiinţifică), protecţia (restaurarea şi conservarea) sau valorificarea (culturală sau
turistică) a valorilor de patrimoniu cultural.
După epoca dictatului comunist în cultură şi a etatizării valorilor culturale (din perioada
anilor 1949-1989), care a impus, până la nivelul reflexului mecanic şi de conştiinţă, la
reprezentanţii instituţiilor de stat, comportamentul atotputerniciei (autocraţiei) şi deciziilor
discreţionare („de viaţă şi de moarte‖) asupra vieţii culturale şi, implicit, a valorilor de
patrimoniu, iar la nivelul societăţii civile, de abandon, de ignorare, de neimplicare, de
indiferenţă totală faţă de valorile de patrimoniu, faţă de destinul acestora în viaţa comunităţii,
a urmat perioada celor 15 ani de tranziţie, în care dificultăţile economice, sporite de absenţa
unui program coerent de reformă (de trecere de la economia comunistă, la economia
capitalistă modernă) şi de o corupţie generalizată la toate nivelele societăţii care a diminuat
astronomic bugetul de stat şi de aici şansa, subvenţionării onorabile a sănătăţii, educaţiei şi
culturii, au trecut în subsidiar orice interes pentru gestionarea onestă şi responsabilă a
patrimoniului cultural. Distrugerile, pierderile, exporturile şi catastrofele (incendiile) produse
în cei 15 ani. au provocat, în aceşti ani, mai multe daune patrimoniului cultural naţional decât
cei 45 de ani de comunism. Una dintre „probele de foc‖ ale oricărei societăţi democratice,
formarea spiritului civic, cel mai bine reflectată de nivelul de organizare a societăţii civile şi
de implicare a cetăţenilor în viaţa socială, s-a înfiripat cu dificultate, cu lentoare. deloc
încurajată de instituţiile şi mecanismele statului, pe toată structura sistemului social-politic,
recuperarea făcându-se dureros de lent.
Seminarul de la Sinaia, prin scopul urmărit şi declarat de organizator, Consiliul Britanic
(statul european cu cea mai puternică conştiinţă privind importanţa acţiunii, drepturilor şi
obligaţiilor fundamentale ale întregii societăţi din Europa) a lansat o adevărată provocare
ambelor tabere ale sistemului dialogat stat-privat (prezenţa Ministerului Culturii şi Cultelor a
fost absolut salutară în acest sens). S-a exprimat, cu insistenţă, teza că numai printr-un dialog
şi perseverentă conlucrare bazată pe sentimentul coresponsabilităţii depline şi egale dintre
stat şi societatea civilă, prin mobilizarea tuturor resurselor financiare (de către stat) şi a
energiilor umane (ceea ce presupune capacitate intelectuală, profesionalism, experienţă,
devoţiune, altruism şi spirit patriotic din partea societăţii civile) pot fi atinse obiectivele
uriaşe care stau în faţa României, în domeniul Culturii.
Celebrul „discurs‖ cartezian: „Dubito cogito ergo sum‖ („Mă îndoiesc, cuget, deci exist‖) şi-a
pierdut actualitatea. El trebuie substituit cu „Gândesc, acţionez, deci exist‖. Singura atitudine
demnă, responsabilă şi patriotică este aceea a implicării în rezolvarea problemelor societăţii.
Şi în domeniul Culturii, bătălia trebuie dată, cu mai multă energie şi convingere, pe ambele
fronturi ale acţiunii sociale: pe frontul rolului statului, pentru flexibilitatea şi dezvoltarea
capacităţii de dialog şi de receptivitate la iniţiativele şi proiectele societăţii civile, şi pe
frontul societăţii civile, pentru mobilizarea şi motivarea cât mai multor cetăţeni activi şi
întreprizi, care vor şi pot să se dedice cauzelor comunităţii. Spiritul devorator al epocilor de
tranziţie, autocrat şi atotputernic, promotor al deciziilor după dictonul regelui Ludovic al
XIV-lea. „L'etat c'est moi („Statul sunt eu‖), este la fel de dăunător societăţi moderne, ca şi
spiritul arivist (egoist şi egolatru) al majorităţii indivizilor: „Eu să mă salvez, mie să-mi fie
bine! Ce mă interesează comunitatea?‖
Confruntaţi, ca mulţi alţi slujitori ai culturii sibiene, cu pregătirile pentru „Capitala Culturală
a Europei din anul 2007‖, eveniment major, de interes continental şi chiar mondial, am
meditat profund la experienţa consolidată la Sighişoara şi Sinaia şi în numele crezului, care
este piatra filozofică a oricărei societăţi democratice (responsabilitatea civică pentru cauzele
comunităţii) şi în numele principiului fundamental al dialogului dintre toţi cei ce poartă
răspunderea pregătirii manifestărilor din anul 2007, membrii Cercului pentru dialog cultural
„Sibiu 2007‖, reflectează la organizarea, la Sibiu. în luna martie, a unei dezbateri pe marginea
problematicii (dacă program nu avem încă) şi a strategiei comune, unitare, privind atacarea

195
acestui obiectiv monumental, la care să fie invitaţi: Guvernul României (prin comisarul
guvernamental numit în acest scop). Ministerul Culturii şi Cultelor (personal, prin d-na
ministru Monica Octavia Muscă, care este şi noul preşedinte al Comitetului „Sibiu-2007‖),
autorităţile locale numite (Prefectura) şi alese (Primăria Municipiului şi Consiliul Judeţean),
toate ONG-urile care au depus proiecte pentru anul 2007 (rolul cel mai important revenind
chiar „Fundaţiei pentru Capitala Cultural Europeană - Sibiu 2007‖formată din iniţiativa d-lui
primar Klaus Johannis, care tocmai a desemnat pe managerul generai al programului „Sibiu
2007‖, dr. Cristian Radu), reprezentanţi ai institutelor de cercetare istorică şi culturală din ţară
şi din cadrul celor fondate de saşii emigraţi în Germania, în sfârşit, pe toţi parlamentarii de
Sibiu şi pe reprezentanţii tuturor instituţiilor culturale sibiene. Dialogul pe tema politicilor
culturale sibiene şi a strategiilor de înfăptuire a acestora, privind evenimentul care va marca
cel mai mult destinul cultural al Sibiului şi într-un sens major, al României, în prima jumătate
a secolului XXI. credem a fi mai mult decât necesar, în acest moment, înaintea definitivării
programului.
Iar dacă vom invita şi „British Council „Goethe Institut‖, „Institutul Cultural Francez‖.
„Institutul Cervantes‖ (şi toate celelalte instituţii culturale ale tuturor ţărilor reprezentate în
România), vom dovedi totala noastră disponibilitate de a extinde dialogul cu toate ţările
europene care au trecut deja prin această experienţă şi de a beneficia de sprijinul şi experienţa
tuturor în beneficiul nostru general, cultura fiind o proprietate şi o responsabilitate universală.
Acest colocviu va fi primul test al capacităţii noastre de a dialoga, de a recepta cele mai
pozitive experienţe din ţările europene, care au beneficiat de onoarea celebrării unei „Capitale
Culturale Europene‖, de a media relaţii utile între operatori culturali, de a evalua resursele
disponibile şi pe cele ce ar mai putea fi atrase, de a direcţiona proiecte „insolvabile‖ spre
aceste resurse potenţiale; în sfârşit, de a „contracta‖ relaţia fundamentală a dialogului
partenerilor în sistem public-privat, naţional-european, naţional-sibian, absolut esenţiale
pentru succesul comun în anul de graţie 2007.
Aceasta reprezintă însăşi fundamentul societăţii democratice autentice spre care se îndreaptă
România: dialogul. Nici un efort nu ni se pare prea mare pentru a dezvolta dialogul dintre
toate instituţiile, personalităţile, proiectele şi programele potenţiale, antrenate de această
provocare cu o miză uriaşă: şansa Sibiului de a fi o autentică „Capitală cultural-europeană‖.

Preşedinte al „Cercului pentru Dialog Cultural”


prof. univ. dr. Corneliu BUCUR
8 feb 2005

196
De la Ministerul Culturii şi Cultelor, la Casa Artelor

Ca de fiecare dată, agenda propusă de Corneliu Bucur, directorul CNM ASTRA, pentru
conferinţa de presă de ieri a fost una bogată. Discuţiile au debutat însă cu concluziile vizitei
la Bucureşti şi întâlnirea cu Mona Muscă, ministrul Culturii şi Cultelor.
Propuneri pentru MCC
La solicitarea conducerii MCC, CNM ASTRA a alcătuit o serie de propuneri ce vizează
protecţia patrimoniului cultural, mai ales că din iniţiativa preşedintelui Traian Băsescu
problema patrimoniului va fi discutată în viitoarea şedinţa a CSAT.
Prima propunere a CNM ASTRA vizează completarea legislaţiei actuale a culturii, pentru a
soluţiona aspecte cum ar fi statutul muzeelor în aer liber din România (Menţionăm că acestea
nu sunt încadrate în categoria monumentelor). S-a propus, de asemenea, editarea unei broşuri
privind legislaţia din domeniul culturii, broşură ce urmează să fie distribuită la toate nivelele
de putere şi administraţie.
„Cel mai important lucru este educaţia în spiritul valorilor de patrimoniu‖, a subliniat
Corneliu Bucur susţinând necesitatea constituirii unui comitet interministerial (MEC + MCC)
care să facă propuneri pentru introducerea în programa şcolară a unor discipline vizând
patrimoniul cultural.
Obligativitatea respectării legilor din domeniul cultural şi soluţionarea problemelor finanţării
instituţiilor de cultură (finanţări care să asigure condiţii normale de pază) au fost ultimele
două propuneri trimise Ministerului Culturii şi Cultelor. De importanţă majoră este faptul că
s-a hotărât instituirea în cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor a unui departament dedicat
patrimoniului imaterial.
Sibiu 2007 - Capitală Culturală Europeană
O atenţie deosebită a fost acordată şi momentului 2007, una dintre principalele obiecţiuni
legate de acest moment fiind faptul că pe agenda culturală a Casei de Cultură a municipiului
Sibiu se regăsesc în special manifestările cu caracter internaţional: „Au fost omise cu bună
ştiinţă manifestările din cadrul programului «Tezaure Umane Vii». Constat că sunt deficienţe
de concept şi raţionament în întocmirea agendei‖, a declarat Corneliu Bucur. O altă
nemulţumire provine din faptul că managerii din domeniul cultural nu au fost invitaţi în
ultimul timp la dezbateri pentru stabilirea concepţiei generale a programului Sibiu - 2007‖.
Speranţele vin însă dintr-un comitet, care conform hotărârii publicate în Monitorul Oficial din
27 ianuarie 2005, trebuie să se constituie în termen de treizeci de zile. Menirea acestui
organism este să întocmească planul de măsuri, proiectul manifestării şi bugetul alocat pentru
momentul 2007 şi anii premergători.
Casa Artelor
„Am primit asigurări de la Ministerul Culturii şi Cultelor conform cărora Casa Artelor va fi
prioritară în planul naţional pentru restaurarea monumentelor istorice‖, a mai declarat
Corneliu Bucur. Suma necesară pentru finalizarea lucrărilor se ridică la 2,9 miliarde lei.
Mobilarea şi dotarea spaţiilor înseamnă alte 2,5 miliarde lei. Aşa cum Tribuna a consemnat
deja, în acest sens CNM ASTRA s-a adresat conducerii FDGR, având în vedere că spaţiul va
fi destinat Muzeului de Etnografie şi Artă Populară Săsească „Emil Sigerus‖.
„Nu-mi închipui să nu primesc banii. Sibiul n-a făcut nici un efort să dobândească suma de la
Banca Mondială (investită până acum - n. n.)‖, a accentuat directorul CNM ASTRA. Însă
chiar şi după mult-dorita primire a banilor tot vor mai rămâne probleme de rezolvat. Unele
dintre acestea se leagă de tipul mobilierului pentru sala de expoziţii: adecvat pentru exponate
bidimensionale, cum doreşte GTZ-ul, sau pentru exponate tridimensionale, cum doreşte
CNM ASTRA.

24 feb 2005

197
Scrisoare deschisă Domnului primar Klaus Johannis

Motto: „Fă-le dovada preţuirii tale,


prin manifestarea maximei intransigenţe”
Garabet Ibrăileanu
Mi-ar fi plăcut să discut cele câteva probleme din această corespondenţă, făcută
publică, direct cu D-voastră şi m-aş fi simţit, fireşte, onorat, daca mi-aţi fi acordat audienţa
solicitată de circa o lună. Se pare că sunteţi atât de ocupat încât dorita audienţă se amână
„sine die‖. Întrucât, oricum, chestiunile la care mă voi referi sunt de interes public, nu ezit să
Vi le fac cunoscute pe această cale, aşteptând, în consecinţă, răspunsurile D-voastră, cât mai
curând posibil. Desigur că îmi exprim regretul pentru faptul că, nici în contextul pregătirilor
pentru „Capitala Culturală a Europei‖ (intrate în linie dreaptă, precum la probele atletice), nu
găsim - noi slujitorii culturii cetăţii - mai multă audienţă la D-voastră. Voi fi cât voi putea de
succint şi la obiect.
După numirea d-lui Cristian Radu, manager general al proiectului, de către Fundaţia „Sibiu
Capitala Culturală a Europei 2007‖, m-am aşteptat (ca de altfel şi alţi coechipieri) să ne
întâlnim (cel puţin, membrii fondatori ai Fundaţiei) spre a ni se prezenta, şi nouă, concepţia
Domniei Sale despre acest gigantic proiect (care constituie o provocare fără precedent pentru
cultura românească). Constatând că aceasta întâlnire nu se produce, l-am invitat la un dialog
pe această temă. constatând, cu bucurie, că poziţiile noastre sunt identice: înainte de a se
stabili programul în detaliu, cu proiectele şi obiectivele ce vor fi selecţionate din mulţimea
celor propuse de toţi operatorii culturali - instituţii profesioniste, ONG-uri sau personalităţi
culturale din varii domenii - esenţială şi determinantă, pentru toate deciziile luate în aval, este
stabilirea unei concepţii riguroase despre grandiosul eveniment din anul 2007 şi funcţie de
esenţa şi limitele acesteia, elaborarea strategiei generale şi strategiilor sectoriale. Or, pentru
atingerea acestor obiective, în această etapă a pregătirilor, apreciez că o dezbatere colectivă,
cel puţin la nivelul fundaţiei, realizată din iniţiativa D-voastră, personal, se impune.
Neîndoielnic şi celelalte fundaţii întemeiate de societatea civilă sibiană (şi care cuprind
personalităţi cu o mare experienţă în viaţa culturală sibiană) doresc a fi invitate şi doresc să-şi
aducă o contribuţie reală, în acest sens.
Noi cei ce vă urmărim implicarea personală, plină de abnegaţie, în acest proiect, repetatele
întâlniri şi discuţii la nivelurile guvernamental şi ministerial (cele cu ministrul Culturii, d-na
Monica Octavia Muscă au devenit frecvente şi consistente), vă preţuim demersurile şi
considerăm că ele sunt, pe cât de necesare, pe atât de merituoase. Dar chiar credeţi că este
suficient? Oare concepeţi (vreţi, cu adevărat) ca întreg acest program să poarte amprenta
aproape exclusivă a conducerii administraţiei sibiene? Să înţelegem, noi toţi, cei ce putem
oferi idei şi proiecte valide, poate chiar importante, că suntem dispensabili şi trebuie să
aşteptăm, pacienţi, ca după deliberările la niveluri „superioare‖, să ni se comunice rolurile,
partiturile şi limitele evoluţiei noastre în anul 2007? Aceasta să fie perceperea conţinutului
democratic al acestui proiect, în afara unui dialog de conţinut cu personalităţile culturale ale
Sibiului? În aceste zile, plănuiţi o dezbatere publică despre traficul auto în perimetrul oraşului
istoric, dar pentru dezbaterea proiectului general al „Capitalei Culturale Europene‖ nu găsiţi
oportună o dezbatere cu slujitorii culturii?
Am mai ridicat, odată, tot în presă şi tot din motivele amintite (de inaccesibilitate), problema
necesităţii adoptării unei strategii culturale generale a Sibiului, asemeni celei economice,
edilitar-gospodăreşti, de restaurare a monumentelor istorice, turistice sau de peisagistică şi
agrementară horticolă. Pentru a se ajunge la împlinirea unui asemenea deziderat, imperativ în
condiţiile proiectatului eveniment, dialogul cu specialiştii în toate genurile creaţiei şi gestiunii
culturale îl considerăm indispensabili Chiar proiectul pentru anul 2007 ar trebui integrat unei
viziuni mai generale privind dezvoltarea vieţii culturale sibiene, pe termen mediu şi lung.

198
Aşteptăm, aşadar, un semnal de la D-voastră, în caz contrar, nu vom ezita să provocăm noi, în
numele asumării răspunderii societăţii civice, pentru viitorul culturii sibiene, o asemenea
dezbatere publică cu media sibiană, deşi nu subscriem la oportunitatea deschiderii unor
„fronturi paralele‖, preferând demersurile şi proiectele consensuale. Şi vă rog să nu
consideraţi aceasta ca un afront, ci dimpotrivă, ca un demers animat de cele mai bune intenţii
şi cu cel mai deplin respect datorat funcţiei D-voastră.
Punctual, pe agenda audienţei solicitate, figurează şi câteva probleme concrete pe care le
enunţ, în speranţa primirii unor răspunsuri oficiale..
Prima problemă o constituie modul de alcătuire a Agendei Culturale a Primăriei Sibiului
(având votul Consiliului Local), pe anul 2005, an pregătitor pentru 2007. Din corespondenţa
primită din partea Casei de Cultură a Municipiului Sibiu (semnată de dl. director Ovidiu I.
Dragoman), am constatat, cu uimire, că între „acţiunile‖ incluse în „Agenda culturală‖, pe
care autorul consideră că „trebuie pus accent, datorită caracterului lor universal (cred că voia
să spună, internaţional) pe care îl conţin, cât şi datorită nivelului calităţii acţiunilor pe care le
conţin şi al modului de organizare‖, absentează Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare.
Noi am rămas cu impresia, după discuţiile avute cu D-voastră, la debutul ultimei ediţii a
Festivalului (în Muzeul din Dumbrava, în prezenţa ministrului Culturii, acad. Răzvan
Theodorescu), că nealocarea fondurilor solicitate Primăriei, în anul trecut, pentru această
amplă şi autentică demonstraţie spectaculară a bogăţiei şi autenticităţii folclorului în România
(creaţii originale ale poporului român şi ale tuturor minorităţilor naţionale din ţara noastră),
s-a datorat faptului că documentaţia transmisă pe formularele speciale, recomandate de
Primărie, nu ar fi sosit la timp la Comisia care a triat proiectele şi le-a propus spre finanţare
pe cele mai importante.
Nici în momentul constatării nealocării (nici în acest an), cel puţin a sumei alocate, la ediţia
din anul 2003 (de 300 milioane lei), nu am reacţionat, sperând să clarificăm acest lucru la
audienţa solicitată. în urma discuţiilor avute, recent, cu dl. director Dragoman (pe marginea
documentului primit cu titlul „Propuneri pentru „Sibiu - Capitala europeană a culturii 2007‖-
am citat exact documentul), am înţeles că această amplă manifestare, cuprinsă în programul
„Tezaure Umane Vii‖ (elogiat public de reprezentantul UNESCO, la Seul, în octombrie 2004,
la cea de a XX-a Adunare Generală a ICOM şi preţuită de specialişti ca una dintre cele mai
valoroase manifestări ale genului festivalier), nu este preţuită şi nici dorită la Sibiu, iar parti-
ciparea Primăriei la finanţarea acţiunii, anulată.
Ca specialist etnolog, consider o mare eroare eliminarea din programul manifestărilor din
anul 2007, a unei asemenea manifestări, în care actanţii (potrivit modelului „Smithsonian
Folk Life Festival‖, din care ne-am inspirat) sunt ţărani adevăraţi, creatori şi purtători
nestilizaţi ai folclorului autentic, din toate zonele etnografice ale ţării şi din toate genurile de
creaţie folclorică. Tocmai originalitatea şi autenticitatea actanţilor şi a manifestărilor pre-
zentate au făcut ca festivalul anual de la Washington, organizat de „Smithsonian Institute‖, să
dobândească faimă internaţională, iar festivalul de la Sibiu (inspirat după cel din capitala
SUA), după cele patru ediţii de până acum, să se bucure de un real succes, pe care l-aţi
constatat şi Dvs. personal. Este o orientare cât se poate de greşită, cred, să eliminăm din
program acele manifestări care exprimă esenţa însăşi a valorilor etnoculturale din creaţia
tradiţională a poporului nostru, sub motivul că ar interesa, în anul 2007, numai manifestările
„internaţionale‖. Oaspeţii Sibiului vin să cunoască, în primul rând, tradiţiile noastre, ale
Sibiului, ca cetate istorică ,şi ale poporului român, în mod esenţial. Este un truism cunoscut
de toţi oamenii de cultură că pentru a avea (dobândi) o recunoaştere (şi valoare) interna-
ţională, orice program cultural trebuie să aibă valoare şi reprezentanţă naţională.
Un alt element, strategic, al agendei mele, îl reprezintă politica investiţională a Muzeului
„Astra , pentru anul 2007.

199
Chiar dacă la reuniunile convocate la Primărie, pentru a discuta „proiectul de program‖
pentru anul 2007, ne-ați recomandat, cu insistenţă, să evităm orice discuţii despre investiţiile
necesare, consider că a venit momentul să discutăm, cât se poate de serios, aceasta chestiune
valabilă şi pentru alte instituţii şi pe care o consider o problemă esenţială a programului şi a
strategiei generale pentru anul 2007, fără ca prin aceasta să înţeleg că trebuie să apelăm la
bugetul Primăriei. Deşi, revin asupra unei argumentări mal vechi, potrivit căreia sibienii sunt
cei mai numeroşi şi constanţi beneficiari ai tuturor programelor şi serviciilor Muzeului
„Astra‖.
Poziţia D-voastră prudentă, în condiţiile incertitudinilor privind fondurile disponibile pentru
programul „Capitala Culturală a Europei 2007‖ nu cred a fi cea validă. Este cât se poate de
evident că banii se vor cere (şi ar putea să şi vină) numai pe proiecte, or, elaborarea unui
proiect general privind dotările şi modernizarea infrastructurii culturale a Sibiului este tot atât
de important, cât şi proiectele culturale (accentul orientării pregătirilor, preponderent pe
manifestările-spectacol, este numai în parte corect).
Mai mult decât atât, este cât se poate de evident că Dvs., personal, aţi declanşat o ofensivă
impresionantă (şi bine venită) pentru restaurarea pieţelor, străzilor, pasajelor, scărilor dintre
cele două oraşe istorice, „de sus‖ şi „de jos‖, monumentelor istorice, zugrăvirea faţadelor din
zonele centrale, amenajarea parcurilor și construcţiile de fântâni (mai puţin potrivită consider
a fi instalarea unei fântâni arteziene pe „Corso‖). Toate bune şi frumoase, numai că însuşi
faptul că întreaga energie şi investiţie financiară o orientaţi spre aspectul edilitar al oraşului,
investiţiile în şi pentru cultură fiind ignorate sau estimate la valori minimale, este, evident, o
eroare.
Pentru ca proiectul cultural al „capitalei europene‖ să fie încununat de succes, se cer, în cazul
Muzeului „Astra‖ (care, vrem, nu vrem, va fi unul dintre obiectivele cele mai vizitate, în anul
2007, experţii luxemburghezi - spre ex. dl. Claude Frisoni - apreciindu-l în mod deosebit), a
se rezolva cele câteva lucrări şi dotări independente, printre obiectivele cele mai importante
fiind: mutarea sectorului administrativ la „Oraca‖ şi cel puţin începerea construirii
„Depozitului central‖ pentru colecţii; mărirea (cel puţin dublarea) spaţiului parcajelor la cele
două intrări şi amenajarea unui al treilea parcaj, în dreptul spaţiilor de cazare (care şi ele vor
trebui majorate şi modernizate); mărirea şi acoperirea amfiteatrului şi scenei de spectacole
din Muzeul în aer liber; RK-ul întregii instalaţii - subterane şi supraterane - de iluminat
exterior, pe inelul de incintă al aleii principale de vizitare şi finanţarea programului
„Muzeologia de urgenţă‖, privind reconstrucţia şi restaurarea monumentelor din Muzeul în
aer liber.
Această agendă nu aparţine, fireşte, Primăriei. Ea revine, însă, Consiliului Judeţean şi
Ministerului Culturii şi Cultelor, or, întrucât dezbaterile privind întreg programul pentru 2007
se discută doar la „niveluri înalte‖, fără accesul „muritorilor de rând‖, şi asemenea lucrări nu
apar nici măcar într-o anexă a Programului general, sunt obligat să insist spre a fi luate în
considerare şi, pe cât posibil, finanţate. Dacă nu aş milita, cu toată energia, pentru realizarea
lor, aş pierde, cred, din stima sibienilor şi chiar a D-voastră, ca şi din prestigiul de manager
de succes, putând a fi lesne criticat, în anul 2007, pentru aspectele nefavorabile sau
disfuncţiunile evidente ce se vor produce.
Aşa cum V-am adus la cunoştinţă, şi D-voastră şi d-lui preşedinte al Consiliului Judeţean, dl.
prof. Martin Bottesch, prin corespondenţa expediată la data de 02.02.2005 cu nr.532, după
rezilierea protocolului încheiat cu Primăria Sibiului, în anul 2001 şi renunţarea la imobilul din
Piaţa Mică nr. 22, am reuşit, deloc facil, să obţinem, în proprietatea şi în administrarea
Muzeului „Astra‖, cele două jumătăţi ale imobilului numit „Casa Artelor‖ (fosta „hală a
măcelarilor), pentru a oferi un sediu propriu, pentru depozitarea colecţiilor şi organizarea
expoziţiilor Muzeului etnografic al culturii populare săseşti „Emil Sigerus‖. Am avut şansa
extraordinară a întâlnirii cu dl. Tom Blinkhorn, de la Banca Mondială (BERD) şi a sprijinului

200
d-nei dir. Paula Olteanu (din Ministerul Culturii şi Cultelor) şi, în „regim de urgenţă‖, am
reuşit să realizăm proiectarea, deschiderea finanţării şi executarea lucrărilor de restaurare,
încă în anul 2004, în proporţie de 80%. În trim. I din acest an, sperăm să încheiem restaurarea
monumentului din Piaţa Mică (al treilea, în ultimii 15 ani).
Am decis să instalăm, în acest imobil, sediul Muzeului „Emil Sigerus‖, iar în Sala de
expoziţie de la etaj, să prezentăm şi expoziţii - ale Muzeului Civilizaţiei Transilvane „Astra‖,
conform proiectului modern al unui muzeu multicultural, după o partitură ştiinţifică
interdisciplinară, prezentată la Barcelona, la Adunarea Generală ICOM şi receptată cu viu
interes de specialiştii din muzeele etnologice europene.
Pentru un proiect de această amploare, în condiţiile necesităţii mobilării monumentului, pe
toate cele trei niveluri şi asigurării cheltuielilor de funcţionare (cifrate anual, la 1 miliard de
lei), se impune un efort financiar pe care sperăm ca prin demersurile comune ale celor două
autorităţi ale administraţiei locale şi judeţene să îl vedem realizat. Actualul buget nu ne
permite un asemenea proiect financiar.
În sfârşit, solicităm soluţionarea problemei petecului de teren de la „Oraca‖, închiriat de noi
de 5 ani (cu plata timp de 4 ani a impozitului pe teren, conform contractului de Închiriere,
fără posibilitatea de obţinere a autorizaţiei de construcţie), unde urmează - conform
proiectului aprobat - să mutăm Sectorul administrativ, iar pe amplasamentul acestuia, urmând
să realizăm Depozitul central pentru colecţiile muzeului. O întrebare de bun simţ se impune
de la sine: nu putem rezolva o asemenea problemă, într-o democraţie autentică, cât timp,
alocarea unui teren de 100 ha a putut fi (s-a voit) atribuit Muzeului în aer liber, de o adminis-
traţie comunistă? Ar fi inutilă realizarea acelui depozit, în condiţiile inadmisibile în care
funcţionăm actualmente (v-am trimis și un raport de teren semnat de membrii Consiliului de
Administraţie care au constatat situaţia dezastruoasă din teren) a devenit prioritatea
priorităţilor pentru instituţia noastră?
Domnule primar,
Ştiţi bine că Vă preţuiesc, în mod sincer, şi elogiez public realizările D-voastră, în plan
edilitar şi administrativ. Tocmai aceste împliniri şi satisfacţia deplină a realizărilor Dvs.
reprezintă, paradoxal (sau poate nu?) „călcâiul lui Achile‖ (locul vulnerabil). Afişaţi în
ultimul timp (cel puţin aceasta este aparenţa, şi nu pentru puţini dintre sibieni) un compor-
tament autocrat. Refuzaţi dialogul şi orice reflexie asupra ideilor altora, vreţi să dispuneţi
singur într-o serie de probleme ale cetăţii (cum ar fi programele sale culturale), fără a Vă
consulta, în mod real, cu toată disponibilitatea, cu specialiştii în cultură.
Într-o societate atât de maltratată („mal trăită‖ - rău tratată, în franceză), într-o epocă destul
de recentă, de tristă amintire, excesele autoritariste nu reprezintă cel mai potrivit tratament al
societăţii civile de astăzi, cu atât mai puţin, ignorarea sa totală (sau preferenţială).
Instalarea dialogului între autoritatea de stat şi membrii societăţii civile este indicele
inexorabil al unei autentice şi nedisimulate democraţii, bazate pe respectul reciproc, iar Dvs.
nu puteţi ignora această lege de fier a democraţiilor occidentale, fiind, prin educaţia şi prin
idealurile politice, un democrat convins, când a vorba de dialogul cu oamenii de cultură, care
şi-au probat valoarea şi meritele în edificarea unor instituţii de cultura preţuite de o lume
întreagă, sau care realizează programe culturale apreciate, ca model. În plan naţional şi
internaţional, această relaţie nu este doar recomandabilă, ci ea reprezintă însăşi cheia
succesului, în anul care va trebui să încununeze citadela culturală sibiană, la nivel continental.
În aşteptarea unui dialog personal, care să ofere şi soluţiile optime la problemele relatate (şi
nu sunt singurele), cu sinceră preţuire şi dorinţă de dialog.

Al d-voastră,
prof. dr. Corneliu BUCUR,
director general, Complexul Muzeal Naţional „Astra” - 4 mar 2005

201
De vorbă cu prof. dr. Corneliu Bucur
despre anii 2004 - 2007
Realizări şi proiecte de viitor la Muzeul Astra

R. Dle Corneliu Bucur, aţi ratat anul acesta nominalizarea între personalităţile sibiene
ale anului 2004. Consideraţi corectă selecţia şi jurizarea? Sunteţi frustrat de această
omisiune? Sau v-aţi relaxat în anul care a trecut?
CB. Nu sunt frustrat deloc, cunoscând criteriile de selecţie. Miopia este un fenomen
natural şi nu trebuie condamnat, ci compătimit. De la distanţă lucrurile se văd, pare-se, mai
bine. Într-o selecţie de cea mai mare exigenţă şi într-o companie cât se poate de selectă (din
Sibiu, am avut onoarea acompanierii doar de către I.P.S. Sa Antonie Mitropolitul Ardealului
şi Părintele prof univ. dr. Mircea Păcurariu), mi-a fost decernată „Diploma de Excelenţă
pentru valoarea de ansamblu a operei culturale şi pentru contribuţia la dezbaterea tezaurului
muzeistic din România .Este o distincţie care compensează, peste măsură, ignorarea
realizărilor noastre de către media sibiană (Ziarul Monitorul) şi restabileşte adevărul despre
performanţele Muzeului ―Astra‖ în anul 2004.
R. Aţi spus-o chiar dv., aceasta a fost o recunoaştere a meritelor din întreaga dv.
carieră, care, am aflat, anul acesta împlineşte patru decenii, rotund.
C.B. Cred că datele anului 2004 ar fi putut fi mai bine cunoscute de sibieni şi aceasta
datorită chiar presei, ştiut fiind că, cu toate dificultăţile cunoscute (şi depăşite), am avut un an
de excepție, în 2004.
R. Prin ce realizări anume îl consideraţi ca un an excepţional?
CB. în primul rând. prin realizările din muzeul în aer liber (trei noi monumente
reconstruite), între care se detaşează reconstrucţia bisericii monument istoric (datând din anul
1672) din satul Dretea (Jud. Cluj), pentru care am obţinut, caz unic în ţară, o finanţare
suplimentară de 2 miliarde lei din partea Ministerului Cultura şi Cultelor, după un asediu
prelungit.
R. Continuaţi, aşadar, ofensiva pentru a impune, practic, Guvernului, finanţarea
programului „Muzeologia de urgență ,lansat tot de dv. ca preşedinte al Asociaţiei Muzeelor în
Aer Liber din România. Este de admirat tenacitatea pe care o manifestaţi în această bătălie,
cu Ministerul Culturii.
C.B. Am fost „programat‖, se pare. pentru o serie nesfârşită de bătălii (ministeriale şi
guvernamentale). Important este că şi de această dată am învins. Cultura n-a fost şi nu este o
prioritate a politicilor guvernamentale şi fără o luptă dârză nu obţii ceea ce se cuvine a se
asigura culturii. Iar patrimoniul cultural este în continuare, paradoxal, acum când avem noile
legi ale patrimoniului, cel mai neglijat
R. Acest obiectiv v-a adus şi un premiu naţional.
C.B. Pentru calitatea şi importanţa cultural-națională a salvării acestui monument
istoric, printr-o restaurare ireproşabilă tehnic, realizată în colaborare cu o echipă de
restauratori maramureşeni condusă de celebrul Gavrilă Hotico, Ministerul Culturii şi Cultelor
ne-a acordat premiul naţional „Doina Darvaş‖ (ca şi anul trecut, de altfel). Este o
recunoaştere a excelenţei activităţii noastre privind salvarea şi restaurarea patrimoniului
cultural naţional.
R. Aşezaţi, la fiecare bilanţ anual, împlinirile din muzeul în aer liber, pe primul loc?
Ce semnificaţie are acest lucru, în general, şi ce conotații speciale are în perspectiva anului
2007, când Sibiul va fi alături de Luxemburg - „Capitala Culturală a Europei‖?
C.B. După 40 de ani de la debutul lucrărilor de organizare a muzeului în aer liber din
Dumbrava Sibiului, această monumentală realizare a muzeologiei româneşti (nu doar numai a
celei sibiene) a intrat în conştiinţa cultural-naţională ca expresie, în chintesenţa sa
monumentală şi instrumentală, a geniului constructiv, tehnic şi artistic al ţăranului român şi

202
alături de acesta, al celui aparţinând minorităților naţionale. În anul 2007, Muzeul „Astra‖ va
oferi, în toată constituţia sa patrimonială, expozițională şi documentară (inclusiv filmică). Cea
de a doua jumătate a civilizaţiei noastre, deopotrivă româneşti, transilvane şi sibiene, cea a
lumii rurale, deopotrivă românești, maghiare, și săsești, sârbești și lipovenești etc. Exact
această dublă ipostaziere, întregită miraculos, aici, la Sibiu pe de o parte, cea a civilizației
urbane, medievale și moderne, de factură saxonă şi de inspiraţie occidentală, pe de altă parte,
civilizaţia satului tradiţional din toată România, încununată de o cultură orală şi de o creaţie
artistică fenomenală, de cea mai largă recunoaştere, superlativă, universală reprezintă, în
opinia mea, elementul de cea mai mare originalitate a ofertei cultural-patrimoniale a
„Capitalei Culturale Europene‖, în anul 2007.
R. Din câte ştiu, aţi mai avut un proiect nominalizat pentru premiile naţionale de
patrimoniu, pentru realizările anului 2004.
C.B. O realizare de excepţie a anului trecut a fost aniversarea centenarului parcurs de
la elaborarea proiectului tematic al Muzeului „Astra‖, din anul 1904, semnat de Cornel
Diaconovici (în chiar anul apariţiei „Enciclopediei României‖, coordonată de aceeaşi
proeminentă personalitate culturală a Astrei).
R. De ce consideraţi a fi, aceasta, un moment de excepţie?
CB. Acel document a inaugurat seria mai multor proiecte tematice, care s-au succedat,
timp de 100 de ani, semnate succesiv de Romulus Vuia (1940). Cornel Irimie şi Iulius Bielz
(1957), Cornel Irimie, împreună cu Herbert Hofmann şi arh. Paul Niedermaier (1962) -
privind fondarea Muzeului Tehnicii Populare, în sfârşit, subsemnatul, în 1990 (pentru
transformarea Muzeului Tehnicii Populare în Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale) şi
apoi, în anul 1992, pentru formarea Complexului Naţional Muzeal, în sfârşit, în anul 2001,
privind realizarea, la Sibiu, în premieră europeană, a unui muzeu al unei regiuni europene:
„Muzeul Civilizaţiei Transilvane „Astra‖, un muzeu plurietnic şi interdisciplinar.
R. Aş greşi cu ceva dacă aş afirma că prin realizările numite de dv. ca „proiecte
tematice‖ , dublate, apoi, de materializarea acestora, la Sibiu, s-a înfăptuit una dintre cele mai
importante „şcoli naţionale de etnomuzeologie‖?
C.B. Nu greşiţi cu nimic, ci dimpotrivă, aţi sesizat esenţa acestui proces de durată
seculară. Cele două volume ale Tratatului de etnomuzeologie (recent editat cu sprijinul
financiar al dlui Ilie Carabulea - cel mai constant şi important sponsor al Muzeului „Astra‖) o
dovedesc cu prisosinţă, iar Catedra de Sociologie-Etnologie din cadrul Facultăţi de Ştiinţe o
împlineşte şi autentifică, în acelaşi timp.
R. Ne surprindeţi prin titulatura acestei opere fundamentale cu profil muzeologie. Din
cronica, recent semnată în cotidianul nostru de către prof. univ. dr. Ilie Moise, am reţinut o cu
totul altă lucrare de dimensiunile unui tratat, publicată recent de dv.
CB. În anul 2004, am reuşit să public, după 40 de ani de cercetări asidue, lucrarea
fundamentală a vieţii mele, care a fost şi subiectul tezei mele de doctorat „Tratatul de istorie a
civilizaţiei populare româneşti‖. Conţinutul ei, extrem de bogat în informaţii inedite şi
perspectiva interdisciplinară, modernă, în sfârşit, concluziile pe care le etalează, ar putea
schimba viziunea oficială (academică) asupra istoriei civilizaţiei româneşti. Aceasta este o
contribuţie fundamentală în plan ştiinţific naţional, a Muzeului „Astrei‖- căci patrimoniului
său fabulos îi datorez şansa unei asemenea cercetări de istorie naţională a civilizaţiei populare
româneşti.
R. Aţi verificat aceste concluzii generale, valabile la scară naţională şi la scară
regională (în cazul Transilvaniei, de pildă) sau chiar şi la scară zonal-etnografică (cazul
Mărginimii Sibiului sau Ţării Oltului, spre exemplu)? Se susţin tezele dv. de la general la
particular, de la naţional, la regional şi zonal?
C.B. Procedeul a fost exact invers. Am pornit cercetarea, încă din anii 70, de pe plan
local (patrimoniul tehnic al Muzeului Tehnicii Populare), am extins-o la nivel zonal prin

203
investigarea fenomenologiei civilizaţiei populare din satele Mărginimii Sibiului, timp de un
mileniu (sec XI-XX). Relaţionând permanent procesele social-economice şi culturale, de aici,
cu cele din Transilvania,Ţările Române şi Europa Centrală şi de Sud Est în anul 2004 am
reuşit să public monografia substanţială şi unică, prin profilul său, în literatura de specialitate
(etnologie istorică) din România, inaugurând chiar şi o nouă serie editorială „Vetre de
civilizaţie milenară românească‖. A fost un efort ştiinţific durabil, de 35 de ani, şi mă bucur
că l-am finalizat în anul 2004. Păcat că aceste lucrări au reţinut atât de puţin atenţia presei
noastre culturale. Ele ar fi putut fi mediatizate mai amplu, pe măsura importanţei lor
ştiinţifice, în plan naţional.
R. Se completează armonios activitatea dv. de cercetător știinţific cu aceea de
muzeolog şi, nemijlocit, cu cea de manager muzeal?
C.B. Da, desigur! Şi cu permisiunea dv., cu cea de pedagog. O realizare excepţională
a anului 2004, în acest plan al pedagogiei muzeale, o constituie organizarea ediţiei a X-a a
Olimpiadei Naţionale „Meşteşuguri artistice tradiţionale‖ şi publicarea broşurii monografice
dedicată celor 10 ediţii (în curând urmând să apară şi versiunea franceză), în redactarea mea,
majoritară.
R. Şi acesta, ştiu, a fost un obiectiv premiat de Ministerul Culturii şi Cultelor cu un
nou premiu naţional de patrimoniu, fiind unul dintre putinele premii acordate pentru
proiectele salvării patrimoniului cultural imaterial, aflat de câţiva ani de zile, la cel mal înalt
nivel de interes din partea UNESCO.
C.B. Ca şi în anul 2004, şi anul acesta, am luat pentru acest tip de proiecte (şi
realizări), premiul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Comisiei Naţionale
UNESCO pentru România. De altfel, ca şi Academia Artelor Tradiţionale din România, şi
Olimpiada Naţională dedicată meşteşugurilor artistice tradiţionale este elogiată, astăzi,
ambele ca tip de manifestări exemplare, peste tot în lume.
R. Aşa este. Am aflat de la dv., după înapoierea de la Seul (Coreea), că UNESCO
apreciază în mod cu totul deosebit performanţele Muzeului „Astra‖ în domeniul „salvării
patrimoniului cultural imaterial‖, program axat pe cele două ''Recomandări‖ ale sale, din anul
1989 (Paris) şi 1999 (Veneţia), cărora le-a urmat „Convenţia Internaţionala privind salvarea
patrimoniului cultural imaterial‖ din 17 oct 2003. Ce valoare are această evidenţiere,
subliniată şi cu ocazia vizitei d-lui director Mounir Bouchinaki, la Sibiu?
C.B. Cea mai importantă realizare a noastră. în plan internaţional, care a crescut
semnificativ prestigiul Muzeului „Astra‖, în lumea muzeelor din întreaga reţea mondială şi
implicit, prestigiul Sibiului în plan cultural internaţional, a constituit-o elogierea publică a
noastră, în planul Adunării Generale ICOM (a XX-a), la Seul (Coreea de Sud), a cărei temă a
constituit-o, după modelul muzeului sibian, analizat în cadrul Conferinţei internaţionale a
ICME (Comisia Internaţională a Muzeelor de Etnografie), organizată de Muzeul „Astra‖, în
sept 2003: „Muzeele şi patrimoniul cultural imaterial‖. Faptul că programul lansat pe plan
mondial de Muzeul „Astra‖ din Sibiu (subliniez din Sibiu şi nu din Judeţul Sibiu, deşi avem o
subordine administrativă şi financiară judeţeană), care, atunci când l-am expus, în premieră,
la sediul UNESCO, în anul 2002, în prezenţa a 400 de experţi guvernamentali din toată
lumea, a şocat prin originalitatea sa, a fost îmbrăţişat că o nouă paradigmă culturală la nivelul
muzeologiei mondiale, de către ICOM şi UNESCO, cred că spune totul despre o performanţă
unică a muzeologiei româneşti şi sibiene, recunoscută ca atare de ICOM.
R. De ce consideraţi că această nominalizare poate fi considerată „o premieră
naţională‖ a muzeologiei româneşti în plan internaţional?
C.B. Este întâia oară când un muzeu românesc este evidenţiat ca protagonist al unei
noi paradigme culturale în planul muzeologiei internaţionale, în mod oficial, la o adunare
generală a ICOM. Ştiţi cât de greu îi este unei ţări din Estul Europei să răzbată în competiţia
internaţională a paradigmelor culturale moderne.

204
R. Toate aceste realizări au vreo relevanţă pentru Sibiu şi pentru evenimentele din
anul 2007?
C.B. Orice succes de prestigiu internaţional, al oricărei instituții sau personalităţi
sibiene, sporeşte notorietatea internaţională a oraşului nostru, interesul pentru cunoaşterea
vieţii sale culturale, atractivitatea pentru tot ceea ce Sibiul va putea oferi ca program cultural,
de cert interes internaţional, în anul 2007.
R. Personal, nu cunosc dacă sunt suficient de prezente toate aceste proiecte (şi
performanţe) ale Muzeului „Astra‖ în programul anului 2007? Dumneavoastră cunoaşteţi?
C.B. Deocamdată, ceea ce se evidenţiază din informaţiile făcute publice este că ele nu
apar cu suficientă transparenţă în conținutul site-ului publicat, recent, pe pagina Web a
Fundaţiei Sibiu Capitală Culturală a Europei - 2007‖, deşi, într-o discuţie cu managerul
acesteia, dl. Radu Cristian, domnia sa m-a asigurat că oferta Muzeului „Astra‖ va fi la loc de
cinste în Programul anului 2007, ca ofertă complementar-organică (din punct de vedere
istoric şi etnocultural) la oferta Sibiului, ca burg medieval, ctitorie a concitadinilor noştri saşi.
R. A propos de anul 2007, aţi declarat recent că „fără investiții durabile în
infrastructura culturală sibiană‖, „Capitala culturală Sibiu-2007‖ va fi, ca să vă citez exact,
„un erzatz‖ („înlocuitor‖) Cum comentați această afirmaţie?
C.B. Am şi argumentat această apreciere. De zeci de ani, cultura românească, nu doar
numai cea sibiană, este într-o profundă criză investițională. Ca să analizăm sumar, luând ca
reper cele mai importante investiţii făcute în cultura sibiană, timp de un secol, suntem nevoiţi
să recunoaştem, că după ctitorirea Muzeului Asociaţiunii, în anul 1905, a trebuit să aşteptăm
un secol pentru a se iniția construcţia unei biblioteci moderne, având din proiectare această
funcţie. Biblioteca „Astra‖ a ocupat prin voinţa politică a celor care au evacuat colecţiile
Muzeului din edificiul care i-a fost destinat ca sediu de către ctitori, sediul „Muzeului
Asociațiunii‖ începând din 1950. De la incendierea Sălii Thalia în 1949, a trebuit să aşteptăm
60 de ani pentru restaurarea acestei unice săli de spectacole muzicale (clădirea găzduieşte
doar concertele Filarmonicii). Teatrul de Stat din Sibiu, construit prin anii 50 (promovat
recent în categoria „instituţiilor naţionale‖), arată ca un sediu de instituţie „raională‖ din
epoca defunctă, socialistă. Muzeul din Dumbrava Sibiului, monumental ca expoziţie în aer
liber nu are, după 40 de ani, un depozit muzeal, colecţiile Muzeului Astra (ajunse din nou la
peste 50.000 de obiecte) zac în depozitele Muzeului Brukenthal din Casa Artelor, după
evacuarea lor silnică în anul 1950), iar un sediu destinat special etalării argumentelor proprii
identităţii etnoculturale a românilor din Transilvania, a rămas, din nou, un deziderat. Până şi
modestul pavilion expozițional din Dumbravă, destinat unor expoziţii sezoniere, l-am
transformat, în acest an, în depozit muzeal, pentru a oferi colecţiei de mobilier pictat o
ultimă şansă de salvare. Situaţia mi se pare mai mult decât elocventă şi ea este departe de
aspiraţiile minimale, realiste, ale unei „capitale culturale europene‖.
R. Domnule director, de ce omiteţi, în acest context, cele mai importante realizări,
tocmai în acest plan, ale sediilor de instituții ale Muzeului „Astra‖, din ultimii 18-20 de ani şi
chiar din anul trecut?
C.B. Nu le omit şi suntem mândri de ce am realizat în ultimele două decenii, în acest
plan. Dar acestea vizează,în primul rând, domeniul restaurării monumentelor istorice (trei la
număr) și nu pe cel al investiţiilor. Cu ajutorul Ministerului Culturii (care a dispus, totuşi, de
alte posibilităţi pentru promovarea restaurărilor şi investiţiilor decât Consiliul Judeţean), am
reuşit luptând cu înverşunare, să introducem în Planul National de Restaurare a
Monumentelor Istorice, imobilele din Piaţa Mică nr. 11 şi 12. Astfel, am reuşit să asigurăm
sediile şi condiţii deosebite, inclusiv de dotare tehnică, pentru Muzeul Franz Binder‖,
„Studioul Astra Film‖ , Centrul de Informare şi Documentare „Cornel Irimie‖ şi Laboratorul
Zonal de restaurare-conservare - Sectorul Central. Chiar ? în Muzeul în aer liber, Laboratorul

205
beneficiază de condiţii de spaţiu şi de dotări, printre cele mai bune din ţară, prin mansardarea
bazei iniţiale, făcută acum câţiva ani.
R. Şi, iată că, în anul 2004, aţi dat lovitura şi cu „Casa Artelor‖, viitorul sediu al
Muzeului culturii populare săseşti, „Emil Sigerus‖!
C.B. A fost o şansă uriaşă, total nesperată, de 1 la 1 milion, mai întâi să obţinem
transferul acestui monument istoric de la Muzeul Brukenthal, apoi să asigurăm finanţarea de
la Banca Mondială (prin Ministerul Culturii şi Cultelor), iniţial de 5,6 miliarde lei, apoi de 10
miliarde, pentru o restaurare durabilă a acestui important monument istoric. În sfârşit tot o
performanţă trebuie considerată nominalizarea acestui obiectiv în PNR-ul pe 2005, cu suma
de 2,890 miliarde lei, ceea ce ne îngăduie să finalizăm restaurarea sa în primul semestru al
anului în curs.
R. Vom reuşi să inaugurăm noul obiectiv în acest an?
C.B. Dacă mai procurăm 2,5 miliarde lei pentru mobilier şi aparatură, deşi nu ştiu,
zău, de unde o să mai facem rost şi de aceşti bani, atunci vom reuşi, negreşit.
R. Sunteţi „stăpânul‖ Pieţei Micii. Ce vă mai propuneţi să realizaţi aici?
C.B. A avea în servitute culturală un asemenea patrimoniu este o uriaşă povară şi
responsabilitate, iată, nici măcar (re)cunoscute public. În ceea ce priveşte, noile proiecte, am
propus Primăriei, încă din anul 2001, să ne concesioneze Turnul Sfatului pentru a realiza,
înlăuntrul său, o expoziţie originală (unică în România) de istorie a civilizaţiei sibiene.
Aceasta ar avea un deosebit succes în anul 2007. De asemenea, am solicitat concesionarea
platformei din faţa Casei Artelor, pentru a reorganiza, în cea mai bună tradiţie a spiritului
medieval, piaţa comercială cu şatrele de odinioară, de o mare atractivitate turistică. Nu am
primit încă nici un răspuns la cele două proiecte.
R. Domnule Bucur, pentru că deja am realizat un interviu substanţial, va trebui să ne
oprim aici. Deocamdată. Pentru a închide cercul, în cazul dv., nominalizările pentru rezultate
deosebite nu trebuie să vină din partea presei sau a unor organisme nonguvernamentale. Este
suficient să înregistrăm noutăţile remarcabile din agenda Muzeului „Astra‖, dezvoltarea bazei
patrimoniale şi expoziţionale, succese deosebite în plan ştiinţific şi în planul manifestărilor
culturale, pe plan naţional şi internaţional (ați omis să vorbiţi despre expoziţia de icoane
pictate pe sticlă, deschisă anul trecut la Kornwestheim - în Germania şi de cea din Seul
(Coreea) privind programul „Tezaure umane vii‖), pentru a vi se recunoaşte meritele şi
prestaţia deosebită, chiar excepţională. Vă mulţumim, în numele sibienilor, pentru tot ce
înfăptuiţi în interesul culturii sibiene şi al celei naţionale şi sperăm ca această carte de vizită a
culturii naţionale sibiene să devină tot mai cunoscută şi apreciată peste hotare, în perspectiva
anului 2007.
Şi pentru că în 25 aprilie împliniţi 63 de ani, vă dorim din toată inima, sănătate şi putere de
muncă pentru a vă împlini toate proiectele, cu aceeaşi pasiune şi dăruire.

A consemnat Rareş B.
19 apr 2005

206
O cultură naţională este un model şi un impuls de creativitate permanentă

„Istoria culturii şi civilizaţiei‖, „Istoria literaturii universale‖, „Istoria teatrului universal‖


„Ovidiu, marele exilat la Tomis‖, „Rabelais şi Renaşterea europeană‖ „Eseişti spanioli‖
„Incursiuni în civilizaţia omenirii‖ - sunt doar câteva dintre titlurile lucrărilor lui Ovidiu
Drîmba, om de ştiinţă, de formaţie umanistă/care s-a aplecat asupra culturii universale, a
literaturii române şi universale.
Întâlnirea de astăzi cu profesorul Ovidiu Drîmba vă propune o scurtă incursiune în
vastul domeniu al culturii române.
- În cuvânt înainte la „Istoria culturii şi civilizaţiei‖ menţionaţi că anumite popoare, civilizaţii
şi culturi reuşesc să devină modele pentru popoarele învecinate. Este poporul român sau
cultura română un model?
- O cultură naţională este un model şi un impuls la creativitate permanentă în primul rând
pentru sine însăşi. Şi cu atât mai mult rădăcinile ei: cultura populară cu reminiscenţele sale
arhaice, cu tradiţiile ei rurale, pe care şi Muzeul Etnografic din Dumbrava Sibiului le cultivă
şi le popularizează într-un mod absolut magnific. Un model, în acest sens şi la un asemenea
nivel valoric, unic în Europa (şi, poate, nu numai în Europa).
- S-a spus că poporul român s-a născut şi s-a dezvoltat pe baza civilizaţiei rurale...
- Au spus-o, magistral, Lucian Blaga şi, după el, admiratorul său, Constantin Noica. Au
studiat-o şi au demonstrat-o strălucit lunga serie de competenţi etnografi, etnologi, folclorişti
români. Ce am mai putea adăuga noi? Civilizaţia şi cultura populară, rurală, rămân „matricea
stilistică‖ din care acţionează resursele creatoare asupra creaţiei culte. Din acest punct de
vedere suntem incomparabil privilegiaţi faţă de un Occident sceptic, obosit, unde asemenea
tradiţii şi resurse au adormit demult, ori s-au (aproape) pierdut, în faţa asaltului continuu al
unei civilizaţii, moderne, de tip citadin.
- În acest context, ce atitudine trebuie să avem faţă de civilizaţia pe care s-a ridicat poporul
român?
- De interes susţinut, de respect, de veneraţie - aş spune: aproape religioasă. Şi care, în cele
din urmă, îţi creează o benefică stare de echilibru interior. În această privinţă, mai favorizaţi
de soartă sunt cei care şi-au trăit copilăria la sat. Unde copilul, alimentându-se din tezaurul
inepuizabil de credinţe şi de obiceiuri, găseşte un răspuns la toate întrebările despre lume şi
viaţă: este ceea ce face farmecul copilăriei petrecute la sat. Dar asta nu înseamnă nicidecum
că o mulţime, o mare mulţime dintre cei care au copilărit într-un mediu citadin, nu ar fi intuit,
cultivat şi respectat, cu aceeaşi veneraţie, cultura şi civilizaţia populară.
- Reprezintă globalizarea un pericol pentru specificul cultural al unei ţări?
- Privită sub aspect cultural, globalizarea (mai ales excesivă) atentează la voinţa de identitate
naţională - şi, în orice caz, ameninţă să o estompeze, să o altereze. Când vrea să îi inoculeze
valori morale, intelectuale, spirituale neconfirmate şi neautentificate de tradiţiile proprii, să o
falsifice. Dar la asta sunt convins că vom rezista.
- Cum credeţi că ne va afecta cultural integrarea în structurile europene?
- Întrebarea aceasta ar trebui să şi-o pună ţările care s-au integrat deja în aceste structuri. Şi,
dacă ele ar vrea să caute un „model‖, l-ar putea găsi în Mircea Eliade, o personalitate
respectată şi admirată în întreaga lume, care a adus în studiile sale de filosofie a religiilor
„ceva de acasă‖, din primii ani ai tinereţii sale de formaţie intelectuală, când a fost evident
marcat de interesul, de respectul, de veneraţia pentru credinţele populare, religioase sau de
altă natură, de orientarea spre zonele „abisale‖ în studiul fenomenului religios: spre „matricea
stilistică‖ - după formula filosofului „spaţiului mioritic‖. Şi Mircea Eliade îl iubea şi îl admira
profund pe mare nostru filosof. (Într-o scrisoare pe care mi-o trimitea la Torino, spunea: „Ce
mult aş da să vă ascult vorbindu-mi de Lucian Blaga şi Tudor Vianu‖).
- Care este rolul muzeelor şi bibliotecilor în societatea contemporană?

207
- Muzeul „informează‖, iar biblioteca „formează‖ - un om de ştiinţă, o deprindere, un
caracter. (Rectific: în fond, amândouă, îndeplinesc cele două funcţii). Cartea este cel mai
liniştitor remediu împotriva singurătăţii. Şi un prieten fidel (dar care, uneori, te şi trădează:
când dai de o carte proastă). Şi o consolare, o mângâiere - în momente grele. Şi un izvor de
delicii spirituale, morale, intelectuale. Din păcate, se citeşte foarte puţin, parcă din ce în ce
mai puţin. Tineretul, cel puţin majoritatea, preferă stadionul şi discoteca, - din ce în ce mai
mult. De asemenea, televizorul şi computerul devin tot mai mult duşmanii cărţii, ai cititului,
ai cultivării, ai culturii. E trist!
- În ce măsură ne îndepărtează calculatorul, tehnica, de carte?
- Factorii nocivi (telenovelele, jocurile pe internet etc.) pe care i-am amintit mai înainte
împing la neglijarea, la dispreţuirea (chiar) a unei formaţii umaniste: deci a unui caracter. La
înstrăinarea omului, la o grea „secetă‖ morală, spirituală, intelectuală. Ştiinţele exacte, ma-
tematica, fizica, tehnica, sunt utile, extrem de utile, indispensabile chiar. Dar nu te învaţă
nimic asupra omului, a vieţii, a lumii, nu-ti ajută să-ţi creezi o filosofie a vieţii şi - mai presus
de toate – nu te ajută să fii mai bun... Acest rol le revine disciplinelor umaniste: literaturii,
artelor, filosofiei, istoriei şi altele. Cărţii. Cititului. Şcoala a dat importanţă „informaţiei‖, şi
mai puţin, foarte puţin chiar, „formaţiei‖, educării, formării unui caracter, unui‖om‖ - în
deplinul înţeles al cuvântului.
- Aţi vizitat Muzeul din Dumbrava Sibiului. Cum vi s-a părut?
- Am avut prilejul să vizitez multe muzee (din ţară şi, mai ales, din străinătate) ale civilizaţiei
tehnice, materiale. Ceea ce Muzeul din Dumbrava Sibiului aduce însă într-un mod foarte
evident este faptul că aici exponatele „tehnice‖ par a fi impregnate de „cultură‖. Fiecare
obiect de civilizaţie materială reflectă şi transmite (cel puţin celor care sunt sensibili la
identitatea noastră etnică) ceva din ethosul, din sufletul, din inima Ţării. Simţi aici o osmoză,
o fuziune, o compenetraţie între „cultură‖ şi „civilizaţie‖:
- Exponatele mulinologice ocupă un loc important în muzeu,..
- Evident, pentru că moara are un rol primordial în existenţa (fizică) a omului: ea îi dă
„pâinea noastră cea de toate zilele‖. Pâinea pe care femeia, după ce a scos-o din cuptor şi
înainte de a o tăia, face cu cuţitul semnul crucii...
- Ce părere aveţi despre Academia Română?
- Oricine poate avea şi o părere negativă despre doi, sau trei, sau patru academicieni. E
dreptul lui, e treaba lui. Dar Academia Română are cinci secţii (patru sau cinci, nu ştiu sigur).
Şi dacă nu eşti un cunoscător avizat în toate aceste domenii (cum s-ar putea altfel?), a-ţi
exprima, global, opinia despre Academia Română este o dovadă de (ca să mă exprim
eufemistic) profundă neseriozitate.

29 apr 2005

208
DESPRE AFIRMAREA IDENTITĂŢII CULTURALE PRIN VALORILE DE
PATRIMONIU, ÎN SPIRITUL SECOLULUI XXI

Dacă secolul XIX se va fi numit, în istorie, cu drept cuvânt, „secolul naţionalităţilor‖ (cum
afirma, Titu Maiorescu), înţelegând prin aceasta desprinderea etniilor din structurile politice
imperiale şi formarea statelor naţionale independente (România - în anul 1918), secolul XXI
se anunţă a fi, pentru popoarele de pe continentul nostru, „secolul integrării europene‖, al
refacerii — de data aceasta pe baza principiilor şi normelor democraţiei moderne - a unităţii
politice administrative, economice şi financiare, la scară europeană.
Dacă la sfârşitul secolului XIX şi începutul sec. XX, problema esenţială pentru noile naţiuni,
era cea a definirii identităţii cultural-naţionale (etnoculturale), ceea ce a provocat pornind de
la ideologia romantismului, în literatură şi artă, căutarea cu frenezie a rădăcinilor,
conservarea vestigiilor, descoperirea valorilor folclorice (însuşi termenul de Folklor - cu
sensul de învăţătură populară - fiind lansat, tot acum, în 1847, de William John Thomp), la
începutul sec. XXI, înregistrăm o mişcare cultural-mondială, sub patronajul mobilizator al
UNESCO, care a lansat, în oct 2003 „Convenţia Internaţională pentru salvarea patrimoniului
cultural imaterial‖, după ce, în anul 2001, promulgase „Declaraţia universală UNESCO
privind - diversitatea culturală‖, vizând salvarea, în condiţiile pericolului iminent al
globalizării valorilor de civilizaţie, a valorilor culturale etnodefinitorii, a tradiţiilor culturale,
a înseşi rădăcinilor lor culturale.
Dacă la jumătatea sec. XIX, s-a lansat marea provocare culturală a afirmării expoziționale a
propriilor valori tradiţionale, într-o încercare de definire a identităţilor cultural, naţionale nou
formate, începând cu Expoziţia Universală de la Londra, din 1851, urmată de cele de la Paris
(1867), Viena (1873), Paris (1889), Bruxelles (1897) şi din nou Paris (1900), acum, la finele
sec. XX şi începutul sec. XXI, au loc Expoziţiile Mondiale, cum au fost cele de la Lisabona
(1996), Hanovra (2000) şi Aiki - Japonia (2005), scopul fiind acela al unificării idealurilor
culturale prin rostirea unor ample „discursuri‖ expoziţionale, circumscrise tematic, în mod
riguros. În sfârşit, dacă în sec XIX şi primele două decenii din sec. XX, înregistrăm ampla
mişcare de formare a muzeelor naţionale, începând cu Muzeul Britanic (1753), muzeele din
Berlin (1810), Luvru şi Bruxelles (1810-1812), Stockholm (1872), Copenhaga (1885), Oslo
(1894), Praga (1895), cu misiunea evidentă de a defini, în planul patrimoniului cultural
istoric, cultural-artistic şi cultural etnografic, identităţile naţionale, efort european în care
descifrăm şi realizările din Transilvania (prin Muzeul Brukenthal, în 1817 sau Muzeul
„Astra‖, din Sibiu, în 1905) şi din Principatele Române (prin Muzeul National de Antichitate
din Bucureşti, în 1864). În sec. XXI, înregistrăm, consensual cu trendurile în planurile
economic şi politic, tendinţa de comuniune şi sintetizare, Franţa având iniţiativa prin lansarea
marii provocări a „Muzeului civilizaţiilor mediteraneene‖, la Marsilia, iar SUA, la
Washington, prin „Muzeul Holocaustului‖.
Nici Muzeul „Astra‖ nu rămâne în urma acestor iniţiative şi lansează, la Barcelona, în anul
2001, provocarea formării muzeelor regiunilor europene, prin proiectul său privind
organizarea, la Sibiu, a Muzeului Civilizaţiei Transilvane‖, ca muzeu al sintezelor culturale
multietnice, apărute în mileniul II prin convieţuirea şi conlucrarea etniilor conlocuitoare din
Ardeal.
Dacă în sec. XIX şi XX, muzeele aveau un patrimoniu „monocolor‖ (istoric, etnografic, de
artă, de istorie naturală, de istorie tehnică), în sec. XXI, tendinţa sintetizatoare provoacă
abordarea interdisciplinară şi multietnică. Chiar şi conceptul de patrimoniu este investit după
cel de al II-lea război mondial, cu calităţile novatoare şi remodelatoare, în plan semantic
(etimologic) şi cultural.
Sentimentul acut ai identificării şi conservării vestigiilor trecutului, în ţările europene,
începând cu Herder şi Goethe, în Germania, îşi făcea simţită prezenţa în toate mediile

209
intelectuale progresiste ale Europei, la jumătatea sec. XIX, în Transilvania, Gh. Bariţiu în
„Foaie pentru minte, inimă şi literatură‖ avea o fierbinte pledoarie în acest sens: „Deşi grosul
vandalism al veacurilor trecute a prefăcut în nimic o mulţime mare de monumente,- sau scrise
sau zidite, din piatră sau metal, deşi un mare număr de antichităţi fuseseră, în vremurile
trecute, duse din patrie şi aşezate în muzeuri, de ale ţărilor streine, însă totuşi, mai din vremi
în vremi, tot mai dă patriotul peste obiecturi de acele păstrate din vechime, care deşteaptă
într-însul sentimentul acela puternic şi dulce de a iubi acel pământ în al cărui sîn se află, de
atîtea sute de ani, îngropate oasele şi cenuşa străbunilor săi.‖ Preluând termeni de origine
latină, cu sensuri proprii diferite de cele de astăzi, precum „patrimonium‖ („totalitatea
drepturilor, sarcinilor şi datoriilor unei persoane‖ şi prin extensiune, generalizarea „averii
moştenită de la tata - „pater‖), sau cel de „monument‖ (de la verbul latin „monere‖, a
avertiza, a reaminti, deci ceea ce ne ajută să rememorăm trecutul), cultura modernă universală
marchează, după cel de al doilea război mondial, o adevărată specializare în direcţia studierii,
clasificării şi valorificării tuturor categoriilor de patrimoniu; a elaborării normelor de
restaurare, conservare, de evidenţă şi cercetare a valorilor de patrimoniu. Se lansează
programe naţionale şi internaţionale, iau fiinţă catedre şi chiar facultăţi de patrimoniu, o
direcţie a pedagogiei moderne devine cea „pro-patrimoniu‖.
Apar o serie de ramuri distincte, abordate de noi discipline culturologice, după metodologii şi
tehnici de înregistrare moderne: patrimoniu cultural urban şi rural, real şi virtual, material şi
imaterial, scris şi oral, mobil şi imobil, monumental şi obiectual, arheologic, istoric, artistic,
etnografic, tehnic, naturalist, etc. în sinteză, patrimoniul se identifică cu esenţa valorilor
culturale obiectivate la scară istorică şi etnoculturală.
O nouă legislaţie europeană abordează toate aceste domenii, România făcând eforturi deo-
sebite, după anul 2000, să recupereze întârzierile marcante, şi în acest domeniu, al legislaţiei
culturale, faţă de alte ţări europene care n-au cunoscut barierele şi limitările regimurilor
comuniste.
Muzeele se află pe acest front cultural general, în primele rânduri, iar Complexul Naţional
Muzeal „Astra‖, prin întregul său program, ca şi prin strategiile sale moderne, ocupă un
recunoscut loc în avangarda acestei mişcări universale.
Atitudinea faţă de patrimoniu, în fiecare ţară, în fiecare moment istoric, la nivelul fiecărui
guvern sau clasă politică, se reduce, în esenţă, la atitudinea faţă de valorile definitorii ale
identităţii naţiunii.
De modul în care ne conservăm şi ne valorificăm (începând cu cea mai amplă mediatizare,
clasică <prin tipărituri> şi modernă <prin mijloace electronice>), ne educăm pruncii şi le
transferăm responsabilitatea asimilării acestor valori, protejării lor şi afirmării lor prin
continuitate şi expunere, depinde nu numai locul pe care-l ocupăm în conştiinţa popoarelor, ci
însuşi respectul lor.
„Dacă refuzăm să ne ocupăm de valori, refuzăm să ne ocupăm de ceea ce este cel mai
semnificativ, atât în culturile particulare, cât şi în cultura universală, privita pe întreg‖-
afirmă, cu sens de memento, Georgeta Magherescu („Introducerea în antropologia culturală‖,
Bucureşti, 1999, p. 141). Iată de ce, în noua ofensivă declanşată în plan cultural, odată cu
Declaraţia UNESCO din 2001 şi cu Convenţia Internaţională UNESCO din 2003, fiecare
ţară, fiecare guvern, fiecare instituţie de cultură şi specialist sunt datori a stărui, prin toate
mijloacele, să slujească idealul cultural - naţional, acela al redefinirii modeme, comparativ-
universale, a propriei identităţi etnoculturale, ca o contribuţie importantă la desluşirea
valorilor patrimoniului cultural universal.

Prof. dr. Corneliu Bucur


Director general al Complexului Naţional Muzeal „ASTRA” Sibiu
20 mai 2005

210
De vorbă cu prof. dr. Corneliu Bucur despre
Premiul internaţional UNESCO pentru patrimoniul tehnic tradiţional

- Domnule prof. dr. Corneliu Bucur, un recent comunicat al UNESCO a scurtcircuitat


agenţiile de presă internaţionale: României i-a fost aprobată iniţiativa Comisiei Naţionale
pentru UNESCO privind instituirea premiului internaţional (susţinut şi de o importantă sumă
în valută forte) acordat anual pentru patrimoniul tehnic tradiţional‖. Credem că toată lumea se
întreabă „de unde până unde‖ tocmai România să iniţieze proiectul unui asemenea premiu?
Pe ce se bazează această iniţiativă a Secretarului General al Comisiei Naţionale UNESCO
pentru România, domnul Alexandru Mironov şi în ce măsură v-aţi implicat personal în
lansarea, susţinerea şi argumentarea oportunităţii şi valabilităţii unei atari iniţiative româneşti,
prin Muzeul ASTRA (Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA) din moment ce
premiul a primit denumirea „Dumbrava Sibiului‖?
- Semnificaţia şi importanţa aprobării de către UNESCO a premiului internaţional pentru
„patrimoniu tehnic tradiţional‖, cu denumirea propusă de domnul Alexandru Mironov,
Secretar General al Comisiei Naţionale UNESCO, sunt majore, chiar superlative pentru
cultura românească şi, fireşte, pentru Muzeul „ASTRA‖.
Întâia semnificaţie este aceea de a se fi legitimat dreptul României de a susţine, în plan
cultural mondial, proiectul instituirii unui premiu pentru această categorie de valori ale
patrimoniului cultural universal, „tehnica populară‖ (prin monumentele ce o reprezintă -
numite tocmai pentru specificitatea distinctă de cea a „monumentelor de arhitectură
populară‖, „monumente de tehnică populară‖). Ceea ce însemnează că patrimoniul de gen din
România, conservat în proporţie majoritară prin cele mai valoroase creaţii tehnice, definind
practic toate domeniile vieţii economice şi sociale, toate tipurile de energie clasică, toate
sistemele constructive, într-o completitudine tipologică (generată de confluenţele euro-
asiatice şi occidental-orientale impresionantă şi semnificativă pentru valoarea de sinteză
universală a civilizaţiei populare româneşti) fără egal în nici un alt muzeu din lume, este,
astăzi, cunoscut şi receptat pozitiv ca un ilustru omagiu adus generaţiilor care l-au edificat şi
transmis direct, într-o continuitate multiseculară sau chiar milenară.
Site-ul publicat anul trecut de instituţia noastră, într-o concepţie ştiinţifică, grafică şi
cinematografică digitală, considerată etalon pe plan mondial, şi publicaţiile muzeului,
difuzate în toată lumea, au convins pe deplin despre grandoarea şi monumentalitatea ctitoriei
muzeale de la Sibiu, argumentată de o operă ştiinţifică de nivel academic, care se bucură de o
reputaţie internaţională.
- Au fost suficiente aceste eforturi depuse aici, acasă, timp de aproape o jumătate de secol,
sau a mai fost nevoie de „ceva‖, ştiut fiind cât de greu pătrunzi în elita culturală sau ştiinţifică
universală, mai ales la un popor est-european, marcat de o istorie recentă, persecutat de un
regim comunist opresiv şi de o viaţă politică post decembristă atât de convulsivă, de pseudo-
democratică şi de contradictorie?
- Aceste realizări incontestabile ne-au legitimat demersul nouă românilor, să ieşim din
anonimatul cultural, să îndrăznim să provocăm comunitatea cultural-ştiinţifică internaţională
şi să depunem candidatura pentru un premiu internaţional, conştienţi că ceea ce ne conferă
autoritate morală şi legitimitate culturală este patrimoniul însuşi, încadrat corect în istoria
civilizaţiei europene prin cercetările noastre din ultimii 40 de ani, publicate recent, prin
„Tratatul de istorie a civilizaţiei populare româneşti‖ (Editura Tipotrib Sibiu, 2004).
Am materializat acest proiect temerar aplicând „deviza‖ recomandată de Vasile Pârvan,
imediat după primul război mondial şi reluată la finele secolului trecut de Alexandru Zub:
„cunoaştere de sine şi integrare universală‖.
- Ce consecinţe are (poate avea) acest nou premiu internaţional pentru România, pentru Sibiu,
pentru Muzeul ASTRA?

211
- României îi conferă privilegiul de a se înscrie, perfect motivat ştiinţific şi cultural, în
dialogul internaţional despre istoria civilizaţiei europene, în general şi despre cea a
progresului tehnic universal, în special (nu spunea, oare, V. Gordon Childe că „progresul
tehnic este însăşi urzeala istoriei‖?) şi, mai ales, de a organiza, aici, la Sibiu, viitoare congrese
şi simpozioane internaţionale pe această tematică, având în muzeul din Dumbrava Sibiului
cea mai „autorizată‖ gazdă.
Dar, mai ales, îi conferă legitimitatea de a ieşi din stadiul retardat şi anacronic în care l-au
plasat unii istorici şi etnologi, fie de rea credinţă, fie slab informaţi, de „păstori europeni‖ sau,
în cel mai fericit caz, de „plugarii‖ Europei. Putem vorbi, fără jenă, la români şi de un
„genius tehnici‖, incluzând aici şi importantele contribuţii tehnice ale minorităţilor naţionale,
pe saşi cuvenindu-se a-i cita în fruntea tuturor.
- Ce-i aduce Sibiului?
- Pentru Sibiu, acest premiu însemnează notorietate internaţională. Un oraş care găzduieşte o
instituţie de valoarea şi importanţa internaţională a Muzeului „ASTRA‖, nu poate decât
profita ştiinţific, cultural şi mai ales turistic de şansa de a avea un asemenea muzeu.
Totul este, mai ales de aici înainte, să ştim să ne valorificăm, la modul superlativ, această
şansă. Este sigur că Muzeul ASTRA şi „Dumbrava Sibiului‖ au devenit un brand (o marcă)
de succes şi de renume internaţional. Să nu lăsăm geloziile stupide să ne compromită şi
această şansă!
- Şi pentru Muzeul dumneavoastră?
- Să nu uităm că acest premiu a fost instituit în chiar anul aniversării centenarului Muzeului
ASTRA. Dacă am ajuns la o asemenea performanţă universală, gândul nostru trebuie să se
întoarcă,cu maximă reverenţă, spre toţi cei ce au iniţiat programatic şi ilustrat expoziţional,
din chiar momentul de debut al Muzeului (1905), ideea valorilor civilizaţiei tehnice a
românilor (ardeleni), exprimată prin mulţimea uneltelor şi instalaţiilor de industrii populare
(machetele acestora).
Este cert că după instituirea acestui premiu, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale
„ASTRA‖ dobândeşte o şi mai mare faimă internaţională.
- Cum legaţi acest premiu dedicat „creaţiei tehnice‖ de nominalizarea Muzeului ASTRA, la
Adunarea Generală ICOM de la Seul, din octombrie 2004, pentru merite excepţionale în ceea
ce priveşte promovarea patrimoniului cultural imaterial?
- Premiul acesta, instituit de UNESCO, vine după mai multe succese internaţionale ale
Muzeului ASTRA, dobândite după anul 1990. Mai întâi ar trebui să reamintesc că în 1993,
Muzeul ASTRA a fost nominalizat în finala competiţiei Consiliului Europei pentru
decernarea distincţiei EMYA („Muzeul European al Anului), eveniment care a condus la de-
cernarea (rarisimă) a distincţiei personale EMYA, subsemnatului.
A urmat onorarea instituţiei noastre ca gazdă a Conferinţei Internaţionale ICME (a muzeelor
de etnografie) când noi am lansat provocarea (acceptată de ICOM pentru Adunarea Generală
de la Seul, din anul următor), „Muzeele şi patrimoniul cultural imaterial‖. Nominalizarea
(unică, de altfel), la Seul, a Muzeului ASTRA, ca un pionier, pe plan mondial, al noii
paradigme culturale a însemnat consacrarea internaţională a instituţiei noastre ca una dintre
cele mai modeme şi dinamice din reţeaua muzeal - internaţională.
In sfârşit, acest premiu încununează un proces competitiv internaţional care onorează întreaga
muzeologie naţională. Exprim aici un gând de gratitudine celor care au susţinut eforturile
noastre de-a lungul anilor, mai ales după 1990, deopotrivă la nivel naţional (Ministerul
Culturii) şi judeţean (Consiliul Judeţean).
- Ce va mai doriţi pentru acest an?
- Să putem organiza festivităţile omagiale privind centenarul Muzeului ASTRA şi
inaugurării, la un nivel expoziţional european, a Muzeului „Emil Sigerus‖, în Casa Artelor,
după încheierea lucrărilor de restaurare.

212
- Şi pentru viitor?
- Să găsim înţelepciunea şi moralitatea de a respecta voinţa şi iniţiativa astriştilor, fondatori şi
ctitori ai Muzeului ASTREI, de a asigura acestui muzeu continuarea activităţii sale în sediul
ce i-a fost destinat şi din care am fost alungaţi de un regim comunist adversar al ideii
cultivării conştiinţei popoarelor în spiritul valorilor propriei lor identităţi etnoculturale.
Acest deziderat ar fi o restituţie morală şi juridică binevenită în anul centenarului, deopotrivă
pentru Asociaţiunea ASTRA (ce pribegeşte şi ea de 65 de ani), cât şi pentru cea mai
monumentala instituţie ctitorită de aceasta: Muzeul ASTRA. Perpetuarea situaţiei silnice
impusă din raţiuni antiraţionale şi anticulturale, ar fi o dovadă că rănile epocii comuniste nu
s-au închis şi noi rămânem tributari acelei epoci şi acelor măsuri strâmbe ordonate de
ocupanţii străini acestei ţări şi intereselor noastre naţionale.
- Vă mulţumim domnule Bucur şi fie ca proiectele dumneavoastră să se împlinească,
apoteotic la apusul unei cariere cu totul excepţionale.

Rareş BIŢU
29 iun 2005

213
Complexul National Muzeal ASTRA
Premiul UNESCO - Dumbrava Sibiului, un premiu ce onorează

„Anunţatul premiu iniţiat de UNESCO pentru patrimoniu tehnic cu numele Dumbrava


Sibiului confirmă dreptul ca poporul român să instituie un astfel de premiu în numele
experienţei sale în planul civilizaţiei tehnice tradiţionale‖, a declarat ieri Corneliu Bucur,
directorul CNM ASTRA, într-o conferinţă de presă. Întrebarea lansată cu acest prilej a vizat
însă ce se va face cu acest premiu onorant pentru Sibiu şi România, în condiţiile în care
gestionarea lui responsabilă înseamnă acumularea, o dată la doi ani, a 10.000 dolari.
UNESCO va acorda premiul, în acest an, unei instituţii din România, urmând ca în viitor
acesta să fie acordat altor popoare.
Având în vedere importanţa acestui premiu şi beneficiul de imagine pe care îl aduce,
Corneliu Bucur va purta astăzi discuţii la Ministerul Culturii şi Cultelor, cu ministrul Mona
Muscă, pentru soluţiile de finanţare pe viitor. Premiul instituit de UNESCO recunoaşte
importanţa patrimoniului tehnic românesc şi concretizează rolul pe care instituţia trebuie să-l
joace în programul anului 2007, a subliniat directorul CNM ASTRA, care a adăugat că acest
premiu ar trebui să genereze colocvii internaţionale pe tema patrimoniului tehnic, precum şi
organizarea parcului etno-tehnic, dedicat copiilor.
Civilizaţia tehnică tradiţională va fi valorificată pe plan internaţional printr-o expoziţie ce va
fi prezentată la Madrid, sub egida Institutului Cultural Român, şi va avea ca temă industriile
hidraulice în Spania şi România.

Centenarul Muzeului ASTRA


Pentru manifestările ce vor marca centenarul Muzeului Asociaţiunii în luna august, CNM
ASTRA a solicitat suma de 800 milioane lei. Finanţarea necesară pentru acest proiect ce va
cuprinde şi celelalte manifestări organizate de instituţie, nu s-a primit de către CNM ASTRA,
dar conducerea MCC a promis sprijin pentru obţinerea de fonduri din rezerva bugetară a
statului. Dacă suma dorită va fi aprobată, se doreşte organizarea unei sesiuni cu participare
internaţională, organizarea unei expoziţii inaugurale la Casa Artelor, editarea de volume şi
pliante, acordarea de medalii unor mari muzeologi în viaţă.
În ceea ce priveşte ameninţările primite în ultimul timp de Corneliu Bucur, precum şi
scrisoarea defăimătoare, acesta a declarat că este vorba de elemente ale unui „complot‖ menit
să-l îndepărteze de la conducerea instituţiei. Mai mult, Corneliu Bucur a declarat că „în spa-
tele acestui complot se ascunde un director de instituţie culturală sibiană‖, al cărui nume se
regăseşte pe un document fotografiat de poliţie.

Muzeul „ASTRA” şi transmiterea moştenirii culturale intangibile


Săptămâna trecută, Comisia Naţională Latvia pentru UNESCO a organizat, la Riga, Forumul
Internaţional cu tema „Transmiterea Moştenirii Culturale Intangibile: Tineret, Educaţie şi
Dezvoltare, la care a participat şi Complexul National Muzeal „ASTRA‖ Sibiu alături de 27
de ţări (Austria, Belgia, Marea Britanie, Korea, Thailanda etc).
Deschiderea Forumului a fost oficiată de preşedintele Republicii Letonia, doamna Vaira
Vike-Freiberga şi din partea UNESCO, de către domnul Mounir Bouchenaki, director general
pentru cultură. Muzeul sibian a fost reprezentat de Elena Găvan, muzeograf în cadrul
Muzeului Civilizaţiei Transilvane „ASTRA‖, care a susţinut lucrarea intitulată „Olimpiada
Naţională Meşteşuguri Artistice Tradiţionale - un deceniu de educaţie prin şi pentru
meşteşuguri‖. „Am încercat să demonstrez modul în care un muzeu, în pofida unui drum
anevoios, a reuşit să organizeze o competiţie naţională pentru tânăra generaţie, în spiritul
descoperirii şi păstrării tradiţiilor‖ - spune Elena Găvan.

214
La sfârşitul dezbaterilor, concluziile şi recomandările făcute de grupul de lucru „Moştenire
culturală intangibilă şi instruire pe tot parcursul vieţii‖ către UNESCO au fost următoarele:
schimburi de experienţe în domeniul digital între UNESCO şi ţările participante, asocierea
şcolilor la network în vederea unei cât mai bune transmiteri către generaţia tânără a
patrimoniului cultural intangibil, găsirea unor mai bune metode de atragere şi implicare
activă a participanţilor: specialişti, profesori şi practicanţi, în vederea cunoaşterii, salvării şi
transmiterii la generaţiile tinere a patrimoniului cultural intangibil. Elena Găvan mulţumeşte
pe această cale, Ministerului Culturii pentru sprijinul acordat Complexului Naţional-Muzeal
ASTRA pentru ca acesta să poată să fie prezent la Riga.

7 iul 2005

215
Ce înţelegem prin Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007?

Proiectul „Capitală Culturală Europeană‖ a fost lansat la 13 iunie 1985, la iniţiativa Melinei
Mercouri, membră a Consiliului European de Miniştri. Scopul proiectului este de a crea o mai
bună legătură între statele europene. Programul Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007
este cel mal important proiect cultural organizat şi derulat în România, prin dimensiune,
perioadă de desfăşurare, impact în comunicare publică.
Asociaţia „Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007‖ condusă de primarul Klaus Werner
Johannis, se ocupă în exclusivitate de realizarea Programului Sibiu 2007, Sibiu
(Hermannstadt) a fost desemnat în 27 mai 2004, în urma votului final al Consiliului de
Miniştri ai Culturii din UE, drept Capitală Culturală Europeană (CCE) pentru anul 2007. titlu
pe care ăl împarte cu Luxemburg. Proiectul trebuie să fie finalizat până ia 1 ianuarie 2007,
atunci când Sibiul, în calitate de adevărată Capitală Culturală Europeană, îşi va intra în
drepturi. Acest proiect are o însemnătate şi mai mare datorită : datei, care coincide cu aderarea
României Ia UE.
De ce a fost ales Sibiul alături de Luxemburg? O întrebare firească ce ne duce către rădăcinile
istorice comune ale bătrânului Hermannstadt cu Luxemburg: primii colonişti care au
întemeiat aşezarea de pe malurile Cibinului: Villa Hermanni (ulterior Hermannsdorf apoi
Hermannstadt), în secolul al XII-lea, erau originari din ţinuturile unde în zilele noastre se află
Marele Ducat Luxemburg. Luxemburghezii şi saşii din Sibiu au avut bucuria să descopere că
şi acum pot vorbi şi se pot înţelege, într-un limbaj care deşi a evoluat diferit, în timp, încă
păstrează foarte multe în comun.
Un punct care a cântărit mult în decizie a fost parteneriatul special cu Luxemburg în
organizarea programului pentru 2007, coordonarea evenimentelor între cele două oraşe, cât şi
multiplele parteneriate şi programe de colaborare europeană dezvoltate de Sibiu cu
Landshut,Rennes, Klagerfurt, Deventer. Tema aleasă de Sibiu/Hermannstadt pentru
Programul Sibiu 2007 îşi propune să prezinte profilul multicultural al acestui oraş vechi de
opt secole, sub deviza „City of Culture - City of Cultures‖. Conducerea Asociaţiei Sibiu -
Capitală Culturală Europeană 2007 a dezbătut şi adoptat, în ianuarie 2005. strategia de
abordare şi pregătire a Programului Sibiu 2007.

Scopuri şi obiective clar definite


Conducerea Asociaţiei a stabilit declaraţia de misiune a Programului Sibiu - Capitală
Culturală Europeană 2007 (pe scurt Programul Sibiu 2007) şi lista de obiective majore, care
urmează să fie propuse spre aprobare Adunării Generale la proxima întrunire a acesteia.
Definirea şi agrearea obiectivelor este un pas esenţial în succesul programului, un instrument
decisiv pentru eliminarea neînţelegerilor dintre parteneri, cauzate de lipsa unor obiective
comune sau de neclaritatea acestora.
Obiective ale Programului Sibiu 2007: îmbunătăţirea imaginii internaţionale a Sibiului;
dezvoltarea culturală pe termen lung a oraşului: atragerea vizitatorilor de pe plan naţional şi
internaţional; îmbunătăţirea sentimentului de mândrie locală şi încredere; creşterea audiţiei
pentru actul cultural; îmbunătățirea coeziunii sociale şi dezvoltării comunitare; îmbunătăţirea
infrastructurii culturale şi non-culturale; promovarea cooperării la nivel european;
promovarea creativităţii şi inovaţiei.
Comitetul de conducere al Asociaţiei a convenit asupra păstrării conceptului-cheie formulat
la nivelul aplicaţiei, însă reformulat: „City of Culture - City of Cultures (A Celebration of
Cultures Living Together of Unity în Diversity)‖.
Din 1985 până în prezent, în fiecare an a fost proclamată cel puţin o capitală. Astfel. 31 de
oraşe au purtat titlul de Capitală Culturală Europeană, după cum urmează: 1985 - Atena, 1986
- Florenţa 1987 - Amsterdam, 1988 – Berlin, 1989 - Paris 1990 – Glasgow, 1991 – Dublin,

216
1992 - Madrid, 1993 - Antwerpen. 1994 - Lisabona, 1995 - Luxemburg, 1996 - Copenhaga.
1997 - Salonic, 1998 – Stockholm, 1999 - Weimar, 2000 - Avignon, Bergen, Bologna,
Bruxelles, Cracovia, Helsinki, Praga, Reykjavik, Santiago de Compostela, 2001 - Rotterdam
şi Oporto, 2002 - Brugges, Salamanca, 2003 - Graz, 2004 - Genova şi Lille.
Procedura de nominalizare se ghidează după principiul rotaţiei, ceea ce înseamnă că fiecare
din ţările membre ale UE pot propune una sau mai multe capitale culturale în anul stabilit
pentru fiecare în parte, prin rotaţie.
Nominalizările sunt examinate de un juriu independent, format din experţi în domeniul
cultural. Juriul este compus din doi membri nominalizaţi de Parlamentul European, doi
numiţi de Consiliul Europei, doi reprezentanţi ai Comisiei Europene şi un membru
nominalizat de Comitetul Regiunilor. De-a lungul anilor, popularitatea programului a crescut,
influenţa culturală, socială şi economică a acestuia fiind sporite de numărul tot mai mare de
turişti atras. Pentru anul 2005, titlul este deţinut de Cork (Irlanda).

Asociaţia Sibiu 2007


După câteva runde de întâlniri şi dezbateri publice, reprezentanţii principalelor instituţii de
profil din Sibiu au decis înfiinţarea unei asociaţii care are ca scop organizarea Programului
Sibiu/Hermannstadt 2007. Asociaţia a primit denumirea de Asociaţia Sibiu - Capitală
Culturală Europeană 2007 şi a fost înregistrată conform legilor în vigoare.
Pe lângă biroul alocat în clădirea Primăriei Sibiu, conducerea Asociaţiei a decis deschiderea
unui spaţiu de lucru şi în Casa Luxemburg din Piaţa Mică nr.16, unde se va afla organismul
executiv al asociaţiei, Biroul Sibiu 2007, şi de unde se vor coordona toate activităţile
pregătitoare. Un al treilea spaţiu de lucru se va deschide, în decursul acestui an, în Piaţa
Mare, în Sala Mare a clădirii care va găzdui Primăria, edificiu aflat în prezent în proces de
restaurare.
Bugetul alocat pentru Programul Sibiu 2007 este deocamdată negociat de Primăria
Municipiului Sibiu şi Asociaţia Sibiu 2007, cu Guvernul României.

Scopurile Asociaţiei
Asociaţia Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007 a fost înfiinţată pentru a pregăti
Programul Cultural Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007 şi pentru a planifica
evenimentele din cadrul acestuia. Totodată, va asigura punerea în practică a tuturor măsurilor
necesare pentru derularea cu succes a Programului Sibiu 2007.
Asociaţia va coordona derularea Programului Sibiu 2007, va asigura colectarea de fonduri
necesare pentru organizarea, realizarea şi promovarea Programului Sibiu 2007.

Structura Asociaţiei
Biroul de conducere al Asociaţiei Sibiu 2007 are următoarea componenţă: Klaus Johannis -
preşedinte; Constantin Chiriac - vicepreşedinte; Marius Constantin - secretar; Vasile Crişan -
membru; Carmen Baciu - membru.
Conform statutului, funcţia de Preşedinte de Onoare al Asociaţiei este deţinută de ministrul
Culturii în exerciţiu. Preşedintele asociaţiei, Klaus Johannis, i-a transmis d-nei Mona Muscă,
ministrul Culturii şi Cultelor, invitaţia de a veni la Sibiu pentru preluarea oficială a funcţiei,
lucru petrecut la 3 iunie a.c.

Biroul Sibiu 2007


Este structura executivă a Asociaţiei şi are următoarele sarcini: coordonarea generală a
Programului Sibiu 2007; detalierea obiectivelor şi conceptelor artistice ale programului
cultural; derularea etapei preliminare de selecţie a proiectelor; consultarea şi coordonarea cu
partenerii luxemburghezi; punerea în practică a programului cultural; punerea în practică a

217
unei strategii de comunicare şi marketing; gestiunea administrativă şi financiară a
Programului.
Programul Sibiu 2007 a fost prezentat în faţa reprezentanţilor celor 25 de ţări ale UE. Doi
reprezentanţi ai Asociaţiei Sibiu - CCE 2007 au prezentat o schiţă a Programului Sibiu 2007,
la Luxemburg, în cadrul unei conferinţe a reprezentanţilor ministerelor de Externe ale celor
25 de ţări membre ale UE. Coordonatorul general Cristian Radu şi responsabilul de
comunicare, Marius Constantin, au fost invitaţi special alături de coordonatorul Programului
Luxemburg 2007, Robert Garcia, în cadrul conferinţei organizate de Preşedinţia UE, deţinută
în prezent de Luxemburg.
Conferinţa, desfăşurată între 16-19 martie, a avut loc la Centrul Cultural Abbaye de
Neumunster şi a avut ca obiectiv principal discutarea rolului pe care o identitate culturală
europeană l-ar putea avea în politica europeană comună. Cristian Radu şi Marius Constantin
au făcut cunoscute principalele orientări, pentru anul 2007, când Sibiul și Luxemburgul vor
împărţi statutul de Capitale Culturale Europene. La conferinţă a participat şi comisarul
responsabil cu Programul Sibiu 2007, Sergiu Nistor, care a prezentat implicarea Guvernului
României în Programul Sibiu 2007. După încheierea lucrărilor conferinţei, cai doi
reprezentanţi ai Sibiului s-au întâlnit cu staff-ul Biroului Luxemburg 2007 pentru a se
informa reciproc în ce stadiu au ajuns cu pregătirile, cât și cu reprezentanţi ai unor institute și
asociaţii culturale interesate să deruleze proiecte în colaborare cu Sibiul.

Pagină realizată de absolvenții anului întâi, Jurnalism,


de la Facultatea de Jurnalistică a ULBS
Coordonator: Mihai ALBU
8 iul 2005

218
Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007
(Partea a II-a)

Până la momentul desemnării sale ca viitoare CCE, Sibiul şi-a susţinut proiectul în
faţa Juriului şi a Comisiei Europene parcurgând mai multe etape:
-12 februarie 2004 Sibiul, propus Capitală Culturală Europeană pentru anul 2007
Candidatura Sibiului pentru 2007 are avantajul de a beneficia de susţinerea Ducatului de
Luxemburg care a efectuat deja toate demersurile şi ar fi interesat să împartă acest statut cu
Sibiul. Condiţia vitală pe care Sibiul a îndeplinit-o pentru e fi desemnat CCE a fost aceea de a
depune candidatura în acelaşi timp cu Ducatul de Luxemburg. Documentarea a cuprins în
principal un set de propuneri de evenimente principale culturale şi artistice şi un proiect de
buget.
-1 aprilie 2004 - Proiectul Sibiu, Capitală Culturală Europeană susţinut în faţa Juriului şi a
Comisiei Europene.
Reprezentanţii Sibiului prezintă la Bruxelles, în faţa Comisiei Europene şi a Juriului de
Selecţie, proiectul „Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007‖, toate detaliile proiectului,
începând de la structurile organizatorice, modalităţile de finanţare, până la conceptele
culturale implicate. Proiectul a fost prezentat de Marius Constantin - coordonator de program,
şi directorul Teatrului Naţional „Radu Stanca‖, Constantin Chiriac, unul dintre directorii
artistici ai programului.
-5 aprilie 2004, Sibiul - examen reuşit la Comisia Europeană
Proiectul „Sibiu - Capitala Culturală Europeană 2007‖ a fost prezentat la Bruxelles în faţa
Comisiei Europene şi a Juriului de Selecţie. La sfârşitul prezentării, delegaţia luxemburghezi
şi-a exprimat încă o dată convingerea că oraşul Sibiu este un candidat demn de titlul de
Capitală Europeană a Culturii, în 2007.
-19 aprilie 2004 - Juriul Comisiei Europene a recomandat să se acorde Sibiului titlul de CCE
în 2007
Juriul de selecţie a înaintat Comisiei Europene raportul redactat în urma audierii delegaţiei
Sibiului pentru titlul de Capitală Culturală Europeana în 2007 împreună cu recomandarea de
a acorda Sibiului titlul amintit. Raportul este cea de-a doua etapă din procedura continuată la
Comisia Europeană, apoi prin votul Consiliului de Miniştri şi printr-o ultimă audiere în
martie 2005 pentru a se verifica progresele înregistrate. Cele două candidaturi pentru 2007 -
Luxemburgul şi Sibiul - au fost apreciate pentru sprijinul de solidaritate şi parteneriat în care
şi-au gândit programele,
-28 mai 2004 - Sibiu - Capitală Europeană 2007. Sibiul a fost desemnat CCE pentru anul
2007 în urma votului final al Consiliului de Miniştri din UE din data de 27 mai 2004. Cei 25
de miniştri au luat cu unanimitate de voturi decizia ca Luxemburgul şi Sibiul să fie
nominalizate drept CCE, în parteneriat.
-3 iunie 2004 - Strategia de comunicare pentru Sibiu 2007 intră în practică
Desemnarea CCE în 2007 a declanşat deja imensa maşinărie a pregătirilor pentru acest
important eveniment. Conducerea Asociaţiei Sibiu 2007 a decis să îmbunătăţească strategia
de comunicare şi popularizare a Programului Sibiu 2007 prin consultări cu reprezentanţii
altor două CCE. Primele consultări au avut loc cu reprezentanţii Luxemburgului, iar apoi au
continuat cu reprezentanţii Asociaţiei Genova 2004. Una dintre primele masuri a constat în
amplasarea la intrările oraşului a unor panouri pe cere se află inscripţia „Sibiu - Capitală
Culturală Europeană 2007‖.
-30 iunie 2004 - Sibiul şi-a prezentat proiectele culturale pentru 2007 la Luxemburg
Sibiul a prezentat în 20-29 iunie la Luxemburg principalele orientări şi proiecte culturale
pentru 2007. Coordonatorul general al programului, Cristian Radu, specialist în management

219
cultural, a participat la întâlnirea actorilor culturali din cele patru ţări implicate în acest
proiect european.
-29 Iulie 2004 - întruniri de lucru ale Asociaţiei Sibiu CCE 2007
Asociaţia Sibiu CCE 2007 a organizat un şir de întâlniri pentru organizarea programului
cultural pentru 2007. În 23 iulie asociaţia a invitat la Primărie toate instituţiile şi asociaţiile
interesate să depună proiecte. A doua reuniune a adus în 26 iulie la masa discuţiilor
conducătorii şi reprezentanţii instituţiilor de presă şi al editurilor sibiene. La cea de-a treia
întâlnire, Asociaţia a invitat reprezentanţii turismului sibian care doresc să fie implicaţi în
programul anului 2007.
-septembrie - octombrie 2004 - întâlniri de lucru Sibiu CCE 2007
De-a lungul lunilor septembrie-octombrie s-au desfăşurat şapte întruniri de lucru ale
Asociaţiei Sibiu CCE 2007. Întrunirile au fost rezervate discuţiilor de proiecte cu
reprezentanţii instituţiilor doritoare să colaboreze la Program sau cu cel al organizaţiilor
nonguvernamentale interesate să participe la pregătirea anului cultural. Până în prezent,
Asociaţia a colectat peste 200 de proiecte completate pe formularul tip de la diferite instituţii
şi asociaţii culturale.
-7 Ianuarie 2005 - Coordonatorul general pentru Programul Sibiu 2007
În ianuarie 2005 Asociaţia a angajat un coordonator general pentru Programul Sibiu 2007.
Cristian Radu, universitar în vârstă de 41 de ani, predă Politici Culturale şi Marketingul
Produsului Cultural, fiind doctorand în Management Cultural la London Institute şi a lucrat
într-un mare număr de proiecte culturale europene dintre care: „Formal and Informal
Education în Cultural Management‖, „The Creative City‖, „Argonautes 2000‖, „Centrul
pentru pregătire avansată în artele spectacolului‖.
Primarul Klaus Johannis promite o îndeplinire totală a criteriilor de realizare a proiectului
propus. El face o comparaţie între Sibiul de acum opt secole pe care anii l-au încărcat cu
tezaure culturale valoroase pregătindu-l pentru a reprezenta cu demnitate, în 2007, cultura
europeană.
Sibiu - oraş multicultural, multiconfesional, multietnic - vrea să contribuie la dezvoltarea
acestor caracteristici în valori europene, promovate la scară regională, naţională şi
internaţională
1) Ţinte: încurajarea armoniei confesionale; încurajarea şi dezvoltarea diversităţii lingvistice
conştientizarea cetăţenilor asupra bogăţiei şi valorii multiculturalităţii; creşterea numărului
persoanelor care să vorbească o limbă străină, pentru a înţelege contribuţia culturală a altora
şi pentru o adaptare şi integrare în pieţele UE.
2) Oraşul: introducerea unui sentiment de coproprietate asupra oraşului din partea
locuitorilor, vizitatorilor, turiştilor. Municipalitatea va pune la dispoziţie spaţii pentru a face
publice manifestările din categoria celor care vor urmări celebrarea oraşului.
Participarea unor categorii cât mai largi de persoane impune o folosire a spaţiilor urbane şi a
manifestărilor artistice neconvenţionale
3) Categorii de manifestări: sunetele Sibiului, oraşul meu - o scenă, sportul şi manifestări în
aer liber
4) Locuitorii Sibiului - cetăţeni ai Europei: celebrarea unui număr de personalităţi europene
care s-au născut sau au trăit în Sibiu: Emil Cioran. Conrad Haas, Samuel von Brukenthal,
Nikolaus Olahus, Lucian Blaga, Hermann Oberth, Franz Binder, Gheorghe Lazăr.

220
Propuneri avansate de instituţii culturale sibiene
Proiectele propuse de Fundaţia Antropologiei Vizuale
Acestea sunt grupate în patru programe:
A. Sibiu 2007-Capitală europeană a filmului documentar
a. „Made in România‖ Festivalul Filmului documentar românesc: retrospectiva
documentarului românesc, de la propagandă comunistă, la aderarea în UE; competiţia
naţională de film documentar;
b. Festivalul Naţional de film documentar şi antropologia vizuală: cel mai important festival
de film documentar şi antropologie vizuală din regiune recunoscut ca atare de specialişti şi
organizaţii din toată lumea; festivalul va fi itinerat la Cluj, Bucureşti, Belgrad, Budapesta;
festivalul se va organiza în parteneriat cu NAFA-Nordic Anthropological Film Association;
c. Festivalul Filmului Documentar Est European, expoziţia internaţională de fotografie
„Portrete din Balcani‖, spectacole interactive de muzică balcanică;
d. Festivalul Internaţional de film „rromii‖: selecţia de filme documentare asupra
problematicii rromilor din România şi din Europa; expoziţia de fotografie, spectacole de
muzică şi dans specifică rromilor;
e. Festivalul Internaţional de film „evreii‖: selecţie de filme documentare: evreii din România
şi poveştile lor trăite; selecţie internaţională de filme documentare despre cultura evreilor;
spectacole de muzică klesmer;
f. Târg de Film Documentar: întâlnire a realizatorilor de documentar din România; sesiuni de
pitching;
g. Congresul Festivalelor de Film Documentar: întâlnirea directorilor festivalelor de film
documentar din Europa Centrală şi de Est, Balcani, Ţările Baltica. Rusia.
B. Sibiul şi ţinutul său
a. Ritualuri ancestrale în satele din jurul Sibiului: producţie de film documentar; Sărbătoarea
Junilor în Piaţa Mare din Sibiu:
b. Civilizaţia Carpaţilor. Păstoritul transhumant: România pare să fie una din ultimele ţări
europene unde fascinanta pendulare arhaică a turmelor şi a oamenilor se mai practică încă.
Într-o lume contemporană, computerizată, care tinde spre globalizare, păstorul transhumant
îşi desfăşoară viaţa pe două planuri: unul „orizontal‖ sau geografic şi altul vertical al
apartenenţei la tradiţia neamului.
c. Între exotic şi problema socială - comunităţile de rromi din Sibiu şi împrejurimi - producţia
de film documentar, primul pas către demontarea stereotipiilor legate de rromi este
cunoaşterea de către noi ceilalţi a specificului cultural al acestei etnii.
C. Sibiul. Trecut şi perspective
a. Film: Sibiul - recuperarea identităţii unui oraş. Film documentar destinat conştientizării de
către populaţia actuală a Sibiului a valorilor citadine.
b. Film: Sibiul baronului Brukenthal. Film documentar, portretul unui personaj iluminist care
a marcat vremurile în care a trăit prin ascensiunea sa spectaculoasă până la funcţia de
guvernator al Transilvaniei.
c. „Casă, dulce Casă‖ - Program de reabilitare a calităţii vieţii în cartierele de blocuri.
Realizarea de scurt-metraje ale vieţii în cartiere de blocuri şi ale subculturilor de cartier.
D. Sibiul şi Europa în imagini convergente
a. Expoziţii de fotografie. Acestea se organizează în turnurile din strada Cetăţii, în Tumul
Sfatului şi în alte locaţii
b. Europa la Sibiu, Program de spectacole de imagine şi sunet, pe ecrane uriaşe montate în
pieţele centrale şi pe zidurile cetăţii, cu imagini ale monumentelor de arhitectură din Sibiu, în
alternanţă cu imagini similare din oraşele cu care Sibiul, cetate cu vocaţie europeană, a
întreţinut legături (politice, culturale şi economice) de-a lungul timpului.
12 iul 2005

221
Martin Bottesch, preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu:
„Nu-mi propun să-l ajung sau să-l întrec în popularitate pe dl. Johannis”

- A trecut un an de zile de când sunteţi preşedinte al Consiliului Judeţean. Cum aţi caracteriza
această perioadă?
- Acest an a fost unul cu multă mişcare pe scena politică naţională, iar pe plan internaţional
ne-a adus acceptarea aderării ţării noastre la UE. În judeţul Sibiu au intrat în linie dreaptă
pregătirile pentru evenimentul „Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007‖. Toate acestea au
dat naştere la un sentiment general diferit faţă de cel de la începutul anului 2004.
- Care ar fi principala realizare în această perioadă, dar şi principalul neajuns?
- Dacă mă refer la munca mea, cred că cea mai importantă realizare este începerea proiectului
de modernizare a Aeroportului. Ne aflăm, desigur, abia la început dar activitatea a demarat şi
drumul de parcurs este clar. Nu sunt mulţumit de faptul că nu am reuşit încă să creăm, în
cadrul Consiliului Judeţean, un serviciu de proiecte şi programe. Primii paşi au fost făcuţi
prin pregătirea unui grup de tineri în managementul proiectului, însă un serviciu ca atare încă
nu funcţionează.
- Care este stadiul principalelor investiţii ale CJ: Aeroport, Sala Thalia, Biblioteca ASTRA?
- Aeroportul l-am menţionat deja. La sala Thalia, care este în funcţiune din toamna trecută,
lucrările de amenajări exterioare se apropie de sfârşit, iar pentru Biblioteca ASTRA, căreia i-
a fost destinată clădirea care trebuia să fie noul sediu al Consiliului Judeţean - şi cred că
această hotărâre a fost una dintre cete mai importante adoptate de Consiliu de ia începutul
actualei legislaturi - lucrarea de reproiectare este contractată. Statutul Sibiului în 2007
imprimă un ritm alert tuturor lucrărilor.
- Prefectul Ion Anton a declarat, în urmă cu aproape două luni, că drumurile judeţene lasă de
dorit. Cum aţi remediat această situaţie?
- Este adevărat că drumurile judeţene lasă de dorit. Faptul că anul acesta primăvara a venit
mai târziu a făcut ca începerea lucrărilor să întârzie. Acum însă Programul de Drumuri al
Consiliului Judeţean se află în curs de desfăşurare. „Începând cu anul viitor vom schimba
strategia, în sensul că vom lucra în mai puţine locuri pentru a putea finaliza porţiuni mai mari
de drum. Vom analiza şi posibilitatea obţinerii unui credit avantajos pentru lucrările la
drumurile judeţene.
- FDGR, în această perioadă, a abandonat colaborarea cu PSD şi a format o nouă coaliţie cu
PC şi Alianţa D.A. Este FDGR o formaţiune imorală?
- Colaborarea FDGR cu PSD a luat sfârşit înainte de campania pentru alegerile locale din
2004. Nici nu era prevăzută o colaborare după acele alegeri. Orientarea FDGR spre Alianţa
D.A a fost clar exprimată de preşedintele FDGR, dl Klaus Johannis, încă înaintea alegerilor
parlamentare şi prezidenţiale. FDGR a declarat totdeauna că este dispus să colaboreze cu
partide politice democratice, dacă interesul general o cere. Colaborarea cu Alianţa DA este
una normală, ea vizând, în domeniul administraţiei judeţului, realizarea obiectivelor pe care
fiecare formaţiune şi le-a prepus înainte de alegeri.
- După şedinţa de constituire a Consiliului Judeţean, de anul trecut, co-preşedinţii Alianţei
DA, Nicolae Neagu şi Cornel Ştirbeţ au declarat că „FDGR a bătut palma cu PSD la o
ilegalitate‖ şi că „FDGR a capitulat în faţa şantajului PSD‖. Contestaţia Alianţei DA a ajuns
în instanţă. Care este situaţia?
- Înaintea şedinţei de constituire a Consiliului Judeţean, FDGR a invitat la discuţii pe liderii
tuturor partidelor reprezentate în Consiliu. A existat, apoi, interpretarea pe care aţi amintit-o,
că şedinţa ar fi fost ilegală, dar între timp lucrurile s-au lămurit: instanţa a hotărât că şedinţa a
fost legală.

222
- Aşa-zisa incompatibilitate între funcţia de preşedinte al CJ şi cea de membru în Consiliul de
Coordonare al Centrului Regional de Formare Continuă nu a avut aceleaşi consecinţe ca şi în
cazul vicepreşedintelui Constantin Morar. De ce ?
- Pentru că este o situaţie diferită. Legea prin care au fost constituite Centrele Regionale de
Formare Continuă în Administraţia Locală prevede ca din consiliul de coordonare să facă
parte şi preşedinţii consiliilor judeţene. În concordanţă cu această lege, un ordin al
Ministrului Administraţiei şi Internelor a stabilit componenţa nominală a respectivelor
consilii de coordonare, incluzându-i, în cazul Sibiului, şi pe preşedinţii consiliilor judeţene
din Regiunea Centru.
- Cum a decurs colaborarea cu fostul preşedinte al Consiliului Judeţean, Constantin Morar?
Aveţi să-i reproşaţi ceva, lăsând de o parte incompatibilitatea în care s-a aflat?
- Nu am avut nici un fel de divergenţe cu dl. Morar. Scopul meu la Consiliul Judeţean este de
a mă ocupa de administraţie, fapt pentru care las politica pe locul al doilea.
- Iosif Moldovan a fost acuzat că este un vicepreşedinte imoral. Propunerea FDGR a fost să
fie reales. Cât au contat discuţiile cu Alianţa DA în decizia FDGR?
- L-am susţinut, împreună cu consilierii judeţeni FDGR, pe dl. Iosif Moldovan pentru că şi-a
dovedit competenţa în materie de administraţie şi pentru că are o vastă experienţă. Desigur,
am discutat opţiunea noastră cu Alianţa D.A.,dar nu au existat probleme. Nu văd un aspect
imoral în realegerea lui Iosif Moldovan. Important este că el merge pe un drum care duce la
realizarea a ceea ce a promis în timpul campaniei electorale.
- Ce vă lipseşte să deveniţi la fel de popular ca primarul Klaus Johannis în plan politic şi
administrativ?
- Nu-mi pun întrebarea în aceşti termeni pentru că nu-mi propun să-l ajung sau să-l întrec în
popularitate pe dl. Johannis. Relaţia dintre noi nu este una de concurenţă, ci de colaborare. De
altfel, pentru ca într-un judeţ treburile să meargă bine, este necesar să existe o unitate de
acţiune a administraţiei judeţene, a prefecturii şi primăriei reşedinţei de judeţ. În judeţul Sibiu
această unitate există.
- Actualul vicepreşedinte, Gheorghe Dicu, a aşteptat trei luni pentru a ajunge aici. După
instalare, s-a plâns de sistemul birocratic din Consiliul Judeţean. Cum va evolua colaborarea?
- Dl. vicepreşedinte Dicu vine din sectorul economiei şi aduce cu el competenţe specifice ale
acestui sector, Inclusiv experienţa în conducerea unei întreprinderi. Colaborarea a început
foarte bine şi vom urmări împreună eficientizarea aparatului administrativ. După adoptarea
unei noi organigrame şi actualizarea regulamentului de organizare şi funcţionare a aparatului
propriu al Consiliului Judeţean, ambele deja aprobate în şedinţe de consiliu, urmează
reactualizarea fişelor posturilor. Un pas important îl va constitui introducerea unui nou sistem
informatic care să fluidizeze circulaţia datelor în interiorul instituţiei.
- În ultimele două guvernări, PSD şi Alianţa PNL- PD nu au obţinut nici un post de ministru.
Cum apreciaţi această situaţie şi în ce relaţii sunteţi cu actualul Guvern, pentru promovarea
intereselor judeţului?
- Într-adevăr, cel mai înalt demnitar guvernamental din judeţul Sibiu este la ora actuală
subsecretarul de stat Zeno Pinter, propus de FDGR. Faptul că nu avem miniştri, nu înseamnă
însă că nu am avea acces la ministere sau că nu am putea promova interesele judeţului. Pe de
o parte avem sprijinul parlamentarilor sibieni, pe de alta colaborarea dintre FDGR şi Alianţa
DA oferă posibilităţi de acţiune pe linie politică.
- Pe parcursul acestei legislaturi, consilierii judeţeni al FDGR au fost destul de tăcuţi, spre
deosebire de cei ai Alianţei DA., PSD şi PC. Care este motivul?
- Consilierii FDGR nu au fost tăcuţi, dar poate au ieşit mai puţin în evidenţă pentru că nu s-au
lansat în discuţii politice, care au fost la ordinea zilei în anul electoral 2004. La şedinţele pe
comisii şi la cele de consiliu, numeroase propuneri privind problemele puse în discuţie au
venit din partea consilierilor FDGR.

223
- Absenţele motivate ale aleşilor judeţeni „au bătut la ochi‖ în această legislatură. Ce le
transmiteţi celor care chiulesc de la şedinţele CJ?
- Absenţele nu au fost aşa de numeroase cum a vrut un articol apărut în presă să facă să se
creadă. Nu trebuie să transmit nimic consilierilor - şi, oricum, nu aceasta ar fi calea - pentru
că nu au lipsit fără motive întemeiate şi cred că prezenţa lor va fi în continuare, bună.
- Aţi susţinut financiar echipa da fotbal FC Sibiu. Unde s-a pierdut promovarea în Divizia A?
- Promovarea s-a pierdut, cum se ştie. pe ultima sută de metri. Susţinerea financiară din
partea Consiliului Judeţean pentru FC Sibiu nu este mare din punct de vedere valoric, aceasta
pentru că nu ne permite bugetul mai mult. Însă este mai mare decât cofinanţarea noastră
pentru orice altă acţiune cultural-sportivă. Sper ca şi pentru anul viitor consilierii judeţeni vor
hotărî susţinerea fotbalului sibian, iar acesta va reuşi promovarea.
- Vă supără disputele politice, din ultima vreme, dintre liderii PSD şi Alianţa DA, mai alea că
aţi încercat să-i aduceţi la aceeaşi masă pentru binele judeţului ?
- 2004 fiind an electoral, era normal ca disputele politice să fie la ordinea zilei. După cum
ştiţi, am invitat parlamentarii sibieni la o discuţie înainte ca ei să-şi înceapă activitatea
parlamentară, şi au venit. Cu toate că în perioada următoare, după cum se pare, spiritele se
vor încinge din nou, eu sper, totuşi, că vom putea lucra eficient la nivelul administraţiei
judeţene.
- FDGR Sibiu este reprezentat în Parlamentul României de deputatul Ovidiu Ganţ, iar în
Guvern un secretar da stat pe probleme pentru minorităţile naţionale. Cum caracterizaţi
colaborarea?
- Ne întâlnim frecvent atât cu domnul deputat Ganţ cât şi cu domnul Pinter. Desigur, un
deputat nu are decât un singur vot în Parlament, dar grupul minorităţilor naţionale reprezintă
o fracţiune cu 18 membri, ceea ce nu este lipsit de importantă, chiar dacă, în eventualitatea
unor noi alegeri, compoziţia parlamentului va fi alta decât cea actuală.
- În acest moment, sunteţi mai bogat decât la instalarea ca preşedinte al CJ?
- Proprietatea mea a rămas la acelaşi nivel şi nici nu cred că se va modifica substanţial în anii
următori.
- Sunteţi implicaţi ca instituţie, indirect, în ceea ce priveşte construcţia centurii ocolitoare şi
aţi avut câteva întâlniri cu firma italiană care a câştigat licitaţia de execuţie. Ca sibian, sunteţi
mulţumit de mersul lucrărilor?
- Nu suntem implicaţi în această construcţie, dar suntem foarte interesaţi în evoluţia ei, iar eu
aş fi dorit ca lucrările să avanseze mai repede. Înţeleg că timpul ploios din acest an nu a fost
favorabil lucrărilor de construcţie, dar contractele trebuie respectate şi sper că firma, spre
binele ei şi al Sibiului, va reuşi şi se încadreze în termenele prevăzute.
- De ce nu aţi plecat în Germania, imediat după 1990?
- Fiind profesor, în Germania, probabil nu aş fi găsit un post în învăţământ, şi nici soţia mea,
pe când aici, în România, a fost nevoie de cadre didactice care să predea în limba germană.
Afară de aceasta, încă de la începutul anului 1990 am activat în cadrul FDGR, organizaţie
care i-a grupat pe acei germani care au crezut în şansele României postcomuniste şi care erau
hotărâţi să acţioneze şi politic pentru a mări aceste şanse.

A consemnat Cosmin PAL


12 iul 2005

224
Ce meniu va avea „Capitala Culturală a Europei” în anul 2007

Cu cât se apropie mai mult momentul debutului „Capitalei Culturale Europene‖ şi cu cât
pierdem, pare-se inconştient, timpul, nefăcând nimic în dulcea inconştienţă că, „pe stilul
nostru‖, „totul‖ se face în ultimul moment, bătând din palme, mă întreb (şi sunt mulţi care ne
întrebăm) ce fel de „meniu‖ va avea programul sibian în tandem cu cel din Luxembourg?
Europa, ca entitate etno-socio-istorică, este multiculturală şi Sibiul, ca un extrem de
reprezentativ eşantion european, aşişderea. Or, cum definirea multiculturalităţii se face prin
raportarea la „identitate‖, ne întrebăm care este, aşadar, identitatea culturală a Sibiului prin
raportarea la întreaga sa personalitate cultural-istorică şi cum o reprezentăm ca programe, în
anul 2007?
În lipsa (devenită cronică şi endemică) a dialogului (dacă este instituit unul, atunci acela este
„al surzilor‖) pe această temă, nu ne rămâne decât să analizăm scenariile posibile, după
semnalele semnificative emise, transparent, de către „cei ce fac şi desfac‖ lucrurile, cu
sublinierea evidentă că fiecare scenariu „trădează‖ o concepţie, o filozofie, un „unghi‖
preferat de analiză, până la urmă, o strategie sectară, tributară unei culturi de specialitate sau
mai simplu, culturii generale.
Un prim scenariu ar fi cel „edilitar‖. El este cel mai vizibil, cel mai bine susţinut financiar (cu
sute de miliarde de lei) şi cred şi public (ca adeziune a sibienilor), constând în restaurarea a
tot ce se poate restaura din fondurile disponibile, în perimetrul centrului istoric (pieţe
medievale, pasaje ale scărilor dintre cele două oraşe - „de Sus‖ şi „de Jos‖ - monumente şi
statui, edificii ale unor instituţii publice cum ar fi: Primăria, Muzeul Brukenthal, Teatrul,
Filarmonica). Este un lucru notabil, de apreciat, chiar de elogiat, extrem de necesar, de fapt
chiar o restanţă „istorică‖. E, însă, destul, oare? Aceasta să fie unica investiţie necesară? Vom
„cantona‖ evenimentele Capitalei cultural-europene în spaţiul limitat al unui centru istoric
restaurat şi cu aceasta „am rezolvat toate problemele‖? Va fi, acesta, suficient de cuprinzător
pentru mulţimea (la cât o estimează organizatorii, s-au făcut evaluările necesare, care va fi
densitatea pe lunile întregului an?) de vizitatori, din acel an?
Fireşte, al doilea scenariu, afirmat şi cultivat „avant la lettre‖ (chiar dinaintea confirmării
unui asemenea iluzoriu statut, cum îl considerăm cei mai mulţi slujitori ai culturii, între care
mă număram, recunosc, cu toată francheţea), înaintea tuturor sibienilor, de temerarul şi
vizionarul director al teatrului din Sibiu, C-tin Chiriac, este, scenariul artistic. Că este acesta
unul „teatral‖ (prin dimensiunile luate, la Sibiu, Festivalul Internaţional de Teatru riscă să
ameninţe - cum se întâmplă adeseori, în asemenea situaţii - calitatea, consistenţa şi efectul
cultural, care ar trebui să fie unul-durabil şi nu „bengalic‖), unul „muzical‖ (Festivalul de
Jazz este un eveniment cultural redutabil, şi în condiţiile în care aportul sibienilor jazz-mani
va fi unul superior, acesta ne-ar reprezenta cu adevărat), unul „fotografic‖ (de fotografie
artistică, fireşte), aici întrebarea fiind, după dispariţia regretabilă a d-lui Lăzăroiu, cine va
duce „povara‖ organizării sale, la standardele cunoscute şi preţuite de toţi specialiştii şi
amatorii? sau unul „cinematografic‖ „Festivalul Filmului Antropologic şi Documentar‖ a luat
asemenea dimensiuni şi consistenţă, datorită d-lui Dumitru Budrala - servit de o echipă
admirabilă din cadrul Studioului „AstraFilm‖ - încât riscă să sufoce, dacă nu chiar să anuleze
funcţiile acestui departament al C.N.M.‖Astra‖, din care a plecat „scânteia‖ şi care a
organizat primele ediţii, el pare să fie, de asemenea, bine „aspectat de aştri‖ şi bine „susţinut‖
de forurile organizatoare şi finanţatoare.
Ceea ce ne este cu mirare, ştiind ce preţuire are folclorul în lumea bună, occidentală, şi care
sunt noile paradigme culturale ale UNESCO (salvarea cu orice preţ a tradiţiilor culturale ale
popoarelor şi etniilor din întreaga lume, în faţa ameninţării cu globalizarea şi neantizarea,
conform „Convenţiei Internaţionale pentru salvarea patrimoniului cultural, imaterial‖,
adoptată de UNESCO, pe 17 oct 2003), este lipsa totală de interes a aceloraşi corifei ai

225
Capitalei Culturale Europene 2007 pentru „Festivalul Naţional al Tradiţiilor‖, ale căror prime
ediţii au fost de un incontestabil succes. Ultimele două ediţii au fost elogiate la scenă
deschisă, în Piaţa Mare chiar de dl. primar Johannis. Susceptibil de a deveni un „Festivalul
European al Tradiţiilor*, aşa cum rezultă din proiectul discutat în cadrul IOV (Organizaţia
Mondială de Folclor), cu Secretarul general Alexander Veigl şi cu preşedintele Comisiei
pentru Festivaluri (Rijkus Dreier, din Olanda), acesta ar aduce, într-un Sibiu dorit
multicultural, întreaga gamă de valori fundamentale şi definitorii pentru etnoculturalitatea
regiunilor României şi ale Europei, respectiv portul tradiţional, muzica, dansurile, obiceiurile,
limbile şi dialectele lingvistice, strălucitoare prin relevanţa lor culturală, la scară istorică şi
geografică europeană. Faptul că după trei ediţii, cea din acest an, programată între 2 şi 8
august, a trebuit amânată din lipsă de fonduri, câtă vreme zeci de miliarde alocate de către
Guvernul României, pentru „Capitala Culturală a Europei‖, stau nefolosiţi, reprezintă un
semnal de alarmă cu privire la interesul real al „organizatorilor‖ pentru valorile fundamentale
ale culturii naţionale.
În sfârşit, „scenariul patrimonial‖, de valorificare majoră, din nou, multiculturală, a
patrimoniului cultural sibian, este cel mai puţin vizibil, discutat şi finanţat, până astăzi. Dacă,
în cazul Muzeului Brukenthal (care urmează să-şi întregească patrimoniul Pinotecii cu
valorile „împrumutate‖ Muzeului Naţional de Artă din Bucureşti), lucrurile par să cunoască
un „scenariu‖ riguros şi asigurarea costurilor, pe măsură, în cazul „Complexului Naţional
Muzeal „Astra‖ - şi. o spun în perfectă cunoştinţă de cauză - perspectiva este incertă, chiar şi
după 6 luni de zile din acest an, ca să nu spun, cu adevărat nebuloasă.
Un timp, „a plutit prin atmosferă‖ ideea (o fi fost ireală, o fi fost o simplă închipuire?) ba că
Muzeul „Astra‖ nu intră în vederile organizatorilor, ba că Muzeul în aer liber nu este „pe
teritoriul municipiului‖, ba că profilul rural al patrimoniului său nu interesează organizatorii,
aceştia vizând un profil eminamente urban şi aulic (precară, deficitară şi total contra
productivă o asemenea variantă de scenariu, dacă ar fi reală!), ba că viziunea noastră,
„antropologic-culturală‖, este mult prea complexă şi evanescentă. Un lucru este cert: neavând
niciodată, pe această temă, un dialog real şi deplin lămuritor cu factorii decidenţi din
conducerea Fundaţiei Capitalei Cultural Europene, Sibiu 2007, „am rămas în ceaţă‖.
O „undă de lumină‖ avea să fie vizita d-nei Ministru Mona Muscă şi a celor patru comisari
europeni, a căror vizită în Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra‖ a confirmat
valoarea excepţională a muzeului din Dumbrava şi interesul superior pentru acest tip de
valori patrimoniale sau gen de expoziţie muzeală, pentru Europa. După care, a urmat, din
nou, „tăcerea‖, în pofida tuturor demersurilor făcute la nivelul Ministerului Culturii şi
Cultelor la dl. comisar arh. Sergiu Nistor sau la dl. secretar de Stat, dr. Virgil Niţulescu.
O altă „geană de lumină‖ ne-a adus-o dra Anne Schiltz, comisar care răspunde din partea
Ducatului de Luxembourg, de relaţia cu Sibiul, în perspectiva anului 2007. Faptul că ne-a
solicitat, încă de la prima întâlnire, două mari expoziţii pentru Luxembourg, în anul 2007
(una despre „cultura tradiţională a rromilor‖ şi alta despre programul Tezaure Umane Vii‖)
ne-a confirmat faptul că valoarea patrimoniului etnografic sibian (românesc, săsesc, al
rromilor) este „valabilă la export‖. Atunci, de ce nu ar fi validat şi „acasă‖, ne întrebăm, noi,
legitim?
În sfârşit, a venit aprobarea premiului internaţional UNESCO, pentru „patrimoniul tehnic‖,
premiu numit, spre cinstea oraşului gazdă a capitalei cultural europene 2007 - „Dumbrava
Sibiului‖. Prin nota sa senzaţională (cine spera, în cultura românească, oare, ca un muzeu
etnografic să aducă un asemenea succes de imagine României şi bineînţeles, oraşului, care,
totuşi, găzduieşte acest muzeu, cu un asemenea patrimoniu fabulos, devenit de recunoaştere
universală şi cu uriaşe beneficii turistice pentru Sibiu, începând chiar din acest an şi care.
printr-o inteligentă politică de marketing, poate deveni de celebritate mondială?), instituirea
acestui premiu internaţional UNESCO ar trebui să conducă la o rapidă şi semnificativă

226
„schimbare de planuri‖, în sensul promovării acestui incontestabil „brand cultural sibian‖ în
Agenda Capitalei Cultural Europene, din anul 2007.
Din nou, nimic, nici un semnal, ba chiar nici o reacţie din partea celor ce poartă în principal,
răspunderea „meniului‖ din 2007. Se zice că şi tăcerea este un răspuns!
Dar, să nu exagerez. Un semnal ni l-a dat, totuşi, dl. Horia Roman Patapievici, directorul
Institutului Cultural Român, care, după ce i-am împărtăşit gândurile mele, într-o audienţă
consistentă, a reacţionat prompt, solicitând ca ambele proiecte privitoare la „patrimoniul
artistic‖ (Tezaure Umane Vii) şi la „patrimoniul tehnic‖ (o mare expoziţie ce se va deschide
la Sibiu şi apoi la Madrid, în anul 2007), să fie promovate de ICR pe toate canalele sale, în
toate ţările în care există filiale ale ICR Din nou suntem mai solicitaţi (şi apreciaţi) la export,
decât „acasă‖. Oare, chiar, de ce?
Departe de mine gândul de a fi epuizat chiar şi numai enumerarea, dară-mi-te argumentarea
tuturor „scenariilor‖ posibile, pentru 2007. Dar chiar şi în condiţiile limitelor impuse de
spaţiul tipografic al unui jurnal cotidian, o întrebare, de cel mai larg interes cultural şi public,
se susţine. Oare, ce fel de „Capitală Cultural Europeană‖ va fi Sibiul, în 2007? Ce valori
cultural istorice şi etnoculturale va revela oraşul nostru? Ce „variante de meniu‖ vom oferi la
praznicul cultural de la Sibiu unui public de eterogenitatea celui ce ne va vizita? În ce măsură
ne vom reprezenta şi identitatea, pe lângă alteritatea cultural-europeană?
Cu speranţa că onor juriul naţional care a evaluat proiectele depuse ne va desluşi, sperăm
curând, răspunsul la aceste întrebări, rămân, deocamdată, totuşi, descumpănit. O atare postură
mi-o conferă raţionalitatea elementară şi aprecierea corectă a setului de valori culturale
sibiene şi naţionale raportate, de asemenea, fireşte, conştiinţa formată de-a lungul anilor, din
contactul cu marile culturi ale lumii (cea japoneză, cea coreeană, cea chineză, cea engleză,
cea germană sau cea franceză): dacă tu nu-ţi preţuieşti valorile identitare şi nu-ţi cultivi
tradiţiile (rădăcinile), nu reprezinţi nimic nici pentru ceilalţi. Să reţinem cuvintele
premonitorii ale contelui de Saintsburg: „Tradiţia fără modernitate e o fundătură, dar
modernitatea fără tradiţie, e curată nebunie‖. Şi, o asemenea stare mi-o consolidează,
semnalele oferite până în prezent de către organizatori destul de reticentă faţă de problema
identitară, versus marea diversitate culturală universală, nu doar numai europeană.

Corneliu BUCUR
Directorul general al C.N.M. „Astra”,
Preşedinte al Centrului pentru Dialog Cultural Sibiu 2007
2 aug 2005

227
Muzeul „ASTRA” la ceas aniversar: 19 august 2005

Acum 100 de ani, sâmbătă, 19 august 1905, I. Şt. Şuluţiu:‖Iar neamului românesc (...) îi
predăm acest Palat, să-i fie un bastion, din care nu armele ucigătoare (...)ci cu armele
ştiinţei, sub pata legilor, în linişte, departe de zgomotul zilei, în nobila emulaţie cu celelalte
muzee patriotice, din generaţie în generaţie, să-şi apere acest focular cultural, unde se vor
păstra relicviile trecutului şi creaţiunile sunetului românesc. Aşa să fie!”

Ziua de 19 august marchează, în istoria culturii noastre naţionale, ziua de naştere a Muzeului
ASTRA din Sibiu. În această zi a anului 1905, a fost inaugurat atât edificiul - pe frontispiciul
căruia au fost inscripţionate, de către înşişi ctitorii săi, cuvintele ce defineau rostul prim al
acestuia, Muzeul <ASOCIAŢIUNII>, cât şi instituţia cu acelaşi nume. Muzeul a avut, pe
toata durata existenţei sale, un evident caracter naţional românesc, iar inaugurarea sa a fost
marcată de vernisarea Expoziţiei etnografice şi istorico-culturale, care reunea exponate
donate de românii din întreaga Transilvanie. Sub acest generic, au fost expuse, temporar,
9000 de piese, aparţinând nu doar „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului
român‖ (ASTRA), ci şi unor persoane particulare, instituţii, asociaţii profesionale şi ale
femeilor, bisericilor române de ambele confesiuni. Impresia deosebită pe care a avut-o
această expoziţie asupra vizitatorilor a fost peste aşteptările cele mai optimiste, atât ale
organizatorilor, cât şi ale vizitatorilor din Transilvania şi „din Ţară‖, iar printre aceştia erau
personalităţi de talia lui Nicolae Iorga, Dimitrie Onciul, Constantin I. Istrati şi alţii.
Un fenomen inedit şi plin de semnificaţie îl constituie faptul că, la acest vernisaj şi la
„serbările inaugurale‖, au participat sute de ţărani şi intelectuali din satele transilvane, care au
salutat manifestările culturale din august 1905. evenimentul dobândind caracteristicile unei
adevărate sărbători naţionale.
Începând cu această dată, Muzeul Asociaţiunii a devenit o realitate culturală impozantă,
ridicându-se - prin mărimea şi valoarea colecţiilor sale, prin calitatea tuturor activităţilor
derulate - la nivelul instituţiilor muzeale transilvane cele mai reprezentative, cum
consemnează publicaţiile vremii.
A funcţionat cu momente de strălucire şi îndelungi etape de căutări, până în anul 1950. În
acel an, printr-o decizie samavolnică şi abuzivă, de dictat comunist antinaţional, urmând
lichidarea celei mai importante instituţii destinate conservării conştiinţei propriei identităţi
naţionale a românilor ardeleni, până în 1918 şi a tuturor românilor, după Unire, patrimoniul
muzeului a fost evacuat din clădirea ce i-a fost destinată şi înglobat în Muzeul Brukenthal.
Muzeul „astrist‖, desfiinţat în 1950, a renăscut în anul 1956 prin iniţiativa directă a lui Cornel
Irimie de a reorganiza, în Palatul Brukenthal, o nouă expoziţie a artei populare din
Transilvania (şi apoi din toată ţara) de esenţă multiculturală. În anul 1992, după scindarea de
Muzeul Brukenthal şi reîntoarcerea patrimoniului „ASTRA‖, noua instituţie numită Muzeul
Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA‖ a început o nouă eră istorică. Din anul 2001, sub
denumirea de Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖, sunt ataşate și colecţii noi aparţinând
muzeelor „Franz Binder‖, „Emil Sigerus‖ şi Muzeul Civilizaţiei Transilvane „ASTRA‖.
În luna august, pe .toată durata acesteia şi continuând în următoarele luni, instituţia noastră a
pregătit împreună cu Asociaţiunea „ASTRA‖ sărbătorirea CENTENARULUI Muzeului
„ASTRA‖. Împlinim, astfel, testamentul înaintaşilor noştri: acela de a păstra vie conştiinţa
propriei identităţi culturale prin valorificarea superioară, modernă, a activităţilor de
patrimoniu în cadrul Muzeului „ASTRA‖, instituţie fundamentală şi de maximă
responsabilitate, fondată de „ASTRA‖ şi readusă la viaţă şi la performanţă de generaţia de
azi.

228
Programul dedicat aniversării Centenarului Muzeului „ASTRA‖ cuprinde o serie de
evenimente culturale de anvergură naţională (şi din participări interculturale), care debutează
cu:
1. Târgul Creatorilor Populari din România, ed. a XXII-a. 12-15 august - în Muzeul în Aer
Liber din Dumbrava Sibiului;
2. Luna aniversării Centenarului 12 aug. — 12 septembrie
17 august - Conferinţa naţională de presă (TV, radio etc.) cu prezentarea programului
Aniversării şi a premiului internaţional UNESCO pentru „patrimoniu tehnic‖ şi a
monumentelor de tehnică populară în reconstrucţie în Muzeul în Aer Liber.
19 august - Sesiunea Jubiliară la Palatul Asociaţiunii (Biblioteca „ASTRA‖)
3. Vernisarea expoziţiei „Muzeul ASTRA-100 de ani în imagini‖, 19 august, la Biblioteca
ASTRA. Organizatori Muzeul ASTRA şi Biblioteca ASTRA.
4. Masa rotundă cu tema: „Identitate şi globalizare în sec. XXI - începutul cercetării şi
reprezentare muzeală‖, 19-20 august, în Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului.
5. Olimpiada Naţională „Meşteşuguri Artistice Tradiţionale‖, ed. a X-a. 25 august-1
septembrie, în Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului.
6. Târgul Olarilor din România, ed. a XXXVII-a, în centrul istoric al oraşului, 3-4
septembrie. Organizatori: Muzeul ASTRA şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi
Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul-Junii‖- Sibiu.
7. Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare, ed. a V-a, 5-11 septembrie, în Muzeul în Aer
Liber din Dumbrava Sibiului.

Prof dr. Corneliu BUCUR


director general Muzeul „ASTRA”
9 aug 2005

229
19 aug 2005

Condiţia modernă a muzeului etnografic


Politicile privind conducerea organizarea şi managementul muzeului etnografic

În loc de motto, parafrazând un aforism celebru al lui Brown Goode (citat de Grigore Antipa,
în 1923): „Gradul de cultură al unul popor se recunoaşte după starea muzeelor sale‖, putem
afirma că nivelul reformei în cultura poate fi măsurat după reforma din instituţiile muzeale.
Pentru a lua pulsul şi temperatura întregului corp muzeal-naţional, sau al fiecărui muzeu în
parte, este suficient sa evaluăm corect parametrii esenţiali al activităţii acestuia prin
raportarea la scopul pe care trebuie să-l îndeplinească.
Despre scopul activităţii muzeale, oricât ar putea fi (sau ar părea) de şocantă afirmaţia
noastră, limba superioară a fost stabilită de Grigore Antipa, în discursul său de recepţiune în
Academie (1923): „Scopul unui muzeu nu sunt colecţiile sale, oricare ar fi acestea.
Adevăratul scop al muzeelor este ştiinţa, cultura, educaţia‖.
Ca o completare esenţială, am adăuga noi, în baza unei experienţe de peste 40 de ani. nivelul
prestaţiei în cele trei planuri (ştiinţă, cultură, educaţie) depinde, în cel mai înalt grad, de
mărimea, completitudinea, diversitatea şi valoarea colecţiilor.
Şi totuşi, patrimoniul rămâne definitoriu pentru identitatea şi valoarea muzeului. Patrimoniul
muzeal defineşte funcţia primordială a muzeului: colecţionarea şi păstrarea colecţiilor
(obiectuale sau monumentale).
1. În planul colecţionării, obiectivul etapei constă în completarea sistematică, conformă unui
profil tematic şi de reprezentare teritorială şi etnică bine definite, prin cercetări minuţioase de
teren, prin investigarea zonelor rămase virgine (ocolite de cercetările de până acum).
2. În planul păstrării (depozitării), sarcina elementară este aceea de a asigura, în toate
cazurile, condiţiile sine qua non de depozitare, conservare, la nivel de spaţii, organizare
depozit, igienă, climat, tratamente preventive. Din păcate, aici, mai avem încă numeroase
restanţe.
3. La nivel de evidenţă a colecţiilor deşi pare absurdă formularea condiţiei, încheierea
evidenţei mecanice primare (fişele de obiect) urmată de informatizarea întregii evidenţe)
inclusiv arhiva imagistică (grafică, fotografică, relevee, planuri de situaţii) constituie
obiectivele cu caracter de priorităţi absolute.
4. La nivelul conservării active şi al restaurării, muzeul trebuie să-şi îndeplinească, cu
maximă rigoare şi exigenţă profesională calitatea (şi funcţia) de clinică geriatrică, în care
fiecare „pacient, de vârstă cel puţin septua-octogenară, dar mulţi ajunşi la vârsta
multiseculară, au nevoie de o „îngrijire medicală‖ zilnică, aceasta cu atât mai mult cu cât sunt
expuşi „vizitei zilnice‖ şi „condamnaţi‖ la întâlnirile cu generaţiile viitoare. Durata muzeelor
depinde esenţial de politica depinde esenţial de politica de conservare-restaurare aplicată în
cadrul fiecărei instituţii, iar laboratorul de conservare-restaurare trebuie să fie şi cu atât mai
mult că devină, cel mai important serviciu specializat al instituţiei muzeale, dotat cu cei mai
buni profesionişti, cu cea mai modernă aparatură, aplicând cele mai moderne şi eficiente
tratamente.
Ştiinţa (cercetarea ştiinţifică) reprezintă paradigma modernă a muzeologiei, ce
fundamentează evadarea de sub tirania fetişismului obiectual, ca demers limitativ în
activitatea de cercetare a muzeografilor.
1. O primă breşă în „descriptivismul obiectual‖ a constituit-o teza lui Franz Boas: „pentru
antropolog - şi adăugăm noi, lucrurile nu pot sta diferit, pentru muzeolog - important nu este
să ştie cum sunt lucrurile, ci cum au ajuns să fie ceea ce sunt‖.
2. De aici, de la cunoaşterea dialecticii faptelor de civilizaţie, la prospecţiunea
fenomenologică (în cazul nostru, la procesualitatea culturală), nu mai e decât un pas. Dar, e
adevărat un pas uriaş care duce spre ştiinţa reală a etnologiei şi implicit, spre capacitatea
superioară a etnomuzeologului de a reprezenta, expoziţional. procese culturale în dinamica

230
19 aug 2005

lor istorică. Includerea statutului de cercetător în nomenclatorul muzeelor obligă şi onorarea


acestui statut devine o obligaţie primordială, cu nimic inferioară celor din Institutele de
cercetare ale Academiei.
Uluitor este, însă, să recunoaştem - după atâţia zeci de ani de ignorare - că întâia definiţie a
etnografiei, datorată Iul G. Vâlsan, conţinea această perspectivă istorică: „Dacă istoria e
povestirea întâmplărilor adevărate din viaţa unui popor, atunci etnografia este însăşi istoria
culturii („Kulturgeschichte‖) înţeleasă evolutiv‖. O dată definit obiectul ştiinţei noastre, nu ne
mai rămâne decât să operăm în spiritul acestei generoase interpretări, în întreaga noastră
activitate.
3. Asociind perspectivei teoretice, demersul practic, muzeologie, definim însăşi condiţia
modernă a muzeului etnografic, aceea de muzeu al istoriei culturii şi civilizaţiei populare.
Vorbim de cel puţin 15-20 de ani despre această perspectiva a devenirii muzeului etnografic.
Colocviile naţionale lansate în 1979, la Sibiu, de istoria civilizaţiei populare şi volumele
publicate anvizajau, la modul propriu, o asemenea viziune modernă asupra condiţiei
viitorului muzeului da etnografie. Dar astăzi, după 25 de ani, acumulările importante în
planul cercetării ştiinţifice şi experienţele valoroase, în planul activităţii muzeal-
expoziţionale, fac ca dezideratul să poată deveni obiectiv al planificării noastre pe termen
scurt: „Nimic nu e mai puternic - spunea V. Hugo - decât o idee căreia i-a venit vremea‖. Şi
vremea muzeului de istoria culturii sau de istoria civilizaţiei populare a venit. Cel puţin acolo
unde pregătirile preliminare privind cercetarea interdisciplinară a faptelor de civilizaţie şi
proceselor cultural-istorice au fost desăvârşite.
3.1. În cazul regiunilor multiculturale (cazul Transilvaniei), unde convieţuirea îndelungată,
multietnică, a condus la influenţări reciproce, condiţionări culturale importante sau de
amănunt, se impun două demersuri complementare, la fel de importante: definirea identităţii
culturale a fiecărei comunităţi etnice şi abordarea interetnică şi obligatoriu, interdisciplinară,
a modului lor de viaţă comun.
Muzeul configuraţiilor culturale interetnice a devenit un obiectiv al abordării moderne în
Europa, bazată pe investigaţia şi reprezentarea interdisciplinară a produsului cultural rezultat
în secole de coabitare comună, cea mai bună dovadă fiind proiectul „Muzeului civilizaţiei
transilvane‖, la Sibiu, iar cea mai convingătoare susţinere, în plan european dezbaterea
acestui subiect la cea de-a XIX-a conferinţa a CIME (Barcelona, 2-9 iulie a. c).
3.2. În cazul muzeelor de artă populară, un muzeu modern nu poate să-și cantoneze demersul
cercetărilor, şi cel al reprezentării muzeale, la criteriul estetic. Aprofundarea procesului
decorativ, analiza şi interpretarea cibernetică a sistemelor morfologice şi ornamentale,
studierea şi interpretarea semiotică a reprezentărilor decorative, sunt încă deziderate ale
muzeului de artă populară şi doar atingerea acestor nivele de cunoaştere va înlesni
prezentarea muzeală a fenomenului artistic, în toată procesualitatea complexă, dar şi misterul
său inefabil.
4. Arhivarea documentaţiei ştiinţifice legată de patrimoniul muzeal, ca şi de cercetarea
ştiinţific fenomenologică, cuprinzând deopotrivă materiale clasice (fişele de obiect, filmele
fotografice fotografiile, grafica, pictura documentară şi releveele monumentelor, benzile
magnetice audio) şi cele moderne (videocasetele, CD-urile, CD-Rom-urile) și vizând atât
patrimoniul real, cât şi cel virtual, atât patrimoniul culturii materiale, cât şi cel al culturii
imateriale, cel mort (obiectivat) şi cel viu (creatorii și purtătorii contemporani ai culturii
populare constituie o cerinţă inexorabilă a sectorului documentar-muzeal.
Într-o perspectivă modernă, cuprinzând informatizarea întregului sistem documentar,
funcţionarea în sistem cibernetic (cu un server final şi o reţea de monitoare racordate la server
în toate secţiile şi birourile muzeului, indiferent de clădirile sau disţantele existente faţă de
„centru‖), se justifică integrarea în sistemul muzeal a „centrului de memorie culturală‖.
Acesta devine o prioritate absolută.

231
19 aug 2005

În cazul Complexului Muzeal Național „Astra‖, „Centrul de informare şi documentare Cornel


Irimie‖ (integrând şi Editura „Astra Museum‖) reprezintă astăzi „centrul nervos‖ al instituţiei.
Performanţe de tipul editării CD-Rom-ului. premiat la Paris (de 75( MegaBitzi), editării
volumului „Cibinium 1990-2000‖ a Tratatelor de istoria civilizaţiei populare româneşti şi „de
etnomuzeologie‖, precum şi a celor două touch screen-uri, la care se adaugă informatizarea
întregului patrimoniu al muzeului şi a aparatului documentar, organizarea anuală a 15-20 de
expoziţii pe cele mai diverse teme, aparţinând celor 5 fonduri colecţionare şi, implicit, celor 5
unităţi muzeale, confirmă pe deplin acest lucru. Performanţele, pe toate planurile, ale unui
muzeu sunt condiţionate astăzi, de existenţa şi funcţionarea, la parametri moderni, a acestui
centru al memoriei culturale.
Recunoaşterea universală a meritelor instituţiei sibiene, aniversate astăzi, prin elogierea
publică, la Seul, la Adunarea Generala a ICOM, pe 3 oct. 2004 pentru programul său (având
calitatea de model pe plan universal) privind salvarea şi valorificarea patrimoniului cultural
imaterial, instituirea recentă a premiului internaţional UNESCO pentru „patrimoniul tehnic‖,
numit „Dumbrava Sibiului‖, reprezintă cea mai înaltă recunoaştere, la ceas aniversar, a
valorii reputaţiei şi prestigiului internaţional ale Muzeului „Astra‖, pentru realizările sale
excepţionale din ultima jumătate de veac (1956-2005).

Prof. dr. Corneliu BUCUR


Director general
19 aug 2005

232
19 aug 2005

Inaugurarea Muzeului „Asociaţiunii”

Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖ - Sibiu sărbătoreşte în luna august a acestui an un


secol de la inaugurarea Muzeului „Asociaţiunii‖. Născut din dorinţa românilor ardeleni de a-
şi defini propria identitate culturală precum şi specificitatea patrimoniului etnografic, Muzeul
ASTRA are în spatele acestui centenar o lungă istorie, un impresionant şir de fapte care, în
mod direct sau indirect, i-au asigurat apariţia şi i-au marcat devenirea.
Acum, la 100 de ani, să încercăm să ne reamintim acel moment de mare însemnătate pentru
românii din Transilvania.
Manifestările programate de liderii Asociaţiunii au debutat în ziua de 6/19 august, ziua
Schimbării la faţă, la orele 10, când o mulţime numeroasă de oameni s-au îndreptat spre
sediul Muzeului „Asociaţiunii, clădire construită într-un loc de frunte al oraşului Sibiu. Cei
prezenţi au fost încântaţi de frumuseţea edificiului, în zadar căutând „defecte în lucrările
arhitecţilor străini care au participat la construcţia sa, casa e impozantă, frumoasă şi de-o
rigiditate ce stă bine unui muzeu în care să fie păstrate tot tezaurul mândriei nostre‖, toate
„relicviile suferinţei naţionale‖.
Cel mai aşteptat eveniment al zilei de 19 august a fost vernisajul „Expoziţiei etnografice şi
istorico-culturale‖ care a marcat inaugurarea solemnă a Muzeului „Asociaţiunii‖. Momentul a
fost considerat de contemporani ca „cea mai splendidă sărbătoare culturală ce au ajuns-o până
acum românii din ţările Coroanei ungare‖, o adevărată „piatră de democraţie‖ în istoria
culturii românilor. Au fost prezenţi liderii Asociaţiunii, delegaţii despărţămintelor,
conducătorii bisericilor din Transilvania, intelectuali, conaţionali germani, reprezentanţi ai
românilor din Bucovina, oaspeţi din România, ziarişti de la principalele publicaţii din
România şi din Ardeal, dar mai ales ţărani veniţi într-un număr impresionant de mare pentru a
participa la serbările naţionale istorice de la Sibiu. În discursul rostit cu prilejul vernisajului,
preşedintele Iosif Sterca Şuluţiu a prezentat principalele etape ale realizării „miracolului de la
Sibiu‖, a mulţumit celor care au făcut posibil ca visul de veacuri al românilor din
Transilvania de a avea un muzeu naţional să se împlinească: contribuabili, donatori,
constructori, meşteri. Nu în ultimul rând, a mulţumit lui Cornel Diaconovici, director al
expoziţiei, „urzitorul intelectual şi făptuitorul principal în afacerile exposiţiei‖.
Dar „să mergem să cercetăm exposiţia‖, aşa cum ne îndemna, în încheierea discursului său,
Iosif Sterca Şuluţiu.
Expoziţia era structurată, conform programelor publicate anterior, în primele luni ala anului
1905, în două părţi, etnografică şi istorică-culturală, fiecare având mai multe secţiuni
(despărţăminte) tematice.
La primul etaj al noului palat, în cele 8 săli care aparţineau muzeului erau prezentate situaţia
geografică, viaţa satelor, casele ţăranilor (în cea mai mare parte tablouri fotografice), tipul şi
portul ţăranilor (ii, cămăşi, cătrinţe, oprege, şurţe, poale, pieptare, cojoace etc.), textile şi
ţesături (covoare, ştergare, feţe de masă, lepedee), obiecte ceramice (căni, blide, ulcioare,
oale), producte ale industriei de casă, ocupaţii agricole etc. Au fost realizate şi câteva
interioare ţărăneşti cu textile, mese, laviţe, paturi şi cuiere vechi frumos încrustate; pe pereţii
odăilor erau expuse fotografii reprezentând sate, porturi şi obiceiuri ţărăneşti. O prezenţă
inedită au fost păpuşile „gata îmbrăcate în port specific popular‖ şi grupul „Junilor‖ din
Şcheii Braşovului, „cel mai preţios obiect al expoziţiei‖.
Secţiunea etnografică continua în curtea muzeului unde au fost amenajate o stână din Poiana
Sibiului, în mărime naturală, cu întreaga recuzită şi un atelier al unor meşteri aurari din
Munţii Apuseni în care un ţăran, înconjurat de blocuri de piatră şi instrumentar minier, alegea
aurul.
La Şcoala de fete a Asociaţiunii erau expuse lucrurile de mână realizate de elevele şcolii şi
secţiunea vânătorească care cuprindea pasări şi animale, arme vechi şi unelte de pescuit.

233
19 aug 2005

Partea istorică-culturală includea: expoziţia istorică (arme, documente fotografiate, colecţii


numismatice, cărţi vechi, manuscrise şi albumuri, obiecte ce au aparţinut personalităţilor
ardelene, colecţii de ziare şi publicaţii din Transilvania), despărţământul bisericilor române,
ortodoxe şi unite (cărţi bisericeşti, manuscrise, icoane, obiecte de cult), despărţământul
literatură şi ştiinţă, despărţământul artelor frumoase şi industria de artă, expoziţiunea băncilor
române.

Expoziţia s-a bucurat de un mare succes

Astăzi, la aniversarea centenarului, Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖ - Sibiu,


moştenitor legitim al Muzeului Asociaţiunii, a devenit un adevărat centru cultural naţional de
afirmare a identităţii etnoculturale prin valorile contemporane ala patrimoniului cultural
material şi imaterial. Instituţiile muzeale reunite în cadrul Complexului Naţional Muzeal
„ASTRA‖: Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA‖, Muzeul Civilizaţiei
Transilvane „ASTRA‖, Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder‖, Muzeul de
Etnografie şi Artă Populară Săsească „Emil Sigerus‖, asistate de serviciile paramuzeale
specializate, de înaltă calificare profesională: Departamentul Zonal de Conservare –
Restaurare, Centrul de Informare şi Documentare în Etnologie „Cornel Irimie‖, Studioul
„Astra Film‖, Serviciul de marketing şi relaţii cu publicul, ilustrează nivelul atins de
prestigiosul muzeu sibian la peste un secol de la adoptarea hotărârii creării sale (1897) şi la
un veac de existentă (2005).

Delia VOINA.
muzeograf
19 aug 2005

234
Cuvinte pentru un om adevărat - prof. dr. Corneliu Bucur

Mă simt onorat şi îndatorat să aduc omagiul meu modest, dar născut din inimă, azi, cu prilejul
Aniversării Centenarului Muzeului ASTRA, după ce Sibiul s-a bucurat de marele succes al
Târgului Creatorilor Populari din România.
Nu trebuie aşteptate împrejurări, aniversări, comemorări pentru a vorbi de Prof. Dr. Corneliu
Bucur, întrucât, de ani mulţi, Domnia Sa a intrat în profilul cultural de neşters, intangibil, al
Sibiului, oraş de însemnătate majoră în civilizaţia şi cultura românească şi internaţională.
Mă străduiesc să coagulez câteva cuvinte acum, la deschiderea amplelor manifestări de
conştientizare a valorificării patrimoniului cultural naţional.
Fac câteva precizări în ceea ce priveşte personalitatea complexă a lui Corneliu Bucur. Este un
izvor de prospeţime sufletească, ce a dăruit, în prodigioasa-i activitate, de nenumărate ori, o
mare adâncime cristalină, cu o putere spirituala inegalabilă şi o strălucire de foc, păstrată
nestinsă în vatra străbună a culturii.
Este adevărat! Toate lucrurile mari se fac cu jertfe mari. Este ceea ce de mulţi ani face
Corneliu Bucur! Şi mă întreb ce s-ar alege din Ţara noastră, dacă toţi ne-am retrage de pe
teren, căutând să ne apărăm numai interesele trecătoare... Azi, stilului ardent, mobilizator şi
constructiv i-a luat locul stilul zeflemitor, băşcălios, specific „Academiei Caţavencu‖.
Omul Corneliu Bucur - personalitate reprezentativă a spiritualităţii naţionale şi poate, chiar,
universale, care, printr-o muncă asiduă, de peste patru decenii, a adunat importante însemnări
din locurile pe unde a călătorit, străduindu-se să înmănuncheze texte, imagini şi întâlniri cu
personalităţi ale culturii de pe mapamond, inspirându-i astfel nenumărate creaţii, pentru care
are har şi vocaţie. A adunat, a reconstituit, a restaurat şi a valorificat expozițional un
patrimoniu, fără egal în lume, care vorbeşte despre geniul tehnic al poporului nostru,
patrimoniu care a inspirat UNESCO, recent, să instituie un premiu internaţional, botezat după
locul ce-l adăposteşte: „Dumbrava Sibiului‖. Adversari întunecaţi, cu reminiscenţe din
perioada comunistă, încearcă să-i dea lovituri, sperând să-l compromită prin infame scenarii
şi acuzaţii. În tărăşenia unui asemenea mizer complot, sunt târât şi eu. În ziarul local
„Rondul‖, nr. 3582 din 7 iunie a.c., se vorbeşte despre Conacul Telea ca despre o „afacere‖
oneroasă, încheiată de Ministerul Culturii şi Cultelor, al cărei profitor ar fi fost Corneliu
Bucur şi eu victima înşelată. În text se afirmă că achiziţia casei cu suma de peste un miliard
este exagerată, în contextul în care proprietarul a solicitat o sumă mult mai mică - sub
200.000.000 de lei. Nimic mai fals, mai incorect, mai mincinos. De unde sunt scoase?
Corneliu Bucur nu s-a ocupat de tranzacţie. Achiziţia s-a făcut prin Ministerul Culturii şi
Cultelor, iar preţul a fost stabilit de o comisie de achiziţie a ministerului.
Casa este moştenire de la părinţii şi bunicii mei, integrând o valoroasă colecţie de icoane
pictate pe sticlă şi lemn, obiecte de cult, ouă încondeiate, ceramică, mobilier, textile, carte
veche religioasă, o mare bibliotecă personală. Prof. Dr. Cornel Irimie s-a ocupat de aranjarea
casei, realizând tematica şi inventariind obiectele.
Începând cu 1970, Cornel Irimie a trimis o echipă de muzeografi de specialitate, pe doamna
Juliana Dancu şi pe doamna Terschack, în scopul realizării unei tematici a unui viitor muzeu.
Din 1970, an în care s-au inventariat, pentru prima dată, obiectele din casă, „conacul‖ a fost
deschis, înspre vizitare, de Mitropolitul Nicolae Mladin, cu însoţitori mitropolitani şi Rectorul
Institutului Teologic, prof. Voicu. Evenimentul deschiderii casei de la Nou Român a fost
elogiat şi în revista „Cibinium‖, după o întâlnire avută cu Zaharia Stancu, preşedintele
Uniunii Scriitorilor din România. În 1971, casa a fost vizitată de membrii Cercului Literar de
la Sibiu, scriitorii I. D. Sîrbu, Cornel Regman, Etta Boeriu, Ovidiu Cotruş, Wolf Aichelburg,
Mircea Tomuş etc. Pe parcurs, a mai fost vizitată de acad. Victor Preda, Alexandru Căprariu,
Virgil Lazăr (Redacţia „România Liberă‖), Werner Bossert. În 12 septembrie 1982,
Constantin Noica, împreună cu Aurel Cioran, au vizitat casa de la Nou Român; în 1985,

235
Cornel Regman; în 1986, Ştefan Augustin Doinaş; în 1988, Valeriu Anania, prof. dr. Vasile
Lucaciu; în 1989, I.P.S. Serafim Făgărăşanu, preot Ilie Moldovan, diacon E. Băcilă. Gabriel
Liiceanu şi Andrei Pleşu. Doamna Liliana Ursu au vizitat conacul în 31 august 1991. în 11
mai 1995, vizitatori de seamă au fost acad. Eugen Simion, poetul Adam Puslojic.
Personalităţi din lumea teatrului au fost, de asemenea, invitaţi remarcabili ai casei. Amintesc,
astfel, prezenţa Dinei Cocea, a lui Ion Lucian şi a lui Adrian Pintea.
Membrii redacţiei revistei „Euphorion‖: Iustin Panta, Dumitru Chioaru, Ioan Radu
Văcărescu, Eugene van Itterbeek au fost, de asemenea, musafiri de seamă.
Inventare amănunţite ale colecţiilor casei de la Nou Român au fost realizate în 1972, 1995,
1997 - cu documentaţie mai completă: evaluare, fotografii, descriere şi aprecierile
specialiştilor muzeografi. Evaluări s-au făcut şi în timpul ministeriatului lui Ion Caramitru,
valoarea casei cu colecţiile ridicându-se ia două miliarde. Inventarieri şi noi evaluări s-au
repetat şi în timpul ministeriatului lui Răzvan Theodorescu. Ultimul inventar s-a realizat în
2004, de o echipă formată din Ion Mirescu, reprezentantul Ministerului Culturii şi Cultelor şi
Rusalin Işfănoni, directorul Muzeului Naţional ai Satului „Dimitrie Gusti‖, din Bucureşti. Tot
atunci, a fost stabilit preţul de un miliard, pe care l-am acceptat, după multiple negocieri.
Centrul Cultural Memorial de la Nou Român a fost inaugurat în data de 23 aprilie 2005.
vernisarea dovedindu-se a fi unul dintre cele mai remarcabile evenimente culturale organizate
de Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖, în primăvara aceasta.
Acest centru cultural se doreşte a fi o instituţie de interes socio-cultural naţional, unde îşi vor
găsi locuirea o multitudine de manifestări şi evenimente : vizite oficiale, individuale şi de
grup, ghidaje speciale, cursuri de pedagogie muzeala, lansări de carte, reuniuni şi seri literare,
întruniri şi sesiuni ştiinţifice, reconstituirea sărbătorilor, decernări de premii şi primiri în
Academia Artelor Tradiţionale din România.
Conchizând acest întreg periplu, de scurt istoric, al înfiinţării Centrului Cultural Memorial de
la Nou Român, cu inegalabilă preţuire, te felicit şi te îmbrăţişez, iubite prieten Corneliu
Bucur, pentru toată activitatea ta, printr-o luptă susţinută neîncetat, ca să păstrezi şi să aperi
flacăra culturii acestui neam, tăvălit în mlaştina deznădejdii - în atmosfera de astăzi a unei
societăţi degradate. Unde-i România visată de noi şi care va dăinui cât adevărul???

Dr. Gheorghe TELEA – BOLOGA


Medic primar chirurg,
Dr. în Ştiinţe Medicale, Cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca,
Senator onorific al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu,
Prof. univ. onorific al Univ. de Medicină şi Farmacie din Cluj şi Membru al Corpului
Didactic
19 aug 2005

236
CORNELIU BUCUR – secretar general IOV

Sărbătorirea Centenarului Muzeului „ASTRA „a atras la Sibiu adevăraţii prieteni ai


Muzeului. Printre ei, s-a aflat, pentru trei zile, şi Alexander Veigl, secretarul general al
Organizaţiei Internaţionale de Artă Populară, care a dorit să cunoască cadrul instituţional
în care Secretariatul General IOV îşi va desfăşura activitatea în viitorul apropiat. Sâmbătă,
20 august, Veigl şi soţia domniei sale au avut o întrevedere cu Klaus Johannis, primarul
Sibiului, şi cu directorul general al Complexului Naţional Muzeal „ASTRA” Corneliu Bucur,
în noul birou al Secretariatului General IOV, găzduit de Casa Hermes.
În cadrul întâlnirii a fost propusă organizarea în anul 2007 a unui Festival European de
Folclor, prilej pentru punerea în evidenţă a multiculturalităţi întregului spaţiu european,
prin port, dans, muzică, obiceiuri tradiţionale. Totodată, s-a sugerat ca Târgul Creatorilor
Populari să primească un caracter internaţional, urmărindu-se şi alăturarea creatorilor
populari din România, a celor din întreaga Europă, oferindu-se astfel tuturor turiştilor
imaginea creatorilor de artă populară contemporană din toate ţările Europei, lată, în
continuare, o discuţie purtată cu Alexander Veigl, actualul secretar general IOV.
Klaus Johannis s-a declarat încântat de propunerile făcute, promiţând acordarea întregului
sprijin pentru introducerea acestora în programul Capitalei Culturale Europene. De
asemenea, a elogiat activitatea Complexului Naţional Muzeal „ASTRA”, apreciind că acesta
desfăşoară o activitate valoroasă, complexă şi fructuoasă, cu numeroase manifestări de
înaltă calitate culturală, ştiinţifică şi artistic-spectaculară, fiind marcă de valoare a Sibiului.

- Aş dori, pentru început, să-mi spuneţi câteva lucruri despre Organizaţia Internaţională de
Artă Populară, când s-a înfiinţat, ce idei stau la baza constituirii ei...
- Organizaţia a luat naştere în anul 1979, la propunerea celor 22 de ţări care au participat la
Festivalul Popular, ţinut în Austria. Anul trecut am aniversat 25 de ani de la înfiinţare. Încă
de la început obiectivele ei s-au îndreptat spre păstrarea, conservarea şi promovarea artei
populare, care este un bun pentru întreaga omenire şi trebuie să servească bunăstarea, să
contribuie la menţinerea păcii şi a bunei înţelegeri între oameni. Ţările membre ale acestei
organizaţii sunt în număr de 184.
După Congresul Mondial al Organizaţiei, care va avea loc la sfârşitul luni septembrie,
începutul lui octombrie, în localitatea Andong, din Coreea de Sud, sediul secretariatului IOV
va fi la Sibiu, în Muzeul ASTRA. Aprobarea este deocamdată o formalitate, dar cu
certitudine, începând din octombrie sediul organizaţiei va fi la Sibiu. Eu am propus acest
lucru şi propunerea mi-a fost acceptată de Consiliul Executiv al organizaţiei. Consider
Muzeul din Dumbrava Sibiului ca fiind cel mai complex, cel mai modern structurat şi un
exemplu pentru toate instituţiile muzeale din lume. Lucrul acesta se datorează şi directorului
instituţiei. Corneliu Bucur este recunoscut pentru profesionalismul său în lumea întreagă şi
mi-aş dori ca toate muzeele să aibă un conducător ca el.
- Am înţeles că directorului Muzeului ASTRA i s-a decernat titlul de senator de onoare pe
viaţă. M-ar interesa câte astfel de titluri au mai fost decernate?
- În cadrul acestei organizaţi sunt, în total, 20 de astfel de senatori de onoare, care au primit
această distincţie în urma activităţii prestate în folosul culturii şi al artei populare, pentru
realizări deosebite în aceste domenii.
- Ce înseamnă Muzeul ASTRA pentru IOV?
- Muzeul ASTRA este deosebit de complex, îmbinând prezentarea patrimoniului imaterial cu
numeroase manifestări şi activităţi care valorifică patrimoniul cultural material. În sensul
acesta, este un exemplu pentru celelalte muzee de profil din lume, fie că fac parte sau nu din
această organizaţie. La Congresul Mondial care va avea loc în Coreea, în perioada 26
septembrie - 2 octombrie a.c., directorul CNM ASTRA, Corneliu Bucur, urmează să fie

237
confirmat în funcţia de secretar general central al acestei organizaţii, care este a doua funcţie
ca importanţă în cadrul IOV. Prima funcţie este deţinută de preşedintele organizaţiei, d-na
Carmen Padilla. Am o mare încredere că dl. Bucur va da un suflu nou întregii structuri
organizatorice a Organizaţiei Internaţionale de Artă Populară şi Folclor.
- Ce planuri de viitor are IOV, vizavi de Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007?
- Zilele acestea, împreună şi cu Corneliu Bucur am avut o discuţie cu primarul Klaus
Johannis, care a promis ajutorul în desfăşurarea unui program, dar eu insist să se implice şi
UNESCO în elaborarea şi desfăşurarea unui astfel de program şi să fie cuprinse absolut toate
ţările europene, punându-se accent pe minorităţile. Acesta se va desfăşura pe o perioadă de
câteva luni, în 2007.
- Am înţeles că întâlnirea cu primarul Sibiului a avut loc în cabinetul unde deja a început să
se transfere Patrimoniul IOV-ului. Care a fost impresia când v-aţi văzut activitatea de-o viaţă
aşezată în Muzeul ASTRA din Dumbrava Sibiului, pentru că am auzit că aţi simţit o mare
emoţie...
- Cunoscându-l pe Corneliu Bucur, sunt convins că toate organizaţiile din ţările membre vor
fi bine primite în noul sediu.
Acesta va fi predat directorului CNM ASTRA, în semn de omagiu pentru toată activitatea pe
care dânsul a depus-o în sprijinul culturii şi artei populare. Prin această mutare a Organizaţiei
Internaţionale se va întări şi latura academică a acesteia şi cine iubeşte tradiţia şi păşeşte în
acest minunat muzeu, va simţi că trebuie să întreprindă ceva, trebuie să acţioneze în aşa fel
încât lumea să înţeleagă că orice popor are o cultură şi o istorie minunată. Eu consider că un
nivel de viaţă ridicat se datorează dezvoltării tehnicii, dar o cultură populară puternică se
datorează spiritului academic al celor care o susţin şi o protejează. Tradiţia constituie o
ştiinţă, monumentele aflate într-un muzeu, deşi vechi, sunt vii atâta timp cât naţiunea care le-
a făurit trăieşte.
- Vă mulţumesc.

A consemnat Marius ALBU


26 aug 2005

238
Calomnia
o trăsătură etnopsihologică sau efectul blestemului

Din decembrie '89 de la liberalizarea presei, a explodat în România(s-o fi petrecând şi în alte


ţări dar nu cred că fenomenul cunoaşte performanţele autohtone) calomnia. Ţinută sub obroc,
în „era comunistă‖, calomnia a devenit omniprezentă, endemică, insidioasă, odioasă, un
adevărat cancer social.
Tirul calomniatorilor este îndreptat spre toate personalităţile, din toate mediile, uzurpând (sau
cel puţin încercând să o facă) orice personalitate autentică, din orice mediu de interes public,
politic, economic, social şi cultural, chiar şi religios. În condiţiile nelămuririi vinovăţiilor
politice pentru crimele împotriva umanităţii din anii de teroare comunistă, a jafurilor
împotriva proprietăţii private, din perioada 1948-1989, în condiţiile neelucidării rolurilor
criminale din nebuloasa revoluţie şi pe deasupra tuturor, în condiţiile nerestabilirii unei scări
a valorilor în societatea românească ( a valorilor profesionale, a valorilor morale, a valorilor
manageriale, a valorilor ştiinţifice şi culturale), asistăm cu toţii la o devălmăşie generală şi la
o prezumtivă vinovăţie aleatorie, a tuturor, în orice postură şi ipostază. S-a format o
„cultură‖ a calomniei, o presă de scandal şi o lume care aşteaptă, ca o pradă demascarea unor
noi „cazuri scandaloase‖, dezvoltarea unei noi istorii mizerabile. Acest tablou de nebuloasă
generală face credibilă (şi permisivă) orice calomnie, la adresa oricui. Ceea ce se şi întâmplă
cu un zel al unor jurnalişti demn de cauze mai bune.
Pentru cineva care ar investiga, peste ani, imaginea de „presă‖ a personalităţilor care
formează elita societăţii noastre contemporane, ar constata, ca un fenomen general, că n-a
scăpat de un asemenea tratament, „preferenţial‖ (şi asiduu), nici o personalitate (în cel mai
deplin sens al cuvântului), din Sibiu.
Dacă acea personalitate aparţine administraţiei publice, este acuzată de corupţie. Dacă
aparţine mediilor economice, este acuzată de malversaţiuni în privatizări oneroase, dacă
aparţine mediului politic (indiferent de partide), este etichetată ca profund imoral (sau
amoral), dacă - Doamne fereşte - este slujitor al culturii, îi inventăm în funcţie de instituţie şi
performanţele obţinute, acte de arivism social, de şpagă, ba până şi de „imperialism (cum mi-
a relatat, zilele astea, un amic, că m-ar eticheta, „alţi amici‖, intrigaţi de-a binelea de cele mai
legitime revendicări privind îndreptarea unor lucruri silnice, petrecute în anul 1950, an în care
a început cotropirea, de către „ciuma roşie‖, a tot ce a însemnat ideal naţional, proprietate
privată, instituţie de conştiinţă naţională şi democraţie socială).
Am zăbovit, de fiecare dată când citeam astfel de „materiale‖, întrebându-mă, în funcţie de
subiectul (personajul) articolului, ce-i „mână cu adevărat în luptă‖, pe autorii acestora?
Lăsând de o parte cazul personal (voi răspunde în curând, în instanţă, unei mârşave acuzaţii
formulate de un biet jurnalier - căci jurnalist nu-l pot numi - azvârlit din redacţie în redacţie,
până la cea de pe urmă - evident, una de scandal), mă voi referi la cel mai de succes om de
afaceri al Sibiului, la cazul lui Ilie Carabulea.
Calvarul de presă al concitadinului nostru notoriu a început după afişarea primei izbânzi:
fondarea holdingului „Atlassib‖.
După fiecare nou succes în afaceri (l-am numit recent, la un simpozion dedicat împlinirii a
şase ani de la fondarea Băncii „Carpatica‖, ce îl are ca acţionar principal, cu adevărat, un
modern „Mecenas‖, comparaţie sugerată de succesele în lanţ obţinute în toate domeniile în
care se hotărăşte să investească, fiecare proiect devenind o investiţie de răsunător succes),
domnia sa devine subiectul unor materiale de presă de o virulenţă deosebită.
Oamenii care n-au investit un leu la viaţa lor, care n-au edificat un gard de uluci, dară-mi-te
holdinguri şi bănci în reţea naţională, care nu-şi pot administra propriul buget şi nicidecum un
buget de ordinul sutelor de milioane de dolari,şi ca să citez o celebră maximă auzită în
copilăria mea la ţară „care n-au pus un ou sub cloşcă‖, dară-mi-te să ducă o cireadă la

239
păşune‖, se instituie în instanţe de judecată şi de condamnare, folosesc un rechizitoriu
neutilizat nici de generaţiile comuniste, epitetând şi condamnând la oprobiul public, pe cei
mai de vază cetăţeni ai Sibiului. Această devoratoare pasiune a incriminării oricărui succes şi
mai ales, a celor eclatante, o identificam, fără nici o reţinere faţă de toţi aceia care reprezintă,
indiscutabil, progresul societăţii noastre, o reală trădare a valorilor.
Citesc în spatele acestor scenarii şi a pretinsei lor acţiuni „justiţiare‖ o blamantă adeziune
totală la proverbul privind „moartea caprei vecinului‖ devenită o adevărată obsesie naţională.
O altă motivaţie serioasă pentru natura lor psihologică maladivă, o identificăm în vocaţia lor
catastrofică: ziarele şi jurnalele TV (mai ales unele) au un apetit deosebit pentru eşecuri,
pentru dezastre, pentru prăbuşiri, pentru falimente, pentru tot ce este o neîmplinire, un proiect
eşuat, o dezamăgire, o dramă. Prin aceste „preferinţe‖ (atunci când nu sunt comenzi ordonate
„de concurenţă‖), a apărut o presă - necrofagă şi un public morbid, care „se alimentează‖ din
acest meniu al presei.
Ea nu este atrasă nicidecum de succese, nu doreşte să identifice factorii de progres, să
pătrundă mecanismele şi cauzele reuşitelor, nu agreează personajele „pozitive‖ şi cu atât mai
puţin, pe cei având valoare de model.
Intrigate că ceva poate să „meargă‖ în ţara „Meşterului Manole‖ (în care clădim zadarnic, de
sute de ani, pentru ca totul să se prăbuşească la prima „viitură‖, la primul „cutremur‖, mai
abitir ca în timpul tuturor războaielor), aceşti autori de texte demolatoare nu au capacitatea (şi
nici onestitatea) de a înregistra succesul şi de a elogia pe cei care l-au provocat şi l-au făcut
posibil. Şi atunci, te întrebi, cum ar putea, oameni precum Ilie Carabulea, să fie preţuiţi „la ei
acasă‖, dacă nici „profetul‖ nu a fost recunoscut „în satul lui‖? Indiferent de efectele sociale,
extrem de benefice pentru comunitatea sibiană: locuri de munci, cu sutele sau miile (şi asta
într-o vreme în care societăţile „de stat‖, letargice şi muribunde, îşi închid porţile, cu sutele,
în toata ţara, transformând localităţi şi zone întregi în zone ale şomajului şi sărăciei), investiţii
în dotări şi modernizări tehnologice, servicii la standarde internaţionale, sponsorizări anuale
de multe miliarde de lei (dovedite salvatoare pentru instituţiile bugetare din sănătate,
învăţământ, cultură şi sport - în vreme ce toate guvernele postdecembriste ne-au amăgit cu
legi de sponsorizări bune doar de propagandă în străinătate, dar care nu motivează; în mod
real, nici un sponsor, spre a-l determina să contribuie la susţinerea activităţilor din aceste
domenii), şi mai presus de toate acestea, vărsarea la bugetul de stat şi la trezorerii sibiană a
zeci de miliarde de lei, pe care Primăria Sibiu le investeşte în amplele lucrări de modernizare
a lucrărilor de interes public. în restaurarea monumentelor istorice, în repararea şi
modernizarea şcolilor, spitalelor, transportului în comun şi chiar pentru înfrumuseţarea
peisajelor localităţii sau revitalizarea spaţiilor publice, produse de oameni precum Ilie
Carabulea, sunt demonizaţi, sunt terfeliţi public, sunt acuzaţi de cele mai josnice gesturi şi
atitudini.
Nu se poate să nu fac o apropiere între toate realizările impunătoare ale celui mai potent
întreprinzător sibian şi aceste forme de agresiune publică, ce încearcă, tenace, neostenit,
persuasiv, să-i deterioreze imaginea.
Montesquieu ne-a lăsat moştenire dictonul celebru privind compromiterea prin calomniere a
unei persoane, având efecte inexorabile „Calomniază, calomniază, ceva tot rămâne‖!
Şi, să nu uităm de epifenomenul acesteia, de invidie, cea care se naşte, instinctivă şi
represivă, în spiritul celor eşuaţi prin propriul proiect, împotriva celor ce au reuşit în viaţă,
prin tenacitate, prin efort herculean, dar şi prin inteligenţă prin inspiraţie şi necontenită
„transpiraţie , prin talent în afaceri (unii vorbesc chiar de un „geniu al afacerilor), cu un
cuvânt prin merite şi nu prin hoţie şi impostură.
Alături de alţi câţiva întreprinzători sibieni, energici şi temerari, mai inspiraţi decât cei ce au
eşuat (şi îi citez aici pe dnii Dan Ciolan, Gheorghe Aldea, Ilie Vonica şi Valentin Enache),
Ilie Carabulea a reuşit să schimbe peisajul edilitar al Sibiului; Autobaza ultra modernă

240
„Atlassib , sediul impozant al „Băncii Carpatica‖, care deschide poarta Sibiului, şi ca mâine,
„Centrul de afaceri‖ din apropierea Primăriei (se putea, oare o mai fericită apropiere şi
completare?) sunt ctitorii care umplu de respect pe toţi cel ce evaluează, cu obiectivitate,
progresele urbei noastre, în ultimii 15 ani.
Că toate acestea nu s-au edificat în clinchet de pahare, în sunet de tarafuri, la o bârfă sau la
taclale cu oameni de nimic, vrednici de laşităţi şi trădări, nicidecum de eforturi durabile, de
sacrificii, de angajamente şi responsabilităţi cu un consum enorm de energie fizică şi
nervoasă, este de la sine înţeles! Ei şi-au sacrificat tihnita viaţă de familie, căci afacerile
adevărată, nu se însoţesc cu tihna şi confortul familial.
Fireşte, că Ilie Carabulea nu şi-a zidit soţia, asemeni meşterului legendar Manole, dar nici nu
i-a stat într-ajutor, zi de zi, ani de zile, aceasta fiind sortită să ducă, singură, greul casei, să se
ocupe de educaţia copiilor, să ţină într-un echilibru perfect o căsnicie eroică.
Avându-şi rădăcinile într-o familie de crescători de oi, sau poate tocmai de aceea, n-a fost
crescut în spiritul mioritic al acceptării destinului hărăzit de „bacii vrăjmaşi‖, ce jinduiesc să-i
ia oile, pentru ca apoi să-i ia viaţa. Nu balada Mioriţei este genul şi creaţia literară preferată a
sa. Îl identificăm, mai degrabă cu „Ion-ul‖ lui Rebreanu, convertind pasiunea pentru pământ,
în pasiunea pentru investiţii, pentru modernizarea oraşului şi pentru emanciparea întregii
comunităţi. Să se aştepte, oare, la recunoştinţă, pentru tot ceea ce a făcut pentru semenii săi,
pentru oraşul său, pentru întreaga comunitate?
Nu intră în „obiceiul pământului‖! Specificul nostru naţional este definit mai degrabă de un
alt proverb neaoş românesc: „Fă bine ca să te aştepţi la rău‖!
Recunoştinţa e o floare rară pe meleagurile noastre. Eu personal, în numele instituţiei „mele‖,
îi sunt recunoscător dlui Carabulea pentru tot ce a făcut (cu modestie, şi discreţie, niciodată în
aşteptarea unei „răsplate‖) şi pentru tot ce va mai face, ajutându-ne, an de an, în aceste
vremuri de cumplite transformări pentru toată ţara, să putem susţine şi continua, cu succese
deosebite, activitatea de dezvoltare şi modernizare a ceea ce a devenit o instituţie
paradigmatică pentru cultura naţională şi cea sibiană.
Vă mulţumesc, Dle Carabulea! Şi fie ca exemplul D-voastră să fie preluat de cât mai mulţi
oameni de afaceri, pentru ca mecenatul sa devină, cu adevărat, o alternativă la modestia
cugetului alocat de statul român pentru instituţiile sale bugetare.

Prof. Dr. Corneliu Bucur


2 sep 2005

241
Corneliu Bucur critică aspru selecţia proiectelor culturale pentru 2007

„Modul în care au fost selectate proiectele pentru Sibiu - Capitală Culturală Europeană nu
face nici un bine nici Sibiului, nici României‖ - sub aceste cuvinte ar putea sta conferinţa de
presă susţinută ieri de Corneliu Bucur, director al CNM ASTRA. Corneliu Bucur a făcut o
analiză a proiectelor acceptate, reţinute şi respinse pentru anul 2007. Obiecţiile pentru modul
în care s-a făcut selecţia au fost detaliate şi exemplificate. Astfel, directorul CNM ASTRA a
remarcat: „Atâta vreme cât această capitală culturală europeană trebuie să reprezinte
România şi Sibiul am de formulat câteva obiecţii. În primul rând, un astfel de proiect nu
poate avea un asemenea dezechilibru încât dintre toate proiectele jumătate să aparţină
Teatrului Naţional „Radu Stanca‖ şi Muzeului Brukenthal. E o orientare subiectivă care pune
la îndoială o selecţie obiectivă. Nu spun că ce s-a selectat nu e important, dar 2007 nu trebuie
să rezolve ternele de acasă ale unor instituţii‖.
Altă obiecţie formulată cu acest prilej a vizat neacceptarea proiectelor axate pe specificul
naţional: „Te duci într-o ţară să cunoşti specificul naţional. Orientarea doar spre
internaţionalizare e păgubitoare. Nu spun că nu sunt binevenite proiectele cu caracter
internaţional, dar nu trebuie să reprezinte majoritatea. Dintre toate manifestările selectate, una
singură pune în evidenţă patrimoniul cultural din România, Festivalul National al Tradiţiilor.
Cred că asta spune foarte mute despre selecţie‖. Această obiecţie a fost pusă în legătură şi cu
politicile culturale europene, orientate de Consiliul European şi UNESCO spre păstrarea
tradiţiilor culturale ale popoarelor europene în contextul globalizării. „A refuza Olimpiada
Naţională ă Meşteşugurilor, proiectele destinate liceelor din Europa care păstrează tradiţiile,
proiectul Şcoli şi muzee pentru Europa e de o miopie, de o necunoaştere, (ceea ce mi se pare
şi mai grav) strigătoare la cer a ceea ce înseamnă politici culturale europene la nivelul
Consiliul European şi UNESCO.‖
Aprecierile de care s-au bucurat programele CNM „ASTRA‖ pentru conservarea şi
valorificarea patrimoniului cultural din partea Luxemburgului (care solicită în 2007 instituţiei
două expoziţii de fotografie pe această temă), din partea juriului european de alegere a
capitalelor culturale europene, din partea organizaţiilor mondiale, aprecierile oficialilor
români, precum fostul ministru al Culturii, Mona Muscă, l-au determinat pe Corneliu Bucur
să se întrebe „în numele cărui sistem discriminatoriu se operează aceste alegeri‖ şi să declare
„nu cred că acest proiect a ajuns pe masa juriului; felul în care s-a operat denotă totală
necunoaştere a proiectelor‖.
Selecţia de până acum a proiectelor a ridicat semne de întrebare şi altor instituţii la adunarea
generală a membrilor Asociaţiei Sibiu 2007. Atunci a lipsit însă dialogul, fapt remarcat de
Corneliu Bucur: „Nimeni în Sibiu, nu vrea să discute nimic. La şedinţa Asociaţiei nu s-a
putut discuta. De ce nu au fost limpezite aspecte legate de proiectele reţinute? Ce ne-a
împiedicat să lucrăm în stilul dialogului?‖ Într-adevăr cu doar un an şi patru luni înainte de
momentul 2007 ar fi, probabil, necesar un dialog între foruri şi depunătorii de proiecte pentru
a lămuri ce a fost şi ce nu a fost bine în modul de concepere a acestora pentru că multe dintre
ideile vehiculate în proiectele propuse sunt bune. Respingerea unora dintre ele a fost astfel
considerată drept „eroare‖ de directorul CNM ASTRA, care a enumerat aici proiectele
destinate spiritualităţii în Transilvania, ceramicii, Nedeii Pastorale „Sus pe Muntele din Jina‖,
culturii romilor etc.
În final, Corneliu Bucur a oferit o definiţie succintă, plauzibilă a capitalei culturale europene:
„Capitala culturală europeană trebuie să fie acel spectacol care să cuprindă într-o deplină
rezonantă europeană cele mai importanţe; manifestări culturale din toate genurile de creaţie
culturală şi artistică, capabile să comunice prin toate formele de manifestări cele mai
importante realizări culturale, valori culturale, istorice şi valori ale creaţiei contemporane care
definesc identitatea culturală a oraşului, a regiunii şi a ţării organizatoare. Este seismograful

242
care înregistrează şi redă în modul cel mai firesc posibil adevăratele valori cultural-artistice
ale locului în dialogul cu valorile culturale europene.‖

13 sep 2005

243
COMENTARIUL LUI BUCUR

Am ieşit cu toţii dintr-o societate mistificată în străfundurile ei prin imposibilitatea traducerii


„Idealului‖ ideologic (o societate a „egalităţii între oameni‖, a „egalităţii de şanse‖, în care
omul este cel mai important capital‖ şi „mai binele ţării e mai presus de binele personal), în
realitate. O societate strâmbă, în care puterea era acumulată la vârf de analfabeţi sau
semidocţi (reprezentanţii clasei muncitoare‖), în care „păcate de moarte‖ erau să-ţi dovedeşti
superioritatea, erudiţia, capacitatea primordială ca intelectual, să te „îndoieşti‖ (intelectual) şi
a „nu te îndoi‖ (fizic), adică să-ţi păstrezi „rectitudinea cerebro-spinală‖.
Demnitatea fusese condamnată la exterminare, odată cu întemniţarea elitei intelectuale şi
politice a societăţii interbelice, de regimuri comunist („turma rămânând fără păstori‖), iar
obedienţa cea mai josnică, şi nu doar numai ca manifestare interpersonală, ci obedienţa în faţa
ideilor şi a falselor idealuri, impuse, ţinea loc de „cod moral general‖.
Despre rostirea adevărului, am cădea în absurdul absolut, să vorbim (în toţi acei ani, în care
singurul adevăr care exista, evident, în mod absolut era cel al „cuvântului şi literei partidului
comunist‖).
Şi am intrat abrupt, sângeros şi nebulos, entuziaşti şi orbiţi de entuziasm până la a confunda
toate detaliile realităţii zis „revoluţionare‖ cu idealurile cele mai intime, (nutrite adânc, în
subconştient, în era „eliberării noastre de comunism‖. Au trecut, de atunci, 15 ani şi realitatea
este transparentă şi edificatoare. Ne-a adus „noua eră‖ , împlinirea dezideratelor radicale,
acele transformări în destinul nostru colectiv şi individual, capabile să „ne schimbe viaţa, în
mod fundamental? Celor puţini şi „iuţi de mână‖, fără nici un scrupul (sau şi mai puţini, „iuţi
la minte‖), da! Este evident acest lucru din opulenţa sfidătoare a acestora, bazată, cel mai
adesea, pe jaful de neînchipuit din agoniseala chinuita a unui popor întreg, zeci de ani. Celor
mulţi, marii majorităţi a locuitorilor acestei ţări, nicidecum! Se vede la tot pasul şi ar fi inutil
să exemplific.
Dar ceea ce „mă roade‖ cel mai mult este că nu s-a schimbat mai nimic în materie de idealuri
comune (câţi sunt cei ce se luptă, cu toată energia şi capacitatea lor, pentru „mai binele
ţării‖?), de adevăr (câţi dintre noi avem forţa morală să ne batem „până la ultima suflare‖,
pentru Adevăr, adevărul crezului nostru social sau profesional?); de justiţie (dacă „adevărul‖
este captiv şi subjugat tuturor intereselor de partid, de clan, de trib, cum să mai fie justiţie?),
de moralitate (în condiţiile unei lupte „ca în junglă‖ pentru înavuţire cu orice preţ, cu oricât şi
prin orice mijloace, moralitatea este ultima calitate care mai interesează, astăzi ea nemaifiind
„predată‖, mi-e teamă, nici măcar în şcoală), în sfârşit de identitate. Respectul faţă de
IDENTITATE, pretins şi celorlalţi, dar mai întâi şi întâi apărat şi afirmat de tine, este refuzat
discreditat „pe faţă' sau, perfid, „în dos‖, sau în cel mai bun caz, ignorat iar atunci când acest
refuz afectează identitatea culturală şi patrimoniul cultural naţional, suntem în faţa unei
trădări naţionale cu consecinţe şi costuri inimaginabile, pe termen scurt şi lung. în faţa
ameninţării cumplite cu globalizarea, apărarea identităţii noastre culturale, a majorităţii şi
minorităţilor, este întâia frontieră internă a ţarii şi afirmarea sa, întâia tribună culturală a
noastră, a tuturor. Obedienţa a fost ridicată la rang de virtute (în administraţie, în politică, în
societate, în general) nicicând nefiind mai valid dictonul „dacă nu eşti cu mine - şi nu
oricum, ci „culcat pe burtă‖ - „atunci eşti împotriva mea‖. Dacă „refuzi‖ statutul de serviciu,
„culcat‖, atunci îţi reduc subvenţia‖, te descentralizez‖, „te tai de la primă‖, te fac să-ţi iei
lumea în cap‖! Probabil că toate astea înseamnă „democraţie de tranziţie‖.
Întrebarea este: ce e de făcut, în atare situaţie?
Un singur lucru. Să începem să credem şi să luptăm, cât mai mulţi, pentru idealuri comune,
pentru Adevăr, pentru Moralitate, pentru Justiţie şi pentru Demnitate. Şi mai presus de toate,
pentru afirmarea identităţii noastre: Cum? Rostind adevărurile în toate împrejurările,
refuzând minciuna în numele interesului de moment şi al obedienţei, învăţând să trăim, din

244
nou, drept (şi nu „drepţi‖!), căci viaţa ne este prea scurtă pentru a o trăi în genunchi, iar
copiilor şi nepoţilor noştri trebuie să le asigurăm, în afară de mâncare şi de căldură, de haine
şi de rechizite, de computere şi de maşini, propriul nostru exemplu: de moralitate, de
demnitate, de lealitate faţă de Adevăr şi de Valorile absolute.

prof. Dr. Corneliu Bucur


16 sep 2005

245
DUPĂ PRIMA „SELECŢIE”

Publicam, cu puţin timp în urmă (2 august 2005), în Ziarul Tribuna temerile mele că
„meniul‖' cultural al anului 2007 nu va fi consistent, pe măsura valorilor cultural-ştiinţifice
sibiene şi consensual cu cele mai importante trenduri (şi paradigme) culturale din Europa
(Consiliul Europei) sau chiar din întreaga lume (UNESCO).
Îmi bazam prezumţiile pe tăcerea totală şi atitudinea evidentă de ocultare a unui asemenea
proces de deliberare, cu personalităţile culturii sibiene şi cu managerii având cea mai mare
experienţă pe marginea unei chestiuni de cei mai mare interes public atât în plan local, cât şi
naţional. Refuzul obstinat al conducerii Fundaţiei „Sibiu Capitală Cultural-Europeană, 2007
dea purta discuţii (de a face analize, de a extinde cercul „deliberatorilor‖ prin atragerea celor
mai reputaţi specialişti sibieni în aceste dezbateri), chiar prin iniţierea (de ce nu?) a unei burse
a ideilor şi proiectelor, făcută public pe Internet, pentru a ocaziona astfel tuturor sibienilor, să
se pronunţe asupra acestor chestiuni, mi s-a părut straniu, încă de la început, şi total
nedemocratic Mirarea mea era cu atât mai mare, cu cât pe tema circulaţiei auto în zona
centrală a oraşului (sau alte subiecte similare, de natură administrativ-edilitară). s-au făcut
întâlniri publice, cu discuţii libere între conducerea Primăriei şi cetăţenii din Sibiu, iar pe o
asemenea tematică cred cardinală pentru dezvoltarea viitoare a culturii Sibiului, anul 2007
nefiind „staţia terminus‖ ci „staţia de pornire‖ a vehiculului culturii sibiene spre secolul XXI,
la întâlnirea cu turismul naţional european şi mondial, nu s-a simţit nevoia unui asemenea
dialog cu „cetatea‖, în spiritul unei reale democraţii. S-a ales alternativa păguboasă de a „se
lucra‖ (evalua proiectele) cu‖comisii tehnice, de specialitate‖, a căror competenţă şt
obiectivitate o pun, eu personal (şi nu cred să fiu singurul) sub semnul întrebării (şi chiar al
exclamării, acum, după aflarea rezultatelor activităţii lor).
Chiar şi în momentul prezentării şi supunerii la vot a proiectelor „selectate‖ (pentru
deschiderea imediată a finanţări lor, ni s-a precizat în mod riguros), s-a încercat trecerea
formală, printr-un vot anonim şi „anodin‖, fără nici o discuţie pe marginea, nici a proiectelor
(„selectate‖, „deţinute‖ sau „respinse‖) şi nici a concepţiei „filozofice‖ de ansamblu, a
programului sau a structurii sale tematice („arhitecturii edificiului‖)
Mi-am prezentat, cu toate acestea (discuţiile fiind admise, la solicitarea mea expresă, dar ni s-
a solicitat să fie succinte şi nu „la obiect‖, adică pe proiecte), obiecţiunile privind carenţele de
fond ale „lucrării‖ constând în principal din patru aspecte:
1. Se exagerează importanţa - şi prezenţa în program - a manifestărilor internaţionale. în
dauna celor cu specific local şi naţional (turismul mondial se bazează, fundamental, pe
ofertarea tocmai a acelor valori cu specific local (sibian, în cazul nostru), regional
(transilvănean) sau naţional(al României), în schimb se preferă „cocteilurile internaţionale
(care îşi au farmecul lor, când sunt prezentate „cum grano salis‖.
2 Profilul esenţial ai evenimentului de interes european găzduit, în anul 2007, la Sibiu s-a
hotărât (dar s-a omis complet acest „detaliu‖) să fie multiculturalitatea! Or, tocmai această
notă de distincţie culturală şi de respectare supremă a principiilor unei democraţii europene
cam lipseşte!
3.Nici un eveniment de talie (de importanţă) europeană, în plan cultural nu poate fi abordat
de nici o comunitate europeană - astăzi - în afara „Rezoluţiilor‖ Consiliului Europei şi a
Recomandărilor Comisiei Europene, cu atât mai puţin în afara Recomandărilor şi
Convenţiilor internaţionale emise de UNESCO. Or, cei ce au validat proiectele „selectate‖ au
respins (sau „reţinut‖ cu şanse secundare de a fi selectate) două comandamente exprese ale
politicilor cultural-europene: educaţia tinerelor generaţii în spiritul formări unei conştiinţe
europene prin recursul la valorile de patrimoniu (şi, deci, prin integrarea muzeelor direct, în
relaţia cu şcolile) şi cultivarea tradiţiilor în spiritul păstrării propriei identităţi etnoculturale
(în pericol de a se pierde, în contextul globalizării). Cele mai generoase (şi validate de

246
succesele notabile, obţinute în plan internaţional, ca de pildă, recunoaşterea valorii
programului „Tezaure umane vii‖ chiar de către UNESCO, la Seul, anul trecut la Adunarea
Generală a ICOM) au fost „respinse‖ sau, total inexplicabil doar „reţinute‖!
4. În sfârşit, s-a ignorat un principiu sacru al oricărei oferte culturale în contextul unui flux
turistic fără precedent în istoria Sibiului ofertarea, chiar pe frontispiciul programului anului
2007, a celor două „branduri‖ (mărci) incontestabile (recunoscute de toată lumea), ale
patrimoniului istoric şi cultural ai Sibiului: monumentele istorice ala burgului medieval şi
monumentele de arhitectură şi tehnică populară, ale satelor din România (româneşti, săseşti,
maghiare, secuieşti, tătăreşti, sârbeşti, şvăbeşti, ţigăneşti etc), valori inseparabile şi profund
complementare pentru a oferi o viziune de sinteză asupra evoluţiei civilizaţiei, din această
parte a Europei, în condiţie unei convieţuiri multiculturale, timp de secole.
Dacă primul domeniu, ilustrativ pentru evoluţia cultural-istorică a Sibiului din sec XII-XIX
beneficiază de un plan strategic şi de finanţare a lucrărilor impunătoare de restaurare (de sute
de miliarde lei), patrimoniul Muzeului din Dumbrava Sibiului (elogiat la superlativ de toate
personalităţile, din întreaga lume, care l-a vizitat şi recunoscut - chiar recent prin comisarii
europeni veniţi la Sibiu pentru evaluarea stadiului de pregătire a lucrărilor pentru „Capitala
Cultural-Europeană din 2007‖ - ca fiind un obiectiv „de top european‖ şi de cel mai mare
interes turistic, în contextul anului 2007). este ocultat (ascuns) cvasitotal (atât ca „selectare‖ a
proiectelor cât şi ca finanţare a lucrărilor de restaurare a patrimoniului). Faptul este cu atât
mai surprinzător cu cât, recent, UNESCO a instituit un premiu internaţional pentru
patrimoniul tehnic numit chiar „Dumbrava Sibiului‖. În aceste condiţii, este firesc să ne
întrebăm: cui, oare, îi foloseşte, o asemenea strategie‖?
Am fost bucuros să constat că dl. ministru A. Iorgulescu aproba, dând semnificativ din cap,
esenţa discursului meu din 7 septembrie, iar d-na deputat Mona Muscă chiar m-a felicitat la
sfârşitul reuniunii, pentru „modul just şi bine argumentat‖ în care am abordat problematica
respectivă.
După ce am depus contestaţie oficială la conducerea Fundaţiei „Sibiu Capitală Culturală a
Europei 2007‖ (la care aştept răspuns). Privind proiectele „respinse‖ şi după ce am cerut o
grăbire a programării discuţiilor cu factorii decidenţi pe marginea proiectelor reţinute, mi-am
propus să analizez şi să ilustrez, pentru toţi cetăţenii Sibiului, cum va arăta programul anului
2007, prin prezentarea proiectelor, „selectate‖, în aceasta fază, în antiteză (în oglindă‖), chiar
şi numai ca enunţ, cu proiectele „respinse‖.
Sper ca după publicarea acestui material, mult doritele (şi atât de necesarele) discuţii pe
proiecte („la obiect‖) că aibă, totuşi, loc cât mai curând! Şi nu cu „mercenari‖ (a se citi
specialişti din alte centre, total străini de istoria şi realităţile culturale ale Sibiului), ci cu
specialiştii de marcă ai cetăţi noastre culturale, total ignoraţi până acum (cu excepţia de 2-3
persoane, evident favorizate!).
1. Domeniul „Istoriei Sibiului‖ este configurat de două teme (propuse de Muzeul
Brukenthal): „Bresle şi calfe călătoare din Transilvania‖ şi „Oaspeţi flandrensi în Estul
Europei‖. La capitolul Patrimoniu istoric‖, o singură temă a fost selecţionată: „Cetatea dacică
de la Tilişca‖. La capitolul Personalităţi istorice, o singură figură: „Samuel von Brukenthal‖.
Rog comparaţi acest tablou cu temele respinse, propuse de „Cercul pentru Dialog Cultural
Sibiu 2007‖ (prezidat de mine) şi de alţi autori. Este de domeniul absurdului că respingi teme
precum: „Din istoria civilizaţiei sibiene‖ (sec. XII-XV)‖, „Sistemul de fortificaţii al Sibiului‖,
reconstituit şi proiectat prin imaginile (acuarelelor lui Johann Böbel) sau personalităţile de
talia lui Konrad Haas (e adevărat, austriac) sau Emil Cioran (e adevărat, român).
2. Domeniul Artei este, în acest moment, configurat (dacă termenul acoperă realitatea) de
temele propuse tot de Muzeul National Brukenthal: „Pictura în centrele artistice europene‖,
„Arta contemporană‖ şi „Sibiu, un peisaj european‖. Cam puţin şi nesemnificativ pentru arta
sibiană din mileniul al II-lea!

247
3. Cât priveşte patrimoniul de artă populară, a fost respins proiectul C.N.M.‖Astra‖ privind
mobilierul săsesc şi maghiar din Transilvania (care va forma şi obiectul unei mari expoziţii,
în anul 2006-2007, la Kornwestheim, în Germania, în parteneriat cu Muzeul din localitate),
dar s-a admis expoziţia, cu aceeaşi temă, a Consistoriului Superior Evanghelic din Sibiu, când
soluţia optimă era conexarea celor două proiecte. O întrebare legitimă se impune: de când se
ocupă de expoziţii un for eclesiastic şi oferta acestuia este preferată unui muzeu de
specialitate (Muzeul „Emil Sigerus‖) care abordează teme alături de cel mai reputat specialist
din Europa pe acest domeniu (dna dr. Irmgard Sedler)? Tot aici, trebuie subliniat că reputatul
târg al „olarilor‖ (în coorganizarea Muzeului „Astra‖, din acest an) este doar‖reţinut‖, câtă
vreme „Târgul Naţional al Creatorilor Populari‖ a fost scos cu totul din evidenţe, deşi numai
la ediţia din anul curent această prestigioasă manifestare culturală a înregistrat peste 12000
vizitatori.
4. Domeniul Etnografiei (cultura şi arta popoarelor şi etniilor) nu este reprezentat prin nici un
proiectat depus de noi. Temele propuse, precum „Simpozionul internaţional (european) de
ceramică, ediţia XXXIX‖, „Călători europeni în spaţii extraeuropene şi fondarea muzeelor de
etnografie universala‖ au fost respinse. Absolut uluitor, nici „Civilizaţia tehnică populară
(preindustrială) din România‖ - în condiţiile instituirii de către UNESCO, a premiului
internaţional „pentru patrimoniul tehnic‖, „DUMBRAVA SIBIULUI‖ - nu a prezentat interes
pentru Comisie şi Juriu! Nu este numai şocantă, această respingere, ci descalificantă pentru
comisia tehnică de specialitate şi jenantă pentru „Juriul Naţional‖, care, se afirmă, ar fi văzut
„proiectele de specialitate‖. A sfida, la Sibiu, un domeniu recunoscut de UNESCO drept o
realizare de excelenţă, mi se pare de domeniul absurdului!
5. În domeniul Muzeologiei (inaugurarea unor noi muzee la Sibiu), surprizele se ţin lanţ în
timp ce organizarea Muzeului „Emil Sigerus‖, în „Casa Artelor‖ (care va fi restaurată până la
finele acestui an) şi „Muzeul culturii populare a rromilor‖ sunt respinse, (finanţarea pentru
executarea mobilierului expoziţional la Casa Artelor fiind amânată „sine die‖), amenajarea
expoziţiei de bază a Muzeului Central al Biserică Evanghelice CA din România, inclusiv
„Editarea şi tipărirea catalogului aferent‖ au fost „selectate‖ (ceea ce nu este rău, ci
dimpotrivă)! Despre continuarea accelerată a organizării expoziţiei de bază a Muzeului în aer
liber din Dumbrava (prin reconstrucţia celor zece monumente transferate de ani de zile şi
aflate în „depozite‖, din lipsă de fonduri), nici pomeneală! În timp ce pentru monumentele
istorice din centrul Sibiului se derulează programe de sute de miliarde, cele numai două
miliarde cerute, anul aceste, pentru monumentele etnografice din cei mai prestigios muzeu în
aer Liber din România sunt de negăsit!
De altfel, ocultarea întreg patrimoniului şi a programelor Muzeului Civilizaţiei Populare
Tradiţionale „Astra‖ (Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului) pare să fie o preocupare cu
totul specială a celor care decid asupra programului „Capitalei Cultural Europene în 2007‖,
deşi, atât exministrul Culturii, dna Mona Muscă, cât şi comisari europeni, care au vizitat
Muzeul „Astra‖, în 3 iulie a.c. sau dl. Claude Frisoni, ex-directorul „Capitalei Cultural
Europene Luxembourg -1995‖, au apreciat, foarte recent excelenţa acestei instituţii, devenită,
de ani de zile, un autentic şi de recunoscută reputaţie internaţională, „brand‖ cultural al
Sibiului şi chiar al României.
6. Domeniul Folclorului „excelează‖ prin suprapunerea (logică) a două festivaluri
internaţionale, un al treilea fiind „reţinut‖: - F.L „Europa cântă şi dansează‖, FI - „Cântecele
munţilor, şi „Gala folclorului european‖, plus unul naţional „Festivalul Tradiţiilor Populare‖.
Cred că mult mai raţional şi eficient ar fi ca cele trei festivaluri internaţionale că fie comasate
în unul, foarte bun şi atoatecuprinzător. Implicarea IOV în acest program oferă o garanţie de
succes!
7. Domeniul Minorităţilor naţionale se rezumă la o expoziţie fotografică „Europa - cinci
minorităţi culturale‖. Proiectul Fundaţiei socio-culturale „Ioan Cioabă‖, intitulat „Un popor

248
între popoare‖ şi cel al C.N.M.‖Astra‖, titrat „Civilizaţia tradiţională a rromrilor din
Transilvania‖ (proiect amendat prin extensiunea temei la scară naţională, la cererea
partenerilor din Luxembourg, care doresc să inaugureze, ei, această expoziţie - şi să o expună
în 6 luni, la Luxembourg - după care ar trebui expusă la Sibiu, alte 6 luni) nu a fost nici el
selectat! Singurul proiect propus de „Asociaţia maghiarilor din Sibiu a fost respins (unde s-a
rătăcit „principiul multiculturalităţii‖ Transilvaniei?)
8. Domeniul Filmului antropologic. Sub pretextul costurilor mult prea mari, pretinse de dl.
Budrala Dumitru (ceea ce este adevărat dar timp a fost, luni de zile, să se discute asemenea
aspecte şi să se corecteze), nu a fost „selectat‖ Festivalul filmului antropologic (de un succes
remarcabil pe plan internaţional - după şapte ediţii)
Este regretabil că nu s-a găsit timp pentru a clarifica problema limitării sumelor necesare,
deşi tocmai acest festival a asigurat, în ultimii ani, o incontestabilă celebritate internaţională a
Sibiului.
9. Domeniul Arhitecturii (şi ambientului) este reprezentat printr-un singur proiect
(„Ambientul urban‖), fiind respins chiar şi proiectul privitor la ampla restaurare a centrului
istoric (iniţiativa cu adevărat istorică).
10. „Artele plastice‖ au fost omise cu totul din programul „Capitalei Culturale Europene‖,
deşi, la Sibiu, există o valoroasă secţiune a Uniunii Artiştilor Plastici din România aflată
acum în cea mai profundă criză după evacuarea din sediu! Cum pote fi concepută o „capitală
culturală europeană‖ fără un robust şi evanescent program destinat artelor plastice?
11. Sibiul muzical. În dreptul „Filarmonicii de Stat‖ Sibiu, regăsim un singur proiect
„selectat‖ („Oratoriul de Crăciun‖). Cam puţin pentru o instituţie al cărei sediu (singurul, de
altfel, demn de o capitală culturală a Europei‖) ne-a costat cca 50 miliarde lei pentru a nu o
valorifica la nivelul maxim al capacităţilor sale.
12. Domeniul Educaţiei în contextul definirii, în documentele forurilor internaţionale (ONU
şi UNESCO), a profilului cardinal al sec XXI ca „secol al educaţiei‖, în contextul emanării -
cu acordul a 400 de specialişti din întreaga lume, având girul tuturor miniştrilor „culturii‖ din
toate ţările lumii, reuniţi, din iniţiativa directorului general UNESCO, Koikiro Matsura, în
intervalul 2001-2004, de trei ori!!! - a textului „Convenţiei Internaționale privind salvarea
patrimoniului imaterial‖, din 17 oct 2004 (care recomandă tuturor popoarelor lumii educaţia
în spiritul tradiţiilor, pentru salvarea identităţii lor culturale, în faţa „tăvălugului‖
globalizării), în contextul recunoaşterii, la Adunarea Generală a ICOM, de la Seul, din 3-10
oct. 2004, a programului derulat din 1990, de C.N.M. „Astra‖ (numit după modelul
UNESCO, Tezaure Umane Vii). ca fiind cel mai original, complet şi valoros program din
acest domeniu, în plan internaţional, în contextul numeroaselor „Rezoluţii‖ ale Consiliului
Europei, pe tema „educaţiei prin valorile de patrimoniu‖ (reda, „a educaţiei prin muzee‖), nici
unul din proiectele avansate, la acest capitol, de C.N.M. „Astra‖ şi de „Cercul pentru Dialog
Cultural Sibiu 2007‖: „Olimpiada Naţională Meşteşuguri artistice tradiţionale‖, „Academia
creatorilor populari din România‖, „Şcoli şi muzee pentru Europa‖, „Reuniunea Liceelor
purtătoare de tradiţii din Europa‖, nu au fost selectate! Dacă noi adăugăm, aici, şi proiectul
Universităţii Româno-Germane „Tinerii artişti şi dimensiunea europeana a cetăţii‖, de
asemeni, „respins‖, constatăm că şcolarii, liceenii şi universitarii, orăşeni şi ţărani deopotrivă,
au fost „omişi‖ din programul „Capitala Culturală Europeană - Sibiu 2007. „Qui prodest?‖
13. Despre „personalitatea cultural-istorică şi ştiinţifică a Sibiului, ca spaţiu ecumenic reputat
în plan european (s-a respins proiectul Facultăţii de Teologie a Universităţii „Lucian Blaga‖,
„EcumenismuJ transilvănean - factor de integrare regională şi europeană‖, şi aceasta în
contextul nesperat al organizării, în sept 2007, la Sibiu, a celei mai mari reuniuni ecumenice
europene, cu circa 8-10.000 de prelaţi), ce să mai spunem, pentru numele lui Dumnezeu?
14. Cât priveşte imaginea urbei noastre ca Centru cultural multilingvistic (s-a respins
proiectul dlui Kesseler Oswald Otto: „Întâlnirea scriitorilor în grai săsesc şi luxemburghez‖)

249
sau ca centru al spiritualităţi literare, româneşti de elită (s-au respins proiectele Universităţii
„Lucian Blaga‖ şi al Revistei Euphorion, „Cercul literar de la Sibiu‖), Sibiul va străluci prin
absenţa unor proiecte edificatoare.
15. Despre Sibiu, ca centru cultural cu vocaţie europeană, ca oraş exponent al implementării,
de la dobândirea statutului de „civitas‖, la jumătatea sec. XIV, a celor mai avansate modele
culturale şi artistice şi a celor mai progresiste tehnici şi invenţii (s-a respins proiectul
Universităţii „Lucian Blaga‖: „Europenizarea oraşului Hermannstadt — Sibiu‖), ca
ipostaziere a unuia dintre cele mai reputate centre ale antropologiei vizuale, datorită prestaţiei
excelente a Studioului ASTRAFILM al C.N.M. Astra s-a respins - absolut şocant, într-o lume
şi epocă în care Antropologia a devenit „ştiinţa-regină‖ a tuturor ştiinţelor socio-umane -
proiectul Fundaţiei de Antropologia Vizuală: „Centrul European de Documentare şi
Antropologie Vizuala‖), verdictul Comisiilor şi Juriului este unul absolut uluitor!
16. În sfârşit în calitate de centru informaţional reputat nu se va şti, aşadar, prea multe, nici în
anul şi nici după anul 2007. Cum informaţia este esenţa civilizaţiei modeme, rămâi de-a
dreptul năuc!
17. Domeniul Teatral este, însă, cel mai bine „aspectat‖, „selectat‖ şi „finanţat‖. Fără să
ignorăm, şi cu atât mai puţin să contestăm importanţa „Festivalului International de Teatru‖ şi
meritele conducerii Teatrului National „Radu Stanca‖ din Sibiu, prin dezechilibrul produs de
numărul mare al proiectelor „selectate‖ prin comparaţie cu toate celelalte domenii ale culturii,
considerăm selecţia operată nu doar extrem de subiectivă, ci şi inechitabilă, de natură să
dezechilibreze întreg programul „Capitalei Cultural Europene‖.
În încheierea acestei sumare analize, constatăm, cu toată obiectivitatea, că prin evaluarea
amintită, s-a procedat la respingerea unora dintre cele mai proeminente şi importante
proiecte, elaborate ţinând cont de coordonatele şi paradigmele culturale cele mai actuale şi
general valabile, la scară europeană şi mondială. Întrebarea este cui foloseşte o asemenea
viziune, în evidentă contradicţie (de fapt o ignorare totală) cu trendurile culturale europene şi
universale, exprimate prin documente programatice, emise de cele mai înalte foruri
internaţionale? Cui serveşte criza reală de imagine, ampla şi diversă, a specificului culturii
naţionale şi locale? Sibiului, în nici un caz, iar oaspeţilor Sibiului, nici atât!
Concluzia finală nu poate fi decât una: în contextul în care nu s-a iniţiat şi cultivat nici un
dialog între autorii de proiecte şi membrii „comisiilor tehnice‖ - străini cu totul de
cunoaşterea vieţii cultural-ştiinţifice sibiene şi cu atât mai mult, cu echipa managerială a
Fundaţiei „Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007‖ (de la data alegerii conducerii sale,
până astăzi, nu a avut loc nici un dialog cu membrii comunităţii cultural-ştiinţifice sibiene),
nu se puteau practic, analiza temeinic şi aprofunda, proiectele depuse, iar membrii juriului nu
au putut fi informaţi corect asupra valorii reale a proiectelor individuale şi cu privire la
şansele de armonizare tematică, pe ansamblu, ale acestora (chiar dacă ar fi avut timp. în mod
real, să se aplece, cu răbdare şi maximă concentrare asupra imensului material de analizat!).
Personal, cred că tocmai datorită situaţiei create, evident una deficitară, suntem datori, cu
toţii, cei ce slujim, profesionist şi responsabil, de o viaţă (unii, de zeci de ani), interesele
Sibiului să ne mobilizăm şi să venim în sprijinul autorităţilor decidente pentru a ne argumenta
mai bine proiectele şi pentru a da mai multă substanţă cultural-ştiinţifică programului din
2007. valorificând, în mod superior, toate capacităţile culturale sibiene şi toate excelenţele
sale proiectante sau manageriale.

Director general
prof. dr. Corneliu Bucur
27 sep 2005

250
La un secol de existenţă, Muzeul ASTRA - aniversat şi prin cuvântul scris

Joi seara, în sala de festivităţi a Bibliotecii ASTRA, în anul celebrării unui secol de la
construirea Palatului ASTRA, Complexul Naţional Muzeal ASTRA a aniversat un veac de
existenţă şi prin cuvântul scris. Astfel, în cadru festiv au fost lansate două reviste dedicate
importantului eveniment. Revista Transilvania a consacrat astfel, un număr acestui centenar,
la fel ca şi unica publicaţie ştiinţifică dedicată muzeografiei şi muzeologiei din toate
domeniile, Revista muzeelor. La prezentarea revistelor au luat parte cercetători din domeniu,
dar şi personalităţi precum: Iosif Moldovan, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu,
Carol Konig, director adjunct al centrului pentru formare permanentă şi management în
domeniul culturii, Mihaela Murgoci, redactor şef al Revistei muzeelor.
„Această aniversare este un moment deosebit de important. Dacă ai trece în revistă doar
titlurile din acest număr al revistei, ai realiza că tot ce au iniţiat acum 100 de ani astriştii a
fost continuat prin aceşti oameni extraordinari, în cadrul Muzeului Astra‖, a spus Carol
Konig. Acelaşi mesaj a fost transmis şi de Iosif Moldovan, care a remarcat că „ceea ce s-a
făcut în cultură, în Sibiu, merită marcat prin astfel de momente‖, şi de cercetătoarea Ana
Grama. În prezentarea Transilvaniei, domnia-sa a remarcat că nu este suficient sări evoci pe
înaintaşi, ci să te ridici la înălţimea faptelor lor, lucru pe care l-au realizat muzeografi sibieni
în veacul care a trecut şi îl realizează şi azi.
Într-o scurtă evocare a câtorva momente din istoria muzeului, etnologul şi folcloristul Mie
Moise a specificat: „Interesant că momentul 1950, aparent de distrugere a unor acumulări
ştiinţifice, a dus la o renaştere datorată lui Cornel Irimie, căruia îi mai datorăm introducerea
în activitatea muzeelor a ecuaţiei ştiinţifice. Deschiderile lui sunt duse mai departe de
succesorul lui, Corneliu Bucur, care după '90 va transforma muzeul tehnicii în unul al
civilizaţiei, un muzeu modern care a făcut şi face faţă provocărilor ştiinţifice, devenind un
centru de excelenţă pentru muzeologia românească şi europeană.‖
În finalul acestei întâlniri dedicate culturii şi propăşirii ei, Corneliu Bucur, director general al
CNM ASTRA, a remarcat că cele două reviste „dau o imagine caleidoscopică a ceea ce a
însemnat un secol de muzeistică Ia Sibiu. Doar parcurgând sumarul ne dăm seama de ceea ce
s-a putut petrece în acest răstimp. Mă refer aici la fondarea unei instituţii de mare importanţă
în ceea ce priveşte conştiinţa de sine a poporului român, la fondarea unui patrimoniu
recunoscut de UNESCO, precum şi la o experienţă strict de organizare muzeală, fapt
recunoscut iarăşi pe plan internaţional. Faptul că cei mai mulţi dintre colegii mei se regăsesc
ca autori în aceste două reviste confirmă felul în care am reuşit să cinstim evenimentul istoric
şi cum avem privirea ţintită spre viitor.‖
O privire aruncată asupra sumarelor celor două reviste - menţionăm doar Metamorfozele
Muzeului ASTRA timp de un secol, Muzeul ASTRA pe harta lumii, Colecţia de icoane pe
sticlă a Muzeului ASTRA –simboluri scrise pe transparenţa icoanei, citite prin lentila
interdisciplinarităţii, Proiectul catalogului de cahle (Revista muzeelor), Muzeul ASTRA în
secolul XXI, Colecţii ale Muzeului Asociaţiunii, Muzeul Civilizaţiei Transilvane ASTRA
(Transilvania) - sunt sugestive pentru o întâlnire prin cuvânt şi activitate a trecutului cu
prezentul şi viitorul unei instituţii de cultură de referinţă.

IM. SJ
8 oct 2005

251
Corneliu Bucur critică prezenţa sibiană la Târgul Naţional de Turism şi
managerierea Programului Sibiu 2007

■ Ca toate veştile, şi cele venite ieri de la CNM ASTRA se clasifică în veşti bune şi veşti
rele. Capul de afiş ar putea fi ţinut, credem noi, de Târgul Naţional de Turism, de anul 2007 şi
de pericolul care planează încă asupra Casei Artelor ■

Conferinţa de presă susţinută ieri de Corneliu Bucur, directorul CNM ASTRA, a debutat cu o
luare de poziţie vizavi de prezenţa sibiană la Târgul Naţional de Turism, domnia-sa
remarcând „modul deficitar în care Sibiul a crezut de cuviinţă să se prezinte în faţa media,
mai ales că era prima luare de contact oficială în legătură cu programul Sibiu - Capitală
culturală europeană. Târgul era tribuna de la care trebuia lansat programul pentru 2007. În
afara d-lui Cristian Radu, nu a fost reprezentată fundaţia şi nici Ministerul Culturii şi
Cultelor, aşa cum lumea s-ar fi aşteptat.‖ Directorul CNM ASTRA a menţionat şi posibilele
cauze ale acestor absenţe: desincronizarea cu alte evenimente sau pregătirea insuficientă.
Singura instituţie sibiană care a avut un stand propriu în cadrul Târgului a fost CNM ASTRA,
care, în organizarea standului, a avut şi concursul unei asociaţii din SUA, ce doreşte să
realizeze un repertoriu turistic al valorilor din sistemul culturii tradiţionale.

„Arta dialogului nu funcţionează în proiectul pentru anul 2007”


Nu au fost trecute cu vederea nici problemele legate de anul 2007. „Am avut o discuţie cu
comisarul programului Sibiu 2007 pentru a afla motivele pentru care nu primim clarificări şi
am aflat că şi Sergiu Nistor e nedumerit că nu a primit nici o contestaţie în afara celei depuse
de noi. Sibienii sunt total deconcertaţi de lipsa de dialog dintre cei care depun proiecte şi cei
care le judecă. „Mai mult, în acelaşi cadru, Corneliu Bucur a afirmat că nici Adrian
Iorgulescu nu pare mulţumit de starea actuală a programului 2007: „Într-o discuţie la Comisia
Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, Adrian Iorgulescu s-a arătat decepţionat de cum arată la
ora actuală programul 2007 şi a cerut membrilor comisiei să vină la Sibiu şi să se implice‖.
Conform informaţiilor oferite în conferinţa de presă, se pare că Sergiu Nistor va veni la Sibiu
la sfârşitul acestei luni şi va avea loc o discuţie pentru clarificarea nemulţumirilor.
O altă nemulţumire a conducerii CNM ASTRA este legată de proiectul pentru infrastructura
culturală a Sibiului: „CNM ASTRA a fost exclus din acest proiect. Am înaintat un memoriu
ministrului Culturii, în care am solicitat modificarea alocaţiei prin dublarea ei. Suma de până
acum este necorespunzătoare gabaritului instituţiei şi programelor pe care le dezvoltăm‖.

Casa Artelor - în continuare, în pericol


Pentru muzeul sibian, veştile rele nu se opresc din păcate aici, pentru că „martorii‖ instalaţi la
Casa Artelor au crăpat, semn că tasarea se produce în continuare. S-a specificat, de asemenea,
că CNM ASTRA a cerut pentru a treia oară o comisie de evaluare din partea Ministerului
Culturii şi a Oficiului Naţional pentru Monumente Istorice pentru a determina cauzele acestui
fenomen, cine va suporta cheltuielile şi cum vor fi recuperate restanţele în faţa Băncii
Mondiale, care a acordat cea mai mare parte din fondurile necesare. Având în vedere că
lucrările la Casa Artelor nu pot fi finalizate, instituţia a cerut ca o parte din banii alocaţi aces-
tui proiect să fie destinaţi programului „Muzeologia de urgenţă‖. Lucrările efectuate în cadrul
acestui program, în acest an, sunt în valoare de 1,94 miliarde lei vechi şi doar 700 milioane
lei au fost decontaţi.
Îmbucurător este însă faptul că Muzeul în Aer Liber are şanse să beneficieze de un iluminat
corespunzător. Astfel, a fost aprobată înţelegerea dintre Ministerul Culturii şi al Cultelor şi
Consiliul Judeţean Sibiu, prin care muzeul a primit 2 miliarde pentru lucrările la sistemul de
iluminat, în contrapartidă cu achiziţionarea unui pian pentru Filarmonica de Stat din Sibiu.

252
„Consider departe de a fi aşezate problemele legate de 2007. E supărător că nu s-a ajuns la
discuţii cu comisiile tehnice şi cu juriul naţional. Cred că e un exerciţiu de totală lipsă de
democraţie ce se întâmplă. Afirm că în acest moment există o discriminare certă privind
categoriile de instituţii din Sibiu.‖

Maria Spătariu
28 oct 2005

253
Două palate - Două muzee
Două etnii - Două mentalităţi - Două atitudini

Mai întâi s-a ridicat palatul baronului Samuel von Brukenthal (între anii 1877/1885) când era
«guvernatorul Ardealului» anexat Imperiului Austriac la 1690. La moartea sa, în 1803, el şi-a
lăsat, prin testament, palatul şi toate colecţiile sale (pinoteca fiind una dintre cele mai vestite
din această parte a Europei, numismatica la fel şi biblioteca, cu numeroase cărţi rare şi
incunabule) comunităţii evanghelice sibiene, pentru a le organiza ca muzeu şi a le oferi
publicului (Muzeul se deschide în 1817). Palatul muzeal, care avea sa-şi păstreze
neschimbată destinaţia şi să-i poarte numele fondatorului sau, până astăzi (ar fi fost de
neimaginat să fie altfel!), a devenit cunoscut în toată lumea şi avea să joace rolul de model în
ţările române, inspirând, cel puţin în Transilvania, apariţia şi a altor muzee aparţinând altor
naţionalităţi din acest conglomerat al etniilor, având profilul multiculturalităţii din toate
timpurile.
Scurt istoric astrist
În anul 1897, câţiva astrişti, clarvăzători şi conştienţi de importanţa culturală a fondării unui
muzeu al românilor ardeleni, învingând prejudecăţile epocii şi rezistenţa potrivnicilor
proiectului, conduc dezbaterile Adunării Generale a „Astrei‖, de la Mediaş, şi impun
hotărârea construirii unui palat care să devină, în principal (prin acordarea spaţiului majoritar
şi somptuos, de la etajul I), MUZEU. Iniţial s-a dorit a fi un muzeu istorico-etnografic, dar
prin profilul colecţiilor reunite până în momentul organizării expoziţiei inaugurale (19 august
1905). a devenit un muzeu etnografico-istoric.
Realizarea unui asemenea vis (ce părea, cu puţin timp în urmă, de neîmplinit), a condus
Comitetul Central al Astrei la hotărârea inscripţionării pe frontispiciul edificiului, a
principalei instituţii ctitorită de Astra şi care trebuie să joace cei mai important rol în
politicile culturale ale epocii, acela de edificare a unei înalte conştiinţe a propriei identităţi
etnoculturale a românilor ardeleni (până la Unire, în 1918) şi apoi a tuturor românilor (după
1918): „Muzeul Asociaţiunii‖. Discursul rostit de preşedintele Astrei, la inaugurarea
edificiului şi a Muzeului, în 19 august 1905, nu lasă nici un loc de altă interpretare,nici o altă
locaţie şi nici o altă funcţie nefiind menţionate, în acel discurs de Iosif Şterca Şuluţiu, pe
lângă cele ale Muzeului, menţionat pentru toate etapele istorice premergătoare inaugurării
acestuia: de proiectare, de obţinere a terenului, de colectare a fondurilor în vederea edificării
clădirii ca sediu al Muzeului, de colecţionare a patrimoniului muzeal, de organizare a
expoziţiei muzeale (deşi în clădire şi-au stabilit locaţiile şi Biblioteca Astrei, înfiinţată în
1851, dar numai într-o încăpere, cu un cabinet de studiu alăturat - şi Revista Transilvania şi
Birourile Asociaţiei, la etaj fiind amenajată, somptuos, Sala de festivităţi şi de spectacole
artistice).
Şi muzeele au o schismă a lor...
Destinele celor două palate, devenite, în principal, muzee (cu toate că Palatul Brukenthal
deţinea un spaţiu important pentru fondurile de carte şi incunabule, niciodată funcţia şi
numele său de muzeu, nu au fost puse sub semnul întrebării în favoarea bibliotecii) aveau să
se despartă dramatic, în anul1950. Prin voinţa despotică a celor ce se înstăpâniseră peste
destinul politic şi economic al României, în anul 1948, prin falsificarea alegerilor din acest
an, din dorinţa de a desfiinţa o instituţie ce veghea la păstrarea conştiinţei proprii privind
identitatea culturală a românilor, Muzeul Asociaţiunii a fost desfiinţat, colecţiile sale
expediate (într-o dezordine anume provocată pentru rătăcirea cât mai multor valori, dovadă
fiind neîncheierea unui protocol de predare-primire, cum s-ar fi cuvenit şi cum s-a procedat,
chiar şi în condiţiile de război, în toate ţările Europei, unde muzeele şi-au transferat,
temporar, colecţiile, pentru a le pune la adăpost) la Muzeul Brukenthal „pentru o mai bună
gestionare şi expunere‖.

254
În locul Muzeului Astrei, la palatul care l-a găzduit timp de 45 de ani s-a înstăpânit Biblioteca
„Astra‖ (tot din motive ideologice nu s-a dorit schimbarea numelui său, pentru a provoca,
fals, impresia că este aceeaşi instituţie), ale cărei fonduri de carte au fost epurate pe criterii
ideologice-comuniste (ca de altfel în cazul tuturor bibliotecilor din România şi din celelalte
ţări est şi central europene), o mare parte din publicaţii fiind incendiate, alte multe, depozitate
în subsol la „fond interzis‖, situaţie asupra căreia se revine abia după 1965.
Colecţiile Muzeului „Astra‖, câte s-au păstrat (în evidenţele Secţiei de artă populară, creată
de Cornel Irimie, în cadrul Muzeului Brukenthal, în anul 1958, figurează doar 8.700 obiecte
din fondurile „Astra‖), sunt valorificate într-o expoziţie de artă populară din Transilvania, la
parterul Palatului şi apoi, din 1962, într-o expoziţie de artă populară din întreaga ţară, la
etajul I, unde aceasta avea să funcţioneze până în februarie 1990, când, din voinţa personală a
subsemnatului, am demontat-o retrăgând întreg patrimoniul în depozit şi restituind Muzeului
Brukenthal spaţiul care i se cuvenea de drept facilitând totodată, organizarea Galeriei
Naţionale de Artă, în completarea Galeriei de Artă Universală. Au urmat evenimentele din
decembrie 1989 şi transformările politice din perioada numită „postrevoluţionară‖.
Încercări-îndreptări după 1989
Convins că la temeliile noii democraţii româneşti trebuie să aşezăm, înainte de orice,
principiul moral al restituirii tuturor bunurilor confiscate de regimul comunist şi îndreptarea
tuturor fărădelegilor făcute de comunişti, primul meu demers, în dubla calitate, de director
numit prin ordinul Ministrului Andrei Pleşu, în februarie 1990, şi de vicepreşedinte al
Consiliului Judeţean Sibiu al FSN, a fost să restitui Muzeului Brukenthal, spaţiul ocupat de
Secţia de artă populară, apoi, să unesc această secţie cu Muzeul Tehnicii Populare,în cadrul
noii instituţii create (Complexul Naţional Muzeal „Astra‖), având încă de la început,
categoria 1A - echivalentă cu cea de astăzi, de „muzeu de importanţă naţională‖- pentru ca
după doi ani, văzând că lucrurile nu iau cursul dorit şi probat, exemplar, prin iniţiativa noastră
de restituţie a spaţiului în care am fost toleraţi în perioada 1950-1990, să depun un memoriu
la Consiliul Judeţean (cu nr 63 din 12.01.1993). prin care solicitam adoptarea unei hotărâri
privind „construirea, în anii următori, a unei biblioteci moderne, la nivelul necesitaţii de
perspectivă chiar, a unei instituţii moderne de carte, după exemplul Aradului şi al Băii Mari,
care au început, în ultimii doi ani, realizarea din investiţii a unei biblioteci municipale‖).
Potrivit proiectului nostru, urma ca după edificarea unei noi biblioteci moderne, fostul sediu
al „Muzeului Asociaţiunii‖ să redevină ceea ce a fost până în anul 1950, toţi locatarii de
atunci urmând să reocupe spaţiile din care au fost evacuaţi forţat: fondul de carte astrist,
salvat de la distrugere, în sala destinată ca bibliotecă, „ab initio‖; Asociaţiunea „Astra‖,
rediviva, dobândind fostele birouri ale „Astrei‖, Revista Transilvania în spaţiile ce i-au fost
destinate, iar sala de festivităţi (astăzi „sală de lectură‖) să-şi recapete funcţia iniţială. Era nu
numai un proiect perfect moral şi justiţiabil, ci şi o abordare în spiritul recuperării actului
fondator, prin restituirea unor bunuri şi funcţiuni conform voinţei sacre a fondatorilor
edificiului şi al instituției muzeale a „Astrei‖. Nu am ridicat nici o pretenţie de revenire în
spaţiul „originar‖ până la edificarea noii biblioteci şi mutarea în noul local, a întreg fondului
de carte dezvoltat după anul 1950.
M-am confruntat, din acel moment, cu un personaj de tristă amintire (exdirectorul Bibliotecii
„Astra‖), care, împotriva tuturor evidenţelor flagrante, ţinând de imposibilitatea funcţionării
bibliotecii în clădirea actuală, dintr-o acută criză de spaţiu, refuza cu obstinaţie orice dialog
pe tema edificării unui nou sediu de bibliotecă, găsindu-și, din păcate, la nivelul conducerii
de atunci a Consiliului Judeţean – forul tutelar, susţinători ai acestei poziţii absurde (explicată
poate nu atât prin comoditatea cunoscută şi nulitatea managerială, cât mai ales, pe seama
temerii producerii oricărei schimbări în viaţa instituţiei: o clădire nouă poate „cere‖ un
director nou!) În mediocritatea-i retrogradă şi sfidarea afişată faţă de statutul inviolabil, fizic
şi moral, al monumentelor istorice şi instituţiilor din patrimoniul cultural naţional, a mers atât

255
de departe încât a procedat chiar şi la schimbarea inscripţiei istorice de pe frontispiciul monu-
mentului, înlocuind (în mod inexplicabil, chiar aberant, pretextând acordul ministrului
Culturii, de atunci) cuvintele „Muzeul Asociaţiunii‖ cu „Biblioteca ASTRA‖, fapt de natură
să siluiască şi să anuleze o realitate istorică devenită valoare de patrimoniu cultural naţional
(ca urmare a opoziţiei ferme şi a contestaţiei noastre vehemente, intrusul în ale culturii a fost
nevoit să readucă situaţia la stadiul său iniţial), după ce Consiliul Judeţean, spre cinstea sa, a
adoptat o hotărâre în acest sens.
O primă victorie pentru bibliotecă
In sfârşit, după 15 ani de aşteptări, de frământări şi de controverse publice, care nu au făcut
decât să învenineze viaţa culturală sibiană, odată cu schimbarea directorului Bibliotecii, s-a
produs minunea :noul director, un apreciat jurnalist, Ioan Vintilă Nemeş, a convins
autorităţile şi într-o conjunctură favorabilă, a obţinut, prin voinţa consilierilor judeţeni,
repartizarea sediului în construcţie al Consiliului Judeţean, ca sediu al unei noi biblioteci.
Părea să ne apropiem de liman şi cu proiectul nostru de readucere a Muzeului .Astra‖ în
spaţiile ce i-au fost destinate de ctitorii astrişti. Ar fi fost cel mai frumos dar oferit instituţiei
în anul aniversării centenarului, un gest pe măsura importanţei naţionale a acesteia şi a
semnificaţiei majore a recuperării sale patrimoniale şi patronimice.
Decepţii
Dar pentru că „pofta vine mâncând‖, lovitura de teatru s-a produs: noul director al Bibliotecii
„Astra‖ şi-a afirmat voinţa de a păstra ambele sedii, pentru a pune bazele „unei biblioteci
pentru cinci sute de ani‖! Ceea ce surprinde nu este, în primul rând, lipsa de cumpătare şi de
decenţă în raport cu nevoia de a împărţi, „frăţeşte‖, o moştenire comună, ci chiar lipsa de
respect pentru un patrimoniu istoric, cu dedicaţie specială din chiar momentul proiectării,
construirii şi inaugurării sale, pentru destinul unei instituţii muzeale piramidale a neamului
nostru, condamnată., în anul centenarului său, să pribegească „pe la curţi străine‖, cerşind
până şi locul de „azil‖, vremelnic (cele 60.000 de obiecte sunt adăpostite în Casa Albastră,
aparţinătoare Muzeului Naţional Brukenthal). Consilierii judeţeni au încuviinţat, în condiţiile
inexplicării detaliate a situaţiei, sub raport juridic şi istoric, printr-o discriminare strigătoare la
cer, ca Bibliotecii să i se ofere două sedii, iar „fratelui‖ său istoric, născut din aceiaşi
„părinţi‖ (Muzeul), să i se refuze revenirea „de jure‖ (mai târziu „de facto‖), în spaţiul care i-
a fost destinat prin proiect, prin întemeiere şi prin ani îndelungi de funcţionare, până la
evacuarea forţată din anul 1950. Situaţie absolut paradoxală în actualul regim (şi guvern)
politic care şi-a propus eradicarea sechelelor comuniste şi îndreptarea tuturor silniciilor şi
abuzurilor, exproprierilor şi evacuărilor regimului comunist. Lipsa unui proiect cultural de
perspectivă, care să soluţioneze echidistant problemele acute de spaţii ale ambelor instituţii
fondate de Astra se cere cât mai urgent remediată.
Soarta nouă a Palatelor Brukenthal
Recent, scena vieţii culturale sibiene s-a animat, prin hotărârea Guvernului României ca
Palatul şi Muzeul Brukenthal (colecţiile donate de Samuel von Brukenthal) să se restituie
moştenitorului legal, ceea ce ni se pare absolut firesc în noul climat politic intern şi
conjuncturii politice europene.
Prima comunicare făcută de reprezentanţii comunităţii germane din momentul adoptării
acestei hotărâri de restituţie, a fost că Muzeul Brukenthal va continua să funcţioneze în palat
şi că nu se va schimba nimic decât managementul şi resursele oferite printr-un parteneriat
public-privat, o colectă de 2 miliarde de euro fiind deja anunţată, pentru reabilitarea ambelor
palate (şi cel de la Avrig), reunite într-un proiect modern, demn de un nou Complex Naţional
Muzeal, numit fireşte, tot „Brukenthal‖.

Dr. Corneliu Bucur


11 noi 2005

256
Sibiu 2007 începe să-i placă şi lui Corneliu Bucur
■ Conferinţa de presă susţinută ieri de conducerea CNM ASTRA a avut, ca de fiecare dată, o
ordine de zi bogată şi spre deosebire de alte dăţi au predominat veştile bune ■

„M-am bucurat să descopăr că totuşi Fundaţia Sibiu Capitală Culturală Europeană şi


Comisariatul din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor au descoperit vocaţia dialogului. Tot
ce nu s-a putut face de luni de zile s-a clarificat acum‖, a declarat ieri Corneliu Bucur,
directorul CNM ASTRA. în cadrul unei conferinţe de presă. Afirmaţia a fost o consecinţă a
faptului că în urma unor discuţii purtate cu conducerile celor două foruri, proiectele Muzeului
ASTRA pentru 2007 au fost acceptate. În acelaşi timp, instituţia a fost invitată să mai
elaboreze şi alte proiecte şi să le refacă pe cele respinse. „Se creează astfel oportunitatea
conjugării celor trei mari planuri în anul 2007: cel al patrimoniului istoric, al patrimoniului
cultural contemporan, prin ceea ce vor face Festivalul Internaţional de Teatru şi UAP, şi cel
al patrimoniului tradiţional. Sibiul poate să devină astfel cea mai completă şi mai interesantă
capitală culturală de până acum. E important că cele trei paliere se complinesc‖, a adăugat
Corneliu Bucur. Iniţial, un singur proiect al instituţiei a fost selectat de juriul Capitalei
Culturale europene.
Iniţierea de alte proiecte pentru 2007 a început deja. Astfel, instituţia muzeală doreşte că preia
şi să extindă un model expoziţional vienez. În urmă cu doi ani, la Viena, a fost organizată o
mare expoziţie cu cele 10 ţări nou intrate în UE, „Uniunea Europeană şi noile state membre‖.
CNM ASTRA doreşte să prezinte această expoziţie şi la Sibiu, în 2007, iar celor zece ţări să
li se adauge alte două, România şi Bulgaria, dacă acestea vor fi primite în Uniunea
Europeană. De asemenea, CNM ASTRA doreşte ca viitoarele colaborări cu instituţii culturale
din Ungaria (în baza protocolului semnat între guvernele celor două ţări), să fie extinse şi la
Bulgaria.
Tot de Capitală Culturală Europeană se leagă şi parteneriatul pe care muzeul doreşte să-l
semneze cu Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale
„Cindrelul - Junii Sibiu‖. Scopul acestuia ar fi un proiect unitar al programelor axate pe
cultura tradiţională în 2007.

Muzeologia de urgenţă
Sibiul a găzduit zilele trecute şedinţa Comisiei Muzeelor şi Colecţiilor. Organizarea reuniunii
aici s-a făcut la recomandarea ministrului Culturii, Adrian Iorgulescu. care „a dorit să vadă
cum se pot pregăti cele două muzee, „Brukenthal‖ şi „ASTRA‖ pentru 2007. Dar, preocupat
de soarta monumentelor din muzeele în aer liber, Corneliu Bucur a remarcat că „în ultimii 15
ani nici un ministru nu a vorbit despre acestea. De aceea am avut întâlnirea aici pentru a ajuta
Comisia să înţeleagă importanţa acestor monumente, iar programul Muzeologia de urgenţă să
fie înscris în agenda miniştrilor.‖ Astfel, CNM ASTRA s-a confruntat cu lipsa de fonduri
pentru finanţarea programelor de restaurare desfăşurate: „Am primit 700 de milioane lei
vechi pentru restaurări. Am dat şi din banii pentru celelalte cheltuieli pentru restaurări. Am
cerut suplimentarea fondurilor până la două miliarde, dar Ministerul Culturii ne-a răspuns în
scris că nu vom primi nici un ban în plus. I-am solicitat preşedintelui CJ Sibiu să solicite
aceşti bani pentru noi şi a doua zi i-am primit‖.
La reuniunea Comisiei Muzeelor şi Colecţiilor, CNM ASTRA şi-a luat angajamentul de a
clasa monumentele din muzeele în aer liber, pentru ca prioritatea „programului Muzeologia
de urgenţă‖ să devină monumentele de mare valoare.

Două touch-screen-uri pentru muzeu


Modalităţii clasice de vizitare a muzeelor şi colecţiilor, CNM ASTRA se adaugă încă una,
virtuală. Astfel, un touch-screen a fost instalat deja în pavilionul de la intrarea în Muzeul în

257
aer liber din Dumbrava Sibiului. Calculatorul dotat cu monitor cu ecran senzitiv răspunde la
comanda degetului permiţând navigarea în sistem virtual a instituţiei. Se pot vizita astfel
interioare de monumente, se pot afla informaţii despre programul Tezaure Umane Vii, despre
serviciile oferite de instituţie. Un al doilea touch-screen va fi instalat la parterul Casei Artelor
şi va oferi date despre monumentele din Piaţa Mică, personalităţile care au locuit aici.

Donaţii pentru Muzeul Tehnicii din Berlin


CNM ASTRA şi-a anunţat intenţia de a dona Muzeului Tehnicii din Berlin o moară cu
ciutură din Gorj şi va identifica o vâltoare în Maramureş pe care, de asemenea, o va dărui
muzeului menţionat ca elemente ale civilizaţiei carpato-danubiano-pontice. Astfel de donaţii
au mai fost făcute în 1936, către Muzeul din Berlin, când acesta a primit o moară cu ciutură
din Banat. Pentru donaţia pe care o va face, instituţia sibiană a primit acordul CJ Sibiu.

Maria Spătariu
16 noi 2005

258
Scrisoare deschisă adresată Prea Sfinţiei Sale Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul
Clujului, Vadului şi Feleacului

Se spune că cea mai mare cucerire pentru om, - din toată existenţa sa istorică, este libertatea
spiritului. Cea a propriei făpturi, ca şi cea a cuvântului - spus ori scris - au căzut, adeseori, în
timp, chiar şi numai vremelnic, răpuse de voinţa cotropitoare a „mai puternicilor zilei‖. Dar
libertatea spiritului, dreptul inalienabil şi imprescriptibil de a gândi, este preţuit, cel puţin de
la Descartes încoace, şi chiar identificat cu însăşi existenţa noastră („Mă îndoiesc, cuget, deci
exist‖). De ceva vreme, de la Sinodul BOR-ului din luna noiembrie, cel „cu pricina‖, când s-a
născut ceea ce multora dintre părinţii slujitori la Sfântul Altar al Bisericii Ortodoxe Române,
ca şi foarte multor mireni, părea peste putinţă de a se petrece - gândul împărţirii Mitropoliei
Ardealului în două, numai şi numai dintr-o pricina, lămurită chiar de Prea Sfinţia Voastră ca
fiind „de ordin personal‖ (votul în cel de — al doilea scrutin a dat câştigător la scaunul
mitropolitan pe altcineva decât cel dorit de aceia ce şi-au dorit un alt Mitropolit al
Ardealului).
După anunţarea Celui ce avea să fie înscăunat în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, în
prezenţa înaltului cler ortodox, în frunte cu Patriarhul României, dr. Laurenţiu Streza, în
scaunul lăsat liber prin decesul, regretat de noi toţi, al ultimului Mitropolit al Ardealului, Î.P.
Sfinţia Sa, Antonie Plămădeală, întreaga societate românească este cuprinsă de o serie de
manifestări, publicistice şi dezbateri orale, colocviale, pe această temă.
În numele celor înfrânţi democratic la vot, aţi înaintat Sfântului Sinod proiectul (folosesc
acest termen căci mi se pare mai potrivit un cuvânt lumesc, chiar cu iz politic sau economic)
împărţirii Mitropoliei Ardealului în două. Pe şieau, cum ar zice omul din popor, „să-i dăm şi
celui înfrânt măcar o parte din ceea ce nu i-a fost dat să primească‖, pe calea cea dreaptă,
după rânduială întronată, de veacuri, de însăşi voinţa celor ce au rânduit cum că se petreacă
lucrurile în atari împrejurări.
Nu voiesc să mai sporesc şirul argumentelor istorice, cele mai vrednice de ascultat şi de
preţuit în controverse de acest fel, care se împotrivesc acestui „proiect‖, în numele a ceea ce
istoria însăşi a statornicii pentru Ardeal, temeiurile de a vrea o singură Mitropolie.
Au făcut-o, cu vrednică ştiinţă de carte şi de „dogmă‖, personalităţile cele mai abilitate să se
pronunţe, din Academia României (acad. Virgil Cândea), dintre înalţii ierarhi ai bisericii
(episcopii P.S. Ioan Sălăjan şi P.S. Calinic Argatu) şi unii şi alţii, întemeiaţi pe o moştenire
istorică pe care am crezut-o, cu toţii, nu doar vremelnică, dintre istoricii Bisericii (acad. prof.
dr. Mircea Păcuraru) şi unii dascăli de frunte ai Institutului Teologic din Sibiu (şcoală la care
V-aţi format şi Prea Sfinţia Voastră), precum prof.dr. C-tin Voicu, prof. dr. Irimie Marga, ş.a.
Dacă am hotărât, după îndelungă zăbavă şi frământare, să Vă adresez, public, aceste rânduri,
se datorează faptului că nu m-am întâlnit, de o lună încoace, cu nici un om vrednic de stimă,
cu aleasă pregătire sau menire culturală, ori dintre oamenii cei mai simpli, dar deloc
nepăsători faţă de viitorul neamului nostru, şi mai ales faţă de Unitatea Bisericii Ortodoxe,
fără să nu fiu întrebat, mai întâi, ce cred eu despre propunerea (numită de unii „pricinaşă‖) a
Prea Sfinţiei Voastre, luată de îndată „în braţe‖ (nu ştiu dacă şi „în cuget‖ şi mai ales „în
spirit‖), de Prea Fericitul Părinte Patriarh, ca imediat după aceea să mă întrebe, „cui
foloseşte‖?
Nu am răspuns celei dintâi întrebări, - sperând să pot veni la Cluj, spre a mă lămuri, mai bine,
într-o discuţie cu P. Sfinţia Voastră. Prea multele griji şi îndatoriri la slujbele mele din Muzeu
şi Universitate m-au împiedicat să plec din Sibiu. Cât priveşte cea de a doua întrebare, ea
biruieşte pe toată lumea, căci dincolo de un interes ce pare mai degrabă legat de persoane
decât de Instituţia Mitropoliei Ardealului şi mai ales, menită să orânduiască rânduială
istorică, devenită, pentru noi ardelenii, „sfântă‖, este greu. dacă nu peste putinţă, a înţelege,
odată făptuită această adevărată „schismă‖ bisericească, ce ar putea urma, pentru lungă

259
vreme, decât dezbinare, vrăjmăşie, împărţirea în tabere a ierarhiilor şi slujitorilor de rând ai
Bisericii şi mai presus de toate şi de toţi, „împrăştierea turmei‖?
Noica spunea, pe bună dreptate, că „atunci când primeşti un răspuns, te luminezi, iar când pul
o întrebare luminezi lucrurile‖. Povăţuit de sfatul celui ce ne-a dăruit un adevărat sistem
filozofic al propriei noastre deveniri şi identităţi cultural-istorice, bazat pe prepoziţia „întru‖,
mă încumet a Vă aduce (a cunoştinţă câteva întrebări ce nu sunt ale mele numai, ci ale atât de
multor „drept credincioşi‖ sau simpli „muritori de rând , încât cred că merită a le aşterne şi
trimite, în scris, spre lămurirea noastră, a tuturor.
Poporul român este, după eliberarea sa de sub unguri, turci, austrieci şi ruşi (dominaţii
spoliatoare ce s-au succedat peste 1000 de ani), în cea mai mare răspântie a istoriei sale, fără
a şti, cu adevărat, încotro să o apuce, cum ar fi mai bine să se întâmple lucrurile, cu cine să se
alăture, cui să se împotrivească, în ce şi în cine să se mai încreadă? Dar mai presus de toate,
ce sistem de valori fundamentale mai putem apăra, cu succes, din moment ce susţinem
compromisuri pe care personal îmi îngădui a le considera inacceptabilă, abandonând
principiul filozofic noicean de a fi întru propria noastră tradiţie?
Două, doar două, instituţii seculare ne-au rămas de nădejde: Biserica şi Armata. Celei dintâi
ne închinăm cu evlavie, aşteptând de la Bunul Dumnezeu scăparea de la naufragiu. Dovadă
de netăgăduit stau sutele de biserici şi mănăstiri şi miile de troiţe şi altare ridicate, după 1989,
în toată ţara, spre mântuirea sufletului nostru. Pe cea de-a doua ne rezemăm, în speranţa
păstrării, atât cât se mai poate, astăzi, a neatârnării şi nesubjugării străine a neamului.
Politica şi mai ales politicienii (şi nu oamenii politici, care se întrezăresc arareori din
mulţimea mare a celor „mânaţi în luptă‖ doar de arivism, de veracitate şi de un odios interes
personal) ne-au scârbit şi ne-au adus la disperare. Morala a fost călcată în picioare şi „binele
public‖ a devenit o adevărată „fata morgana‖. Dezbinarea a triumfat în toate structurile
sociale şi chiar în familiile noastre, luptele intestine s-au lăţit peste tot, discordia a luat locul
concordiei, şi ura, dragostei pentru aproape, tandreţei sociale.
Anomia, atonia şi apodemia au devenit racilele cele mai grave ale societăţii noastre
postdecembriste, fărădelegea dominând societatea, oricât de multe legi am scoate, lipsa de
voinţă şi energie, un consens naţional întru împlinirea unor idealuri comune chiar naţionale
(trimit spre Rădulescu Motru), au spulberat orice nouă întrupare a acestor idealuri, spulberate
de trista realitate de zi cu zi („homo homini lupus‖), iar plecarea în masă, din ţară, a tinerilor,
a devenit o molimă ce bântuie generaţiile tinere, încă de pe băncile şcolii primare, ca singur
ideal de împlinire a propriului destin.
Desigur că întâia întrebare legitimă este, pentru noi mirenii, oare, rugăciunile membrilor
Sinodului, căci nu îmi închipui a se fi purces, la o asemenea „întreprindere‖ a alegerii noului
Mitropolit al Ardealului, fără post şi rugăciune, nu au fost ascultate de Dumnezeu şi, mă repet
oare, Sfântul Duh nu a pogorât spre a îndruma/sfătui conştiinţa celor ce au votat cum ar fi cel
mai bine să o facă, întru slujirea interesului majoritar al Bisericii şi nu al unor persoane? Oare
spiritul răposatului urcat la Cer, Antonie Plămădeală, fost Mitropolit al Ardealului, nu era,
„prezent‖ ca o instanţă morală pentru o dreaptă judecată, potrivită cu propriile Sale idealuri şi
percepte?
Dacă şi Biserica se lasă pătrunsă şi răpusă de aceste boli (sau metehne politicianiste, căci doar
în viaţa politică asistăm la spectacolul repulsiv al întemeierii - după fiecare conflict de opinii,
„la vârf‖, după fiecare înfrângere a unui veleitar la fotoliul de „preşedinte de partid‖ - unui
nou partid, prin sciziparitate), ce speranţe de îndreptare a neamului ne mai rămân, în veacul
pe care l-am început, iată, sub cele mai proaste auspicii şi cu cele mai sărace argumente de a
fi un veac profund religios şi moral?
Malraux spunea că „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc‖.

260
Ce mai rămâne din esenţa creştinismului, dacă fundamentul piramidei creştinătăţii de două
mii de ani (cea a credinţei, a iubirii pentru semeni şi a respectului pentru rânduielile
statornicite de Sfinţii Părinţi) dispare?
Dacă credinţa este tot mai mult „vămuită‖ de arivism social şi de un mercantilism devastator,
dacă identitatea culturală ne-o pierdem, zi de zi, sub asaltul globalizant al valorilor unei
civilizaţii occidentale, „de consum‖, dar şi al progresului tehnologiilor moderne şi dacă
unitatea în spirit şi credinţă, este, ea însăşi, în pericol, ce mai rămâne din sistemul de valori
fundamentale ale neamului, pentru a ne păstra, în curgerea istoriei, însăşi fiinţa noastră
spirituală?
Dacă cărturari de statura Prea Sfinţiei Voastre, pe bună dreptate socotit, de toată lumea şi
preţuit ca „unul‖ dintre (dacă nu cumva chiar „cel mai‖) înţelepţii şi docţii, savanţii şi
atotştiutorii în ale credinţei, Bibliei şi dogmei religioase, din sânul Bisericii Ortodoxe
Române, alegeţi drumul dezbinării, într-un ceas al istoriei noastre, când alţii, nu mulţi, dar
vrăjmaşi din neam în neam, atâta aşteaptă, să se mai împartă, o dată, Biserica Ardealului în
două, pentru a-şi putea săvârşi, ei înşişi, lucrarea potrivnică intereselor naţiunii noastre, mai
lesne, atunci, noi în cine să mai credem, pe cine să mai urmăm, ce pilde să mai spunem
pruncilor noştri, pentru ce ideal să mai luptăm?
Sau a devenit, acea sintagmă populară atât de răspândită la sate: „să nu faci ce face popa, să
faci ce zice popa‖, noua paradigmă a demersului nostru cotidian, noua „filozofie‖ a însăşi
existenţei noastre?
După ce asistăm, de 15 ani, la lupta surdă dintre palatele puterii (Guvern şi Preşedinţie),
născută nu doar din vanităţi deşarte, ci şi din unele prevederi ambigue sau strâmbe ale
Constituţiei, să ajungem, acum, oare, şi la un bicefalism al Mitropoliei Ardealului? Şi dacă
aceasta este voinţa (evident destabilizatoare) a unora dintre întâii stătători ai Bisericii
Ortodoxe Române vom avea, oare, ca mâine, prin răspândirea noii „dogme‖ asemeni „gripei
avare‖ iertată-mi fie comparaţia), două Mitropolii în toate regiunile istorice ale României, şi
apoi Mitropolii în loc de Episcopii pe măsura vrerii şi poftei tuturor prelaţilor, pentru care
modelul superiorului ierarhic este cel mai demn de urmat? Ce, oare, ne-ar putea împiedica că
prevedem un asemenea scenariu al disoluţiei autorităţii întâilor instituţii ale Bisericii
Ortodoxe Române?
Sunt întrebări pornite din adâncul cugetului meu şi al pomeniţilor mei interlocutori cunoscuţi
şi necunoscuţi, cu care am stat de vorbă. Cu imensul respect pe care ştiţi că îl port Prea
Sfinţiei Voastre, mă încumet să vi le pun temător, fireşte, de a nu fi rău înţeles, dar doritor să
primesc răspunsuri la toate acestea, spre a-mi găsi, eu şi noi toţi un echilibru spiritual fără de
care totul se prăbuşeşte în jurul nostru. Şi nici noi nu ne vom mai putea salva, atunci, dintr-un
haos general.
Cu smerenie şi cel mai înalt respect pentru înălţimea spiritului Prea Sfinţiei Voastre şi cu
rugăciunea înălţată la Cer ca Duhul Sfânt să Vă îndrume în tot ceea ce veţi gândi şi
întreprinde în viitor spre apărarea şi întărirea Bisericii şi a instituţiilor sale cele mai
reprezentative, al Prea Sfinţiei Voastre, Prof. dr. Corneliu BUCUR

16 dec 2005

261
Final de an la Muzeul ASTRA
de vorbă cu prof. dr. Corneliu Bucur,
directorul general al Muzeului ASTRA

- Dle Corneliu Bucur, a trecut şi anul 2005, un an cu semnificaţie aparte (anul Centenarului
Muzeului „Astra‖). Presa sibiană a abundat, tot anul, de informaţii, de comentarii, ample sau
succinte, despre problemele şi realizările instituţiei conduse de dvs. Ce ar mai fi de spus,
acum, la ceasul de bilanţ? A fost greu? Sunteţi mulţumit de ce aţi realizat? Care sunt într-un
an atât de bogat, performanţele notabile, înfăptuirile cele mai importante?
- A fost cel mai greu an dintre ultimii 10-15 ani sau cel puţin aşa l-am resimţit, eu şi colegii
mei. Am reuşit, printr-o mobilizare extraordinară a întregului colectiv, să împlinim proiecte
ce păreau imposibil de realizat. Cel mai greu a fost cu finanţele, dar, după insistenţe
deosebite, am obţinut şi suplimentările necesare: 2 miliarde de la Ministerul Culturii şi
Cultelor pentru reconstrucţia şi restaurarea monumentelor din muzeul în aer liber, 2,94
miliarde, tot de la Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru continuarea lucrărilor la Casa
Artelor; 2 miliarde de la Consiliul Judeţean pentru RK- sistem iluminat exterior în Muzeul
din Dumbrava şi circa 500 milioane pentru acţiunile culturale (de la ambele foruri), la care se
adaugă îndeplinirea - cu eforturi eroice - planului la venituri proprii de 5,5 miliarde (într-un
an cu un sezon estival ploios şi cu şantiere numeroase în centrul Sibiului). Tot aici, se cuvine
să amintesc cei peste 1,3 miliarde lei, obţinute din sponsorizări, un adevărat mecena fiind dl.
Ilie Carabulea, fără sprijinul căruia ne-ar fi fost aproape imposibil să ducem la bun sfârşit
toate proiectele legate de „Centenarul Muzeului Astra‖.
- Care sunt performanţele cele mai mari având, până la urmă, asemenea resurse?
- Multe şi în toate planurile. Să le luăm pe rând. în domeniul creşterii patrimoniului, anul
2005 a marcat, cu tot regimul de austeritate şi cu toate că în decembrie am ratat achiziţionarea
a trei noi monumente, de o valoare excepţională, o creştere a colecţiilor cu trei monumente şi
o mulţime de valori obiectuale în plan expoziţional, inaugurarea „Centrului Cultural Dr. Gh.
Telea - Bologa‖ de la Nou Român, cele 12 expoziţii temporare, realizate şi, în final, cele
patru din luna decembrie (cu care am închis ciclul de manifestări dedicate centenarului) şi cea
inaugurată recent, în întâmpinarea Crăciunului, au constituit o agendă care a ţinut „în priză‖,
permanent, publicul sibian.
- Aţi omis Muzeul în aer liber. Nu aveţi nici o performanţă aici?
- Ba da! Câteva semnificative! Am reconstituit şapte monumente (ca în cei mai buni ani ai
noştri): două gospodării din Lisa şi Tilişca, un han din lemn cu 26 încăperi, un complex de
industrii ţărăneşti din Gura Râului, două teascuri viticole din Cristian şi Vinţ şi am realizat
partea cea mai laborioasă a lucrărilor pregătitoare pentru restaurarea picturii bisericii din
Dretea (Cluj). La toate acestea se adaugă cele 4 monumente mai vechi restaurate şi şapte
acoperişuri de paie complet înlocuite, plus, fundaţia şi temelia pentru pavilionul mijloacelor
de transport (în care va fi prezentat, la anul, în premieră naţională, de o manieră sistemică,
bogata colecţie de asemenea valori, unică în ţară, realizată în cei 42 de ani de la întemeiere).
Două noi monumente (o casă din Scheii Braşovului - donaţie) şi o casă de miner în marmură,
din Alunu (Hunedoara) au fost transferate, în acest an, ambele, monumente de o valoare
deosebită. O fabuloasă colecţie de artă religioasă (două iconostase, odăjdii preoţeşti ţesute în
război, mobilier bisericesc şi odoare de cult religios, de o valoare deosebită, o batoză pentru
motorul cu aburi şi multe alte obiecte pentru interiorul gospodăriilor reconstituite, adaugă
valori excepţionale patrimoniului muzeal.
Nici în materie de dotări mijloace fixe nu am stat pe loc, deşi fonduri nu au fost: ne-am dotat,
prin transfer, cu un ARO în stare foarte bună, cu ceva aparatură electronică (din venituri
proprii) şi cu un cabinet întreg (mobilier şi aparatură, bibliotecă de peste 500 de volume şi

262
arhivă de filme, CD-uri, casete audio), obţinute toate ca donaţie, de la Alexander Veigl,
secretar general al IOV (Viena).
- Folosiţi adjective superlative de fiecare dată, în analizele dvs. Sunt motivate?
- Întru totul. Dovada cea mai bună este şi clasarea, de către Comisia Naţională a Muzeelor şi
Colecţiilor, în categoria superioară de patrimoniu „Tezaur‖, a 208 piese din colecţia noastră.
Şi e doar începutul. Cât priveşte Muzeul din Dumbrava, percepţia generală, la nivel naţional
şi internaţional, vorba lui Nicolae Iorga de acum 100 de ani, la inaugurarea Muzeului
„Asociaţiunii‖ este aceea că „s-a făcut ceea ce nici nu se putea aştepta‖. Un alt argument
privind valoarea deosebită a patrimoniului sibian ne-a condus la elaborarea acelui proiect
depus la UNESCO (privind instituirea premiului internaţional pentru patrimoniu tehnic),
pentru validarea căruia, în ianuarie, vom primi vizita unor experţi europeni, veniţi să
omologheze‖, la faţa locului, calitatea şi motivaţia demersului nostru. Am toate argumentele
să folosesc adjective superlative.
- Ce aţi făcut, în acest an, pentru a mediatiza mai bine valorile Muzeului sibian?
- O actualizare perseverentă a site-ului - lucru esenţial pentru a face din acesta o „vitrină‖
convingătoare asupra unei activităţi prodigioase de-a lungul întregului an.
Apoi, editarea a 2 touch-screen-uri - o premieră naţională în domeniul muzeelor etnografice;
producerea, în cadrul propriului Studio de film documentar, a patru noi filme documentare
despre transferul bisericii din Dretea şi despre manifestările din programul .Tezaure umane
vii‖, iar în colaborare cu „Fundaţia de antropologie vizuală‖, a unui film dedicat
evenimentelor din anul 2007, care promovează şi imaginea Muzeului „Astra‖.
Dar cea mai mare noutate cu ecouri multiple în planul educaţiei prin lectură, despre rolul
Muzeului în societatea de mâine este „Jurnalul Virtual‖, care va apărea în premieră, în formă
digitală şi, sperăm, la anul şi în formă clasică, de carte.
În acest an, am declanşat o adevărată „campanie de presă‖ în câteva din cele mai importante
reviste de specialitate („Revista Muzeelor‖ - număr dedicat centenarului nostru), în
importante reviste de cultură („Transilvania‖, „Euphorion‖, numere dedicate) „Telegraful
român‖, „Viaţa Românească‖ Iaşi, (cu un interviu amplu al subsemnatului), sau în reviste de
turism, precum: „Vacanţe la ţară‖ (Revistă a „ANTREC‖) şi „Turism şi cultură‖.
- Dar în plan ştiinţific, cum aţi valorificat acest tezaur de patrimoniu şi cercetările întreprinse,
în acest an, pentru o mai profundă cunoaştere a valorilor sale?
- Anul 2005 a fost, şi în acest domeniu, un an de bilanţ, la capătul celor 40 de ani pe care i-
am împlinit în această instituţie: am reuşit să tipăresc, cu sprijinul financiar al dlui Ilie
Carabulea (căruia îi exprim, din nou, adânca mea recunoştinţă şi înalta mea consideraţie) cele
două ample tratate (în câte două volume fiecare), unul dedicat istoriei civilizaţiei populare
româneşti şi celălalt pe teme de etnomuzeologie. Atât eu, cât şi colegii mei, am participat la
numeroase sesiuni şi colocvii științifice în ţară, cu comunicări ce vor apărea în volumele
aflate sub tipar. În urma simpozionului ştiinţific din 2/3 decembrie va apărea un important
volum de comunicări, peste 20 fiind susţinute de colegii mei. Toate aceste realizări au
consolidat prestigiul Muzeului „Astra‖, apreciat, astăzi, în mod unanim, ca fiind unul dintre
cele mai moderne centre de cercetare ştiinţifică din România.
- Organisme internaţionale din topul mondial (UNESCO, ICOM, ICME, IOV) v-au elogiat
activitatea privind promovarea patrimoniului cultural imaterial. Cum aţi continuat-o în anul
2005 şi ce noutăţi aţi adus programului dvs.?
- Agenda programului „Tezaure umane vii‖, din care a lipsit, în acest an, Festivalul Naţional
al Tradiţiilor (din motive de calamităţi naturale - inundaţiile pluviale) şi Festivalul Interna-
ţional al Filmului Documentar (care se organizează doar la 2 ani şi, deci, va fi anul următor) a
fost completat cu două manifestări extrem de bine cotate de public: Tabăra de pictură pe
sticlă, condusă, ilustru, de pictorul Maria Constantinescu din Bucureşti şi „Noaptea

263
Muzeelor‖ care, prin succesul imens repurtat (peste 10.000 de vizitatori) ne obligă că
„recidivăm‖ în anul 2006 şi să o permanentizăm, pe toată durata sezonului estival, în 2007.
- Am aflat, din presă, că v-aţi „extins‖ acţiunile şi în afara României. Concret, ce aţi
întreprins?
- În 2005 am avut două participări internaţionale: în Canada şi în Austria, la Bad Ischgl.
Ambele, promiţătoare. Vom persevera în tot anul 2006 pentru a ne face cât mai binecunoscuţi
şi pentru a atrage cât mai mulţi turişti în anul 2007.
- Cum priviţi spre 2006 şi mai ales spre 2007?
- Acum, după succesele obţinute în planul selectării proiectelor noastre pentru 2007 (şi vom
mai depune câteva până în 9 ianuarie) şi în acela al asigurării fondurilor (prin votarea, în
plenul Parlamentului, a amendamentului votat în prealabil de totalitatea membrilor
Comisiilor pentru Cultură, Arte şi Mijloace Mass-Media ale celor două Camere, referitor la
fondurile solicitate de instituţia noastră, în anul 2006, pentru asigurarea modernizării şi
extinderii dotărilor din infrastructura culturală a Muzeului), privesc în viitor cu mult
optimism! Sunt bucuros că am putut convinge conducerea Administraţiei locale (Primărie şi
Consiliul Judeţean), precum şi pe membrii Parlamentului, că valorile culturii şi civilizaţiei
tradiţionale din România, indiferent de apartenenţa etnică, - trebuiesc promovate, în anul
2007, alături de cele isterice şi modeme. S-a înţeles, în cele din urmă, câtă dreptate avea
contele de Saintsbury, care afirma, ca un adevărat „memento‖, la intrarea în secolul XXI:
„Tradiţia fără modernitate e o fundătură, dar modernitatea fără tradiţie, este o curată şi totală
nebunie‖.
Nu se putea ca Sibiul, un centru spiritual în care Tradiţia a fost întotdeauna cinstită şi
instalată confortabil în plan instituţional şi spectacular, fie că a fost vorba de cea săsească,
românească, maghiară, a rromilor şi a altor minorităţi, să nu o promoveze, alături de valorile
istorice şi cele ale culturii moderne, într-o strălucită şi inalienabilă trinitate axiologică,
singură, prin omogenitatea ei structurală, capabilă să ilustreze potenţialul cultural sibian,
transilvănean şi naţional.
- Nu-mi rămâne decât că vă felicit pentru înfăptuirile cu adevărat excepţionale, pentru
succesele „de front‖ şi pentru proiectele ample şi valoroase cu care atacaţi anii viitori.
- Vă mulţumesc şi îngăduiţi-mi să exprim sibienilor (din municipiu şi judeţ), în modul cel mai
sincer şi cordial, profunda mea gratitudine pentru că ne-au înconjurat, tot anul 2005, cu atâta
interes şi afecţiune. Le urez tuturor, după datină, Sărbători fericite şi Anul Nou cu sănătate,
„că-i mai bună decât toate‖!

23 dec 2005

264
Anul 2006

265
Muzeul ASTRA în 2006

Anul 2006 nu-l putem începe fără a mulţumi publicului, fie el vizitatorul, sponsorul sau
partenerul care ne-a fost alături în fiecare „vis‖ pe care împreună l-am transformat în
realitate. Alături de mulţumiri şi urări de un an mai bun, Complexul Naţional Muzeal
„ASTRA‖ vă invită şi în acest an alături de colectivul său la desăvârşirea misiunii sale
cultural - ştiinţifice şi educative.
La sfârşitul anului 2005, Consiliul de Administraţie al Complexului National Muzeal
„ASTRA‖ a stabilit politica de preţ pe care instituţia o va aplica pentru anul 2006.
De asemenea, rezultatele statistice ale activităţii şi comunicării cu publicul vizitator
desfăşurate de Muzeul în Aer Liber în sezonul turistic (mai - octombrie 2005), au constituit
baza deciziilor în ceea ce priveşte noile produse culturale şi tarifele pe care muzeul le oferă în
noul an. Perioada mai - octombrie reprezintă pentru muzeu perioada în care toate funcţiile de
comunicare ale instituţiei (analiză, produs, preţ, promovare) au constituit o prioritate.

Ce a însemnat 2005 pentru Muzeul ASTRA în dialogul cu publicul vizitator


Sărbătorind aniversarea a 100 de ani de prezenţă pe scena culturală naţională şi
internaţională, Muzeul ASTRA a încercat să redea în 2005 publicului muzeal trăirile şi
experienţa unui secol de muzeologie... Iar publicul i-a răspuns.
În ceea ce priveşte vizitatorii Muzeului în Aer Liber din perioada 1 mai-31 octombrie 2005, a
fost înregistrată o creştere deosebită a numărului acestora în timpul Târgului Creatorilor
Populari, (9598 vizitatori). Un număr ridicat de vizitatori s-a înregistrat şi în timpul Zilei
Mondiale a Copilului (4147 vizitatori) şi al desfăşurării Olimpiadei Naţionale „Meşteşuguri
Artistice Tradiţionale‖ (aproximativ 5000 vizitatori). Referitor la numărul total al vizita-
torilor, rezultatele indică acelaşi număr de vizitatori precum în 2004, mai precis 65 de mii de
vizitatori în perioada mai - octombrie. Aceasta, în situaţia în care Festivalul Naţional al
Tradiţiilor, manifestare anuală, care înregistra aproximativ 10 mii de vizitatori în urmă cu un
an, în anul 2005 nu s-a desfăşurat, din cauza inundaţiilor din judeţele invitate.
Importanţa infrastructurii culturale în Muzeul în Aer Liber este evidenţiată de numărul
vizitatorilor, înregistrat la punctele principale de intrare în muzeu (intrarea principală şi
intrarea de la Hanul Rustic din Tulgheş) care, beneficiind de accesul la mijloacele de
transport în comun şi facilităţi turistice (magazinele muzeului, parcare, informare şi ghidaj),
asigură accesul a peste 60% din totalul vizitatorilor.
Cu privire la serviciile cultural - turistice oferite de Muzeul în Aer Liber, veniturile realizate
din utilizarea serviciilor de parcare, fotografiere şi ghidaj, alături de plimbările cu trăsura,
prezintă interes pentru publicul vizitator, în special în timpul manifestărilor culturale (Târgul
Creatorilor Populari, Olimpiada „Meşteşuguri Artistice Tradiţionale ), luna august fiind cea
mai prolifică din punct de vedere al încasărilor. Încasările cele mai ridicate din vânzarea de
publicaţii s-au înregistrat în perioada 12-18 septembrie, când s-au vândut publicaţii în valoare
de 2233 RON, deşi numărul total de vizitatori din această perioadă a fost de 1883. În timpul
Târgului Creatorilor Populari au fost vândute publicaţii în valoare de 1135,5 RON (număr
vizitatori 9598), iar în perioada 25-31 iulie, publicaţii în valoare de 1035,5 RON (număr de
vizitatori 3049).
Din punct de vedere a politicii de preţ, biletele în valoare de 4 şi 8 RON au fost cei mai bine
primite de către public (9697 de bilete vândute cu 4 RON şi 14190 bilete cu 8 RON). O
importanţă deosebită a constituit-o diversificarea tarifelor de acces în muzeu. Biletele
familiale de acces în Muzeu - 10 RON - au fost şi ele preferate de către vizitatori, 2973 de
familii alegând acest tip de bilete. în acelaşi timp, 33008 de vizitatori au preferat să
achiziţioneze legitimaţii pentru a putea vizita muzeul pe toată perioada anului, evidenţiindu-
se existenţa unui public fidel care asigură peste 50% din totalul vizitatorilor.

266
Cât costă Muzeul ASTRA în anul 2006
Rezultatele analizei vizitatorilor, evaluate în contextul apropierii anului 2007 în care Sibiul
devine Capitală Culturală Europeană, al tendinţelor generale de stabilire şi stimulare a
publicului ţintă, au dus la aprobarea în Consiliul de Administraţie al Muzeului ASTRA a
noilor tarife pentru 2006.
Diversificarea tarifară a constituit principala direcţie a adoptării politicii de preţ şi pentru
2006. Astfel, pe lângă biletele de intrare, care din 2006 costă 12 RON pentru adulţi şi 6 RON
pentru copii, vizitatorii pot opta pentru biletul de familie de 2,3,4 sau mai multe persoane,
care costă de la 7 la 12 RON. Şi pentru anul 2006, Muzeul ASTRA asigură tichetul de
protecţie culturală care permite reducerea cu 50% a preţului unei intrări în Muzeul în Aer
Liber.
O a doua alegere ar fi abonamentul care, pentru publicul care îşi planifică mai mult de o
vizită în muzeu în 2006, costă 30 RON pentru adulţi sau 20 RON pentru copii, iar pentru
familie 40 RON. Abonamentele pentru pensionari (cu venit lunar între 330 şi 500 RON) costă
5 RON, iar pentru pensionari, veterani, persoane cu handicap (cu venit lunar mai mic de 330
RON), copii din familii defavorizate, muzeul asigură intrarea gratuită.

Serviciile culturale în Muzeul ASTRA


O prioritate pentru anul 2007 o reprezintă dezvoltarea şi îmbunătăţirea serviciilor culturale în
Muzeul ASTRA. Anul acesta, muzeul lansează noi servicii şi, în acelaşi timp, îşi
modernizează actualele servicii.
Odată cu finalizarea lucrărilor la iluminatul muzeului, va fi lansată oferta de vizitare nocturnă
a muzeului, care va funcţiona pentru început pentru grupuri organizate, ce se vor anunţa cu
24 de ore înaintea vizitei şi care vor plăti 10 euro de persoană pentru acest serviciu.
Muzeul oferă la cerere ghidaj, în limbile română sau în engleză, franceză şi germană, tarifele
fiind de 25 RON/ora (în limbă română) şi 50 RON/ora (limba engleză, franceză, germană),
urmând ca de la începutul sezonului turistic (luna mai), să fie introdus noul sistem de ghidaj
prin audio-ghiduri.
Pe lângă aceste noi servicii, muzeul reînnoieşte oferta de cazare în muzeu (53 locuri de
cazare), organizare de conferinţe (sală de conferinţe de 50 de locuri), organizare de
spectacole (închiriere scena de pe lac, aparatură de sonorizare). Pentru plimbări de agrement
şi divertisment, muzeul pune la dispoziţie serviciul de închiriere a trăsurii sau saniei, precum
şi organizarea de jocuri la Popicăria din Păltiniş.
Un serviciu de succes în anii precedenţi, organizarea de ceremonii religioase, nunţi şi
botezuri în Bisericuţa de lemn din Bezded, judeţul Maramureş, va costa 60 RON, iar dacă
nunta sau botezul trebuie să continue nu departe de biserică, muzeul vă invită la cele două
hanuri din muzeu (Hanul din Tulgheş şi Hanul din Bătrâni), care sunt deschise pe întreaga
perioadă a anului, oferind posibilitatea cunoaşterii bucătăriei tradiţionale româneşti şi nu
numai.
În final, dacă am reuşit să vă convingem ca în anul 2006 să vizitaţi cel puţin o dată muzeul,
nu uitaţi că la sosire sau la plecare puteţi păstra cu voi o parte din tradiţia românească,
vizitând Galeriile de Artă Populară care oferă spre vânzare produsele celor mai renumiţi
meşteri populari din România.
Pentru mai multe informaţii, vă rugăm accesaţi pagina de internet www.muzeulastra.ro sau
sunaţi la 0269 /218040.

Gabriel BUCURSTAN.
Muzeul ASTRA
12 ian 2006

267
Gânduri şi proiecte la început de an

Rep.: Domnule Corneliu Bucur, aţi început anul cu bine? „Semne bune anul 2006 are‖?
C. Bucur: Da. începem anul sub cele mai bune auspicii. Legea bugetului pentru 2006 ne-a
adus, „în dar‖, fondurile solicitate pentru investiţii şi dotări substanţiale în Muzeul din
Dumbrava Sibiului, rezolvarea dotărilor (multiple şi importante) pentru vernisarea, în lunile
mai-iunie, a Casei Artelor, pentru dotarea Studioului „Astra Film‖ şi a Centrului de Informare
şi Documentare „C. Irimie‖, cu aparatura modernă, atât de necesară şi chiar pentru începerea
investiţiilor la „Oraca‖, amânate de 15 ani.
Rep.: Aţi afirmat la ultima conferinţă de presă că „la Muzeul ASTRA a început numărătoarea
inversă‖. Ce-aţi vrut să spuneţi prin aceasta?
C. Bucur: Nimic mai mult decât că am „plecat ca din puşcă‖, eu şi toţi colegii mei, antamând
toate proiectele anului acesta (în care va trebui să muncim cât în doi ani, ca să le realizăm pe
toate). Depunerea tuturor proiectelor (24) pentru „Capitala Culturală a Europei‖ şi a altor
şapte proiecte pentru Fondul Cultural Naţional, semnarea sau pregătirea pentru semnare a mai
multor protocoale de colaborare cu instituţii din ţară, au însemnat un efort considerabil. La
care se adaugă începerea lucrărilor de construire a două pavilioane în Muzeul din Dumbravă,
predarea la tipar a două volume cu lucrările din 2005, parafarea unor noi convenţii cu Agenţii
de turism din toată ţara, demararea unei campanii de sponsorizări, care sperăm să ne aducă
multă susţinere financiară şi multe, multe altele.
Rep.: Aţi făcut deja, în primele două săptămâni, o serie de deplasări la Bucureşti. Au fost
necesare, urgente, eficiente?
C. Bucur: Am perfectat cu domnul Alexandru Mironov, Secretar General al Comisiei
UNESCO pentru România, condiţiile organizării întâlnirii cu experţii UNESCO, invitat la
Sibiu în februarie, pentru a vedea, la faţa locului, şi a discuta pe marginea argumentaţiei
noastre „forte‖ pentru instituirea „premiului UNESCO pentru patrimoniul tehnic‖.
Rep.: Parcă spuneaţi, anul trecut, că s-a hotărât deja acest lucru. Care e situaţia reală?
C. Bucur: Propunerea noastră e fost validată la Conferinţa Generală a UNESCO din toamna
anului trecut Comisia tehnică pentru instituirea premiilor UNESCO a votat-o, iar Comisia
pentru patrimoniul cultural este invitată să avizeze şi ea proiectul, după documentarea la faţă
locului. Sunt convins că totul va ieşi cum trebuie
Rep.: Ce alte contacte aţi mai stabilit?
C. Bucur: Cu noul director al Centrului pentru Formare, Educaţie Permanentă şi Management
în Domeniul Culturii, Ionuţ Pârvu, am convenit asupra unui consistent program de colaborare
cu Muzeul ASTRA. Din anul2006, noi vom fi, cred, una dintre cete mai importante instituţii
prin care Centrul Ministerului Culturii şi Cultelor va derula programe de perfecţionare pro-
fesională şi de atestare a unor grupe profesionale. Ni se confirmă (se validează oficial)
statutul de instituţie culturală de importanţă naţională, etalon de performanţă în plan naţional.
Rep.: Să credem, cumva, că pe la Ministerul Culturii n-aţi trecut?
C Bucur: Ba da. Cu domnul Secretar de Stat, Ion Onisei, am convenit asupra organizării, în
vara acestui an, în muzeul în aer liber, a părţii a II-a a Festivalului Francofoniei, asupra
condiţiilor, fondurilor, programului etc. Domnului Secretar de Stat, dr. Virgil Niţulescu, i-am
transmis Memoriul şi devizul privind programul „Muzeologia de urgenţă‖ (etapa 2006). L-am
rugat ca derularea fondurilor să nu aibă acelaşi curs ca anul trecut, când banii ne-au parvenit
după 25 decembrie. Nici nu vreau să-mi mai amintesc prin ce am trecut. Tot de la dânsul am
primit, acum o săptămână, avizul scris pentru fondarea Centrului Internaţional pentru
Promovarea Identităţii Culturale prin Tradiţii. Având şi sprijinul Consiliului Judeţean,
personal al domnului preşedinte Martin Bottesch şi al domnului primar Klaus Johannis, sper
ca până la finele acestui an să-l şi „lansăm la apă‖,
Rep.: De unde atâţia bani, domnule Bucur?

268
C. Bucur: Proiectul l-am expediat şi Domnului Valeriu Turcanu, preşedintele Agenţiei pentru
Strategii a Guvernului. Sper să conving Guvernul, aşa cum am convins Parlamentul (şi când
spun Guvern, spun şi Ministerul Culturii) că după semnarea Convenţiei UNESCO din
17octombrie 2003,ne vom onora, la cel mai înalt nivel, obligaţiile asumate de a face din
cultura şi arta populară românească, din tradiţiile noastre şi ale tuturor minorităţilor din
România, un adevărat brand internaţional, de real succes, al României. Muzeul ASTRA şi
acel Centru Internaţional ar putea fi vârfurile de lance ale unei asemenea politici de ofensivă
a imaginii României în plan internaţional
Rep.: Ministerul Culturii ocupă, de anul trecut, acelaşi edificiu cu Muzeul Satului. Cum merg
lucrurile în „muzeul frate‖, ce proiecte comune aveţi?
C. Bucur: Cu Muzeul Salului, Muzeul Ţăranului Roman şi Institutul de Memorie Culturală
am semnat un protocol pentru derularea împreună, prin Fondul Cultural Naţional, a unui
program de digitalizare a evidenţei întregului patrimoniu etnografic din ţară. Un proiect
gigantic, de câţiva ani.
Rep.: Mai sunt, mai aveţi şi alte proiecte, cu terţi? Mai aveţi resurse şi rezerve pentru a
acoperi tot acest calendar impresionant de proiecte?
C. Bucur: Cu conducerea Centrului Naţional pentru Conservarea şi Valorificarea
Patrimoniului Cultural Imaterial, Oana Petrică, am convenit să colaborăm la cel puţin două
proiecte în acest an: Centrul Cultural Memorial „Nicolae Suciu‖ de la Ciucu şi Albumul
Academiei Artelor tradiţionale din România‖. Şi-au arătat toată disponibilitatea.
Rep.: În plan internaţional, v-au adus, aceste câteva zile trecute din noul an, proiecte de
colaborare?
C. Bucur: Da, două. Fundaţia „Gaya Heritage din Paris, prin domnul Iosif Gherga, venit la
Sibiu pe 5 ianuarie ne-a onorat cu propunerea de a accepta ca sediul pentru proiectul primelor
eco-muzee din judeţul Sibiu să fie în Muzeul ASTRA şi tot noi să răspundem de pregătirea
documentaţiei ştiinţifice. E o operă de pionierat în România, chiar o premieră naţionala şi ne
simţim onoraţi de propunerea făcută şi de creditul ştiinţific acordat. Organizaţia Mondială de
Folclor, prin domnul Al. Veigl, secundat de noul secretar general Hans Holz, m-au invitat la
Viena să convenim asupra modului de corelare a acţiunilor pentru 2007. Le-am scris că voi
pleca la Viena în momentul când am certitudinea acordării fondurilor solicitate pentru
invitarea ansamblurilor folclorice din Europa la Sibiu.
Rep.: Ce consideraţi, din tot acest noian de proiecte demarate în trombă, de la începutul
anului (când mulţi confraţi nici nu par a se fi „dezmorţit‖ după sărbătorile iernii, abia
încheiate cu „Sf. Ion‖, pe 7 ianuarie), că sunt prioritare?
C. Bucur: Toate, fiecare în planul său. Dar. pentru că investiţiile se pornesc (cu toate formele
şi avizele completate) cel mai greu, lor le-am acordat prioritatea.
Reporter: Şi care sunt acestea?
C. Bucur: Cu arh. Adrian Rădulescu din Bucureşti am demarat proiectul de arhitecturi care
cuprinde mai multe obiective, toate în muzeul din Dumbrava Sibiului (jumătate pe bani,
jumătate sub forma unei lucrări de licenţă). În aceste zile, începem ridicarea topo şi sondajul
geologic pentru extinderea şi modernizarea amfiteatrului (scena va suporta un tratament
special prin montarea unui sistem de acoperire, în caz de ploaie sau de căldură toridă) şi
pentru obiectivul apropiat ce va asigura funcţiile de garderobă, grupuri sanitare, pentru
actanţii ce vor evolua pe scena din muzeu, cât şi funcţii complementare: sală de conferinţe,
expuneri, proiecţii film, bază a Centrului Internaţional, o logie spre scenă, pentru vizitarea
spectacolelor de către personalităţi, delegaţii internaţionale etc. A, şi să nu uit. După alegerile
din aprilie de la Academia Română, voi prezenta noii conduceri proiectul „Tezaure umane
vii‖ şi în principal cel privind Academia Artelor Tradiţionale. Sper, doresc din toată inima, ca
la Sibiu, în anul 2007, în cea mai bună tradiţie a aspiraţiilor membrilor astrişti ai Academiei
Române, să asigurăm o întâlnire istorică - în premieră mondială - între Academia culturii

269
scrise şi Academia culturii orale. Acesta ar putea fi un model oferit culturii tuturor popoarelor
lumii, în premieră absolută.
Rep.: Ce aţi exclus din programul dumneavoastră în această deplasare în Capitală?
C. Bucur: Am amânat pentru săptămâna viitoare, ca un obiectiv esenţial pe care aş dori să-l
abordez individual, programul extern, constând din cele 10 expoziţii pe care dorim, suntem
invitaţi, să le organizăm „afară‖, încerc să-mi stabilesc ziua audienţelor la Ministerul de
Externe (Direcţia pentru Relaţii Culturale) la Ministerul Culturii (Direcţia pentru Relaţii
Externe) şi la Institutul Cultural Român (domnul director Horia Roman Patapievici). Sper ca
şi în această privinţă să obţinem aceleaşi rezultate,
Rep.: Domnule Bucur, hopuri, greutăţi, obstacole au apărut, acum, la începutul anului sau e
prea devreme?
C Bucur: Greutăţile (hopurile) şi surprizele neplăcute sunt inerente în societatea noastră. Cea
mal mare surpriză neplăcută ne-a venit de unde ne aşteptam mai puţin: de la Comisia pentru
Cultură a Consiliului Judeţean. În programul manifestărilor culturale pe acest an, Muzeul
ASTRA a fost aşezat, în ceea ce priveşte finanţarea manifestărilor, pe ultimul loc al
preferinţelor (sau aprecierilor) domnilor consilieri şi. mai ales, ale preşedintelui de Comisie,
dna Ioana Blaga Frunzescu. Cu sumele alocate (derizorii) pentru acţiuni precum: Festivalul
International al Filmului Antropologic, Târgul Naţional al Creatorilor Populari, Festivalul
Naţional al Tradiţiilor (zero lei). Festivalul Francofoniei (pentru propriile acţiuni din festival -
zero lei), expoziţii şi publicaţii (zero lei), nu ne vom putea îndeplini obligaţiile asumate. Am
solicitat domnului preşedinte Martin Bottesch să discute cu membrii Comisiei şi să se
reanalizeze bugetul pe 2008 acordat proiectelor din acest important sector al activităţii
noastre. Cu onestitatea, echidistanţa şi principialitatea care îl caracterizează pe domnul
Preşedinte, sper să se rezolve şi această problemă.
Rep.: Domnule Bucur, sunt sincer impresionat de dinamismul şi energia dumneavoastră
molipsitoare. Unde v-aţi recuperat după anul 2005, despre care spuneaţi că a fost unul
deosebit de greu?
C. Bucur: Nu mi-am făcut, încă, concediul pe anul 2005. Am avut doar câteva zile libere,
petrecute în cercetări, pe teren. Sper să pot pleca în februarie, pentru 15 zile, într-o staţiune
din apropiere, dar numai după ce am „aşezat în brazdă‖ toate seminţele (proiectele) recoltelor
din acest an.
Rep.: Vă dorim succes deplin şi vă promitem să vă urmărim cu atenţie pentru a vedea cât din
tot ce v-aţi propus reuşiţi să şi împliniţi. Sănătate şi mult noroc!
C. Bucur: Vă mulţumesc

Rareş Biţu
17 ian 2006

270
Noutăţile Muzeului ASTRA

Recent întors de la Bucureşti, directorul Complexului Naţional Muzeal ASTRA, Corneliu


Bucur, a prezentat ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, rezultatele deplasării. Dar, primul
punct pe ordinea de zi a fost decernarea Ordinului „Meritul cultural‖ în grad de Mare Ofiţer,
Muzeului ASTRA, de către preşedintele României.
„S-a stabilit astfel o premieră naţională prin acordarea acestei
distincţii instituţiei noastre, o distincţie care nu a mai fost primita de nici un muzeu. Se
încheie astfel anul fructuos al centenarului. E moment de bun augur pentru muzeologia
româneasca şi pentru Sibiu, cu un an înainte de 2007‖, a declarat Corneliu Bucur.

Muzeul şi Capitala Culturală Europeană, promovate peste hotare. În ceea ce priveşte ultimele
noutăţi, acestea vin, în special, din discuţiile purtate cu Horia Roman Patapievici, directorul
Institutului Cultural Român, pentru promovarea, în Berlin, Viena şi Budapesta, a programului
Tezaure Umane Vii, alături de care să fie prezentată o expoziţie de pictură pe sticlă şi
conferinţe despre tematica şi semnificaţiile expoziţiei. S-a pus, de asemenea, în discuţie
prezentarea Sibiului şi a programului Sibiu - Capitală Culturală Europeană, prin intermediul
filmului realizat de Dumitru Budrala. Acesta va apărea în curând pe piaţă, urmând să se
perfecteze modalităţile de difuzare a lui.
Tot pe plan internaţional, se doreşte o colaborare cu ambasadorul României la UNESCO,
Nicolae Manolescu, pentru a prezenta la Paris expoziţii pe patrimoniul tehnic şi pe cel
imaterial, şi cu Muzeul Naţional de Arte şi Tradiţii din Paris, pentru a contribui la realizarea
Muzeului Naţional al Civilizaţiei Europene şi Mediteraneene din Marsilia cu proiecte privind
istoria tehnicii, transhumanţa pastorală şi pictura pe sticlă.
Prin intermedierea asigurată de Institutul Cultural Român, Corneliu Bucur va avea o
întrevedere cu directorii centrelor culturale din România, pentru a discuta posibilitatea
cofinanţării Institutului Multicultural.
În ceea ce priveşte programul Capitală Culturală Europeană, Corneliu Bucur a declarat că
„preşedintele Consiliului Judeţean, Martin Bottesch, a semnat deja, iar primarul Klaus
Johannis şi-a dat acordul pentru programul de investiţii structurale în muzeu, în vederea
aducerii pachetului de servicii la un nivel calitativ european. E important pentru 2007 că
mergem împreună într-o relaţie extrem de armonioasă‖.

Audio-ghidaje în muzeu
După proiecte naţionale şi internaţionale, a venit şi rândul unei probleme de ordin intern:
plata pazei în CNM ASTRA, aproape 2 miliarde lei vechi, a fost făcută până acum din resurse
proprii, a declarat Corneliu Bucur, adăugând că, în conformitate cu situaţia generală a
muzeelor şi conform legii, aceasta trebuie să se facă de către instituţia care deţine clădirea, în
acest caz Ministerul Culturii şi Cultelor, motiv pentru care a fost depusă o cerere în acest sens
la minister.
Vestea bună este că începând cu 1 mai, turiştii pot beneficia de ghidaje audio în muzeu.
Acestea se vor face în limbile române, engleză, germană şi franceză. Proiectul este în valoare
de 25.000 dolari.
(M.SJ)
3 feb 2006

271
Corneliu Bucur îi scrie lui Martin Bottesch

Stimate Domnule Preşedinte,


În urma apariţiei, în ziarul „Tribuna‖ nr. 4550 din 1 febr. 2006, a textului intitulat „Farse şi
orgolii pe banii publici‖, semnat „Comisia pentru Cultură a Consiliului Judeţean Sibiu‖, în
care mi se aduc personal acuze grave de imoralitate, lipsă de profesionalism, necunoaşterea şi
nerespectarea legislaţiei, ireverenţă la adresa distinşilor consilieri, membri ai amintitei
comisii, abuz în funcţiune, exercitarea unor practici comuniste şi lipsă de respect pentru
modul de utilizare a fondurilor publice, constituite prin impozite şi taxe din partea locuitorilor
judeţului Sibiu, acuze directe şi indirecte ce îmi aduc o gravă atingere a imaginii publice, în
mod cu totul necuvenit şi nemeritat, vă solicit public, domnule preşedinte, să supuneţi
aprobării membrilor Consiliului Judeţean analizarea modului în care s-a întocmit Agenda
manifestărilor culturale pe anul 2006, an premergător şi hotărâtor pentru calitatea şi
conţinutul programului „Sibiu - Capitală Culturală a Europei - 2007‖ (la care Consiliului
Judeţean este parte), acesta însemnând: criteriile prin care s-au selectat manifestările - incluse
în agendă, criteriile după care s-au repartizat fondurile alocate pe fiecare manifestare în parte
şi în final, pe fiecare instituţie de cultură (subordonate sau nesubordonate Consiliului
Judeţean), a modului în care au fost întocmite documentaţiile depuse de Complexul Naţional
Muzeal „Astra‖ (cu sau fără respectarea legalităţii prin respectarea metodologiei transmise de
Consiliul Judeţean prin adresa nr. 5087 din 21.09.2005), precum şi a modului în care m-am
adresat, cu tot respectul cuvenit, unor personalităţi din conducerea Consiliului Judeţean, dvs.
personal, din momentul în care am constatat modul incorect şi incomplet de alocare a
fondurilor pentru manifestările culturale din anul 2006, ca urmare a exercitării voinţei
personale a dnei consilier Ioana Blaga Frunzescu, preşedinta Comisiei pentru Cultură, într-o
evidentă desconsiderare faţă de munca noastră, a slujitorilor culturii din cadrul Complexului
Naţional Muzeal „Astra‖, cercetători ştiinţifici, muzeologi, conservatori, restauratori,
chimişti, cineaşti etc.
De asemenea, consider că este de datoria mea, ca slujitor al culturii sibiene de 40 de ani, şi de
simplu cetăţean al Sibiului, având calitatea de proiectant şi realizator - alături de toţi colegii
mei, al unui program de manifestări culturale, omagiat pe plan mondial de UNESCO, IOV,
ICOM şi ICME şi care ne-au adus, în ţară, cele mai înalte recunoaşteri publice prin premiile
naţionale anuale acordate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi de Comisia pentru UNESCO a
României, iar la nivelul Preşedinţiei României, acordarea celor mai înalte distincţii culturale:
„Meritul Cultural‖ în rang de „Mare Ofiţer‖ pentru C.N.M.‖Astra‖ (17 ian. 2006), respectiv,
„Meritul Cultural‖ în rang de „Comandor‖, pentru subsemnatul (Brevet 37/7 febr. 2004), să
mă preocupe, în cel mai responsabil mod cu putinţă, ca România, Transilvania, judeţul Sibiu,
municipiul Sibiu, întreaga etnomuzeologie românească şi Complexul Naţional Muzeal
„Astra‖, în special, să se prezinte la marele spectacol european al anului 2007, la standardele
europene, la un nivel de reprezentativitate a valorilor culturii româneşti şi sibiene, superior.
Ca fost senator al României, vicepreşedinte al Comisiei pentru Cultură, Arte şi Mijloace
Mass-media a Senatului (în legislaţia 1996-2000) - având deci capacitatea şi experienţa de a
evalua o situaţie şi un eveniment de importanţa titlului (şi şansei acordate României de
Comisia Europeană) de „Capitală cultural-europeană‖, vă solicit, domnule preşedinte, şi în
calitatea mea de director al uneia dintre cele mai prestigioase instituţii culturale din România,
cadru universitar şi specialist în managementul cultural (predau un curs universitar pe
această temă şi sunt lector asociat al Centrului de Pregătire Profesională în Cultură al
Ministerului Culturii şi Cultelor), să se analizeze, acum, la începutul anului, împreună cu
conducerea Fundaţiei „Sibiu - Capitală Culturală a Europei - 2007‖, modul în care se
constituie Agenda Consiliului Judeţean din acest an, a manifestărilor complementare cu cea a
Consiliului Municipal şi a Primăriei Municipiului, cât şi modul în care sunt alocate fondurile

272
pentru manifestările selectate în programul pentru anul 2007, şi nu la sfârşitul anului, pentru a
constata, atunci, că s-au comis erori, că au fost omise manifestări de cea mai mare
importanţă, că s-au alocat fonduri total insuficiente pentru manifestările - cap de afiş, ale
anilor 2006 şi 2007 (Festivalul Internaţional al Filmului Antropologic şi Documentar,
Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare, Festivalul Francofoniei - organizat de Guvernul
României prin Ministerul Culturii şi Cultelor-şi Simpozionul European de Ceramică fiind
doar câteva exemple, cele mai convingătoare, în acest sens)!
În contextul în care fondurile Consiliului Judeţean se dovedesc suficiente, iar alocaţiile
posibil de acordat, total nesatisfăcătoare pentru organizarea, cu succes, a acestor manifestări,
se impune un demers bine argumentat, dar energic, al Consiliului Judeţean, la nivelul
Ministerului Culturii şi Cultelor, Guvernului României, personal, al Ministerului de Finanţe,
care, în plenul Parlamentului, în momentul prealabil votării Legii Bugetului pe anul 2006, în
perspectiva anului 2007, s-a angajat să mai asigure, 5.000 mii RON, pentru cazul de
stringentă necesitate (pe lângă cei 15.000 mii RON, aprobate prin votarea amendamentului
Comisiilor pentru Cultură, Arte şi Mijloace Mass-Media ale celor două Camere, la
propunerea dnei deputat de Sibiu, Raluca Turcan, din care suma de 4.476,65 mii RON s-a
stabilit - fiind menţionată special în textul amendamentului şi susţinută de mai mulţi senatori
şi deputaţi care au luat cuvântul - să fie alocata C.N.M „Astra‖, pentru lucrările de investiţii
în infrastructuri muzeului şi pentru dotări cu aparatura necesară susţineri manifestărilor în
anul 2007), să suplimenteze suplimentarea de 15.000 mii RON.
În încheiere, consider că prin demersul meu nu fac decât să-mi exercit, în mod demn şi
responsabil, din respect pentru toţi cetăţenii judeţului şi municipiului Sibiu, un drept
constituţional, într-o societate democratică, în afara oricărei practici specifice societăţii
comuniste (pe care şi eu le-am crezut definitiv abolite, ţinând de cele ale dictatului personal,
ale presiunilor de tot felul şi dispreţului pentru cei ce produc şi difuzează cultură la cel mai
înalt nivel).
Cu tot respectul cuvenit domniei voastre şi tuturor membrilor Consiliului Judeţean, cu
asigurarea membrilor Comisiei pentru Cultură de toată deferenţa, respectul şi preţuirea mea,

al Dumneavoastră,
Prof. univ. dr. Corneliu Bucur,
Director general al C.N.M. „Astra” Sibiu, Membru al Asociaţiei Etnologilor din Viena,
Membru al Asociaţiei Europene a Muzeelor în Aer Liber, Membru al Comisiei Naţionale a
Muzeelor şi Colecţiilor, Preşedinte al Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România, Senator
de onoare al Universităţii Româno - Germane, Senator de onoare pe viaţă, al Organizaţiei
Mondiale de Folclor
3 feb 2006

273
Capitala Culturală Europeană, sau cât de pregătiţi suntem pentru UE

De la primirea titulaturii de Capitală Culturală Europeană alături de Luxemburg, în 2007,


Sibiul a primit vizita mai multor reprezentanţi ai autorităţilor luxemburgheze. Prezenţa zilele
acestea la Bucureşti şi Sibiu a unei delegaţii conduse de secretarul de Stat Octavie Modert, a
însemnat o nouă etapă în consolidarea parteneriatului şi încă un pas în examenul pe care
Sibiul a început deja să-l susţină pentru 2007 şi, totodată, România în eforturile de integrare
în structurile europene. Astfel, partenerii luxemburghezi au avut prilejul să cunoască
realizările de până acum şi care sunt proiectele ce trebuie îndeplinite.

Vizita delegaţiei din Luxemburg, formată din secretarul de stat Octavie Modert, directorul
general Guy Dockendorf, ambasadorul Conrad Bruch şi coordonatorul general Robert Garda,
a avut ca scop discuţii cu autorităţile sibiene în vederea parteneriatului Sibiu-Luxemburg
pentru 2007. Delegaţia a fost primită ieri dimineaţă la sediul Instituţiei Prefectului, de
prefectul Ion Anton, preşedintele Consiliului Judeţean Martin Bottesch şi primarul Sibiului
Klaus Johannis. Oaspeţii luxemburghezi au fost însoţiţi de deputatul Mona Musca, de viitorul
ambasador al României în Luxemburg, Vlad Alexandrescu, de consilierul prezidenţial
Bogdan Tătaru Cazaban, şi de comisarul guvernamental pentru „Sibiu 2007‖, Sergiu Nistor.
S-a accentuat, prioritatea pe care administraţia locală o acordă proiectului „Sibiu CCE 2007‖
şi colaborarea cu Ministerul Culturii şi Cultelor. Împreună cu preşedintele Bottesch şi cu
primarul Johannis, am stabilit să lucrăm în echipă, pentru a duce la bun sfârşit „proiectul‖, a
arătat, printre altele prefectul Ariton. Despre Marele Ducat, a vorbit preşedintele CJ Martin
Bottesch, arătând că „saşii au conştiinţa originii lor luxemburgheze‖.

Mona Muscă propune dezbateri la Strasbourg.


Având în vedere aceste aspecte şi faptul că parteneriatul Sibiu-Luxemburg înseamnă o
„premieră europeană‖, în „dialogul dintre statele vechi membre ale UE şi cele care doresc să
se integreze în UE‖, Mona Muscă a propus o întâlnire între parlamentarii europeni din
Luxemburg şi observatorii români în Parlamentul European, în vederea iniţierii „unei scrisori
adresate preşedintelui Parlamentului European şi Comisiei pentru Cultură, pentru a include în
dezbaterile înaltului for de la Strasbourg proiectul capitalei culturale europene în 2007‖. În
sprijinul acestei idei a venit şi accentuarea promisiunii că Preşedinţia României sprijină acest
proiect, considerându-l „o prioritate internă de excepţie, având semnificaţia unei colaborări
internaţionale‖. Dar, în mesajul transmis prin intermediul consilierului Bogdan Tătaru
Cazaban, Preşedinţia României a recomandat totodată şi „accelerarea ritmului pregătirilor şi o
mai bună colaborare interinstituţională‖, în derularea acestui program.
Proiectele imediate ale autorităţilor, lucrările pentru modernizarea infrastructurii, renovarea
faţadelor la imobilele din centrul istoric al Sibiului, precum şi stadiul selectării programelor
culturale, au fost prezentate de primarul Klaus Johannis.
Secretarul de stat, Octavie Modert, a asigurat reprezentanţii administraţiei sibiene de tot
sprijinul din partea Guvernului Marelui Ducat, a apreciat implicarea autorităţilor locale şi a
precizat că „Sibiul capitală culturală, va arăta cât este de pregătită România în vederea
integrării ei în UE. În acest proiect comun, colaborarea noastră este un exemplu de relaţii
între două regiuni atât, de diferite, având în vedere faptul că o componentă puternică a UE va
fi cea culturală, iar noi suntem de aceeaşi parte a baricadei‖.

Finanţe. Ce s-a făcut, ce rămâne de făcut?


Printre temele discutate în timpul vizitei în Bucureşti şi Sibiu a delegaţiei luxemburgheze, s-
au numărat şi acţiunile derulate până acum de autorităţile din România, calendarul viitoarelor
acţiuni şi colaborarea dintre cei doi parteneri. Astfel, au fost prezentate: dotările achiziţionate

274
de MCC pentru buna desfăşurare a programului cultural Sibiu CCE 2007, s-a vorbit despre
disponibilul bugetar de circa 30 milioane RON pentru lucrări edilitare, disponibilul bugetar
de circa 12 milioane RON pentru lucrările de restaurare, bugetul de pregătire al Sibiu CCE
2007 pe anul 2006 -15 milioane RON, despre întocmirea unui prim „calendar cultural 2007‖
prin însumarea rezultatelor evaluării din iulie 2005 cu cele din februarie 2006, până la
15.03.2006, expertizarea şi revizuirea bugetelor proiectelor culturale şi întocmirea unui prim
buget total al proiectelor culturale -1.04.2006; stabilirea de către MCC şi Asociaţia 2007 a
modalităţilor de finanţare a proiectelor.
În ceea ce priveşte colaborarea Sibiu-Luxemburg, s-a solicitat părţii luxemburgheze acordul
şi sprijinul pentru: definitivarea situaţiei proiectelor culturale Sibiu-Luxemburg (programare,
bugetare) în vederea includerii lor în primul calendar, până la 10 martie a.c; consultanţă în
domeniul modalităţilor de finanţare a proiectelor, stabilirea modalităţilor de cooperare pe
campania de promovare (participări comune la manifestări, mesaje coroborate etc.) până la 15
martie a.c.
*
Aseară, membrii delegaţiei luxemburgheze au participat la premiera filmului documentar
„Sibiu/ Hermannstadt - Oraş al culturii. Oraş al culturilor‖, în regia lui Dumitru Budrala.
„În acest proiect comun, colaborarea noastră este un exemplu de relaţii între două regiuni
atât de diferite, având în vedere faptul că o componentă puternică a UE va fi cea culturală,
iar noi suntem de aceeaşi parte a baricadei”.
Octavie Modert

„Ne dorim ca 1 ianuarie 2007 să nu fie un punct terminus, ci un început al noii etape a
colaborării noastre în cadrul UE”.
Prefect, Ion Ariton

Maria SPĂTARIU
18 feb 2006

275
„Capitala Culturală a ajuns un pretext pentru lucrări făcute în grabă”

Sibiu - Capitală Culturală Europeană - un eveniment la întâmpinarea căruia se fac pregătiri


intense, cu predilecţie în zona de interes istoric.
În legătura cu acest amplu proces de restaurare a Sibiului de altădată, am purtat un dialog cu
unul dintre cei mai de seamă specialişti în domeniu, profesionist cu recunoaştere naţională şi
internaţionala, arh. dr. Hermann Fabini.

„Una din particularităţile Sibiului este substanţa originală foarte mare, datorată lipsei
distrugerilor cauzate de războaie, în secolul al XX-lea şi a unor Intervenţii comparativ
minore, în secolul al XIX-lea.”
Hermann FABINI

Candidatură riscantă
- Domnule Fabini, ne-a luat cumva prin surprindere, cumva nepregătiţi, decizia forurilor
europene de a desemna Sibiul drept Capitală Culturală Europeană, în 2007?
- Această nominalizare se leagă de propunerea Luxemburgului, ca Sibiul să aibă, împreună cu
oraşul Luxemburg şi împrejurimile, acest statut. Relațiile Sibiului cu Marele Ducat de
Luxemburg datează din 1998, când a avut loc la Sibiu un simpozion organizat de ministrul
Culturii de atunci, Ion Caramitru.
Delegatul luxemburghez de atunci, dl. George Calteux, a propus două proiecte - itinerariul
cultural Sibiu şi restaurarea unei case, fiind aleasă Casa Schaser. astăzi Casa Luxemburg.
Contractele au fost semnate la începutul lui februarie 1999 cu arhitectul-şef de atunci pentru
Casa Schaser şi cu mine pentru itinerariul cultural.
După 3 ani, dl. Calteux, fiind nemulţumit de avansarea prea lentă a lucrărilor de la Casa
Schaser, a schimbat proiectantul, lucrarea fiind preluată, cu un nou contract, de la 1 ianuarie
2002, de firma pe care o conduc (ABF, n. n.). După stabilirea unei teme de funcţiuni, s-a
întocmit un deviz şi s-a alcătuit un grafic de lucrări, până în octombrie 2003. Lucrarea a fost
terminată, în cadrul financiar şi la termenele stabilite. După câteva vizite de pregătire, la 30
martie 2004 a avut loc inaugurarea Casei, în prezenţa Marelui Duce Henri şi a soţiei,, sale,
Marie-Therese, eveniment larg mediatizat la noi şi în Luxemburg. În acest context, a venit
propunerea, din partea Luxemburgului, care avea deja dosarul pentru numirea sa drept
Capitală Culturală Europeana, să fie invitat şi Sibiul pentru a prezenta un astfel de dosar.
În ceea ce priveşte gradul nostru de pregătire, am rezervele mele pe care le-am publicat deja
într-un articol apărut în ziarul german din Bucureşti, ADZ.
- Consideraţi că nu a fost creat cadrul adecvat pentru ca opiniile specialiştilor în domeniu să
poată fi exprimate şi ascultate?
- În ultimii ani, în Sibiu nu funcţionează o comunicare cât de cât democratică în luarea
deciziilor în domeniul urbanismului şi arhitecturii din oraş, precum şi a lucrărilor de
restaurare din centrul istoric.
Astfel, la cele două concursuri organizate pentru construcţia unui hotel pentru tineret şi
pentru amenajarea Pieţei Mari, nu au fost respectate condiţiile ce se impun unor astfel de
concursuri. Un exemplu recent este discuţia legată de amplasarea unui complex de tip „mall‖,
în imediata vecinătate a oraşului istoric, când s-a văzut că un număr de circa 300 de
specialişti au avut reţineri serioase asupra soluţiei propuse. Totuşi, procesul de avizare a
continuat.

„Substanţa originală poate fi compromisă”


- Se poate compara acţiunea de refacere a Sibiului istoric cu o altă iniţiativă, asemănătoare, la
nivel european?

276
- În context european, să ştiţi, situaţia din Sibiu are, oarecum, un caracter de unicat. Una din
particularităţile Sibiului este substanţa originală foarte mare, datorată lipsei distrugerilor
cauzate de războaie, în secolul al XX-lea, şi a unor intervenţii comparativ minore, în secolul
ai XIX-lea. Faţă de această situaţie, intervenţiile fără studii istorice şi de specialitate, destul
de frecvente astăzi în Sibiu, pot compromite această substanţă originală. Un tratament aplicat
unui cimitir de 8 secole, cum a fost cel din Piaţa Huet, nu este de conceput, în contextul
principiilor de restaurare, general-acceptate, astăzi, în Europa.
- Care apreciaţi că sunt, totuşi, părţile cele mai reuşite ale acestui amplu proces?
- Părţile cele mai reuşite în lucrările din centrul istoric se pot găsi în domeniul detaliilor de
execuţie - de exemplu reparaţii de porţi şi ferestre făcute sub îndrumarea GTZ.
Se pot vedea exemple pozitive şi în tratarea policromă a faţadelor: Piaţa Mică 24, deasupra
scărilor către Piaţa Aurarilor, sau Muzeul ASTRA, respectiv Biblioteca Judeţeană, din Parcul
ASTRA.
Pe de altă parte, există şi exemple contrarii: Prefectura, dar şi monumente de prim rang,
zugrăvite fără studiu de parament sau studiu istoric Palatul Brukenthal sau Biserica Romano-
Catolică din Piaţa Mare
Sunt convins că acţiunea de zugrăvire a faţadelor din centrul istoric, până în 2007. cu
angajarea unor firme din alte oraşe, nu are cum să producă rezultate compatibile cu normele
de restaurare europene.
- Materialele folosite n-au fost bine alese? Nu sunt de cea mai bună calitate?
- Pot să spun că, în multe situaţii, nu se folosesc materialele cerute de normele de restaurare.
În acest context, acţiunea GTZ, de reducere a folosirii materialelor plastice la tâmplăria edifi-
ciilor din centrul istoric, este binevenită. Ea ar trebui aplicată şi în folosirea unor coloranţi
sintetici, mai ales la monumente de excepţie, cum sunt Palatul Brukenthal sau Biserica
Evanghelică. Dar, deficienţa majoră constă în faptul că lucrări importante, cum ar fi
amenajarea Pieţei Mari sunt proiectate fără un studiu istoric de cercetare şi de consultare a
unor exemple europene.
- În ce măsură va fi pregnantă multiculturalitatea Sibiului, prin acţiunea de refacere a zonei
istorice?
- Consider că, prin lucrări făcute cu lipsă de profesionalism, în zona istorică se pierde din
substanţa originală şi, implicit, din identitatea istorică a oraşului. În acest sens, nu mai poate
fi vorba de păstrarea caracterului multicultural al oraşului, multe lucrări dovedind lipsă de
bună calitate, ceea ce era o caracteristică a meşteşugului transilvănean de odinioară.
Din păcate, „Capitala Culturală Europeană‖ a ajuns un pretext pentru lucrări făcute în grabă,
fără pregătirea prealabilă absolut necesară elaborării unei lucrări de bună calitate.

Viorel Andriescu
14 mar 2006

277
Corneliu Bucur acuză
Defavorizarea Complexului ASTRA în proiectul Capitalei Culturale

În stilul său caracteristic, Corneliu Bucur, directorul Complexului Muzeal ASTRA Sibiu, a
atacat ieri dur modul de alocare a fondurilor pentru proiectul Sibiu - Capitala Culturala
Europeană 2007, acuzând comportamentul „răuvoitor‖ al comisarului Sergiu Nistor şi felul în
care Executivul a trecut peste votul Parlamentului, şi a dispus scoaterea Muzeului ASTRA
Sibiu de pe lista beneficiarilor fondurilor pentru investiţii structurale.
„Este foarte grav faptul că în 2006 ne pregătim proiectul Capitalei Culturale Europene în
genunchi şi arătăm obedienţă faţă de comisarul ministerial (Sergiu Nistor). Mai mult, văd
cum prin tot felul de comisii şi comitete, într-o atmosferă ocultă, se emit documente prin care
sunt propuse pentru finanţare doar proiectele agreate de Primăria Sibiu şi de Fundaţia
Capitală Culturală Europeană - Sibiu 2007, Muzeul ASTRA fiind în mod clar defavorizat.
Pot spune că ASTRA lipseşte cu desăvârşire din planurile de finanţare, deşi Complexul
Muzeal este singura instituţie de cultură din Sibiu şi din ţară care prezintă esenţa civilizaţiei
rurale europene. Este cel puţin ciudat de ce cultura tradiţională românească este discriminată
în comparaţie cu cea săsească. Spun acest lucru, pentru că altfel nu poate fi catalogată
atitudinea Executivului, a Primăriei Sibiu şi a Fundaţiei Capitala Culturală Europeană - Sibiu
2007‖, a declarat Corneliu Bucur.

Proiectele Astra-blocate de lipsa fondurilor


Directorul Bucur a acuzat oficialii din Ministerul Culturii şi Cultelor de încălcarea voinţei
Parlamentului care a votat alocarea a 45 miliarde lei pentru Muzeul ASTRA, prin dispunerea
scoaterii proiectelor complexului sibian de pe lista de finanţare. Corneliu Bucur a prezentat
trei dintre proiectele blocate de MCC prin realocarea fondurilor necesare derulării lor. În
primul caz, în contextul anului 2007, Complexul Muzeal ASTRA a cerut aprobarea unui
proiect de extindere a parcării din Pădurea Dumbrava, prin placarea rigolei de pe marginea
carosabilului cu plăci de beton, în acest fel fiind extins numărul locurilor de parcare la 350.
Celelalte proiecte se refereau la modernizarea scenei din Complexul Dumbrava şi la
extinderea numărului de spaţii de cazare din acelaşi complex, de la 53 de locuri la peste 80.
Păstrând aceeaşi temă, Corneliu Bucur a criticat Ministerul Culturii şi pentru că nu finanţează
proiectul de colaborare al Muzeului ASTRA cu un important studio de film francez, pentru
producţia a 10 documentare prin care Sibiul ar avea şansa să iasă pe piaţa internaţională.

Urmează petiţii, audieri şi plângeri


Corneliu Bucur a anunţat că are de gând să lupte pentru finanţarea proiectelor Complexului
ASTRA, declarând: „Am vorbit deja cu deputatul Raluca Turcan şi mi s-a spus că ministrul
Culturii va fi interpelat în Parlament pentru a da lămuriri despre felul în care este tratată
finanţarea proiectului Sibiu - Capitală Culturală Europeană. Mai mult, am să cer şi eu o
audiere în comisiile parlamentare de cultură şi o audienţă la preşedintele Băsescu. În cazul în
care, în plan naţional, nu va fi soluţionată situaţia Muzeului ASTRA, am de gând să mă
adresez şi Parlamentului European şi, în special, oficialilor UNESCO.
Este inacceptabil ca într-un proiect important cum este cel al Capitalei Culturale Europene,
tradiţiile şi cultura românească să fie umbrite de interesele oculte şi secretomania celor puşi
să se ocupe de acest proiect‖, a mai spus Bucur.

Dragoş DEAC
15 mar 2006

278
Bucur s-a supărat pe Capitala Culturală

Principala supărare a Directorului Bucur ţine, ca de fiecare dată, de partea financiară a


Capitalei Culturale 2007. De această dată, Corneliu Bucur s-a declarat nemulţumit de faptul
că nu se fac investiţii serioase în infrastructura complexului pe care îl conduce. „Am încercat
să obţinem de la bugetul central investiţii în infrastructură. Nu am reuşit până acum şi vom
căuta un parteneriat public privat pentru investiţii în anumite obiective şi dacă nu vom găsi
nici astfel de parteneriate, ne vom recuza participarea la Capitala Culturală‖, a ameninţat
Bucur, la finalul şedinţei de ieri desfăşurate la Primăria Sibiu. Printre punctele pe care Bucur
le consideră strict necesare ar fi, printre altele, garderobe pentru amfiteatrul din Muzeul
Tehnicii Populare din Pădurea Dumbrava, grupuri sanitare şi un acoperiş pentru scena
amfiteatrului. Corneliu Bucur susţine că alocarea de fonduri pentru cerinţele CNM Astra ar
beneficia de susţinerea Ministerului de Finanţe. Preşedintele Asociaţiei, primarul Klaus
Johannis i-a cerut însă mai multă răbdare directorului CNM Astra. „Proiectele depuse de
Complexul Muzeal Astra sunt unii dintre stâlpii programului «Sibiu - Capitală Culturală
2007» şi nu dorim în nici un caz să vă retrageţi. Vom căuta să găsim surse locale de finanţare
pentru investiţiile necesare pe plan local. Şi noi am fost puşi într-o situaţie similară în
momentul în care Ministerul Culturii şi Cultelor a renunţat să mai cumpere structura uşoară
pentru Cazarma 90. Am fost nevoiţi să facem noi această investiţie din surse proprii‖, i-a spus
Johannis directorului Bucur.

Johannis vrea proiecte mari


Primarul Klaus Johannis, preşedintele Asociaţiei „Sibiu 2007- Capitală Culturală Europeană‖
s-a arătat interesat de elaborarea unor proiecte de anvergură mare, reprezentative pentru
Sibiu. Mai mult, Johannis le-a propus membrilor Asociaţiei să colaboreze pentru a elabora
proiecte la nivel local, care să vină în completarea celor reţinute şi selectate deja după cele
două sesiuni de jurizare din 2005 şi din acest an. „Avem nevoie de proiecte mari,
reprezentative, care să fie stâlpii anului cultural 2007. Sunt destule proiecte mai mici selectate
şi avem nevoie şi de unele de anvergură‖, a spus Johannis.
Dincolo de discuţiile legate de proiecte sau de „supărările‖ lui Corneliu Bucur, Asociaţia s-a
întrunit ieri pentru a discuta propunerea de buget pentru acest an, bilanţul pe anul trecut,
logo-ul Capitalei Culturale şi primele broşuri de prezentare. Deocamdată bugetul Asociaţiei
va fi de trei miliarde de lei, din cotizaţia Consiliului Local Sibiu. Suma este egală cu cea de
anul trecut. Asociaţia a aprobat bugetul fără comentarii, lista de proiecte culturale jurizate în a
doua sesiune, raportul de activitate de anul trecut şi propunerile pentru acest an.

22 mar 2006

279
Parcul Natural Dumbrava Sibiului

Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate, al căror scop îl constituie protecţia şi
conservarea unor ansambluri peisagistice, în care interacţiunea activităţilor umane cu natura
de-a lungul timpului a creat o zona distincta, cu valoare semnificativa.
Prin Hotărârea 64/12 august 2004 a Consiliului Judeţean Sibiu, au fost declarate trei Parcuri
Naturale: „Dumbrava Sibiului‖, „Cindrel‖ şi „Golul Alpin Munţii Făgăraş‖. Tribuna va
publica, în cadrul unul serial, amănunte despre aceste bijuterii naturale ale Sibiului.

Repere generale
Aria naturală protejată Parcul Natural Dumbrava Sibiului - afirmă ing. Robert Blaj, directorul
Direcţiei Silvice Sibiu, instituţie care are custodia acesteia - cuprinde o suprafaţă de 974,9 ha.
Este amplasată în centrul Depresiunii Sibiului, la marginea sudică a Podişului Transilvaniei,
pe versantul drept al Văii Cibinului.
Dreptul de proprietate asupra rezervaţiei aparţine Primăriei Sibiu - 566,3 ha, Primăriei
Răşinari - 18 ha şi Statului Român – 390,6 ha.
Dreptul de folosinţă şi administrare a terenurilor care compun Parcul Natural Dumbrava
Sibiului a revenit Direcţiei Silvice Sibiu, în baza unui plan de management aprobat de ARPM
Sibiu, prin custodia din 10 noiembrie 2004.
Pentru a oferi cititorilor noştri mai multe amănunte despre această frumoasă rezervaţie
naturală a Sibiului, am adresat câteva întrebări directorului Direcţiei Silvice Sibiu, Robert
Blaj, pe care le transcriem mai jos:
- Care sunt limitele exterioare ale acestui parc natural?
- Limita nordică este şoseaua Poplăcii. Limita sudică - Trunchiul Dumbrava II. Limita vestică
- Păşunea Poplăcii, iar limita estică - str. Privighetorii, din municipiul Sibiu.
- Dar ca zonare internă?
- Mai detaliat, această rezervaţie este delimitată spre nord şi nord-vest de lunca râului Cibin
(păşuni, terenuri agricole) şi de şoseaua Sibiu-Poplaca. Spre sud, sud-est şi sud-vest se
învecinează cu lunca pârâului Seviş (păşuni, terenuri agricole) şi cu gorunetul din Pădurea
Cisnădioarei şi subunităţile sale, Catrina şi Dumbrava Mică. La nord-est pătrunde până în
zona cartierului Valea Aurie al municipiului Sibiu.

Caracteristici specifice
- Care sunt caracteristicile vegetaţiei?
- Vegetaţia din cadrul Parcului Natural Dumbrava Sibiului este formată din 90% querciene şi
10% diverse etaje de vegetaţie (stejereto-gorunete de productivitate mijlocie). Ca vârstă,
întâlnim aici trei categorii de pădure: bătrână - 120 până la 170 ani, mijlocie - între 100 şi
120 ani, tânără - de la 60 până la 100 ani. Astfel, în partea de nord-est, între valea lacurilor şi
drumul Sibiu-Poplaca, precum şi în capătul spre Răşinari al pădurii se află porţiuni de pădure
tânără presărată cu exemplare de stejar bătrân. În partea din stânga şoselei Sibiu-Răşinari,
spre oraş, lângă complexul turistic şi în partea de sud-est se găsesc porţiuni de pădure tânără
şi câteva petice de pădure bătrână. Porţiunea centrală este ocupată mai ales de pădure bătrână.
Arboretul este bine dezvoltat, coronamentul variind între 0,5 şi 0,9 m, iar diametrul între 30-
50 cm. În urma defrişărilor, unele locuri au fost împădurite cu specii de răşinoase: pin, molid,
larice.
- Dar ale florei?
- Diversitate, cuprinzând toate speciile caracteristice stejeretului de platou.
- Trăiesc animale în zonă?
- Desigur. Fauna Parcului Natural Dumbrava Sibiului este formată din căprior, lup, mistreţ,
veveriţă, vulpe, arici, şoareci, pârşi, precum şi din o varietate de păsări: mierlă, piţigoi,

280
ciocănitoare, turturică, bufniţă, pupăză, cinteză, cuc, cuprinzând şi o întreagă lume de insecte
şi alte nevertebrate terestre.
- Ce factori de interes se găsesc în interiorul rezervaţiei?
- În interiorul ariei protejate se află Complexul Muzeal Naţional ASTRA, Grădina Zoologică,
Direcţia Silvică Sibiu, Ocolul Silvic Sibiu, Fabrica Dumbrava, trei hoteluri-restaurant, un
motel, un camping, trei lacuri, Şcoala de Dresaj Câini, Casa de Ape etc.
- Concret, cum sunt folosite terenurile Parcului Natural Dumbrava?
- În prezent, terenurile din cadrul acestei arii protejate au următoarea folosinţă: ■ terenuri
acoperite cu pădure de foioase şi de răşinoase ■ terenuri acoperite cu răchitării cultivate şi
răchitării formate în mod natural ■ terenuri care servesc nevoilor de producţie silvică ■
terenuri folosite pentru hrana animalelor (4,1 ha) ■ terenuri scoase temporar din fondul fores-
tier (3,1 na) ■ terenuri care deservesc nevoile de administraţie - drumuri forestiere (1.6 ha),
canale ■ terenuri în litigii (0,8 ha).
- Câţi turişti suportă Pădurea Dumbrava?
- În sezonul estival, Pădurea Dumbrava suportă până la 10.000 de turişti. Facilităţile şi
serviciile pentru turişti sunt adecvate nivelului actual de vizitare, dar ar putea fi îmbunătăţite
printr-o comunicare deschisă între factorii interesaţi locali şi administratorul ariei protejate.

Presiuni şi ameninţări
Robert Blaj, directorul Direcţiei Silvice Sibiu, este conştient de pericolele care planează
asupra rezervaţiei. În calitate de administrator al acesteia, Direcţia Silvică Sibiu, prin studiile
şi cercetările efectuate, a ajuns la concluzia că „biodiversitatea rezervaţiei este supusă unei
presiuni continue care se accentuează tot mai mult în ultima perioadă‖. De aceea, se impun
măsuri adecvate menite se reducă această presiune care, în caz contrar, poate duce „la
pierderea sau scăderea populaţiilor unor specii endemice ori importante din punct de vedere
biologic, ecologic, silvo-cultural‖.
Dincolo de factorii naturali - doborâturi de vânt ori rupturi de zăpadă - zestrea Parcului
Natural Dumbrava Sibiului mai este supusă unor presiuni şi ameninţări venite din partea altor
factori capabili să deregleze ecosistemul natural al rezervaţiei.
În acest context, aş aminti poluarea estetică, dar şi poluarea solului şi a apei prin creşterea
cantităţilor de deşeuri menajere, textile, lăsate de turişti şi localnici pe suprafeţe întinse ale
parcului. La fel de grav este şi păşunatul ilegal al oilor şi al vitelor în acest perimetru, care
duce direct la distrugerea subarboretului. Un alt factor de risc îl reprezintă tăierile ilegale de
arbori. Ziarul Tribuna a relatat în repetate rânduri despre aceste atitudini nocive ale unora
dintre semenii noştri. Corigenţii la normele minime ale civilizaţiei şi bunului simţ au fost
amendaţi, dar rănile naturii au fost produse şi se vindecă greu. Culegerea şi distrugerea
deliberată a unor specii de floră şi faună, camparea şi crearea de vetre de foc în locuri
neamenajate, gazele toxice ale maşinilor au lăsat amprente grele, dureroase. Chiar şi în timpul
iernii, aceste ameninţări îşi fac simţită prezenţa.

Plan de management - Parcul Natural Dumbrava Sibiului


Interesul pentru a primi custodia acestei cunoscute rezervaţii naturale a Sibiului a venit din
partea mai multor organizaţii neguvernamentale şi a Direcţiei Silvice Sibiu. A fost un concurs
de proiecte de management, câştigat în cele din urmă de DS Sibiu.
- Care credeţi că au fost atuurile care au convins Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului
Sibiu să vă acorde custodia Parcului Natural Dumbrava Sibiului?, l-am întrebat pe Robert
Blaj, directorul Direcţiei Silvice Sibiu. Răspunsul a venit prompt: „Seriozitatea şi com-
plexitatea proiectului de management, precum şi capacitatea profesională de a-l pune în
practică‖.

281
Redăm mai jos câteva din obiectivele acestui proiect, cu precizarea că vom urmări, pe
parcursul anului curent, materializarea acestora:
■ inventarierea florei şi faunei şi elaborarea pe această bază a unei hărţi care să conţină
speciile, habitatele endemice, rare şi vulnerabile
■ delimitarea punctuală a zonelor parcurse de căile rutiere (poteci, drumuri de care) din
arealul parcului şi a zonelor de agrement
■ amplasarea în punctele intens circulate de panouri de avertizare şi de popularizare a
normelor de protecţie a mediului natural
■ instituirea patrulărilor de prevenire a poluării parcului
■ igienizarea zonelor tranzitate public în fiecare lună a sezonului estival
■ monitorizarea traficului rutier şi pietonal pe arterele de circulaţie din Parcul Natural
Dumbrava Sibiului şi întocmirea unui studiu de impact
■ marcarea conform normelor HG 77/ 2003 a traseelor de agrement turistic din cadrul par-
cului
■ introducerea unui sistem de tarife pentru persoanele fizice şi juridice care beneficiază de
bunuri, servicii şi activităţi specifice, desfăşurate în arealul parcului
■întocmirea unui inventar general al arborilor, pe specii şi vârstă, şi evidenţierea acestora
într-o hartă cadastrală.
„Pentru implementarea cu succes a proiectului de management, afirmă Robert Blaj, au fost
parteneriate cu Primăria Sibiu, Facultatea de Ecologie şi de Protecţia Mediului Sibiu din
cadrul ULB Sibiu, CAS Braşov, Inspectoratul Şcolar Sibiu, Şcoala Naturii în Natură,
Consiliul Judeţean Sibiu, Agenţia pentru Protecţia Mediului Sibiu şi Garda de Mediu Sibiu‖.
Ca orice sibian îndrăgostit de natură, am fost de foarte multe ori în Parcul Natural Dumbrava.
De fiecare dată i-am simţit acţiunea benefică, curativă. În ultima vreme revin cu o anume
emoţie, conferită de faptul că alături de alţi jurnalişti sibieni am plantat aici 5 arbori.
Plinius cel Bătrân spunea undeva că: „Pădurea este darul cel mai de preţ cu care Dumnezeu
l-a hărăzit pe om‖. Acest dar trebuie păstrat intact, iar silvicultorii sibieni, care deţin azi
custodia acestui superb parc natural, au obligaţia, de zi cu zi, să vegheze ca nimeni să nu
atenteze în vreun fel la integritatea lui. Pentru că deşi puţine, contrastele de genul celor
surprinse de noi în aceste zile sunt de natură să ştirbească din splendoarea şi frumuseţea
acestei mari oaze de sănătate pentru sibieni.

Ioan VIDRIGHIN
11 apr 2006

282
Directorii instituţiilor de cultură şi-au prezentat proiectele de management

Potrivit prevederilor Ordonanţei de Guvern 26/2005, angajarea conducătorilor instituţiilor


publice de cultură se face în urma unor concursuri de proiecte de management, prin contract
de management asimilat contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Prin
derogare de la prevederile de mai sus, conducătorii instituţiilor de cultură, al căror contract de
muncă a fost încheiat cu 24 de luni înainte de data intrării în vigoare a ordonanţei
(22.07.2005), trebuie să prezinte ordonatorului principal de credite în subordinea căruia
funcţionează instituţia, un proiect de management în vederea încheierii contractului de
management.
Astfel, Consiliul Judeţean Sibiu a solicitat conducătorilor următoarelor instituţii de cultură -
Teatrul pentru Tineret şi Copii GONG, Filarmonica de Stat Sibiu, Complexul Naţional
Muzeal ASTRA, Şcoala Populară de Arte şi Meserii „Ilie Micu‖, Centrul Cultural Interetnic
Transilvania - să depună până la data de 15 martie 2006 proiectul de management.
Evaluarea proiectelor s-a făcut de către o comisie compusă din: Ioana Frunzescu - consilier
judeţean, preşedintele comisiei de cultură, Iosif Moldovan - vicepreşedintele Consiliului
Judeţean Sibiu, Gheorghe Nicolaescu - consilier judeţean, Virgil Flonda - directorul artistic al
Teatrului Naţional „Radu Stanca‖, Matei Pamfil - decanul Facultăţii de Litere şi Arte a
ULBS, Kurt Philippi - inspector pentru muzică la Episcopia Evanghelică Sibiu, dirijorul
corului „Bach‖, Vasile Crişan-directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patri-
moniu Cultural Naţional, Alexiu Tatu - directorul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Statului
Sibiu, Ilie Moise-etnolog, profesor la Facultatea de Ştiinţe a ULBS.
Evaluarea proiectelor s-a făcut pe baza criteriilor cuprinse în OG 26/2005:
1. punerea în valoare şi gestiunea ofertei de bunuri şi servicii culturale ale instituţiei publice
de cultură
2. diversificarea ofertei culturale, interdisciplinaritatea acţiunilor culturale, racordarea la
standardele şi direcţiile de evoluţie ale culturii europene şi mondiale din domeniile de
activitate ale instituţiei publice de cultură
3. promovarea imaginii şi vizibilitatea instituţiei publice de cultură
4. colaborarea şi parteneriatele cu alţi operatori culturali din ţară şi din străinătate
5.adecvarea ofertei culturale la solicitările şi nevoile publicului, atragerea unor noi categorii
de public, creşterea audienţei, fidelizarea publicului, calitatea şi diversitatea serviciilor oferite
6. identificarea unor surse alternative de finanţare, participarea la programe naţionale,
europene şi internaţionale
7. eficienţa, eficacitatea şi economia în managementul mijloacelor financiare şi resurselor
umane şi materiale ale instituţiei publice de cultură
8. participarea la programe de perfecţionare profesională în domeniul managementului
9. viziunea strategică pe termen scurt, mediu şi lung asupra dezvoltării instituţiei publice de
cultură, la care CJS a adăugat încă două criterii: indicatori economici şi indicatori culturali
minimali.
În urma analizării proiectelor şi a discutării lor cu autorii acestora, toate proiectele au fost
admise, urmând să se încheie contractele de management conform modelului de contract
aprobat prin HG nr 87/2006.
În ceea ce priveşte Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Creaţiei Populare
„Cindrelul Junii‖, contractul de management va fi încheiat şi cu directorul acestei instituţii a
cărei selecţie s-a realizat pe bază de concurs organizat potrivit dispoziţiilor OG 26/2005.
Întrucât la data intrării în vigoare a ordonanţei, directorul Bibliotecii Judeţene ASTRA avea
mai puţin de 24 de luni de la încheierea contractului de muncă, prezentarea proiectului de
management se va face la o dată pe care Consiliul Judeţean Sibiu o va stabili ulterior.
Biroul de presă - 11 apr 2006

283
Corneliu Bucur acuză: „Muzeul ASTRA stă în gât”

„Arbitraj subiectiv şi discriminativ‖ pentru programele culturale din 2007


Primul punct pe ordinea de zi a conferinţei de presă l-a constituit subiectul ce stă pe buzele
tuturor: Sibiu - Capitală Culturală Europeană, mai precis „cele 231de proiecte cu care vom
participa la momentul 2007, indiferent de arbitrajul pe care-l calific extrem de subiectiv şi
discriminativ şi pe care Sergiu Nistor încearcă să-l aplice de pe poziţia de comisar‖, a declarat
Corneliu Bucur, director general al CNM ASTRA. Pe lângă modul în care proiectele au fost
selectate, Corneliu Bucur s-a arătat nemulţumit şi de late aspecte ale anului 2007, declarând
că juriul de selecţie nu avut un dialog cu instituţia pe care o conduce, unul din actorii
culturali ai anului 2007. iar raportul prezentat de comisarul Nistor la un an de la preluarea
funcţiei a fost unul de natură contabilă, nearătând care sunt elementele de structură ale
programului, construcţia lui generală. Şi locul şi timpul prezentării raportului au fost supuse
discuţiei, directorul CNM ASTRA întrebând astfel dacă a devenit Capitală Culturală
Europeană un program de partid‖. Tot legat de Capitala Culturală au fost semnalate şi alte
probleme: „nu există un site cu o concepţie panoramatică‖; „nu există un program pe luni şi
zile, pe locaţii‖.
În momentul de faţă, conform datelor furnizate de instituţie, din cele 21 de proiecte
concepute, CNM ASTRA are 9 proiecte selectate pentru Sibiu CCE, 5 - în discuţie după cea
de-a doua sesiune de selecţie şi 2 proiecte reţinute dar cu probleme. Conducerea instituţiei a
purtat însă discuţii cu Cristian Radu, coordonatorul programului Sibiu 2007, şi conform de-
claraţiilor făcute de Corneliu Bucur s-a convenit ca logoul Sibiu CCE să fie folosit pentru
proiectele şi bannerele instituţiei. De asemenea, pe Site-ui muzeului sibian vor exista link-uri
care vor trimite la proiectele instituţiei pentru 2007 şi se vor face insigne şi brelocuri cu
logoul CCE şi al muzeului.
Deşi nemulţumiri există, proiectele muzeului pentru 2007 nu se opresc aici, printre dorinţele
conducerii numărându-se organizarea unei Gale a Folclorului European şi internaţionalizarea
Festivalului Tradiţiilor.

„Discriminare vădită” şi de la Ministerul Culturii


Supărarea conducerii Muzeului ASTRA vine şi de la Ministerul Culturii. Astfel, răspunzând
scrisorii deschise a secretarului de Stat Virgil Niţulescu, Corneliu Bucur a declarat că
instituţia pe care o conduce primeşte finanţări de 2-3 ori mai mici decât alte muzee
(exemplele oferite vizând Muzeul Satului din Bucureşti - peste 82 miliarde ROL în 2005.
Muzeul Brukenthal - peste 7500 RON în 2005 şi peste 6300 RON în 2006. comparativ cu
CNM ASTRA - peste 28 miliarde ROL în 2005 şi peste 30 miliarde ROL în 2006). De
asemenea, Bucur a declarat că MCC nu face pentru muzeul sibian aceleaşi eforturi pe care le-
a făcut pentru muzeele din subordine pentru noi sedii, iar planurile de venit pe care trebuie să
le realizeze sunt duble decât pentru alte instituţii muzeale.
Alte două nemulţumiri ţin capul de afiş: suplimentarea fondurilor pentru 2007 şi faptul că
„muzeul ASTRA‖ a fost radiat de la toate premiile pe care Ministerul Culturii le acordă anual
pentru patrimoniu (instituţia depunând, în consecinţă, contestaţie). „Nu am fost nici măcar
nominalizaţi la premii. Pentru management premiile s-au dat la 3 instituţii din Bucureşti. Şi
când ai un asemenea succes cum am avut noi anii trecut cu Noaptea Muzeelor şi îl ignori, e o
mare nedreptate S-au dat trei diplome pentru întreaga activitate: Muzeul şi-a aniversat
centenarul, iar directorul 40 de ani de activitate. Să închizi ochii la realizări monumentale e
imoral. Sunt revoltat, dar nu în numele unui interes personal...Muzeul ASTRA stă în gât. cu
cât sunt mai mari performanţele, cu atât mai mult”, a declarat Corneliu Bucur.

Maria Spătariu - 12 apr 2006

284
Vizită de excepţie în Muzeul Astra

Consultantul pe probleme de Branding al USAID (Agenţia de Dezvoltare Internaţională a


SUA), prin CHF International România pentru consultanţă de specialitate, d-na Sue Wood
ne-a vizitat în ziua de 17 aprilie a.c, domnia sa având o experienţă de branding în ţări precum
Finlanda, Maroc, Armenia, Gambia, Iordania, Mexic, Republica Dominicană.
D-na Sue Wood a poposit la Sibiu pentru trei zile, spre a ne vizita oraşul (viitoare Capitală
Culturală a Europei, în 2007), precum şi principalele sale obiective cultural-turistice: Muzeul
„ASTRA‖ (devenit, de anul trecut, colaborator pe patru proiecte al CHF (SUA), traseul
turistic prin Mărginime, având ca „adrese‖ atelierele unor meşteşugari tradiţionali (punctul de
pornire fiind tot Muzeul din Dumbrava Sibiului), o întâlnire cu echipa de lucru al CHF
(Sibiu) şi cu câţiva specialişti contactaţi în timpul vizitei sale în Sibiu, pentru o dezbatere pe
tema brandingului turistic pentru Sibiu.

Impresiile domniei sale, după vizita în Muzeul ASTRA au fost excelente: „Cu speranţă şi
energie impresionantă - acest frumos muzeu în aer liber a devenit ceea ce este în 40 de ani.
Sunt personal inspirată de efortul şi viziunea nealterate legate de acest loc. Va servi drept loc
al vindecării pentru multe generaţii. Vă mulţumesc din adâncul inimii”.

Biroul de presă al CNM Astra


20 apr 2006

285
Ziua Internaţională a Muzeelor
Brand-ul Muzeal ASTRA pentru anul 2007,
sau Muzeul ASTRA se îmbracă în straie noi

Muzeul ASTRA şi-a lansat noile reprezentări grafice de promovare a programului cultural
pentru Capitala Culturală Europeană 2007. În acest context, campania de promovare a tot
ceea ce şi-a propus Muzeul să ofere publicului, se poate defini prin noul logo, realizat de
recunoscutul grafician Ştefan Orth. Astfel, simbolul ce va reprezenta cele 25 de proiecte ale
Muzeului ASTRA, în anul 2007, surprinde trei ipostaze de înţelegere şi cunoaştere a
instituţiei de către public.
Dimensiunea cultural - europeană (o configuraţie circulară a personajului cu stelele simbol
ale Uniunii Europene), prin care Muzeul ASTRA doreşte să se adreseze unui public al cărui
principal motiv de vizitare este de a se regăsi în acest spaţiu.
„...CERCUL, forma geometrică absolută, care dă sentimentul de completitudine, de întreg,
care pentru noi înseamnă, din 2007, Uniunea Europeană, exprimă: deschiderea şi
permeabilitatea culturală manifestată de Sibiu de-a lungul secolelor, acceptarea tuturor
elementelor de influenţă cultural europeană,... exprimă integrarea noastră în Uniunea
Europeană.‖ Corneliu Bucur - director general Muzeul ASTRA,
Dimensiunea cultural – istorică (două lucarne simbol arhitectural care de această dată
reprezintă cunoaşterea şi înţelegerea, dar în aceeaşi măsura legătura oraş - sat), reprezintă
pentru Muzeul ASTRA cunoaşterea şi înţelegerea unui simbol al interacţiunii dintre
civilizaţia rurală şi cea urbană. Muzeul ASTRA oferă vizitatorului o călătorie iniţiatică, o
poveste despre Europa.
„Doar aşa se mărturiseşte şi se împlineşte un ideal apărut după război, potrivit căruia şansa
într-o perspectivă modernă şi într-o competiţie universală a Europei este de a se exprima la
nivelul tuturor resurselor şi valorilor de potenţial pe care le are.‖ (C.B.) Cea de-a treia
dimensiune este definită de imaginea de ansamblu (un personaj pozitiv fără nume sau poate,
Muzeul ASTRA), care se bucură, alături de noii prieteni, pentru destinaţia descoperită. Este
copilăria Europei ...iar Muzeul ASTRA o reprezintă.
Muzeul ASTRA se pregăteşte de peste zece ani pentru a deveni una din marile vedete de
frontispiciu ale Capitalei Culturale Europene. Recunoaşterile şi aprecierile, de cele mei multe
ori internaţionale, încurajează instituţia în a-şi continua misiunea de promovare a valorilor
culturale tradiţionale într-un context din ce în ce mai mult internaţionalizat, iar din 2007,
european. Noul context european, definit de două importante evenimente pentru România
(intrarea în Uniunea Europeană) şi pentru Sibiu (titlul de Capitală Culturală Europeană)
găseşte instituţia sibiană ... „capabilă să reprezinte printr-un patrimoniu original, de expresie
şi de interes european, propria identitate cultural istorică şi etnografică a poporului român,... o
instituţie emblematică pentru România, care va fi receptată pe plan european ca una dintre
cele mai importante instituţii continentale‖ (C.B.)
Pentru Programul Capitalei Culturale, Muzeul ASTRA vine cu un Program de 25 de proiecte,
pe măsura titlului auspiciilor care le subsumează, adoptând sintagma: „Tradiţia fără
modernitate este o înfundătură, dar modernitatea fără tradiţie este o curată şi totală nebunie‖
(Contele de Sanabury), definindu-se drept un program amplu de manifestări cultural-
ştiinţifice şi artistice, un program de divertisment şi de mare interes turistic şi recreativ, un
program de o subliniată tentă de inter-activitate cu turiştii, un program de empatie generală
pentru toate categoriile de vârstă‖(C.B). În completarea acestui program vin preocupările
Muzeului pentru a face publicului care intră pe porţile instituţiei o bună primire, petrecerea
cât mai instructivă a timpului, ofertarea de servicii cât mai generoase şi diverse în toate
planurile (informaţional şi de petrecere şi de acel climat de bună simţire în momentul

286
vizitării, ţinând seama şi de grandoarea muzeului, de condiţiile cu totul excepţionale ale
parcului din Dumbrava Sibiului).
„Pentru toate acestea Muzeul ASTRA se aşteaptă la vizitatori. La mulţi vizitatori. La
vizitatori din Sibiu.....cu o detentă culturală care să-i facă întru totul compatibili, responsabili
şi demni de noua calitate de a fi locuitorii unei cetăţi capitale culturale europene. La turişti
care să-şi distribuie cu discernământ câmpul de interese, încât Muzeul ASTRA să deţină un
loc preferat din punctul de vedere al vizitării. La turişti tineri, din toată Europa, pentru
redescoperirea Europei răsăritene (este pentru prima dată în această parte a continentului
când o ţară se revelează şi este investită cu cea mal înaltă calitate, din punct de vedere al
preţuirii patrimoniului său cultural)‖ (CB.).
Iniţiată în urmă cu o săptămână, campania de comunicare a acestor noi valori are în vedere o
dezvoltare fără precedent a imaginii şi mesajului pe care Muzeul ASTRA îl are pentru
locuitorii şi vizitatorii Capitalei Culturale a Europei.

Gabriel Bucurstan
Muzeul ASTRA

Expoziţia „Patrimoniul vernacular din Mărginimea Sibiului”


Cu ocazia Zilei Internaţionale a Muzeelor (18 mai), Muzeul Civilizaţiei Populare
Tradiţionale „ASTRA‖ va vernisa, la Pavilionul central, de la intrarea principală a Muzeului
în Aer Liber, o expoziţie consacrată patrimoniului de arhitectură tradiţională din Mărginimea
Sibiului.
Expoziţia se organizează în contextul în care, în aceeaşi zi, vor fi vernisate două noi
monumente transferate şi reconstruite în muzeu, provenind din această zonă. Zona dispune de
un mare potenţial de civilizaţie şi cultură, de patrimoniu material şi imaterial tradiţional, din
păcate nu întotdeauna rezistent în timp, ceea ce explică marele interes al muzeului pentru
conservarea şi valorificarea acestor monumente ale identităţilor noastre culturale, sub diverse
forme, inclusiv salvarea lor prin transfer şi reconstrucţie. În acest fel, patrimoniul devine
monument reprezentativ al zonei şi al localităţilor generatoare de tradiţie. Cele două
monumente, ce îmbogăţesc zestrea muzeului, sunt Gospodăria de confecţionare a straielor din
Tilişca şi Complexul de industrii textile (piuă şi dârste) din Gura Râului. Lor li se adaugă
vernisarea restaurării pivei din Rod. În felul acesta, monumentele din Mărgini-mea Sibiului
vor fi colecţia cea mai mare pe plan zonal din Muzeul în Aer Liber -17 monumente în total.
Expoziţia se doreşte un modest omagiu adus locuitorilor zonei, pentru contribuţia lor la
civilizaţia populară tradiţională şi la civilizaţia modernă. Satele mărginene s-au caracterizat
printr-un tip specific de arhitectură manifestat în relaţia cu ambianţa naturală, aşezare,
gospodărie, casă, construcţii specializate meşteşugăreşti şi de industrie ţărănească, de
construcţii şi edificii public - religioase: biserici, troiţe etc. Expoziţia e un prim pas spre
valorificarea repertorierii de patrimoniu cultural realizat de instituţia muzeală, continuând
programul de cunoaştere şi valorificare a tradiţiilor româneşti deschis de Asociaţiune.
O firească ocazie de a îndemna pe sibieni să ne viziteze pe 18 mai - Ziua Internaţională a
Muzeelor.

Valer DELEANU.
muzeograf CNM ASTRA

18 Mai - lansarea serviciului de Audio - Ghidaj în Muzeul în Aer Liber


Serviciul de Audio-Ghidaj în Muzeul în Aer Liber, vine să răspundă dorinţei de interacţiune a
vizitatorului cu monumentele existente, prin intermediul informaţiilor despre acestea, a
istoriei şi poveştilor din spatele fiecărei case, a fiecărui loc din muzeu.

287
Serviciul de Audio - Ghidaj este o alternativă la ghidajul clasic, prin care Muzeul în Aer
Liber răspunde nevoilor de informare a vizitatorilor individuali şi a grupurilor de 2-3
persoane.
Lansarea serviciului de Audio - Ghidaj va avea loc astăzi, de Ziua Internaţională a Muzeelor,
la ora 15.30, în Muzeul în Aer Liber. Invitaţi speciali sunt delegaţii ale CHF International
România, USAID şi Peace Corps România.

Luna Tineretului, sărbătorită de Muzeul ASTRA


În perioada 18 mai - 18 iunie, Complexul Naţional Muzeal ASTRA a decretat Luna
Tineretului oferind tuturor copiilor şi adolescenţilor posibilitatea de a vizita muzeele
instituţiei noastre cu o reducere de 50%.
Prin această acţiune, Muzeul ASTRA doreşte să continue campania de atragere a tinerilor
către instituţia noastră, în vederea conştientizării, de către publicul tânăr şi foarte tânăr, a
identităţii noastre culturale, a valorilor autentice, tradiţionale.
Cu doar 3 RON tinerii pot vizita Muzeul în Aer Liber, cu 0,75 RON Muzeul de Etnografie
Universală „Franz Binder‖, iar cu 0,5 RON Muzeul de Etnografie Săsească „Emil Sigerus‖.

18 mai 2006

288
Cum lasă Parlamentul Muzeul ASTRA fără bani

Două articole publicate de cotidianul „Ziua”, în datele de 4, respectiv 11 mai demascau


violarea unei legi, fapt în urma căruia Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA din
Sibiu era privat de o importantă sumă de bani atribuită prin votul Parlamentului României în
vederea pregătirilor pentru Sibiu, Capitala Culturală Europeană 2007.

Proiectul Sibiu Capitală Culturală Europeană a reprezentat la momentul votării Legii


bugetului de stat pe anul 2006-(noiembrie 2005) - un moment aproape unic de consens între
Putere şi Opoziţie, parlamentari din ambele tabere politice subliniind de la tribuna
Legislativului, importanţa acestui eveniment şi necesitatea alocării unor fonduri suficiente
manifestărilor de anul viitor. Cu toate acestea şedinţa din 18 noiembrie 2006 reprezintă şi o
„clipă neagra‖ pentru istoria postdecembristă a parlamentarismului românesc - ciuntirea unei
legi votate în drumul său de la Parlament către Monitorul Oficial. Victima acestei operaţiuni:
Muzeul Civilizaţiei Populare Astra din Sibiu.

Patru amendamente pentru Capitala Culturală


Patru amendamente au fost depuse la Legea Bugetului de stat pe anul 2006 vizând programul
Sibiu Capitală Culturală Europeană şi alocarea de fonduri la Ministerul Culturii pentru acest
eveniment. Primul dintre acestea 1-a avut ca iniţiator pe senatorul PRM Gheorghe Funar,
respins de plen. Al doilea, amendamentul 32 la paragraful 7 al art. 8 din anexa nr. 2 pentru că
era inclus într-un alt amendament nu a mai fost susţinut. Al treilea amendament, cel cu nr. 33
a fost depus de parlamentarii social-democraţi de Sibiu, Ioan Cindrea, Viorel Arcaş şi Radu
Podgoreanu în numele Comisiei de muncă, solidaritate socială şi familie din Senat şi al celei
de muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor şi propunea suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii la titlul „bunuri şi servicii‖. Şi acest amendament a căzut la vot.

Paragraful pierdut
Prin cel de-al patrulea amendament nr. 34, depus de cele două Comisii pentru cultură, artă şi
mijloace de informare în masă ale Parlamentului şi de deputatul liberal de Sibiu, Raluca
Turcan, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA din Sibiu primea din suma
propusă pentru proiectul Sibiu Capitală Culturală Europeană, adică 20.000 de mi lei noi, circa
4.500 de mii de lei. Amendamentul a fost prezentat în Parlament la dezbaterea bugetului de
fostul ministru al Culturii, Mona Muscă, fiind susţinut public de majoritatea parlamentarilor
sibieni. În urma discuţiilor purtate în plen, cu ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, acesta
a fost de acord să ofere Sibiului doar 15.000 de mii lei noi, cu adăugirea că în funcţie de
necesităţi, va suplimenta această sumă. Toate bune şi frumoase, până la un punct doar. Pentru
că amendamentul celor două comisii de Cultură a fost admis, însă la publicarea sa în
Monitorul Oficial, acesta a apărut ciuntit, fără menţionarea Muzeului Astra şi deci fără
posibilitatea ca banii prevăzuţi în acesta să fie oferiţi instituţiei conduse de Corneliu Bucur.
În plus, acesta susţine că obiectul amendamentului 34 la Legea bugetului pe 2006 l-a
constituit «lucrările de infrastructură culturală», iar la capitolul «Sursă de finanţare»,
amendamentul prevedea Bugetul Ministerului Finanţelor Publice, Capitolul 5, paragraful A,
titlul 70, „cheltuieli de capital‖ şi nicidecum „Bunuri şi servicii‖ cum a apărut în «Monitorul
Oficial». De altfel, în timpul discuţiilor pe marginea amendamentului nr. 34 se face referire,
cu insistenţă la destinaţia fondurilor aprobate suplimentar, „pentru lucrările de infrastructură
culturală‖.

289
Jonglerii lingvistice cu bugetul Capitalei Culturale
Preşedinte de şedinţă în acea zi a fost liberalul Teodor Meleşcanu. De la pupitrul de comandă
al Parlamentului acesta a citit versiunea ciuntită a amendamentului celor două Comisii de
Cultură. Până să-l citească şi să-l supună incomplet votului parlamentarilor, Meleşcanu l-a
bâlbâit puţin.
„În bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor la titlul Bunuri şi servicii este cuprinsă şi suma
de 15.000 lei care se va utiliza pentru finanţarea acţiunilor aferente programului prioritar...
(rumoare, discuţii).
Din sală, mai multe voci: 15.000 de mii.
Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: 15.000 lei. (discuţii, rumoare, vociferări).
Din sală, mai multe voci: 15.000 de mii lei.
Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: 15 mii de mii lei... (discuţii, râsete). Deci este cuprinsă şi
suma de 15 mii de mii lei „care se va utiliza pentru finanţarea acţiunilor aferente programului
prioritar „Sibiu - capitală culturală europeană2007‖.
(stenograma şedinţei din 18 noiembrie).
Regulamentul Camerei interzice modificările de fond la plen
Varianta citită de Meleşcanu este şi cea care a apărut în Monitorul Oficial şi aici s-a produs şi
deturnarea ei. În Regulamentul de funcţionare al Camerei Deputaţilor, la articolul 108,
alineatul 4 scrie clar „în plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond‖ în timp ce
anterior la alineatul 3 se menţionează modificările ce pot fi formulate în plen la
amendamente:
„În plenul Camerei se pot formula amendamente de corelare tehnico-legislativă, gramaticale
sau lingvistice. Amendamentele se depun în scris la preşedintele de Şedinţă şi la raportorul
comisiei sesizate în fond. Ştergerea Muzeului Astra ca destinatar al sumei de 4.500 de mii de
lei nu poate fi considerată o corelare tehnico-legislativă, gramaticală sau lingvistică, ci o
gravă omisiune.

Ipoteze de lucru
Pe seama acestei situaţii, dincolo de evidenţă, nu pot fi făcute decât presupuneri. Una dintre
acestea ar fi aceea că Teodor Meleşcanu a supus votului de fapt, amendamentul nr. 33 al
parlamentarilor sibieni, unul asemănător celui depus de Comisiile de Cultură. Astfel ar putea
fi explicată şi apariţia în textul legii a sintagmei „bunuri şi servicii‖ în loc de „cheltuieli de
capital. Cum cele două amendamente semănau, Meleşcanu ar fi putut să le încurce. O altă
ipoteză ar fi aceea că pur şi simplu acelaşi preşedinte de şedinţă a omis să mai citească
varianta completă a amendamentului Turcan.
În ambele cazuri, care rămân la stadiul de ipoteză, rezultatul ar fi trebuit însă să fie acelaşi: în
Monitorul Oficial ar fi trebuit să apară varianta scrisă a amendamentului depus de Raluca
Turcan, modificată doar în dreptul sumei destinate proiectului Sibiu, Capitală Culturală
Europeană şi atât. Restul paragrafului ar fi trebuit să rămână acelaşi.

Contestare la Curtea Constituţională


Directorul Muzeului Civilizaţiei Tradiţionale Astra, Corneliu Bucur consideră că
abandonarea textului din amendament, care prevedea expres că „Din diferenţa de
suplimentare, suma de 4476,65 mii lei va fi utilizată de către Muzeul «ASTRA» din Sibiu
pentru proiectul care a fost selectat în cadrul programului «Sibiu – Capitală Culturală a
Europei, 2007»,constituie o gravă sfidare la adresa puterii inalienabile a Parlamentului de a
decide prin vot în toate problemele de interes public. Mai mult, Bucur spune că a cerut o
anchetă parlamentară în acest sens şi anunţă că se va adresa Curţii Constituţionale pentru a
contesta constituţionalitatea variantei apărute în Monitorul Oficial.

290
În acelaşi timp, deputatul sibian Raluca Turcan consideră că indiferent de forma în care
preşedintele de şedinţă a citit amendamentul, Monitorul Oficial ar fi trebuit să consemneze
varianta scrisă.‖Preşedintele de şedinţă poate citi un amendament greşit, îl poate citi plin de
greşeli gramaticale, cu cifre incorecte, în Monitorul Oficial ar fi trebuit să apară forma depusă
a amendamentului şi nu cea care apare şi în stenogramă‖ spune Turcan.

Al. Duca
23 mai 2006

291
Dreptul la replică

În virtutea dreptului la replică, răspundem celei de-a doua scrisori deschise a


domnului Corneliu Bucur, director al Complexului Naţional Muzeal ASTRA, publicate în
ziarul sibian Tribuna din data de 14 aprilie 2006.
Din nou, considerăm că este necesar ca cititorii sibieni să fie puşi în temă şi cu alte informaţii
decât cele prezentate de domnul Bucur, mai precis cu cele omise de dumnealui, pentru ca
imaginea ce se construieşte din acest dialog publicistic să reflecte realitatea faptelor şi ati-
tudinilor şi nu interpretarea lor subiectivă.
Prin urmare, domnul Corneliu Bucur revine în scrisoarea deschisă asupra modalităţii în care i
s-a răspuns solicitării de fonduri pentru o serie de lucrări capitale şi de infrastructură, din
bugetul destinat Programului „Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007‖, acuzând Ministerul
Culturii şi Cultelor de „procustianism‖ în interpretarea Legii Bugetului, respectiv a
alineatului (7), al art. 8 din această lege, care se referă la suma cuprinsă în bugetul
ministerului, pentru finanţarea acţiunilor aferente acestui program prioritar.
Încă o dată ne vedem nevoiţi să afirmăm faptul că Ministerul Culturii şi Cultelor nu poate
interpreta şi modifica Legea Bugetului de Stat. Cu atât mai mult, acest lucru nu este realizabil
de către ministrul Culturii şi Cultelor şi nici de către secretarul de Stat pentru Patrimoniu
Cultural, care, ca reprezentanţi ai acestei autorităţi, nu pot „interveni‖ pe lângă alte autorităţi
publice în baza „colegialităţii de partid‖, aşa cum sugerează domnul Corneliu Bucur. O astfel
de sugestie, care disimulează recomandarea de a încălca o prevedere legală, nu ar fi un gest
competent sau moral, nici unul responsabil şi onorant.
Nu acesta este modul în care Ministerul Culturii şi Cultelor înţelege să administreze cultura,
nu acesta este modul în care funcţionează statul de drept. Îi invităm pe cititori să reflecteze
asupra consecinţelor unor astfel de interpretări privilegiate şi a posibilelor responsabilităţi ce
decurg din acestea.
Domnul director al Complexului Naţional Muzeal ASTRA ne acuză de afirmaţii false, însă
trebuie să atragem atenţia asupra faptului că, în această situaţie, domnia sa nu a fost suficient
de scrupulos. Conform stenogramei pe care ne-a recomandat să o citim, ceea ce a fost aprobat
prin vot în şedinţa Parlamentului a fost amendamentul 34 la paragraful 7 al art. 8 modificat
oral, întocmai în forma ce se regăseşte în Legea Bugetului pe 2006, şi nu forma care s-a
discutat şi care, de altfel, a fost respinsă în cadrul comisiilor şi care exprimă textual faptul că
suma respectivă urma « fi utilizată „pentru proiectul care a fost selectat în cadrul Programului
Sibiu, Capitală Culturală a Europei 2007. Prin urmare, complet falsele afirmaţii, ca să îl cităm
pe domnul director, îi aparţin de fapt. De altfel, stenogramele pot fi consultate de către cei
interesaţi pe pagina de Internet www.gov.ro, la secţiunea Legislaţie‖.
Nu îl împiedicăm pe domnul director în a investiga mai departe situaţia prin care acest amen-
dament nu a apărut (în integralitatea formei puse în discuţie în cadrul Comisiilor) în
exprimarea oficială a Legii Bugetului pentru că este, evident, dreptul domniei sale, însă
repetăm, nu este de competenţa Ministerului Culturii şi Cultelor să îşi aroge astfel de
interpretări.
Mai trebuie să clarificăm încă o acuză adusă de domnul Corneliu Bucur în această a doua
scrisoare deschisă: domnia sa consideră „o adevărată gafă‖ un lucru pe care îl citează inexact
şi, prin aceasta, îi deturnează sensul. Astfel, ne-am referit în răspunsul nostru la faptul că
fondurile alocate programului prioritar se vor utiliza în continuare, în funcţie de anumite
obiective de finanţare stabilite nu cu prioritate, ci ca prioritare de către Comisariatul Special
instituit de Guvern. Acest program prioritar este gestionat de Ministerul Culturii şi Cultelor
şi îi asigurăm pe domnul director şi pe cititorii sibieni că stabilirea obiectivelor de finanţare
nu a fost un proces subiectiv. Asociaţia Sibiu CCE 2007, Consiliul Judeţean Sibiu şi Primăria
Sibiului administrează la rândul lor fonduri alocate acestui eveniment european.

292
Ne vedem nevoiţi a relua demonstraţia noastră cu privire la finanţarea generoasă a
Complexului Naţional Muzeal ASTRA de către Ministerul Culturii şi Cultelor. Argumentele
concrete şi cât se poate de obiective, traduse în cifre şi procente, pe care le-am adus în
sprijinul afirmaţiei că muzeul pe care îi conduce domnul Corneliu Bucur a beneficiat, tocmai
ca semn de recunoaştere a valorii patrimoniului administrat, de sprijin substanţial în anul
2005 (cel mai substanţial după cum am arătat), din partea Ministerului Culturii şi Cultelor,
între muzeele şi colecţiile ce sunt subordonate altor autorităţi decât acestui minister, nu pot fi
infirmate de declaraţiile dumnealui. Realitatea, din păcate, îl contrazice pe dl. director. De
asemenea, afirmaţiile domniei sale privind efectuarea unor lucrări fără a avea finanţarea
aprobată, sunt foarte grave, reprezentând mai degrabă o chestiune de eludare a legii decât un
act de curaj.
Pentru informarea cititorilor, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti‖ din Bucureşti,
instituţie subordonată direct Ministerului Culturii şi Cultelor, nu a beneficiat, aşa cum dl.
Corneliu Bucur sugerează, în baza unei „relaţii avantajoase‖, de restul fondurilor programului
Muzeologia de Urgenţă. Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Guşti‖ nu a beneficiat de loc
de finanţare prin acest program, deoarece Ministerul Culturii şi Cultelor a considerat că, în
mod just, de fondurile acestui program trebuie să beneficieze cât mai multe muzee din ţară.
Cele 13 procente din totalul general al fondurilor alocate finanţării de proiecte muzeale
pentru întreaga ţară, de care a beneficiat Complexul Naţional Muzeal ASTRA pentru
aniversarea centenarului instituţiei, nu reprezintă doar 15.631,72 mii RON, ci, aşa cum arată
situaţia deconturilor domnului director Corneliu Bucur, o sumă mai mult decât triplă!
Nu toate instituţiile muzeale româneşti au avut şansa ca la ocazii aniversare de aceeaşi
factură, îndreptăţite în egală măsură de „glorioasa istorie‖ şi „glorioasa devenire‖, să
beneficieze de un context financiar atât de favorabil, deşi, poate dorinţa de a da amploare şi
fast sărbătorii a existat. Considerăm că este, totuşi, exagerat să se afirme că Centenarul Com-
plexului Naţional Muzeal ASTRA este „cel mai prestigios eveniment aniversar al culturii
române, în anul 2005‖. Pentru că nu considerăm că este cazul să ierarhizăm, îi reamintim
domnului director că, spre exemplu, în anul 2005, România întreagă a sărbătorit şi
personalitatea marelui compozitor George Enescu.
Nu considerăm nici just faptul că domnul director se raportează la momentul descentralizării
pentru a acuza cuantumul mic al bugetului actual al instituţiei, în condiţiile în care acest buget
este aprobat anual de către ordonatorul de credite, în baza fundamentărilor furnizate de
instituţie. Consiliul Judeţean Sibiu este în măsură să dimensioneze alocaţia bugetară a
muzeului. Acestui for ar trebui să i se ofere argumente viabile şi Ministerului Culturii şi
Cultelor, care cunoaşte nu doar situaţia muzeului condus de către dl. Corneliu Bucur, ci şi pe
a altor instituţii de cultură ce se consideră la fel de nedreptăţite în privinţa alocaţiilor bugetare
anuale. Ministerul Culturii şi Cultelor trebuie să se încadreze în alocaţiile bugetare centrale,
neputând deschide o linie de finanţare exclusivă şi preferenţială pentru niciun muzeu, prin
urmare, nici pentru Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu.
În ceea ce priveşte represaliile şi discriminările la care domnul director afirmă că va fi supus,
acestea există doar în viziunea domniei sale. Faptul că proiectul transmis de Complexul
Naţional Muzeal ASTRA la premiile pentru patrimoniu acordate de către Ministerul Culturii
şi Cultelor nu a fost premiat, nu înseamnă decât că acest eveniment aniversar - Centenarul -
nu a întrunit aceeaşi apreciere din partea tuturor. De altfel, aceste premii s-au acordat
conform unui regulament ale cărui prevederi au fost însuşite, implicit, de către participanţi în
momentul depunerii candidaturii. Evaluările acestor proiecte au fost făcute de către comisii ai
căror membri nu se află în relaţii contractuale sau de serviciu cu Ministerul Culturii şi
Cultelor, fiind specialişti independenţi, tocmai pentru a obiectiva procesul evaluării.
Complexul Naţional Muzeal ASTRA nu a fost „radiat‖ de la aceste premii, aşa cum nici nu a
fost „abonat‖ la ele.

293
Domnul director poate fi sigur că Ministerul Culturii şi Cultelor nu va discrimina în niciun
caz Complexul Naţional Muzeal ASTRA, după cum s-a spus, liniile noastre de acţiune încor-
porând obiectivitatea, corectitudinea şi respectarea legilor. În acest sens, îi reamintim
domnului director că i-a fost aprobată pentru anul în curs finanţarea, în valoare de 106.350
RON, prin programul „Patrimoniul în pericol‖. Înţelegem demersul, pe deplin justificat şi
lăudabil, al domnului director Corneliu Bucur, de a obţine cât mai multe fonduri pentru
instituţia pe care o conduce, însă considerăm că nu aceasta este maniera cea mai elegantă şi
pe deplin corectă de a o face. Exagerările şi dramatizarea nu sunt căi care să susţină o cauză
nobilă, ci, dimpotrivă, îi aduc atingere.
Nu intenţionăm să ne lansăm într-o polemică inutilă şi într-un schimb de acuze, ci am vrut
doar, după cum am spus, să aducem încă o dată anumite clarificări. Nu vom justifica şi
explicita la nesfârşit acţiunile Ministerului, realizate în limitele atribuţiilor şi competenţelor
pe care această autoritate le are.

Dr. Virgil Ştefan NIŢULESCU,


secretar de Stat
8 iun 2006

294
O nouă omisiune regretabilă

Semnalăm apariţia unei noi versiuni a „Ghidului oraşului şi al Judeţului Sibiu‖ în Editura
„Global Media‖ din Sibiu, cu texte semnate de prof. Cornel Lungu. prof. Anda Lungu şi
Adriana Rodica Stoia.
Dacă în ceea ce priveşte ilustraţia fotografică, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale
„Astra‖ din Dumbrava Sibiului beneficiază, graţie arhivei lui Gheorghe Lăzăroiu (plecat
dintre noi mult prea devreme, Dumnezeu să-l odihnească în pace) şi Cristian Iordache, de o
frumoasă prezentare în toată splendoarea patrimoniului său natural, arhitectural, tehnic şi
uman, montajul celor opt imagini vizând atât oferta turistică, de agrement nautic, cât şi
manifestările dedicate continuării tradiţiilor populare, încă vii şi valoroase în satele noastre,
autorii textelor au dovedit, şi cu această ocazie, o parcimonioasă limitare a spaţiului destinat
prezentării muzeelor din cadrul Complexului Naţional Muzeal „Astra‖, o amnezie totală în
cazul Muzeului „Astrei‖, premieră absolută a culturii de patrimoniu pentru românii ardeleni,
la începutul veacului XX (1905).
Câtă vreme autorii au găsit locul potrivit să insereze câteva cuvinte despre condiţiile apariţiei
Muzeului de Ştiinţe Naturale (1895) şi mai multe chiar (cum era, de altfel, firesc) despre
baronul Samuel von Brukenthal, fondatorul „marelui muzeu care îi poartă numele, deschis
publicului la 1817‖, este firesc să ne întrebăm de ce, oare, atâta obstinaţie din partea lor
(aceiaşi) în a oculta realităţile istorice şi contemporane privind una dintre cele mai impozante
şi valoroase ctitorii culturale din România (la care şi-au adus contribuţia, deopotrivă, români
şi saşi, cum prea bine se ştie).
Cât priveşte omisiunea pe care nu o putem considera decât de rea credinţă - a menţionării
meritului Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român de a
fi reuşit, în cele mai nepriitoare momente istorice, să edifice Palatul Asociaţiunii şi să asigure
astfel spaţiile necesare marelui muzeu etnografic istoric al Asociaţiunii, inaugurat printr-o
adevărată sărbătoare naţională în zilele de 18/19 august 1905, credem suficientă remarca:
„tehnica struţului‖ nu-i foloseşte cu nimic nici măcar păsării zburdalnice din ţările calde. A
ignora voit („a trece sub tăcere‖) o realitate istorică nu însemnează, nici că ea nu a existat şi
nici că ea nu trăieşte în amintirea urmaşilor.
De asemeni, faptul că autorii evită să menţioneze (la p.29) funcţia primordială a edificiului
(cu dedicaţie şi recunoaştere publică, prin inscripţionarea, pe frontispiciul acestuia la 1905,
conform unei hotărâri a Comitetului Central al Astrei, a cuvintelor „Muzeul Asociaţiunii‖
instituţie evacuată forţat din clădire în anul 1950 şi nemaiîntoarsă, încă, acolo unde îi este
locul, numai din motive de oportunism cultural) nu face decât să-i confuzioneze pe turişti,
care nu înţeleg nimic citind paragraful 32 („Biblioteca Astra ), în condiţiile neexplicitării
textului istoric de pe frontispiciul clădirii (ce bine că prin Hotărârea Consiliului Judeţean, din
anul 2003, s-a revenit la samavolnicia unui impostor cultural de a demonta inscripţia
originală, istorică, spre a instala ceea ce „voia muşchii lui‖!).
Faptul că, în textul broşurii, sunt prezentate Muzeul de Istorie a Farmaciei (incinta a II-a, pct.
13, 10 rânduri) şi Muzeul Franz Binder (pct. 7, 2 rânduri, fără măcar să fie menţionat profilul
său tematic, unic în România), Muzeul Naţional Brukenthal (Incinta a III, p. 27, 8 rânduri),
Muzeul de Istorie (pct. 23, 24 rânduri, căci „cine împarte parte-şi face‖!), Muzeul de Istorie
Naturală (p. 30, pct. 38, doar 4 rânduri), dar şi muzeele din judeţ: Muzeul etnografic şi Casa
memorială „Badea Cârţan‖ (p. 32, 4 rânduri), Muzeul sătesc Cisnădioara (p. 33,3 rânduri),
Muzeul textil Cisnădie (4 rânduri), Muzeul „Siegmund Dachler‖ din Sadu (4 rânduri),
Muzeul sătesc din Cristian (p. 34, 3 rânduri), Muzeul de icoane din Sibiel (p. 35, 7 rânduri),
Muzeul sătesc din Răşinari (p. 37,3 rânduri) şi Muzeul sătesc din Gura Râului(p. 38, 2
rânduri), fără a omite nici Muzeul Municipal din Mediaş (4 rânduri, notat la fel ca un muzeu
sătesc), pune cu şi mai mare claritate, în evidenţă, decizia autorilor de a ignora, din nou

295
Muzeul „Astra‖, de ieri şi de astăzi (ca şi în alte ediţii), instituţie care a devenit emblematică
pentru Sibiu.
Trist este că în tot acest demers se refuză turiştilor dreptul de informare corectă şi completă
asupra valenţelor şi valorilor cultural-turistice ale Sibiului.
Oricâte gesturi de rea-voinţă se vor mai produce, şi de aici încolo, din partea oricui, din Sibiu
sau de aiurea, spre a obtura sau oculta imaginea Muzeului Astrei, îi asigur pe toţi aceşti
„binevoitori‖ de eşecul lamentabil al efortului lor dezonorant. Muzeul „Astra‖ este o realitate
impozantă, strălucitoare (astra = stea) şi imposibil de mai contestat sau ascuns în faţa naţiunii
şi chiar a întregului univers.

Director general,
Prof. dr. Corneliu BUCUR
8 iun 2006

296
1 Iulie - Ziua Sugarilor sibieni în Muzeul „ASTRA”

Înregistrând, cu vie satisfacţie, numărul mare al tinerilor perechi (părinţi de bebeluşi), care
preferă ca loc de agrement pentru pruncii lor „nou născuţi‖, Muzeul în Aer Liber din
Dumbrava Sibiului
1) constatând, încântaţi, că opţiunea părinţilor (şi mai ales a mămicilor) coincide cu opţiunea
celor mai tineri vizitatori (şi simpatizanţi) ai muzeului (nu am auzit, niciodată, sub cuvânt de
onoare, nici un scâncet din cărucioarele care se plimbă „agale‖, pe aleile muzeului, iar un
sondaj de opinie neputând a întreprinde din motive de „dificultăţi tehnice de comunicare‖), că
Muzeul „Astra‖ este destinaţia culturală preferată a celor ce depind de biberon, suzetă şi
pampers,
2) conştientizând faptul că prin opţiunile culturale ale părinţilor şi copilaşilor lor, înregistrăm
un record mondial (pe care ne vom strădui să-l omologăm) în ceea ce priveşte limita de vârstă
(cea mai tânără) a celor ce vizitează - cu maximă frecvenţă, un evident dezinteres pentru
noutăţile de ultimă oră ale muzeului o instituţie culturală fundamentală pentru edificarea
identităţii lor etnoculturale
3) şi realizând că prin atitudinea lor consecventă - părinţi şi sugari, deopotrivă - el exprimă de
fapt voinţa fermă de implicare activă în politicile culturale ale statului român, elaborate (?) şi
aplicate (!), prin ministerele Culturii, Educaţiei, Tineretului şi Turismului, privind apropierea
identităţii etnoculturale, în contextul proceselor de integrare europeană şi de globalizare a
civilizaţiei universale, am luat iniţiativa organizării, în premieră mondială, în fiecare an, în
data de 1 iulie, a „Zilei Sugarilor sibieni‖.
Cu această ocazie, vom fonda şi Asociaţia prietenilor sugari ai Muzeului „ASTRA‖
(eliberând şi legitimaţii de membri tuturor celor ce-şi vor asigura legitimaţia anuală de
vizitare a muzeului), vom adopta imnul celei mal tinere „asociaţii din România‖(cea a
bebeluşilor) şi vom adopta un „program de acţiune‖, pe viitor, pentru a proteja şi promova
aceasta instituţie a sibienilor „din faşă‖ şi până „în mormânt‖!
Dragii mei prieteni, sugari vă aşteptăm în ziua de 1 iulie la minunatul muzeu din Dumbrava
Sibiului, pe care v-o dedicăm exclusiv vouă şi în care sperăm să vă ocazionăm şi întâlnirea,
„promoţională‖, cu toţi furnizorii de „produse pentru sugari‖. Intrarea este liberă pentru voi şi
mămicile voastre!
Insistaţi, în modul vostru specific (cu scâncetul de rigoare, perseverent) să vă aduceţi părinţii
la muzeu, în 1 iulie, oricare ar fi vremea (cu excepţia unei furtuni), căci „prietenia la nevoie
se arată‖.

Al vostru prieten statornic,


Corneliu BUCUR
director general
9 iun 2006

297
Despre adevăratele probleme ale Ministerului Culturii şi Cultelor
(dincolo de orice polemici sterile)
Motto:
„«Cere şi ţi se va da» Dar nu oare decât ce trebuie să ţi se dea. Asta, însă să nu uiţi. Altfel,
vei muri de foame. Şi toţi vor zice că a fost vina ta”! (N. Iorga)

Domnule Secretar de Stat V. Niţulescu!

Nu mai pot replica - faţă de afirmaţiile Dvoastră din „Dreptul la replică‖, apărut în Tribuna
din 8 iunie ac. p. 13 - că Vă aflaţi (situaţi) în deplină eroare. Aţi ales calea, deloc onorabilă
pentru poziţia Dniei voastre (din proprie iniţiativă, din motive de solidaritate cu comisarul
guvernamental, din „ordine de la stăpânire‖, nu-mi dau seama, dar nici nu cred a fi, în cele
din urmă important, de ce), de a Vă situa în afara „Adevărului‖, ceea ce este grav
(precedentele sunt cele mai grave împrejurări căci ele te obligă la o continuă escaladare). Şi
pentru că duceţi grija „informării corecte a sibienilor‖, punându-i Dvs. „în temă şi cu alte
informaţii‖, voi încerca să clarific, pe rând şi definitiv, situaţiile incriminate de Dvs. ca
nefiind întocmai cum le-a prezentat subsemnatul, în precedentele materiale.
1. Ministerul Culturii nu poate interpreta şi modifica „Legea Bugetului de Stat‖ şi „nu poate
«interveni pe lângă autorităţi publice, în baza colegialităţii de partid», aşa cum a sugerat dl.
Corneliu Bucur‖.
Perfect adevărat! Numai că eu am informat Ministerul Culturii şi Cultelor că una s-a votat în
Parlament şi alta s-a dovedit în cele din urmă - pe baza reexaminării conţinutului
Amendamentului 34, votat de toţi parlamentarii, cu excepţia a 3 persoane - a fi textul publicat
în Monitorul Oficial. În acest caz, Ministerul Culturii şi Cultelor şi dvs. personal aveţi o
problemă: aceea de a nu Vă fi informat, corect şi la timp, asupra hotărârii adoptate de un
Parlament şi prezentată eliptic în Monitorul Oficial, spre a face demersurile necesare,
cuvenite, în scopul îndreptării gravei erori.
2. Insinuaţi că directorul CNM Astra‖ „ne acuză de afirmaţii false‖ şi că acesta nu ar fi, în
cercetarea documentelor dezbaterilor Parlamentului pe proiectul legii Bugetului de Stat, pe
anul 2006, suficient de scrupulos‖. În continuare, afirmaţi, în efortul (jenant) de a demonstra
afirmaţiile de mai sus, că „ceea ce a fost aprobat prin vot, în şedinţa Parlamentului, a fost
amendamentul 34, la paragraful 7 al art. 8, modificat oral, întocmai în forma ce se regăseşte
în Legea Bugetului pe 2006, nu în forma care s-a discutat şi care, de altfel, a fost respinsă în
cadrul comisiilor‖.
Total neadevărat şi uşor de probat! Comisiile pentru Cultură au promovat acel amendament
după ce l-au votat în plenul lor şi este de domeniul absurdului afirmaţia că, în plen, şi-au
retras propriul amendament! În plus, un amendament introdus pe ordinea de zi a şedinţei
Parlamentului nu mai poate fi modificat „oral‖, ci doar „Adoptat‖ sau „Respins‖. Despre
aceste adevăruri incontestabile (care ţin de Regulamentul celor două Camere ale
Parlamentului), Vă puteaţi informa chiar de la dna deputat Raluca Turcan. întrucât dânsa şi-a
prezentat punctul de vedere, în presă, cred că nu ar fi vorba doar de dificultatea informării
corecte, ci de a nu accepta o realitate implacabilă, chiar dacă ea nu convine! În aceste
condiţii, cred că Ministerul Culturii şi Cultelor (sau Dvs. personal) are (aveţi) o problemă în
materie de cunoaşterea procedurilor de votare a proiectelor legislative, în Parlamentul
României (ca „modus operandi‖).
3. În chestiunea modului de utilizare a fondurilor guvernamentale, prin deciziile unipersonale
ale comisarului pentru „Capitala Culturală Europeană‖ din 2007 (şi nu ale Comisariatul
Special, în ansamblul şi anonimitatea sa), sunteţi, din nou (probabil dintr-o totală
dezinformare), pe lângă Adevăr. Deciziile dlui comisar Nistor sunt total subiective (afirmaţie
pe care o pot proba oricând, atât eu cât şi numeroşi alţi operatori culturali din Sibiu) şi faptul

298
că afirmaţi că .acest program prioritar este gestionat de Ministerul Culturii denotă că mai
aveţi o problemă semnificativă. Cum îl gestionează MCC din moment ce aţi refuzat în scris
(şi am la dispoziţie o arhivă) toate demersurile C.N.M. Astra privind realizarea de investiţii în
infrastructura Muzeului „Astra‖, lucrări imperative (absolut indispensabile pentru 2007),
acuzând că nu aveţi competenţe, Muzeul „Astra‖ nemaifiind o instituţie subordonată
Consiliului Judeţean? Această afirmaţie denotă modul în care vă derobaţi, de fapt, de o
răspundere pe care ar fi trebuit să V-o asumaţi, ceea ce trebuie să recunoaşteţi e o mare
problemă, nu numai deontologică ci şi de răspundere fată de situaţia patrimoniului cultural (al
Muzeului „Astra‖, în acest caz).
De ce nu aţi procedat - ca şi dl. comisar al Guvernului, în cazul celor 36 de obiective privind
monumentele istorice ale oraşului, Muzeul National Brukenthal şi Teatrul Naţional „Radu
Stanca‖ (de subordonare municipală) - scoţând o Hotărâre de Guvern care să „legalizeze‖
alocarea fondurilor cerute de o instituţie de patrimoniu, fundamentală pentru revelarea
identităţii cultural istorice a românilor şi pentru multiculturalitatea civilizaţiei transilvănene?
Problema Ministerului Culturii şi Cultelor este aceea de a nu-şi face, cu adevărat, o problemă
din situaţia obstinată de a refuza aprobarea şi realizarea investiţiilor solicitate de noi şi fără
înfăptuirea cărora, vizitarea muzeului nostru, în tot anul 2007, de sute de mii de oaspeţi şi
desfăşurarea programelor culturale şi ştiinţifice (25 la număr), proiectate de noi, vor crea
probleme uriaşe, în acest domeniu pentru care Dvs., ca instituţie, aţi refuzat sprijinul cerut în
materie de investiţii şi aţi decis să alocaţi doar 20% din valoarea cheltuielilor de restaurare a
patrimoniului, solicitate.
4. Or, în aceste condiţii, a afirma că aţi asigurat finanţarea generoasă a Complexului Naţional
Muzeal ‖Astra‖, consider a fi fără acoperire reală, fapt dovedit de sumele alocate Muzeului în
aer liber pentru manifestările de importanţă naţională (cazul cel mai elocvent este acela al
subsidiilor pentru programul strategic, de interes naţional. „Tezaure Umane Vii‖, care ar fi
trebuit, în mod normal, considerat una dintre marile priorităţi ale MCC‖) şi pentru cele mai
urgente lucrări de reconstrucţie, restaurare şi conservare a patrimoniului (V-am trimis recent
alte două materiale informându-Vă, concret şi detaliat, ce lucrări trebuie să facem, în acest an,
conştienţi că nu doar centrul istoric al Sibiului şi Muzeul Naţional Brukenthal trebuie să
impună respect pentru modul în care proprietarii şi administratorii de azi se ocupă de lucrările
de investiţii, RK, restaurare şi modernizare, este adevărat cu concursul larg şi generos al
Guvernului, intermediat, exclusivist şi unidirecţional, de dl. comisar Nistor). Această
afirmaţie Vă compromite total în faţa tuturor sibienilor şi pentru lămuriri definitive, Vă invit
la o conferinţă de presă „cu cărţile (adică documentele) pe masă‖, spre a-i edifica definitiv pe
sibieni cu privire la atenţia dvs. specială faţă de problemele instituţiei noastre, şi la eforturile
deosebite pe care le faceţi întru susţinerea patrimoniului de cultură şi civilizaţie populară
românească (de origine rurală), din Sibiu, versus celui de sorginte urbană, imens majoritar, de
origine germană.
Raportul fondurilor utilizate,în 2005 şi 2006, pentru cele două categorii de valori este, cred,
de cel mult unu la o mie, ceea ce însemnă nu echitate, ci discriminare!
5. Nu rostiţi adevărul „complet‖ (dar cele mai abile neadevăruri sunt strecurate printre
adevărurile „parţiale‖) nici când afirmaţi că „nu consideraţi nici just faptul că d-nul director
se raportează la momentul descentralizării pentru a acuza cuantumul mic al bugetului actual
al instituţiei‖, insinuând abil incompetenţa managerială a subsemnatului şi ignoranţa de a nu
şti că „acestui for (Consiliului Judeţean) ar trebui să i se ofere argumente viabile‖ pentru că
„în baza fundamentărilor prezentate de instituţie, Consiliul Judeţean Sibiu este în măsură să
dimensioneze alocaţia bugetară a muzeelor‖. Nimic mai fals, Dle Secretar de Stat! Mai întâi,
pentru că pedepsirea instituţiei noastre, de către ex-ministrul Culturii, acad. R. Theodorescu
(probabil pentru prea multă „autonomie de acţiune‖ a subsemnatului, pentru îndrăzneala de a
fi ieşit, cu dezinvoltură, la cele două forumuri ale culturii naţionale, de la Cluj şi de la

299
Bucureşti, criticând lipsa oricărui program de guvernare a culturii şi a oricăror strategii, în
toate domeniile culturale, pentru a începe o reformă structurală a activităţii în acest domeniu
capital pentru destinul României, singura preocupare a ministerului fiind să împartă bani şi să
corecteze la infinit, o legislaţie plină de imperfecţiuni), a condus la descentralizarea unui
mare muzeu naţional şi apoi, la stabilirea alocaţiei (pe care ministrul Caramitru a avut grijă,
din exact aceleaşi considerente, fapt ştiut de o tară întreagă, să o aducă la valori inferioare
celorlalte muzee naţionale) la jumătate sau chiar o treime din cea asigurată celorlalte muzee
naţionale (unele, mult mai restrânse ca patrimoniu şi suprafaţă expoziţională şi, evident, cu
cheltuieli de întreţinere şi funcţionare mult mai mici).
În al doilea rând, se pare că sunteţi total „paralel‖ cu realitatea, Dle Secretar de Stat. Consiliul
Judeţean, cu resursele limitate pe care le are şi cu cheltuielile semnificative în pianul
investiţiilor majore (după Sala „Thalia‖, a urmat Biblioteca „Astra‖) nu poate - în mod
obiectiv şi nu fiindcă nu are suficientă documentaţie şi argumentaţie la dispoziţie - asigura
nici măcar cheltuielile curente (de pază, de pildă), dară-mi-te zecile de miliarde, peste 70,
câte am cerut noi în acest an (din care 47 miliarde lei numai pentru lucrările de investiţii în
infrastructură), spre a ne alinia la standardele europene, aplicate deja pentru patrimoniul
istoric al Sibiului.
Toate acestea sunt cu adevărat problemele Ministerului Culturii şi Cultelor şi mai ales ale
Dvs. şi ele pun, în mod evident, în evidenţă discriminarea C.N.M.‖Astra‖, probabil datorată
faptului că, mai ieri, senatorul Corneliu Bucur şi mai încoace, directorul general al celui mai
mare muzeu etnologic din ţară, astăzi de reputaţie mondială, critică, cu curaj şi cu dreaptă
măsură (ceea ce este, pare-se, mai grav decât „fluieratul în biserică‖, în democraţia noastră
„originală‖) lipsa unei politici culturale de anvergură europeană şi a unor strategii, pe măsură.
Ceea ce încercaţi Dvs., prin aceste „Drepturi la replică‖, nu este numai o tentativă de
dezinformare a sibienilor (care îmi cunosc prea bine eforturile şi luptele, de ani de zile, în
condiţiile vitrege amintite, pentru protecţia şi promovarea patrimoniului uriaş al Muzeului
„Astra‖), ci şi o denigrare voalată a întregului meu comportament în raport cu Ministerul
Culturii. Probabil datorită mentalităţii că un subaltern nu poate, nu are dreptul şi nici „nu se
cuvine‖ să-şi critice - superiorii, dacă mai doreşte, apoi, subvenţii.
În materie de morală, mi-aş permite, la rându-mi, câteva întrebări: de câte ori aţi stat, Dvs.
personal, ca responsabil direct în MCC pentru situaţia patrimoniului cultural naţional, de
vorbă cu conducerea Consiliului Judeţean, în privinţa bugetului asigurat. începând din anul
2002 C.N.M. „Astra‖? Ce aţi întreprins, personal, cu privire la asigurarea condiţiilor
reclamate de noi, pentru a pregăti momentul 2007, în afara alocării acelor sume (binevenite,
dar nesemnificative, în raport cu cele solicitate)? Da ce nu v-aţi rupt din timpul Dvs. preţios
să faceţi o analiză, la Sibiu, cu toate autorităţile locale şi cu comisarul guvernamental, pentru
a găsi aceleaşi „soluţii excepţionale‖ care s-au găsit, pentru absolut toate problemele
monumentelor istorice ale Sibiului şi pentru instituţii conduse sau protejate de primarul
Sibiului, privind rezolvarea marilor probleme cu care ne confruntăm, în perspectiva anului
2007? Nu consideraţi că această „ariergardă‖ a Dvs., de fapt este o altă mare problemă,
implicit o neimplicare suficientă a Ministerului Culturii şi Cultelor, nici în situaţia în cate
pregătim festivalul Capitalei Cultural Europene din anul 2007?
6. Mă acuzaţi, direct, cu privire la faptul că efectuarea unor lucrări de reconstrucţie şi
restaurare a unor monumente în Muzeul în aer liber, fără a avea finanţarea aprobată,
reprezintă mai degrabă „o chestiune de eludare a legii decât de act de curaj‖, fără a binevoi să
evaluaţi contextul în care suntem puşi, chiar de Dvs., să luăm astfel de hotărâri.
Dacă asemenea decizii „curajoase‖,până la limita riscului maxim (sancţiuni? destituire?) ar fi
în afara înştiinţării Ministerului Culturii, încă de la începutul fiecărui an (fără ca să primim
nici un răspuns până la finele anului, cum a fost situaţia de anul trecut, spre pildă, când, în
deplină cunoştinţă de cauză cu lucrările începute, nu ne-aţi comunicat nici un răspuns până la

300
jumătatea lunii decembrie, referitor la decontarea tranşei a doua, pentru ca după două
intervenţii excepţionale, la vârf, să ne aprobaţi decontarea tranşei a doua de lucrări, după 25
decembrie, ar fi întru totul imputabil celui ce, sub presiunea pericolului degradării
patrimoniului, a hotărât să-l restaureze şi să-l conserve cu orice preţ, cu riscul unor maxime
sancţiuni.
Nu credeţi că, în acel context regretabil, Ministerul Culturii şi Cultelor evidenţiază a avea o
reală problemă privind neplanificarea fondurilor, în mod riguros, încă de la începutul anului,
în baza unei cunoaşteri reale a situaţiei din teren şi comunicarea planului aprobat pentru o
bună organizare corespunzătoare a şantierelor, asigurarea materialelor, semnarea
contractelor?
Nu credeţi că dincolo de tot acest război al imputărilor reciproce, ar fi cazul să facem
împreună, în fiecare an, o analiză responsabilă, pe plan naţional, cu toate autorităţile
decidente, privitor la ce lucrări sunt imperativ necesare şi ce sume trebuie alocate, fiecărui
şantier din toate muzeele în aer liber? Cred că aceasta este adevărata problemă a MCC: să se
implice, în mod real, în protejarea patrimoniului cultural inclusiv din muzeele în aer liber
(căci altfel îl vom pierde cu siguranţă!) elaborând un Plan Naţional de Restaurare, anual, şi
pentru monumentele etnografice din muzeele în aer liber.
În locul elaborării‖ unei asemenea strategii ne anunţaşi că „nu sunt bani‖!
Nu, dle Secretar de Stat, nu aveţi nici aici dreptate şi aceasta este o altă problemă a MCC: aşa
cum comisarul guvernamental a înţeles şi a acţionat (împreună cu primarul Sibiului, şi îi
felicit sincer, pe amândoi, pentru modul în care au procedat), instituind o linie de finanţare
„exclusivă şi preferenţială‖ pentru patrimoniul istoric al burgului medieval, şi Dvs., puteaţi
proceda la încheierea unui pact cu comisarul Guvernului (dacă acesta nu ar ţine morţiş, şi
total dezamăgitor, să-i plătească „poliţele‖ din perioada 1996-2000, ex-senatorului Bucur),
urmărind promovarea unui alt HG care să legalizeze utilizarea fondurilor centrale pentru toate
categoriile de lucrări din cadrul Muzeului „Astra‖ tocmai datorită situaţiei excepţionale în
care se găseşte C.N.M. „Astra‖, faţă de exigenţele anului 2007 şi nu să vă derobaţi de
răspundere, .neputând deschide o linie de finanţare exclusivă şi preferenţială - nici pentru
C.N.M. „Astra‖, ci dimpotrivă, instituind-o. Întotdeauna situaţii speciale reclamă soluţii
speciale.
Problema Dvs., semnificativă, este, aşadar, aceea că, acuzând „obiectivitatea, corectitudinea
şi respectarea legilor‖, nu aţi creat cadrul legal în rezolvarea problemelor C.N.M. „Astra‖,
prin măsuri excepţionale, având în vedere situaţia excepţională.
A nu conştientiza acuitatea unei problematici şi a nu iniţia nici un demers pentru a rezolva
problemele cele mai acute, este de fapt o mare problemă în România epocii de tranziţie,
pentru toate structurile guvernamentale. Starea de lucruri critică (cu excepţia unor evenimente
culturale naţionale pentru care se găsesc, întotdeauna, fondurile necesare) din întreaga
strategie guvernamentală (şi implicit ministerială), în raport cu patrimoniul cultural naţional,
chintesenţa zestrei noastre naţionale, confirmă din plin afirmaţiile mele. Numai că Ministerul
Culturii preferă politica struţului, ceea ce nu însemnează că ignorarea problemelor semnifică
şi inexistenţa lor.

Prof. dr. Corneliu BUCUR,


director general al Complexului Naţional Muzeal „Astra”, preşedintele Comisiei Naţionale a
Muzeelor în Aer Liber din România, membru în Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor,
membru în Boardul Comisiei Internaţionale a Muzeelor de Etnografie şi preşedintele
Comisiei a X-a (pentru activitatea muzeelor, din cadrul Organizaţiei Mondiale de Folclor)
20 iun 2006

301
De ce nu se contractează un împrumut extern şi pentru Muzeul „Astra”?

Am citit cu un interes legitim şi am aprobat, ca de fiecare dată când văd preocuparea edililor
Sibiului şi, în mod special, a primarului Klaus Johannis, de a îmbunătăţi, cu orice sacrificii şi
chiar prin proiecte excepţionale (cum ar fi, de pildă, un nou împrumut extern), condiţiile de
viaţă (de confort superior) ale sibienilor, despre un nou împrumut, de 15 milioane EURO,
pentru transport public şi reabilitarea a încă 36 de străzi.
Desigur că în faţa noii iniţiative a Primăriei (validată fără întârziere de Consiliul Local) m-am
întrebat - în modul cel mai legitim - oare pentru Muzeul „Astra‖ de ce nu se iniţiază un
împrumut extern, dacă din toate fondurile interne (locale, judeţene şi guvernamentale) şi din
cele alocate de Uniunea Europeană, nu s-a putut aloca nici un leu pentru investiţiile propuse
de noi, absolut imperative în contextul pregătirilor pentru a primi şi asigura minime condiţii,
unui număr de peste o jumătate milion de vizitatori, în anul 2007, şi mai ales, având în vedere
blocarea inexplicabilă (dar să nu uităm că România este „ţara în care orice este posibil‖, spre
deosebire de SUA. care este „ţara tuturor posibilităţilor‖), a fondurilor de investiţii aprobate
de Parlamentul României, prin votarea amendamentului 34 la Legea Bugetului de stat pe anul
2006?
Ce am face cu cei aproximativ 45 miliarde lei solicitaţi? Înainte de toate, am extinde spaţiile
de parcare la cele trei porţi ele acces în muzeu, actualmente având doar 55 de locuri, faţă de
minim 550, câte apreciem că ar fi minimul necesar (şi asta, nu doar în anul 2007).
Apoi, am amenaja o buclă de întoarcere a autobuzelor de oraş şi a autocarelor cu turişti (cu
spaţii de aşteptare pentru 6-8 autocare, simultan), actualmente aceste manevre fiind posibile
numai în jumătatea anterioară a parcării de la Poarta I, ceea ce provoacă, frecvent, blocarea
completă a oricăror alte manevre auto, în zonă.
În al treilea rând, am repara (şi face circulabilă, pietonal) Aleea Călăreţilor, oferind sibienilor
(şi turiştilor ce nu se hazardează să mai vină cu autoturismul spre muzeu, ştiind prea bine că
nu au unde parca), dar şi celor ce şi-au parcat turismele în zona Hanului Dumbrava sau celor
ce s-au deplasat cu autocarele, parcate tot acolo) posibilitatea unui acces pietonal agreabil şi
mai ales, protejat de noxele maşinilor de pe şosea şi chiar de posibile accidente, prin
tamponare, câtă vreme, altă alee pietonală de acces spre poarta muzeului nu există.
În al patrulea rând, am repara capital aleea principală din incinta muzeului, complet degradată
(din 1969 nu s-au făcut decât lucrări de peticire şi de reparaţii improvizate, după uzura sa
fizică accentuată ca urmare a traficului intern cu maşini grele, dar şi unor repetate străpungeri
ocazionate de multiplele lucrări de electricitate, telefonie, schimbarea conductelor de hidrant
etc).
În al cincilea rând, am moderniza şi extinde amfiteatrul în aer liber (destinat numeroaselor
spectacole folclorice, în anul 2007), am acoperi scena cu un sistem de protecţie temporară,
prevenind astfel întreruperea spectacolelor din cauza averselor de ploaie sau a intemperiilor şi
asigurând protejarea actanţilor, în cazul unor zile caniculare.
Tot în zona amfiteatrului, se impune edificarea unei construcţii polifuncţionale, cu garderobe
şi grupuri sanitare (absolut indispensabile pentru zecile şi chiar sutele de actanţi ai unui
spectacol), cu spaţii de odihnă, aşteptare, repetiţie, pentru actanţi, de dezbateri şi analize,
spaţii de expunere, în condiţiile utilizării unor tehnici moderne, cu pereţi mobili, care fac
posibilă extensiunea spaţiului intern, folosit anterior ca şi garderobe.
Refuzul celor ce decid asupra utilizării fondurilor de investiţii în infrastructura culturală a
Sibiului, pentru o gestionare corespunzătoare a programelor anului 2007, de a aproba
fondurile pentru a asigura o deplină funcţionalitate şi maximă eficienţă a acestui ansamblu
unic, prin cadrul său peisagistic, dublat de panorama monumentelor din spatele lacului,
pentru spectacole în aer liber, este cel puţin surprinzător, dacă nu total ilogic şi chiar (ceea ce

302
este fapt cât se poate de grav) discriminativ în raport cu cheltuielile substanţiale făcute în
cazul amenajărilor şi dotărilor din centrul oraşului.
În al şaptelea rând, am fi reuşit să reparăm, capital, spaţiile de cazare ale Muzeului (nişte
barăci din şipci de scânduri şi plăci PFL), datând din anul 1990, complet uzate, fizic, moral
(care ar asigura servicii de cazare considerabile în anul 2007, când toate hotelurile şi
pensiunile din centrul urbei vor fi suprasolicitate, fără să poată satisface nici un sfert din soli-
citările reale ale turiştilor din ţară şi din străinătate!), fiind obligaţi să ne descurcăm pe cont
propriu cu cazarea tuturor invitaţilor şi colaboratorilor.
În al optulea rând, din fondurile solicitate am fi reuşit, după mai bine de 15 ani, să dotăm cu
aparatură nouă, atât de necesară, Studioul „Astra - Film‖ şi Centrul de Informare şi
Documentare „Cornel Irimie‖ , putând astfel asigura servicii inestimabile, prin calificarea
superioară a personalului celor două servicii de elită ale instituţiei noastre, chiar şi oficia-
lităţilor şi organizatorilor, mai ales în privinţa mediatizării permanente a manifestărilor cultu-
rale şi artistice, din anul 2007, în plan naţional şi chiar european.
În sfârşit, în altă ordine de idei, din fondurile solicitate am fi reuşit să reconstituim şi să
restaurăm (sau să conservăm) cel puţin o parte din monumentele transferate în muzeu şi care
aşteaptă, de ani de zile, să fie reconstruite, îndeosebi după ce Ministerul Culturii şi Cultelor
ne-a comunicat că nu se mai alocă nici un leu faţă de suma derizorie (cam a şasea parte din
cea necesară), comunicată pe semestrul I, considerând că nu este cazul să aplice Muzeului
„Astra‖ un program special de finanţare, deşi, în cazul restaurării spaţiilor şi monumentelor
istorice ale urbei, acelaşi minister (chiar şi Guvernul, prin serviciile comisarului pentru
Capitala Culturală) a găsit de cuviinţă să asigure fonduri şi programe de finanţare
excepţionale.
Conştient, ca specialist şi persoană extrem de bine documentată, în contact direct şi extrem de
frecvent, chiar săptămânal, cu specialişti şi personalităţi de talie internaţională, la nivel „de
excelenţă (ca valoare documentar-istorică), al întregului Complex Naţional Muzeal şi, în mod
special, al Muzeului în Aer Liber din Dumbrava Sibiului, convins, în mod absolut, că nu va fi
niciun turist venit la Sibiu, care - având în vedere prestigiul internaţional al Muzeului
„Astra‖- să nu dorească să viziteze şi instituţia noastră, şi având în vedere atractivitatea,
pentru toate categoriile de turişti, a programelor folclorice, care sunt însăşi esenţa identităţii
noastre etnoculturale, deopotrivă pentru români, saşi, maghiari, secui (care acoperă mai mult
de jumătate din proiectele Muzeului „Astra‖, pentru anul 2007), îmi permit să formulez,
public (în presă), o întrebare deloc retorică şi cu maximă deferentă, în atenţia autorităţilor
decidente (şi responsabile): cum vă imaginaţi domnilor, ca o instituţie de un asemenea gabarit
patrimonial, valoare a programelor culturale şi artistice, toate acestea conferindu-i o
participare şi atractivitate cu totul speciale datorată calităţilor mediului şi serviciilor turistice
şi de agrement (substanţială în turismul sibian şi naţional), va putea funcţiona, în anul 2007,
fără toate aceste minime şi strict necesare investiţii? Ce mai rămâne din toată teoria
„spiritului managerial‖, care este însăşi criteriul de evaluare a rezultatelor oricărui conducător
de instituţie, câtă vreme, constat că, în mod obstinat, sunt ocolite toate solicitările noastre de a
asigura, prin alocarea fondurilor (chiar şi printr-un împrumut, de ce nu, din moment ce, iată,
pentru alte obiective, se poate!) necesare executării unor lucrări indispensabile asigurării
serviciilor minimale?
În condiţiile în care Asociaţia „Capitala Culturală Europeană, Sibiu 2007‖ nu se întruneşte
decât pentru aprobarea proiectelor promovate de primarul Sibiului (acelaşi cu preşedintele
Asociaţiei), ori de comisarul Guvernului (ceea ce nu înseamnă că acelea nu ar fi valoroase şi
necesare!) şi în situaţia limită în care am ajuns (ca, la sfârşitul semestrului I al anului
pregătitor - 2006 - să nu avem, încă, niciun răspuns ia problemele cele mai grave ridicate de
noi, încă de la întemeierea Asociaţiei), îmi fac datoria faţă de sibieni, în primul rând, faţă de
turiştii din propria ţară şi faţă de turiştii din întreaga lume, să ridic, cu disperare, aceeaşi

303
problemă: de ce domnilor, de ce refuzaţi cu obstinaţie să susţineţi proiectele noastre
investiţionale? De ce oare? Nu credeţi că măcar criteriul eficientizării unor investiţii durabile
trebuie să opereze de maniera ca investiţia făcută de poporal român (din bugetul naţional),
timp de 44 de ani, să fie „rentabilizată‖, cu ocazia acestui eveniment epocal?
Şi pentru final, nu credeţi că şi acest obiectiv, chiar dacă el este la nici 1 km distanţă de
frontiera administrativă a Sibiului, aparţine Sibiului şi ca atare, edilii oraşului se fac direct
răspunzători, moral şi material, de modul în care ne vom prezenta în 2007 în faţa Europei
întregi? Nu credeţi, d-le Johannis, cu atât mai mult cu cât aveţi şi calitatea de preşedinte al
(mult prea discretei) Asociaţii CCE, Sibiu, 2007, că răspundeţi de tot programul pentru anul
2007, chiar şi de cel al Muzeului „Astra‖, subordonat Consiliului Judeţean? Să nu fi acceptat
oare, după atâtea vizite oficiale şi elogii deosebite fa adresa instituţiei noastre, că şi acesta
face parte astăzi din „brandul‖ Sibiului evaluându-l deopotrivă din perspectiva istorică (prin
semnificaţiile profunde ale patrimoniului său multicultural) cât şi contemporană, ca o ctitorie
postbelică?
Pentru Dumnezeu, lăsaţi criteriile discriminative, de orice natură ar fi acestea, şi interveniţi
până nu este mult prea târziu (căci, târziu, foarte târziu, este deja!), prevenind un adevărat
dezastru. Convins fiind că nu un asemenea deznodământ, descalificant pentru Sibiu, se
urmăreşte, în anul 2007, în cazul instituţiei noastre, rog toţi factorii de conducere ai
Municipiului şi Judeţului Sibiu să fie asiguraţi de dorinţa noastră fierbinte de a contribui cu
tot ce avem şi putem înfăptui, la succesul Sibiului în anul 2007.

Prof. dr. Corneliu BUCUR


Director general al Muzeului „Astra”
28 iun 2006

304
Nemulţumiri la CNM ASTRA

La Complexul Naţional Muzeal ASTRA, august este luna festivalurilor, primul dintre ele,
Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare, începe peste câteva zile, pe 1 august, şi
organizarea lui nu e una lipsită de probleme, conform declaraţiilor directorului Corneliu
Bucur. Iar de la problemele acestui festival s-a ajuns şi la Sibiu - Capitala Culturală
Europeană, de al cărei mers Corneliu Bucur se arată în continuare nemulţumit.
Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare deschide în Muzeul din Dumbrava Sibiului nu doar
luna august, ci şi şirul evenimentelor dedicate civilizaţiei şi artei populare. Astfel, luna
viitoare, muzeul va mai găzdui Târgul Creatorilor Populari din România, Olimpiada
Naţională „Meşteşuguri Artistice Tradiţionale‖ şi Tabăra de pictură pe sticlă.
„Cu patru zile înainte de festival nu ştim ce bani avem. Muzeul nu a primit nici un răspuns
pentru sumele cerute. Nu se aplică aceeaşi unitate de măsură ca în cazul altor manifestări,
cum e Festivalul de Teatru, s-au făcut eforturi pentru acest festival. Manifestările legate de
cultivarea tradiţiilor populare nu sunt la fel de importante. Şi atunci punem întrebarea: avem
criterii viabile de finanţare, sau avem categorii alb-negru? Intrăm total nepregătiţi la capitolul
infrastructură în anul 2007‖, a declarat ieri, în deschiderea întâlnirii cu presa, Corneliu Bucur,
adăugând că scena de pe lac din Dumbrava Sibiului nu a fost luată în considerare ca spaţiu de
desfăşurare a evenimentelor de anul viitor. De asemenea, Corneliu Bucur a declarat: „Nu
suntem chemaţi la Asociaţia Sibiu - Capitală Culturală decât să votăm ce s-a hotărât în altă
parte. Muzeul figurează cu 17 proiecte aprobate pentru 2007, proiecte pentru care n-am
primit bani.‖
Nemulţumită şi surprinsă s-a arătat a fi direcţiunea muzeului şi din cauza unui „răspuns
stupefiant‖ care anunţă că după evaluările realizate de experţi, programul Tezaure Umane Vii
- Un patrimoniu cultural european nu va beneficia de finanţări europene.
Tot ieri, s-a dat şi un răspuns declaraţiilor făcute de Sabin Adrian Luca, directorul general al
Muzeului Naţional Brukenthal, care într-o conferinţă de presă, a spus că cererea de retragere
a colecţiilor Muzeului ASTRA din spaţiul Muzeului Brukenthal s-a făcut la cererea expresă a
domnului Bucur‖. Ieri, Corneliu Bucur a declarat „Nu m-am dus eu să-i cer să facă scrisoare
de ameninţare. Într-o discuţie pe care dânsul a iniţiat-o i-am cerut să facă o corespondenţă în
care să se specifice termenul de retragere a colecţiilor. Banca Mondială nu ne-ar fi dat bani să
facem Casa Artelor depozit, trebuie să arăţi ce proiect ai, ce se va face cu banii. Deşi e o
soluţie fizic accesibilă depozitarea în Casa Artelor a colecţiilor Muzeului ASTRA care în
prezent se găsesc în Muzeul Brukenthal - e cea mai proastă‖. Convenţia pe care cele două
muzee au semnat-o în 2001 prevedea ca CNM ASTRA să primească Casa Artelor în scopul
eliberării spaţiilor ocupate în Muzeul Brukenthal. (M.S.)
Proiecţiile Muzeului ASTRA pentru 2007
Apariţia broşurii „Complexul Naţional Muzeal ASTRA. 25 proiecte Capitală Culturală
Europeană Sibiu 2007‖ poate fi catalogată drept un eveniment în planul promovării prin
tipărituri a evenimentului Sibiu - Capitala Culturală Europeană. E un eveniment pentru că,
din ceea ce ştim, CNM ASTRA este singura instituţie de cultura care a scos o broşură cu
proiectele propuse pentru 2007. Trebuie, de asemenea, remarcată calitatea grafică de excepţie
a broşurii.
Maria Spătariu

Recent, la Editura ASTRA Museum a apărut o broşură în care Muzeul ASTRA îşi prezintă
majoritatea proiectelor pe care le pregăteşte pentru anul viitor. Spunem majoritatea, pentru că
de la pregătirea pentru tipar a lucrării şi până la apariţia ei, agenda Muzeului s-a mai
îmbogăţit cu câteva proiecte, fapt subliniat de managerul instituţiei şi coordonatorul broşurii,
Corneliu Bucur, în cuvântul introductiv care deschide prezentarea proiectelor.

305
Fiecare dintre cele 25 de proiecte beneficiază de o prezentare destul de amănunţită, de
imagini ilustrative pentru ceea ce presupune desfăşurarea fiecărui eveniment, de datele
responsabililor de proiect. Fiecare descriere de proiect este, totodată, şi un apel la
salvgardarea patrimoniului tradiţional material şi imaterial, în consens cu programele
desfăşurate până acum de CNM ASTRA, sub genericul Tezaure Umane Vii.
Broşura se prezintă astfel ca o îmbinare fericită a ilustrării eforturilor de a conserva şi
valorifica un patrimoniu tradiţional românesc de mare valoare şi a promovării acestuia.
Sibiu, ţinutul meu natal, Şcoli şi muzee către Europa, Licee europene păstrătoare de tradiţii,
Academia Artelor Tradiţionale din România, Colocviul European „Civilizaţie europeană -
civilizaţie sibiană‖, Paradigme culturale europene fondatoare de colecţii şi muzee ale popoa-
relor extraeuropene (simpozion european), Conferinţă internaţională de conservare
preventivă, Editarea volumului Modelarea suprafeţelor ceramice‖ şi Simpozionul Interna-
ţional de Ceramică, ediţia a XXXIX-a, Expoziţia Sibiu - Cetate medievală invincibilă,
Tezaure Umane Vii (expoziţie), Nocturna muzeală, Etno-tehno-Parc, Muzeul copiilor,
Expoziţia temporară „15+10 +2 Identitate europeană‖, Casa Artelor şi Târgul medieval din
Piaţa Mică, Expoziţia temporară de mobilier pictat transilvănean, „Atenţie, ţiganii!‖, Povestea
unui neînţeles, Ecomuzeele regiunii Sibiu, Tezaure Umane Vii, Ciclu de filme documentare,
ASTRA Film Fest - Festivalul Internaţional de film Documentar şi Antropologie Vizuală,
Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare (ediţie cu participare internaţionala), Tabăra
europeană de sculptură monumentală în lemn „Euro-Sculpt Sibiu 2009‖, Olimpiada
Naţională „Meşteşuguri Artistice Tradiţionale (ediţie cu participare internaţională), Târgul
Creatorilor Populari (eveniment cu caracter internaţional), Târgul Olarilor, Gala Folclorului
European - sunt evenimentele pe care CNM ASTRA doreşte să le realizeze anul viitor,
conform sumarului broşurii. Broşura merită consultată.
Din cartea de impresii a Muzeului ASTRA
Un record cultural şi ştiinţific unic, pe care doar România îl are, în poziţia sa de pivot dată de
varietatea civilizaţiilor, devine astfel un extraordinar şi rafinat cadou, un model pentru
întreaga Europă. Poziţia istorică a României, ca epicentru, cu influenţele sale culturale şi
ştiinţifice trebuie, cu siguranţă, să crească din ce în ce mai mult. În numele Organizaţiei
Euromontana şi al iubitorilor muntelui, sper că Sibiul va reuşi prin intermediul acestui Muzeu
Viu să obţină o recunoaştere internaţională a preţiosului rol pe care, prin tradiţiile şi cultura
existente, pot oferi bunăstarea economică, socială pentru întreaga Europă.

Poate această preţioasă locaţie să joace crucialul rol de redimensionare a echilibrului dintre
Europa urbană şi fragila Europă rurală? Trebuie cu toţii să facem tot ce ne stă în putinţă
pentru a ne asigura că poate.
Vă mulţumesc,în numele meu şi în numele Organizaţiei Euromontana, pentru vizita de neuitat
care ne-a inspirat pe toţi.
Frank GESKELL,
preşedinte Euromontana

Civilizaţia ţărănească este foarte vie în România, iar cultura acestei ţări prietenă a Franţei
se înrădăcinează aici, cunoscută prin poetul naţional Octavian Goga.
Muzeul ASTRA este unul dintre cele mai frumoase şi mai strălucitoare cămine ale sale. Dar
el mai este şi aventura umană a directorului său şi a celor care îl susţin. Ei afirmă, pe drept,
că valoarea umană este cheia transformării actuale a României. ASTRA va avea locul său
foarte important, în albumul nostru „România”.
Alain KERJEAN,
Societatea de geografie din Paris
18 aug 2006

306
Identitate etnoculturală. Conştiinţă naţională şi afirmare universală

Anul 2005 a fost un an de sărbătoare pentru Muzeul „ASTRA‖, în acest an sărbătorindu-se


prin Centenarul Muzeului „ASTRA‖,- un veac de etnomuzeologie sibiană (1905-2005). Ca
temă centrală a manifestării s-a aflat identitatea culturală. Cunoaştere şi reprezentare muzeală
în secolul XX. Volumul „Identitate etnoculturală. Conştiinţă naţională şi afirmare
universală‖, apărut ca urmare a dezbaterii acestei teme, reprezintă esenţa a tot ceea ce a
împlinit şi doreşte, în continuare, să împlinească directorul general al Muzeului „ASTRA‖
(autorul volumului de 367 pagini), valorificând civilizaţia populară-românească, adică însuşi
fundamentul identităţii noastre etnoculturale.
Structurat pe şase capitole mari (Cap. I. Ştiinţa, cu subcapitolele: Civilizaţia populară -
chintesenţă a identităţii etnoculturale, Patrimoniul cultural, Muzeul „ASTRA‖, Articole
privind sistemul ocupaţional, Cap. II Interviuri, Cap. III: Proiecte şi memorii, Cap. IV:
Educaţie şi turism, Cap. V: Articole pentru Jurnalul virtual, Cap. VI: Articole de presă),
volumul captivează prin multitudinea aspectelor surprinse, de la problemele ştiinţifice, la cele
memorialistice, jurnalistice şi cele privind proiectele de viitor.
Autorul începe volumul prin contrapunerea a două paradigme muzeale exprimând obiectivele
politice şi filozofica culturală ale secolelor XX şi XXI. Dacă la începutul secolului XX,
paradigma socio-culturală europeană era aceea a cunoaşterii şi prezentării „identităţilor
naţionale@, impusă de imperativul politic al destrămării imperiilor şi ca o consecinţă a
desăvârşirii unităţii naţionale (formării statului unitar român la 1 decembrie 1918), ceea ce a
conferit, şi „Muzeului Asociaţiunii‖, fondat la Sibiu în 1905, un puternic caracter naţional, la
început de secol XXI, paradigma culturală s-a schimbat, ea devenind redefinirea identităţilor
etnocultural-europene, în contextul comparativ al diversităţii etnocultural-europene.
Problema identităţii culturale a fiecărei naţiuni şi comunităţi etnografice a redevenit, - în noul
context istoric, al formării unităţii politico-administrative şi economico - financiare a Uniunii
Europene, în contextul general al globalizării accelerate a valorilor de civilizaţie, supremul
obiectiv cultural al popoarelor şi statelor lumii.
În aceste condiţii, de ev nou, etnomuzeologia românească ambiţionează, după opinia auto-
rului, să se ridice la nivelul marilor provocări ale epocii, elaborând programe şi strategii
ambiţioase, vizând o nouă proiecţie muzeală, având ca temă centrală descifrarea în plan
naţional şi internaţional a valorilor proprii, deosebită de cele comunitar-europene, ale
culturilor de tip tradiţional şi ale civilizaţiei populare tradiţionale din România, stabilirea şi
ilustrarea propriei identităţi etnoculturale din perspectiva comparativ europeană.
Pentru instituţia cu vocaţie protagonistă în plan european, care este Complexul Naţional
Muzeal „ASTRA‖, beneficiind şi de şansa deosebită ca Sibiul să devină, în 2007, Capitală
Culturală Europeană, alături de Ducatul Luxemburg, identitatea etnoculturală reprezintă
supremul obiectiv al României, din perspectiva integrării europene, mai ales sub aspectul
cunoaşterii şi reprezentării acestei identităţi datorită cercetării interdisciplinare a fenomenelor
şi unei proiecţii moderne, de esenţă fenomenologic-culturală şi diacronic-istorică, în cadrul
celui mai original proiect muzeal al României, care este Muzeul „ASTRA‖.
Volumul de faţă se dovedeşte a fi (prin prestaţia remarcabilă a autorului lucrării, om de
ştiinţă, manager de muzeu, şi erudit pedagog al naţiunii) o încununare a împlinirilor
dobândite de Muzeul „ASTRA‖, după-o sută de ani de la întemeiere, pe un drum presărat cu
greutăţi dar şi cu speranţe, ajungând să convingă chiar şi UNESCO, în materie de tradiţii ale
tehnicii populare româneşti, prin aprobarea instituirii „premiului internaţional pentru
patrimoniul tehnic‖, «Dumbrava Sibiului».
Se dovedeşte, astfel, că România este deţinătoarea unui patrimoniu tehnic de o bogăţie şi
diversitate fascinante, ceea ce permite introducerea legitimă şi documentată, alături de
„mărcile‖ sale tradiţionale, a celei de „tehnică‖ (civilizaţia tehnică populară), expresie atât a

307
supravieţuirilor miraculoase ale arhetipurilor tehnice cu obârşii milenare, dar şi a
multiculturalităţii care a fecundat şi emancipat geniul tehnic popular autohton.
Volumul apare într-un moment istoric revolut al evoluţiei spre democraţie a ţării noastre, în
preajma integrării sale în Uniunea Europeană. El formulează, în mod temerar şi vizionar,
două teze care se constituie în abscisa şi ordonata sistemului ce defineşte înseşi strategiile
fundamentale ale statului român, din momentul integrării: edificarea conştiinţei naţionale a
românilor prin compararea cu valorile celorlalte culturi europene şi ofensiva afirmării
valorilor etnoculturale româneşti, în plan universal.
Demersurile autorului volumului, prof. univ. dr. Corneliu Bucur, pe toate planurile (a se
vedea memoriile sale, a se citi interviurile sale din anul 2005, provocările şi analizele sale din
presă, a se parcurge materialele din „Jurnalul virtual‖ - o premieră absolută în muzeologia
„scrisă‖ românească) exprimă manifestarea „polivalentă‖, „policromă‖ şi ofensivă a unei
conştiinţe vii şi puternice a cetăţii, modelul - considerăm noi - exemplar, de manifestare, în
aceşti ani ai tranziţiei, a unui om de ştiinţă şi de cultură ce se simte chemat (şi pregătit) să-şi
exprime public opiniile, să evidenţieze problemele culturii, să caute soluţii de rezolvare a lor,
să demoleze sau demobilizeze obtuzităţi şi rigidităţi, să catalizeze energii, să proiecteze
„viitorul‖.
Aşadar, o carte cu totul specială care se citeşte „cu sufletul la gură‖, sau „pe nerăsuflate‖, în
care realităţile sunt spuse deschis, onest, direct (fără subterfugii şi false umilinţe), o carte
scrisă din tranşeele muzeografiei cotidiene, dar şi din aula - universitară, deopotrivă pentru
toţi membrii societăţii, cât şi pentru elita politică, culturală şi administrativă a ţării.
Să elogiem încă o dată. generozitatea d-lui Ilie Carabulea, manager general S.C. ATLASSIB
SA Sibiu, cel mai constant şi devotat sponsor al Muzeului „ASTRA‖ în toate proiectele sale
cultural-ştiinţifice

Daniela MUNTEAN - bibliotecar C.N.M. „ASTRA”


18 aug 2006

308
CĂTRE COMPLEXUL MUZEAL „ASTRA” – SIBIU
Domnului director general prof. dr. Corneliu Bucur,
Spre ştiinţă:
Martin Bottesch, preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu
Klaus Werner Johannis ,preşedintele Asociaţiei Sibiu CCE 2007
Cristian Radu, coordonator general Asociaţia Sibiu CCE 2007
Vasile Crişan, director executiv Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu
Cultural Naţional Sibiu
Ca urmare a adresei D-voastră, înregistrată cu nr. 476/22.08.2007, vă putem comunica
următoarea stare de fapt privind situaţia proiectelor de la Complexul Muzeal „ASTRA‖
Sibiu:
• Proiectele propuse de instituţia d-voastră au fost evaluate de o comisie, validate
de juriul de selecţie şi însuşite de plenul Asociaţiei Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007.
Prin urmare, doresc să resping cu toată tăria, argumentat, afirmaţia privind „respingerea
proiectelor instituţiei d-voastră în baza unor criterii insesizabile şi ilogice‖.
• Fondurile aflate la dispoziţie pentru pregătirea proiectelor care au nevoie de finanţare
în 2006, au fost alocate plecând de la ordinea de priorităţi prezentată de Asociaţia Sibiu
Capitală Culturală Europeană 2007, prin urmare respingem şi afirmaţia d-voastră că ele au
avut o bază subiectivă şi nu au fost consultaţi organizatorii. În plus, bugetele prezentate au
fost expertizate de specialişti în vederea decontării sumelor solicitate în prezentările legale.
• În ce priveşte „Festivalul Internaţional de Teatru‖, prezentat ca un exemplu de
omisiune şi „discriminare pozitivă‖, vă rog să luaţi act de faptul că manifestarea nu a
beneficiat de fonduri din programul „SIBIU – Capitală Culturală Europeană 2007‖.
• Situaţia proiectelor, considerate de d-voastră „eliminate― de la finanţare în 2006, este
următoarea:
1. La proiectul „15+10+5 – identitate europeană―, conform datelor furnizate de d-voastră,
data începerii desfăşurării expoziţiei din ianuarie 2007, a devenit 18.05.2007, fapt ce
permite finanţarea sa în cursul anului 2007, an al derulării masive a bugetului prevăzut
pentru „Sibiu – Capitală Culturală Europeană―.
2. Proiectul „Atenţie, ţigani – Povestea unui neînţeles― a fost respins de comisia de selecţie.
3. La proiectul „Casa artelor― prezentat de d-voastră, în anexa nr. 1 privind bugetul de
venituri şi cheltuieli, nu se solicită finanţare pe anul 2006, având în vedere, probabil,
desfăşurarea sa începând cu luna martie 2007.
4. Proiectul „Ecomuzeu în regiunea Sibiului― are ca organizaţie iniţiatoare Asociaţia
Reuniunea Mărginenilor, organizaţie care are prevăzută finanţarea pentru anul 2006.
5. Proiectul „Eurosculptart― cu perioada de desfăşurare 14 mai - 3 iunie 2007, nu solicită
finanţare pentru anul 2006, conform anexei de buget din proiect.
6. Proiectul „Gala folclorului european― se desfăşoară împreună cu proiectul „Cântecele
munţilor― în cursul verii anului 2007, având finanţarea prevăzută pentru anul 2007.
• În ce priveşte finanţarea celor patru programe ale instituţiei d-voastră pe anul 2006,
din fondul aflat la dispoziţia compartimentului Comisar pentru programul „Sibiu – Capitală
Cultural Europeană 2007― am comunicat Direcţiei Judeţene de Cultură pentru Patrimoniul
Cultural Naţional Sibiu ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor care va sta la baza
contractelor de finanţare.
În vederea unei mai bune informări a publicului, acest răspuns va fi postat pe site-ul
aferent programului „SIBIU – Capitală Culturală Europeană 2007―.

Sergiu NISTOR, Comisar pentru programul SIBIU - Capitală Culturală Europeană 2007
31 aug 2006

309
COMUNICAT DE PRESĂ

În urma analizei atente şi obiective a modului în care a fost stabilit bugetul alocat de
Ministerul Culturii şi Cultelor, la propunerea comisarului guvernamental pentru Programul
„Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007―, domnul Sergiu Nistor (care declară, prin faxul
expediat în data de 29 august a.c., către Complexul Naţional Muzeal „ASTRA― că „fondurile
aflate la dispoziţie pentru pregătirea proiectelor care au nevoie de finanţare în 2006, au fost
alocate plecând de la ordinea de priorităţi prezentată de Asociaţia Sibiu Capitală Culturală
Europeană, 2007‖) şi constatând, pe de o parte, discrepanţele frapante în alocarea fondurilor
repartizate pe obiectivele programului (pe proiectele selectate) pentru acţiunile în derulare, în
anul 2006 (pentru exemplificare, peste 4.000.000 RON la acţiunile Teatrului Naţional „Radu
Stanca―, din care 2.105.900 RON numai pentru montarea de spectacole şi aproximativ
aceeaşi sumă pentru Festivalul Internaţional de Teatru, ediţia 2006, acest detaliu ne mai
intrând în situaţia prezentată în mass-media, comparativ cu bugetul total al CNM „ASTRA―,
pentru anul 2006, care este de 120.100 RON), iar pe de altă parte, omiterea de la finanţare a
unor manifestări organizate, în acest an, de C.N.M. „ASTRA―, la fel de prestigioase şi
importante ca şi Festivalul Internaţional de Teatru: Festivalul Internaţional de Film
Antropologic şi Documentar, „ASTRA Film-Fest― şi Festivalul Naţional al Tradiţiilor
Populare, ca de altfel şi pentru toate manifestările circumscrise Programului „Tezaure Umane
Vii―, (elogiat de UNESCO ca fiind un model cultural pe plan internaţional privind
salvgardarea şi valorificarea superioară a tradiţiilor culturale ale unui popor), reamintind şi
refuzul, la fel de surprinzător, al alocării fondurilor solicitate, prin Consiliul Judeţean Sibiu,
pentru dotarea cu mobilier funcţional pentru inaugurarea spaţiilor din „Casa Artelor―
(destinate organizării Muzeului de Etnografie şi Artă Populară Săsească „Emil Sigerus― şi
cifrate la cca 3,5 miliarde lei vechi, aproximativ aceeaşi sumă fiind repartizată, în mod
uluitor, pentru finanţarea unei sarcini de serviciu a Muzeului Brukenthal: digitalizarea
colecţiei şi a bibliotecii Muzeului Brukenthal), sarcina fiind dirijată către Institutul de
Memorie Culturală), Muzeul ASTRA protestează împotriva acestor stridente discriminări şi
acuză factorii decidenţi, în frunte cu comisarul guvernamental, Sergiu Nistor, de sabotare
făţişă, prin efectele nefaste ale nealocării fondurilor solicitate pentru acţiunile prezentate mai
sus şi care au fost selectate în Programul cultural al Capitalei Culturale Europene 2007, a
manifestărilor dedicate culturii populare tradiţionale, esenţa identităţii noastre etnoculturale
revelate de patrimoniul cultural al Muzeului „Astra―, componentă esenţială a patrimoniului
cultural naţional şi sibian.
În situaţia în care factorii de decizie şi autorităţile administrative, locale şi naţionale,
nu se vor sesiza în urma protestului nostru oficial, ne rezervăm dreptul democratic de a
solicita o anchetă, pe această temă, din partea Comisiilor pentru Cultură ale Parlamentului,
informând totodată şi pe Preşedintele României asupra spiritului total nedemocratic prin care
s-au stabilit priorităţile şi s-au repartizat fondurile, pentru anul 2006, în susţinerea
manifestărilor selectate în cadrul Programului „Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007―.
În legătură cu indiferenţa şi tertipurile administrative invocate drept cadru legal pentru
transmiterea, în gestiunea Teatrului Naţional „I.L. Caragiale― din Bucureşti, a scenelor, a
mobilierului de scenă, precum şi a instalaţiilor de sonorizare şi iluminat, anexe ale acestora,
protestăm în numele tuturor instituţiilor de cultură sibiene care ar fi putut beneficia, încă din
anul 2006 şi mult după 2007, de aceste dotări, în contextul în care infrastructura instituţiilor
culturale sibiene este într-o stare deplorabilă (atunci când ea există). Considerăm un afront
inacceptabil adus întregii comunităţi sibiene modul în care s-a procedat, mai întâi amintind de
promisiunea Ministrului Culturii şi Cultelor, domnul Adrian Iorgulescu, de pe chiar una din
scenele instalate în Piaţa Mare a Sibiului, cu ocazia Festivalului Internaţional de Teatru,
potrivit căreia, scenele „sunt un dar al Guvernului României pentru Sibiu―, pentru ca apoi. ele

310
să fie transferate instituţiei din Bucureşti, refuzându-se apoi remontarea lor, la Sibiu, pentru
manifestările dedicate culturii populare tradiţionale româneşti (organizate de Muzeul „Astra―
şi Centrul Judeţean pentru Valorificarea Tradiţiilor populare).
În sfârşit, protestăm vehement cu privire la refuzul aprobării fondurilor pentru
realizarea unor lucrări de infrastructură în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, absolut
indispensabile asigurării unor condiţii minimale şi decente, de primire a turiştilor în 2007
(cum ar fi extinderea spaţiilor de parcare în incinta muzeului în aer liber, amenajarea unei
bucle de întoarcere a autobuzelor şi autocarelor cu turişti, la intrarea în muzeu, sau reparaţia
capitală a aleii principale de vizitare şi Aleii Călăreţilor) sau de organizare a spectacolelor în
amfiteatrul în aer liber al muzeului, (acoperirea scenei de spectacole, precum şi asigurarea
unor spaţii cu regim de garderobe şi grupuri sanitare pentru actanţii, de ordinul sutelor, în
cadrul spectacolelor organizate aici).
Acuzăm, din nou, discriminarea vădită dintre politica restaurării, cu fonduri nelimitate,
a unor monumente şi spaţii de for public din centrul istoric al Sibiului şi neglijarea lucrărilor
fără de care Muzeul „Astra― nu-şi va putea îndeplini minimele condiţii de a răspunde
publicului, care avem certitudinea că va invada în număr foarte mare, de ordinul sutelor de
mii, spaţiul cel mai valoros şi semnificativ pentru civilizaţia tradiţională europeană, nu doar
numai a celei româneşti, Muzeul în aer liber fiind etichetat, de cel mai din urmă oaspete de
onoare al Muzeului, poetul suedez Kjell Espmark, membru al Academiei Regale Suedeze, ex-
preşedinte al Comitetului Nobel pentru Literatură, astfel: „Suntem foarte impresionaţi de
această expresie magnifică a identităţii naţionale şi vom duce cu noi o inspiraţie pentru
propriul nostru „Skansen―.
În urma acestei anchete, dacă se va dovedi că dl. comisar a procedat cu vădită rea
intenţie şi totală desconsideraţie pentru valorile culturale ce ne permit afirmarea identităţii
noastre naţionale în faţa întregii Europe şi chiar a întregii lumi, cerem destituirea sa din
funcţia dezonorată prin calitatea precară a managementului asigurat şi a deciziilor luate

Prof.dr. Corneliu BUCUR, director general Complexul Naţional Muzeal ASTRA


31 aug 2006

311
„ÎL ACUZ PUBLIC PE COMISARUL NISTOR DE SABOTAREA AFIRMĂRII
VALORILOR CULTURALE ROMÂNEŞTI!“

– Domnule director Corneliu Bucur, sibienii sunt surprinşi de lipsa dvs. de reacţie la ultimele
„mutări pe tabla de şah― a capitalei culturale europene, făcute de Ministerul Culturii
(publicarea bugetelor alocate principalelor proiecte, multe dintre acestea derulate în 2006), de
conducerea Asociaţiei „Sibiu – Capitală Culturală a Europei – 2007― (publicarea broşurii cu
proiectele anului 2007) şi de tandemul Ion Caramitru – Sergiu Nistor (trecerea celor două
scene de spectacole, achiziţionate pe 1 milion EURO, în proprietatea Teatrului Naţional –
Bucureşti). Eram cu toţii obişnuiţi cu reacţiile dvs. prompte, ferme, intransigente, indiferent
de partenerul de dialog. Aţi depus armele? Vă declaraţi învins?
– Parţial aveţi dreptate cu privire la întârzierea unei reacţii ferme. Sunt atât de surprins, chiar
şocat, năucit, de tot ce se întâmplă pe frontul pregătirilor pentru 2007, încât deşi am prevăzut,
încă de la început – ştiind prea bine cine este dl. Sergiu Nistor – continuarea măsurilor
discriminative, nu-mi puteam imagina că, toţi, laolaltă, vor duce lucrurile până dincolo de
limita tolerabilă, ignorând, evident voit, patrimoniul cultural etnologic, de reputaţie
universală, sfidând paradigmele culturale universale lansate de UNESCO (cel mai teribil
exemplu fiind cel al programului „Tezaure umane vii― – vizând patrimoniul cultural
imaterial), eliminând de la finanţare pe 2006 Festivalul Naţional al Tradiţiilor şi Festivalul
Internaţional al Filmului Antropologic şi Documentar (!!), jignind demnitatea sibienilor
(transferul scenelor pare un scenariu din serialele cu mafioţi, care după ce oripilează o lume
întreagă, sfârşesc prin a-şi înscena hold-up-uri între ei, furându-se reciproc), în final, atentând
sfidător la cele mai redutabile programe privind afirmarea valorilor propriei identităţi
etnoculturale.
– Nu sunteţi prea aspru? Pe ce vă bazaţi aceste afirmaţii, de o gravitate deosebită?
– Păi să le luăm pe rând. Cum bine ştiţi, anul trecut, după prima selecţie, C.N.M. „Astra avea
selectat un singur proiect, evident ales la nimereală: Festivalul Naţional al Tradiţiilor
Populare. S-a milostivit dl. comisar Nistor, să ne repartizeze şi 500 milioane lei, dar numai
după ce au expirat condiţiile ce făceau posibilă organizarea acelei manifestări. Pentru ca, în
momentul restituirii banilor – pe care nu aveam cum să-i mai cheltuim – să ne trezim şi
apostrofaţi, iar urmarea parşivă (prevăzută de anul trecut), a fost aceea a anulării alocării
aceleiaşi sume pentru aceeaşi manifestare, la ediţia din acest an (pe care am realizat-o cu
dificultăţi considerabile, tocmai pentru că anul trecut nu am putut-o organiza cu un succes de
public deosebit, având peste 12.000 de vizitatori), fără a şti acum, cum o să decontăm
cheltuielile.
– De ce aţi mai organizat festivalul, dacă nu vi s-au repartizat banii ceruţi?
– Eram obligaţi să realizăm o ultimă repetiţie generală, dacă mai vroiam să avem vreo şansă
de succes anul viitor. Dacă în cultură te discreditezi, prin inconstanţă, inconsecvenţă şi
neseriozitate, eşti falimentar. Dar ceea ce redăm, ca o discriminare inimaginabilă (şi
intolerabilă în orice societate democratică autentică), este faptul că, la fel ca şi anul trecut,
instituţiile protejate (deopotrivă de Comisar, de Minister şi de conducerea Asociaţiei CCE –
Sibiu - 2007, primarul Sibiului), Teatrul Naţional „Radu Stanca― şi Muzeul Naţional
Brukenthal şi-au primit, cu premeditare şi prisosinţă, banii pe toate acţiunile din acest an,
fiind anunţaţi – aşa cum ar fi trebuit să procedeze, fără discriminare, cu toţi autorii de proiecte
– încă de la începutul anului, cu privire la sumele repartizate, chit că, apoi, sumele iniţiale au
mai fost suplimentate pe parcurs. Indiferent de sursa de finanţare, zecile de miliarde de lei le-
au fost asigurate, câtă vreme C.N.M. „Astra― i s-au refuzat fondurile, incomparabil mai mici,
pentru manifestări de cel puţin egală importanţă şi valoare cu cele ale lor, iar anunţarea
deciziei au făcut-o abia pe 21 august!

312
– Proporţional cu proiectele aprobate pentru 2007, pentru fiecare instituţie sibiană, sunteţi
mulţumit, s-a procedat corect principial?
– Mă faceţi să râd? Vă dau câteva exemple comparative şi îi las pe cititorii Tribunei să judece
singuri: pentru montarea unor spectacole de teatru, a căror tematică refuz să o comentez (câtă
legătură au piesele alese cu identitatea spirituală a comunităţii sibiene) s-a aprobat incredibila
sumă de 2.105.900 RON (numai pentru spectacolele în pregătire, căci aproximativ aceeaşi
sumă s-a alocat – pe şest – şi pentru Festivalul Internaţional de Teatru, cifra exactă
nemaifiind afişată pe site-ul MCC, de dl. Nistor din motive de „confidenţialitate―. Vă
imaginaţi ce sume se vor acorda la anul?). Comparativ, pentru tot florilegiul manifestărilor şi
spectacolelor destinate evidenţierii identităţii noastre culturale, prin fabuloasele tradiţii
populare care fac din România o adevărată regină a ţărilor europene, sub aspectul conservării
tradiţiilor şi nasc o admiraţie mărturisită de toţi oaspeţii României, de cei mai mari savanţi şi
oameni de cultură care vin în România – nici un leu! Nici un leu! Vă vine să credeţi? După
audienţe şi discuţiile ferme avute cu dl. primar Johannis, la data de 4.04 a.c. (l-am anunţat pe
dl. primar că Muzeul „Astra― este dispus să se retragă din toate programele Capitalei Cultural
Europene – ceea ce poate şi se doreşte – în situaţia neasigurării unor minime condiţii
financiare şi investiţionale), am primit adresa semnată de domnia sa (nr. 78169 din 7.04.2006,
prin care eram anunţat că tot programul „Tezaure umane vii― a fost aprobat ceea ce-l obliga,
moral şi material, în calitatea de preşedinte al Asociaţiei CCE Sibiu 2007, să-şi ţină cuvântul,
să-şi onoreze promisiunile şi să acţioneze, cu fermitatea pe care i-o cunoaştem, pentru
traducerea lor în fapte. Din păcate nu a procedat aşa şi noi suntem total decepţionaţi de
conduita d-niei sale.
– Credeţi că nu a vrut, sau nu a putut? Noi îI ştim altfel pe dl. primar. Preferă, de regulă, să nu
promită, decât să nu se ţină de cuvânt. Vorba proverbului german „Ein Mann, ein Wort― (un
om, un cuvânt).
– Înclin să cred că a cedat (sau a pierdut) „hăţurile―. Cred că cei doi (primarul şi comisarul)
au făcut un târg (cel puţin aşa apar lucrurile): „noi îţi dăm tot ce ceri pentru restaurarea
Sibiului istoric şi, în revanşă, ne laşi libertatea totală de a decide cu privire la programul
pentru 2007‖. Altfel nu-mi explic lucrurile, câtă vreme refuz, încă, să cred că dl. Johannis
este potrivnic Muzeului „Astra― şi culturii populare româneşti sau ar avea vreo aversiune
personală!
– Alte semnale din partea primarului nu aţi primit până acum (la comunicarea fondurilor
alocate pentru acţiunile din acest an), care să vă îngândureze, să vă facă să credeţi că ceva nu
e în regulă?
– Dacă mă gândesc bine, un gest, deloc neimportant, ar fi trebuit să-mi dea de gândit şi chiar
să reacţionez protestatar. Ca răspuns la solicitarea comisarului Nistor, formulată printr-o
adresă din 19 aprilie 2005, dl. Johannis a înaintat, în mare secret (normal era ca, direct sau
prin şeful meu ierarhic, preşedintele Consiliului Judeţean, să ne solicite să avansăm propriile
propuneri), spre adoptarea unei Hotărâri de Guvern, o listă cu 35 de obiective, cu lucrări de
investiţii şi RK strict necesare, chiar indispensabile pentru anul 2007, din care bineînţeles că
nu lipseau Teatrul şi Muzeul Brukenthal, dar Muzeul „Astra― lipsea cu desăvârşire!
Consecinţa? Cu toate eforturile depuse de noi, ulterior, pe toate căile posibile (Guvern,
Preşedinţie, Parlament), am rămas fără nici un leu la investiţii. Nici unul dintre obiectivele
mari, fără de care vom eşua lamentabil în asigurarea celor mai elementare servicii, sutelor de
mii de vizitatori, în anul viitor, nu au putut fi antamate!
– Parcă aţi înaintat recent, un proiect de HG, semnat şi de prefectul Ariton şi de preşedintele
Consiliului Judeţean, Martin Bottesch, Guvernului României. Tot fără nici o urmare?
– Până în prezent, nu avem nici un răspuns. Poate cu ocazia noii rectificări anunţate, să se
producă minunea, deşi personal, în faţa evidenţelor cumplitei realităţi pe care o trăim, nu mai
aştept nici o minune.

313
– Nu cumva s-a instalat un acut sentiment al persecuţiei?
– Posibil, dar orice diagnostic mi s-ar pune, problema nu e ce cred şi ce simt eu, ci care sunt
realităţile palpabile. Vă mai dau două exemple, la fel de concludente. Unul dintre proiectele
aprobate şi finanţate, de-a dreptul fraudulos (nu mă sfiesc să-l epitetez astfel, ştiind prea bine
ce criterii de evaluare au funcţionat, din motive lesne de înţeles sau de presupus) este cel
finanţat cu suma de 383.100 RON (mai mare de trei ori cât a primit C.N.M. „Astra―, pentru
toate, repet pentru toate proiectele sale!!!), pentru întocmirea catalogului digital al colecţiei
de artă a Muzeului Brukenthal. Pentru numele lui Dumnezeu, aceasta era o temă de serviciu a
personalului muzeului de îndată după 1990! La câtă aparatură, de ultimă generaţie, şi-au luat
pe banii Ministerului Culturii, la cât personal au în acel departament, echivalent Centrului
nostru de informaţii şi documentare, ar fi trebuit să aibă, de ani de zile (aşa cum am făcut-o
noi pentru toate colecţiile Muzeului „Astra―), repertoriile digitale pentru toate categoriile
patrimoniului lor. Este scandalos cum se aruncă cu miliardele acolo unde nu se justifică! În
schimb – şi comparaţiile nu fac decât să adâncească sau să reliefeze şi mai bine realitatea –
pentru mobilierul necesar organizării expoziţiei din Casa Artelor, dedicată (culmea!)
patrimoniului cultural săsesc, nu sunt alocate fondurile minimale cerute (doar 350.000 RON).
Este adevărat că banii i-am cerut Consiliului Judeţean, dar dânşii au orientat această solicitare
spre Ministerul Culturii şi comisarul Nistor, fără nici un efect! După ce s-au cheltuit peste 15
miliarde lei pentru restaurarea monumentului istoric, suntem acum în imposibilitatea de a
utiliza spaţiile sale, conform proiectului iniţial, din lipsă de fonduri. Să fie toate aceste
realităţi expresia complexului de persecuţie, sau dovezi concludente ale unei atitudini
persecutive, nu doar numai discriminative?
– S-ar părea că aveţi dreptate. Vorbeaţi, însă, de două exemple.
– Al doilea exemplu îl constituie „Ecomuzeele regiunii Sibiu―. Câtă vreme noi am susţinut,
până la epuizarea argumentelor logice şi formale, că judeţul Sibiu, comunele cu fabulosul lor
patrimoniu viu (tradiţiile) şi mort (patrimoniul monumental), nu pot lipsi din programul lui
2007, nu am avut nici un răspuns. Ca atâtea alte proiecte valide ale noastre (vezi „Sibiul –
cetate invincibilă―, vezi „Colocviul european pe teme de istoria civilizaţiei― ş.a.) şi această
provocare a fost respinsă. A fost suficient să vină Georges Zouain, din Franţa, (de altfel, un
om minunat, ne-am împrietenit şi am hotărât să conlucrăm la proiectul avansat de dânsul,
Muzeul „Astra― elaborând documentaţiile ştiinţifice pentru patru ecomuzee), totul s-a
rezolvat instantaneu! Ceea ce părea total inaccesibil, s-a aprobat pe loc. Suma alocată
(108.000 RON), cam cât a primit C.N.M. „Astra― pentru toate proiectele sale, pe anul 2006
vădeşte, cu prisosinţă câtă disponibilitate există dacă, prin mijloace specifice, ştii să intri în
graţiile d-lui comisar.
– Mai că m-aţi convins. Care a fost, însă, evenimentul (decizia) care „a pus capacul― răbdării
dvs.?
– Povestea (căci va intra în legendele Sibiului şi ale culturii româneşti) cu scenele promise, ba
dăruite, ba luate (capturate). Este monstruos (şi nu mă voi sfii să fac cunoscut acest adevărat
atentat la orice normă a democraţiei şi subsidiarităţii, Luxemburgului şi Berlinului, Parisului
şi întregii Europe), că după ce s-a realizat acea importantă investiţie, în beneficiul Sibiului,
ţinând seama de sărăcia lucie a dotărilor din infrastructura instituţiilor noastre de cultură, să
ajungem (este adevărat numai unii, căci recent am aflat că Festivalul „Cetăţile Transilvane― a
beneficiat, totuşi, de montarea scenei mici!), să evoluăm la Festivalul Naţional al Tradiţiilor,
în arşiţă şi ploaie, să tremurăm, în cele 7 zile ale Olimpiadei şi la Zilele Academiei Artelor
Tradiţionale, că o aversă ne va distruge momentele festive cele mai emoţionante, iar cei cu
alte posibilităţi să închirieze pe zi, cu 1.500 EURO, scena de la Piteşti (cum a procedat Silvia
Macrea, la Festivalul „Cântecele Munţilor―). Pentru unii, această Asociaţie 2007 e mumă,
pentru alţii, ciumă! Asta nu-i discriminare curată?
– Aşadar, în sinteză, care este acuzaţia dvs. esenţială şi cui i-o adresaţi?

314
–Acuz, public, pe comisarul Sergiu Nistor de sabotarea afirmării valorilor culturale
româneşti, în cadrul pregătirilor din anul 2006 pentru „Capitala Culturală Europeană, 2007―
şi sunt dispus să-mi susţin acuzaţia în faţa oricărui juriu naţional, tribunal moral al culturii
naţionale sau instanţe juridice. Şi cer public Guvernului României demiterea sa imediată din
înalta funcţie încredinţată, datorită încălcărilor grave şi repetate ale principiilor şi normelor
democratice, prin distribuirea inechitabilă a fondurilor alocate pentru manifestările
programate în 2006 şi chiar pentru elaborarea partizană a programului ca reprezentativitate
pentru cultura sibiană, în anul 2007.
– Cine o să vă susţină şi o să apere acest temerar demers?
– Mă vor susţine valorile culturii populare româneşti, înainte de toate, prin purtătorii şi
creatorii lor, prin iluştrii săi reprezentanţi. Apoi, toate personalităţile de primă mărime, laice
şi eclesiastice, ştiinţifice, tehnice, culturale şi artistice, din ţară şi de peste hotare, care
vizitând instituţia noastră au elogiat-o la superlativ. Cei mai recenţi susţinători ai mei (ai
instituţiei noastre şi a programului său de acţiune) sunt înalţii oaspeţi suedezi, de ieri, care au
declarat după vizitarea Muzeului din Dumbrava Sibiului şi a Olimpiadei Naţionale găzduită
de acesta: „Suntem foarte impresionaţi de această expresie magnifică a identităţii naţionale şi
vom duce cu noi o inspiraţie pentru propriul nostru „Skansen―. (Monica Lauritzen şi Kjell
Espmark, membru al Academiei Regale Suedeze şi al Comitetului Nobel pentru Literatură).
Mă apără pentru tot ce am spus şi am făcut, în numele culturii populare româneşti, de o viaţă,
Consiliul Europei, care mi-a dăruit, în anul 1993, Distincţia Personală „EMYA― (doar 5
personalităţi din domeniul muzeologiei europene au primit-o), UNESCO (care a elogiat la
SEUL, în 2004, excelenţa şi valoarea de model universal a programului „Tezaure Umane
Vii―, fondat de noi, încă din 1990, pe un proiect protagonist în plan mondial, din 1983). Mă
apără IOV, care mi-a decernat titlul de „Senator de onoare pe viaţă―, în anul 2005. Şi dacă
mai este nevoie (şi poate că da), mă apără preşedinţii României din anii 2004 şi 2006, care m-
au şi ne-au onorat cu acordarea celor mai înalte distincţii: Meritul Cultural în rang de
Comandor (personal) şi în rang de Mare Ofiţer (instituţional). Şi nicidecum ultimii, ca
solidaritate cu cauza majoră pe care o cultiv şi o promovez, fără zăbavă şi fără osteneală de
patru decenii, mă apără sibienii care ştiu ce am reuşi să fac pentru cultura Sibiului, în cei 41
de ani dedicaţi lor. Să vedem cine o să-l apere pe dl. comisar Nistor, când vor începe
cercetările organelor abilitate, cu privire la modul în care a împrăştiat fondurile uriaşe avute
la dispoziţie, a achiziţionat aparatura şi instalaţii de milioane de EURO, şi a stabilit cu de la
sine putere şi voinţă, în spatele a tot felul de paravane, decoruri şi protectori, modul de
concepere a programului unei Capitale Culturale Europene!
– Domnule prof.dr. Corneliu Bucur, ce ar fi de făcut în situaţia aceasta, pentru a încerca
remedierea lucrurilor, mai este încă timp?
– Atunci când Guvernul gafează (dl. Nistor e totuşi, un comisar guvernamental şi mi-e greu
să cred că ceea ce hotărăşte dânsul pentru întreg programul „Capitale Culturale Europene
Sibiu 2007― nu este cunoscut şi aprobat de Guvern, cel puţin prin ministrul Culturii şi
Cultelor),nu mai sunt decât două soluţii: Parlamentul şi Preşedinţia. Voi cere, în mod oficial o
analiză la nivelul comisiilor pentru Cultură ale Parlamentului şi voi informa Preşedinţia
despre acest grav atentat la afirmarea valorilor etnoidentitare ale culturii naţionale.
– Aşa să fie, dle prof.dr. Corneliu Bucuri! Vă urăm succes în această confruntare, ce pare de-
a dreptul simbolică pentru întârziata şi dureroasa democratizare a societăţii româneşti, în anul
premergător intrării noastre în Uniunea Europeană!

A consemnat Oana TlMAR


1 sep 2006

315
CORNELIU BUCUR DĂ ŞAH LA MINISTERUL CULTURII

„Ministerul Culturii ne aplică un tratament de gâgă prin comisarul Sergiu Nistor―, „Se
sabotează promovarea valorilor culturale―. Astfel şi-a început ieri conferinţa de presă,
directorul Complexului Naţional Muzeal „ASTRA―, Corneliu Bucur. Acesta a acuzat din nou
Ministerul Culturii şi în mod special pe comisarul Sergiu Nistor de sabotarea promovării
valorilor culturale prin respingerea mai multor proiecte şi nealocarea de fonduri necesare
derulării anumitor programe. Mai mult, comisarul Sergiu Nistor ar fi refuzat să răspundă
acuzaţiilor mai vechi lansate de directorul CNM „ASTRA―, răspunzând că „îi va fi foarte
greu domnului Bucur să dovedească că are dreptate―. „Domnul Nistor se derobează de la
orice responsabilitate, spunând că selecţia proiectelor nu îi aparţine. La rândul lui, domnul
primar Johannis se derobează şi el, astfel că suntem între cele două poziţii şi nu găsim un
răspuns, nu mai înţelegem nimic. Cum s-a ajuns la modul de împărţire a banilor?―, se întreabă
Corneliu Bucur.

Muzeul ASTRA ar putea ieşi din programele din 2007


Corneliu Bucur spune că în cazul în care nu va primi un răspuns favorabil la contestaţia pe
care a depus-o în urma respingerii proiectelor şi nealocării de fonduri pentru proiectele
propuse, se vede nevoit să propună Consiliului de administraţie al Muzeului ASTRA şi
conducerii Consiliului Judeţean Sibiu, retragerea instituţiei pe care o conduce, din proiectul
Sibiu – Capitală Culturală Europeană: „Nu ne putem prezenta nepregătiţi la acest eveniment,
e inadmisibil ceea ce se întâmplă―.

Scene ale Sibiului, care nu sunt ale Sibiului


Povestea celor două scene care ar fi trebuit folosite pentru evenimentele ce urmează să se
desfăşoare la Sibiu, nu a trecut neobservată. Au fost alocate 71 miliarde lei încă din 2004
pentru amenajarea a două scene, însă banii au fost dirijaţi către Ministerul Culturii, această
instituţie contractând montarea scenelor. Corneliu Bucur spune că prin administrarea scenelor
de către o instituţie din Bucureşti, „Ministerul Culturii a adus un afront sibienilor, refuzând
montarea scenelor în Sibiu, în 2006―. Acesta reclamă totodată şi un conflict de interese la
nivelul membrilor juriului naţional, care îşi pot promova şi finanţa propriile proiecte.

Până la capăt
Corneliu Bucur spune că e hotărât să meargă până la capăt: „Denunţ în faţa întregii
comunităţi sibiene acest scenariu penibil şi sunt hotărât să merg până la capăt. Voi iniţia o
campanie de colectare de semnături ale celor care doresc aducerea la Sibiu a celor două
scene, semnături pe care le voi prezenta ministrului Iorgulescu, primarului Johannis şi
comisarului Nistor. Teatrul Naţional a devenit în mod suspect proprietarul acestor scene. În
altă ordine de idei, voi sesiza DNA cu privire la exportul ilegal de valori din patrimoniu, în
1995, de către o firmă din Sibiu. Atunci au fost falsificate documente de export şi, cu
camioane de 16 tone, au fost duse obiecte de o valoare inestimabilă în Grecia. S-a întocmit un
raport în urma anchetei care a scos la lumină falsul, însă acest raport nu a fost analizat
niciodată. Este vorba de aproximativ o sută de piese datate care nu aveau autorizaţie de
export, valoarea totală declarată la vremea aceea fiind de 400 mărci germane, în condiţiile în
care doar un obiect valora atât. Sunt dispus să pun la dispoziţia DNA toate aceste
documente―. De altfel, acesta nu este singurul denunţ, Corneliu Bucur anunţându-şi intenţia
de a sesiza DNA şi în privinţa licitaţiei în urma căreia a fost desemnat restauratorul Coloanei
lui Brâncuşi.

316
Veşti bune
În cadrul aceleiaşi conferinţe de presă, directorul Muzeului ASTRA a avut şi veşti optimiste:
UNESCO a aprobat înfiinţarea premiului pentru Patrimoniul Tehnic, premiu ce va purta
numele „Dumbrava Sibiului―. Experţii UNESCO veniţi să viziteze Muzeul ASTRA au fost
entuziasmaţi de cele văzute şi s-au arătat dispuşi să sprijine unele proiecte propuse pentru
2007, care fuseseră respinse. Mustafa El Tayeb, directorul Diviziei pentru Politici Ştiinţifice
şi Dezvoltare Durabilă şi Gresickzi Peter, secretar general al UNESCO, au vorbit la
superlativ despre cele văzute la Sibiu, punând accentul pe necesitatea promovării acestui
tezaur. Tot ieri, a fost prezentat şi noul pliant al Muzeului ASTRA, realizat în condiţii grafice
deosebite ce va fi disponibil în limbile română, engleză, franceză, germană şi, în scurt timp,
spaniolă. Totodată, se lucrează la un proiect ce are ca scop tipărirea unui album dedicat
sistemului de fortificaţii al Sibiului.

Dragoş BAKO

Întrebările lui Corneliu Bucur pentru ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu


1. Dacă ştia, la data preluării mandatului său, cine este Sergiu Nistor şi de dosarul său
penal, blocat de ministrul Culturii Răzvan Theodorescu şi de secretarul general al ministrului
Ioan Hidegcuti pentru a nu compromite relaţiile cu Banca Mondială?
2. Dacă s-a implicat, ca martor – era obligat, moral şi profesional – în cunoaşterea
filozofiei programului Sibiu 2007 – cultura şi patrimoniul istoric (identitate istorică); cultura
şi patrimoniul cultural tradiţional (identitate etno-culturală); cultura şi patrimoniul artistic
(identitate artistică)?
Dacă a urmărit pe cele 3 coloane (reprezentând structura sistemică a valorilor culturii sibiene)
ca repartizarea fondurilor să fie echitabilă:
- s-a alimentat contul Primăriei pentru restaurarea monumentelor istorice din centrul
Sibiului cu cât s-a cerut!
- s-au asigurat, pentru teatru, toate fondurile cerute (50% din valoarea proiectelor
pentru anul 2006!)
- nu s-au asigurat fondurile cerute pentru patrimoniul cultural tradiţional, atât ca
investiţii, cât şi ca proiecte!
3. De ce a refuzat continuarea finanţării programului „Tezaure Umane Vii―, ca program
strategic naţional, după Adunarea generală de la Seul – Coreea, din 2004, când acest program
iniţiat şi derulat de C.N.M. „Astra― a fost evidenţiat ca un model pe plan mondial (îl cunoaşte
măcar?)
4. Dacă a urmărit aşa-zisa „jurizare centrală―, de ce nu s-a implicat în anularea calităţii
de membri ai Juriului Naţional pentru toţi cei ce, direct sau indirect, au promovat proiecte (pe
motiv de incompatibilitate)?
5. De ce nu a luat poziţie faţă de modificarea textului votat în Parlament (Amendamentul
34) care formula expres ca 44,5665 miliarde lei, din suplimentarea de 150 miliarde aprobate,
să revină Muzeului „Astra―, fiind informat despre modificarea flagrantă şi ilegală a textului
votat de Parlament?
6. Dacă cunoaşte (i s-au comunicat) opiniile tuturor delegaţiilor oficiale venite să
monitorizeze stadiul pregătirilor la Sibiu pentru anul 2007 referitoare la calitatea, valoarea şi
importanţa europeană a Muzeului „Astra―? Cum să explicăm neglijarea totală a asigurării
lucrărilor de investiţii în şi pentru Muzeul din Dumbravă, cât şi alocării fondurilor pentru
proiectele anului 2006 ale C.N.M. „Astra―, în aceste condiţii?
7. De ce nu s-a operat descentralizarea fondurilor pentru Sibiu, cel puţin la capitolul
dotări-investiţii, din fondurile de 71 miliarde lei (cum s-au cheltuit acele fonduri?) preferând

317
să se ocupe Ministerul de execuţia tuturor dotărilor Sibiului? (aşa cum se face într-o reală
democraţie) pentru a dispune, apoi, discreţionar, de acele dotări?!
8. De ce a semnat ordinul privind transferul scenelor (procurate pentru Sibiu – Capitală
Culturală Europeană în anul 2007) Teatrului Naţional din capitală. (Nu putea să le transfere
Muzeului Brukenthal)? Este dispus, dl. ministru, să revină la acel ordin şi să restituie cele
două scene Sibiului? Nu consideră gestul D-niei Sale un afront adus tuturor sibienilor?
9. De ce vine la Sibiu pentru probleme ce nu au fost (după câte ştim noi) reclamate ca
susceptibile de fraude sau neregularităţi (ce s-a făcut cu bani daţi la restaurarea
monumentelor)? (Atenţie, Casa Artelor nu e finalizată şi nu există prevederi financiare pentru
a fi terminată!), nu şi pentru cele reclamate de noi privind sabotarea valorilor culturii
naţionale şi cum s-au repartizat banii pentru proiectele anului 2006?
10. Dacă DNA preia (deschide) dosarul lui Sergiu Nistor cu coloana lui Brâncuşi şi dacă
acuzaţiile noastre se dovedesc fondate, reale (va ordona o anchetă în urma sesizărilor şi
contestaţiilor noastre?), este dispus să-l demită pe dl. Sergiu Nistor?

Prof. dr. Corneliu BUCUR

„Îi sunt recunoscător prietenului meu Alexandru Mironov, care mi-a înlesnit vizita în
acest muzeu excepţional. UNESCO a încercat dintotdeauna să demonstreze că ştiinţa şi
tehnologia sunt parte a patrimoniului nostru comun. Acest loc este dovada vie a acestui
concept Suntem mândri să fim asociaţi cu aceasta instituţie.
Anul viitor Sibiul va deveni Capitala Culturală a Europei. Cred ca acest muzeu va fi unul din
elementele principale în definirea contribuţiei acestui oraş la dezvoltarea patrimoniului tehnic
şi imaterial din aceasta parte a Europei.‖

Mustafa El TAYEB,
Director al Diviziei pentru Politici Ştiinţifice şi Dezvoltare Durabilă

8 sep 2006

318
Vizita ministrului Culturii la Sibiu

Motto: „Veni, vidi, vici” (Am venit, am văzut, am plecat!) (dicton latin)

Au trecut şapte zile de la vizita ministrului Culturii la Sibiu. Disculpându-l total pe dl comisar
Nistor în problema alocării fondurilor pentru manifestările anului 2006, dl. ministru a întărit
afirmaţiile comisarului său, certificând astfel că nu ministrul, ci Asociaţia condusă de
primarul Sibiului (curioasă şi foarte originală această Asociaţie!) a hotărât cui şi cât se dau
din banii Ministerului Culturii, în acest an. Presa a marcat satisfacţia deosebită a ministrului
faţă de cele vizitate la Sibiu. Să privim mai atent şi mai obiectiv ce s-a urmărit cu această
vizită fugară.
Strategiile unei vizite ministeriale pot avea două opţiuni, în funcţie de personalitatea
ministrului şi de scopurile urmărite. Oare, care din cele două a fost strategia vizitei dlui
ministru Iorgulescu la Sibiu?
Miniştrii puternici, care-şi asumă, în mod responsabil, obiectivele cardinale ale domeniului
păstorit, se deplasează „în teritoriu― şi analizează problemele („dosare―, „cazuri―, „obiective―,
„şantiere―), preocupaţi de ce nu merge bine, de găsirea soluţiilor optimale la problemele
rămase nerezolvate, identificând drept parteneri de discuţii şi de analize, tocmai pe cei ce
ridică problemele sensibile, conflictuale şi au curajul evidenţierii lor în faţa dlor miniştri, iar
dacă obstacolele se datorează chiar personalului din aparatul central, au curajul unor
observaţii critice la adresa acestora.
Miniştrii slabi, care îşi mimează ministeriatul şi sunt preocupaţi doar de imaginea proprie (şi
a partidului lor), ocolesc problemele reale, evită analizele dezagreabile, escamotează
confruntările şi refuză întâlnirile cu persoanele „incomode―, respingând orice colaborare cu
cei ce-şi asumă riscul „de a ridica― asemenea probleme dezagreabile.
Să analizăm, din această perspectivă duală, care au fost premizele, scopurile şi obiectivele
vizitei dlui ministru al Culturii, pe şantierul „Capitalei Culturale Europene – Sibiu, 2007―,
lăsându-vă pe D-voastră, dragi sibieni, să-l încadraţi tipologic pe dl. ministru.
Aşa cum am prevăzut, dl. ministrul Iorgulescu s-a interesat, la Sibiu, doar de obiectivele
finanţate „regeşte―: restaurarea monumentelor din centrul istoric, investiţia de la Aeroport,
şantierul de la Muzeul Brukenthal, ocolind cu obstinaţie toate obiectivele nefinanţate. Mi se
pare cel puţin „ciudat―, ca să mă exprim delicat, faptul că la nici una din vizitele d-niei sale la
Sibiu, nu a manifestat nici un interes să viziteze Muzeul „Astra― şi să identifice problemele
ridicate de mine, în repetatele memorii trimise Domniei sale (rămase fără răspuns), ale
acestui obiectiv de valoare (recunoscută şi recent, de experţi UNESCO) mondială şi care ar
trebui să deţină, strategic, ponderea unei treimi din programul anului 2007, şi ca o consecinţă
logică, în aceeaşi proporţie, să aibă şi alocaţia de fonduri, cel puţin cu asemenea ocazii, dacă
alocaţia anuală, stabilită la zisa descentralizare, este la jumătatea celei acordate muzeelor
bucureştene!
Sub aspect electoral (care credem că a fost principiala ţintă a dniei sale) ex-ministrul a
punctat bine, a precizat că toate meritele pentru toate investiţiile şi restaurările, la Sibiu „se
datorează Guvernului―, iar de la conferinţa de presă, organizată cu reprezentanţii PNL din
Sibiu (parlamentari şi personalităţi din administraţia locală), imaginea publicată în presă este
mai mult decât sugestivă, cu privire la cine a reprezentat Guvernul în pregătirea programului
pentru anul 2007!
Concluzia finală, în aceste condiţii, nu putea fi decât una „pozitivă―: „banii alocaţi s-au
cheltuit eficient―, „dacă mai sunt lipsuri, nimeni nu e perfect―, „ce-a mai rămas de făcut se va
face―! Cât priveşte fondurile alocate, discriminativ, nici o clarificare. Cu atât mai puţin,
lămuriri despre obiectivele lăsate fără finanţare.

319
Am înţeles, şi mai limpede, dragi sibieni, din tot acest scenariu privind finanţarea sau
nefinanţarea proiectelor culturale pentru anul 2007, ca şi din predarea-preluarea-transferarea
mijloacelor fixe, declarate anterior ca fiind procurate pentru „Sibiu – Capitală Culturală a
Europei, de ce nu se descentralizează, în România, „activitatea de finanţare a culturii―,de 16
ani, de ce banii de restaurări monumente, de achiziţii de patrimoniu şi de aparatură de
practică culturală, de investiţii (scene de spectacole), etc. nu sunt alocaţi, ca în toate ţările
democratice din Europa, în mod descentralizat şi de ce principiul subsidiarităţii (al
răspunderii descentralizate, prin asumarea răspunderii de către autorităţile administraţiei
locale, pentru propriile obiective), a rămas „de căruţă―, în toţi aceşti ani! Am înţeles de ce noi
avem, după 16 ani, o democraţie de vitrină şi dincolo de ea, un autoritarism central excesiv,
autocrat şi de-a dreptul dispreţuitor la adresa principiilor democratice, în cazul de faţă, a
intereselor provincialilor (sibieni).
Sub aspect programatic, dl. ministru nu a catadixit să răspundă de ce culturii şi patrimoniului
cultural tradiţional nu i s-au alocat fonduri în 2006, dar nici de ce d-nia sa a „tăiat―, la
începutul anului, fondurile pentru programul „Tezaure Umane Vii―, un program de excelenţă
şi de recunoscută reputaţie internaţională (elogiat chiar, de către UNESCO, de IOV, de
ICOM, de ICME, a se vedea chiar şi aprecierile recente ale unuia dintre directorii strategici ai
UNESCO, care a vizitat Muzeul „Astra―), promovat ca o autentică vedetă şi brand cultural
românesc, în contextul Capitalei Cultural Europene.
D-nia sa a preferat, în schimb, să mă acuze de „exagerări―, de „excese de personalitate―, de
atitudini subiective, ameninţându-mă chiar să mă cheme „la raport―, la Bucureşti (nu era mai
normal să discutăm, la Sibiu, în prezenţa factorilor decidenţi locali, pe care i-am acuzat,
direct?), exonerându-l definitiv pe Sergiu Nistor pentru imputatele defecţiuni legate de
finanţările pe anul 2006 ale proiectelor selectate din programul pentru anul viitor ca şi de
răspunderea dniei sale pentru dezechilibrele flagrante (în ceea ce priveşte proiectele selectate
şi, fireşte, finanţate) între cele trei categorii de valori culturale: istorice (în cazul Sibiului,
preponderent săseşti), tradiţionale (în cazul proiectelor Muzeului „Astra―, preponderent
româneşti) şi artistic-contemporane (aici fiind favorizate net, discriminativ, proiectele
teatrale, prin comparaţie cu toate celelalte proiecte.
În probleme de ordin tehnic (probleme legate de infrastructura instituţiilor culturale, de
„deciziile centraliste― privind transferul scenelor de spectacole, de la Sibiu – căci pentru Sibiu
s-au achiziţionat a Teatrul Naţional Bucureşti), dnia sa a ocolit, cu abilitate, subiectul (din
cronicile presei rezultă că nimeni nu i-a pus această problemă frontal), căci „decontul― era,
evident, incriminant.
În condiţiile în care dl. ministru a refuzat o întrevedere cu mine, cel puţin ca preşedinte al
unei important ONG cu profil cultural („Cercul pentru Dialog Cultural, Sibiu, 2007―) şi
membru al unor importante comisii şi asociaţii muzeal-naţionale, alegând formula
incriminărilor personale, „de la distanţă―, prin intermediul unor stereotipuri verbale,
(„patriotisme locale şi interese personale― – care or fi acestea, probate recent sau în cei 40 de
ani de devotată servire a interesului public sibian şi a celui naţional?) nu văd cum ar fi putut
clarifica vreuna din problemele evidenţiate de mine, prin cele 10 întrebări care l-au
întâmpinat pe dl. ministru la sosirea în Sibiu.
Singura soluţie oferită de dl. ministru, pentru marile probleme financiare, din acest an, ale
C.N.M. „Astra― (lăsate fără soluţii chiar şi pentru anul 2007), a fost aceea a trimiterii
„cazului― la Consiliul Judeţean („toate problemele ar trebui rezolvate la acel nivel―). Această
indicaţie preţioasă se contrapune, evident (strident chiar), cu modul de rezolvare,
discriminativ şi incontestabil, evident, preferenţial, a cazului teatrului sibian, pe care dl.
ministru nu l-a mai „trimis― la forul tutelar (la Primărie), ci l-a finanţat, direct, din surse
neindicate până acum de dl. comisar (considerând, probabil, că nu e treaba noastră, bieţii
provinciali neştiutori şi nepricepuţi, să aflăm de unde dă dnia sa bani, discreţionar, favoriţilor

320
săi!). Fiind vorba de banii publici (şi noi afirmăm că suntem o societate democratică!), vă voi
informa, personal, stimaţi sibieni, de unde au fost daţi banii pentru Teatru, căci avem o lege
specială a „accesului liber la informaţii de interes public― şi voi invoca acest cadru legal
pentru a afla secretele ministerului şi ale împuternicitului său la Sibiu.
Sunt de acord, într-un singur punct, cu dl. ministru: „să ne unim toate forţele pentru 2007―!
Da, însă, nu discriminând pe unii şi favorizând pe alţii, nu investind discreţionar pentru
patrimoniul istoric al Sibiului şi neglijând total, patrimoniul cultural naţional – esenţa
identităţii noastre etnoculturale, nu refuzând finanţarea unor manifestări, devenite adevărate
branduri culturale pentru Sibiu (precum Festivalul Internaţional de Film Antropologic sau
Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare, care se bucură de o afluenţă de public, naţional şi
internaţional, incomparabil mai mare decât toate spectacolele de teatrul), dar alocând
discreţionar bani pentru festivalul de teatru (a cărui importanţă şi valoare nu o contestăm
deloc, dar nici nu înţelegem să anulăm dreptul de existenţă al celorlalte manifestări).
Vizita dlui ministru Iorgulescu ridică, cu toată autoritatea unor declaraţii ministeriale
(identice cu cele ale comisarului Sergiu Nistor), necontrazise până acum, niciodată, de
preşedintele Asociaţiei „Sibiu CCE – 2007―, câteva probleme cum ar fi: de ce dl. preşedinte
Klaus Johannis şi staff-ul dniei sale – ales pe sprânceană, dintre subordonaţii prea plecaţi şi
dintre activiştii culturali obedienţi (care, ştie prea bine, domnia sa, nu se vor opune nici unei
decizii personale) au hotărât să lase cele mai importante manifestări culturale promovate de
Muzeul „Astra―, fără fonduri, în anul 2006? Cum ne explică dnia sa refuzul de a nu prevedea
fonduri de investiţii, şi pentru Muzeul „Astra―, în lucrarea transmisă – pe şest – Guvernului
României, pe baza scrisorii comisarului guvernamental din 19 aprilie 2005? (o listă cu 36
obiective, care nu cuprinde nici o lucrare propusă de Muzeul „Astra―)?
Urmare ocolirii cu obstinaţie a problemelor ridicate de noi, vizita dlui ministru nu ne
lămureşte nici cu privire la anularea fondurilor alocate de Parlament pentru investiţiile din
cadrul Muzeului „Astra― imperativ necesare în perspectiva anului 2007, prin publicarea
trunchiată (aranjament de culise străveziu) a textului Amendamentului 34 la Legea Bugetului
pe 2006, care odată votat în plenul Parlamentului, nu mai putea fi modificată, legal, sub nici
un motiv. Aşadar, de ce nu a făcut nici un demers, dl. preşedinte al asociaţiei „noastre―,
pentru clarificarea unui act de o asemenea gravitate, de a se falsifica un vot dat în Parlament
pe un text de lege?
Afirmaţiile dlui ministru şi ale comisarului Sergiu Nistor privind alocarea fondurilor pentru
anul 2006, la propunerea Asociaţiei „Sibiu CCE 2007―, ridică alte câteva probleme, care nu
au reţinut atenţia presei, din păcate, până astăzi: în ce şedinţă oficială a asociaţiei s-a pus în
discuţie şi s-a votat lista cu investiţiile prioritare pe 2006? Dar cea a manifestărilor
„strategice‖, precum şi propunerile de finanţare a proiectelor selectate pe anul 2006?
Ca membru fondator al asociaţiei, declar ferm că, în anul 2006, nu am avut nici o şedinţă a
asociaţiei în care să dezbatem şi să aprobăm aceste obiective, completările la lista de proiecte
votate în 2005, şi atunci în regim de mare viteză şi fără prea multe discuţii „la obiect―.
Deciziile luate unipersonal ne demonstrează, fără echivoc, că asociaţia creată de dl. primar
Johannis (şi condusă după bunul său plac) nu a fost decât un paravan (pretins democratic),
menit să mascheze jocurile şi aranjamentele (total nedemocratice), practicate încă de la
selecţia iniţială a proiectelor şi culminând cu finanţarea celor din anul 2006, într-un acord
perfect, biunivoc, cu comisarul guvernamental! Or, în acest context, contest legalitatea şi
spiritul nedemocratic al hotărârilor luate de dl. preşedinte, în numele întregii asociaţii! Mai
mult, aştept un răspuns oficial din partea dlui preşedinte Johannis la toate întrebările ridicate
în acest material şi propun convocarea unei Adunări Generale a Asociaţiei care să dezbată, în
mod autentic democratic, toate problemele licenţioase, abordându-se modalităţile principiale
şi nediscriminative de rezolvare a lor, pentru a elimina toate disensiunile şi inechităţile
provocate prin deciziile arbitrare, unipersonale, în spirit autocrat şi discriminativ.

321
În rest, resping acuzaţiile directe sau aluzive ale dlui ministru, în ceea ce mă priveşte, ca total
nefondate şi susţin, în continuare (cu tenacitate, nicidecum din motive personale, ci apărând
interesele culturii naţionale şi ale patrimoniului cultural tradiţional, cele ce ne conferă
adevărata identitate în faţa tuturor popoarelor lumii), necesitatea imperioasă de soluţionare a
tuturor proiectele nefinanţate, încă din acest an, pentru o pregătire corespunzătoare a tuturor
proiectelor selectate, indiferent de natura operatorilor culturali care le-au iniţiat.
În încheiere, celor doi demnitari le fac o recomandare demnă de a fi reţinută: salvaţi,
Domnule Ministru şi Domnule Primar, măcar aparenţele unei politici culturale, morale şi
democratice (cu ocazia pregătirii „Capitalei Cultural Europene―, chiar dacă banii sunt „ochiul
dracului―), cât se mai poate! Este în interesul României, al Sibiului şi al Dvoastră, atât
instituţional, cât şi personal!

Prof.dr. Corneliu BUCUR, director general al C.N.M. „Astra“


19 sep 2006

322
EDUCAŢIA ÎN MUZEE. MUZEELE ÎN EDUCAŢIE

În ultimele două decenii s-a înregistrat o creştere sensibilă a rolului educativ al muzeelor la
nivel mondial. Suntem martorii apariţiei unei game largi de servicii pentru public, ce variază
de la conferinţe, tururi ghidate programe şcolare, cursuri şi publicaţii de perfecţionare
continuă în domeniul educaţiei, până la activităţi practice, iniţiative ambiţioase, servicii de
împrumut şi expoziţii itinerante, toate acestea mergând dincolo de simpla distracţie, către
învăţarea la liberă alegere şi conturarea identităţilor culturale. Importanţa educaţiei este
percepută la fel ca aceea a cercetării şi conservării, devenind una dintre misiunile prioritare
ale muzeului.
Din această nouă perspectivă, obiectul original nu mai este perceput ca „proprietatea―
expertului, care decide exclusiv conţinutul şi mijlocul de comunicare, ci constituie mai
degrabă baza unui proces educativ generator de sensuri, construit pe inter-relaţia dintre
obiectul-document pe de o parte şi cunoştinţele personale şi experienţa vizitatorului pe de alta
parte.
Grupurile şcolare sunt printre categoriile de public cel mai frecvent prezente în majoritatea
muzeelor precum şi prioritatea serviciilor educative ale muzeelor, în majoritatea cazurilor.
Copiii sunt văzuţi nu numai ca viitori vizitatori ai muzeului ci şi ca membri ai comunităţii şi
cetăţeni, aflaţi la o vârstă caracterizată prin nevoia arzătoare şi abilitatea de a învăţa. Vizitarea
muzeelor este considerată a fi un instrument educativ important în scopul conştientizării de
către elevi a patrimoniului cultural, a priceperilor şi cunoştinţelor şi a înţelegerii estetice şi
ştiinţifice. Familiarizarea cu o astfel de experienţă favorizează şi dezvoltarea unei relaţii
constante între elevi şi muzeu, care promite să continue pe toată durata vieţii lor.
În ciuda faptului că vizitele la muzeu ajunseseră să fie privite în mod obişnuit ca o excursie
de sfârşit de trimestru şi o ocazie pentru profesori de a se relaxa, muzeul este considerat acum
a fi o însemnată resursă de învăţare, un suport didactic şi o modalitate de dezvoltare a unei
prietenii de durată între şcoală şi teritoriul înconjurător. După această perioadă, lucrările
recente în domeniul educaţiei muzeale pentru şcoli au fost marcate de o creştere a gradului de
conştientizare a posibilităţilor de învăţare transcuriculare, transdisciplinare şi
interdisciplinare.
Situaţiile în care se organizează simple „vizite― printr-un muzeu sau în care participarea la
activităţi şi ateliere este „lipsită de implicare― încep să fie abandonate treptat în favoarea
muncii de colaborare dintre şcoli şi muzee şi a proiectelor care extind graniţele lucrului în
şcoală, lărgesc aria de cuprindere a disciplinelor de studiu şi admit apariţia unei game variate
de rezultate, atât scontate, cât şi surprinzătoare.
Colaborarea înseamnă, sau ar trebui să însemne, munca pe baza unui proiect educaţional,
adică un cadru în care procesul învăţării integrează munca efectuată în clasă şi necesităţile
„receptorilor― (profesori şi elevi) cu experienţa muzeului şi cunoştinţele noi de dobândit.
Este un proces construit pe relaţia interactivă dintre vizita la muzeu şi munca aferentă acestei
vizite, desfăşurată în clasă, înainte şi după vizită, o interacţiune care permite exploatarea
potenţialului pedagogic unic al obiectelor originale şi utilizarea muzeului ca resursă de
predare şi învăţare.
Potenţialul educativ al muzeului sporeşte când se creează oportunităţile corelării experienţei
muzeale a elevilor cu munca la clasă; pe de altă parte, acest potenţial este mai scăzut în
situaţiile vizitelor la muzeu care nu au loc în cadrul unui proiect, sau în cazul activităţilor
muzeale ce nu creează legături cu experienţa şi cunoştinţele elevilor.
Deşi pedagogia muzeală se află încă în etapa avansării unor prefigurări pe calea constituirii
sale ca disciplină de-sine stătătoare, rolul educativ al instituţiei muzeale a fost sesizat de
timpuriu. Explicaţia ar fi dublul interes al omului societăţii moderne faţă de trecutul planetei

323
şi al lumii, faţă de viitorul umanităţii, o dată cu multitudinea proiectelor mai mult sau mai
puţin realiste de ameliorare a existenţei sociale.
Prezint în continuare câteva concluzii, după încheierea unui alt an (şcolar) de parteneriat în
pedagogie muzeală între şcoala, respectiv clasa la care sunt diriginte şi Complexul Naţional
Muzeal „ASTRA― Sibiu.
Elevii au primit în iunie 2006 un chestionar la întrebarea „Când aţi vizitat prima dată Muzeul
în Aer Liber din Dumbrava Sibiului?‖, doisprezece elevi au ajuns prima dată să viziteze, să se
bucure de acest muzeu. Dintre cei 22 de elevi cu care am început în anul şcolar 2005-2006 un
nou program de pedagogie muzeală. în parteneriat cu C.N.M. „Astra― Sibiu, majoritatea au
vizitat pentru prima dată Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului, urmare a acestui
proiect.
Cu toate că este situat în imediata apropiere a oraşului unde locuiesc şi învaţă, oportunitatea
de a-l vizita le-a oferit-o programul nostru de pedagogie muzeală. Am constatat o slabă
implicare a părinţilor sau aparţinătorilor în vizitarea muzeelor în general, astfel încât o astfel
de colaborare şcoală-muzeu nu poate fi decât benefică pentru elevi.
La întrebarea „De câte ori l-aţi vizitat?― din chestionar, din cei 22 de elevi 12 l-au vizitat
prima oară cu mine, 8 l-au vizitat pentru a doua oară şi doar doi elevi de mai multe ori,
respectiv de 4 şi de 6 ori.
Gândindu-mă că prin aşezarea lui extraordinară (în pădurea Dumbrava), prin marea varietate
de obiective ce pot fi vizitate (tehnică populară, gospodării din toate zonele ţării, mori de
vânt, biserici, hanuri etc.), prin frumuseţea lacului din incintă cu posibilităţi de navigare şi
pescuit, prin spectacolele ce se desfăşoară des pe estrada de pe lac, prin multiplele activităţi şi
concursuri, inclusiv pentru copii, desfăşurate în acest areal, îi voi atrage pe elevi spre acest
mirific loc, aş considera că misiunea ar fi în parte împlinită. Este o încercare de a găsi una
dintre cele mai bune modalităţi de a educa astăzi prin considerarea/reconsiderarea muzeului
ca instituţie cultural-educativă.
La întrebarea „Ce este pedagogia muzeală?― am observat că doar 2 copii nu ştiu ce este
pedagogia muzeală; unii au numit-o „artă― sau „ştiinţă―, ceea ce nu ar fi prea departe de
adevăr.
La întrebarea: „Ce v-ar plăcea mai mult să faceţi în orele de pedagogie muzeală?‖ se observă
apetitul elevilor pentru imagine, 8 dintre ei dorind să vizioneze filme cu meşteşugari sau pe
alte teme; 7 să deseneze, 3 să picteze, 2 să confecţioneze lucruri şi alţi 3 să înveţe lucruri noi.
O altă întrebare a fost: „Ce este muzeul?‖. Remarcabil pentru un elev cu un IQ scăzut a fost
răspunsul său: „Muzeul este unde vedem lucruri noi şi învăţăm lucruri noi şi este un loc
frumos―.
La întrebarea: „Ce v-a plăcut mai mult la muzeu? ― cei mai mulţi copii (5) au răspuns „orele
de pedagogie muzeală―, tradiţiile (obiceiurile) – 4, expoziţiile – 4, participarea la vernisaje –
2, armele vechi – 2, mumia – 2, morile de vânt – 1 şi „totul― sau „aproape totul – 4. Este un
fapt bun că la 23% dintre ei le-au plăcut cel mai mult orele de pedagogie muzeală; este
rezultatul primului an din desfăşurarea programului de parteneriat între clasa a V-a la care
sunt diriginte şi C.N.M. „ASTRA― Sibiu.
Ce este remarcabil, ca şi concluzie după acest prim an de pedagogie muzeală cu această nouă
generaţie de elevi, este faptul că fiecare copil a rămas „cu ceva― de la aceste lecţii, ca şi-a
„îmbogăţit cunoştinţele― cum au scris mulţi dintre ei.

Prof. Victor MĂRGINEAN


29 sep 2006

324
Bucur nemulţumit de campania de promovare pentru Sibiu 2007

Anormalitate, aşa a caracterizat directorul CNM ASTRA debutul campaniei de promovare a


programului Sibiu-Capitală Culturală Europeană. Anormalitate pentru că, susţine Corneliu
Bucur, nu toţi managerii culturali sibieni au fost invitaţi, pentru că expoziţia „Sibiu. Tânăr din
1191‖ nu e edificatoare pentru întreaga cultură sibiană, şi anormalitate pentru că în harta
recent lansată a Sibiului sunt erori. Dar după aceste nemulţumiri, există şi o veste bună: Casa
Artelor va fi inaugurată în 17 octombrie.

„Anormalitate”
„Consider expoziţia în sine, conţinutul şi mesajul ei (în contextul în care se refuză să
„cununăm― patrimoniul orăşenesc cu cel tradiţional), că intră în zona anormalului pentru că
se refuză prezentarea unui brand format din partea istorică, din cea artistică şi din cea
etnologică, a declarat Corneliu Bucur ieri. Directorul CNM ASTRA a mai acuzat faptul că
„se caută cu obstinaţie lucrurile care nu sunt încă normale la noi―, că expoziţia prezintă doar
tineri, refuzând să arate şi o altă categorie de vârstă, că fotografiile nu comunică nici o
destinaţie turistică. Nemulţumirile conducerii muzeului s-au legat şi de faptul că – susţine
Corneliu Bucur – unii manageri culturali nu au fost invitaţi la lansarea campaniei de
promovare: „Au fost eliminate toate persoanele care ar putea tulbura liniştea. Am sentimentul
celor care nu sunt doriţi în program―. Corneliu Bucur revine astfel cu cererea ca primarul
Johannis să convoace adunarea generală a membrilor Asociaţiei, iar dacă acest lucru nu se va
întâmpla, Bucur spune că îşi va prezenta demisia din Asociaţia Sibiu 2007, pe care a
caracterizat-o drept „un paravan care să dea aspect democratic şi în spatele căruia se rezolvă
cu persoane agreate toate problemele Asociaţiei―.
Şi pentru că s-a discutat de 2007, a fost luată la purecat şi noua hartă a Sibiului, „făcută de
oameni total neprofesionişti‖. Acuzaţia a fost argumentată prin semnalarea de către Corneliu
Bucur a unor greşeli sau lipsuri, precum confundarea Turnului Cetăţii cu cel al Dulgherilor şi
nemarcarea Centrului de informare a turiştilor.

Casa Artelor se deschide pe 17 octombrie


17 octombrie va fi un moment festiv pentru CNM ASTRA: se deschide Casa Artelor, locul
unde vor funcţiona Galeriile de Artă Populară şi Muzeul de Etnografie Săsească „Emil
Sigerus― (colecţiile acestuia vor fi însă aduse aici abia în a doua jumătate a lunii noiembrie).
Pentru a marca acest moment, direcţiunea CNM ASTRA vrea să organizeze un mic târg care
să amintească de târgurile de altădată din Sibiu. Se preconizează că vor exista opt şatre cu
copertine de pânză, iar modelul se doreşte reeditat şi în 2007, dacă se poate pe tot parcursul
anului.
În acelaşi spaţiu se va amenaja şi o sală de conferinţe unde vor fi gestionate programe pentru
afirmarea identităţii etno-culturale.
Pătru Godja, cel mai mare sculptor de porţi monumentale maramureşene, vine în Muzeul din
Dumbrava Sibiului timp de câteva săptămâni pentru a face o poartă la intrarea în muzeu de
lângă laborator.
Satul de olari Gălăşoaia a fost distrus prin excavaţiile miniere din zonă, dar în muzeu vor
exista două gospodării de olar din acest sat, care reuşeşte astfel să-şi prelungească viaţa.

Capitală Culturală Europeană - Asociaţii sibiene


Cu profil cultural sau ştiinţific, preocupate de natură de cultură, de literatură, având doar
câţiva membri sau chiar câteva mii, patru asociaţii sau grupări sibiene au marcat istoria
Sibiului în diverse planuri. Trei dintre ele au fost constituite în secolul al XIX-lea, iar una în
secolul XX: Societatea Ardeleană de Ştiinţe Naturale din Sibiu, Asociaţiunea Transilvană

325
pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, Societatea Carpatină Ardeleană a
Turiştilor şi Cercul Literar de la Sibiu. Astăzi, câteva cuvinte despre ele.

Societatea Ardeleană de Ştiinţe Naturale din Sibiu


S-a desprins din Verein fűr Siebenbűrgische Landeskunde în 1849, devenind o importantă
asociaţie ştiinţifică, iar ca dovadă stau numele care au activat în cadrul ei. Aici şi-au
desfăşurat activitatea Michael Fuss, Eduard Bielz, Karl Fuss. L. Kuhn, iar „Faima asociaţiei
era atât de mare, încât consemnăm printre membrii ei pe celebrii Humboldt şi Darwin―, arată
Vasile Crişan şi Alexandru Avram, în „Sibiu. Ghid cultural-turistic―.
Colecţiile Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu au la bază colecţiile acestei societăţi: de
mineralogie, de botanică (ierbarul în cinci volume intitulat „Flora Transilvaniei―, alcătuit de
J. Von Ierchenfeld şi P. Sigerus, a intrat în patrimoniul societăţii încă din 1851), de moluşte,
de amfibieni (constituirea colecţiei de amfibieni a început în anul 1869), ihtiologică (începută
în 1862), de reptile (ale cărei începuturi datează din 1865).

Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român


A fost fondată la Sibiu, în 23 octombrie/4 noiembrie 1861, iar menirea ei a fost aceea de a fi
o tribună a promovării culturii româneşti. Întemeietori i-au fost George Bariţiu, Timotei
Cipariu, Andrei Şaguna, Axente Sever, Ion Puşcariu, dar Asociaţiunea a câştigat, prin
activitatea ei şi sprijinul altor personalităţi, precum: Simion Bărnuţiu, A.T. Laurian, Aron
Pumnul, M. Kogălniceanu, Al. Odobescu, Titu Maiorescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Iosif
Vulcan, Vasile Goldiş, Nicolae Iorga, Nicolae Bălan etc.
„Asociaţiunea s-a impus şi a fost recunoscută nu numai ca un centru al vieţii culturale
româneşti din monarhie, ci şi ca o adevărată instituţie naţională, al cărei prestigiu între români
a sporit mereu odată cu asigurarea prezenţei şi influenţei sale culturale în tot mai multe zone
locuite de aceştia―, arată Pamfil Matei în „Asociaţiunea în lumina documentelor―. ASTRA a
avut, de asemenea, şi o intensă activitate de susţinere a tinerilor pentru educarea lor. De
exemplu, la a doua adunare generală a Asociaţiunii, desfăşurată în iulie 18o2 la Braşov, au
fost prezenţi peste 800 de participanţi şi s-a hotărât ca suma de 1.200 de florini să se
constituie în stipendii acordate studenţilor români din toate provinciile locuite de români şi de
la orice facultate. Tot atunci s-a hotărât acordarea de alte sume pentru procurarea de cărţi
pentru biblioteca Asociaţiunii, pentru cel care va învăţa mai bine stenografia până la adunarea
viitoare şi pentru cea mai bună carte pe teme economice.
Militând pentru afirmarea conştiinţei naţionale şi pentru cultivarea maselor, ASTRA era
organizată pe secţiuni şi despărțăminte cuprinzând teritoriile locuite de români, aşa că şi
întâlnirile membrilor Asociaţiunii aveau acelaşi scop şi astfel, în perioada 1861-1947 au avut
loc 83 de adunări generale ale ASTREI, dintre care 23 au fost găzduite de Sibiu şi una la
Mediaş. Scopul lor? „Dorinţa de a conveni oamenii chiar din cele mai îndepărtate districte ale
ţării, a face cunoştinţă, a se încălzi spiritele unul de altul, a conversa şi a se deprinde în limba
lor naţională, a face studii etnografice şi chiar economice, a da tinerimii ocaziune de a se
deprinde în arta muzicii vocale şi instrumentale, a-şi netezi manierele, a se apropia de bătrâni,
ca să nu se curme tradiţiunile dintre o generaţie şi alta...―, arăta Ioan Lupaş. Erau astfel
reuniuni cu caracter cultural, artistic şi ştiinţific.
Pentru susţinerea acestei activităţi, Asociaţiunea a creat revista Transilvania şi seria
Biblioteca poporală a Asociaţiunii, a înfiinţat o bibliotecă şi a creat un muzeu. Sunt roadele
Asociaţiunii, roade care se văd şi azi: editarea revistei Transilvania a fost reluată, Biblioteca
ASTRA are peste 800.000 unităţi de bibliotecă, iar Muzeul Asociaţiunii a constituit baza unui
complex muzeal naţional.

326
Societatea Carpatină Ardeleană a Turiştilor
La 28 noiembrie 1880, ia fiinţă la Sibiu, Siebenbürgischer Karpatenverein, denumită mai apoi
Societatea (astăzi Asociaţia) Carpatină Ardeleană a Turiştilor – SKV-Siebenbürgischer
Karpatenverein, cu 71 de membri. În conducerea ei au fost aleşi: dr. Karl Conradt –
preşedinte, E. Albert Bielz şi Eduard Zaminer – vicepreşedinţi, Robert Sigerus – secretar.
Scopul ei era desţelenirea Carpaţilor Ardeleni şi a zonelor adiacente, cercetarea ştiinţifică a
zonei, popularizarea acestor rezultate, uşurarea accesului la toate zonele interesante şi trezirea
interesului pentru munţi, în general. Astfel, influenţa societăţii s-a exercitat în Carpaţii
Meridionali de la Parâng până la Munţii Ţârii Bârsei, şi în părţi din Carpaţii Orientali (Munţii
Rodna, Călimani, Gurghiului, Harghita). Deopotrivă era influentă şi asupra populaţiei din
întreaga ţară şi, la cincizeci de ani de la constituire, în 1930, SKV avea 5.050 de membri şi 16
secţiuni constituite la Sibiu, Braşov, Bucureşti, Banat, Făgăraş-Cincu-Agnita, Lupeni,
Năsăud-Reghin, Mediaş, Orăştie, Sebeş-Alba, Sighişoara, Valea Jiului, Academica,
Bucovina, Cernăuţi, Viena.
S-au construit cabane şi adăposturi, s-au amenajat şi marcat drumuri, s-au editat hărţi pentru
drumeţie. Multe dintre cabanele construite de SKV au suferit modificări, au fost extinse sau
renovate, dar ele rămân mărturii ale activităţii societăţii. În secolul trecut s-au dat astfel în
funcţie: Bâlea Lac 1905, Negoiu 1937, şi Vila 1 Păltiniş 1943, cabana Urlea 1927, care este,
în prezent, cea mai veche cabană în funcţiune din Munţii Făgăraşului.
Şi primele acţiuni de salvare de vieţi omeneşti iniţiate în munţi sunt legate în România tot de
SKV şi datează de la începutul secolului trecut, când s-au organizat grupuri de salvatori
alpini, formate din alpinişti, vânători şi călăuze. În anul 1919, este organizat, la Braşov,
primul serviciu de salvare montană, avându-l ca şef pe Iulius Teutsch. Dar în 13 iunie 1945
Societatea a fost desfiinţată. În 1996, la iniţiativa unui grup din care făceau parte şi cinci
membri activi al SKV-ului înainte de 1945, cu sprijinul Forumului Democrat al Germanilor
din România, SKV-ul a fost reînfiinţat.

Cercul literar de la Sibiu


„Unde sunt? Unde sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt?― Sunt întrebările cu care Nicolae
Balotă deschidea în 2003 numărul revistei Euphorion dedicat Cercului Literar de la Sibiu. Şi
tot domnia sa mărturisea într-un interviu: „Era la Sibiu un fel de genius local prielnic creaţiei.
Cât despre conjuncţia de tineri din structuri diverse, prietenia a fost un liant esenţial în acea
primă perioadă a formării Cercului. I-am întâlnit şi ne-am întâlnit cu toţii la facultate
Universitatea ne-a fost un spaţiu al întâlnirilor fecunde, întâlniri între magiştri şi discipoli,
întâlniri ale discipolilor între ei. Ne-am informat prin mijlocul unor afinităţi elective―. Acesta
a fost începutul Cercului Literar de la Sibiu, acesta şi cel din mijlocul cercului studenţesc
„Octavian Goga― condus de Lucian Blaga, pentru că din acest cerc studenţesc s-au desprins
mai târziu cerchiştii.
Cercul Literar de la Sibiu a fost cel care a uimit în primăvara anului 1943 prin Manifestul
Cercului – o scrisoare deschisă către Eugen Lovinescu, publicată în ziarul Viaţa din 13 mai
1943; cerchiştii au fost cei care apărau autonomia artei împotriva unei arte înfeudate,
politicului, socialei, moralei.
Cercul Literar de la Sibiu a fost a grupare literară din care făceau parte Ion Negoiţescu, Radu
Stanca, Ion Desideriu Sârbu, Cornel Regman, Ştefan Augustin Doinaş, Nicolae Balotă, Eugen
Todoran, Eta Boeriu, Radu Enescu, Ovidiu Cotruş, I. Oană, Deliu Petroiu. Dar poate în
căutarea Cercului din anii '40, portretele cerchiştilor conturate de profesorul Balotă sunt
edificatoare pentru cititorii noştri: „Radu Stanca... perorând, cocoţat pe o scăriţă de lemn,
proptită de un perete al bibliotecii lui Henri Jacquier―, „Eta Boeriu... în stil ludic-ironic
replicând―, Dominic Stanca. „un fel de copil năstruşnic al Cercului―, Eugen Todoran,

327
„spiritul cel mai profesoral―, Ovidiu Cotruş, „cugetătorul colocvial―, Radu Enescu,
„filosoful―, Cornel Regman, „criticul cel mai... critic―.
Ce a însemnat pentru ei Cercul Literar şi prezenţa unor magiştri precum Lucian Blaga?
„Desigur prezente catalizatoare, buna conducătoare de căldura spirituală a magistrului Blaga
a mijlocit acea întâlnire cu cerchiştii ca şi altele în seminarul pe care-l frecventau chiar şi unii
dintre ei, ce nu mai erau studenţii Universităţii, precum şi în cenaclurile care aveau ioc în
casa primitoare, cu pereţii tapetaţi cu cărţi, a lui Henri Jacquier. Cercul Literar de la Sibiu a
contribuit odinioară la formarea noastră, a tuturor cerchiştilor, şi marcat cu pecete indelibilă
destinele noastre―.

Maria SPĂTARIU
12 oct 2006

328
„Harta Municipiului Sibiu - Capitala Culturală Europeană 2007―

Elaborată şi editată de „Subert & Franzke―, Harta Municipiului Sibiu reclamă imperativ (cel
puţin pentru a doua ediţie) câteva corecturi atât în ceea ce priveşte textul, cât şi imaginile.
Pentru că ea ne reprezintă pe noi sibienii, şi în primul rând cultura sibiană, consider
regretabilă decizia autorilor de a da „Bunul de tipar― înaintea unei supervizări competente,
pentru care se putea face apel (gratuit) la oricare literat al cetăţii, care ar fi putut corecta
erorile regretabile ale textului.
Să ne oprim, mai întâi, la cuvântul de „Bun venit la Sibiu― al primarului Klaus Johannis.
Prima constatare se referă la categoriile sociale întâmpinate de primarul nostru „cu braţele
deschise―: „turişti, oameni de afaceri, ori vizitatorii ocazionali―. Ne surprinde profund faptul
că în anul „Capitalei Culturale Europene―, între cei aşteptaţi şi primiţi, cu bucurie, nu sunt şi
oamenii de ştiinţă şi cultură ai Europei şi operatori turistici, a căror prezenţă strategică ar
putea influenţa, pe termen scurt, mediu şi lung, destinul turistic al Sibiului.
O altă constatare este indecizia şi imprecizia autorilor textului (bănuiesc că a fost o
colaborare a mai multor autori, dacă la interval de două fraze se contrazic radical), în prima
parte a frazei (lungă, complexă şi întortocheată), ei vorbind de „imaginea de acum trei
secole―, pe care „o păstrează― (poate era mai indicat, verbal, o „reconstituie― şi o „oferă―
decât o „păstrează―!) pentru ca în partea a doua a frazei, după şapte rânduri, autorii să se
răzgândească şi să prefere un alt cadru cronologic: „o adevărată cronică a celor opt secole de
istorie a oraşului― (ceea ce credem a fi varianta mai corectă).
Structural-ideatic, autorii așează, în ordinea importanţei şi atractivităţii aspectelor de viaţă
socială, pe primele locuri, „economia dinamică şi infrastructura în plină modernizare― (de
parcă ele ne-ar fi conferit onoarea de a deveni capitala cultural-europeană, urmate de
„diversitatea ofertei turistice―, de „bogata activitate universitară― (de ce, „din prezent‖?) şi în
cele din urmă, doar, „completate de o atractivă şi variată viaţă culturală sau artistică―. Cum
esenţa definitorie a culturii este valoarea, ne mirăm că, aici, nu a încăput esenţa în sine a
culturii sibiene şi paradigma sa universală de importanţă strategică, primordială: patrimoniul
cultural-istoric şi etno-cultural al Sibiului, ambele reprezentate la superlativ, în Sibiu şi lângă
Sibiu (dacă o „tablă indicatoare― poate juca rolul de bornă despărţitoare între cele două
categorii de valori, în percepţie universală, „sibiene―, atunci înţelegem izolarea „extra muros―
a valorilor civilizaţiei populare din Muzeul în aer liber, de cele urbane, din centrul istoric al
oraşului).
Dincolo de absenţa unor virgule, pentru un stilist, indispensabile („încă―, „în acelaşi timp― şi
„din prezent― – se cereau între virgule), dincolo de o regretabilă repetiţie, pe acelaşi rând, a
cuvântului „centru―, dincolo de preferinţe francofone („şarm― în loc de „farmec―), apar
inadvertenţe stilistice supărătoare: „clădiri de perioade şi stiluri diferite― (corect credem a fi
„clădiri din perioade şi în stiluri diferite―) şi erori ortografice severe („goticul― şi „barocul―
cu iniţiale mici – culmea, ele constituind mărcile identitar-stilistice ale Sibiului – câtă vreme
Renaşterea şi Jugendstil-ul fiind scrise cu iniţiale mari)?
Personal, n-aş fi ales drept urare, la sfârşitul „cuvântului de salut―, nici formula cu „şedere
plăcută―, căci, la propriu, nu „şederea―, ci „vizitarea― tuturor locaţiilor, „de patrimoniu― şi
„de spectacole―, le va marca, activ, timpul petrecut la Sibiu, tuturor oaspeţilor veniţi la Sibiu
nu „să şadă―, ci „să viziteze― (deci, „o vizită cât mai plăcută! ―, ar fi fost mai potrivit).
Faptul că funcţia d-lui Johannis („primarul Municipiului Sibiu―) nu apare trecută ca semnatar
al cuvântului de „Bun venit la Sibiu―, sub versiunea în limba română a textului, ci doar sub
versiunea engleză, alături de titulatura sa în engleză, ne scuteşte de orice alt comentariu
despre „profesionalismul― autorilor hârtii.
Nici textul secund, intitulat „O plimbare prin Sibiul istoric―, nu ne scuteşte de surprize, două
fiind aici observaţiile mele de fond (în opinia mea, esenţiale) şi una, de conţinut.

329
Prima se referă, din nou (ceea ce probează nivelul informaţiei şi apetenţei autorilor pentru
valorile muzeale), la menţionarea categoriei muzeelor fără nici o conotaţie patrimonială (şi
nici de specializare tematică), ci laolaltă cu „clădirile de mare valoare arhitectonică şi
istorică― (deci, doar ca şi clădiri sunt valoroase muzeele Sibiului?).
A doua (vorbeam mai sus de „profesionalism―!) se referă la lipsa de adresă (şi de indicativ de
recunoaştere pe hartă) a „Centrului de Informaţii pentru Turişti―, expediat simplu (şi anodin)
„în Piaţa Mare―, cu recomandarea de subtext: „cine-i interesat să-l caute!‖ Dintre toate
informaţiile hărţii, aceasta credem a fi de cea mai mare importanţă pentru turişti!
Observaţia de conţinut se referă la citarea, pentru mine misterioasă, a unor „pasaje înguste
care trec pe sub clădiri―, prin care se fac legăturile între cele trei pieţe istorice. Cum nu îmi
sunt cunoscute aceste „pasaje subterane―, tare aş fi curios să le aflu adresele, nu de alta dar ca
să nu mă fac de râs, întrebat fiind de ele, şi neputând da informaţii precise turiştilor. Acest tip
de dezinformare cred că este o mare eroare a hărţii!
Tot la capitolul erori, în cadrul acestui text cităm situarea Muzeului „Astra― în Piaţa Mică.
Credeam, până acum, că măcar locaţiile din Piaţa Mică, ale Muzeului de Etnografie
Universală „Franz Binder― (nr. 11) şi Muzeului de Etnografie Săsească „Emil Sigerus― (cu
sediul vechi la nr. 12 şi cu noul sediu de bază – din această lună, la nr. 21, în aceeaşi Piaţă
Mică, în Casa Artelor, fosta hală a Măcelarilor), sunt cunoscute şi puteau fi aşezate corect pe
hartă. Urmărind indicaţia hărţii, turiştii ar căuta zadarnic sediul Muzeului „Astra―, în Piaţa
Mică.
Dintre omisiunile regretabile ale acestui text, personal le evidenţiez pe cele ale sediului
Parohiei Evanghelice, din Piaţa Huet nr. 2, cu cel mai valoros portal sculptat în piatră, din tot
Sibiul istoric, în stil renascentist, şi datat în 1502, şi ale celor două donjonuri, din Piaţa Mare
nr. 10 şi din curtea Muzeului de Istorie, singurele vestigii originale, de acest gen, aparţinând
sistemului de fortificaţii patriciene, de tip occidental. Or, rarităţile sunt cele mai vânate de
turişti!
În ceea ce priveşte harta centrului istoric, regretăm apariţia Casei Artelor fără nominalizarea
noilor sale funcţii (de sediu al Muzeului Emil Sigerus, ca şi de sediu al Galeriilor de Artă
Populară, atât de căutate de turişti!), publicate de noi de luni de zile în presă.
La capitolul ilustraţie fotografică, constatăm două excepţii: în timp ce în dreptul tuturor
edificiilor: Turnul Sfatului, Biserica Romano-Catolică, Tumul Cetăţii (nu al Dulgherilor?) –
Palatul Brukenthal şi Biserica Evanghelică, apar, în legende, denumirile acestor monumente,
în cazul celor două edificii – sedii ale Muzeului „Franz Binder― şi Muzeului „Emil Sigerus―
(Expoziţia de istoria cahlelor), apare un generic total neadecvat – „Piaţa Mică―! Considerăm
că o legendă corectă ar fi putut să-i ajute pe turişti să identifice faţadele celor două muzee
recomandate tot în harta respectivă!
Cum „a greşi e omenesc― şi „orice greşeală poate fi îndreptată―, nu ar mai rămâne de
clarificat decât un lucru, „de amănunt―: cât ne-a costat, pe noi sibienii (căci bănuiesc că
această „capodoperă― am achitat-o noi, din taxele şi impozitele plătite în acest an, pe lângă
fondurile sponsorizate de toţi cei care şi-au făcut reclamă în această hartă)? Şi din costul total
al comenzii, cât au reprezentat drepturile de autori? Sau poate ar mai trebui să aflăm şi cine
au fost consultanţii „de specialitate―, că vorba aia, cartografii lucrează cu materialul
clientului?
Cu regrete sincere că, în continuare, mediocritatea „străluceşte― pe frontispiciul promovării
„Capitalei Culturale a Europei Sibiu 2007―, şi nu pe puţini bani!

Prof.dr. Corneliu BUCUR preşedintele „Cercului pentru Dialog Cultural, Sibiu 2007“
19 oct 2006

330
Cercul de Dialog Cultural Sibiu 2007,
către Asociaţia Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007

D-lui Preşedinte Klaus Johannis


Stimate Domnule preşedinte,
Aveţi, alăturat, dovada neinvitării mele la Primărie, la dezbaterile care au avut loc cu factorii
cei mai implicaţi şi direct responsabili de programul CCE – 2007.
Adăugând, la această nouă omisiune (şi argumentele ocolirii mele îmi sunt suficient de clare),
conţinutul expoziţiei vernisate sâmbătă (cu aceeaşi obstinată ocolire a imaginilor – mai mult
decât necesare, în mod obiectiv, pentru o prezentare mai generoasă a temei identităţii
cultural-istorice a Sibiului, din perspectiva, esenţială, a multiculturalităţii – care să ilustreze
patrimoniul Muzeului Astra – ca un element referenţial al identităţii Sibiului, calificat de o
lume întreagă, drept un brand cultural al cetăţii noastre, revin, faţă de intervenţia mea publică,
de sâmbătă (în limitele decenţei şi politeţei, ale respectului şi preţuirii pe care le-am declarat,
întotdeauna faţă de eforturile Administraţiei şi ale Dvs. personal de a da o nouă faţă Sibiului)
cu următoarele rugăminţi:
Înainte de toate, Vă rog să luaţi seamă de rugămintea exprimată în corespondenţa mea
anterioară, de a organiza cât mai curând o şedinţă (Adunare generală) a Asociaţiei cu ordinea
de zi (poate fi şi mai bogată) solicitată.
În al doilea rând vă rog să interveniţi, cât mai urgent, pentru rezolvarea problemelor
financiare restante, prin alocarea fondurilor indispensabile decontării manifestărilor din
cadrul Programului „Tezaure Umane Vii―, derulate în acest an (Festivalul Naţional al
Tradiţiilor Populare) sau ce se vor derula până la sfârşitul anului (Festivalul Internaţional al
Filmului Antropologic).
În caz contrar, vom considera o discriminare făţişă, subiectivă, persecutivă şi rău intenţionată
din partea Ministerului Culturii şi Cultelor (care a blocat banii pentru aceste manifestări
deosebit de valoroase, din acest an) şi vom ataca un asemenea tratament, total nedemocratic
şi discriminativ, în temeiul legislaţiei în vigoare, în instanţă.
Am reflectat, profund, la discuţia noastră, din biroul Dlui preşedinte Bottesch. Îmi menţin şi
reafirm opinia că cel mai grav lucru care atentează la esenţa democraţiei, care trebuie să
domine viaţa politică socială, economică şi administrativă, începând cu 1 ianuarie 2007, îl
constituie structurile oligarhice, deciziile subversive, repartizarea preferenţială şi
discriminatorie a fondurilor din bugetul de stat, respingerea, sabotarea şi persecutarea oricărei
ingerinţe a societăţii civile în privinţa controlului, pe care are dreptul şi trebuie să-l exercite
asupra modului de administrare a fondurilor publice, şi ca atare, compromiterea principiilor şi
valorilor Democraţiei. Acest subiect – esenţial pentru evoluţia societăţii româneşti, începând
cu intrarea noastră în UE – este evident, unul net superior faţă de orice alt obiectiv, cum ar fi
unul evenimenţial, chiar şi având o importanţa cultural-europeană.
Îmi permit să revin la acest subiect, cu atât mai mult, cu cât, în 2007, patrimoniul Muzeului
„Astra― va dobândi celebritate mondială, prin instituirea premiului UNESCO pentru
„patrimoniul tehnic― („Dumbrava Sibiului―).
Dacă mai era nevoie de o asemenea certificare a valorii patrimoniului instituţiei noastre (ce
păcat, că aşteptăm mereu, în ţara noastră, rămasă „balcanică―, un certificat „extern― pentru a
ne asuma propriile valori de frontispiciu cultural universal!), atunci, iată că el a venit! În
aceste condiţii, devine aberantă negarea, compromiterea (prin nefinanţare), subclasarea (prin
comparaţie cu alte valori, efemere – cum ar fi spectacolul teatral – în raport cu patrimoniul
muzeal, care aparţine valorilor perene), şi ca atare, discreditarea valorilor cultural
tradiţionale.
Domnule Preşedinte, dacă nici în faţa tuturor acestor argumente, nu veţi înţelege să Vă
schimbaţi atitudinea (tuturor sibienilor ne este foarte clar că în Sibiu se întâmplă, ca proiect

331
economic, social şi cultural, numai ce agreaţi Dvs. personal!), voi trage concluzia că, de fapt,
Dvoastră nu doriţi să fim alături, împreună, într-un efort consensual, cu o imagine sinergică şi
empatică armonioasa, în măsura să convingă o Europă întreagă, de ceea ce proclamă
(generic) şi vrea să propage (mediatic) expoziţiile, clipurile publicitare şi cele TV şi toate
materialele de mediatizare, contractate, pentru lansarea Capitalei Culturale Europene în 2007!
Ca atare, consecinţele Vă vor aparţine în totalitate. Dacă mai puteţi, cu inteligenţă şi
autocontrol, evitând excesele de autoritarism, să căutaţi compania şi colaborarea cu
personalităţile reale ale culturii sibiene, eliberându-Vă de sfaturile malefice ale yes-manilor
de care V-aţi înconjurat şi care, flatându-Vă zilnic, nu fac decât să Vă compromită, atunci
faceţi-o până nu e prea târziu!
Şi pentru că frecventaţi, atât de des, Biserica (sunteţi un credincios practicant), nu omiteţi să
aplicaţi în viaţă perceptele creştine, apropiindu-Vă, cu tandreţe şi protecţie socială, valorile
autentice, singurele care Vă conferă, în funcţiile publice pe care le deţineţi, efemer (căci până
şi existenţa noastră este efemeră), valoare şi validitate socială.
P.S. Am dat publicităţii (constatând că scrisoarea trimisă dvs. personal, anul trecut, după
publicarea primei hărţi turistice a Sibiului, nu a avut nici un efect!) ceea ce eu am numit,
discret „Erată―. Este un material de analiză critică, obiectivă şi decentă, ce evidenţiază
calitatea mediocră, din toate punctele de vedere, ale noii hărţi turistice a Sibiului. Sper ca
argumentele mele să Vă convingă! Îmi exprim din nou, ca cetăţean şi ca om de cultură,
regretul că – prin mecanisme dificil decelabile şi perceptibile – asemenea comenzi merg spre
prestatori mediocri, evident, departe de o performanţă de nivel european. Ceea ce vă spuneam
mai sus, se verifică, din nou: mediocritatea nu poate crea „excelenţe― şi nu poate susţine (sau
oferi) notorietate, ci doar compromitere.
Sper să nu faceţi greşeala să consideraţi cum se întâmplă, de regulă, la noi, într-o societate cu
scara valorilor răsturnate, că „vinovat― este cel ce reperează şi arată tuturor eroarea, ci să-l
identificaţi drept vinovat pe cel ce a comis-o şi eventual, alături de „acesta―, pe cel ce „a
favorizat-o―; Argumentele nu pot fi altele decât ori propria mediocritate, ori „cointeresarea―.
Închei, exprimându-Vă regretul pentru cât de multă energie folosim să încercăm să reparăm
ceea ce „s-a stricat―, numai datorită unei (unor) poziţii obtuze, discriminative, egoiste şi
partizane, dincolo de care orice tentativă de dialog este compromisă.
Iar dacă prin aceste controverse, aducem prejudicii imaginii Sibiului şi programului Capitalei
Culturale a Europei, în 2007, este cu atât mai rău!
Vă mai amintiţi sloganul electoral din 2004: „numai împreună putem reuşi? ― Ce păcat că
bunele intenţii, bazate pe principii sănătoase şi morale, sunt ca efemeridele: se nasc şi mor în
aceeaşi „zi― (în campanie)!
Cu asigurarea stimei mele dar şi a crezului că sentimentele de stimă, preţuire şi consideraţie
nu pot exista decât pe bază de reciprocitate,

Al Dvoastră, Prof.dr. Corneliu BUCUR


preşedintele „Cercului pentru Dialog Cultural Sibiu – 2007“
27 oct 2006

332
Turcan cere bani pentru Muzeul ASTRA

În cadrul dezbaterilor de astăzi ale Comisiilor reunite pentru cultură arte, mijloace de
informare în masă asupra bugetului de stat pe anul 2007, deputatul independent de Sibiu,
Raluca Turcan, a propus modificarea proiectului Legii bugetului prin transferarea sumei de
10.200.000 lei, din fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului, la Consiliul Judeţean
Sibiu, pentru suplimentarea bugetului Complexului Naţional Muzeal ASTRA.
Deputatul Raluca Turcan a declarat că: „prin acest amendament CNM ASTRA îşi va putea
îndeplini obligaţiile asumate prin cele 25 de proiecte destinate programului Sibiu – Capitală
Culturală Europeană 2007, precum şi obiectivele de interes european ca programul „Tezaure
Umane Vii―.
Programul Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007 are în vedere promovarea valorilor
culturale, dezvoltarea culturală pe termen lung a oraşului, precum şi îmbunătăţirea
infrastructurii culturale. Complexul Naţional Muzeal ASTRA este printre principalii
promotori ai culturii şi valorilor tradiţionale, nu numai la nivelul Sibiului, ci şi la nivelul
întregii ţări. Programul propus de domnul director Corneliu Bucur evidenţiază etnicitatea
tradiţiei româneşti, care poate concura cu succes celelalte culturi europene.
Raluca Turcan şi-a exprimat speranţa că amendamentul propus va fi susţinut de toate
grupurile parlamentare, atât în cadrul dezbaterilor de la Comisiile pentru buget-finanţe şi
bănci, cât şi la votul din plenul Parlamentului, astfel încât toate obiectivele din cadrul
programului cultural să fie finalizate cu succes.

Biroul de presă
27 oct 2006

333
Lobby pentru majorarea bugetului anual al CNM ASTRA

Pregătirile pentru Programul Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007 continuă pentru
Muzeul ASTRA cu noi demersuri în ceea ce priveşte atragerea de finanţări pentru susţinerea
celor două importante programe: pe de o parte, lucrările de modernizare a infrastructurii
cultural-turistice, iar pe de altă parte, cele 25 de proiecte culturale care urmează a fi
desfăşurate în anul 2007.
În acest sens, pentru al doilea an consecutiv, Complexul Naţional Muzeal ASTRA îşi
propune sensibilizarea grupului parlamentar din Sibiu, în susţinerea demersului propriu ca şi
al Consiliului Judeţean, de majorare a bugetului instituţiei, începând cu anul 2007, la nivelul
muzeelor naţionale de profil.
Dacă Legea Bugetului pentru anul 2006 prevedea ca alocaţie anuală pentru întreg Complexul
Muzeal ASTRA, suma de 47 milioane lei vechi pentru modernizarea infrastructurii culturale
(bani neprimiţi, încă), valoarea proiectului bugetului înaintat de Muzeul ASTRA pentru anul
2007 cuprinde atât fondurile de investiţii solicitate din 2006, cât şi fondurile pentru
cheltuielile de personal şi de funcţionare, în sumă de 55 milioane lei vechi. În total, Muzeul
ASTRA solicită majorarea bugetului instituţiei cu 67 miliarde lei vechi.
Argumentele prezentate tuturor parlamentarilor sibieni subliniază rolul şi importanţa
naţională şi internaţională a Muzeului ASTRA, definite prin programele elaborate pentru anul
2007 (şi prezentate în broşura editată recent). Dintre acestea, se evidenţiază valorile de
patrimoniu (devenite de notorietate mondială, după ce UNESCO a agreat şi va aproba
instituirea „Premiului internaţional pentru patrimoniu tehnic―, propus a se numi „Dumbrava
Sibiului―), cât şi prin programele internaţionale iniţiate sub auspiciile UNESCO (pentru
protejarea patrimoniului cultural imaterial şi pentru promovarea internaţională a
patrimoniului tehnic preindustrial), activitatea Laboratorului de restaurare şi conservare, a
Studioului ASTRA Film şi a Centrului de Informare şi Documentare „Cornel Irimie―. Este
adusă la cunoştinţa parlamentarilor, situaţia bugetului Muzeului ASTRA care, de ani de zile,
beneficiază de un buget mult mai mic decât cel al altor instituţii muzeale din ţară, chiar dacă
întreaga infrastructură, diversitatea patrimoniului, numărul monumentelor, suprafaţa
expoziţională şi locaţiile administrate sunt cu mult mai mari decât ale celorlalte muzee de
profil.
Militând pentru eliminarea oricărei discriminări între muzeele naţionale, în ceea ce priveşte
alocaţia de la bugetul statului, mai ales în contextul Capitalei Culturale Europene, Muzeul
ASTRA solicită acordarea de sume egale, cu atât mai mult cu cât, instituţia noastră a devenit
una emblematică pentru definirea identităţii noastre etnoculturale.

Gabriel BUCURSTAN, Muzeul ASTRA


9 noi 2006

334
Zece probleme pentru agenda sibiana a d-lui Ministru al Culturii

Stimate Domnule Ministru.


Aţi binevoit, Domnule Ministru, să-mi acordaţi, astăzi, vineri, 10 noiembrie a.c., cu ocazia
unei noi vizite la Sibiu, pe şantierele capitalei culturale a Europei (Sibiu, 2007)‖, audienţa
cerută la vizita precedentă (pe care am calificat-o, public, ca „simulare perfectă―).
Ca un politician versat, nu cred că veţi gafa a doua oară, evitând să „luaţi în piept― talazurile
nemulţumirilor unor operatori culturali importanţi şi să-i dezamăgiţi, din nou, pe sibieni,
mimând o analiză responsabilă a problemelor ridicate, rămase fără soluţii, ale culturii sibiene,
ca şi a celor „lăsate în ceaţă― (manipulate cu dibăcie între conducerea „Asociaţiei Sibiu CCE
2007― şi comisarul guvernamental, care va reprezintă la Sibiu în această problemă capitală)
privind finanţarea lucrărilor de investiţii în infrastructura culturală a Sibiului.
Pentru a evita orice neclarităţi şi pentru a Vă facilita răspunsuri concrete la toate aceste
probleme, acute, am preferat să Vi le comunic, cât mai explicit, în scris, oferind, totodată,
presei locale şi centrale, posibilitatea să urmărească, la conferinţa de presă de la finalul vizitei
Dvoastră, „ad obiectum― (la obiect), eventualele soluţii spre rezolvarea acestora.
În redactarea lor, am avut ca material documentar cele 10 (zece) memorii trimise Dvoastră
personal principalilor Dvs. colaboratori (secretari de stat V. Niţulescu I. Onisei, şi
secretarului general al ministrului D. Mucică) la datele: 7.09. 2005 (nr. 4766). 5.10.2005 (nr
5297). 20.10.2005 (nr. 5583). 24.10. 2005 (nr 5653). 28 11.2005 (nr. 6385). 7.12.2005 (nr.
6526), 25.01.2006 (nr. 489). 27.01. 12006 (nr. 527) şi 30.10.2006 (nr. 6291), toate rămase
fără nici un răspuns (!).
În ordinea istorică a abordării lor, problemele ridicate cu speranţa că după nouă miniştri ai
culturii care au ignorat aproape complet problemele reformei (ale descentralizării sistemului
instituţional şi alocării mijloacelor financiare, printr-un tratament echitabil al „provinciei―, în
raport cu instituţiile capitalei, repartizarea bugetelor pe criterii de valoare şi importanţă
naţională a proiectelor şi nu pe criterii de clientelism favoritisme, evident discriminatorii, în
numele principiilor liberate şi autentic democratice), veţi proceda altfel, rămânând în galeria
miniştrilor postdecembrişti, prin începerea unei reforme autentice, sistemice, structurale şi
mai ales etice, care să pregătească cultura românească pentru marea confruntare cu exigenţele
în spiritul competitiv, draconic, al instituţiilor europene, au fost următoarele:
1. Eliminarea efectelor dezastruoase ale aşa zisei „descentralizări―, operate în mod
iresponsabil, Muzeul „Astra― fiind o victimă certă a măsurii ordonate de predecesorul Dvs.,
în situaţia expedierii instituţiei noastre printr-un simplu asterisc în textul Legii bugetului şi
alocării unui buget care nu acoperă nici cheltuielile de salarizare şi pază (între o jumătate şi o
treime din bugetul Muzeului Satului din Bucureşti), situaţie inechitabilă, care durează, deja,
de patru ani, în pofida repetatelor noastre demersuri, la Ministerul Culturii şi la Guvernul
României.
În situaţia (respinsă categoric, deşi în alte cazuri – ex. Muzeul Muzicii „George Enescu― a
fost admisă) în care aţi decis ca cel mai mare (şi complex) muzeu cu profil etnologic din
România (şi având, în ultimii ani, cele mai reputate rezultate, în plan internaţional) să rămână
în solda Consiliului Judeţean, cu consecinţele pe care le cunoaştem amândoi la fel de bine,
am cerut să interveniţi la Ministerul de Finanţe pentru a opera corecţia alocaţiei bugetare.
Spre surprinderea noastră, aţi refuzat să întreprindeţi, cel puţin până acum, un demers ce era
întru totul facil şi mai era, pe deasupra, şi moral.
2. Restituirea Palatului „Astrei―, edificat în anii 1904/1905 şi inaugurat în 19 august 1905 ca
sediu al Muzeului Asociaţiunii (Biblioteca Astrei ocupând o singură încăpere şi un cabinet de
studiu alăturat), instituţiilor ocupante între 1905 şi 1950, în condiţiile în care Muzeul „Astra―
(cu 60.000 obiecte de inventar) nu are nici un spaţiu de depozitare (Muzeul Naţional
Brukenthal ne somează ferm să eliberăm spaţiile ocupate în Casa Albastră şi chiar în Palat) şi

335
după februarie 1990 (când am părăsit de bună voie cele 17 încăperi de la etajul I al Palatului
Brukenthal), nici o perspectivă de valorificare expoziţională a acestui patrimoniu, în situaţia
nerestituirii edificiului din care întreg patrimoniul Muzeului Astrei a fost evacuat, silnic, în
1950, după desfiinţarea sa, la cererea imperativă a regimului comunist.
În mandatul Dvoastră aţi negociat, eficient, cedarea a numeroase palate – sedii de muzee din
Sinaia (Peleş şi Pelişor), Săvârşin, Sibiu, Avrig şi Oradea, dar refuzaţi să Vă implicaţi în
soluţionarea acestei probleme acute a culturii româneşti spălându-Vă pe mâini, ca Pilat din
Pont, pe considerentul că o asemenea decizie nu intră în competenţele Ministerului Culturii,
ci ale Consiliului Judeţean. Şi asta, ştiind prea bine că pentru fondul de carte al Bibliotecii
Astra, dezvoltat după 1950, s-a alocat ditamai „palatul―, proiectat drept sediu al Consiliului
Judeţean, în curs de finalizare.
Consideraţi o soluţie judicioasă şi morală ca un muzeu de talia şi de prestigiul Muzeului
„Astra―, pentru care astrişti au edificat, în principal, acel palat, să rătăcească „pe drumuri―,
căutând un azil vremelnic, iar Biblioteca formată în anii dictatului comunist (1950-1990) să
se lăfăie în cele două palate? În ce oraş al României s-a mai creat o asemenea situaţie? Cum
Vă poate fi indiferentă o atare situaţie?
3. Aprobarea obiectivelor de investiţii în infrastructura Muzeului „Astra―, lăsate de izbelişte
de toţi cei zece miniştri ai culturii, aici intrând toate lucrările fără de care asigurarea
serviciilor, minimale şi decente, pentru sutele de mii de turişti ce vor asalta muzeul din
Dumbrava Sibiului, anul viitor, va fi descalificanta buclă de întoarcere pentru autocare şi
autobuze, parcări la cele trei porţi de acces – numărul celor disponibile, acum, fiind derizoriu:
54 de locuri, faţă de minim 500 locuri câte estimăm ca necesare, la limita inferioară a
solicitărilor, modernizarea şi extinderea amfiteatrului, acoperirea scenei de spectacole,
construirea de garderobe şi grupuri sanitare pentru sutele de actanţi ai fiecărui spectacol, mai
ales anul viitor, construirea de grajduri anexe gospodăreşti pentru cele şase cabaline care
asigură agrementul cu trăsurile şi săniile, în muzeu în afara muzeului, de garaje pentru cele
trei maşini de teren, de marfă şi de persoane, reasfaltarea aleii principale, executată în 1969 şi
ca atare extrem de uzată, RK Aleea Călăreţilor, pentru a oferi pietonilor vizitatori şansa de a
accede la muzeu evitând pericolele mortale ale noxelor de pe Calea Răşinarilor etc.).
Deşi am obţinut, prin votul imens majoritar al membrilor Parlamentului, 47 miliarde lei,
pentru anul 2006 (V-am informat, personal, de existenţa stenogramei de şedinţă, care atestă
legalitatea absolută a votului pentru alocarea acelor fonduri, Muzeului „Astra―), Dvs. aţi
refuzat, în mod obstinat, din nou, „să vă implicaţi―, preferând soluţia comodă şi neangajată a
„respectării legii―, ştiind prea bine că legea publicată în Monitorul Oficial a fost violată şi
textul amendamentului votat de Parlament a fost publicat trunchiat, exclusiv în detrimentul
Muzeului „Astra―.
Aţi promis, apoi, la ultima vizita, la Sibiu, ca veţi interveni la Guvern pentru alocarea a 15
miliarde lei (o treime din suma aprobată de Parlament) dar, până azi, 10 noiembrie, nu a intrat
nici un leu în vistieria muzeului şi începerea lucrărilor devine puţin probabilă în luna
decembrie, chiar dacă ar mai sosi banii.
4. Aprobarea înfiinţării Muzeului Civilizaţiei Rromilor. Legiferată printr-o hotărâre de
Guvern din anul 2002, această iniţiativă a Muzeului „Astra― a rămas literă moartă, până
astăzi, nici administraţia sibiană nemanifestând mai mult „entuziasm― pentru acest obiectiv,
ignorând (miopie? discriminare etnoculturală?) importanţa capitală a emancipării (şi
reprezentării identităţii lor culturale) acestei etnii, concluzie evidenţiată chiar şi de singura
solicitare, în plan expoziţional, din partea Luxemburgului, în anul 2007.
5. Aprobarea înfiinţării Centrului Internaţional pentru Afirmarea Identităţii Etnoculturale prin
Valorificarea Tradiţiilor, proiect agreat de UNESCO şi cu care România ar putea omagia, la
integrarea în Uniunea Europeană, cea mai importantă paradigmă culturală mondială,
formulată de UNESCO prin Convenţia din 17 oct. 2003: apărarea şi promovarea identităţii

336
culturale ca principal demers cultural în calea globalizării. Răspunsul ministerului a fost
absolut stupefiant: nu avem nimic împotriva acestei iniţiative, dar faceţi-o în interiorul
actualei structuri sub auspiciile Consiliului Judeţean.
6. Promovarea sistemului valorilor cultural-tradiţionale – esenţa identităţii noastre naţionale
pe acelaşi plan de importanţă (şi de finanţare) cu valorile istorice ale burgului medieval
(saxon) sibian şi cu valorile culturii artistice contemporane, în cadrul programului general al
capitalei culturale europene. Îmi rezerv dreptul de a Vă argumenta personal situaţia creată,
discriminativă, cu contribuţia directă a dlui comisar Sergiu Nistor.
7. Promovarea valorilor aparţinând patrimoniului tehnic tradiţional (preindustrial), cu ocazia
„capitalei cultural europene―, acesta fiind expresia sublimă a geniului tehnic creator al
poporului român, a spiritului deschis sincretic al sistemului său cultural, a vocaţiei pentru
dialogul cultural universal al poporului român şi, în sinteză, a europenităţii civilizaţiei sale
tradiţionale.
În condiţiile în care UNESCO a aprobat instituirea premiului internaţional UNESCO „pentru
patrimoniul tehnic―, ce se va numi „Dumbrava Sibiului― (incontestabil un succes de prestigiu
mondial), a nu promova instituţia care gestionează acest patrimoniu, a nu selecta proiectul
organizării unui colocviu ştiinţific european pe teme de istoria civilizaţiei europene (proiect
agreat de UNESCO şi susţinut de Academia Română), a nu agrea organizarea unei expoziţii
tematice pe acest subiect, care să traverseze Europa, mi se pere un nonsens, ca să nu spun un
adevărat sabotaj la adresa intereselor strategice ale culturii româneşti. Dacă nu cu valorile şi
proiectele culturale recunoscute pe plan mondial, cu ce anume credeţi că ne vom afirma, după
integrarea în UE, numai cu monumentele civilizaţiei medievale, de sorginte etnoculturală
alogenă?
Aşa cum aţi aflat, probabil, din acuzele aduse de mine, public, în presa sibiană dlui comisar
Sergiu Nistor (care s-a derobat de orice responsabilitate, aruncând toată răspunderea pe
seama Asociaţiei Sibiu CCE – 2007, implicit a preşedintelui acesteia, dl. Klaus Johannis), în
jurul acestui obiectiv, promovat cu insistenţă de noi şi respins cu înverşunare de cei ce au
dirijat structurarea programului, atât proiectele selectate, cât şi finanţarea lor în anul 2006 (în
2007 nu ştiu ce va mai fi) formează obiectul unei controverse vii, declarată publică,
culminând cu demisionarea mea din cadrul Asociaţiei, ca urmare a evitării obstinate a
oricărui dialog intern cu privire la proiectele aprobate, cât şi la fondurile alocate pentru
acestea luarea tuturor deciziilor în mod unipersonal. Aici am ajuns după 16 ani de la abolirea
unui sistem al dictaturii personale? De un asemenea tratament, lipsit de consideraţie se
bucură, la Sibiu, cei ce au edificat, în zeci de ani, instituţii prestigioase de cultură, apreciate şi
elogiate pe plan mondial?
8. Finanţarea programului „Tezaure Umane Vii― ca unul dintre obiectivele strategice,
prioritare ale Ministerului Culturii şi Cultelor, în contextul semnării de către România a
Convenţiei UNESCO din 17 oct 2003 privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.
După elogierea publică (la festivitate inaugurală a Adunării Generale a ICOM din 3 oct.
2004, la Seul) a valorii şi priorităţii pe plan mondial a programului lansat de Muzeul „Astra―,
încă din 1990 ne-am trezit, la întoarcerea acasă, aureolaţi de elogiile UNESCO, fără
finanţarea acelui program, după ce, ani de zile, au fost alocate fonduri pentru principalele
manifestări ale sale. Ce să mai înţelegem dintr-o asemenea decizie ilogică şi credem, total
nefondată? „Asta da politică culturală―! Şi ca o consecvenţă, demnă de o cauză mai nobilă,
am constatat cu uluire că nici măcar Festivalul Naţional al Tradiţiilor, ediţia din 2006
(singurul proiect selectat, încă din 2005, la prima selecţie de proiecte pentru anul 2007) nu a
beneficiat de „enorma― sumă de 500 milioane lei vechi (faţă de cele cca 20 miliarde alocate
Festivalului Internaţional de Teatru!), lucru aflat abia pe 21 august, după ce la inaugurarea
Festivalului au participat toţi factorii de conducere ai administraţiei locale judeţene! Toate
demersurile noastre pentru a se corecta această decizie au fost respinse până acum. Aceasta

337
nu e o dovadă irefutabilă a discriminării? Cum credeţi că vom onora plăţile făcute pentru acea
strălucită manifestare a forţei şi bogăţiei tradiţiilor noastre naţionale?
9. Respectarea emblemei multiculturalităţii, definitorie pentru Capitala Culturală Europeană
Sibiu, 2007. Întreg programul, conceput şi larg mediatizat pentru 2007, face abstracţie cvasi-
totală de valorile folclorice şi etnografice româneşti, începând de la delimitarea vădită (şi
total contraproductivă) de cultura rurală, vie, din satele învecinate Sibiului, continuând cu
izolarea Muzeului în Aer Liber din Dumbrava Sibiului (cel mai elocvent fiind refuzul
aprobării proiectelor sale şi limitarea fondurilor alocate la minim), pentru a încheia cu absenţa
totală a imaginilor despre acest patrimoniu, în pofida unui portofoliu de imagini fotografice
cu totul excepţionale, oferit de dl D. Budrala, singurul proiect agreat fiind cel datorat unei
fundaţii străine (Gaia Heritage), care, pentru a putea fi promovat, a apelat tot la Muzeul
„Astra― spre a realiza documentaţia ştiinţifică, pe teren, pentru cele 4 ecomuzee.
10. Deturnarea fondurilor alocate de Guvernul României pentru infrastructura culturală a
Sibiului – Capitala Culturală a Europei. Transferul către Teatrul Naţional din Bucureşti al
celor două scene, cu întreg mobilierul şi aparatura electronică, precum şi achiziţionarea
pianului pe numele Filarmonicii „George Enescu―?) califică atitudinea Ministerului Culturii
ca profund dezinteresată faţă de infrastructura culturală, cât şi faţă de evoluţia ulterioară
anului 2007 a vieţii culturale sibiene? Monopolizând fondurile alocate Sibiului (efect al
amânării, de 16 ani, a descentralizării!) şi preferând să facă el însuşi aceste achiziţii (să fie
asta o atribuţie a unui minister în ţările Uniunii Europene?) pentru a pretexta, apoi, că altă
soluţie nu există (??), decât aceea a transferării mijloacelor unor instituţii din Bucureşti
(lanţul slăbiciunilor, vorba lui Caragiale!), Ministerul Culturii a demonstrat (şi nu este
singurul exemplu, Doamne fereşte!) cât de ataşat este faţă de cauza pe termen lung a culturii
sibiene, cât de decis este să amelioreze infrastructura culturală precară a instituţiilor sibiene
(incomparabilă cu cea a instituţiilor din Bucureşti), şi cât de „echidistant― şi „altruist― se
manifestă, până şi în contextul pregătirii pentru evenimentul special al anului 2007.
Restituirea acestor mijloace fixe pentru instituţiile de cultură din Sibiu este, în opinia noastră
un gest moral, imperativ, chiar dacă pentru aceasta este necesară o Hotărâre de Guvern.
Apropo, ştiţi că în această vară Primăria (sau Teatrul Naţional) a refuzat utilizarea acelor
scene pentru Festivalul Naţional al Tradiţiilor, ca şi pentru Festivalul „Cântecele Munţilor―,
ambele fiind cuprinse în programul anului 2007? Nici această decizie nu este curată
discriminare?

Domnule Ministru,

Dacă aţi venit la Sibiu pentru a rezolva, în mod real, problemele în suspensie ale instituţiilor
culturale din Sibiu, indiferent de subordonarea lor administrativă, Vă stau la dispoziţie, cu
toată energia şi capacitatea mea managerială, cu toată experienţa şi disponibilitatea mea, fiind
decis să lupt numai în condiţiile respectării principiilor sacre ale unei democraţii reale:
ECHITATE, MORALITATE şi DEMNITATE, indiferent de consecinţe.

Cu toată consideraţia datorată unui ministru al Culturii, al Dvoastră.


Prof.univ.dr. Corneliu Bucur.

9 noi 2006

338
Corneliu Bucur susţine:
„Domnul ministru nu a venit să rezolve nici o problemă la Sibiu“

Vineri, ministrul Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu, s-a aflat în vizită la Sibiu şi a
concluzionat că Sibiul e „aproape pregătit pentru 2007―, dar la câteva zile după vizita
ministerială, Corneliu Bucur susţine că cele 10 probleme ridicate de dânsul nu au fost
rezolvate. Corneliu Bucur mai susţine că 90% dintre „meciurile― de la Sibiu i se datorează
comisarului Sergiu Nistor.

Probleme nerezolvate
La conferinţa de presă susţinută vineri de Adrian Iorgulescu la Sibiu, acesta a declarat că
speră ca în urma discuţiilor purtate cu direcţiunea CNM ASTRA, lucrurile să fi fost aplanate.
Marţi, nu aceeaşi poziţie a avut-o şi directorul CNM ASTRA, Corneliu Bucur: „Întâlnirea cu
ministrul Iorgulescu a fost decentă, afabilă, dar domnia sa nu a venit la Sibiu hotărât să
rezolve cele 10 probleme‖. Conform declaraţiilor făcute marţi la CNM ASTRA, o problemă
şi-a găsit rezolvare: ministrul Culturii şi-a anunţat decizia ca ministerul să deconteze
cheltuielile pentru ediţia din acest an a Festivalului National al Tradiţiilor Populare.
În ceea ce priveşte chestiunea invocată şi înainte de Corneliu Bucur, aceea că i s-a spus să nu
dăuneze imaginii programului Sibiu 2007 prin declaraţiile sale, directorul CNM ASTRA a
specificat că „restricţia acelei clauze prin care beneficiarul finanţării se obligă să nu facă acte
sau declaraţii care pot atinge prestigiul programului Sibiu 2007, trebuie să se limiteze la
obiectul contractului. A ţi se lua dreptul să comentezi ceea ce se întâmplă, critic sau chiar
dramatic, e imoral. Dacă nu se acceptă ca CNM ASTRA să semneze contractele de finanţare
fără această clauză, atunci muzeul poate fi şters din agenda pe 2007. Constituţia spune că
cenzura de orice fel este interzisă... i se refuză unui om dreptul să-şi exprime păreri în
privinţa non-calităţii―.
Corneliu Bucur şi-a manifestat nemulţumirea şi vizavi de cum s-au cheltuit banii din 2005
pentru pregătirile pentru Sibiu Capitală Culturală Europeană: „S-au cheltuit 54 de miliarde,
unde e diferenţa până la 71 miliarde? Asociaţia Sibiu 2007 trebuie să ceară explicaţii de ce
suma rămasă nu a fost folosită pentru dotările Sibiului. De ce s-au restituit banii? Acesta e un
management defectuos. Un om incompetent în gestionarea banilor ar fi trebuit să-şi depună
demisia sau să i se ceară demisia―.

„E o cârdăşie“
A fost reluată şi problema celor două scene care nu mai sunt ale Sibiului, ci ale Teatrului
Naţional din Bucureşti: „Scenele ar fi trebuit să fie cumpărate pentru Sibiu, dar după ce se
încheie 2007 ele se vor retrage şi vor echipa instituţiile din Bucureşti. E imoral ca după 2007
Sibiului să i se anuleze posibilitatea de a continua programul cultural. E o cârdăşie între
comisarul Nistor şi fostul ministru al Culturii, Ion Caramitru, care au aranjat lucrurile peste
capul lui Johannis şi Chiriac (Constantin Chiriac, directorul Teatrului National „Radu
Stanca―„ – nr)―. „Asociaţia trebuie să fie îndreptăţită să primească aceste bunuri―, a mai spus
Corneliu Bucur, adăugând că „pianul Steinway de la Filarmonica de Stat Sibiu a fost
achiziţionat prin Filarmonica „George Enescu―, nu avem încă documente privind transferul la
Sibiu―. În consecinţă, directorul Bucur doreşte să lanseze un chestionar prin care sibienii să se
pronunţe dacă e necesar un demers oficial pentru restituirea acestor bunuri Sibiului.
Alte două probleme au fost pe agenda conferinţei de presă de marţi: Muzeul Rromilor, despre
care Bucur spune că „nimeni în Sibiu nu vrea acest Muzeu―, şi restituirea Palatului
Asociaţiunii, o problemă considerată de ministrul Iorgulescu ca fiind de competenţa
Consiliului Judeţean, iar preşedintele Consiliului Judeţean a afirmat că nu e o problemă ce
poate fi rezolvată ad-hoc, susţine Bucur.

339
Prin scriitorul şi criticul literar Nicolae Balotă, CNM ASTRA a fost invitat în 2007 să
deschidă o expoziţie de amploare în Germania, despre cultura şi civilizaţia tradiţională.

Maria SPĂTARIU
16 noi 2006

340
Sibiul 2007 - Universuri complementare
Muzeul „ASTRA“ – sinteza la scară europeană a civilizaţiei populare tradiţionale

În apropierea burgului medieval săsesc (Hermannstadt), la numai patru km, în Dumbrava


Sibiului (Jugenwald), prin eforturile de concepţie, de proiectare, de organizare şi de
administrare depuse de un colectiv multicultural, fondat în anii '60 şi condus de Cornel Irimie
(din care au făcut parte o serie de merituoşi colaboratori saşi, precum Herbert Hoffmann, arh,
Paul Niedermaier, Hedwig Rusdea, Rikarda Terschak, Kilian Dorr ş.a.) şi din vara lui 1970,
de către subsemnatul, s-a zămislit cel mal original (prin specializarea sa tematică – tehnică
populară, o premieră naţională) cel mai mare ca suprafaţă (92+6 ha), cel mai riguros
structurat (în cadrul a cinci sectoare tematice şi 22 de grupe, delimitate de procesualităţi
distincte), cel mai cuprinzător şi valoros, în plan documentar ştiinţific (prin impresionanta
varietate categorial-monumentală şi instrumentală şi cea mai deplină completitudine
tipologică a colecţiilor) şi cel mai bine integrat peisagistic (beneficiind de un cadru natural de
o mare biodiversitate), muzeu în aer liber din România, apreciat, încă din anul 1966, ca „cel
mai frumos muzeu în aer liber din Europa―: Muzeul Tehnicii Populare.
Prin ample studii şi cercetări colective şi tematice, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale
„Astra‖ (cum se numeşte din anul 1992) s-a impus, în plan naţional şi european, ca cea mai
fidelă reconstituire a unui proces cultural-istoric multimilenar şi multicultural, acela al făuririi
civilizaţiei populare tradiţionale din România, deplin consensuală şi eucronică cu evoluţia
civilizaţiei europene, ilustrând valorile şi virtuţile civilizaţiei populare autohtone şi, totodată,
aporturile structurale, şi din sec. XIII-XIV, substanţiale, ale etniilor alogene (conlocuitoare) şi
ale unor numeroşi vectori şi contributori aleatorii.
În contextul Capitalei Cultural Europene, din anul 2007, patrimoniul de excelenţă al acestui
fenomenal muzeu, unic în Europa şi chiar în întreaga lume, care a reuşit să parcurgă, cu
succes, traseul de la un muzeu etnografic, clasic, la un muzeu modern, de istoria civilizaţiei
populare tradiţionale şi care a fost laureat în 15 nov. a.c. de către Comisia Naţională a
UNESCO pentru România, cu DIPLOMA Şi PREMIUL PENTRU PATRIMONIUL
TEHNIC «DUMBRAVA SIBIULUI» (anul viitor instituindu-se de către UNESCO – Paris
„Premiul Internaţional UNESCO pentru patrimoniul tehnic―), reprezintă o şansă uriaşă,
unică, pentru Sibiu, aceea de a prezenta, printr-un dialog fertil, seducător în plan etnocultural
şi istoric, valorile patrimoniale urbane şi pe cele ilustrând, diacronic, evoluţia patrimoniului
arhitectural, tehnic şi artistic, din mediul rural.
Cu infinit mai puţine resurse şi sprijin din partea celor ce poartă răspunderea şi decid asupra
programului general pentru anul 2007, cât şi asupra repartizării fondurilor (deopotrivă pentru
dezvoltarea şi restaurarea patrimoniului, pentru organizarea expoziţională, pentru dotările şi
investiţiile în infrastructura instituţională, cât şi pentru mediatizarea în plan naţional şi
internaţional), am reuşit, datorită programului „Patrimoniul cultural în pericol― (derivat din
„Muzeologia de urgenţă― - iniţiat de noi şi convertit de Direcţia generală pentru Patrimoniu
din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, în frunte cu dl. secretar de stat, dr. Virgil
Niţulescu) ca, în anii 2005 şi 2006, să derulăm un amplu program de cercetări, de depistări,
achiziţii, transferări, reconstrucţii, organizare a interioarelor şi darea în circuit expoziţional, a
unui număr de 22 noi monumente, care odată finalizate, în anul 2007, vor aduce un aport
substanţial, patrimonial, informaţional şi educaţional, celui mai prestigios muzeu în aer liber
din România.
Noutăţile excepţionale ale acestei perioade sunt evidente, în toată cuprinderea muzeului,
începând chiar cu porţile de acces din Calea Răşinarilor.
Astfel, la Poarta principală, începând cu 1 mai 2007, publicul turistic se va putea informa, în
detalii, asupra ofertei şi serviciilor muzeale în interiorul unui nou Centru de Informaţii

341
Turistice, organizat într-o superbă casă maramureşeană, provenită din satul Sârbi
(Maramureş) şi datând din sec. XVIII.
La poarta a treia, poarta de acces la ultimul monument restaurat în acest an (şi care va fi
inaugurat în zilele următoare), HANUL DIN VEŞTEM (foto 2) - va oferi excelente condiţii
de cazare şi servire a mesei, iar din vara viitoare şi o terasă în aer liber „străjuieşte― o
monumentală poartă maramureşeană lucrată în ultimele luni de o echipă de meşteri „portieşi―
din Valea Stejarului, condusă de celebrul Godgea Pătru, zis „Pupăză―, membru al Academiei
Artelor Tradiţionale din România
Ea completează seria celorlalte două porţi monumentale de acces în muzeu (toate,
capodopere ale geniului maramureşean), situaţie absolut unică în reţeaua europeană a
muzeelor de gen.
I. Luând-o la pas prin muzeu, intrăm mai întâi în SECTORUL ALIMENTAŢIEI
POPULARE în Grupa păstoritului, ne întâmpină o serie de realizări deosebite, pe şase
şantiere noi. Noutăţile absolute sunt: COLIBA DE FÂNAŢ din Petrila-Jieţ COTROANA DE
PIATRĂ din Petrila-Jieţ şi două GOMILE din Petrila-Jieţ (care erau cele mai vechi altare de
piatră piramidale, de tradiţie precreştină, pentru ofrandele pastorale la urcarea în păşunile
alpine), toate ilustrând celebra civilizaţie pastorală a momârlanilor. Stâna din Puru,
Gospodăria cu ocol pătrat din Măgura şi Casa din Răşinari sunt într-un proces de restaurare
prin schimbarea învelitorilor de şindrilă sau reparaţii capitale.
În Grupa Pomiculturii a fost transferată, recent, o superbă Casă preoţească, tip culă, din
Vâlceşti (Vâlcea), datată 1835, de o valoare arhitectonică excepţională.
În grupa „cămărilor‖ (depozite alimentare), tipologia acestora a fost completată cu un pătul
de nuiele,din comuna Hoteni( Maramureş) şi un coşer, din laţi de scândură, din Şoroştin -
Sibiu.
În grupa morilor (cea mai completă colecţie de mori din lume) toate morile de vânt şi mai jos
moara cu 6 ciuturi de la Găleşoaia (J. Gorj) au fost restaurate prin schimbarea învelitorilor din
scânduri şi a sistemului hidrotehnic, la moara gorjană.
II. În SECTORUL TRANSPORTURI, din fonduri proprii am edificat un PAVILION pentru
prezentarea sistemică a colecţiei excepţionale a mijloacelor de transport rulante, formată timp
de 35 de ani, de colegul Valer Deleanu (care a editat şi un pliant special de prezentare a
sistemului naţional al acestor mijloace de transport), premieră absolută în muzeele din
România.
III. În SECTORUL MEŞTEŞUGURILOR TRADIŢIONALE întâlnim cele mai numeroase
„noutăţi‖.
În Grupa prelucrării lemnului şi arhitecturii populare s-au reparat, capital, învelitorile caselor
din Hanăşeşti (AIba), Râşculiţa (Hunedoara) şi Tg. Cărbuneşti (Gorj).
În Grupa olăritului, au fost reconstruite două noi gospodării care au aparţinut aceleiaşi familii
a olarului Rovenţa Dumitraşcu Vasile din Găleşoaia, Gorj, donate de Elena Hariet, fiica unuia
dintre cei mai renumiţi olari din satul astăzi dispărut. Prima casă este cea „bătrânească‖, din
bârne de stejar, datând din sec. XIX, iar cea de a doua este ridicată din cărămidă, pe două
nivele, în anii '30 ai sec. XX.
O noua grupă, a chihlimbarului, este ilustrată prin gospodăria transferată din Colţi (J. Buzău),
casa fiind în reconstrucţie.
Cea mai mare noutate a anului 2006 o constituie, în acest sector, inaugurarea (prin turnarea
fundaţiilor construcţiilor primelor două gospodării) Grupei, pietrăritului şi mineritului. Prima
ocupaţie va fi ilustrată de Gospodăria de pietrar din Cupşeni (Tara Lăpuşului), transferată
încă din 1986 şi cea de a doua, mineritului în marmură, prin gospodăria din Alunu
(Hunedoara), transferată în acest an.
Tot aici vor urma, sperăm, în anul 2007, Gospodăria de miner aurar (identificată la Gomea,
Alba) şi cea de miner sărar (identificată la Praid, Harghita).

342
La capătul „aleii minerilor‖, va fi reconstituită Fântâna din Dumbrăveşti (Prahova),
funcţionând pe principiul instalaţiei pentru ridicat păcura din puţurile petroliere.
În Grupa textilelor, două maiestuoase gospodării, una de prelucrare a lânii şi confecţionarea
straielor „date în vâltoare‖, din Tilişca (Sibiu), şi cea de a doua, pentru prelucrarea cânepii,
din Lisa (Braşov), aduc în peisajul arhitectonic ce reconstituie, sistematic, toate categoriile
structurale şi întreaga tipologie, în evoluţie a arhitecturii populare din România, prima, stilul
casei francone (împrumutată de cei mai bogaţi oieri din Mărginime, de la saşii din Sibiu) şi
cea de a doua, stilul casei baroce (impus, în Ţara Oltului, de administraţia austriacă, în sec
XVIII).
IV. ÎN SECTORUL INDUSTRIILOR POPULARE, monumentalul complex de industrii
textile din Gura Râului (Sibiu), cu cele trei roţi mari de apă şi două vâltori, completează seria
complexelor hidraulice, din acelaşi sector de la Fânaţe, Rucăr şi Polovragi (Gorj).
V. În SECTORUL MONUMENTELOR DE CULT RELIGIOS (Bihor) (Argeş)a fost
finalizată (şi sfinţită) pictura bisericii din Dretea (Cluj), senzaţională prin valoarea sa artistică,
prin vechimea sa (anul 1672) (operă a lui Nechita Zugravu) şi prin integralitatea sa,
binemeritând titulatura de „Capela sixtină, a bisericilor de lemn pictate, din Ardeal‖.
Două troiţe, cu construcţii proprii, prima din bârne de lemn, de la Buneşti (J. Vâlcea) şi
cealaltă din zid de piatră, de la Răşinari, cu o pictură de mare valoare şi o pisanie din 1798
(foto 21), completează seria monumentelor de cult religios din muzeu, întâmpinând Conciliul
Ecumenic European, de anul viitor, sub semnul binecuvântării creştine ortodoxe.
Cele 35 de şantiere din acest an reprezintă, indiscutabil, o performantă inegalată de nici un
muzeu din România, în perioada postbelică, iar cei aproape 9,5 miliarde lei investiţi
gospodăreşte, judicios şi eficient (din care doar jumătate au fost asiguraţi din fondurile
MCC), asigură, în anul 2007, o imagine eclatantă a patrimoniului cultural tradiţional
aparţinând civilizaţiei şi spiritualităţii populare româneşti, esenţa identităţii noastre
etnoculturale.
Realizarea obiectivelor din planul minimal de investiţii (pentru care stăruim a obţine
fondurile necesare, la toate nivelele, inclusiv în Parlamentul României), ne-ar permite o
evoluţie şi o prestaţie prin servicii de calitate, la standarde europene, completând în mod
armonios şi necesar (în planul dialogului multicultural al valorilor urbane şi rurale, româneşti
şi săseşti, maghiare, secuieşti, ale rromilor etc.) oferta culturală a Sibiului, oferită, exemplar,
întregii Europe, în chiar anul integrării ţării noastre în Uniunea Europeană.
Despre cele 25 de proiecte de manifestări cultural-ştiinţifice, într-un număr viitor.
Putem conchide, la cele de mai sus, afirmând că patrimoniul Muzeului din Dumbrava
Sibiului nu reprezintă un univers cultural „paralel― valorilor cultural-istorice sibiene, ci
eminamente complementar celor ale burgului medieval de pe malul Cibinului.

Prof.univ.dr. Corneliu BUCUR, director general


23 noi 2006

343
Inaugurarea la Biblioteca ASTRA - pe 1 ianuarie 2007

Sediul de dezvoltare al Bibliotecii ASTRA va fi inaugurat în prima zi a Capitalei Culturale.


Acest fapt a fost comunicat de comisarul Sergiu Nistor direcţiunii instituţiei. Lucrările sunt
pe ultima sută de metri, iar sediul de dezvoltare poate deveni în întregime funcţional pe la
jumătatea anului viitor.
Într-un timp destul de scurt, scheletul de clădire de lângă Prefectura Sibiu s-a transformat
într-o clădire modernă şi care te îmbie deja să păşeşti înlăuntrul ei şi să frunzăreşti o carte.
Sediul de dezvoltare al Bibliotecii ASTRA e aproape finalizat: în exterior mai sunt puţine
lucrări de executat şi mai sunt finisaje de realizat în interior, dar lucrările sunt în grafic, spune
Ion Onuc Nemeş, directorul Bibliotecii ASTRA. Aşa că aşteptata inaugurare din 1 ianuarie
poate să vină. „Concomitent cu lucrările pe care le mai avem de executat la clădire, am dat
comenzi pentru dotări, pentru mobilierul din sălile de lectură, pentru rafturile din sălile cu
acces liber la raft, pentru rafturile metalice din depozite, pentru birouri şi calculatoare. Se
lucrează în ritm alert, dar nu există abateri de la calitate. Pe măsură ce spaţiile sunt finisate,
sunt închise pentru a fi păstrate curate‖, adaugă Ion Onuc Nemeş. Dotarea spaţiilor nu este
posibilă până la inaugurarea din ianuarie, dar aceasta se va face într-un timp cât mai scurt. Se
pare că primii care se vor muta în casă nouă sunt copiii şi melomanii, mai precis cele două
secţii dedicate lor. Acestea vor fi găzduite la mezaninul noii clădiri. În funcţie de dotarea
spaţiilor şi de timpul necesar mutării, îşi vor ocupa noile locuri şi celelalte secţii. Mutarea în
sediul de dezvoltare se va face treptat, iar direcţiunea Bibliotecii ASTRA estimează că pe la
jumătatea anului viitor, întregul spaţiu va fi complet funcţional. La parterul clădirii vor fi
organizate serviciul de înscriere a cititorilor, un spaţiu multifuncţional destinat evenimentelor
culturale, un centru de informare comunitară şi europeană, un altul de informare turistică, o
ludotecă, un bufet pentru cei care vor să petreacă o zi întreagă în bibliotecă şi biroul de
supraveghere pentru paza clădirii. Mediateca, Secţia muzicală, Secţia pentru copii, cu o sală
de internet, şi o sală pentru şedinţe se vor găsi la mezanin. La etajul I al noii clădirii va fi
spaţiul informatizat al Bibliotecii ASTRA şi depozitul pentru Secţia copii. Etajul II va fi
ocupat în cea mai mare parte de depozitul Secţiei adulţi, iar această secţie va funcţiona la
etajul III, unde un număr mare de cărţi vor putea fi consultate direct. Sala de lectură cu
aproximativ 200 de locuri se va găsi la ultimul etaj. În clădirea ce adăposteşte, în prezent,
Biblioteca ASTRA vor funcţiona în continuare sala de festivităţi care va fi folosită doar
pentru evenimente. Tot aici se va găsi în continuare cartea veche străină şi românească,
colecţiile speciale şi periodicele.

Maria SPĂTARIU
24 noi 2006

344
Scurt istoric pentru o minima morală

Motto: „Muzeul e arsenalul cel mai puternic cu care un popor îşi apără originea,
individualitatea şi tot ce a moştenit“

Recent, noul director al Muzeului Naţional Brukenthal ne-a somat (prin presă) să procedăm la
înlăturarea obiectelor din imobilul nostru―. Termenul pare să aparţină mai degrabă unui
şantierist care solicită „înlăturarea‖ molozului după o demolare şi nu unui cadru universitar
care solicită, cu respect colegial şi în spiritul unei minime deontologii, un transfer de valori
culturale, în condiţii de pace şi nu de război, într-un spaţiu propriu, care se presupune că
există şi că îndeplineşte toate condiţiile specifice unei gestionări, conservări, securităţi şi
valorificări expoziţionale, corespunzătoare unor minime exigenţe profesionale.
O asemenea „practică― a devenit, după 1990, o specialitate românească: persoane şi instituţii
care au a rezolva oarece probleme de interes comun, în loc să se aşeze la masa tratativelor, în
prezenţa factorilor de decizie (ce poartă, până la urmă, răspunderea soluţionării unor
probleme de interes obştesc sau chiar naţional – în cauză fiind patrimoniul a două muzee
naţionale, se impune chiar şi un, „arbitraj‖ al ministerului de resort, ce ar trebui să-şi asume
responsabilitatea în asemenea situaţii), preferă să-şi expedieze somaţii şi avertismente, care,
evident că în afara unor soluţii realiste, acceptabile şi legale (60.000 de obiecte de patrimoniu
nu se mai pot evacua, într-un viitor stat membru al Uniunii Europene, precum se evacuau în
1950, într-un stat al dictaturii comuniste), nu pot duce la o rezolvare efectivă, indiferent de
asemenea decizii unilaterale sau de voinţa celor grevaţi de o atare sarcină.
Dispoziţia ne-a fost transmisă, în termeni „energici‖ (pe un ton ultimativ), omiţându-se faptul
că noi am ocupat acele spaţii de depozite (sau neştiind, ceea ce l-ar scuza parţial, pe dl.
director Luca), în mod legitim şi moral, în calitate de colocatari oficiali, până în 1990,
„colmatându-l― chiar în ian-febr. 1990, când, din proprie iniţiativă, am eliberat întreg etajul I
al Palatului Brukenthal (ocupat până atunci de colecţiile Secţiei de etnografie şi artă
populară), în aşteptarea restituirii – legitimă juridic şi justificată moral – propriului sediu, din
care dictatura comunistă ne-a evacuat samavolnic în 1950, instalând, în tot palatul, o
bibliotecă epurată ideologic şi devenită, pentru zeci de ani, o oficină „de propagandă― literară
comunistă, numeroase volume, neincendiate în 1950, fiind „arestate― la subsol, ca „fond
interzis―.
În ce situaţie s-ar fi aflat Muzeul Naţional Brukenthal, astăzi, dacă, având acelaşi raţionament
exclusivist şi necooperant, în primăvara lui 1990 am fi decis să ne apărăm exclusiv interesele
proprii şi să rămânem cu expoziţia permanentă de artă populară, în toate cele 16 săli ale
Palatului Brukenthal, de la etajul I, până la restituirea propriului nostru sediu?
Presiunile evacuării colecţiilor noastre cu peste 60.000 obiecte au început să sporească şi să
ne vină chiar din partea conducerii C.J., forul nostru tutelar, deşi am expediat, în repetate
rânduri, materiale şi memorii în care arătăm că atâta timp cât nu ni se aprobă revenirea în
edificiul din care am fost evacuaţi în 1950, nu avem unde să mutăm peste 52.000 obiecte
(după mutarea colecţiilor etnografice săseşti în Casa Artelor). Facem cuvenita precizare că în
mansarda Casei Artelor urmează a fi instalate, conform proiectului aprobat de Comisia
Naţională a Monumentelor Istorice şi de Ministerul Culturii, cele cca 7.500-8.000 de obiecte
ale Muzeului „Emil Sigerus―, în condiţiile amenajării unui depozit vizitabil (deci tot a unei
expoziţii), cele două foruri naţionale neagreând ideea organizării unui depozit clasic şi pe
deasupra, supraaglomerat, în acel spaţiu mansardat.
Singura măsură echitabilă şi responsabilă de soluţionare a problemei în cauză, în condiţiile
repartizării sediului proiectat al C.J., Bibliotecii „Astra―, am arătat, în nenumărate rânduri şi
la toate nivelele de decizie, că nu poate fi alta decât aceea a schimbării deciziei C.J. prin
repartizarea sediului Muzeului „Asociaţiunii― pentru Muzeul „Astra― (redivivus), păstrătorul

345
colecţiilor de gen salvate de la naufragiul din 1950, (dezvoltate necontenit până astăzi), în
clădire păstrându-se şi fondul istoric al Bibliotecii „Astra― (în spaţiul utilizat din 1905 până în
1950), tot aici, revenind „Asociaţia Astra― (rediviva) şi Revista Transilvania (cu birourile).
Am furnizat o arhivă întreagă de documente probatorii care atestă, în mod absolut
incontestabil că, de la momentul hotărârii adoptate la Mediaş în anul 1897, de edificare a unui
sediu pentru un muzeu al Astrei, şi până la inaugurarea sediului „Muzeului Asociaţiunii―, în
19 mai 1905 (vezi şi Hotărârea Comitetului central al Astrei, din 1903), acel edificiu s-a
ridicat cu scopul principal de a găzdui „Muzeul naţional etnografico-istoric al românilor
ardeleni―! Spre consternarea noastră, această singură soluţie raţională, logică şi întemeiată
juridic şi moral-istoric, chemată să înlăture un detestabil abuz comunist, un act evident
antinaţional (căci atenta la conştiinţa identităţii noastre), capabilă să reabiliteze o instituţie
muzeală de frontispiciu cultural naţional – supusă, iată, unor noi ameninţări de evacuare şi de
pribegie (un neofit în ale muzeelor şi patrimoniului s-a oferit „binevoitor― să ne găsească o
cazarmă ca adăpost vremelnic sau definitiv!!) – nu este „agreată― de conducerea C J., pe
considerentul (respins de noi cu argumente) că „Muzeul Astra are şi aşa destule clădiri―!
Am răspuns acestei incorecte observaţii că noi ne-am străduit şi am stăruit, în ultimii 16 ani,
să oferim două sedii noi, moderne (prin restaurarea generală, capitală, a două monumente
istorice din Piaţa Mică), pentru colecţiile săseşti: cea de artă populară şi etnografie universală,
a Muzeului „Franz Binder‖ şi cea de artă populară săsească a „Muzeului Emil Sigerus― şi, ca
atare, Muzeul „Astra― nu are, în acest moment, nici un sediu!
Când, după 16 ani, s-au creat, în mod obiectiv, condiţiile ca Biblioteca să beneficieze (pentru
fondul nou de carte şi periodice realizat în anii 1950-2006) de un sediu nou, modern,
impozant, polifuncţional, când Muzeul Brukenthal doreşte (fapt întru totul legitim) să-şi
repare şi modernizeze „Casa Albastră―, când, după organizarea celor două muzee pavilionare
din Piaţa Mică, a venit rândul organizării, pe principii moderne şi într-o viziune europeană, a
Muzeului Civilizaţiei Transilvane „Astra―, ca un muzeu multicultural, într-o viziune
interdisciplinară, nouă ni se refuză revenirea în sediul ce ne-a fost destinat şi lăsat testamentar
de ctitorii înşişi, prin rostirea oficială a preşedintelui Astrei, Iosif Şterca Şuluţiu, în discursul
său de inaugurare din 19 august 1905 (publicat integral în Tribuna Sibiului, pe vremea când
jurnalistul Nemeş Vintilă susţinea proiectul nostru, sabotat astăzi de acelaşi personaj, ajuns
director al Bibliotecii „Astra― şi doritor a se înstăpâni peste ambele palate)! Pe ce
considerente se bazează o asemenea decizie? Să fie Biblioteca în situaţia de a nu beneficia de
un spaţiu suficient, în noul sediu, în condiţii de utilizare raţională şi morală şi nu una
megalomană, a spaţiilor? În numărul, de vineri, 24 noiembrie, al ziarului „Tribuna―,
directorul Bibliotecii (devenit peste noapte mare expert în biblioteconomie şi în
managementul modern al bibliotecilor) ne prezintă planul (ideal) de distribuţie a funcţiilor în
cele două „palate―. Iată câteva contradicţii şi suprapuneri strigătoare la cer: la parterul noului
sediu, printre altele, se va amenaja un „spaţiu multifuncţional, destinat evenimentelor
culturale―, funcţie total concurentă sălii de festivităţi din sediul „Muzeului Asociaţiunii―
(Palatul Astrei), despre care ilustrul director spune că „va fi folosită doar pentru evenimente―
(altfel de evenimente decât cele culturale, „de dincolo―?). Să fi devenit biblioteca judeţeană
atât de bogată în evenimente culturale încât să necesite multiple spaţii pentru găzduirea lor?
În ceea ce priveşte depozitele bibliotecii, aflăm din aceeaşi declaraţie publicată de Tribuna, că
la etajul I al noii clădiri va fi depozitată „cartea pentru copii―, iar la etajul II, „cartea pentru
adulţi―. Ce se va mai depozita în depozitul pe patru nivele construit în anii 80, în spatele
Palatului Astrei, nu ni se mai comunică! Credem a fi cât se poate de evidentă concurenţa
(suprapunerea) de funcţii identice în cele două clădiri, cât şi risipa enormă de spaţiu, care
trădează încercarea jenantă de a ascunde adevărul: palatul cel nou este cu supra de măsură
suficient pentru instalarea confortabilă şi funcţionarea ireproşabilă a Bibliotecii Judeţene

346
„Astra―, în condiţiile în care fondul istoric ar rămâne în vechiul sediu comun din Palatul
Astrei!
Căutăm alte cauze ale refuzului atribuirii vechiului sediu celor trei instituţii fondate de Astra
şi care şi-au avut sediul, în acel edificiu, timp de 45 de ani (Muzeul, Biblioteca şi Revista
Transilvania, la care se adaugă şi sediul Asociaţiei Astrei, şi ea, pribeag după reînfiinţare,
până astăzi) şi nu găsim, în mod obiectiv, nici o explicaţie reală! Decât refuzul obstinat al
administraţiei locale şi judeţene ca patrimoniul muzeal al culturii populare româneşti să
beneficieze, nediscriminativ şi echitabil, de aceleaşi condiţii ca şi patrimoniul cultural
etnologic săsesc. Sub asemenea auspicii, ale unei evidente discriminări etnoculturale, intrăm
în Uniunea Europeană. Ducem cu noi, într-o lume a multiculturalismului, a toleranţei, şi
cooperării interetnice, a nediscriminării pozitive a minorităţilor, şi negative, a majorităţii
asemenea reminiscenţe ale unei mentalităţi exclusiviste, de sorginte comunistă, marcată de
incapacitatea soluţionării echidistante şi empatice a problemelor multiculturale?
Alte soluţii, în cazul în care se va persevera în această aberantă şi profund imorală atitudine,
prin care se aplică un tratament discriminativ, absolut inadmisibil, celor două instituţii
astriste: Muzeul şi Biblioteca, nu vedem şi ca atare, blocajul total al problemelor celor două
muzee naţionale decurge de la sine, ca o consecinţă firească. Ceea ce solicităm noi, în atare
condiţii, este obţinerea consensului tuturor instituţiilor chemate să se pronunţe într-o atare
problemă, începând cu Consiliul Judeţean, continuând cu Comisia Naţională a Muzeelor şi
Colecţiilor (Memoriul depus de noi va fi analizat, la proxima şedinţă din 14 decembrie a.c.,
preşedintele Comisiei Naţionale, prof.univ.dr. Ionel Cândea, pronunţându-se deja favorabil),
cu reprezentantul Ministerului Culturii şi Cultelor şi încheind cu instituţiile direct interesate,
privind acceptarea singurei soluţii echitabile.
În ceea ce priveşte Ministerul Culturii şi Cultelor, avem deja declaraţia susţinerii soluţiei
noastre, din partea dlui dr. Virgil Niţulescu – secretar general. Acesta reiterează, de fapt,
avizul favorabil primit din partea aceluiaşi minister, prin adresa nr. 359 din 19.03.1993,
semnat de dl. prof.univ. Ion Opriş, secretar de stat, din care spicuim: „Cu privire la problema
aflată în litigiu, aceea a cedării clădirii edificată de „Astra― pentru a sluji multiplelor sale
scopuri culturale, dar prioritar Muzeului „Asociaţiunii― (dovadă şi cuvintele inscripţionate pe
frontispiciul clădirii, în anul inaugurării sale), utilizată astăzi drept sediu al Bibliotecii Astrei,
în ceea ce ne priveşte, considerăm soluţia avansată, aceea de a se construi – cu sprijinul
financiar al Ministerului Culturii un nou sediu, la parametrii funcţionali moderni, pentru
Biblioteca Astra, drept cea mai potrivită, singura în măsură să soluţioneze echitabil, cele două
probleme egale ca importanţă şi de acelaşi interes cultural naţional―.
Ne-am adresat, de asemeni. Î.P. Sfinţiei Sale dr. Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, care ne-a
promis întregul sprijin în soluţionarea favorabilă şi echidistantă, ca între doi fraţi buni, a
problemei spaţiului pentru ambele instituţii fondate de Astra, nici una neputând aduce
prejudicii existenţei şi bunei funcţionări a celeilalte.
Reamintim factorilor decidenţi că deţinem în această problemă (a recuperării sediului originar
al Muzeului) şi o sentinţă judiciară definitivă a Curţii de Apel Alba Iulia (cu nr. 6542/1999) şi
o Hotărâre a Guvernului României (nr. 28/2001), care atribuie spre administrare, acel sediu,
Muzeului „Astra―. Ba mai mult, avem chiar şi un Protocol încheiat cu Consiliul Judeţean în
.14.06.1994 (nr. înregistrare 2099/14.06.1994), în care se specifică faptul că Biblioteca
Judeţeană „Astra― va funcţiona, în continuare, în imobilul deschis la pct. 1, cu sediul în Sibiu,
str. Gh. Bariţiu nr. 5, construcţii şi teren în suprafaţă de 1548 mp), până la construirea unui
nou imobil care să satisfacă nevoite unei biblioteci judeţene―.
Trecând peste lipsa totală de reacţie a societăţii civile şi peste tot ceea ce însemnează laşitate
şi obedienţă din partea oamenilor de cultură, vanităţi deşarte, arivism şi dorinţă de mărire în
detrimentul altora, din partea celor ce alimentează prin propriile decizii, această criză,
reamintesc întregii opinii publice ceea ce ne atenţiona, acum 130 de ani, M. Eminescu:

347
„Nimic nu ucide mai mult un popor, decât indiferenţa faţă de instituţiile sale―. Ce voia să
spună poetul nostru naţional prin aceste cuvinte? Că deznaţionalizarea începe cu cea mai
perversă măsură posibilă, aceea de interzicere a dreptului de existenţă şi funcţionare a
instituţiilor fundamentale ale unei naţiuni sau comunităţi etnice formatoare şi cultivatoare ale
conştiinţei naţionale. Şi Muzeul „Astra― este o asemenea instituţie!
Un muzeu naţional care şi-a aniversat anul trecut centenarul şi pentru al cărui sediu toţi
românii ardeleni au contribuit financiar, încă din anul înfiinţării sale, preocupaţi şi
responsabili să-i asigure un sediu pe măsura importanţei vocaţiei şi programului său de a
păstra şi educa noile generaţii, în spiritul formării conştiinţei etnoidentitare, nu poate fi lăsat,
fără o minimă condescendenţă, respect şi responsabilitate faţă de viitorul său văduvit de
sediul său istoric şi mutat vremelnic dintr-un loc în altul, căci se răsucesc cititorii în
morminte, văzând asemenea fărădelege!
În contextul istoric al restituirii de colecţii, sedii şi palate patriciene şi regale, episcopale şi
comunitare, celor ce deţineau odată puterea şi supremaţia deciziilor în plan economic, social,
politic şi religios în Ardeal şi în restul ţării, credem că restituirea Palatului Astrei din Sibiu,
instituţiilor pentru care a fost edificat prin contribuţia financiară a tuturor românilor ardeleni
reprezintă un act de minimă moralitate de echitabilă reparaţie istorică, a mutilărilor produse
de comunism în anii de după război, prin aplicarea principiilor echităţii depline între etniile
conlocuitoare, în spaţiul multiculturalităţii şi egalităţii de şanse pentru toţi, în patria comună,
în spiritul unei democraţii autentice într-o viitoare capitală cultural-europeană, în anul viitor.

Prof.univ.dr. Corneliu Bucur


7 dec 2006

348
Guvernul României acordă fonduri pentru investiţii Muzeului ASTRA

În urma susţinerii Notei de Fundamentare, elaborată de conducerea Complexului Naţional


Muzeal ASTRA privind aprobarea din fondul de rezervă al Guvernului României, a sumei de
15.000 de RON, de către conducerea Consiliului Judeţean, a Prefecturii şi a Ministerului
Culturii şi Cultelor, prin insistenţa demersurilor personale întreprinse de doamna deputat de
Sibiu, Raluca Turcan, la nivelul conducerii Ministerului de Finanţe, Guvernul României a
Hotărât prin HG 1616 apărută în Monitorul Oficial nr. 951 din 24 noiembrie a.c. alocarea
întregii sume cerute pentru lucrări de investiţii şi reparaţii capitale la infrastructura Muzeului
în aer liber din Dumbrava Sibiului aparţinând Complexului Naţional Muzeal „ASTRA―
Sibiu.
Considerăm acest lucru o reparaţie binevenită (deşi numai parţială, reprezentând o treime din
suma aprobată anul trecut de Parlamentul Românei prin votarea amendamentului la articolul
8/7 din Legea bugetului pe anul 2006) ceea ce ne permite să începem, în mod neîntârziat o
parte din lucrările de investiţi şi RK considerate absolut indispensabile pentru asigurarea
celor mai bune servicii publicului vizitator în anul Capitalei Culturale Europene 2007.
Exprimăm pe această cale cele mai sincere mulţumiri tuturor celor care ne-au susţinut în
demersurile noastre, făcând posibile o parte din investiţiile şi reparaţiile capitale prin care să
aducem calitatea serviciilor la nivelul excelenţei patrimoniului Muzeului în aer liber.
Lucrările cele mai urgente constau din executarea buclei de întoarcere pentru autocare Şi
autobuze în dreptul intrării principale la Muzeul din Dumbrava, amenajarea unor parcări
suplimentare la cele trei porţi de acces în Muzeu, RK alee principală şi alei secundare,
extinderea şi modernizarea amfiteatrului (sperăm şi construirea unor spaţii – garderobe,
grupuri sanitare, în apropiere), RK şi modernizare spaţii de cazare.
Cât priveşte scena de spectacole acoperită şi cu instalaţiile de sonorizare şi lumini, ne-am
adresat recent domnului ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, solicitându-i aprobarea
preluării scenei mici (achiziţionată din bani publici pentru Sibiu, Capitală Culturală a Europei
2007) şi transferată (total inoportun şi indecent) Teatrului Naţional „I.L. Caragiale― din
Bucureşti, împotriva prevederilor exprese ale Hotărârii de Guvern din anul 2004, prin care s-
au alocat Programului „Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007― (şi nu Teatrului Naţional
din Bucureşti) suma de 71 miliarde lei pentru lucrări de investiţii în infrastructura culturală a
instituţiilor – operatori culturali, cei mai importanţi în programul din 2007, ceea ce ar fi
presupus, având în vedere datele concrete ale programului, repartizarea scenei mari Teatrului
Naţional „Radu Stanca― şi a scenei mici Muzeului ASTRA. O asemenea repartiţie putea fi
împlinită cu condiţia alocării sumelor repartizate în acest scop Asociaţiei Sibiu, Capitala
Culturală Europeană 2007 ceea ce ar fi condus, cum credem a fi fost firesc, la efectuarea
achiziţiilor în regie proprie şi nu intermediat prin Ministerul Culturii şi Cultelor (comisarul
pentru Capitală Culturală), din motive lesne de înţeles.

Biroul de Presă CNM ASTRA


7 dec 2006

349
Ce mai este moral şi imoral în România de astăzi?

Motto: ―Totalitarismul comunist a fost o dictatură absolută, nu s-a rezumat la dominarea


totală a politicului, ci şi-a pus şi şi-a lăsat amprenta nefastă şi asupra economicului,
socialului, ―culturalului‖ şi – poate consecinţa cea mai perversă – asupra psihicului uman‖.
(Valentin Constantinescu) ―Condamnarea regimului totalitar comunist‖, Cotidianul, 16/17
decembrie, 2006)
S-a întâmplat la Sibiu, oraşul ―normalităţii‖, după sintagma promovată de expoziţia ce
colindă Europa şi invită, la anul, în prima capitală culturală a Europei, dintre ţările fost
comuniste. Scena, absolut surprinzătoare, care a lăsat perplexă întreaga asistenţă şi a produs,
în ultima şedinţă a plenului Consiliului Judeţean (cu invitaţi cu tot), consternare, a avut-o ca
protagonistă pe dna consilier Ioana Blaga Frunzescu. Surpriza a fost atât de mare, încât
nimeni nu a avut, cum ar fi fost normal, nici o replică, însuşi preşedintele Consiliului
Judeţean, dl. Martin Bottesch, preferând să închidă şedinţa decât să provoace un final la fel de
conflictual precum cel din ultima şedinţă a Consiliului Judeţean de anul trecut.
Strict cronologic, evenimentul (simbolic pentru mulţi dintre cei ce, pare-se, nu au înţeles, nici
acuma, în ce a constat esenţa comunismului) s-a produs în săptămâna în care preşedintele
ţării, Traian Băsescu, a condamnat, într-un parlament ostil şi vituperant (prin vocile cu
decibelii la maximum, ale celor ce au slujit vechiul sistem) regimul comunist, drept un regim
―ilegitim şi criminal‖. Am fost, prin aceasta, noi românii - graţie elitelor societăţii civile (între
care şi câţiva actori de teatru, adevărate ―conştiinţe vii ale naţiunii‖, ca să-l dau ca exemplu
doar pe Victor Rebengiuc), care au exercitat o mare presiune asupra Preşedinţiei, spre a lua o
asemenea decizie - primii dintre toate popoarele din Estul Europei, subjugate de comunism,
care au condamnat comunismul ca sistem ideologic şi regim politic, ca sistem economic şi
dictatură proletculturistă, spre mândria noastră. Am crezut, cu toată puterea fiinţei mele, că
gesturi consensuale şi măsuri reparatorii faţă de toate ilegalităţile, atentatele şi crimele
comuniste vor urma, în cavalcadă, în toată ţara, spre a întrupa acea declaraţie de principiu
(susţinută, aproape eroic, în Parlament, de Preşedintele României, printre huiduielile,
fluierăturile, invectivele şi injuriile, ameninţări şi agresiunile, care au şocat o ţară întreagă),
marcând despărţirea totală şi radicală, prin decizia fermă a tuturor comunităţilor locale, de tot
ce a însemnat şi încă mai însemnează, în plan material şi spiritual, COMUNISMUL, prin
sechelele stridente, greu de justificat după 16 ani de la abolirea regimului comunist. Având
această stare de spirit, am privit-o pe dna consilier Ioana Blaga Frunzescu (preşedinta
Comisiei pentru Cultură a C.J.), care tocmai ceruse cuvântul, la încheierea şedinţei C.J., ca pe
consilierul cel mai potrivit prin însuşi funcţia în care a fost aleasă şi prin statutul cultural şi
ideologic presupus de profesiunea sa, să propună o şedinţă extraordinară, în luna ianuarie, ca
un semnal simbolic, într-o ţară tocmai intrată în Uniunea Europeană şi într-un oraş ce-şi
revendică şi proclamă ―normalitatea‖, îndeplinind, tot într-o premieră europeană – în tandem
cu Luxemburg-ul – rolul strălucitor de ―capitală culturală europeană‖, având ca temă
analizarea şi adoptarea hotărârii de eliminare a ultimei sechele instituţionale comuniste din
viaţa culturală a Sibiului, prin revenirea Muzeului ―Astra‖ în sediul din care l-au evacuat
comuniştii, în anul 1950, an în care Biblioteca – epurată ideologic prin incendierea tuturor
cărţilor adverse, prin mesaj şi conţinut, noului regim politic - a ocupat întreg edificiul (situaţie
păstrată până astăzi). Să nu fi înţeles, dna consilier, personal, chiar nimic din ce se întâmplă
în ţară, în aceste momente revolute, când, după o întârziere, imputabilă, de 16 ani, se doreşte
eliminarea tuturor abuzurilor, ilegalităţii şi fărădelegilor vechiului regim şi adoptarea
hotărârii de despărţire definitivă de comunism prin reforma legislativă, radicală, şi prin
eradicarea tuturor sechelelor sociale şi instituţionale care au supravieţuit numai din cauza
tranziţiei noastre abulice, în contextul conducerii ţării de vechi nomenclaturişti?
Să fie posibil, oare, să nu fi citit, dna consilier, despre istoria adevărată a ctitoririi acestui

350
edificiu, în anul 1905, şi despre existenţa Muzeului ―Astra‖, în cei 45 de ani, în acea clădire şi
despre pribegia acestuia, alţi 56 de ani, până astăzi? (A se vedea Hotărârea Comitetului
Central al Astrei din 1903 privind comandarea proiectului de arhitectură pentru edificarea
Muzeului.) Aveam toate motivele să cred că acesta va fi mesajul adresat de dnia sa membrilor
Consiliului Judeţean, la încheierea anului 2006, şi ca un prolog la anul 2007. Introdusesem în
mapele de şedinţă ale dlor consilieri, pe lângă Calendarul Muzeului ―Astra‖, pentru anul 2007
şi câteva materiale (un memoriu, un proces verbal al Consiliului de Administraţie al instituţiei
noastre despre starea dezastruoasă a depozitelor – atât din Centru cât şi din Dumbrava -
discursul din 19 august, 1905, rostit, cu ocazia inaugurării sediului ―Muzeului Asociaţiunii‖,
de către preşedintele Astrei, Iosif Sterca Şuluţiu, şi numărul ―Tribuna Sibiului‖ din 19
decembrie a.c., conţinând articolul meu ―Scurt istoric pentru o minimă morală‖).
Argumentam, în acel text, în mod convingător, absolut indubitabil, că acum, când Biblioteca
Judeţeană se pregăteşte să se mute în noul sediu, graţie eforturilor extraordinare făcute de
Consiliul Judeţean, sprijinit ferm de Guvernul României, singura soluţie legitimă şi morală a
mutării colecţiilor noastre din Casa Albastră şi din Palatul Brukenthal (cerută în mod insistent
şi legitim şi de conducerea Muzeului Brukenthal) nu poate fi alta decât revenirea muzeului
etnografic în propriul sediu, unde Muzeul ―Astra‖ a funcţionat de la înfiinţare (1905), până la
evacuarea silnică, prin dictat comunist, în 1950, la solicitarea expresă a Moscovei (eveniment
care, la data derulării lui, a reprezentat cea mai mare crimă culturală şi patrimonială din
Europa!) şi asigurarea, astfel, pentru cele peste 52.000 obiecte , câte au ajuns, din nou să
numere propriile colecţii de profil, după o altă jumătate de secol, a condiţiilor optime de
conservare şi valorificare! Aşteptările mele optimiste (şi legitime) s-au prăbuşit în doar câteva
secunde. Pe un ton intransigent şi grav, care anunţa o iminentă tragedie, o mare agresiune la
adresa C.J., un mare pericol la adresa proiectelor culturale sibiene, trădând, la origine, un
demers de o imoralitate şi o lipsă de caracter absolut condamnabile, din partea subsemnatului,
dna preşedinte a Comisiei de Cultură a C.J. a citit copios din articolul meu publicat în
Tribuna, acuzându-mă direct de un adevărat „Lèse majesté!‖. Sunt sigur că dna consilier nu
conştientiza, nici un moment, că persoana stigmatizată, în acel moment, este chiar dânsa şi că
fără să vrea, îmi oferă rolul de victimizat, agresat şi acuzat, mai trebuind doar un pic, să fiu şi
condamnat. Încălcându-se o cutumă parlamentară (nu e, oare, Consiliul Judeţean,
―parlamentul local‖, organul ―deliberativ şi legiuitor‖, la nivelul județului?), nu mi s-a dat
cuvântul ―în replică‖. Mi-am dorit să vorbesc nu pentru a mă apăra, ci pentru a explica ceea
ce eu credeam că nu mai trebuie să fie explicat: de ce trebuie ―desfăcut‖ ceea ce ―făcuseră‖
comuniştii, la 1950, de ce o instituţie centenară, de prestigiul Muzeului ―Astra‖, un mare
formator de conştiinţă în probleme de educaţie etnoidentitară, nu poate rămâne fără un sediu
propriu, unde să-şi îndeplinească menirea de a fi instituţia de reflectare a identităţii cultural
naţionale, mai necesară, acum, la deplina noastră integrare europeană, decât până acum, prin
valorile originale de patrimoniu (de o valoare excepţională, încuiate în depozite din anul
1990), în spiritul cunoaşterii, preţuirii şi afirmării propriei identităţi etnoculturale (care
reprezintă cea mai importantă provocare la adresa poporului român, după aderarea la Uniunea
Europeană)! Şocat de maniera teatrală, (în finalul alocuţiunii, dna consilier ne-a returnat
publicaţiile oferite, declarând că ―în aceste condiţii‖ nu le poate primi) a gestului dnei
consilier Blaga-Frunzescu, asistam siderat la spectacolul condamnării, ―cu toată fermitatea‖,
a celui ce nu solicita decât abolirea sinistrei soluţii silnice, impusă de regimul comunist, la
damnarea publică, morală, a celui care cerea doar intrarea în normalitate (acea normalitate
fracturată criminal de dictatura comunistă) prin abolirea soluţiei de dictat comunist, impusă în
acel an fatidic, fără a se aduce nici un prejudiciu Bibliotecii, în condiţiile dobândirii unui
sediu proeminent! Căutam (şi mai caut şi acum) o explicaţie logică a atitudinii şi
argumentelor dnei consilier, ce reprezintă PSD-ul în Consiliul Judeţean şi pe noi toţi oamenii
de cultură sibieni, prin funcţia dniei sale. M-am întrebat şi mă întreb, şi acum, să fi fost o

351
―sarcină de partid‖, exprimând linia politică a PSD, de a apăra ororile, abuzurile, fărădelegile
şi chiar crimele comunismului (căci evacuarea Muzeului din clădirea ce i-a fost destinată ca
sediu, de înşişi ctitorii săi, a fost o crimă împotriva unei instituţii, a conştiinţei noastre
naţionale)? Mi-e greu să cred că da, şi-mi propun să-l întreb pe preşedintele PSD, Mircea
Geoană, la proxima noastră întâlnire! Să nu o preocupe, absolut deloc, soarta celor 52.000
obiecte, ameninţate cu evacuarea (din nou) din casa Albastră şi din Palatul Brukenthal, de
această dată, ―nicăieri‖ (căci nu există nici o adresă destinată)? Să meargă intoleranţa şi
adversitatea dnei consilier, faţă de instituţia noastră (sau, Doamne fereşte, faţă de mine, ca
persoană), atât de departe încât aceste sentimente (dezonorante) să-i întunece judecata într-
atât (dovezi ale antipatiei domniei sale, radicale, am primit, în repetate rânduri, de la alocarea
anuală a cifrelor de buget pentru manifestările culturale ale instituţiei noastre şi până la
refuzul de a onora, vreodată, invitaţiile transmise, protocolar, la toate manifestările Muzeului
―Astra‖ (până şi la aniversarea centenarului)? În sfârşit, să fie dna consilier, un suporter atât
de aprig al Bibliotecii ―Astra‖ (sau al directorului acesteia, a cărui experienţă profesională şi
managerială mi-am permis să o pun sub semnul întrebării, datorită numirii sale recente în
această funcţie, fapt ce a revoltat-o, în mod deosebit, ca şi când aş fi rostit un neadevăr
ultragiant), încât să ignore realitatea istorică şi să refuze, pragmatic, aplicarea, în sfârşit (după
56 de ani, în cazul Muzeului), singurei soluţii morale şi reparatorii, prin care ambele ctitorii
astriste, să-şi aibe un sediu în care să-şi desfăşoare, deopotrivă, în cele mai bune condiţii,
activitatea? Mi-e greu să răspund acestor întrebări. Cel mai bine ar putea-o face chiar dânsa,
într-o şedinţă extraordinară a C.J. (la începutul lunii ianuarie), în care s-ar putea discuta ―cu
cărţile‖ (documentele istorice) pe masă, ―fără ură şi fără părtinire‖, dar cu uriaşa
responsabilitate de a oferi o soluţie corectă problemei mutării colecţiilor Muzeului ―Astra‖
din spaţiile Muzeului Naţional Brukenthal, condamnând astfel crima comisă (cu toate
consecinţele ei), prin hotărârea evacuării Muzeului Asociaţiunii şi a celorlalte structuri ale
Astrei (inclusiv ―Revista Transilvaniei‖), din sediul ctitorit să le adăpostească pe toate:
Muzeul, Biblioteca (cuprinzând deci, şi fondul istoric al Bibliotecii, respectiv cartea din anii
1905-1950), Revista şi birourile Asociaţiunii, proiect iterat de noi, începând cu anul 1992, şi
aprobat, în repetate rânduri, de Guvernul României, vezi HG 811/1992, precum şi de
conducerea Consiliului Judeţean (vezi Protocolul încheiat cu Consiliul Judeţean, în
13.06.1994). Am scris acest articol în ajunul Crăciunului, cu cugetul curat, în respect pentru
toate valorile morale şi culturale, inalienabile unei democraţii adevărate, şi mai ales, din
dorinţa de a o rupe definitiv cu moştenirea comunistă şi de a începe o viaţă nouă, pe o temelie
democratică, din momentul intrării noastre în Uniunea Europeană şi în contextul îndeplinirii
de către Sibiu a rolului de Capitală Culturală a Europei. O asemenea decizie a Consiliului
Judeţean ar fi cel mai convingător şi optimist discurs, la inaugurarea Capitalei Culturale
Europene şi în momentul marcării oficiale, la Sibiu, al aderării României la Uniunea
Europeană, privitor la adevărata ―schimbare la faţă‖ a României. După cele petrecute în
şedinţa Consiliului Judeţean (rămase fără nici un ecou în presă), stai şi te întrebi ―ca prostul‖:
―ce mai e moral‖ şi ―imoral‖, în ţara noastră, astăzi?

Prof. dr. Corneliu BUCUR, director general


30 dec 2006

352
Anul 2007

353
Explozie de lumină şi culoare

Un fapt care în urmă cu ceva timp părea irealizabil pentru un oraş de provincie a devenit
realitate luni, în Piaţa Mare, când, în faţa a mii de oameni, Capitala Culturală Europeană
Sibiu 2007 şi-a deschis larg porţile pentru iubitorii culturii, ai artei, ai frumosului din întregul
Sibiu, din întreaga Românie, din întreaga Europă.
Un spectacol grandios, unic pentru Sibiu, unic pentru România, a deschis ceea ce poate fi
numit cel mai mare eveniment al oraşului, de la Revoluţie şi până în prezent.
Sibiul va fi de acum Capitală europeană a culturii, un loc în care europenii îşi vor dori să
ajungă, un oraş în care se va da ora exactă în lumea artei şi a culturii europene, un oraş care
va atrage puzderie de turişti.
Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007 face din burgul de pe malul Cibinului cartea de
vizită a României proaspăt europene. Este evenimentul care transformă un oraş românesc în
destinaţie ce nu poate fi trecută cu vederea de-a lungul lui 2007, este un eveniment care vine
să întregească, în mod fericit, un alt mare eveniment al românilor, intrarea în Uniunea
Europeană.
Este momentul care a demonstrat, în chiar prima zi după aderare, că românii, şi în special
sibienii, merită să fie europeni şi au cu ce veni în Europa. De fapt Europa va avea de ce să
vină în România - pentru evenimentele culturale deja consacrate la Sibiu, dar şi pentru sutele
de manifestări artistice care vor umple agenda culturală a lui 2007.

Traian Băsescu: „Sibiu, cartea de vizită pentru intrarea în Europa”


Lume multă, agitaţie şi mai mare, luni seară în Parcul ASTRA. Inaugurarea programului
Sibiu Capitală Culturală Europeană şi-a avut punctul de debut aici, în preajma Bibliotecii
ASTRA, care începe anul Capitalei Culturale cu o aripă de clădire nouă, modernă, construită
la standarde europene. Aşa că o mulţime numeroasă a venit să asiste la inaugurarea noii aripi
a Bibliotecii ASTRA şi să-l întâlnească pe preşedintele Băsescu, sibienii înghesuindu-se nu
doar în noua clădire a Bibliotecii, ci şi în faţa ei, pentru a fi martorii primei vizite la Sibiu a
lui Traian Băsescu în calitate de preşedinte al României. Primul care a a sosit a fost premierul
Călin Popescu Tăriceanu, însoţit de membri ai Guvernului. Oaspeţii au fost întâmpinaţi de
prefectul Ion Ariton, preşedintele CJ Sibiu, Martin Bottesch şi primarul Klaus Johannis.
Momentul intrării preşedintelui a fost simultan însă cu debutul unei pene de curent, o pană
care ne ajută să facem diferenţa dintre întuneric şi lumină, într-o instituţie care e esenţa
luminii, după cum a spus directorul Bibliotecii ASTRA, Ion Onuc Nemeş. Aşa că tăierea
panglicii noii biblioteci s-a făcut la lumina reflectoarelor şi a blitz-urilor.
Şi cum primul punct al deschiderii programului Sibiu Capitală Culturală Europeană s-a
consumat la inaugurarea unui nou lăcaş de cultură, preşedintele Traian Băsescu a vorbit
despre cartea de vizită pe care România o are în 2007 - Sibiul şi a mulţumit, încă de la
început, sibienilor pentru responsabilitatea mare pe care şi-au asumat-o, aceea de a fi „cartea
în care Europa citeşte România‖.
Preşedintele a vorbit despre cultura pe care Sibiul o va etala în acest an şi a vorbit despre
România care se va vedea prin intermediul Sibiului. „Sibiul e un puternic centru de cultură. A
reuşit să probeze, să aşeze în ordinea firească viaţa majoritarilor români cu cea a
minoritarilor. Sibiu nu este doar o cetate a culturii, ci o cetate care demonstrează că asta e
formula pentru Europa. E un moment important deoarece ne dă şansa să arătăm Europei, din
care facem parte, că ceea ce ne caracterizează e cultura, inteligenţa şi capacitatea de a trăi
împreună‖, a spus preşedintele Băsescu, asigurându-i pe sibieni că va fi prezent în mai multe
rânduri la Sibiu, anul viitor.
România va avea în acest an două capitale, la Sibiu şi Bucureşti, aşa că Traian Băsescu i-a
îndemnat pe cei care vor să afle mai multe despre România să vină la Sibiu, un oraş de care

354
se leagă istoria ASTREI, numele Brukenthal, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, dar
şi o bibliotecă, „o catedrală a culturii‖, ce poartă numele Asociaţiunii ASTRA. Traian
Băsescu s-a declarat onorat să participe la inaugurarea noii aripi a bibliotecii, la deschiderea
programului Sibiu 2007 şi a mulţumit tuturor celor care „au avut tenacitatea, capacitatea să
deschidă la Sibiu cartea de vizită pentru intrarea în Europa‖.
Discursul preşedintelui a fost unul care a evidenţiat importanţa programului cultural de la
Sibiu pentru o ţară recent intrată în Uniunea Europeană, iar Sibiu Capitală Culturală
Europeană a fost considerat a fi „cartea în care Europa citeşte România.‖
La Biblioteca ASTRA, premierul Tăriceanu a evidenţiat , de asemenea, importanţa culturii ca
element de identitate în faţa Europei şi a declarat că se bucură ştiind că în acest corp al
Bibliotecii ASTRA vor veni mulţi sibieni. Turul inaugural nu s-a mai făcut având în vedere
mulţimea mare de oameni, dar au fost proiectate imagini din timpul lucrărilor şi imagini ale
sediului nou de acum. Preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu au semnat în cartea de
onoare a instituţiei şi au udat apoi noua construcţie cu un pahar de şampanie.

Bibliotecă de Capitală Culturală Europeană


Astfel, prima zi a Capitalei Culturale Europene a adus la Sibiu, dincolo de spectacole în aer
liber şi focuri de artificii, o bibliotecă - nouă şi demnă de o Capitală Culturală Europeană.
Aripa nouă a Bibliotecii Judeţene ASTRA a fost terminată într-un timp destul de scurt, mai
bine zis un an, după ce timp de 10 ani, în Parcul ASTRA s-a putut vedea doar un schelet de
clădire neterminată, a specificat, la inaugurare, preşedintele CJ Sibiu, Martin Bottesch. O
treime din fonduri au fost asigurate de Guvernul României, iar clădirea va fi sediul modern al
bibliotecii, un sediu dotat cu toate cele necesare unei biblioteci din secolul al XXI-lea.
Lucrările au fost încheiate, iar aici urmează să se mute Secţia Informatizare, Secţia copii,
Secţia muzicală, care vor funcţiona alături de sala de lectură şi alte departamente.

Popas prezidenţial la Catedrala Mitropolitană şi Muzeul Brukenthal


Inaugurarea sediului de dezvoltare al Bibliotecii ASTRA i-a adus preşedintelui Băsescu şi
prima baie de mulţime, pentru că la ieşire a fost întâmpinat de alte zeci de oameni care l-au
urmat apoi la Catedrala Mitropolitană. Răspunzând invitaţiei Mitropolitului Laurenţiu Streza,
preşedintele Băsescu a poposit câteva minute la Catedrala Mitropolitană, care s-a umplut
văzând cu ochii. În dar, preşedintele a primit o icoană şi a promis că se va întoarce la Sibiu,
acceptând invitaţia Mitropolitului de a participa la o slujbă de resfinţire a Catedralei în cea
de-a doua zi de Rusalii, după ce lăcaşul va fi restaurat. Zeci de mâini a strâns preşedintele
României şi la Catedrala Mitropolitană, unde a poposit şi premierul Tăriceanu.
Oficialii s-au îndreptat apoi spre Muzeul Brukenthal, luând pulsul unei alte instituţii de
cultură.

Băsescu şi Tăriceanu au stat separat la Sala Thalia


După ce a vizitat Muzeul Brukenthal, delegaţia oficială s-a deplasat la Sala Thalia, unde
Philharmonie der Nationen a susţinut un concert extraordinar. În afara oficialilor, intrarea s-a
făcut pe bază de invitaţie şi acreditare, la intrarea în sală au fost instalate două filtre de
securitate, iar toţi cei care au intrat, inclusiv jurnaliştii, au fost scanaţi cu detectoarele de
metale. Iniţial, organizatorii i-au îndrumat pe reprezentanţii presei scrise într-o sală de
conferinţe de unde să asculte discursurile oficialităţilor, motivând că nu există suficient loc în
sala de spectacol. După aproximativ zece minute, ziariştilor le-a fost permis accesul în sala de
concerte. Spectacolul muzical a debutat prin prezentarea celor care compun Philharmonie der
Nationen, ca apoi primarul Klaus Johannis să mulţumească preşedintelui, miniştrilor şi
secretarilor de stat, precum şi ambasadorilor şi oficialilor de peste hotare pentru prezenţa la
Sibiu.

355
De altfel, preşedintele Traian Băsescu a stat separat de premierul Călin Popescu Tăriceanu pe
întreaga durată a concertului. Însoţit pe scenă de către edilul-şef al Sibiului, premierul
Tăriceanu a ţinut să sublinieze importanţa acestui eveniment, catalogându-l drept un răspuns
elocvent la întrebarea venită din partea jurnaliştilor străini: „Ce aduce România Uniunii
Europene?‖ „Sibiul arată limpede în acest an o parte consistentă a contribuţiei României la
UE şi anume contribuţia culturală. Programul Sibiu Capitală Culturală Europeană este poate
cel mai important proiect cultural de anvergură organizat şi derulat în România în ultimii 16
ani‖, a spus premierul. „Numele Sibiului stă acum alături de alte oraşe capitală culturală
europeană de prestigiu cum ar fi Paris, Berlin, Atena, Amsterdam, Copenhaga, Salonic.
Felicit Asociaţia Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007 pentru modul în care a gestionat
pregătirea acestui proiect‖, a adăugat Tăriceanu. Apoi, secretarul de stat din cadrul
Ministerului Culturii din Luxemburg, Octavie Modert, a ţinut un discurs în limba franceză,
mulţumind tuturor pentru contribuţia la acest eveniment. După ce au ascultat preţ de două ore
concertul Filarmonicii Naţiunilor, oficialii au ciocnit un pahar de şampanie cu invitaţii.
Primul care a plecat de la Sala Thalia a fost preşedintele. Peste 100 de sibieni au aşteptat
aproape două ore în faţa sălii, printre SPP-işti, să-l vadă pe şeful statului. La mai puţin de
cinci minute, a ieşit şi premierul Tăriceanu, alături de soţie. Coloana oficială a demarat apoi
în trombă spre Hotelul Împăratul Romanilor.
Sute de sibieni care s-au strâns în faţa hotelului unde oficialii luau masa au aclamat minute în
şir numele preşedintelui Băsescu. Iar scandările lor n-au fost zadarnice. Şeful statului a ieşit
în faţa hotelului şi a salutat mulţimea, moment în care sute de bliţuri au imortalizat gestul
preşedintelui. Din faţa hotelului şi până la scena amplasată în Piaţa Mare a fost creat un
culoar special pentru oficiali.

Sală plină la concertul lui Nicolas Simion


În timp ce oficialităţile şi invitaţii s-au întâlnit la concertul susţinut de Philharmonie der
Nationen, sibienii au umplut sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor, unde a
concertat Nicolas Simion, alături de câţiva prieteni. Sibienii s-au arătat a fi încă o dată un
public amator şi cunoscător de jazz, aşa că Nicolas Simion, Mircea Tiberian şi ceilalţi
muzicieni au fost întâmpinaţi cu căldură.
Creaţii din repertoriul internaţional, compoziţii proprii ce au îmbinat ritmurile din folclorul
românesc cu cele ale jazz-ului american, demonstraţiile de virtuozitate muzicală au fost
punctele principale ale concertului. Luni seara, Nicolas Simion a evocat şi figuri ale
jazzmanilor sibieni şi a vorbit despre importanţa Festivalului Internaţional de Jazz a cărui
gazdă este anual Sibiul. Nicolas Simion este unul din jazzmanii români cei mai cunoscuţi şi
mai activi din ultimii 15 ani, iar în 9 decembrie 2006 a cântat şi în deschiderea programului
cultural european al Luxemburgului.

Fereastra prin care Europa ne priveşte


Miilor de oameni strânşi în Piaţa Mare, luni seara, la orele 23.00, le-a vorbit preşedintele
României, Traian Băsescu, cel care patronează acest mare eveniment, iar primarul Sibiului,
Klaus Johannis a declarat evenimentul deschis.
„Iată că începând de astăzi, Sibiul, ca o mare capitală europeană, ca fereastră prin care
Europa priveşte la români, a ajuns să fie în situaţia de a gândi, de a trăi bine. Dragi sibieni, vă
mulţumesc încă o dată pentru votul vostru şi vă spun, încă o dată, acum, la intrarea în
Uniunea Europeană, „Să trăiţi bine!‖. Vă asigur că în acest an în care Sibiul este capitală
culturală europeană, voi fi un vizitator frecvent al Sibiului. La mulţi ani, Sibiu! La mulţi ani,
sibieni! Vă mulţumim mult pentru munca pe care aţi desfăşurat-o pentru ca Sibiul să fie gata
să devină astăzi capitală europeană. Vă mulţumesc mult pentru ce-aţi făcut pentru România „,

356
au fost cuvintele cu care preşedintele Băsescu şi-a încheiat discursul din deschiderea
Capitalei Culturale Europene.
Un discurs în care a amintit că ceea ce avem astăzi, libertatea de care noi toţi ne bucurăm, se
datorează celor care au luptat la Revoluţie. „Lor trebuie să le aducem o pioasă recunoştinţă.
Dacă noi suntem azi liberi este pentru că un grup de oameni s-a sacrificat pentru libertatea
noastră. Sibienii care au fost în prima linie a luptei pentru democraţie şi pentru libertate
înţeleg probabil, mai bine ca oricine, care a fost costul libertăţii noastre. Şi pentru asta vă
mulţumesc tuturor sibienilor că aţi fost solidari cu libertatea acum 17 ani‖, a spus Băsescu.
El i-a mulţumit primarului Klaus Johannis pentru munca sa şi pentru ceea ce a reuşit să facă
cu acest eveniment.
Băsescu i-a asigurat pe sibieni şi pe toţi românii, de solidaritatea sa şi a mărturisit că nicăieri
nu se simte mai bine ca între oameni şi că dacă ar putea, şi-ar aşeza biroul chiar aici, între
oameni.
De altfel, în momentul în care a urcat pe scenă, Băsescu a renunţat la haină, a dat-o jos şi a
aruncat-o mulţimii, aceeaşi mulţime în mijlocul căreia a coborât la finalul discursului.
Imediat după ce şi-a încheiat discursul rostit pe scena din Piaţa Mare, preşedintele Băsescu a
făcut o nouă „baie‖ de mulţime, alegând să străbată, spre disperarea oamenilor de ordine,
piaţa pe jos până la tribuna rezervată vip-urilor.

Foc, lumină şi culoare


„Declar Capitala Culturală Deschisă‖ au fost cuvintele, rostite de primarul Klaus Johannis,
care a dat startul celui mai deosebit spectacol realizat vreodată în Sibiu, un spectacol despre
care s-a spus că este unic în România.
Sunetul, căldura, focul, surpriza, explozia, artificiile, alegoria, suspansul, dansul, acrobaţia,
culoarea, metafora, toate la un loc şi fiecare în parte ne-au adus emoţii şi trăiri noi, de
neimaginat, despre care, până la spectacolul Groupe F, nu credeai că pot fi sursa unor astfel
de emoţii.
Compania franceză Groupe F, una din cele mai mari şi mai renumite companii specializate în
conceperea şi realizarea spectacolelor artistice pirotehnice, a inaugurat Capitala Culturală cu
o explozie de lumină, foc, artificii şi muzică live.
În acorduri de muzică, luminile s-au stins în Piaţa Mare şi a început feeria.
Clădirile din Piaţă au fost transformate în ecrane uriaşe, spaţiul de proiecţie al unor imagini
simbolice, impecabil realizate. Un alt ecran plasat pe scenă a luat foc, iar focul i-a dat formă
şi culoare, altele cu fiecare clipă care trecea. Focul şi lumina s-au transformat pe rând.
A venit apoi momentul ca un om învăluit în lumină să apară pe cer, undeva la înălţime, în
Piaţa Mare, suspendat deasupra mulţimii de oameni, într-un dans de lumină şi culoare. Au
urmat globuri mari de foc, care se aprindeau pe scena amenajată într-unul dintre capete, o
explozie de imagini, sunet, culoare, emoţie şi din nou acrobaţi într-un dans ameţitor, la
înălţime.
Artificiile au completat spectacolul, figurinele în flăcări au fost plimbate pe scenă, iar artiştii
au devenit punctul de lansare al artificiilor. Oameni pe picioroange, cu aripi de foc, au
„incendiat‖ Piaţa Mare. Şi dintr-o dată, explozie! Toate streşinile din Piaţă s-au aprins,
artificiile au pornit de pe clădiri şi de pe toţi stâlpii de iluminat. Cercuri de foc ce se roteau cu
o viteză ameţitoare şi-au pornit dansul din mai multe colţuri.
Un om de foc s-a înălţat spre cer, cu artificiile rotindu-se în jurul său, în jurul capului şi în
jurul picioarelor, într-un cerc de foc.
―Totul a început în 1991 printr-o joacă, noi pornind de la ideea de a transforma focul de
artificii într-un generator de emoţii. Totuşi, pe lângă partea artistică, pentru a crea un
spectacol pirotehnic, trebuie dozate şi construite realmente toate detaliile de propulsare,
ascensiune, căldură, lumină, sunet‖, spun cei de la Groupe F.

357
Proiecţiile, efectele pirotehnice, măiestria unor artişti pe care poţi să-i numeşti pe rând şi
acrobaţi, şi dansatori şi maeştri ai focului, acorduri de chitară, lumină şi culoare, s-au împletit
într-un spectacol ce-ţi taie răsuflarea.

Noaptea cometelor
A fost primul an în care cartierele Sibiului s-au transformat în teatrul de desfăşurare al unor
spectacole unice. A fost pentru prima dată când sibienii au avut parte, chiar între blocurile în
care trăiesc, de o demonstraţie de asemenea amploare, de o noapte a cometelor care s-au
înălţat spre cer din mai multe cartiere ale Sibiului.
Prima întâlnire cu Groupe F a fost în Ştrand. Mii de oameni s-au strâns, în cartier, cu câteva
ore înainte de evenimentul de deschidere din Piaţa Mare. La dimensiuni mai mici decât
demonstraţia din Piaţa Mare, Noaptea Cometelor din Ştrand a fost de fapt prima demonstraţie
de forţă a Groupe F. Într-un loc ce, spre deosebire de Piaţa Mare, a avut avantajul spaţiului
generos şi situat oarecum la înălţime, foarte vizibil, efectele pirotehnice, artificiile şi muzica
au impresionat audienţa.
Pe colina pe care se află Biserica Sfinţii Mihail şi Gavril a fost amenajat teatrul pe care s-au
desfăşurat artiştii de la Groupe F. A fost prima dată când Sibiul a văzut ploaia de stele,
mingile imense de foc ce s-au înălţat împrejurul bisericii. Trei artişti ai companiei, îmbrăcaţi
în costume speciale, ignifuge, cu măşti şi echipamente de protecţie, s-au plimbat pe
picioroange şi au împrăştiat în jur o explozie de artificii. Clădirea bisericii pe fundalul căreia
s-a desfăşurat întreaga feerie a dat un plus de forţă şi semnificaţie momentului.
Impresionaţi de spectacolul francezilor, la final, sute de oameni care s-au strâns în Ştrand la
ora 20.00, au pornit în grabă spre cartierul Valea Aurie unde era anunţat cel de-a doilea
spectacol, pe care nu au vrut să îl rateze.
Aici a fost un foc de artificii, o ploaie de stele, fără efecte pirotehnice, timp de zece minute, la
care au asistat, din nou, mii de oameni. Străzile din jur au devenit neîncăpătoare pentru sutele
de maşini care s-au strâns în zonă, trotuarele şi curtea bisericii „Pogorârea Sfântului Duh‖ au
fost invadate de sibienii dornici de spectacol de calitate.
Groupe F pentru Sibiu
Capitala Culturală Europeană Sibiu 2007 a fost inaugurată de aceeaşi companie care, în
intrarea în noul mileniu a pregătit ―explozia‖de foc a Turnului Eiffel, spectacolele pentru
Lille - Capitală Culturală Europeană 2004, inaugurarea tot în 2004 a Podului din Patras,
Grecia, precedenta Capitală Culturală Europeană, ceremoniile de deschidere şi închidere ale
Jocurilor Olimpice de Vară de la Atena, 2004, ceremoniile de deschidere şi închidere ale
Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Torino, 2004 şi ceremoniile de anul nou la Londra din 2005
şi 2006.
Groupe F a fost aceeaşi companie care a realizat spectacolul de deschidere a Capitalei
Culturale Europene Luxemburg 2007 pe 9 decembrie, oraşul cu care Sibiul împarte această
titulatură.
Unii membri ai companiei sunt actori ai teatrului de stradă, alţii sunt comedianţi, muzicieni,
fotografi, mecanici, ingineri, acrobaţi sau dansatori, ce împreună experimentează şi sunt în
continuă competiţie cu limitele tehnice.
Atelierele unde lucrează şi experimentează Groupe F sunt lângă delta Rhonului, în regiunea
Camargue, la câţiva kilometri de Arles.

Chris Norman a încins atmosfera


Ploaia măruntă care a căzut la miezul nopţii peste Sibiu nu a speriat mulţimea din Piaţa Mare.
În ciuda frigului şi a stropilor de ploaie, atmosfera s-a încins instantaneu la apariţia pe scenă a
lui Chris Norman/Smokie.

358
Miile de oameni au transformat Piaţa Mare într-un imens ring de dans, pe care s-a cântat, s-au
încins hore şi s-a dansat timp de aproape două ore. Buna dispoziţie, distracţia şi atmosfera de
sărbătoare au pus stăpânire pe fiecare dintre cei prezenţi în Piaţă. Chris Norman a fost
rechemat pe scenă, pentru un bis, iar concertul s-a încheiat cu „Midnight Lady‖.
Urmaşul unei familii cu tradiţii în domeniul muzicii, Chris Norman s-a consacrat alături de
cele două formaţii din care a făcut parte - ―The Elizabethans‖ şi ―Smokie‖.
Şi-a lansat cariera solo în anul 1986 cu melodia ―Midnight Lady‖, care a cunoscut un imens
succes în întreaga Europă şi care în Germania a ocupat locul întâi al clasamentelor timp de
şase săptămâni.
Chris Norman a revenit pe scenă anul trecut, cu albumul ―Coming Home‖, lansat în Marea
Britanie.

„Preşedintele şi premierul au fost mulţumiţi”


Primarul Sibiului, Klaus Johannis, a organizat, pentru a doua oară în acest început de an, o
conferinţă de presă la o oră târzie, după 12 noaptea. Primarul a declarat că invitaţii au fost
mulţumiţi de atmosfera creată şi a declarat închisă „deschiderea capitalei culturale europene‖.
„În ansamblu, cred că lucrurile au decurs bine. Am fost foarte bucuros şi mulţumit pentru că
au participat atât de mulţi sibieni, cu toate că în ultima parte a plouat un pic. De asemenea,
am fost onorat şi bucuros pentru că au participat la deschidere, atât preşedintele României,
Traian Băsescu, cât şi primul ministru, Călin Popescu Tăriceanu, care a fost însoţit de
numeroşi membri din Guvernul României. Este o onoare pentru Sibiu şi pentru sibieni pentru
că şi-au făcut timp să petreacă, imediat după Revelion, o zi împreună cu noi. Spectacolul
central de astăzi (n.r. - referindu-se la cel din 1 ianuarie), pregătit şi prezentat de Groupe F,
cred că sunteţi de acord că a fost un succes, un spectacol de mare clasă şi o premieră în
România, dacă am fost bine informat. Pot să vă spun că preşedintele României, domnul
Traian Băsescu, a fost foarte mulţumit şi bucuros pentru că a participat. De asemenea, primul
ministru, domnul Călin Popescu Tăriceanu, a fost impresionat de calitatea spectacolelor şi, de
asemenea, a fost foarte mulţumit şi bucuros că a putut fi alături de sibieni în acest moment.
Între timp, ambele delegaţii, au plecat spre Capitală. Spre Capitala administrativă‖, a declarat
Johannis.

Fântâna de foc
La două ore după miezul nopţii o nouă explozie de lumină a marcat închiderea festivităţilor.
„Fântâna de foc‖, un nou spectacol de artificii ce a luminat clădirile din centrul istoric a
încheiat în mod grandios un eveniment unic pentru Sibiu. Un eveniment care a dat startul
pentru un an de excepţie, în care Sibiul va fi Capitala Culturală a Europei.
„Pentru mine e extrem de important să fiu aici şi să-mi exprim recunoştinţa pentru toţi cei
care au avut tenacitatea şi capacitatea să deschidă la Sibiu cartea de vizită pentru intrarea în
Europa.‖ (Traian Băsescu)
„E un moment important deoarece Sibiul ne dă şansa să arătăm Europei din care facem parte
că ceea ce ne caracterizează e cultura , inteligenţa, capacitatea de a trăi împreună şi nu
imaginile-clişeu pe care le-am văzut de atâtea ori.‖ (Traian Băsescu)

Sorana MAIER
Iulian PAMPU
Maria SPĂTARIU
3 ian 2007

359
Publicaţiile Muzeului ASTRA în anul 2006

Anul 2006 a fost unul cu realizări remarcabile pentru colectivul Editurii „ASTRA
MUSEUM‖, editură care funcţionează ca departament distinct al Centrului de Informare şi
Documentare în Etnologie „Cornel Irimie‖ din cadrul Complexului National Muzeal
„ASTRA‖ Sibiu.
Înfiinţată în anul 1995, editura C.N.M „ASTRA‖ a continuat să dezvolte publicarea de
monografii şi periodice, începută în anul 1966 de colectivul de specialitate condus de Cornel
Irimie, iniţiatorul şi coordonatorul ştiinţific al publicaţiei „Cibinium‖, ajunsă astăzi la
numărul VII. Gândită ca un element de păstrare şi cultivare a identităţii naţionale, editura se
ocupă de editarea lucrărilor privind activitatea specialiştilor din cadrul Muzeului ASTRA
Sibiu: monografii, cataloage, broşuri, pliante, comunicări ştiinţifice prezentate în cadrul unor
sesiuni sau simpozioane proprii, lucrări de referinţă în domeniile etnografiei, antropologiei şi
etnomuzeologiei, atacând problemele fundamentale cu care se confruntă muzeele din
România, în special muzeele în aer liber.
Sub coordonarea ştiinţifică a prof. dr. Corneliu Bucur (care preia şi continuă activitatea
mentorului său, după anul 1983), în acest an s-au pregătit editorial şi s-au tipărit un număr
însemnat de publicaţii menite să contribuie la popularizarea şi valorificarea rezultatelor
obţinute de colectivul de specialitate al muzeului.
În luna februarie 2006 a apărut cartea lui Dumitru Budrala şi a Mariei Sterp, „Ultimii
păstori''. Volumul se constituie într-o scurtă incursiune în monografia comunei Jina şi
prezintă unele dintre cele mai frumoase fotografii de munţi şi păstori văzute la noi. Maria
Sterp, poeta satului Jina şi înţeleapta muntelui, este autoarea unor versuri naive pline de forţa
sincerităţii.
Tot în acest an, au fost pregătite editorial două monografii de mare interes pentru etnologi:
„Tezaure Umane Vii‖, cunoscută sintagmă a UNESCO adoptată de Complexul Naţional
Muzeal „ASTRA‖ pentru a-şi defini Programul de Protecţie a Patrimoniului Cultural
Imaterial (lucrare tipărită şi în limbile engleză, franceză şi spaniolă) şi „Portul popular, marcă
a identităţii etnoculturale‖, volum ce reuneşte comunicările prezentate în cadrul celei de-a IV-
a Reuniuni a Muzeelor de Etnografie din Centrul şi Sud-estul Europei, organizată la Sibiu în
perioada 15-17 octombrie 2004.
Continuând seria lucrărilor monografice de mare anvergură, începută în anul 2004, prof. dr.
Corneliu Bucur semnează volumul „Identitate etnoculturală. Conştiinţă naţională şi afirmare
universală‖. Volumul captivează prin multitudinea aspectelor surprinse, de la problemele
ştiinţifice, la cele memorialistice, jurnalistice şi cele privind proiectele de viitor, fiind o
încununare a împlinirilor dobândite de Muzeul ASTRA după o sută de ani de la întemeiere,
pe un drum presărat cu greutăţi dar şi cu speranţe, ajungând să convingă chiar şi UNESCO, în
materie de tradiţii ale tehnicii populare româneşti, prin aprobarea instituirii „premiului
internaţional pentru patrimoniul tehnic‖) <Dumbrava Sibiului>.
Ghidul „Muzeul ASTRA. 100 de ani de etnomuzeologie românească la Sibiu. De la Muzeul
„Asociaţiunii‖ la Complexul National Muzeal „ASTRA‖ (1905 - 2005)‖ prezintă proiectele
ce au stat la baza fondării şi dezvoltării muzeului sibian, precum şi departamentele muzeale şi
paramuzeale care constituie acest complex: Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale
„ASTRA‖, Muzeul Civilizaţiei Transilvane „ASTRA‖, Muzeul de Etnografie Universală
„Franz Binder‖, Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Săsească „Emil Sigerus‖, Laboratorul
de Conservare-Restaurare, Centrul de Informare şi Documentare în Etnologie „Cornel Irimie‖
şi Studioul „ASTRA Film‖.
Anul 2006 a însemnat o premieră în activitatea editorială a Muzeului ASTRA, prin tipărirea
primului catalog tematic al unei colecţii de patrimoniu care valorifică întreaga colecţie de
cahle a muzeului, realizând, nu numai un istoric al meşteşugului, ci şi o tipologizare a

360
pieselor, analizându-se cele mai importante centre de producţie. Catalogul Mărturii ale
civilizaţiei transilvănene. Colecţia de cahle a Muzeului ASTRA, realizat de Szöcs Fülöp
Karoly şi Karla Roşca, oferă oportunitatea lansării în circuitul public şi de specialitate a unei
colecţii de o incontestabilă valoare.
O a doua premieră pentru Editura „ASTRA MUSEUM‖ a reprezentat publicarea, pe suport
electronic (CD-ROM), a Jurnalului virtual al Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖, unde
se prezintă articole despre muzeu însoţite de imagini animate şi înregistrări video.
Publicaţia „25 proiecte. Capitală Culturală Europeană Sibiu 2007‖ are ca principal obiectiv
prezentarea proiectelor concepute de Muzeul ASTRA pentru programul „Capitala Culturală
Europeană, Sibiu 2007‖. Propuse pentru a fi realizate în colaborare cu instituţii de cel mai
înalt prestigiu ştiinţific şi cultural, proiectele muzeului acoperă o ane complexă a
problematicii istorice, socio-culturale şi artistice, abordate din perspectiva evoluţiei istorice şi
a progreselor marcate în toate domeniile vieţii economice, sociale şi culturale europene
Rezultat al activităţii colectivului muzeului, dar şi al unor colaboratori din alte muzee,
Cibinium 2001-2005. identitate şi globalizare în secolul XX. Cercetare şi reprezentare
muzeală prezintă principiile ştiinţifice şi metodologia cercetării şi proiectării Muzeului
etnologic modern, conceput ca un muzeu al civilizaţiei populare tradiționale din România
Studiile şi comunicările tipărite în acest volum deplasează accentul de pe factologie spre
fenomenologie şi de pe etnografie spre etnologie, conceput ca o „adevărată istorie a
civilizaţiei populare‖.
Anul 2006 a fost unul bogat din punct de vedere al apariţiilor editoriale pentru Complexul
Naţional Muzeal „ASTRA‖. Prin valoarea excepţională a lucrărilor publicate şi prin tematica
ei variată, publicaţiile editate de Editura „ASTRA MUSEUM‖ se recomandă ca fiind de real
interes pentru etnomuzeologia românească, probând, încă o dată, reputaţia ştiinţifică a
Muzeului ASTRA şi a specialiştilor săi.

Delia Voina; Mihaela Vasilief


18 ian 2007

361
Sibiu – Capitală Culturală a Europei
Politici şi strategii investiţionale

Deloc surprinzător pentru situaţia retardată a infrastructurii edilitare şi a stării de sănătate


precară a monumentelor istorice din Sibiu, pregătirile pentru marele eveniment din anul 2007
s-au axat, în principal (ca strategie generală şi ca efort investiţional), pe remedierea, atât cât a
fost posibil, într-un timp atât de scurt, exact a acestor probleme. Centrul istoric al Sibiului, cu
cele trei pieţe medievale şi pasajele scărilor care coboară în Oraşul de Jos, arată astăzi,
complet restaurate, monumentele având un colorit vesel, într-un suav acord cromatic, cele trei
pieţe şi străzile din zona centrală având o iluminaţie nocturnă ce trădează o calitate superioară
a proiectului, localurile devenind cochete, după modelul occidental (cu ferestre mari prin care
poţi privi consumatorii din piaţă, cu terase vesele, în faţa edificiilor etc.). Tot ceea ce s-a
realizat, în acest plan, este un câştig substanţial, indiscutabil, este un punct de atracţie
turistică important, este o condiţie sine qua non, pentru o promovare turistică modernă a
oraşului nostru istoric, devenit, prin substanţa arhitecturală medievală, de mare valoare
istorică, un adevărat brand, cu mare impact internaţional. În centrul acestui spaţiu, în Piaţa
Mare, noul sediu al Primăriei (fosta bancă austriacă), afrontat Muzeului Brukenthal, domină
noul peisaj arhitectural. În Piaţa Mică, un vechi monument de arhitectură medievală ―Hala
măcelarilor‖ (din 1956 numită ―Casa Artelor‖), situat lângă ―Podul minciunilor‖ (şi el curățat
şi restaurat), a fost transferat, în anul 2003, de la Muzeul Brukenthal la Complexul Naţional
Muzeal ―Astra‖ şi în anii 2005 şi 2006, restaurat complet, cu sprijinul BERD şi al
Ministerului Culturii şi Cultelor, devenind sediul impunător al Muzeului de etnografie
săsească ―Emil Sigerus‖ (cu o sală mare de expoziţii şi o sală de conferinţe ideală, la etajul I,
cu un spaţiu de depozit vizitabil, la mansardă, iar la parter, sediul Galeriilor de artă populară,
spaţiu comercial de excelenţă, cu 10 boxe, de care era imperativă nevoie, în anul 2007). În
perimetrul mai noii pieţe, a Unirii, două bastioane hoteliere, în plin efort de construcţie
(Hotelul ―Ramada‖, al Holdingului Atlassib), sau de modernizare (Hotelul Bulevard, preluat
de lanţul Hotelier Continental) domină spaţiul pieţei, al cărei parc a fost şi el reamenajat anii
trecuţi. În parcul ―Astra‖, o nouă fântână arteziană înviorează atmosfera şi va atrage atenţia
(şi prezenţa) turiștilor, în vara caniculară a anului 2007. În apropiere, impozantul nou sediu al
Bibliotecii Judeţene ―ASTRA‖, recent inaugurat (şi care reprezintă, indiscutabil, cea mai
importantă instituţie culturală a Sibiului, în anul 2006, care va patrona, spiritual, în domeniul
culturii scrise, evenimentele din anul Capitalei Culturale Europene), sediul Prefecturii,
complet restaurat, te întâmpină în straie noi şi cu o nouă înfăţişare, semn că Primăria şi
Prefectura s-au pregătit serios pentru a primi oaspeţi de pretutindeni, într-un mod cât mai
respectabil. În faţa acestor realizări, întru totul meritorii, întrebarea este: toate aceste lucrări
de restaurări şi de înnoiri edilitare reprezintă miza principală a unei capitalei cultural
europene? Personal, cred că deşi toate edificiile administrative sunt deosebit de importante şi
ar fi fost o mare eroare să nu se fi realizat (hotelurile, prin investiţii private), ele ocupă un
plan secund, ca importanţă, din perspectiva programelor culturale din anul 2007. În ceea ce
priveşte restaurarea monumentelor din centrul istoric al Sibiului, înţelegem perfect interesul
Primăriei de a ―primeni‖ zona centrală a oraşului (care contrastează, acum, puternic, cu restul
urbei de pe Cibin) şi ţine de natura specialităţii comisarului numit de Guvern, pentru Capitala
cultural europeană din 2007 (cea de arhitect), orientarea predilectă a fondurilor pentru
masivele lucrări de restaurare a monumentelor istorice din perimetrul centrului istoric şi
pentru cele de RK a infrastructurii oraşului (pentru care Domniile Lor merită toate elogiile),
dar nu subscriem că numai acestea reprezintă direcţia esenţială de dirijare a investiţiilor, la
Sibiu, pentru anul 2007. Prin comparaţie cu toate acestea (ceea ce scapă analiştilor mai puţin
atenţi sau necunoscători ai ―fenomenului cultural‖ sibian), trebuie subliniat interesul mult
diminuat (în raport cu aceste investiţii), pentru asigurarea de sedii pentru instituţiile culturale

362
şi pentru asociaţiile profesioniste cu profil cultural, sau pentru modernizarea infrastructurii
instituţiilor culturale sibiene, prin soluţionarea problemei sediilor, de la caz la caz (restituiri,
construcţii noi, reparaţii capitale şi modernizări), cât şi prin dotarea cu instalaţii şi aparatură
de practică culturală, având parametrii performanţi pentru a asigura condiţii excelente
necesare derulării manifestărilor culturale, lucrări cuprinse, într-o sintagmă clasică:
―modernizarea infrastructurii culturale a operatorilor sibieni‖. Cu excepţia lucrărilor de
restaurare (care durează de ani buni şi consumă fonduri importante) a Palatului Brukenthal,
cu excepţia Sălii ―Thalia‖ (atribuită Filarmonicii şi restaurată anul trecut), cu excepţia
investiţiei noi, prin schimbarea destinaţiei sediului Consiliului Judeţean, în cel pentru
Biblioteca Judeţeană ―Astra‖ şi a restaurării Casei Artelor (finalizată în 2006), ceea ce nu este
nicidecum ―puţin‖, dimpotrivă, alte noutăţi nu avem de înregistrat în acest domeniu. În aceste
condiţii, ne întrebăm care au rămas marile probleme (restante) ale infrastructurii culturale a
Sibiului? Clădirea modestă şi amorfă, în stil stalinist, a Teatrului Naţional ―Radu Stanca‖,
contrastează puternic cu prezenţa activă şi extrem de apreciată, în plan universal, a Teatrului
―Radu Stanca‖. Deşi s-a vorbit mult de un sediu nou pentru teatrul sibian, obiectivul a rămas
un deziderat. În viitorul apropiat primarul Klaus Johannis ne anunţă posibilitatea edificării
unui nou teatru. Felicitări sincere domnule Primar! Studioul ―Astra Film‖, având şi el o
activitate de o notorietate universală, îşi are sediul, improvizat şi total inconfortabil, într-o
mansardă a casei de la nr. 12, din Piaţa Mică (din care jumătate a fost revendicată şi câştigată
în instanţele de judecată). Pentru Teatrul de păpuşi s-a iniţiat o reconstrucţie sumară a faţadei.
Urmează lucrările de modernizare şi dotare cu aparatură modernă. Muzeul Civilizaţiei
Transilvane ―Astra‖ (rămas fără sediu, încă din 1950, de când a părăsit sediul ctitorit special
de astrişti pentru a găzdui şi etala, ―de-a pururi‖, patrimoniul cultural etnografic şi istoric, al
românilor ardeleni, în urma unui condamnabil complot ideologic, prin care comuniştii l-au
evacuat din propriul sediul - ocazie, ―binevenită‖ pentru risipirea a 4/5 din colecţiile sale,
ajunse, în acest an, la peste 50.000 obiecte) este împiedicat să revină în propriul sediu, acum
când Biblioteca Judeţeană a primit un nou sediu, monumental şi ultramodern. Întregul său
patrimoniu obiectual rămâne depozitat în Casa Albastră şi chiar în Palatul Brukenthal
(aparţinând Muzeului Naţional Brukenthal), de unde este somat să plece! Normal ar fi fost să
―revină acasă‖, în sediul ce i-a fost destinat şi care păstrează, până astăzi, pe frontispiciu,
inscripţia instalată din 1905 (care-i defineşte identitatea inalienabilă): ―Muzeul Asociaţiunii‖.
Consiliul Judeţean a amânat în 18 ianuarie adoptarea ―soluţiei‖, cel puţin surprinzătoare (şi
discriminativă), ca vechiul sediu al Muzeului să fie lăsat tot în administrarea Bibliotecii
Judeţene (perpetuându-se astfel măsura spoliatoare, anticulturală şi antinaţională, impusă prin
dictat comunist, în anul 1950) şi care ar lăsa fără sediu, pe termen nedefinit, un muzeu ajuns
la vârsta centenară! În anul 2007, Muzeul ASTRA, revenit în sediul ctitorit de astrişti (în
scopul primordial de a avea un muzeu nicidecum concurent, ci complementar, ca valoare şi
importanţă, cu cel al Muzeului Brukenthal), ar fi putut juca un rol important, prin proiectul
său expoziţional, de-a dreptul revoluţionar, de a oglindi, din perspectiva europeana,
diacronică şi multiculturală, formarea civilizaţiei transilvane cu o identitate multiculturală
bine definită şi revelatoare pentru integrarea sa, începând cu sec. XIV, în civilizaţia
occidental-europeană. La cele de mai sus, pentru a întregi tabloul locaţiilor culturale din
Sibiu, atât de necesare în anul 2007, mai trebuie menţionat că singura sală mare de festivități
şi manifestări culturale, cea din cuprinsul Casei Sindicatelor, nerestaurată niciodată după
terminarea construcţiei (în anul 1973), arată de-a dreptul ―apocaliptic‖, așa că manifestările în
aer liber vor fi cele mai frecvente. Alte săli de conferinţe sau manifestări, cu peste 500 de
locuri, nu există în Sibiu,ceea ce reprezintă un handicap considerabil pentru derularea
programului cultural şi artistic, în anul 2007. Soluţia originală , dar improvizată, cu ―halele
industriale‖ adaptate pentru spectacolele teatrale, este o ―găselniţă‖, dar ea nu rezolvă
problema în sine. Norocul pare să ne surâdă căci anul 2007 va fi cel mai secetos an, din

363
ultimii 50 de ani, aşa că s-ar putea să nu avem probleme deosebite (în situaţia lipsei sălilor de
spectacole), cu derularea lor sub cerul liber. Proiectarea şi construirea unei săli polivalente
pentru acţiuni culturale nu s-a avut în vedere, iar în lipsa acesteia, proiectul ridicării unui cort
mare, având asemenea funcţii, a fost părăsit din cauza, pare-se, a costurilor foarte mari.
Pentru spectacolele în aer liber, organizate în pieţele sibiene, s-au cumpărat, pentru Sibiu, din
fondurile aprobate, special, încă din 2005, de Guvernul României, două scene metalice, cu
aparatura de sonorizare aferentă şi ceva mobilier. Dar, stupoare! După ce Ministerul Culturii
şi Cultelor (respectiv, comisarul Sergiu Nistor) a ţinut morţiş să se ocupe personal de
cumpărarea lor (de ce credeţi, oare?), s-a văzut constrâns, de legile în vigoare, să le închirieze
Sibiului (printr-un contract de comodat), pe un an de zile (doar pentru utilizarea lor în anul
2007), după care ele vor pleca la Teatrul Naţional din Bucureşti, căruia i-au fost făcute cadou,
personal de către dl. ministru Iorgulescu (Sibiul ―nemaiavând nevoie‖ de ele, în opinia
domniei sale, şi după 2007!). Oricum, nici una din cele două scene nu a fost destinată
Muzeului în aer liber, un amfiteatru cu 2800 locuri (după modernizare), fiind lăsat fără o
asemenea dotare imperios necesară! Pentru Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale
―Astra‖, organizat în Dumbrava Sibiului şi devenit, după 45 de ani, cel mai amplu,
cuprinzător şi valoros muzeu în aer liber din Europa, atât ca patrimoniu fizic, cât şi ca
manifestări circumscrise programului recomandat de UNESCO, vizând ―salvgardarea şi
valorificarea superioară a patrimoniului cultural imaterial‖ intitulat ―Tezaure Umane Vii‖,
elogiat de către toate personalităţile culturale şi politice care l-au vizitat, în anul 2006 şi care
şi-au notat impresiile în cartea de onoare, din care spicuim doar câteva, care definesc muzeul
nostru drept:―Un simbol al bogăţiei, diversităţii şi aventurii trecutului, care ajută la
construirea noii Europe‖ (Giorgio Ficcarelli-Comisia Europeană, în România)―O memorie
vie a culturii populare, care merită pe deplin titlul de Centru Cultural European‖ (Al. Veigl-
Secretariat General IOV)―O lucrare exemplară şi impresionantă‖ (Octavie Modert-ministru,
Luxemburg)―Un adevărat Muzeu al Europei anului 2000‖ (Olaf Schweneke-comisar
european)―Un muzeu extraordinar, element principal în definirea contribuţiei Sibiului la
dezvoltarea patrimoniului tehnic şi imaterial din această parte a Europei‖ (Mustafa el Tayeb,
director în UNESCO)―Un muzeu extraordinar, expresie magnifică a identităţii naţionale
(Kyelle Espanark)―Un muzeu de o extraordinară bogăţie, care pune omul şi dialogul
culturilor în centrul demersului său‖ (Claude Frisonii-exdirector al Capitalei Culturale
Europene, Luxembrug 1995)―Un giuvaer al coroanei culturale a României‖ (Jonathan
Scheele), nu s-a alocat nici un leu pentru investiţii, în anul 2006 cu excepţia fondurilor pentru
RK a sistemului de iluminat alei. Deşi în plan universal, Muzeul este considerat o adevărată
vedetă internaţională, după recunoaşterea publică făcută de UNESCO , la Seul, în 4 oct.
2004, la Adunarea Generală ICOM (privitor la valoarea de model universal a programului,
conceput, deplin consensual cu documentele UNESCO, pe baza Recomandărilor din anii
1989 şi 1999 şi a Convenţiilor UNESCO din anii 2003 şi 2005, privind ―Salvgardarea‖ şi
valorificarea modernă a patrimoniului cultural imaterial‖, deci a tradiţiilor), el a fost tratat ca
o cenuşăreasă, de către cei ce dispun, discreţionar, de dirijarea fondurilor de investiţii alocate
de Guvernul României pentru programul CCE 2007. În aceste condiţii, pentru asigurarea
spaţiilor de spectacol şi a mijloacelor tehnice indispensabile, în tot anul 2006, în 11 luni, nu s-
a executat nici o lucrare dintre cele atât de necesare şi urgente. Abia în decembrie 2006, după
ample şi insistente demersuri şi o campanie de lobby parlamentar, fără precedent, ne-a fost
alocată (din rezerva Guvernului), suma de 1.500.000 RON ―pentru investiţii în infrastructura
muzeului‖. Ca atare, în anul 2007, vom avea un amplu şantier, în toată suprafaţa muzeului,
începând de la parcările din faţa celor 3 porţi principale din Calea Răşinarilor, cu deranjul de
rigoare. În loc să-i aşteptăm pe oaspeţi cu lucrările încheiate şi cu servicii la un nivel onorabil
pentru statutul unei ―capitale culturale europene‖, îi vom deranja, evident, cu lucrările de
şantier! Mă refer la cele mai necesare dotări pentru a putea oferi serviciile minimale legate de

364
accesul şi parcarea autocarelor şi autoturismelor, de vizitarea muzeului pe aleile de acces şi
de vizitare, ce însumează 10 km, de modernizarea amfiteatrului, de realizarea unei clădiri
dotată cu garderobe şi grupuri sanitare pentru actanţi, lângă amfiteatru etc. Deşi am atras
atenţia membrilor Asociaţiei ―Sibiu CCE 2007‖, încă din momentul constituirii sale
(primarului Sibiului, şi comisarului guvernamental, personal), că investiţiile pentru anul 2007
trebuie să fie dirijate, în mod perfect echitabil, pe ample planuri ale infrastructurii Sibiului,
cea edilitară şi cea culturală, tocmai investiţiile în infrastructura culturală a instituţiilor care
derulează cele mai importante proiecte culturale, au fost neglijate. Acest lucru nu poate fi
etichetat ca un fapt ―normal‖ într-o capitală culturală a Europei, după clișeul ―normal‖ al
celorlalte oraşe-capitală culturală. Pentru a înţelege anormalitatea unei asemenea ―strategii‖,
recurg la un exemplu uşor de înţeles. Ceea ce s-a petrecut la Sibiu, e ca şi când, pregătind o
mare competiţie sportivă (Campionatul European de Fotbal, spre exemplu), am fi făcut toate
aceste lucrări de restaurare a monumentelor din oraş şi a celor edilitare, dar am neglija
problema modernizării şi dotării cu cele necesare, a stadioanelor şi a însăşi programului
competiţional, cu toate implicaţiile sale. Anomalia este cât se poate de evidentă! Lucrurile au
mers atât de departe, în ceea ce priveşte prevenirea alocării de fonduri pentru Muzeul
ASTRA, încât, din cei 15.000.000 RON aprobaţi, în mod excepţional, de Parlamentul
României, prin votarea unui amendament la Legea bugetului de stat, pe anul 2006, (din care
45.000.000 RON trebuiau să revină Muzeului ―Astra‖), la insistenţele exprese şi repetate
(conform stenogramei şedinţei Parlamentului), ale deputatei M. Muscă şi ale ministrului de
finanţe, Sebastian Vlădescu, ca fondurile aprobate ―să fie dirijate pentru investiţii în
infrastructura culturală‖ deci, de la capitolul ―Cheltuieli de capital‖, am constatat, cu
stupoare, în momentul publicării Legii bugetului pe anul 2006, în ―Monitorul Oficial‖, că
―cineva‖ a hotărât deturnarea banilor spre articolul ―Prestări de servicii‖ şi schimbarea
destinației lor, stabilită de Parlament, prin vot, tot spre lucrările edilitare. Banii alocaţi special
pentru Muzeul ―Astra‖ au primit, aşadar, ca destinaţie, lucrările din centrul istoric al oraşului.
Orice contestaţie, cu textul stenogramei în mână, a fost de prisos, câtă vreme, personalităţi
importante din Executiv au hotărât, peste voinţa Parlamentului şi violând textul de lege votată
în Parlament, ca destinația lor să fie alta decât cea stabilită, iniţial! Perfect ―legal‖ şi ―normal‖
într-o democraţie originală! Răspunzând întrebării din introducerea articolului nostru, dacă
miza cea mai importantă a Capitalei Cultural Europene din 2007 era aceea de a se rezolva
problemele edilitare şi de restaurare a monumentelor din centrul istoric, răspunsul nostru este
acela că problemele esenţiale legate de investiţiile în infrastructura culturală trebuiau tratate,
de la început, ca având cel puţin aceeaşi importanţă! Aşadar, fără să ignoram, cât de puţin,
importanţa refacerii infrastructurii edilitare şi a restaurării monumentelor din perimetrul
centrului istoric, ba dimpotrivă, elogiind realizările în acest domeniu, credem că principala
miză a Capitalei culturale europene 2007 trebuia să fie, cel puţin în același plan de interes, de
importanţă şi de susţinere financiară şi pentru infrastructura culturală, asigurând, prin
investiţii şi dotări, cele mai bune condiţii de derulare a manifestărilor culturale! Un edificiu
polifuncţional, cu săli de spectacole şi de expoziţii, un sediu nou pentru teatrul Sibiului, un
sediu pentru Uniunea Artiştilor Plastici (rămasă de trei ani, fără un sediu şi fără o galerie de
expunere a creaţiilor lor, fapt de-a dreptul umilitor), un sediu modern, la parametrii
funcţionali, pentru Studioul ―Astra FILM‖, repararea capitală şi modernizarea Casei
Sindicatelor şi nicidecum pe ultimul loc ca importanţă, întoarcerea Muzeului ―Astra‖ (care a
sărbătorit, anul trecut, centenarul), în propriul sediu, din care a fost evacuat în anul 1950 şi
asigurarea mijloacelor de dotare a scenei din muzeu cu instalaţiile de proiecţie şi sonorizare
necesare, trebuiau să completeze, în opinia noastră, lista obiectivelor esenţiale ale campaniei
de investiţii, cu ocazia pregătirilor pentru Capitala culturala europeană din anul 2007. Că
fonduri se ―găsesc‖, îmi dau seama constatând (din presă) ce sume importante s-au alocat
pentru activităţile de divertisment din nopţile de 31 decembrie şi 1 ianuarie, la Sibiu. Având

365
beneficiul de a participa la inaugurarea Capitalei cultural europene la Luxemburg, în
decembrie 2006, am constatat, ―pe viu‖, diferenţa de concepţie şi de atitudine între cele două
oraşe, şi care este respectul suprem pentru utilizarea eficientă a banilor publici ―acolo‖, ei
înţelegând să utilizeze fondurile, în principal, exact pentru ceea ce sugeram şi noi, încă de la
debutul campaniei de pregătire a Capitalei Culturale Europene: pentru optimizarea
infrastructurii culturale (ca etnograf pot depune mărturie, că orice ţăran european, interesat de
obţinerea unei recolte bune, se asigură din timp, înainte de orice, să aibă mijloacele de
tracţiune şi utilajele agricole cele mai performante şi abia apoi, elementele de divertisment
sau ludice!). Despre programul şi proiectele culturale, care constituie esenţa manifestărilor
unei capitale cultural-europene, voi reveni într-un număr viitor.

Prof. univ. dr. Corneliu BUCUR,


director general al Complexului Naţional Muzeal “ASTRA” Sibiu
25 ian 2007

366
„Coloana dăinuirii noastre”

În Piaţa Mică, recent restaurată general, ocazionat de organizarea expoziţiei „Tezaure Umane
Vii‖ - expoziţia etalon şi simbol al proiectelor Muzeului ASTRA dedicate promovării
valorilor spirituale ale identităţii noastre, în anul 2007 a aparăt un obiectiv de sculptură
monumentală în lemn, inspirat din modestul instrument folosit la ţesutul lânii, de către
ţărăncile maramureşene, numit „fusul cu zurgălăi”. Creaţie artistică remarcabila, înzestrată
cu câteva modele decorative ce aparţin patrimoniului simbolistic arhetipal al românilor,
coloana din stejar, înalta de 5,5 m, este opera unui ţăran de geniu, pe nume Petru Godja (zis
„Pupăză‖), din Valea Stejarului, Maramureş, unul dintre cei dintâi creatori populari (ţărani)
primiţi în Academia Artelor Tradiţionale din România.
De un simbolism elaborat, de o incredibilă complexitate profunzime (dovadă a cunoştinţelor
intime de semantică ancestrală, asimilată prin tainele de nepătruns ale mecanismelor tradiţiei,
de transmitere orală), coloana tratează, de o manieră arhitecturală, sculpturală şi decorativă,
absolut impresionantă, întreg destinul istoric al neamului românesc, din perspectivă
diacronic-culturală, semnificând dăinuirea unui neam, de sorginte preistorică şi cu o
continuitate multimilenară, în vatra etnogenezei sale. La temelia monumentului este un ghizd
de fântână ale cărui grinzi de stejar definesc, prin rosturile încheieturilor de la capete (romanii
le numeau „rostre‖), însăşi temelia poporului român constând din cuprinderea şi simbioza a
două popoare: dacii şi romanii. Fântâna, de cea mai veche formă tipologică, în care ghizdul
doar protejează ochiul limpede de apă (din care te adapi îngenunchind şi luându-ţi singur apa,
pentru potolirea setei), apare ca monumentul primordial al tuturor aşezărilor omeneşti,
simbolizând ospitalitatea funciară. Ele se alătură fântânii medievale (reconstituită) din Piaţa
Mare, sugerând faptul că, deopotrivă satul şi oraşul aveau. încă de la fondarea lor, menirea de
a primi drumeţii şi călătorii lumii, cu braţele deschise, de a-i adăpa şi hrăni. Pe ghizdul
fântânii, sprijină o cruce având înconjurat centrul său, cu un „colac‖, decorat cu celebra
„funie maramureşeană‖. Crucea „pusă‖ pe fântână simbolizează esenţa spiritualităţii noastre
creştine şi temelia de spirit a neamului nostru, din moşi-strămoşi, de la daco-romanii
încreştinaţi în sec. II de Sf. Andrei.
Funia colacului şi a tuturor elementelor circulare de pe fus reprezintă simbolul comuniunii
spirituale a celor două „jumătăţi‖ ale unei comunităţi şi e destinului inseparabil dintre cei vii
şi cei morţi. La baza fusului, fixat în „miezul crucii‖, sunt'„zurgălăii‖ (un montaj din piese
având capetele retezate pieziş, asamblate printr-o împerechere şi petrecere plină de rigoare şi
mister, sugerând amestecul tuturor neamurilor călăreţe ce au trecut peste noi, timp de un
mileniu, şi care s-au „frânt‖ fie plecând aiurea, fie lăsându-se asimilate, în timp, de neamul
românilor, tolerant şi primitor, statornic în vatra strămoşească, nicidecum aventurier şi
niciodată jinduind la pământul şi bunurile altora. Capetele principalelor piese din această
construcţie (lucrate cu uimitor talent, numai de ţăranii maramureşeni) sunt decorate cu
„dintele de lup‖, semn că deşi) nu s-au îndepărtat de credinţa creştină, ţăranii noştri au
păstrat, „nesmintit‖, veacuri la rând, până aproape de vremurile de astăzi, obiceiul invocării
simbolice a spiritului totemic al lupului pentru protecţia curţii şi casei, a familiei, comunităţii
şi neamului, dovada incontestabilă a sincretismului nostru religios.
Pe cele patru feţe ale coloanei, deasupra „zurgălăilor‖, apar patru rozete „încolăcite‖, două
dintre ele, cu câte şase raze, simbolizând cultul soarelui (semn distinctiv, clasic, al popoarelor
indo-europene), celelalte două având o tratare spiralată a rozetei centrale, simbolizând
mişcarea planetelor, scurgerea anotimpurilor, lunilor, zilelor şi nopţilor, sensul mişcării fiind
cel al astrelor. Între cele două construcţii formate din trunchiuri de romburi suprapuse
(simbolizând trecerea succesivă, prin epoci istorice cu structuri economico-sociale felurite),
ambele având deasupra un romb aplatizat (simbolizând etapa de sinteză a construcţiei unităţii
statale), avem o răsucire a fusului (o mişcare în torsadă), identică formei stâlpilor caselor din

367
Gorj, decor ce simbolizează însăşi dăinuirea neamului, trecerea sa prin toate vicisitudinile,
plierea sa pe toate cutele unor vremuri contorsionate, cu forţa ‖custării‖ ( a supravieţuirii, în
sensul rămânerii noastre în leagănul şi spiritul propriei etnogeneze, dar într-o urcare
necontenită spre înalt, realitate cere a generat, din partea savanţilor străini, expresia „poporul
român, un miracol‖.
Ieşind din vâltorile istoriei, din procesul învolburat de amestecul cu toate seminţiile, aşezate
vremelnic seu statornic printre noi, de faceri şi desfaceri ale structurilor social-politice,
decoraţiunea coloanei se termină cu un „cer senin‖, luminat de patru „sori‖, înlăuntrul celor
patru cercuri, strălucind (semnal al încrederii în ziua de mâine), câte două spice de grâu, în
formă de V, semn care simbolizează speranţa în victoria poporului român, în viitor. Apoi,
fusul patrulater al coloanei se rotunjeşte şi se îngustează la vârf, devenind săgeata care
sfidează orizontul.
Instalarea „Coloanei dăinuirii noastre‖ în Piaţa Mică schimbă paradigma culturală a acestui
spaţiu istoric, după aceeaşi logică (pe care o găsesc absolut identică), ca şi în cazul „Coloanei
infinitului‖, a lui Constantin Brâncuşi, la Târgu Jiu. Simbolistica majoră (dincolo de toată
expresivitatea detaliilor decorative) a Coloanei „lui Pupăză‖, prin forţa impresionantă
imprimată în toate creaţiile monumentale ale maramureşenilor (porţile înalte, bisericile din
lemn, a căror „săgeată‖ a turlei, inspirată de monumentele gotice, „urcă‖ de la 67 m, în cazul
celei din Surdeşti, la 76 m în cazul osiei ridicate, recent, la Săpânţa), confruntată cu
monumentul cel mai înalt din Piaţa Mică (Turnul Sfatului) generează - puse faţă în faţă -
ideea dialogului dintre culturile rurală şi orală cu cea urbană şi aulică, dintre cea română şi
cea săsească, invitând în final la dialogul culturii naţionale cu cea europeană. În ultimă
instanţă, aceasta este însăşi esenţa provocării Capitalei Culturale Europene Sibiu 2007,
exprimată prin sintagma „Sibiu - oraşul culturilor‖.
În contextul particular al structurii etnosociale a Sibiului (depopulat după 1900, într-o
proporţie larg majoritară, de populaţia germană), Primăria Sibiului (şi volens-nolens şi
„Asociaţia Culturală Europeană-Sibiu 2007, prin faptul, dorit cu insistenţă, ca primarul să fie
şi preşedintele Asociaţiei) s-au orientat, predilect, spre martorii istorici al cetăţii medievale:
monumentele istorice şi patrimoniul istoric (şi artistic) al Muzeului Brukenthal, la rândul său,
un obiectiv istoric. La rândul nostru, locuitorii cetăţii, de origine română (azi, imens
majoritari), suntem determinaţi, în condiţiile limitării capitalei cultural-istorice la frontierele
fizice (topice) ale cetăţii Sibiului (în timp ce luxemburghezii şi-au asociat un amplu teritoriu
internaţional, format din zonele cele mai semnificative din Belgia. Franţa şi Germania, în
planul unei istorii medievale comune), voim a ne proiecta (şi revela) propria identitate
culturală, pe care nu o putem afirma mai deplin, mai revelator şi mai semnificativ, decât prin
valorile culturii tradiţionale. Împlinim astfel, dorinţa exprimată de Bariţiu de a argumenta că
niciodată destinul istoric al Sibiului nu s-ar fi împlinit şi rotunjit pe măsura celor petrecute
fără contribuţia Hinterlandului satelor româneşti dimprejur.
Expoziţia generica „Tezaure Umane Vii‖ pentru programul nostru din 2007, Galeriile de Artă
Populară (instalate la parterul Casei Artelor), Studioul „ASTRA Film‖ (situat în mansarda
imobilului de la nr. 12 din Piaţa Mică), primesc, într-o măsură semnificativă şi revelatoare,
prin coloana înfiptă în centrul istoric al Sibiului, suprema şansă de a fi ambasadorii acreditării
propriei noastre identităţi.
Prin sugerarea funcţiei îndeplinite de instrumentul (banal, preistoric), care a inspirat sculptura
monumentală, aceea de unealtă activă ce îndeplineşte funcţia „ torsului‖, acest monument, de
tipul „coloanelor‖, devine expresia simbolică a însăşi devenirii noastre istorice, căci ce
altceva este existenţa?
În vremea tăcerii, izvoarele scrise, a uitării sau ignorării cancelariilor străine, infirmă sau
ignoră existenţa noastră şi lucrarea noastră fundamentală în istorie, aceea de a lucra pământul,
în derularea anonimă a obligaţiilor îndătinate, timp de un mileniu (mileniul migraţiei

368
popoarelor nomade), de a da stăpânilor vremelnici dijmă (zeciuiala) din roada pământului şi
din toate bunurile subpământului (sare şi păcură, fier şi aur), supravieţuind miraculos, noi ne-
am „tors‖, „urzit‖ şi „ţesut‖ propria noastră identitate culturală, purtată spre veacul XXI prin
forţa impresionantă a tradiţiei orale. Arhiva instituţiei noastre, fabuloasă, atât filmică cât şi
fotografică, cu proiectele sale cinematografice şi expoziţionale, susţine cu aplomb şi mai ales
cu argumente irefutabile, acel program preluat din Recomandările (1989 şi 1909) şi
Convenţiile UNESCO (2004 şi 2005) şi constând în însăşi paradigma superioară a sec. XXI:
păstrarea identităţii culturale naţionale sau comunitare, definită prin sintagma „patrimoniul
cultural imaterial‖ şi botezată „Tezaure Umane Vii‖.
Iată în ce mod se cere privită şi „înţeleasă‖ „Coloana dăinuirii noastre‖, aşezată în Piaţa Mică
a Sibiului, în zilele de debut al unei noi Capitale Culturale Europene, în anul 2007. Iată care
este principalul mesaj cultural adresat de Muzeul ASTRA unei Europe întregi (care ne-a
cuprins recent în structurile sale organice): esenţa cultural-istorică a Sibiului (şi prin
extensiune, a Ardealului şi chiar a României) este multiculturalitatea. iar datoria noastră
sacră, deopotrivă a românilor şi saşilor, a maghiarilor şi rromilor, este să o cultivăm, să o
apărăm şi să o promovăm în cadrul programului comun, în semn de respect pentru ctitoriile
înaintaşilor şi în semn de mare răspundere pentru păstrarea policromiei culturale a Europei.
Meritul unui ţăran septuagenar din Maramureş, Petru Godja. va rămâne de-a pururi acela de a
fi instalat, la kilometrul 0 al Culturii europene din anul 2007, o coloană simbol a identităţii
cultural-tradiţionale a poporului român, „Coloana dăinuirii noastre‖.

Prof. dr. Corneliu BUCUR


7 feb 2007

369
SIBIU CAPITALA CULTURALĂ EUROPEANĂ 2007
Politici culturale şi strategii de finanţare a lor

Motto:”Îmi este prieten Platon, dar mai prieten îmi este Adevărul”(Socrate)
Am promis, la data publicării articolului ―Politici şi strategii investiţionale‖, că voi reveni cu
al doilea material, care să ilustreze politicile culturale şi strategiile adoptate pentru finanţarea
lor. Iată că mă ţin de cuvânt, cu riscurile ―de rigoare‖, de a deranja pe unii dintre autorii sau
promotorii acestora. Ultimele descoperiri ştiinţifice (epocale) afirmă (conciliind Ştiinţa cu
Religia) că la originile universului nu a stat Big-Bang-ul, ci ―Ideea‖, ceea ce impune
recunoaşterea existenţei Creatorului. Voltaire însuşi, înainte de a închide ochii pentru
totdeauna, s-a convertit creştineşte, afirmând: ―şi totuşi trebuie să existe un ceasornicar‖ (în
absenţa căruia, este de neînţeles perfecţiunea mecanismului rotaţiei, perfect sincronizate, a
corpurilor cereşti: soarele, luna, pământul şi sateliţii naturali. Concluzia pe care o putem
desprinde din acest raţionament sumar, asumat de cele mai strălucitoare minţi ale lumii,
credem că nu poate fi alta decât că la baza oricăror creaţii umane trebuie să stea ―Proiectul‖.
Când este, însă, vorba de o operă de complexitatea creaţiei sau a reprezentării culturale a unei
naţiuni sau a unui continent, atunci pluralul ia locul, în mod imperativ, singularului. Deci,
―Proiecte‖. A te rezuma la un singur ―proiect‖, te conduce, inevitabil, la un eşec de proporţii.
Ne-o dovedeşte comunismul, care, obsedat de unicitatea unui proiect şi ―încremenit în el‖, a
eşuat lamentabil, aruncând în derizoriu deopotrivă concepţia politică, principiile şi programul
de acţiune din toate domeniile de activitate. Având în minte toate aceste idei, cristalizate într-
o experienţă recentă, comună nouă tuturor, după prăbuşirea comunismului ca sistem politic,
social, economic şi cultural, am proiectat, încă de la începutul deliberărilor noastre comune,
ca membru al ―Asociaţiei Capitala Culturală a Europei, Sibiu 2007‖, cadrul general al
întregului program pentru anul 2007. L-am gândit prin prisma unui sistem de coordonate
fundamental şi ineluctabil centrat pe dialogul Sibiu – Luxemburg (din perspectiva aderării
noastre la Uniunea Europeană), în care abcisa este Europenitatea, iar ordonata, Naţionalitatea,
exprimată prin Regionalitate (Transilvania) şi redusă, exemplar, la Zonalitate (Sibiul şi
împrejurimile), după principiul ―pars pro toto‖. Nici un moment nu am exclus din proiectul
nostru ―Hinterlandul‖ Sibiului, câtă vreme, păstrăm în memorie cuvintele lui Gheorghe
Bariţiu, conform căruia niciodată Sibiul nu ar fi devenit cel care „este‖, fără sprijinul şi
cooperarea sa cu satele din jurul său, Luxemburgul, asociindu-şi o regiune internaţională (din
Marea Regiune făcând parte teritorii din Belgia, Franţa şi Germania) în calitate de oraş-
pereche, în îndeplinirea, dimpreună, a rolului de ―capitală culturală europeană‖. Aceasta, în
baza principiului reprezentării cultural-teritoriale a unui areal mai vast, geografic, capabil să
reliefeze, mai deplin, proeminenţa cultural-istorică a ―centrului‖ însuşi. Proiectul nostru avea
o calitate indiscutabilă: aceea de a defini, mai bogat, mai divers şi mai plenar, însăşi
identitatea cultural-istorică a Sibiului (în sens antropologic), ştiindu-se prea bine că valoarea
reală a unui centru urban era, în evul mediu, direct dependentă (şi ca atare, comensurabilă) cu
distanţa geografică până la care îşi trimite propriile valori şi modele culturale. Pătrunzând mai
profund în esenţa fenomenologică a proceselor cultural-istorice şi etnoculturale, perspectiva
aleasă de noi genera un proiect de maximă valoare şi generozitate, constând în posibilitatea
realizării unui dialog organic între valorile culturale ale oraşului şi cele ale satului, şi implicit,
între cele ale culturii şi civilizaţiei aulice, scrise cu cele rurale, orale, tradiţionale. Un
asemenea proiect beneficia, la Sibiu, pe lângă patrimoniul material şi imaterial, viu, activ (―in
actu‖) sau pasiv (retras din activitate), al celor două structuri social-istorice (oraşul şi satele
din jur), de două instituţii de importanţă naţională, cu programe, colecţii şi proiecte culturale
absolut complementare: Muzeul Naţional Brukenthal şi Complexul Naţional Muzeal
―ASTRA‖. Gândit într-o asemenea viziune macro-istorică şi profund axiologică (prin
conjuncţia celor două categorii de valori culturale), ofeream evenimentului în sine (Capitala

370
culturală a Europei, din anul 2007), şansa unui grandios şi profund original proiect general,
Sibiul putând deveni prima capitală culturală a Europei care să primenească schema obosită,
după XXXI ediţii, a axării întregului program numai pe proiecte de spectacole culturale şi de
divertisment artistic, de sorginte urbană. Beneficiind de calitatea mea de membru fondator al
Asociaţiei ―Capitala Culturală Europeană, Sibiu 2007‖, am propus ca „osatura‖ întregului
program general să fie gândită pe sistemul trinitar: Religie-Ştiinţă-Cultură (Artă). Proiectul
„Religie‖ este acoperit, magistral, în anul 2007 prin Adunarea Ecumenică Europeană, a cărei
prezenţă la Sibiu în acest an nu poate fi decât de „inspiraţie divină‖. Proiectul ştiinţific,
refuzat cu obstinaţie de Comisarul Guvernului (mă întreb de ce, oare?) este acoperit (prin
bunăvoinţa UNESCO, care nu a pregetat să aprobe finanţarea acestuia şi totodată, propria
tutelă, după ce directorul Mustafa el Tayeb a rămas impresionat de valoarea culturală şi
ştiinţifică a Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA‖) de organizarea
„Colocviului internaţional de istoria civilizaţiei europene‖, propus de Muzeul ASTRA,
patronat de Academia Română şi susţinut (coorganizat) de Centrul de Studii Transilvane
Cluj. Pentru proiectele „Cultură - Artă‖, am propus o structură tripartită, constând din triada:
cultura şi patrimoniul cultural istoric, cultura şi patrimoniul cultural-artistic modern (acestea
două situându-le la extremităţile ―axei‖), iar în mijloc, ca element-liant, indispensabil şi
coagulant, cultura şi patrimoniul cultural tradiţional. În prima categorie, vedeam patrimoniul
istoric edilitar şi muzeal al oraşului şi Muzeului Naţional Brukenthal, în a doua categorie,
toate creaţiile culturale şi artistice moderne, cu instituţiile şi personalităţile cele mai
reprezentative. În categoria secundă am avut în vedere cultura artistică (Teatrul şi
Filarmonica), cultura scrisă (poeţii, literaţii, criticii literari şi revistele culturale), cultura şi
artele plastice (pictorii, sculptorii şi graficienii), cultura şi artele muzicale (compozitorii,
muzicienii şi virtuoşii interpreţi) şi cultura imagistică (fotografii, filmografii şi regizorii). În
sfârşit, în cea de-a treia categorie, avem cultura şi patrimoniul cultural-tradiţional, valorile
exprimate strălucit, la Sibiu, sunt cele ―vii‖, din satele din jur şi din muzeele cu profil
etnologic, risipite în tot arealul, în zona învecinată Sibiului, precum şi fabulosul patrimoniu
monumental şi obiectual al Complexului Naţional Muzeal ―ASTRA‖. Din păcate, nu am avut
şansa unui dialog real pe marginea proiectului meu, nici cu Asociaţia CCE Sibiu 2007, nici
cu comisarul guvernamental, nici cu membrii Juriului Naţional (fantomatic, declarat
―născut‖, niciodată ―văzut‖), nici măcar cu ―comisiile tehnice‖ (ascunse, cred, pe motive de
recunoscută incompetenţă, ele fiind ―inventate‖ şi ―puse la lucru‖, pentru a se găsi, la o adică,
―vinovaţii de serviciu‖). Cei cu puterea („suverană‖, nicidecum democratică) de a decide (―a
tăia şi spânzura‖) în materie de proiecte culturale, au ignorat, în cea mai mare măsură, atât
concepţia noastră generală (care era fondată pe filosofia culturală a definirii unei identităţi
antropologice atât de complexe, cum este cea „sibiană‖), cât şi proiectul însuşi, definitoriu
pentru revelarea esenţei culturii populare tradiţionale (este adevărat, preponderent
românească!). Ca atare, la ―selecţia‖ din anul 2005, din această categorie, a fost ―selectat‖ un
singur proiect (!): Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare, nici măcar acesta nefiind
finanţat, la timp (ceea ce a condus la ratarea organizării sale, în anul 2005), deşi bugetul era
derizoriu (50.000 RON), iar disponibilitatea financiară, enormă (7.100.000 RON). S-a
preferat restituirea, la bugetul statului, a 1.700.000 RON (!!!) decât să finanţeze acel proiect
extrem de valoros. ―Managerul‖ unui asemenea exerciţiu financiar (de evidentă incompetenţă
crasă sau de rea credinţă), comisarul guvernamental pentru Capitala Culturală Europeană
Sibiu 2007, arh. Sergiu Nistor (a cărui numire a reprezentat, în principiu, un nou exerciţiu,
total neavenit, de centralism guvernamental, dus ―până în pânzele albe‖), nu a catadicsit să
ofere, până astăzi, nici o explicaţie sibienilor, privitoare la motivul blocării celor 17 miliarde
lei vechi, din care ―se puteau face atâtea‖, pentru Sibiu! A urmat anul 2006. Pentru a nu se
mai repeta ―criza‖ din 2005 (―dulce‖ ignoranţă sau stupidă naivitate, din partea noastră, de a
crede, în continuare, că pentru puternicul şi discreţionarul reprezentant al Guvernului

371
României – necenzurat de nimeni din Ministerul Culturii, întreg proiectul cultural pentru anul
2007 ar fi avut vreo valoare sau vreo importanţă!), am tipărit o broşură cu toate cele 25 de
proiecte concepute şi propuse de noi, având menirea să confirme valoarea şi diversitatea
proiectelor pentru 2007. Efort inutil căci preocupările comisarului nostru erau, evident, doar
de natură mercantilă, în sensul de a fi fost preocupat, obsesiv, tot timpul, doar de împărţirea
importantelor sume puse la dispoziţie, după criterii clientelare sau, în cel mai bun caz,
conform proiectelor preferate de autorităţile administrativ locale! Cu toate eforturile noastre
de a demonstra ce potenţial avem şi ce bogăţie de proiecte oferim, în anul 2006, comisarul
―de oţel‖ (căci fierul este mai fiabil, din cauza procentajului de carbon) a selectat doar 3
proiecte ale CNM ―ASTRA‖ şi unul al ―Cercului pentru dialog cultural Sibiu 2007‖
(promovat tot de subsemnatul, în calitatea mea de preşedinte al ―Cercului‖), criteriul fiind cel
al valorilor minime ale acestora, toate cele patru proiecte valorând doar 120.000 RON. Au
fost omise de la finanţarea, în anul 2006, câteva dintre cele mai importante proiecte avansate
de noi pentru 2007, toate de importanţă europeană!· ―Festivalul Naţional al Tradiţiilor
Populare (a trebuit să intervină personal domnul ministru Iorgulescu, la insistenţele noastre
deosebite, pentru ca, în 29 decembrie (!) să ne fie virată suma de 49.000 RON (care a acoperit
cheltuielile făcute în 2006); ―Gala folclorului European‖ (proiect selectat dar nefinanţat până
astăzi); Expoziţia ―Identitate europeană: 15+10+2‖ (care trebuia contractată, încă în anul
2006, de la Muzeul Etnografic din Viena şi deschisă în primele zile din ianuarie 2007, fiind
dedicată aderării României la Uniunea Europeană); Colocviul internaţional de istoria
civilizaţiei europene (care a primit, recent, confirmarea finanţării de către UNESCO - Divizia
pentru Politici Ştiinţifice şi Dezvoltare Durabilă), întrucât prestigiosul for mondial pentru
Ştiinţă, Cultură şi Educaţie, a apreciat acest proiect ca extrem de important, pe plan european,
Academia Română asigurându-ne, la rândul său, înaltul patronaj. (Dar cine este, oare, „profet
în satul lui‖?)Pentru a avea o imagine clară asupra inechităţii împărţirii fondurilor alocate de
Ministerul Culturii pentru proiectele derulate, la Sibiu, în anul 2006, precizăm că din fondul
general de 3.600.000 RON, Muzeului „Astra‖ i s-au decontat, de dl. Sergiu Nistor, doar 8.000
RON – (alţi 49.000 RON fiind primiţi de instituţia noastră, pentru Festivalul Naţional al
Tradiţiilor, numai după intervenţii speciale şi repetate, la ministrul Culturii!). Ca urmare,
procentajul finanţării proiectelor noastre, din totalul sumelor utilizate, în anul 2006, pentru
plata proiectelor CCE 2007, a fost de 1,55%! Discrepanţa dintre fondurile destinate pentru
proiectele teatrale (2.100.000 RON) şi cele destinate culturii populare cu o valoare
etnoidentitară, de numai 57.000 RON!, este revoltătoare şi irevocabil acuzatoare. Pe baza
cifrelor de mai sus (în anul 2005 a fost şi mai rău, noi neprimind nici un leu!), putem afirma
că discriminarea culturii popular tradiţionale şi persecutarea instituţiei noastre sunt nu numai
evidente, ci strigătoare la cer! În faţa unui asemenea tratament, inspirat parcă din normele de
vasalitate feudală („depui jurământul de vasalitate, eşti omul meu, te protejez şi te răsplătesc;
îndrăzneşti să cârteşti împotriva mea, îţi refuz protecţia şi te condamn la inaniţie‖), am
publicat în presă (Tribuna Sibiului din data de 01.09.06) un articol intitulat: ―Îl acuz public pe
Comisarul Nistor de sabotarea afirmării valorilor culturale româneşti‖„. Ceream în acel
material, scandalizat de ce se poate întâmpla, din banul public, în văzul lumii, într-o ţară
pretins democratică, prin abuzuri revoltătoare, deschiderea unei anchete a Ministerului
Culturii, împotriva abuzurilor şi tratamentelor discriminative ale comisarului guvernamental,
sperând că domnul ministru ar fi, oarecum, străin de ―afacerile‖ domnului Sergiu Nistor.
Evident că demersul meu nu a avut nici o consecinţă! Întărit şi mai mult de susţinerea, fără
rezerve, din partea ministrului său, comisarul (cuvânt predestinat pentru cel trimis de Guvern
să ne impună propria ―lege‖, sfidând orice normă a democraţiei şi orice principiu
fundamental al culturii, potrivit cărora, ―valoarea‖ este cea care guvernează universul
creaţiilor culturale, fiind însăşi esenţa definirii culturii), pe nume Sergiu Nistor, a hotărât, cu
voie de la stăpânire, să ne pedepsească, odată în plus, pentru îndrăzneala (de neiertat) de a-l fi

372
criticat în presă (păcat de moarte, sau act de sinucidere, în democraţia noastră ―originală‖).
Soluţia a găsit-o simplu: să ne blocheze şi cei 120.000 RON repartizaţi pentru cele patru
proiecte din acest an! Ca atare, ne-a trimis abia pe 24.10.06, contractele privind proiectele pe
anul în curs, cu o clauză anticonstituţională ce poate fi tradusă prin celebra expresie: ―vrei
bani, ciocu mic‖! Am trimis contractele semnate, cu obiecţiuni (neadmiţând să asumăm acea
clauză oneroasă), pe data de 31 octombrie. Pe 14 noiembrie, domnul consilier Cornel Frimu,
de la Cabinetul comisarului guvernamental, ne-a comunicat, prin adresa cu atentul
―Cabinetului‖ (nr. 710/14.11.06), că obiecţiunile noastre au fost acceptate, după discuţiile
avute, la Sibiu, personal, cu Ministrul Culturii, domnul Adrian Iorgulescu. Normal (dar ce e,
oare, normal, în ţara noastră?) ar fi fost, din acel moment, ca Sergiu Nistor să semneze
contractele şi să ne aprobe deconturile la cele patru proiecte, prelungind data depunerii
deconturilor, din 10 decembrie (cum o stabilise ―iniţial‖, în 14 octombrie), pentru 30
decembrie (aşa cum am solicitat noi, prin adresa 6693/17.11.06). În loc de răspuns la această
solicitare, pe data de 21 decembrie, prin adresa nr. 762/CG/SN/19.12.06, domnul Sergiu
Nistor ne anunţa retragerea fondurilor pe motivul, consternant, al ―nesemnării contractelor de
către dvoastră‖!!! Ulterior, în presa centrală, domnul comisar a declarat „senin şi nevinovat‖,
că nu au existat cele contracte semnate cu Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖! Ne aflăm
în plină atmosferă kafkiană, în care realitatea obiectivă devine una iluzorie, iar fantasmele
unui personaj, aproape ireal, prin arta imposturii, manipulării şi a denaturării faptelor, se
substituie realităţii. De această dată, nu am mai putut interveni la domnul ministru, rămânând
cu cheltuielile efectuate pentru proiectul ETNO-TEHNO-PARK, în sumă de 10.653,5 RON,
nedecontate. Pentru a nu-l acţiona în instanţă (pentru sabotarea efectivă a proiectelor noastre
culturale), Consiliul Judeţean a inclus, în bugetul acordat pe anul 2007 (şi aşa insuficient) cei
120.000 RON, pentru finanţarea proiectelor restante din anul trecut. Sper din toată inima ca
organele abilitate ale statului să se autosesizeze şi să ordone un control de specialitate în ceea
ce priveşte modul de repartizare şi utilizare a fondurilor din bugetul statului, pentru finanţarea
întregii campanii de pregătire a Capitalei Culturale Europene ―Sibiu 2007!‖. Cu un buget de 0
lei, în anul 2005 (din 71 de miliarde!), cu deconturi de 8.000 RON, aprobaţi de comisarul
Nistor şi de 49.000 RON, aprobaţi de domnul ministru al Culturii (din suma totală alocată în
2006, de 3.400.000 RON), Muzeul ASTRA, instituţie de recunoscută valoare şi importanţă
naţională şi europeană (aleg doar trei aprecieri superlative, formulate în anul 2006, de
personalităţi superioare ale vieţii politice, precum Jonathan Sheele („Un giuvaer al coroanei
culturale a României‖) şi Olaf Schwecke („Un adevărat muzeu al Europei anului 2007‖) şi
ale celei culturale europene, precum Kjell Espark („Expresie magnifică a identităţii
naţionale‖) a fost tratat cu o desconsideraţie jignitoare şi cu un dispreţ pentru patrimoniul
cultural pe care-l deţinem, care îmi îngăduie să calific comportamentul comisarului Sergiu
Nistor, drept un act subversiv, de subminare a culturii naţionale! Ce concluzii pot fi extrase
din cele două analize făcute pe temele politicii investiţionale şi ale politicii culturale,
pregătitoare pentru Capitala Culturală a Europei, 2007? 1. În condiţiile nedescentralizării
structurale a României (tergiversată numai din motive politicianiste, aparţinând tuturor
oligarhiilor care au condus sau influenţat, în mod direct, politicile guvernamentale, din 1990
până astăzi), întreg programul pregătitor pentru CCE Sibiu 2007 a căzut victimă intereselor
―centraliste‖, comunitatea sibiană devenind o simplă anexă a intereselor ―centrului‖ şi ―o
jucărie‖ în mâinile unui comisar, lipsit de orice competenţă şi de orice scrupule, dar ―expert‖
în manipularea fondurilor. 2. Imitând exemplul oferit de guvernanţi (prin mandatarii lor),
autoritatea administrativă locală a procedat identic, aplicând la nivel local, aceleaşi principii
şi metode: a ignorat consultarea celor mai importanţi oameni de ştiinţă şi de cultură din Sibiu,
înlocuind dialogul cu aceştia, cu voinţa personală discreţionară şi colaborând, deplin
consensual, cu autoritatea centrală.3. În locul unei sinergii stabilite, ca principiu director între
administraţie şi cultură, a fost promovat principiul discriminativ al unei selecţii arbitrare şi

373
finanţării preferenţiale a proiectelor, sărăcind astfel profilul tematic şi conţinutul ideatic ale
programului cultural, adică însăşi esenţa evenimentelor ce se vor derula în anul 2007. Ca
urmare, proiecte valoroase, de cert interes naţional sau european, au fost respinse prin
nefinanţare. 4. Între cele trei calupuri de proiecte investiţionale, pentru anul 2007, prioritare
au fost cele edilitare şi de restaurare a monumentelor istorice (hotărâte personal de primarul
Sibiului). Pe locul doi s-au clasat, cele pentru susţinerea proiectelor cultural-artistice şi de
divertisment, iar finanţarea proiectelor pentru investiţii în infrastructura culturală a Sibiului
(şi a operatorilor culturali sibieni) au ocupat ultimul loc. Cât priveşte fondurile aprobate
pentru investiţii în infrastructura Muzeului „Astra‖ (Muzeul în aer liber), din rezerva
guvernamentală (1.500.000 RON), s-au alocat abia la sfârşitul anului 2006 (oficial, pe 22
decembrie), ceea ce însemnează că în loc să ofere servicii de calitate, turiştilor, Muzeul
ASTRA va ―oferi‖ în anul 2007, şantiere deschise, cu toate consecinţele ingrate presupuse
lucrările în derulare. 5. Limitându-se, din start, întreg programul Capitalei cultural-europene,
la Municipiul Sibiu (deşi Luxemburg, partenerul nostru, a promovat întreg Ducatul şi Marea
Regiune, conţinând zone importante din trei ţări europene: Franţa, Germania şi Belgia),
zonele folclorice din judeţul Sibiu au fost ignorate cvasitotal, iar proiectele promovate de noi,
refuzate. Situaţia a fost ―salvată‖ prin aprobarea unor proiecte susţinute (tot cu sprijinul
instituţiilor de cultură sibiene) de operatorii culturali din afara României (cazul Ecomuzeelor
Regiunii Sibiu). 6. În consecinţă, deşi sintagma centrală a CCE Sibiu 2007 (propusă chiar de
noi, la prima şedinţă a Asociaţiei ―Sibiu 2007‖) a fost multiculturalitatea (―Sibiu, oraş al
culturilor‖), întreaga politică de selecţie, promovare şi finanţare a proiectelor a fost dusă, cu
abilitate, împotriva promovării valorilor patrimoniului culturii tradiţionale şi a Muzeului
Civilizaţiei Populare Tradiţionale ―ASTRA‖, instituţie de frontispiciu pentru cultura
naţională. Nivelul fondurilor alocate instituţiei noastre, în anii 2005 şi 2006, este mai mult
decât elocvent, în susţinerea afirmaţiei de mai sus.A câştigat, oare, Capitala culturală a
Europei Sibiu 2007 din această parodie a democraţiei culturale româneşti? Nicidecum. Ba,
dimpotrivă!Am mai ratat o oportunitate, chiar în anul aderării oficiale a României la Uniunea
Europeană, aceea de a ne manifesta ca nişte europeni adevăraţi şi nu ca nişte ―balcanici‖
anacronici!

Prof. dr. Corneliu Bucur


Director general Complexul Naţional Muzeal “ASTRA”

P.S.: Deşi mi s-a atras atenţia, oficial, că ―deranjez‖ cu materialele mele din presă (ceea ce
sună perfect ca ―o ultimă atenţionare‖ care ar putea atrage, după sine, cele mai nefaste
consecinţe), am perseverat pe calea aleasă de mine, în decembrie '89, când – scăpând de la
moarte, în trei situaţii în care s-a tras asupra mea – am jurat să merg, tot restul vieţii, pe
drumul cinstei, onoarei şi al adevărului. Păstrez credinţa că această hotărâre este singura
modalitate adevărată de a-mi servi ţara şi pe concitadinii mei.

15 feb 2007

374
Ambasadorul SUA: „România milenară se regăseşte în Muzeul ASTRA”

La debutul programului „Sibiu, Capitală Culturală Europeană, 2007‖, Muzeul în Aer Liber
din Dumbrava Sibiului s-a bucurat de vizite importante, atât ale unor delegaţii reprezentative
ale comunităţii culturale europene (participanţi la Conferinţa Europeană organizată de ―Le
Rencontre‖), cât şi ale unor importanţi demnitari şi artişti americani, printre care şi Excelenţa
Sa, domnul Nicolas Taubman, ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România. În semn
de preţuire pentru importanţa şi locul ocupat de muzeul sibian, Excelenţa Sa a aşternut câteva
gânduri notabile în Cartea de impresii a Muzeului: „Ce privilegiu să vezi un muzeu atât de
unic şi important pentru ţara sa. România milenară se regăseşte aici, iar acest muzeu
ilustrează această ţară inteligentă, semnificativă şi inventivă. Din cunoştinţele mele nu cred că
există ceva asemănător acestui muzeu. Este ceva de care poporul român poate fi extrem de
mândru. Statele Unite ale Americii admiră un asemenea spirit cultural‖.Directorul general
Corneliu Bucur a transformat instituţia pe care o conduce într-un adevărat parlament cultural
pentru România, care are parte de aprecieri şi elogii şi din partea mediului diplomatic
european. Vin să ne întărească aprecierile: „Admir acest proiect ambiţios şi original care
demonstrează o profundă apreciere a patrimoniului nostru comun care trebuie păstrat şi
transmis generaţiilor viitoare. Vă urez ca acest loc magnific să strălucească peste întreaga
Europă. O mare descoperire. Un proiect întreprins de o echipă pasionată‖, Jeanne Pelissier *
„Un muzeu foarte interesant şi original. Felicitări‖, viceprimar din Cipru * „Un mare respiro
de cultură. Minuni româneşti ale artei populare, ale unui trecut bogat şi ale unui viitor
promiţător. Vă mulţumesc!‖, Mireille Gittou, Serge Setterahmane, reprezentanţi ai
Departamentului pentru Cultură, Relaţii Europene şi Internaţionale, Primăria Clichy, Franţa *
„Un înalt locaş de cultură! Un loc superb‖, Robert Jenkens, Ministerul Culturii, Comunitatea
franceză din Belgia * „Un loc pe care am avut marea plăcere să-l descopăr şi pe care îmi
doresc să-l redescopăr în viitor‖, Anne Marie Castay, şef de proiect Saint-Etienne 2013 * „Un
loc minunat care ne retrimite la splendorile trecutului, nu doar cele ale palatelor, ci cele ale
poporului român care a ştiut să îşi păstreze tradiţiile ancestrale. Bravo pentru protejarea
inspirată a patrimoniului mondial‖, Jose A. Dielens, viceprimar onorific al oraşului Bruxelles,
Belgia * „O lume pe care o credeam dispărută a fost reînviată de oameni plini de pasiunea
descoperirii rădăcinilor. Sperăm că acest proiect va continua cu acelaşi succes‖, Veronica
Deaconu, Ecaterina Oprea, Mihai Dănilă, Irina Deaconu, Adriana Pînzariu, Ştefan Oprea -
România. Concluzionăm la cele prezentate mai sus că Sibiul şi-a câştigat prestigiul şi
identitatea, nu numai prin patrimoniul medieval, ci şi prin cartea identităţii naţionale care se
numeşte tradiţie şi civilizaţie populară românească.

Adrian POPESCU
21 feb 2007

375
Corneliu Bucur vrea „alt tip de politică”
*Liderul PLD Sibiu face apel la politicieni să nu mai irosească energiile pe lupte
politicianiste*

Preşedintele organizaţiei municipale a PLD Sibiu, Corneliu Bucur şi-a concentrat discursul
din ultima sa conferinţă de presă, pe analiza modului în care se face politică în România,
criticând temele politice actuale şi comportamentul oamenilor politici. În viziunea lui Bucur,
politicienii ar trebui să se implice în acţiuni care să aibă ca finalitate creşterea nivelului de trai
al oamenilor, ridicarea la adevărata sa valoare a moralei în politică, dar nu a uitat şi de
elementele regionale ale Sibiului, indicând ca o prioritate pentru politicieni problematica
mediului înconjurător. „Am avut ocazia să asist la Sibiu, în ultima săptămână, la două
evenimente de rezonanţă naţională. Unul, cel pozitiv, dar din păcate puţin mediatizat, a fost
reprezentat de seminarul internaţional de montanologie, la care au fost trase semnale de
alarmă importante faţă de accelerarea deprecierii zonei montane, de depopularea masivă a
satelor de munte şi de lipsa unor viziuni pentru conservarea habitatului montan. Cel de-al
doilea eveniment a fost marcat de emisiunea de la Realitatea TV, la care am participat ca
spectator, şi la care am putut vedea cum manipularea, atât prin denumire cât şi prin
persoanele invitate a a fost esenţa acelui show TV. Cred că emisiunea în cauză a fost una
dintre cele mai ratate emisiuni, pentru că nu s-au dezbătut problemele Sibiului şi ale
sibienilor, ci ne-am trezit că asistăm la un bâlci al deşertăciunilor, în care se analizau temele
politicianiste ale momentului. A fost un mare bluf! Cred că a venit timpul să luăm atitudine şi
să spunem răspicat că nu mai vrem să asistăm la spectacole ieftine date de moderatorii din
presă ori de actorii politici. Cred că a venit timpul ca oamenii politici să se implice în temele
reale ale României, în cele legate de om, de viaţa lui, de destinul ţării şi de problemele mari
pe care le avem de rezolvat. Decât să mai privim la show-uri despre nimic, poate ar trebui să
cerem ca politicienii să discute despre dezechilibrele ecologice majore din România, despre
situaţia economică dezastruoasă întâlnită în zona montană, despre defrişările masive, despre
soarta oieritului şi despre alte astfel de teme importante. Consider că a face politică înseamnă
a te implica în problemele societăţii pe care o reprezinţi şi vreau să anunţ că PLD se va lupta
pentru binele oamenilor, nu pentru rezolvarea disputelor politicianiste‖, a declarat Corneliu
Bucur.

26 feb 2007

376
UN NOU „CATEHISM” POLITIC: Puterea de a spune nu!
Motto:‖Nu există, cu adevărat, în orice ţară, decât două partide: partidul celor care îndrăznesc
să spună nu şi partidul celor care nu îndrăznesc‖ (Montherlant)

Privind întreg spectrul politic românesc şi analizând raţiunile de a deveni om politic, evaluate
prin comportamentele normale ale oamenilor politici autentici sau prin cele deviante ale
politicienilor, putem clasifica actul manifestului politic drept un act temerar (sau responsabil),
la extremitatea opusă, ca un act alienat (o întreprindere cu risc enorm, o,nebunie‖), iar în
planul median şi mediocru, drept un act interesat
Am avut în toţi ăşti 17 ani, scurşi după răscoala din decembrie '89, posibilitatea de a privi şi
evalua cele trei ipostazieri motivaţional - politice, deopotrivă din afara „terenului‖ politic, ca
spectator, şi dinlăuntrul său, ca jucător‖, ca vicepreşedinte al Consiliului Judeţean FSN şi
CPUN (din 25 decembrie 1989 şi până la 1 august 1990) şi ca senator PD - Sibiu (în perioada
1996-2000), aşa că am calitatea şi capacitatea (experienţa politică) de a evalua, cât mai
complex (şi sper, corect), „starea politică a naţiuni‖, argumentând, în final, decizia mea de a
reintra în arena politică (căci politică, în sensul general al termenului, nu am încetat să fac şi
după anul 2000, când m-am retras din Partidul Democrat).
Au intrat în politică, în zilele care au urmat căderii regimului Ceauşescu, entuziasmaţi de o
perspectivă „crepusculară‖ (de auroră a unui nou ev al libertăţii spirituale şi de acţiune, a
cărui sosire intempestivă am salutat-o cu toţii, în acel decembrie însângerat din '89), o
mulţime de entuziaşti, de idealişti, de intelectuali de vază, de cărturari, de oameni de cultură
prestigioşi. Toţi (sau aproape toţi) au evadat, după scurt timp, unii „deziluzionaţi‖, cu
idealurile şi „aripile‖ frânte abrupt, alţii „scârbiţi‖ de ceea ce este politica, „la noi‖, omiţând
să înţeleagă, sau să crediteze ca realistă, una dintre cele mai plastice definiţii ale politicii („să
mănânci în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, o broască‖).
„Au intrat‖ în politică şi „au rămas în politică‖ mulţi care eşuaseră, anterior, în cariera
profesională, sau care, prin mediocritatea lor, au considerat „cariera politică‖, o debuşare şi
chiar o „izbăvire‖, un rost împlinit. Toţi aceştia erau partizani fideli ai maximei care a
circulat, în mod tradiţional, la noi: „dacă tot n-ai altceva mai bun de făcut, atunci apucă-te de
politică!‖. Mulţi dintre cei fără nici un crez sau performanţă profesională „s-au apucat de
politică‖ şi „se ţin‖ de ea, cu disperarea celui care dacă „i-ar da drumul‖, s-ar îneca. Ei
formează „pletora ariviştilor politici‖. Şi nu sunt nicidecum puţini!
Au început „a face politică‖, din ce în ce tot mai „vârtos‖, tot mai mulţi oameni de afaceri, pe
măsura îmbogăţirii lor pe căi „neortodoxe‖ (adică necinstite). Versaţi în toate „apucăturile‖,
ei au adulmecat că, dintre toate afacerile, „politica este cea mai mare afacere‖ şi, ca atare,
raţionând rapid şi pragmatic, cum că nimic nu te protejează mai bine, în afara oricăror riscuri
de „a da sama‖ pentru orice nelegiuire (sau fărădelege), decât o funcţie într-un partid sau, cu
atât mai bine, promovarea, pe „linie de partid‖, în structurile Guvernului sau în fotoliile
Parlamentului. Lipsiţi de orice cunoaştere sau interes pentru doctrinele politice, aceştia
formează, dincolo de legitimitatea lor de „membri‖, regimentul celor solidari în jurul unul
singur stindard „de luptă‖, acela al interesului propriu, conjugat cu interesele „de grup‖.
În sfârşit, au făcut cu adevărat politică şi continuă să facă, politicieni de profesie, sau având
un acut simţ politic, doctrinari de stânga şi de dreapta, slujitorii unui crez politic real, creatori
de partide şi de ideologii politice.
Care au fost urmările unei asemenea selecţii politice, se vede: o clasă politică lipsită, pe
ansamblu (fac excepţie câteva personalităţi politice autentice, din păcate rarisime), de orice
responsabilitate politică faţă de ţară şi faţă de cetăţenii săi. După 17 ani de la alungarea
protipendadei politice comuniste, asistăm la o mascaradă şi mai cumplită decât dictatul
comunist „pe faţă‖, la un spectacol care ar fi de-a dreptul hilar dacă nu ar fi tragic la o
demagogie politică dublată de un populism ieftin, care au atins, deopotrivă, forme „de virtute

377
artistică‖. Idealul naţional a fost „aruncat la coş‖, asemeni unei recuzite „uzate‖ şi prăfuite,
inutilă noilor „scenografii‖ politice. Interesele egolatre sau oligarhice (ale celor puţini, de
aceeaşi „teapă‖) sunt purtate sau afirmate, „în văzul zilei‖, în cel mai crunt dispreţ faţă de un
popor întreg.
Refuzul obstinat al descentralizării din partea tuturor guvernelor post-decembriste, reformele
economice, mai mult mimate decât împlinite, cu un impact social devastator, care s-au
tărăgănat timp de 17 ani, ori s-au gândit şi aplicat butaforic, după principiul („să ne facem că
facem, dacă ăştia - adică structurile Uniunii Europene - o vor‖), au adus în colaps întreaga
economie naţională, transformând privatizările într-un infinit exerciţiu de uzurpare sau
spoliere a avuţiei naţionale, în interesul marilor „experţi‖ (în fapt, marilor profitori), prin tot
felul de matrapazlâcuri şi scenarii evazioniste.
Reacţiile acelei „părţi a presei‖, formată din oameni cinstiţi şi „cu frica de Dumnezeu‖,
hotărâţi să dezvăluie marile tunuri date timp de 15 ani, au fost treptat estompate iar
„opoziţiile‖, atâtea câte au îndrăznit să fie, au fost „amuţite‖, după formula „ciocu mic, că
acum noi suntem la putere şi dacă ni te împotriveşti, nu-ţi va merge bine!‖
Scenariile antebelice, după formula „pleacă ai voştri, vin ai noştri‖, au revenit cu o forţă
infinită, în toată viaţa socială şi economică (în economiile de stat şi structurile
guvernamentale), eliminând, aproape cu desăvârşire, promovarea pe principii de
profesionalism şi competenţă. Eliminarea valorilor autentice, din orice domeniu de activitate
socială, din structurile statului (la cele private lucrurile stau altfel), pe cele mai diferite
pretexte de „incompatibilitate‖ , a atins apogeul, în ultimul timp (afectând eficienţa actelor de
conducere şi de guvernare), când s-a acutizat divizarea (în structuri binare fundamentale: „de-
al nostru‖ şi „de-al lor‖). Şi toate aceste fenomene s-au putut petrece cu îngăduinţa noastră, a
tuturor celor ce ne pretindem a fi „parte civilă‖ a societăţii, care ne-am complăcut doar la a
privi, pasiv.
Societatea civilă este, după 17 ani, lot „în stadium nascendi‖ („starea de a se naşte‖). Doar
câţiva „nebuni frumoşi‖, bolnavi incurabil de altruism social, se mulţumesc să dea
„comunicate‖ şi „apeluri‖, vociferând „de pe marginea terenului‖ în care se joacă, fără nici un
menajament, meciul secolului, după reţeta „care pe care‖. Vocea lor modestă şi tot mai firavă
este estompată de vacarmul din întreaga arenă politică. Asemenea spectacole etonante (şi
detonante) au loc, frecvent, chiar şi în Parlament, sub cupola căruia ne-am simţit, doar
privindu-le, ca sub cupola circului.
Meticuloşi, precum nişte castori (renumiţi prin construcţiile lor subterane, subacvatice), acei
politicieni care sunt obsedaţi doar de propriile afaceri, întorcând total şi vehement spatele
propriului electorat, şi-au creat „structurile de rezistenţă‖, ocupând şi dominând întreg spaţiul
public, influenţând strategic, legislativ şi executiv, deciziile capitale privind viitorul ţării,
adjudecând, adeseori decisiv, votul în Parlament atât în comisii cât şi în plen, în favoarea
celor ce le semnează statele de plată şi care sunt marii păpuşari ai vieţii noastre politice.
În tot acest timp, viaţa populaţiei s-a degradat vizibil, nu numai în plan material, ci şi
psihosocial (cu excepţiile notabile, extrem de vizibile, ale celor care „au răzbit prin junglă‖).
Justiţia, legată la ochi, ba oarbă, ba chioară, a încuviinţat, trecând cu vederea sau
colaborând direct, afacerile lor, păstrarea în libertate şi nepedepsirea celor vinovaţi,
aducând un popor întreg la disperare, şi firesc, la abandonare totală a cauzelor de interes
public întreaga societate acuză starea de anomie (lipsa legilor), apelând, în masă, la puterea
divină sau la vrăjitorie, pentru „salvarea‖ lor. Cine priveşte alaiurile divinatorii la scoaterea
sfintelor moaşte în public, crede pe bună dreptate că am recăzut în evul mediu.
Cei mai mulţi ridică din umeri a nedumerire totală şi se retrag din orice dezbatere publică,
umiliţi şi bolnavi de lehamite sau, mai ştiinţific, de atonie - (lipsa de energie, care este boala
cea mai gravă la o naţiune).

378
Tinerii n-au ratat, nici ei, şansa unei endemii: au prins microbul apodemiei - cei mai buni, ca
intelect sau ca îndemânare, nu-şi mai văd nici un viitor „acasă‖ şi vor să plece, cât mai repede
şi cât mai departe, „peste apă‖, de regulă peste ocean.
Societatea pare de-a dreptul paralizată (amorfică), intrând într-o pasivitate generală din care
ies, din când în când, de exemplu, dacă rămân fără curent electric, ori fără brânză, iar în cazul
celor în vârsta, fără medicamente, Singura reacţie „fermă‖ a disperaţilor mai tineri este să
urce pe un acoperiş de bloc sau pe un stâlp de înaltă tensiune, de unde ameninţă că „se
aruncă‖, în timp ce bătrânii se retrag în linişte să moară singuri, ca elefanţii.
Atitudinea de „non combat‖ (devenită generală, din păcate), indusă la nivel de mase prin lipsa
oricărui răspuns la marile probleme existenţiale ale societăţii, a devenit, din nou, majoritară şi
ultra defensivă, iar dictonul, asumat din păcate până şi de oamenii vrednici (vrednici de a face
ceva pentru societate, pentru ţară), este „vezi-ţi de treburile tale, că tot nu mai poţi schimba
ceva!‖.
Singură, salvarea individuală, ca ideal social şi economic, apare la orizont ca unica speranţă
„pro domo‖, consumând, la flacără mică, individuală, energiile latente ale românilor (şi ale
minorităţilor naţionale). Ce şanse mai are o naţiune pulverizată social, fără idealuri comune şi
fără acea motivaţie sinergică în plan psihosocial, care, atunci când reuşeşte să mobilizeze,
consensual, prin empatie, toate energiile unei naţiuni, „poate muta munţii‖?
Am ajuns să trăim iluzoriu, în lumi paralele: politicienii în lumea lor, opulentă şi sfidătoare,
oamenii „de rând‖, în lumea lor, cenuşie şi fără de speranţă. Energiile negative se
acumulează, zi de zi, an de an, într-o lume ce pare tot mai greu de înţeles şi care ameninţă ca
într-o zi să explodeze din nou, devastator.
Ceea ce nu se înţelege, din păcate (dar cine să le-o spună oamenilor?), este că „speranţa
moare ultima‖. Speranţa este în noi toţi, luaţi câte unul (sau mai bine, laolaltă) şi speranţa,
într-o societate modernă înşelată de o elită politică bicisnică, înseamnă „să te apuci să faci
politică‖! „Politica vine de la „polis‖, din greceşte, cuvânt ce semnifică „cetate‖, „oraş‖. „A
face politică‖ a însemnat, la origini, în lumea greacă, a face ceva concret pentru binele
oraşului, căci mai binele comunităţii, se înţelegea încă de atunci, însemnează mai binele tău,
al familiei tale şi al congenerilor tăi. Cum poţi face cel mai elementar „bine‖, aproapelui tău
şi lumii căreia îi aparţii? Cu ce trebuie să începi pentru a schimba răul cu binele? Prin a
începe să spui Adevărul. Adevărul privitor la toate cele ce privesc viaţa ta şi a celor de lângă
tine, viaţa cea de toate zilele şi, mai ales, Adevărul privitor la relaţiile diurne, cu toţi oamenii
şi cu toţi politicienii, Adevărul privind proiectele de viitor ale oraşului, ale comunităţii şi ale
României. Deci, tot Adevărul.
Al doilea pas va fi cel de „a o rupe cu minciuna‖, dar şi cu tot ce e mai rău decât minciuna, cu
„tăcerea vinovată‖! Căci „tăcerea‖ este încuviinţare şi încuviinţare înseamnă compromis şi
compromisul înseamnă complicitate. Dacă taci, devii complicele „lor‖, al celor care dispun,
discreţionar, de viaţa ta, de resursele comunităţii (la care ai contribuit şi tu), de viitorul ţării!
Dacă nu mai vrei să fii complicele color ce au „înhăţat ţara ca o pradă‖, atunci ridică-te în
picioare şi spune NU! Un „NU‖ hotărât, apăsat şi repetat, de atâtea ori, de câte ori acesta este
„crezul‖ tău, decizia propriei conştiinţe.
Acest crez, rostit răspicat, este „catehismul‖ unei noi religii sociale şi al unei noi politici, cea
eliberatoare de teamă, cea restituitoare a demnităţii sociale şi totodată, primul pas în „a intra
în politică‖. O politică în interesul cetăţii tale, al comunităţii tale. Aceştia sunt paşii care te
legitimează ca un „om al cetăţii‖, în spirit modern, căci esenţa logicii carteziene (a lui
Descartes) s-a schimbat în zilele noastre. Acel „cogito ergo sum‖ („gândesc, deci exist‖) s-a
schimbat fundamental. Principiul filosofiei (şi acţiunii) social-politice, din zilele noastre, a
devenit „Acţionez, deci exist!‖. În afara acţiunii sociale, personale, directe şi concrete, nimic
nu contează şi tot „restul‖ este menit irosirii, putându-se transforma în haos.

379
Din momentul în care ţi-ai asumat răspunderea de a spune Adevărul, fără teamă de orice
posibile consecinţe, care să-ţi afecteze viaţa personală, ai intrat în „politică‖, ai devenit un
jucător‖ în arena politică. Ca „jucător‖, poţi acţiona decisiv, spre a nu mai lăsa pe alţii să-ţi
hotărască soarta. Încumetă-te, deci, şi ia-ţi destinul în propriile mâini! Doar în felul acesta
poţi răspunde, mâine, decent întrebării copiilor tăi: „Tu ce ai făcut ca să încerci să nu laşi
lucrurile să se prăbuşească, azi, în oligarhie şi plutocraţie, iar, mâine, din nou, în dictatură?‖
Dacă potrivit lui Montherlant nu ar fi decât două opţiuni politice în viaţă, neexistând, deci,
decât două partide politice (cel format din cei ce au puterea, voinţa, demnitatea şi
responsabilitatea - dacă nu pentru ţară, atunci măcar pentru viitorul copiilor şi nepoţilor lor -
de a spune NU, al doilea aparţinând celor „afirmativi‖ (care, în numele obedienţei politice sau
a mentalităţii de „slugi‖, ori, şi mai grav, de „arendaşi‖, sunt robii stării atavice de a se
„dedulci‖ din toate avantajele puterii că, vorba aia, „dacă nu cură, pică‖), numai de tine
depinde să optezi pentru partidul celor capabili să spună „NU‖, cu toate riscurile inerente‖
Căci este un risc mare „să stai în picioare pe timp de furtună‖. Este nevoie de o mare forţă
morală (echivalentă celei fizice, dacă furtuna e la propriu) să spui în societatea noastră, astăzi,
categoric NU! Numai cei cu o personalitate „cerebro-spirală‖ (virtutea de a ţine, în viaţă,
capul sus şi coloana dreaptă) pot aparţine partidului „NU‖, având ca deviză: „Aşa nu se mai
poate!‖
Psihologii spun că asta ţine de caracter iar moraliştii (şi istoricii documentaţi) spun că „la
capitolul caracter români sunt deficitari‖. Analiştii politici, mai frivoli (în vocabular), cred că
spiritul gregar „miticismul‖ (nu neapărat de Dâmboviţa) sunt factorii care anihilează orice
tentativă de „a merge în picioare‖, prin viaţa noastră politică. Dar dacă singura şansă de a ne
salva ţine tocmai de gestul eliberator din stadiul primatelor (acela de a ne ridica în picioare şi
de a merge vertical, spre un ţel bine desluşit), atunci fă-o! Ia decizia, astăzi, nu mâine!
Ne apropiem de vârsta majoratului (căci intrăm în al 10-lea an de la naşterea noii societăţi.
Aşadar, a venit momentul eliberării noastre de toate complexele infantile (ale copilăriei).
Nimic şi nimeni nu ne va ierta, dacă nici la această vârstă nu ne vom asuma, cu maximă
responsabilitate, propriul destin, spunând răspicat un „NU‖ POLITICIANISMULUI,
CORUPŢIEI şi OLIGARHIEI! A venit vremea pentru noi toţi, ce capabili să protestăm
energic împotriva tuturor fenomenelor şi aspectelor malefice din societatea românească, să ne
apucăm cu temeinicia şi hotărârea ţăranului care iese la desţelenit, la arat şi la semănat, să
facem o politică pentru cei mulţi şi nu pentru cercul restrâns al protipendadei politice. Căci
nimeni nu ne va apăra mai bine drepturile şi idealurile, decât noi înşine: Dacă personal n-aş
crede, cu toată puterea fiinţei mele, în aceste adevăruri, nu le-aş propovădui şi nu v-aş cere să
mă urmaţi.

Cu speranţă,
al vostru Prof. dr. Corneliu Bucur
Preşedinte interimar al PLD Sibiu

PLD SIBIU spune


DA - reformelor structurale autentice, amânate de 17 ani, cu efecte nocive pentru toată
societatea (precum cele privind descentralizarea, subsidiaritatea, reforma echitabilă a
pensiilor, egalitatea de şanse etc.);
DA - moralităţii în politică, dialogului, concilierii şi consensului în alianţele politice şi
structurile guvernamentale;
DA - pentru continuarea reformei juridice până la capăt şi pentru egalitatea tuturor în faţa
legii;
DA - pentru o integrare demnă economic, social şi cultural, în structurile europene, prin
impunerea propriilor valori identitare, în toate planurile;

380
DA- pentru un program naţional sinergic privind accelerarea integrării de facto, a României,
în UE, cu costuri sociale şi economice cât mai mici;
DA - pentru intensificarea eforturilor şi abilitarea capacităţilor de asimilare a fondurilor
structurale europene;
DA- pentru afirmarea brandurilor româneşti, de notorietate internaţională (între care
alimentele tradiţionale, dar şi valorile culturale şi instituţiile trezoriere ale acestor valori);
DA- pentru votul uninominal;
DA - pentru o nouă constituţie, revizuită şi actualizată, care să elimine, definitiv, conflictele
şi scandalurile infinite, generate de lupte pentru putere, între „palate‖, între „grupurile de
interese‖, absolut dezastruoasă, într-o democraţie tânără, în plin proces de structurare;
DA - pentru un climat social relaxat, conciliant, salubru şi neconvulsiv, de respect reciproc şi
convivialilate în numele valorilor autentice, pentru securitate individuală şi colectivă, pentru
toleranţă reciprocă şi înţelegere în numele unui ideal naţional comun, dincolo de toate
diferenţele de etnie, religie, clasă socială şi opinii politice.

PLD SIBIU spune


NU- politicianismului, arivismului politic, fariseismului politic (politicii de clan şi de grupuri
de interese), amestecului politicului cu economicul, minciunii, sperjurului, imoralităţii,
trădării interesului naţional, degradării patrimoniului cultural naţional (tratat cu ignoranţă sau
cu dispreţ de guvernanţi), înstrăinării valorilor sacre de patrimoniu;
NU - oricărei încălcări a principiului separării puterilor în stat şi oricărui derapaj faţă de lege,
în interiorul fiecărei puteri;
NU - spiritului oligarhic, intra sau transpartinic, total advers interesului naţional şi NU
centralismului guvernamental, discriminării pe criterii de subordonare;
NU - exodului tinerilor şi al creierelor, hemoragie fatală, identică cu cea sangvină;
NU - ignorării şi boicotării aplicării legilor, de la cele privind proprietatea şi până la cele
privind dreptul la o existenţă decentă a tuturor;
NU - oricărui tip de discriminare, individuală, colectivă sau instituţională, pe proiecte şi
programe, operată de la nivelul structurilor guvernamentale sau ale administraţiei locale;
NU — faţă de politica inumană, umilitoare, indecentă şi imorală aplicată populaţiei vârstnice
din România, subnutrită şi lăsată în afara unei asistenţe şi îngrijiri medicale, absolut
elementare;
NU - oricărui tip de „protecţionism‖ politic (în societate, în administraţie, în justiţie) care
încalcă flagrant legea ce prevede egalitatea de şanse şi egalitatea în faţa legii;
NU - segregaţiei sociale şi polarizării societăţii în categorii diametral opuse, nu faţă de
afişarea unei opulenţe dispreţuitoare şi umilitoare, a unei minorităţi, în raport cu masa mare a
cetăţenilor, aliată la limita sau sub limita unei existenţe decente;
NU — faţă de programele mass-media, care promovează vulgaritatea, agresivitatea, violenţa,
sexualitatea, imoralitatea şi lipsa de valori fundamentale româneşti.

1 mar 2007

381
Ecomuzeu pentru Sibiu, din luna iunie

Biertan, Valea Viilor, Gura Râului, Sălişte, Moşna şi Săsăuş sunt localităţile sibiene ce vor
delimita ecomuzeul de la Sibiu. Proiectul este inclus în programul Sibiu - Capitală Culturală
Europeană şi propune turiştilor culturali să cunoască locuri şi oameni, moduri de viaţă.
Parteneri în acest demers sunt Fundaţia Gaia Heritage Paris, Asociaţia Ecomuzeu Regional,
Ministerul Culturii şi Cultelor, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Culte şi CNM ASTRA.
Pentru cei care vor poposi anul acesta în Capitală Culturală Europeană, precum şi pentru cei
care vor veni aici în anii următori, Sibiul va oferi un tur ce se arată de mare interes: o vizită
sau câteva zile petrecute în ecomuzeul de la Sibiu, adică în şase localităţi care îi vor provoca
pe turişti să le cunoască identitatea socială şi culturală. Biertan, Valea Viilor, Gura Râului,
Sălişte, Moşna şi Săsăuş sunt cuprinse într-un program ce are ca scop prezervarea specificului
arhitectonic şi etnografic, dezvoltarea turistică a zonei, dar şi atragerea unor finanţări externe.
„Într-un ecomuzeu, turiştii merg să cunoască un anumit spaţiu geografic, un patrimoniu, merg
să cunoască oamenii în locul unde trăiesc. Se creează astfel un raport direct cu aceştia, spre
deosebire de ceea ce se întâmplă într-un muzeu unde nu există legături directe cu cei care au
creat exponatele. În fiecare localitate vor exista circuite de vizitare pentru ca turiştii să
cunoască patrimoniul de aici, modul de trai al oamenilor, să aibă o perspectivă globală‖,
spune Frederic Ravatin, consultant de specialitate, implicat în proiect.

Recomandări pentru localităţile implicate


Până în luna iunie, când se estimează că cele şase localităţi vor fi gata pentru a funcţiona ca
primul ecomuzeu sibian, mai sunt încă destule de făcut. Astfel, se va edita un ghid cu
recomandări pentru lucrările ce trebuie realizate, într-o primă fază şi pe termen mai lung, iar
sugestiile vor merge de la detalii de arhitectură, la modul de pavare a străzilor până la
prezervarea şi utilizarea obloanelor tradiţionale. „Ghidul cu recomandări va fi adaptat pentru
fiecare localitate în parte şi se va lucra pe aceste recomandări. Documentul va fi înmânat, prin
Asociaţia Ecomuzeu Regional, primarilor acestor localităţi. Pentru ca turiştii să poată aprecia
cum se cuvine ceea ce le propunem, e nevoie de câteva îmbunătăţiri, cum ar fi, de exemplu,
curăţirea cursurilor de apă. Speranţa noastră este ca locuitorii să înţeleagă ce valori de
patrimoniu au şi cum le pot proteja. Demersul nostru e şi unul de natură pedagogică‖, adaugă
Frederic Ravatin

Trasee pentru turişti


Acest ghid cu recomandări va fi urmat de o broşură care va pune la dispoziţia turiştilor date
despre circuitul de vizitare. Traseele au fost deja identificate şi sunt astfel gândite încât să
evidenţieze punctele forte ale acestor localităţi. De pildă, în Sălişte există posibilitatea de a
face un circuit al meşteşugarilor, cu integrarea celor două muzee de aici; în Gura Râului -
traseul va fi axat pe tipuri de gospodării şi pe relaţia cu strada. Mai mult, se doreşte ca în
fiecare localitate să fie amenajat un punct de primire al turiştilor, iar aceştia să beneficieze de
ghidaj.
Câteva zile petrecute în una dintre aceste localităţi, ar însemna pentru turişti un contact mult
mai nuanţat cu specificul acestor locuri. În consecinţă, una dintre dorinţele iniţiatorilor
proiectului este ca, prin prezenţa turiştilor ce sunt aşteptaţi, localnicii să fie motivaţi să facă
pensiuni în localităţi unde acestea nu există, subliniază Teofil Gherca, reprezentant Gaia
Heritage în România.

2 mar 2007

382
Muzeul ASTRA – premiat de Comisia Naţională UNESCO

Complexul Naţional Muzeal ASTRA a fost premiat, cu ocazia Zilei Mondiale a Ştiinţei
pentru Pace şi Dezvoltare, de către Comisia Naţională UNESCO pentru România, prin
secretarul general Alexandru Mironov, cu Diploma şi Premiul intitulat „Premiul UNESCO
pentru Patrimoniul Tehnic „Dumbrava Sibiului‖.Acest premiu are la bază proiectul Muzeului
ASTRA de instituire a „Premiului Internaţional UNESCO pentru Patrimoniu Tehnic‖, proiect
acceptat de către UNESCO, Paris.
„Premierea Muzeului ASTRA consacră astfel, pe plan naţional şi nu numai, excelenţa
patrimoniului de tehnică populară (preindustrială), din Muzeul în Aer Liber din Dumbrava
Sibiului, constituit într-o jumătate de secol, recomandându-l, implicit, ca unul dintre cele mai
importante obiective culturale şi obiective turistice, în contextul - Sibiu, Capitală Culturală
Europeană‖, a spus, ieri, directorul Corneliu Bucur, care a mai precizat că „premiul a condus
la realizarea unui CD multimedia - Patrimoniul tehnic preindustrial din România, CD ce face
parte din programul de participare UNESCO 27243202ROM‖. CD -ul a fost realizat în cadrul
Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖, prin intermediul Centrului de Informare şi
Documentare în Etnologie „Cornel Irimie‖ şi prezintă patrimoniul tehnic instrumental sub
forma unui tabel taxonomic, tratat din perspectivă evolutiv - tipologică. Prin conţinutul său
bogat (imagini şi texte explicative) sunt evidenţiate valorile fundamentale ale civilizaţiei de
tip tradiţional (pre-industrial) şi cele ale culturii populare imateriale cu origini străvechi: în
preistorie, epoca medievală şi cea modernă a României. Lucrarea este structurată pe nouă
capitole prezentând cronologic, civilizaţiile neolitică, dacică, romană şi medievală,
continuând apoi cu civilizaţiile populară românească, sătească şi urbană, patrimoniul tehnic
tradiţional, evoluţia şi tipologia instalaţiilor tradiţionale din România, precum şi
monumentele de tehnică populară din cadrul Muzeului în Aer Liber‖.

Adrian POPESCU
15 mar 2007

383
Muzeul ASTRA – superlativ al turismului românesc

În perioada 22-24 martie a.c., s-a desfăşurat, la Sibiu, Programul „Superlativele turismului
românesc‖, organizat de Revista de Informare, Comunicare şi Integrare Europeană,
Eu.Ro.Com. revista „Vacanţe & Călătorii‖, în parteneriat cu Autoritatea Naţională pentru
Turism. Sibiul a fost ales drept locaţie a acestei manifestări deoarece în postura actuală de
Capitală Culturală Europeană a ştiut să profite de această oportunitate, devenind un adevărat
motor al dezvoltării locale, regionale şi naţionale.
Referitor la acest eveniment, directorul general al CNM ASTRA, Corneliu Bucur preciza la
puţin timp după consumarea evenimentului, că Sibiul are suficiente motive de a se mândri cu
Muzeul ASTRA, căci atât în urma seminarului „Turismul şi valorificarea patrimoniului
istorico-cultural‖ (unde comunicarea instituţiei referitor la creşterea importanţei factorului
cultural şi valorificarea acestuia în scopul dezvoltării socio-economice, a fost de mare impact
şi actualitate - n.a.), cât şi la Gala Superlativelor Turismului Românesc a demonstrat că CNM
ASTRA este un brand pentru România. „Muzeului ASTRA, în cadrul Galei Superlativelor
Turismului Românesc, i-a fost decernată distincţia de „Cel mai valoros proiect turistic
românesc‖. Avem înalta cinste şi onoare de a fi singurul muzeu din România care se poate
mândri cu o activitate de marketing turistic plină de succes, cu o ofertă de servicii cultural-
turistice excepţională şi cu un asemenea premiu de recunoaştere unanimă a calităţii,
ingeniozităţii şi eficienţei proiectului nostru cultural-turistic‖, a spus directorul instituţiei
sibiene. „Una din justificările decernării acestui important premiu naţional îl constituie şi
noua apariţie editorială a CNM ASTRA, intitulată „Servicii cultural-turistice‖, care prezintă
detaliat, într-o manieră grafică de excepţie, diversitatea ofertei de servicii ale muzeului
nostru: audio-ghidajul, vizitarea nocturnă, plimbări cu trăsura sau sania (în funcţie de
anotimp), organizarea de spectacole pe scena de pe lac, oficierea de căsătorii la Bisericile din
Dretea şi Bezded, popicăria, cazarea în muzeu, servirea mesei la Hanurile din Tulgheş şi
Veştem sau la Cârciuma din Bătrâni, organizarea de evenimente în sălile de conferinţe de la
Casa Artelor şi din Pavilionul central din Muzeul în Aer Liber, precum şi oferta de suveniruri
tradiţionale a Galeriilor de Artă Populară. Această inedită broşură a fost oferită, cu ocazia
Galei Superlativelor Turismului Românesc, tuturor oficialităţilor prezente, stârnind
entuziasmul unanim‖, a completat Eliza Penciu, coordonator programe turism cultural din
cadrul instituţiei menţionate. Pentru această distincţie, numai vorbe de bine şi felicitări celor
care au adus tradiţia populară la rang de diplomaţie culturală.

Adrian POPESCU
28 mar 2007

384
Bucur: „Ministerul Culturii a devenit un SRL”

„Ce se întâmplă la Sibiu este de natură să ne alarmeze în ceea ce priveşte modalitatea în care
se raportează autorităţile de stat naţionale şi locale la problemele acute de patrimoniu din
Sibiu‖ - a fost tonul cuvintelor prin care directorul Complexului Muzeal Naţional „ASTRA‖,
Corneliu Bucur, şi-a început conferinţa de presă de ieri.
Directorul Complexului Naţional „ASTRA‖, făcând referiri la momentul decernării premiilor
naţionale pentru excelenţă în turism şi a premiilor naţionale pentru excelenţă în domeniul
patrimoniului cultural naţional, şi-a manifestat stupoarea privind criteriile în urma cărora
MCC şi-a decernat premiile pentru activităţile pe 2006, premii de la care „ASTRA‖ a fost
exclusă. „Aceste modalităţi de conduită politico-culturale demonstrează că MCC a
transformat momentul decernării într-o afacere a casei, că MCC se comportă ca un SRL.
Ministerul acordă premii oamenilor apropiaţi structurii sale. Noi am depus şapte proiecte
pentru premiere, printre care şi opera de restaurare a picturii Bisericii din Dretea, care este
recunoscută şi pe plan internaţional ca valoare patrimonială‖, a precizat domnul Bucur, care
consideră tendenţioasă atitudinea MCC-ului, „atât timp cât Comisia Naţională UNESCO
pentru România a acordat premiul pentru patrimoniu tehnic preindustrial muzeului nostru, iar
pe plan mondial a fost solicitat brandul nostru pentru instituirea premiului mondial la
categoria patrimoniu tehnic, cu denumirea de Dumbrava Sibiului, gest ce echivalează cu
recunoaşterea „de plano‖ a unui domeniu din patrimoniul cultural, care să-i reprezinte pe
români‖. În contextul amintit, conducătorul instituţiei a mai enumerat şi alte realizări de
excepţie‖ petrecute ca stare de unicat în România‖, cum ar fi : „ETNOPARCUL ASTRA‖
(destinat copiilor şi educării lor), cele 33 „de şantiere în muzeu‖ care au un discurs de punere
în valoare a patrimoniului tradiţional românesc, albumele, pliantele, broşurile editate sau în
curs de editare. Deoarece aceste activităţi au fost persiflate şi prin ele munca unui colectiv de
profesionişti de mare valoare, aşa cum şi-ar dori multe instituţii din ţară, Corneliu Bucur a
catalogat MMC-ul ca fiind o instituţie discriminativă şi persecutorie la adresa „ASTRA‖,
promovând chiar „o politică culturală meschină privind fondurile pe care le alocă unei
instituţii faţă de care are numai resentimente‖. Pe ordinea de zi a conferinţei de presă au mai
figurat teme legate de slujba de Înviere, din 8 aprilie, şi programul de vizitare din muzeu,
intervenţii referitoare la debutul sezonului turistic internaţional, la unele expoziţii şi
simpozioane, precum şi la alte activităţi asupra cărora vom reveni într-o ediţie viitoare. Ar
mai fi de consemnat pentru această primă relatare că directorul general al Muzeului
„ASTRA‖ a pus în discuţie şi tema spaţiilor în care funcţionează „ASTRA‖, faptul că o parte
din ele trebuie eliberate fără a lua în calcul aspecte care ţin nu numai de ordin legislativ ,dar
şi de protejarea patrimoniului muzeal.

Adrian POPESCU
4 apr 2007

385
Scrisoare deschisă dlui prof. Martin Bottesch,
preşedintele Consiliului Judeţean

Stimate domnule preşedinte prof. Martin Bottesch,


Întrucât discuţiile purtate prin corespondenţa oficială (de peste doi ani) şi personal (cu ocazia
numeroaselor audienţe solicitate, ultima fiind în ziua de 30 martie), în problema sediului
Muzeului Civilizaţiei Transilvane „Astra‖, ale cărui colecţii (de peste 40.000 obiecte) sunt
depozitate din perioada anterioară schimbării regimului politic(1989), în Palatul Brukenthal şi
în „Casa Albastră‖, şi a căror valorificare expoziţională, cu caracter permanent, a încetat din
februarie/martie 1990, când am părăsit — din proprie iniţiativă (Vă rog să reţineţi acest
aspect de moralitate, de colegialitate şi de maximă bunăvoinţă faţă de interesele valorificării
superioare a patrimoniului Muzeului Naţional Brukenthal, în spaţiile proprii, în condiţia unui
stat şi regim democratic) - cele 17 săli de la etajul I, ale Palatului Brukenthal, mă văd nevoit,
după ultimele noastre discuţii, să Vă adresez prezentul memoriu public, informând, totodată,
publicul sibian şi pe toţi locuitorii Transilvaniei, despre situaţia extrem de gravă în care se
găseşte, după 17 ani de la revoluţia din decembrie 1989, instituţia muzeală centenară, care
este succesoarea directă, atât patrimonial, cât şi programatic, a „Muzeului Asociaţiunii‖,
fondat în anul 1905 şi desfiinţat de comunişti în anul 1950.
Voi aborda, în acest memoriu public, doar aspectele esenţiale ale uneia dintre problemele
nesoluţionate ale agendei culturale naţionale (instituţionale), de maximă importanţă şi
acuitate.
1. Mă voi referi, în primul rând. la problema spaţiului, stricto.
Complexul National Muzeal „Astra‖ s-a confruntat, încă de la începutul anului 1990, cu mari
probleme de spaţiu. Prin preluarea, la despărţirea de Muzeul Brukenthal, a întregului
patrimoniu etnografic, trebuiau rezolvate sediile (ca spaţii de depozitare şi de valorificare
expoziţională) pentru colecţia de etnografie universală (fondată în sec. XIX de Franz Binder),
pentru colecţia de etnografie săsească (grupată la „Muzeul „Emil Sigerus ), şi pentru colecţia
de etnografie şi artă populară românească, alta decât cea aparţinând Muzeului în aer liber din
Dumbrava Sibiului. Pentru primele două colecţii s-au găsit soluţii optime, prin afectarea şi
restaurarea generală a imobilelor din Piaţa Mică: acelea de la nr 11 (în curs de revendicare de
Biserica Evanghelică, care sperăm să-i păstreze profilul şi funcţiunea), devenit „Muzeul de
etnografie universală „Franz Binder‖ şi a celui de la nr. 20/21, devenit Muzeul de etnografie
săsească „Emil Sigerus‖. Una din expoziţiile de bază ale acestui muzeu, profilata pe istoria
cahlelor din Transilvania, ocupă subsolul restaurat şi amenajat special, din imobilul nr. 12 (şi
el revendicat în proporţie de jumătate) de familia Munteanu.
Pentru cea de a treia colecţie (şi cea mai mare, de câteva ori, comparativ cu celelalte două)
am aşteptat, cu mare răbdare şi cu stoicism, timp de 17 ani (enorm faţă de imperativele unei
instituţii cu un asemenea rol cultural şi educativ, într-o epocă istorica în care paradigma
culturală universală şi naţională este afirmarea identităţii) să se elibereze propriul sediu din
care, în 1950, am fost evacuaţi printr-un dictat comunist samavolnic, din raţiuni ideologice
ale noului regim politic, instalat prin falsificarea alegerilor din anul 1948.
Acel act de „autodesfiinţare‖ a reprezentat cel mai grav atentat politic şi cultural la conştiinţa
propriei identităţi a poporului român şi el nu a fost separat nici până astăzi?
A fost absolut şocant pentru mine să aud din partea D-voastră, la una din discuţiile recente,
reproşul privind „neînţelegerea solicitării spaţiului din „Palatul Asociaţiunii‖, din moment
ce, spuneaţi Dvs., „doar aveţi atâtea sedii‖! Am înţeles, în momentul acela, apreciindu-Vă
drept o persoană inteligentă şi atentă la nuanţele limbii române, că din motive pe care mi-e
teamă să le numesc (asumate personal sau induse de superiorul Dvs.) aţi adoptat „poziţia‖ de
a refuza promovarea (şi susţinerea) soluţiei restituirii propriului sediu al Muzeului
Asociaţiunii, în curs de a se elibera prin mutarea Bibliotecii Judeţene în noul şi impozantul

386
sediu, pentru care s-au alocat sute de miliarde lei, din bugetul naţional şi al Consiliului
Judeţean.
În momentul respingerii votării, în plenul Consiliului Judeţean, a proiectului susţinut de
Comisia pentru Cultură a C J. (care îşi însuşeşte. întotdeauna, viziunea şi propriile proiecte
ale preşedinţiei sale, dna Ioana Blaga Frunzescu, consilier PSD), care viza păstrarea în
administrarea Bibliotecii judeţene a ambelor sedii (soluţie pe care, în circumstanţele
cunoscute, privind situaţia de spaţiu a celor două instituţii fondate de Astra, nu mă sfiesc să o
numesc profund imorală şi de-a dreptul uzurpatoare) şi a votării soluţiei propusă de
consilierul Dan Voinea - membru PD, una înţeleaptă, echidistantă şi responsabilă (gest pentru
care îmi exprim toată preţuirea domnilor consilieri care au susţinut-o); constând din
solicitarea unei expertize de specialitate (deci obiectivă) din partea unei „Comisii externe‖.
V-am propus (şi am reiterat aceeaşi propunere şi dlui secretar de stat al Ministerului Culturi,
dr. Virgil Niţulescu - care a găsit-o cât se poate de logică şi bine venită) să solicitaţi ca MCC
să numească în acea comisie câţiva dintre membrii Comisiilor naţionale .pentru muzee şi
colecţii‖ şi „pentru Biblioteci. Au trecut mai bine de 45 de zile fără ca acea comisie să fie
numită şi fără ca Dvs. să manifestaţi cel mai mic interes pentru soluţionarea, cel. puţin „de
principiu‖, dacă nu şi „de facto‖, o problemă a CJ atât de urgentă, clarificând problema
spaţiului, în mod echitabil şi echidistant pentru ambele instituţii direct subordonate.
Într-o adresă recentă, ne-aţi anunţat că aţi amânat convocarea comisiei până „se încheie
mutarea‖ Bibliotecii judeţene. Evident, că motivul invocat nu are nici o raţiune (şi motivaţie)
logică, alta decât aceea de a amâna, cât se poate de mult, o soluţie pe care, orice comisie ar
veni - dacă va fi formată din specialişti - ar constata că în timp ce o instituţie judeţeană are un
spaţiu excedentar, de-a dreptul surprinzător de mare (dacă cel nou este valorificat eficient), o
instituţie naţională de patrimoniu, cu vechimea şi gabaritul Muzeului „Astra‖, este lipsită
total de spaţiu. Şi mai mult, este din nou evacuată, în circumstanţe deloc onorabile şi
agreabile.
2. A doua problemă care a dobândit, brusc, un caracter „de maximă urgenţă‖, constă în voinţa
(imperativă) a Muzeului Naţional Brukenthal, de a provoca evacuarea spaţiilor din Casa
Albastră. deoarece au primit fonduri de la MCC şi doresc să repare capital clădirea, în acest
an. Aici este vorba de securitatea şi integritatea patrimoniului muzeal etnografic (de origine
româneasca), riscându-se evacuarea precipitată, încălcând cele mai elementare norme de
conservare şi integritate patrimonială. Fără să fim consultaţi dacă într-un an cu problemele
uriaşe rezultate din proiectele asumate în cadrul programului Capitalei Cultural Europene
(Muzeul „Astra‖ fiind, alături de Teatrul Naţional „Radu Stanca‖, instituţia sibiană cu cea
mai densă şi importantă participare la agenda culturală sibiană a anului 2007), fără să fim
invitaţi la o discuţie cu colegii din cadrul muzeului subordonat MCC, ne-am trezit brusc cu
somaţia evacuării imediate. Prin adresa primită de la Dvoastră pe 19.03 am aflat că trebuie să
mutăm colecţiile din Casa Albastră, „temporar‖, într-un „sediu potrivit‖ din Pădurea
Dumbrava (un fost depozit de armament total contraindicat, prin structura materialelor de
construcţie - blocuri de beton, prin lipsa oricărei izolaţii termice, dar mai ales, prin plasarea
într-o zonă mlăştinoasă, care asigură o umiditate de peste 95%, fapt care ne scuteşte de orice
alte argumente).
V-am comunicat, în timpul discuţiei avute la data de 30.03, la care au participat şi câţiva
colegi ai mei cu funcţii de conducere (care au respins, prin referate de specialitate, extrem de
bine argumentate, ideea mutării colecţiilor, „în mod provizoriu‖, în acest an. procedură total
contraindicată!), că suntem cu toţii total surprinşi de „urgenţa‖ acestei lucrări, într-un an atât
de aglomerat pentru toţi salariaţii instituţiei noastre (an în care mai mutăm un depozit de
peste 7.000 de obiecte, în mansarda Casei Artelor). Surpriza cea mai mare a constat în modul
energic şi autoritar în care susţineţi o cauză „străină‖ de C.J., în loc să vă manifestaţi empatia
(şi susţinerea) faţă de instituţia subordonată Dvoastră, decizia premergând analizei.

387
„Culmea‖ a fost că, la acea discuţie, mi s-a reproşat mie, ca o gravă deficienţă managerială,
faptul că, ştiind de atâta timp care este situaţia, nu am găsit eu soluţia de mutare a colecţiilor
din spaţiile Muzeului National Brukenthal! Aşadar, la Sibiu, avem o situaţie de criză, care
afectează două muzee naţionale de notorietate universală, agravată de lipsa de implicare a
Ministerului Culturii în soluţionarea sa. Ceea ce ne frapează în acest moment este faptul că
situaţia Muzeului Brukenthal, care nu-şi poate realiza lucrările conform unui grafic propriu,
Vă interesează mai mult decât găsirea cât mai rapidă a unei soluţii radicale, de durată şi nu de
provizorat, pentru „propria‖ instituţie, deşi asupra condiţiilor de spaţiu ale C.N M.‖Astra‖,
V-am informat încă de la preluarea funcţiei de preşedinte al C.J. Sibiu.
3. Cel de al treilea aspect (peste care treceţi cu nonşalanţă, deşi cred că problemele de ordin
juridic şi de legislaţie vă sunt cât se poate de familiare şi, în plus, aveţi şi consilieri de
specialitate cu o mare experienţă) ţine de legitimitatea juridică a restituirii edificiului ctitorit
de astrişti în anii 1904-1905 (şi botezat de ei înşişi „Muzeul Asociaţiunii‖, după numele
instituţiei pentru care au edificat în principal acel palat) locatarilor pentru care a fost edificată
acea clădire monumentală şi care au fost evacuaţi în 1950. Concret, este vorba de Biblioteca
Astrei (fondul de carte istoric constituit între anii 1861 şi 1950 - în 2 camere), de birourile
Asociaţiei „Astra‖ şi de birourile revistei „Transilvania‖ spaţiul majoritar (ca şi depozitul
adăugat, în anii 1985/6) revenind Muzeului Civilizaţiei Transilvaniei „Astra‖. Cum bine ştiţi,
o soluţie în sensul preluării administraţiei acestui edificiu de către C.N.M.‖Astra‖ a mai fost
pronunţată, anterior, ca sentinţă „definitivă‖, de către Curtea de Apel Aba Iulia, în anul 1995,
după un proces de patru ani purtat între cei doi „fraţi‖ (Biblioteca şi Muzeu) şi nu văd cum s-
ar putea da un alt verdict juridic la un eventual nou proces (care ar da cea mai defavorabilă
imagine, inclusiv C.J.), în cazul în care persistaţi în decizia prin care refuzaţi cea mai logică,
legică şi morală soluţie, pentru rezolvarea problemei cardinale a instituţiei noastre!
4. În sfârşit, invoc cel de al patrulea aspect esenţial al cazului, cel de natură politică (de
politică culturală, de politică etnică şi de politică socială).
În prima situaţie, consider (şi V-am informat de acest aspect), că este o mare eroare politico-
culturală să lăsaţi, în continuare, un muzeu centenar, cu un patrimoniu de 40.000 obiecte, fără
sediu - depozit şi fără sediu — expoziţie, acum când tocmai se eliberează sediul nostru
istoric, după ce timp de 50 de ani am stat „în refugiu‖ în spaţiile Palatului Brukenthal, iar de
17 ani stăm cu toate colecţie închise în depozite!
În al doilea rând, în contextul cunoscut al soluţionări optime a problemei depozitării şi
valorificării colecţiilor de alt profil etnic decât cel românesc (şi îmi asum public meritul de a
fi luptat pentru un asemenea deziderat cultural, normal într-o ţară democratică), consider a fi
o eroare politică de mari proporţii şi având consecinţele cele mai negative să lăsaţi colecţiile
etnografice cu profil etnic românesc (pentru conservarea şi valorificarea cărora, generaţia de
la începutul veacului XX, deopotrivă români şi saşi, au găsit, dimpreună, soluţiile pentru
edificarea „Muzeului Asociaţiunii‖, având un profil etnografic majoritar) fără un sediu! Şi
aceasta, în chiar anul eliberării spaţiilor ocupate abuziv prin extensie în tot Palatul, de către
biblioteca epurată ideologic, în anul de tristă amintire, 1950.
În situaţia cu totul excepţională, în care electoratul a adus la conducerea municipiului şi
judeţului Sibiu pe doi cetăţeni de origine germană, în contextul în care toată mass-media din
toată Europa este cuplată zilnic la toate evenimentele culturale din capitala culturală a
Europei, în situaţia în care Muzeul „Astra‖ a intrat în orbita de interes (şi de omagiere) a
UNESCO prin valoarea excepţională a celor două programe elaborate şi derulate de zeci de
ani, de instituţia noastră, (pentru patrimoniul cultural imaterial, „Tezaure Umane Vii‖ şi
pentru patrimoniul tehnic preindustrial instituind chiar un premiu internaţional personalizat
prin botezarea acestuia cu numele locaţiei Muzeului în aer liber „Dumbrava Sibiului‖), în
sfârşit, în situaţia declarării ca temă centrală a anului 2007 multiculturalitatea, consider că
refuzarea soluţionării problemei restituirii sediului originar Muzeului „Astra‖, ar fi un grav

388
prejudiciu adus culturii populare româneşti şi dreptului nediscriminant al majorităţi populaţiei
din Ardeal şi din întreaga ţară de a-şi apăra, consolida şi înălţa instituţiile de patrimoniu
etnocultural, la fel cum fac de pildă saşii, cu instituţiile lor emblematice (cum ar fi Muzeul
Naţional Brukenthal).
În sfârşit, cel de al treilea aspect politic al refuzului restituirii Palatului Astrei celor
îndreptăţiţi legal să-l reocupe ţine de esenţa democratizării României (şi deci, a tuturor
structurilor administrative) prin eliminarea - după 17 ani de aşa zisă democraţie - a sechelelor
dictaturii comuniste. În ţara care a condamnat cea dintâi dintre ţările lagărului comunist prin
vocea preşedintelui său, în chiar incinta Parlamentului - regimul politic comunist ca un regim
„ilegitim şi criminal‖, constatăm că cea mai dureroasă şi gravă, prin semnificaţiile sale
majore, în plan etnocultural, sechelă a dictatelor regimului comunist, aceea a alungării
Asociaţiunii Astra, Revistei Transilvania şi Muzeului „Astra‖ din propriul sediu, se doreşte
eternizată. Şi acest lucru în timp ce pentru Muzeul Brukenthal se fac cu sprijinul direct al
Ministerului Culturii şi Cultelor, investiţii consistente (inclusiv din împrumuturi externe
garantate de stat) pentru readucerea sa (pe care o salutăm întru totul) la gloria de altă dată.
Acest lucru Vi se pare normal, legal şi moral, Dle preşedinte, Martin Bottesch? Nu
consideraţi că atitudinea Dvs. reprezintă o gravă discriminare etno-culturală?
Cu speranţa de a Vă convinge în cele din urmă că singura soluţie legitimă şi eficientă este cea
pentru care noi pledăm din anul 1990 (tot de atunci fiind printre puţinele persoane şi instituţii
care au militat pentru construirea unui nou sediu al bibliotecii judeţene), evitând în felul
acesta un proces dezonorant pentru toată lumea şi „un spectacol‖ nedemn de o capi-tală
culturală, rămân cu asigurarea consideraţiei deosebite pe care V-o port şi a dorinţei de a avea
cea mai onestă şi armonioasă colaborare, în afara oricărei discriminări,

al D-voastră,
prof.dr. Corneliu BUCUR
director general
26 apr 2007

389
Consulii Onorifici ai României încântaţi de farmecul Muzeului „ASTRA”

Muzeul ASTRA a pregătit pentru Consulii Onorifici ai României un interesant periplu prin
istoria civilizaţiei populare româneşti, cu ocazia prezenţei lor la reuniunea „România
culturală şi turistică‖, organizată de MAE. Consulii Onorifici, la unison, au fost impresionaţi
de Muzeul în Aer Liber şi alături de ei şi ministrul Cioroianu. Din cartea de impresii am
reţinut câteva pasaje remarcabile cum ar fi: „Sub privirea şi vorba domnului director Bucur
toată această realitate străbună românească prinde viaţa, aducându-ne aminte de vraja
neamului din care ne tragem! O lecţie, în aer liber de autentic patriotism!‖ - Adrian
Cioroianu, Ministrul Afacerilor Externe * „Privind acest preţios lac în soare, liniştit, bucuros
de companie… ce altceva mi-as mai putea dori? Viaţa ar trebui să fie mereu ca această zi de
primăvara. Iubesc România‖ - Consulul onorific al României în Columbia, America de Sud *
„Vă mulţumesc pentru acest loc special. Românii pot fi mândri de ţara lor. Sunt consulul
onorific în Turcia şi am fost în Sibiu pentru prima dată. Sunt foarte impresionat de acest ―sat‖
care se află într-un peisaj perfect. Felicitări!‖- Durnus C., Consulul onorific al României în
Turcia* „Un grandios muzeu în aer liber care aduce onoare României şi mai presus de toate,
tradiţiei populare‖ - Consulul onorific al României în Geneva... şi impresiile continuă în
aceeaşi notă de la ceilalţi consuli onorifici. Directorul Complexului Muzeal Naţional
ASTRA, prof. univ. dr. Corneliu Bucur, şi Adrian Cioroianu, ministrul Afacerilor Externe au
avut un dialog extrem de fructuos mai ales că cei doi sunt de profesie istorici. Ministrul de
Externe a promis că va reveni la ASTRA, un spaţiu de excelenţă pentru cei ce doresc să
cunoască România şi sub alte aspecte care ţin de tezaurul uman şi de spiritualitatea acestui
popor, aflat la interferenţa atâtor culturi. Este clar că în afara ofertei celor de la Muzeul
ASTRA, cu lumea satului tradiţional, prin formula organizatorică a unui târg - expoziţie cu
vânzare, ca o sinteză etnografică structurată tipologic, conceput şi ca un autentic omagiu
închinat deopotrivă meşterilor şi mesagerilor poporului român, consulii au mai beneficiat de
noile apariţii editoriale, anume Albumul Muzeul ASTRA şi Broşura „Cultural & Turistic
2007‖. La efortul gazdelor s-au alăturat şi cei ce constituie familia Complexului National
Muzeal ―ASTRA‖, anume - Silvia Tecoanţă (Avrig, ţesut), Maria Ciucă (Poiana Sibiului,
confecţionat piese de port popular), Lucia Todoran (Salva, Bistriţa-Năsăud, broderie cu
mărgele), Rodica Ispas (Avrig, ţesut), Ioan Barac (Alămor, confecţionat cojoace), Szegedi
Margareta (Sibiu, împletit fibre vegetale), Elena Stroia (Sălişte, ţesut), Lucia Nica (Sibiu,
icoane pictate), Maria Brândan (Orlat, icoane pictate, mobilier pictat, confecţionat podoabe
pentru costumul de Juni), Rodica Berghezan (Sibiu, icoane pictate), Maria Milea (Sibiu,
icoane pictate), Ana Negoiţă (Sibiu, icoane pictate, măşti), Mircea Ungureanu (Sibiu,
mobilier pictat), Florin Topa (Sibiu, icoane pictate), Maria Străulea (Tilişca, împletit), Ana
Dragosin (Boita, confecţionat piese de port popular), Maria Popa (Sibiu, curelărit), Rodica
Costache (Sibiu, confecţionat comanace şi coşuri împletite din nuiele), Sophia Weinhold şi
Helene Wenrich (Sibiu, broderie) Traian Căldărar, Victor Căldărar (Bratei, prelucrarea
metalului - căldărar), Ioan Grancea (Vurpăr, prelucrarea metalului - argintar) - care practic au
reînviat Sibiul de altădată.

Adrian POPESCU
26 apr 2007

390
Un album cât un tratat de antropologie. Un muzeu, un album, o identitate

În Editura „AstraMuseum‖, în Tipografia „Honterus‖, în concepţia tematică a subsemnatului


(autor şi al textului) şi având fascinanta ilustraţie fotografică a maestrului Dumitru Budrala, a
apărut, în limbile română şi engleză (versiunile germană şi franceză sunt în pregătire), cu
sprijinul financiar al Administraţiei Fondului Cultural Naţional şi, majoritar, al S.C.
„Ambient‖ SA (avându-l în frunte, competent, generos şi altruist, pe distinsul domn Ion
Ciolan), după 45 de ani de la lansarea proiectului organizării Muzeului în aer liber din
Dumbrava Sibiului, ALBUMUL Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA‖.Este
o apariţie editorială pe care nu mă sfiesc să o calific drept excepţională!
Inspirându-ne din viziunea enciclopedistă a lui Cornel Diaconovici (urzitorul „Programei
tematice‖ a Muzeului ASTREI din 1904), din viziunea şi proiecţia muzeologică modernă,
vizând Muzeul Tehnicii Populare, datorate lui Cornel Irimie (din anul 1962) şi proiectându-l
după concepţia antropologistă a lui Grigore Antipa (1920), conform căruia, esenţa unui
muzeu, „oricare i-ar fi colecţiile sale‖, constă din triada „Ştiinţă, Cultură, Educaţie‖,
racordându-ne la ultimele paradigme ale politicilor culturale ale UNESCO (Convenţia din
anul 2003 privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial şi Convenţia din anul 2005
privind diversitatea expresiilor culturale), vizând, în permanenţă, demonstrarea identităţii
culturale româneşti (în esenţa sa, multiculturală), integrată, conştient, în istoria civilizaţiei
europene, am reuşit să oferim culturii naţionale şi universale, în anul în care Sibiul este
asociat Luxemburgului în calitatea de „capitală cultural europeană‖, un Album cât un Tratat
de antropologie culturală românească.
Ilustrat printr-un patrimoniu fabulos, unic în plan universal, cu varii colecţii de o tipologie
categorială, tehnică, morfologică şi stilistică cvasicomplete, deopotrivă în domeniul
gospodăriilor şi locuinţelor, monumentelor de arhitectură, laică şi religioasă, una a
monumentelor de tehnică populară, a monumentelor de utilitate publică, cu funcţii sociale,
comerciale şi ludice, a instrumentarului tradiţional, iar în încheiere, un caleidoscop al
valorilor patrimoniului cultural imaterial, prezentate în muzeu în cadrul Programului
„Tezaure Umane Vii‖, Albumul reconstituie un univers miraculos al unei apuse civilizaţii a
habitatului tradiţional, al civilizaţiei tehnice populare, al culturii artistice tradiţionale şi al
spiritualităţii precreştine şi creştine, capabil să ne individualizeze „ca o variantă a omenirii‖,
cum îşi propunea Simion Mehedinţi, la începutul secolului XX.
Introducerea în Album, ca şi finalul, sunt realizate, fotografic din elicopter, prin perspective
grandioase, oferite de câteva panorame asupra unor sectoare tematice importante din muzeu.
La nivelul gospodăriilor, surprinse în mediul lor natural (vara, toamna şi iarna), sunt
prezentate 2 unităţi complexe şi 14 tipuri de case, provenind din Transilvania (Mărginimea
Sibiului, Ţara Făgăraşului, Ţara Moţilor şi Ţara Zarandului, din Valea Mureşului, Jiului şi
Hârtibaciului), dar şi din Maramureş şi Bucovina, din Vrancea, Buzău şi Dobrogea, din Gorj
şi Vâlcea, toate reuşind să ofere un tablou de o diversitate stilistică impresionantă, argument
irefutabil al virtuţiilor marelui arhitect care a fost ţăranul român.
Prispele caselor cu stâlpi sculptaţi, stâlpii înşişi, cu „undrelele‖ şi „ciocârlanii‖ şi ferestrele
caselor, cu sau fără detaliile decorative (cea de la Tilişca prezintă încrustate simbolurile
totemului lupului - „dintelui de lup‖ şi al creştinismului - crucea) ilustrează valorile
decorative inseparabile produsului de arhitectură vernaculară a românilor.
Cele 23 imagini de interioare ale locuinţei te introduc în fascinantul univers al alcătuirii
interiorului locuinţelor, cu valori din toate categoriile de artefacte (mobilier, ţesături
decorative, tipuri de vetre, sobe şi cuptoare, cele mai evoluate din cahle), ceramică, icoane,
instrumentarul de „bucătărie‖ (din care nu lipseşte ţestul neolitic), uneltele (furca de tors) şi
instalaţiile (roata de tors, războiul de ţesut), indispensabile gospodăriilor tradiţionale.

391
Dintre anexele gospodăreşti, nu lipsesc, din Album, imaginile şurilor de treierat (cu
îmblăciul), şi ale şurilor cu grajduri şi caruri de boi, ale cămărilor, „de bucate‖ şi ale
bucătăriilor de vară, cu cuptoare de copt pâinea, ale cramelor de curte şi ale pătulelor din
nuiele, ale împrejmuirilor cu garduri din nuiele, sau din scânduri, ale porţilor monumentale,
bogat decorate (Gorj, Maramureş) şi ale portiţelor (Mărginimea Sibiului), cu simbolurile
specifice zonelor etnografice (funia cu „colaci‖, „dintele de lup‖ şi „coarnele berbecilor‖).
Din incinta gospodăriilor nu lipsesc fântânile cu cumpănă sau cu roată, având o arhitectură
extrem de interesantă.
Tipologia istorică este ilustrată, cvasicomplet, începând cu casa monocelulară, casa bicelulară
de tradiţie neolitică, cu vatră şi „corlată‖, aşezată în mijlocul locuinţei, casele vechi
româneşti, cu tindă descoperită (având cuptorul în tindă) şi „casa‖ propriu-zisă (interiorul
locuit).
Dintre construcţiile specializate, Albumul prezintă cherhanaua şi gheţăria pescarilor din Delta
Dunării), cramele viticole şi pomicole din podgoriile Gorjului, surla, staulul şi comarnicul de
muls (cu găleţile din lemn dispărute astăzi din inventar) şi provenind din zonele înalte
muntoase), iar dintre construcţiile comerciale: cârciuma şi hanul, aparţinând edificiilor
publice ale satului de odinioară.
Pe fondul unui peisaj de vis (ilustrat în toate anotimpurile), al existenţei unui râu care străbate
axa longitudinală a muzeului, sugerând potenţialul hidraulic şi forţa motrice care alimentează
toate roţile instalaţiilor hidraulice, proiecţia tuturor monumentelor de tehnică populară ne
apare ca o perfectă integrare a lor, în peisaj, sugerând chiar modul de acţionare a tuturor
sistemelor industriilor populare. Vastele tipologii, care reconstituie întreg tabloul civilizaţiei
tehnice preindustriale, explică şi motivează unicitatea muzeului sibian, excelenţa
patrimoniului tehnic tradiţional şi legitimitatea promovării de către UNESCO a proiectului
Muzeului „Astra‖, constând din instituirea Premiului internaţional pentru patrimoniul tehnic
preindustrial „Dumbrava Sibiului‖. Gestionarea de către Muzeul „Astra‖ a celei mai
complexe şi complete colecţii de mori de măcinat grâne, pe plan mondial, de la morile de
mână, de tradiţie antică (2), la morile „cu ciutură‖ (2 imagini) din epoca daco-romană (5
imagini) sau la morile romane, cu roţi verticale şi angrenaje formate din roţi dinţate (7
imagini), (trei imagini desluşind în detaliu construcţia celor două tipuri de roţi de apă), de la
morile „cu cai‖, de tradiţie medievală (2 imagini), la morile plutitoare (2) şi podurile
plutitoare (1), pledează pentru o realitate istorică şi culturală copleşitoare, incontestabilă:
românii au avut una dintre cele mai vechi şi bogate civilizaţii mulinologice din lume, expresia
unei civilizaţii sedentar agrariene!
Fruntariile de mori (3) desluşesc o reală înclinaţie spre decorativism şi simbolism în arta
populară românească, reflectată şi în câmpul sistemului instrumental.
Vâltorile (1) şi piuele hidraulice (3), funcţionând pe principiul axului cu came (1) (care a stat
la baza expansiunii şi chiar generalizării utilizării energiei hidraulice la toate tipurile de
industrii medievale bazate pe principiul baterii alternative a materiilor prime: ţesături de lână,
scoarţă de copac, minereuri de fier, aur şi aramă, seminţe de plante oleaginoase) ilustrează, în
continuare, bogăţia şi marea diversitate a artefactelor aparţinând civilizaţiei tehnice a
românilor.
Teascurilor de fructe (2), de struguri (5) şi de ulei, „cu berbeci‖ (2) şi cu şurub (3), pivele de
tip „trapentum‖, cu pietre de moară dispuse vertical, rostogolite, în jgheaburi circulare, printr-
o acţiune manuală (1) sau prin tracţiune animală (!), ilustrează o evoluţie a progresului tehnic
în domeniu, în cei 2000 de ani petrecuţi de la cucerirea Daciei de către romani.
Sistemele calorice (cuptoarele) apar în Album în toată diversitatea lor constructivă, începând
de la cele mai simple (ţăsturile) (2 imagini), trecând la vetrele „cu corlată‖ (coş de tiraj) (7
imagini), la cuptorul de pâine (1) şi apoi la cuptoarele de încălzit, simple sau din cahle (1),

392
încheind cu cuptoarele de ars oalele, diferite tipologic, apărând atât tipul dacic )!) cât şi cel
roman (3).
Imaginile cu peisajul superb al Dumbravei – care l-a făcut pe olandezul Bernet Kempers să
declare muzeul sibian, încă din 1966, „cel mai frumos muzeu în aer liber din Europa‖, oferă
câteva momente de respiro într-o abundenţă cuceritoare a valorilor de patrimoniu.
Ce ar mai fi de spus despre o carte frumoasă ce n-ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă
instituţională, familială, personală, şcolară, universitară, academică?
Poate doar ceea ce a declarat dl. Kobayashi (consul onorific al României în Japonia), care,
primind-o, mi-a promis că o va înmâna Împăratului Japoniei, că ea reprezintă cea mai ilustră
imagine despre civilizaţia tradiţională a românilor şi exprimă „starea de graţie a unei culturi
populare sub semnul valorilor definitorii ale propriei etnoidentităţi‖.
Ultimul capitol este destinat Programului „Tezaure Umane Vii‖, program inspirat din
documentele UNESCO („Recomandările‖ din anii 1989 şi 1999). O succesiune de imagini ne
prezintă, într-un vârtej fascinant de jocuri populare (la cârciumă şi pe scena de pe lac), de
porturi populare, din numeroase zone ale ţării, şi de fizionomii ale unor vârstnici şi tineri, cu
cele mai vechi sau mai noi podoabe ale capului, un tablou antropologic autentic, unic în felul
său. Albumul surprinde ipostazieri ale practicării celor mai diverse meşteşuguri (olari, fierari
şi arămari, ţesătoare şi brodeuze, interpreţi la diverse instrumente muzicale tradiţionale -
fluier şi cimpoi - obiceiuri ludice ale copiilor şi ritualice ale flăcărilor (ce înconjoară, călăreţi,
troiţele şi bisericile, de sărbătoarea Ispasului), toate acestea confirmând forţa şi vivacitatea
unui popor care continuă să-şi definească identitatea pornind de la rădăcinile cele mai
„adânci‖, în glia străbună, care sunt tradiţiile, fără de care viitorul ar fi o „totală şi
iremediabilă nebunie‖, cum afirmă contele de Saintsburg.
Aşadar, un Album, cât un tratat de antropologie culturală, adică o carte de căpătâi a naţiunii.
O cordială şi respectuoasă mulţumire tuturor celor ce au făcut posibilă apariţia sa.

Prof. dr. Corneliu BUCUR,


director general
11 mai 2007

393
Consiliul Judeţean vrea să–l pensioneze pe Bucur

„După cum vă este cunoscut, în şedinţa CJS din 26.04.2007 i s-a semnalat preşedintelui CJS
situaţia survenită prin împlinirea la data de 25 aprilie 2007 a vârstei de 65 de ani, vârsta
standard, maximă, de pensionare prevăzută de Legea nr.19/2007 privind sistemul public de
pensii. Având în vedere...şi reglementările art. 41 din Legea nr. 19/2000....vă propunem să
procedaţi la întocmirea dosarului de pensionare pentru limită de vârstă‖. Acesta este
conţinutul adresei nr. 3892, pe care a primit-o directorul CNM ASTRA, prof. univ. dr.
Corneliu Bucur, din partea instituţie de care ţine, adresă prezentată şi reprezentanţilor mass-
media. În completare, prof. univ. dr. Corneliu Bucur a spus că în ciuda eleganţei formale a
textului ce i-a fost adresat, în esenţă se doreşte înlocuirea domniei sale în orice situaţie,
deoarece a devenit incomod pe plan local pentru anumite persoane care ar trebui să fie mai
aproape de interesele comunităţii decât de propria imagine.‖ Dacă era altă persoană publică în
locul meu, nu aveaţi parte de o asemenea dispută‖, a mai spus Bucur, care consideră că CJS,
„nu are cei mai buni consilieri, de vreme ce se uită dispoziţiile anterioare eliberate de aceeaşi
instituţie‖. Ca argument directorul a citat din două documente eliberate de CJS, anume
Hotărârea nr. 56 privind stabilirea unor măsuri pentru îmbunătăţirea managementului
instituţiilor de cultură aflate sub autoritatea CSJ şi documentul nr. 8345 semnat de
conducerea CJS.‖ În primul document este specificat, că directorii de instituţii vor încheia
contracte de management conform modelului standard nr. 1... pe durata proiectului individual
de management, iar în cazul meu este vorba de trei ani de contract. Al doilea document
certifică calitatea managementului meu prin - citez - Analizarea de către membrii Comisiei
CJS a performanţelor dvs manageriale şi a modului de îndeplinire a prevederilor de contract a
fost pozitivă. În momentul acesta consider că trebuie să mai reamintesc semnatarilor
documentului încă un fapt, pe care cred că CJS nu l-a luat în considerare din neglijenţă, sper
eu, anume că postura de cercetător grad I îmi conferă posibilitatea de a activa peste vârsta pe
care o precizează documentul ce mi-a fost remis spre înştiinţare‖ , a spus Corneliu Bucur,
amintind că acceptul de a continua activitatea managerială din muzeu şi după cei trei ani
poate fi obţinută la confirmarea comisiilor naţionale de specialitate, care la ora actuală îi
susţin calitatea şi îi acordă cele mai bune referinţe profesionale.

Adrian POPESCU
12 mai 2007

394
Comunicat de presă

În legătură cu Conferinţa de Presă organizată de Domnul prof. univ. dr. Sabin Luca,
Directorul Muzeului Naţional Brukenthal, privind urgenţa deschiderii şantierului pentru
restaurarea Casei Albastre din fondurile obţinute printr-un împrumut de la Banca Naţională
de Dezvoltare, de către Ministerul Culturii şi Cultelor, conducerea Complexului Naţional
Muzeal ASTRA respinge orice acuzaţie directă sau indirectă şi orice insinuare necolegială
sau răutăcioasă privitoare la refuzul obstinat al Muzeului ASTRA privind evacuarea
colecţiilor gestionate în acele spaţii. Informăm mass-media şi publicul sibian cu privire la
faptul că, încă din momentul preliminării încheierii lucrărilor de construcţie a noului sediu al
Bibliotecii Judeţene ASTRA, ne-am adresat, în repetate rânduri, tuturor forurile locale şi
naţionale abilitate (Consiliul Judeţean - forul nostru tutelar, Primăria Sibiului, Ministerul
Culturii şi Cultelor) solicitând aprobarea singurei soluţii viabile, legitime (moral şi juridic) şi
accesibile, constând din mutarea propriilor colecţii în vechiul sediu al Bibliotecii (la origine
sediul Muzeului Asociaţiunii)de îndată ce Biblioteca Judeţeană îşi evacuează spaţiile din
Palatul ASTREI prin mutarea colecţiilor de carte în noul sediu şi revenirea în acest fel, a
Muzeului Civilizaţiei Transilvane ASTRA, în spaţiul edificat, în anii 1904-1905, în principal,
în scopul organizării „Muzeului ASTREI‖ (având un profil preponderent etnografic). Cu
toată insistenţa demersurilor noastre, previzionând (la experienţa noastră managerială, am
luat în calcul, din timp, necesitatea stringentă a evacuării colecţiilor noastre din Casa Albastră
şi Palatul Brukenthal, tocmai pentru facilitarea lucrărilor de extindere şi modernizare a
Muzeului Brukenthal) că în caz contrar se va ajunge într-un impas care va afecta, în egală
măsură, ambele instituţii, până la această oră nu am primit nici un răspuns concret de la
Consiliul Judeţean, singura reacţie a Ministerului Culturii şi Cultelor constând din scrisoarea
expediată, la data de 28.03.2007, de către Ministrul Culturii şi Cultelor, domnul Adrian
Iorgulescu, prin care domnia sa ne pune în vedere să evacuăm colecţiile din Casa Albastră,
fără a se fi convenit, anterior, de comun acord cu Consiliul Judeţean, locaţia stabilită drept
sediu pentru Muzeul ASTRA (având ca profil etnografia şi arta populară românească), tot aşa
cum s-a stabilit, de pildă, locaţia Galeriilor Naţionale de Artă din Casa Albastră. În locul unor
insistente presiuni şi acuzaţii în presă, nefondate şi neloiale, în locul unor termene ultimative
(evident inutile, întrucât nu pot fi respectate, în mod obiectiv), solicitarea noastră formulată,
în scris, publicată în presă şi adresată direct conducerii Consiliului Judeţean (ultima dată cu
ocazia audienţei acordate de Preşedintele Consiliului Judeţean, Domnul Martin Bottesch, în
ziua de 16 mai), ca cele două foruri tutelare să convină, de comun acord, un grafic comun
pentru soluţionarea, simultană sau etapizată, a problemelor celor două sedii de muzee
naţionale şi ca atare, a condiţiilor şi termenelor de strămutare a colecţiilor şi de începere a
lucrărilor de reparaţii şi restaurare a Casei Albastre, nu a fost luată în calcul. Considerăm că
era mult mai logic, mai eficient şi mai responsabil ca întreaga problematică locativă, să fie
abordată şi soluţionată încă de la început,în cazul ambelor instituţii muzeale, fără nici o
discriminare între acestea, amândouă fiind instituţii de rang naţional. Aşa cum am comunicat
domnului Martin Bottesch (contestând solicitarea formulată de domnia sa de a-mi întocmi
dosarul de trecere în pensie, prin încălcarea cadrului legal şi în contextul existenţei unui
contract managerial încheiat în anul 2006 pe 3 ani), în cazul refuzului atribuirii spaţiilor
necesare pentru organizarea depozitelor privind strămutarea celor peste 40 de mii de obiecte
din Casa Albastră şi din Palatul Brukenthal, dar şi pentru valorificarea expoziţională a acestui
patrimoniu de aur, după 17 ani de retragere în depozite, prin revenirea noastră în Palatul
Asociaţiunii, ne vedem îndreptăţiţi şi totodată constrânşi să acţionăm în judecată Guvernul
României, pentru anularea Hotărârii de Guvern, nr 1367/ 2000, care a invalidat o sentinţă de
judecată pronunţată de către Curtea de Apel Alba-Iulia, în urma unui proces de 4 ani, între
Muzeul ASTRA şi Biblioteca ASTRA, care a stabilit, în mod definitiv şi irevocabil, dreptul

395
de administrare a Palatului Asociaţiunii de către Muzeul ASTRA, fost sediu al Muzeului, aşa
cum o ilustrează, în modul cel mai explicit, textul de pe frontispiciu, încă de la 1905,
(„Muzeul Asociaţiunii‖) şi aşa cum şi-au dorit ctitorii astrişti, care au formulat, testamentar,
prin alocaţiunea rostită la inaugurarea sediului, în 19 august 1905: „Iar neamului
românesc, căruia în numele Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului
român îi predăm acest palat, să-i fie un bastion, din care nu cu armele ucigătoare, precum îşi
apărau odinioară cetăţenii pe acest loc averea şi viaţa, ci cu armele ştiinţei, în linişte, departe
de zgomotul zilei, în nobila emulaţie cu celelalte muzee patriotice, din generaţie în generaţie,
să-şi apere acest focular cultural, unde se vor păstra relicviile trecutului şi creaţiunile
sufletului românesc. Aşa să fie!‖.

Biroul de presă - CNM ASTRA


29 mai 2007

396
Catalogul Muzeului ASTRA

Recent, Muzeul ASTRA a pus în circuitul editorial şi turistic catalogul Muzeului în Aer Liber
din Dumbrava Sibiului, un catalog ediţie de lux, în care fotografia a fost dusă la rang de artă,
cu imagini care pun în evidenţă cu ochi iscoditori obiective muzeale din patrimoniul
tezaurului arhitectonic al civilizaţiei populare. Fotografiile poartă semnătura lui Dumitru
Budrala, directorul Studioului Astra Film. „Catalogul atrage foarte mult prin înlănţuirea
cronologic-cromatică, spus metaforic, a patrimoniului etnologic, în continuă devenire în
spaţiul muzeului. Fără explicaţii, cu o amprentă puternică a imaginii, itinerariul fotografic
naşte un interes mai mare şi o bucurie a descoperirii mai sinceră‖, a precizat presei Adda
Maria Popa, reprezentantul CNM ASTRA. În acelaşi context ne-a fost pusă la dispoziţie o
altă imagine, aparţinând fotografului Mircea Stănescu, care a surprins un moment special în
cadrul simpozionului organizat de redacţia revistei Euphorion, anume primirea profesorului
Nicolae Balotă în muzeul în aer liber, care a fost interesat de catalogul prezentat mai sus,
catalog ce i-a fost înmânat de către directorul general Corneliu Bucur, în semn de
prietenească ospitalitate. „Nu putem să nu amintim, totodată, o altă publicaţie a Muzeului
ASTRA: catalogul expoziţiei „Tezaure Umane Vii‖. Chiar dacă această expoziţie a fost
demult închisă, totuşi imaginea ei rezistă prin amintirea publicată. Credem că am convins,
prin aceste succinte mărturisiri, sibienii şi nu numai, că imaginile Muzeului ASTRA aparţin
unui renumit atelier de orfevrărie‖, a mai spus, în final, Adda Maria Popa.

31 mai 2007

397
Muzeul ASTRA, elogiat de somităţi europene

Directorul CNM ASTRA, prof. univ. dr. Corneliu Bucur, pare să fi intrat în atenţia
diplomaţiei europene pentru un simplu motiv - a înţeles care este rolul unei instituţii de
cultură în cadrul strategiilor UE. În acest context, un argument care vine în sprijinul
afirmaţiei noastre îl oferă cartea de impresii din Muzeul în Aer Liber. Astfel în urma vizitei
delegaţiilor care au venit la Sibiu, în data de 8 iunie, parte participanţi la recentul Summit
al ţărilor din Europa de Sud-Est, care a avut loc la Bucureşti, după ce au vizitat expoziţia
Identitate Europeană 12+10+2, câteva gospodării din Muzeul ASTRA, precum şi Biserica
din Dretea, au constatat că acest complex naţional muzeal prezintă imaginea românilor şi
România printr-un brand numit acum „CNM ASTRA‖. Iată câteva din impresiile pe care au
dorit să le împărtăşească recenţii oaspeţi ai Sibiului: „Vizita în Muzeul ASTRA mi-a adus o
imensă bucurie şi am învăţat extrem de multe lucruri despre viata poporului român. Vă
mulţumesc foarte mult,‖Koichiro Matuura, director general UNESCO; „Am vizitat multe
muzee în aer liber din Europa, dar acest muzeu este cel mai impresionant dintre toate. Este nu
numai un muzeu, dar şi o expoziţie vie a vieţii poporului român. La mulţi şi prosperi ani!Vă
mulţumesc foarte mult pentru fascinanta sclipire a spiritului românesc.‖ Terry Davis, secretar
general al Consiliului Europei; „Vizita în acest important muzeu a constituit o experienţă
memorabilă. Cultura popoarelor se află reprezentată, aici, prin propriile sale rădăcini.
Varietatea, în unitatea sa, permite o sinteză a vieţii şi a evoluţiei obiceiurilor care au format
identitatea românească autentică. Nu vă putem decât felicita, pe toţi cei care aţi contribuit la
conservarea acestui frumos paradis transilvănean. Multe felicitări!‖, Jaime Gil Aluja,
preşedintele Academiei Regale de Ştiinţe Economice şi Finanţe din Spania; „Cel ce ne scrie
aceste frumoase gânduri este preşedintele Academiei Regale din Spania. Noi rămânem la fel
de impresionaţi, dar şi mândri pentru acest unic muzeu‖, Petre Roman. Un alt moment menit
să pună în evidenţă CNM l-a reprezentat vizita guvernatorului Băncii Naţionale, Mugur
Isărescu, care la rândul său a elogiat activitatea instituţiei şi managementul acesteia, fapt
pentru care a decis susţinerea financiară a unui album legat de Biserica din Dretea. La aceste
remarci măgulitoare se mai adaugă şi impresiile preşedintelui Academiei Regale de Ştiinţe
Economice şi Juridice a Spaniei, în urma cărora au fost lansate proiecte comune cu
Academia şi Ambasada Spaniei. Directorul instituţiei a primit, recent, de la primăria din
Haifa, prin domnul Armand Beraru, o medalie cu efigiile acestui oraş, ca semn al
profesionalismului şi calităţii ofertelor culturale pe care le pune la dispoziţia lumii civilizate
„CNM ASTRA‖. În plus, la conferinţa de presă de ieri, directorul muzeului a mai prezentat
şi distincţia primită din partea guvernatorului Băncii Naţionale, precum şi gândurile care au
însoţit această distincţie specială.

Adrian POPESCU
16 iun 2007

398
Ce nu ştie Rill Martin şi ştie Ioan Hollender?

Recent, Primăria a găzduit un eveniment cultural important, onorat de însuşi primarul nostru,
deci, considerat demn de o capitală culturală europeană, calitatea superioară a produsului
fiind de la sine înţeleasă: lansarea albumului în culori despre Sibiu, intitulat chiar
„Sibiu/Hermannstadt-Europäische Kulturhaupstadt-2007‖ şi reprezentând o investiţie
importantă din fonduri publice. Autorul principal al textului este istoricul Martin Rill,
emigrat, din Sibiu, cu puţin înainte de 1990 (fost coleg la Muzeul Brukenthal). Apărut în
Germania, la „Wort+Welt+Bild Verlag Munchen‖, albumul trebuie să fi costat o sumă
importantă (vom afla şi cât anume).
În momentul în care mi l-a înmânat, personal, la lansare, dl. M. Rill mi-a spus, cu subînţeles
(crezând că l-am parcurs deja): „Ai văzut cum ţi-am prezentat muzeul?‖. Am reţinut tonul
ironic (pe care, în acel moment nu l-am înţeles), ca o aluzie răutăcioasă (motivată, oare, de ce
anume?) şi ajuns acasă, l-am răsfoit, cu atenţie, citind legendele puţinelor imagini din album
destinate muzeelor „Astra‖ (cel istoric, inaugurat la 1905 şi închis + evacuat din propriul
sediu, prin dictat comunist, în anul 1950, şi cel de astăzi, în fapt, cel mai mare complex
etnomuzeal din România).
Nu mare mi-a fost mirarea să constat numeroasele erori şi omisiuni care-l descalifică pe autor
şi compromit iremediabil lucrarea, cum ar fi: despre apartenenţa Muzeelor „Franz Binder‖ şi
„Emil Sigerus‖, ca şi a Muzeului în aer liber şi a Muzeului Civilizaţiei Transilvane „Astra‖ la
Complexul Naţional Muzeal, nici un cuvânt, Muzeul în aer liber din Dumbrava a fost botezat
„Muzeul Civilizaţiei Transilvane Astra‖ (să nu ştie, oare, autorul textului, că acest muzeu,
continuatorul patrimonial şi programatic al „Muzeului Asociaţiunii‖, îşi aşteaptă revenirea în
spaţiul destinat de înşişi ctitorii Palatului Astrei, în timp ce Muzeul în aer liber poartă, din
anul 1992, numele, de „Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra‖?); Biserica din
Dretea (Jud. Cluj) a fost „trimisă‖ de autor în Gârbova, jud. Sălaj, schimbându-i-se şi hramul
cu cel al bisericii din Bezded, Complexul de industrii textile din Rucăr (Jud. Argeş) a devenit,
„Piua din Rucăr, jud. Alba‖, iar Crama din Polovragi a devenit „Povarna‖ din Sârbeşti, Gorj,
etc.
Textul furnizează şi unele informaţii anacronice, cum ar fi aceea că Palatul Astrei (fostul
sediu al Muzeului Asociaţiunii până în 1905, an din care devine exclusiv sediu al bibliotecii),
ar mai conţine 700.000 volume, or acestea sunt, în fapt, transferate în noul sediu al Bibliotecii
Astra, prezentat în volum, sau altele anticipate: autorul vorbeşte de „deschiderea Muzeului
culturii populare săseşti‖ la Casa Artelor, ceea ce se va întâmpla, cel mai probabil, abia la
anul.
Colac peste pupăză, cum ar zice un ţăran hâtru, mirat de uituceala unui cumătru „pus pe
şotii‖, în textul legendei unei spectaculoase fotografii din elicopter asupra „satului olarilor‖
din Dumbravă (întâmplător proiectat şi realizat, ca muzeograf, în întregime, de mine,
începând cu anul 1967, an în care, Cornel Irimie mi-a încredinţat, cu delegaţie până în 1970 şi
din 1 august, din acel an, cu titularizare pe funcţia de şef secţie) apar menţionaţi autorii
merituoşi ai ctitoririi Muzeului în aer liber: Romulus Vuia (pentru proiectul său, anunţat în
1940, dar niciodată început) şi Cornel Irimie (pentru elaborarea, împreună cu Herbert
Hoffmann şi arh. Paul Niedermaier, a proiectului Muzeului Tehnicii Populare şi pentru cei 5
ani cât a condus Secţia în aer liber, după care a fost promovat director al Muzeului
Brukenthal, cedându-mi mie această responsabilitate). Despre prestaţia mea timp de 43 de ani
din care 37 de ani am condus nemijlocit această instituţie, fireşte, nici un rând! Abia acum i-
am înţeles maliţia fostului meu coleg şi mi-am explicat toate derapajele din textul redactat de
dl. Rill!
Prin antiteză (la polul opus al percepţiei valorilor şi meritelor culturale, ca unul care ştie ce
înseamnă valoarea autoratului, în orice tip de creaţie culturală şi artistică), dl. Ioan Hollender,

399
celebrul director al Operei din Viena, vizitând cu ceva timp în urmă, în acest an, Muzeul din
Dumbrava, (însoţit fiind de dna. Stela Matioc şi dl. Aurel Borzan – martori la discuţie), m-a
întâmpinat în muzeul din Dumbrava Sibiului (d-nia sa sosise ceva mai devreme) cu cuvintele:
„voiam să te cunosc personal, dle. Bucur, deoarece toţi prietenii mei m-au atenţionat că, dacă
vin la Sibiu, necondiţionat să vizitez <<muzeul lui Bucur>>. Deci dumneata eşti cel ce ţi-ai
pus pecetea numelui pe o instituţie de o asemenea valoare‖! A urmat un dialog amplu despre
muzeele Sibiului, despre viaţa teatrală din Sibiu, despre managementul cultural şi artistic din
Muzeul „Astra‖ (spectacolele realizate în cadrul programelor UNESCO, din politica lansată
prin Recomandările de la Paris (1989) şi Veneţia (1999), „Tezaure Umane Vii‖, despre un
posibil spectacol al Operei din Viena în Muzeul din Dumbrava – domnia sa respingând ideea
că acesta „ar putea avea loc într-un cort‖) etc. Finalul discuţiei noastre a fost că şi-a anunţat,
la vară, o vizită confortabilă cu soţia, în „acest muzeu pe care eu îl văd ca un unicat
european‖.Ce diferenţă de percepţie şi de statură culturală (şi morală) între cele două
personaje, primul „documentându-se‖ ca istoric şi prezentând un text eliptic, derizoriu,
descalificant, al doilea percepând intuitiv, dar cu un acut sentiment al valorilor culturale
autentice, aceeaşi realitate, într-un registru superior.
M-am întrebat, închizând coperţile acestui album, nu mă îndoiesc destul de costisitor, dar
care nu reflectă realitatea şi nu ne onorează pe noi, slujitorii culturii sibiene: de ce, oare, i s-a
comandat acest volum dlui. Rill Martin? Ce îl recomanda, pe acesta, ca pe un personaj
capabil să onoreze, onest şi integru, o asemenea lucrare, în chiar anul 2007?
Şi, mai ales, ce oare îi motivează omisiunile şi deformările realităţii? Să fie, oare, dioptriile
de vină? Şi în cazul acesta, de ce nu îşi schimbă ochelarii? Cât priveşte pe comanditarul
lucrării, personal m-am convins, cu această ocazie, încă o dată, că în cultură, mercenariatul
este contraproductiv.
Şi iată cum am mai ratat o producţie editorială, dedicată Capitalei Culturale a Europei, Sibiu,
2007!
Ceea ce aş vrea să-l asigur pe Martin Rill este că, indiferent de eforturile de ocultare sau
negare a adevărului, el iese întotdeauna la suprafaţă, ca uleiul în amestec cu apa.

P.S. Oare, tot dl. Martin Rill s-a ocupat de editarea hărţii centrului istoric al Sibiului, pe
manşeta căruia poţi citi toate oraşele învecinate Sibiului, dar de pe care lipseşte (de ce, oare?)
Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra‖!? Să nu fie, oare, conştienţi, autorii acestui
important ghid turistic, de faptul că patrimoniul Muzeului în aer liber explică, la un nivel
superlativ şi unic în Europa, drumul parcurs, de la „Villa Hermann‖, la „Hermannstadt‖ şi,
totodată, sintagma de pe frontispiciul „Capitalei Cultural Europene - Sibiu, 2007‖, de „oraş al
culturilor‖ (care devine una explicită, demonstrată prin evoluţia multiculturală a civilizaţiei
populare româneşti, timp de cca 850 de ani)?
Regretând o nouă omisiune (a câta, în acest an?) a Muzeului „Astra‖ din materialele
comandate de Asociaţia Sibiu, Capitală Culturală a Europei - 2007, pentru informarea
turiştilor asupra obiectivelor ce pot fi vizitate la Sibiu (şi nu numai în Sibiu) îi anunţăm pe
toţi cei interesaţi, că am început demersurile pentru tipărirea unei hărţi a Parcului Subarini şi
a Dumbravei Sibiului (cu zonele limitrofe), care va oferi informaţii turistice utile despre toate
obiectivele turistice şi culturale din acest areal, care completează în mod fericit (chiar
organic) perimetrul centrului istoric al oraşului, spre care s-au îndreptat, cu supra de măsură,
atenţia, interesul şi mijloacele financiare în anii 2005, 2006 şi 2007.

Prof. dr. Corneliu BUCUR


26 iun 2007

400
Directorul Muzeului ASTRA – management extrem de performant

Pe ordinea de zi a şedinţei C.J. Sibiu ţinute joi, 28 iunie, s-a aflat şi o informare privind
activitatea desfăşurată de Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖. Această informare a fost
întocmită de prof. dr. Corneliu Bucur, care a susţinut-o şi verbal. În câteva minute, directorul
muzeului a reuşit să convingă cu probe concrete (publicaţii şi tipărituri valoroase) că
managementul său este unul extrem de performant. Sau „extraordinar‖ (cu felicitări) cum l-a
catalogat consilierul D. Voinea, respectiv „per ansamblu, o activitate ieşită din comun‖ - cum
s-a exprimat preşedintele C.J. Martin Bottesch. Însăşi Ioana Frunzescu a ţinut să precizeze că
„managementul defectuos‖ de care a vorbit nu se referea la întreaga activitate a profesorului
Bucur, ci doar la neeliberarea spaţiilor de la „Casa Albastră‖.
Şi pentru că suntem la acest capitol să facem precizarea că prof. Bucur a găsit o soluţie
salvatoare de ultim moment, pe care o facem publică în exclusivitate: colecţiile nu vor fi
mutate în Casa Artelor ci la parterul Muzeului Franz Binder, exponentele existente acolo
urmând să fie redistribuite în alte spaţii.
Muzeul Civilizaţiei Transilvane rămâne însă o problemă ce necesită rezolvare urgentă.

I. SORESCU
30 iun 2007

401
Bucla – Bottesch, Blaj, Bucur

De mai mult timp, directorul Complexului Muzeal „ASTRA‖, Cornel Bucur, a


întreprins diligenţele aferente atât pentru a primi aprobarea necesară pentru bucla mijloacelor
de transport auto care au ca destinaţie muzeul, cât şi pentru un refugiu de îmbarcare a
turiştilor, din faţa muzeului. Visul directorului s-a împlinit abia ieri când a fost tăiata panglica
celor două obiective. La eveniment au mai fost prezenţi preşedintele Consiliului Judeţean,
Martin Bottesch, precum şi directorul Direcţiei Silvice, Robert Blaj.
„Sunt bucuros că inaugurăm această buclă deoarece astfel am conturat un demers necesar
rezultat din afluxul mare de turişti care vizitează acest obiectiv cultural‖, a declarat
preşedintele CJ, Martin Bottesch. „Zona este de mare risc pentru vizitatori mai ales că ei erau
obligaţi să traverseze şoseaua care duce spre Răşinari, o şosea unde au fost înregistrate multe
accidente. Locul de parcare şi locul de refugiu nou create corespund cerinţelor acestei
instituţii‖, a adăugat Bottesch. La rândul său, directorul Muzeului Astra, Cornel Bucur a
apreciat că „Am convenit cu cei de la Direcţia Silvică şi cu cei de la Consiliul Judeţean să
găsim cadrul juridic aferent pentru a reglementa schimbul de terenuri prin care CJS să devină
administratorul legal al acelor zone, iar noi să putem gestiona direct obiectivele. Este vorba
de un schimb de circa 1,5 ha de teren. Trebuie să mulţumesc pentru înţelegere şi să anunţ că
mai avem de sprijin şi pentru alte spaţii aflate în situaţii juridice similare‖. Olaru Valeriu,
directorul adjunct al aceluiaşi complex muzeal - „Investiţia de faţă a beneficiat de sprijinul
substanţial şi al instituţiei noastre. Costurile nu sunt minore, dar efortul a meritat. Numai
terenul a costat 4 miliarde de lei‖. Robert Blaj, directorul Direcţiei Silvice - „ Terenul în
cauză a aparţinut statului. Bucla destinată mijloacelor de transport în comun sau autocarelor a
fost concepută cu sprijinul celor de la circulaţie. Acum proprietarul este Consiliul Judeţean,
prin instituţia subordonată, care trebuie să întreţină zona. Noi am dat curs solicitărilor şi cred
că am rezolvat în parte problema. Mai avem de clarificat câteva detalii tehnice şi nu numai
pentru a fi totul în ordine. CNM ASTRA are de azi şi căi de acces pe măsura brandului pe
care îl poartă‖. La finele festivităţii, reprezentanţii celor trei instituţii au făcut o deplasare în
teren pentru a identifica starea căilor de acces pietonal spre ASTRA. Astfel au fost inspectate
Aleea Călăreţilor şi Aleea de la Grădina Zoo care duce spre muzeu.

Anca ŞERBAN
Adrian POPESCU
10 iul 2007

402
Etno Tehno Parc a devenit atracţia turistică a Sibiului

Muzeul ASTRA organizează, în această vară, un program special de vacanţă, pentru a oferi
copiilor posibilitatea petrecerii timpului liber într-un mod util şi plăcut, însuşirii cunoştinţelor
şi dezvoltării abilităţilor practice. Ca atare, gazdele au creat un orar flexibil de marţi până
duminică, între orele 10-18, mai ales că Pavilionul Etno Tehno Parc, din cadrul Muzeului în
Aer Liber a devenit o adevărată atracţie turistică pentru sibieni, dar şi pentru cei ce ne
vizitează oraşul. Chiar dacă pe pliantele turistice nu figurează date prin care să fie îmbiaţi
turiştii spre a vizita şi acest obiectiv, directorul general Corneliu Bucur a reuşit să treacă peste
acest impediment şi printr-un lobby personal a dat obiectivului amploarea şi impactul
mediatic cuvenite.
„În funcţie de vârsta copiilor vom desfăşura o serie de activităţi practice, fiecare copil având
posibilitatea, o dată pe săptămână, pe durata întregii perioade de desfăşurare a proiectului, să
se joace alături de noi. În cadrul Etno Tehno Parcului vom desena, utilizând cărţile de colorat,
imagini ce reprezintă monumente din cadrul Muzeului în Aer Liber, vom construi cu ajutorul
cuburilor şi ne vom întrece în realizarea diferitelor puzzle-uri, care ilustrează, de asemenea,
patrimoniul tehnic al Muzeului în Aer Liber. Cu mic, cu mare vom citi poveşti şi vom asculta
istorioare ce surprind universul magic al gospodăriilor, al morilor, al obiectelor ce se
descoperă ochişorilor mereu întrebători, ai celor care de-o viaţă dau VIAŢĂ tradiţiei.
Abecedarul şi Dicţionarul Etimologic al Muzeului ASTRA vor permite celor mici să înveţe
originea cuvintelor limbii române, să descopere semnificaţia cuvintelor cu care ei sunt mai
puţin familiarizaţi şi care descriu natura, viaţa, procesele lucrative ale poporului nostru.
Jocurile distractive, imaginile ilustrative îi vor ajuta pe copii să-şi însuşească noile cunoştinţe
într-un mod plăcut şi uşor. O dată pe lună se va organiza un program artistic cu copiii
participanţi la program, constând din: recital poezie, micul povestitor, pictorul talentat, teatru
scurt‖, ne-a precizat coordonatorul programului, Raluca Andrei.
Acest program este sprijinit de către Euro Pencils Sibiu, singurul producător de creioane din
România, care oferă o gamă largă de creioane tehnice, şcolare, creioane pentru grafică, sau cu
destinaţie specială, creioane colorate şi mine. O ofertă inedită în acest spaţiu o oferă şi locul
de joacă Karusel care, de două ori pe lună, va pune la dispoziţia copiilor prezenţi la ETNO
TEHNO PARC, în Muzeul în Aer Liber, o saltea gonflabilă şi va realiza picturi pe faţă.

Adrian POPESCU
17 iul 2007

403
Muzeul ASTRA lansează o publicaţie pentru copii

Complexul Naţional Muzeal ASTRA lansează vineri, 3 august, ora 17, Abecedarul şi
Dicţionarul Etimologic, publicaţie adresată copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani.
‖Abecedarul devine jurnalul oricărui copil, care descoperă treptat plăcerea de a desena,
surpriza de a recunoaşte monumentele patrimoniului tehnic din Muzeul în Aer Liber în
fotografiile şi imaginile incluse în abecedar din arhiva muzeului, precum şi originea
cuvintelor limbii române, cuvinte care reflectă aspecte din mediul natural, din viaţa socială şi
lucrativă a poporului nostru. Sunt prezentate explicativ, din punct de vedere etimologic,
cuvinte din diferite categorii: cosmos - natură; popoare - etnii - oameni; civilizaţie;
spiritualitate, şi fiecărui cuvânt, de aceeaşi origine, i s-a atribuit câte o culoare unică‖,
opinează Raluca Andrei, sociolog C.N.M. ASTRA. Volumul dispune şi de un mic dicţionar
pentru acele cuvinte cu care copiii sunt mai puţin familiarizaţi. Ghicitorile, imaginile de
arhivă şi cele vii, ale prezentului, ce prezintă patrimoniul Muzeului „ASTRA‖, desenele şi
exerciţiile aplicative dau acestui volum originalitate şi atractivitate. Preţul Abecedarului şi
Dicţionarului Etimologic este de 12 RON.

Adrian POPESCU
3 aug 2007

404
Abecedar şi Dicţionar Etimologic la Muzeul ASTRA

Complexul Naţional Muzeal ASTRA a lansat „Abecedarul şi Dicţionarul Etimologic‖,


publicaţie adresată copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani, cadrelor didactice şi părinţilor,
care doresc să-i sprijine pe cei mici în dezvoltarea interesului pentru cunoaşterea
patrimoniului tehnic tradiţional, a tuturor proceselor lucrative practicate de poporul român de-
a lungul existenţei sale, îmbogăţindu-le experienţa şi cunoştinţele culturale.
Abecedarul devine jurnalul oricărui copil, care descoperă treptat plăcerea de a desena,
surpriza de a recunoaşte monumentele patrimoniului tehnic din Muzeul în aer liber în
fotografiile şi imaginile incluse în abecedar din arhiva muzeului, precum şi originea
cuvintelor limbii române, cuvinte care reflectă aspecte din mediul natural, din viaţa socială şi
lucrativă a poporului nostru.
Sunt prezentate explicativ, din punct de vedere etimologic, cuvinte din diferite categorii:
cosmos - natură; popoare - etnii - oameni; civilizaţie; spiritualitate, şi fiecărui cuvânt, de
aceeaşi origine, i s-a atribuit câte o culoare unică. De exemplu, cele cu provenienţă latină sunt
prezentate în culoarea roşie.
Volumul dispune şi de un mic dicţionar pentru acele cuvinte cu care copiii sunt mai puţin
familiarizaţi. Abecedarul şi Dicţionarul Etimologic prinde viaţă prin personajul său Păunaş
care, simbolic, închipuie un „tânăr voinic‖, călare pe calul său, într-o călătorie iniţiatică, cum
metaforic poate fi imaginată cunoaşterea în general, ca o călătorie spre tine însăţi. Păunaş
este, însă şi micul povestitor, sau „învățător‖, care îi îndrumă pe copii în această călătorie
iniţiatică, care le vorbeşte copiilor şi îi îndeamnă deopotrivă la lectură, învăţare şi joc.
Ghicitorile, imaginile de arhivă şi cele vii, ale prezentului, ce prezintă patrimoniul Muzeului
„ASTRA‖, desenele şi exerciţiile aplicative, dau acestui volum originalitate şi atractivitate.
Nici un copil nu poate rezista micilor poveşti spuse de către Păunaş, simţindu-se purtat în
lumea de odinioară a satului românesc.
Ne bucurăm să putem oferi o publicaţie, cu totul specială, atât celor mici, cât şi celor mari,
care doresc să-şi amintească, alături de ei, cum e să fii copil.
Abecedarul şi Dicţionarul Etimologic poate fi achiziţionat de la Galeriile de Artă Populară ale
Muzeului (Piaţa Mică nr.21 şi Muzeul în aer liber), de la sediul nostru din Piaţa Mică nr.11,
de la Centrul de Informare Turistică din Muzeul în aer liber, precum şi direct de la Etno
Tehno Parc, spaţiul de joacă al celor mici din cadrul muzeului nostru.

Raluca ANDREI, sociolog CNM ASTRA


9 aug 2007

405
Zilele Academiei Artelor Tradiţionale, cel mai de suflet proiect născut în piramida
„Tezaurelor Umane Vii‖, s-au dovedit a fi un remarcabil succes, încununat de lumina
botezului ideatic.
În perioada 11-12 august, în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, a avut loc marea
reuniune a membrilor Academiei Artelor Tradiţionale onorată de prezenţa Academiei
Române, reprezentată de domnul preşedinte acad. Ionel Haiduc şi domnul vicepreşedinte
acad. Florin Gheorghe Filip.
În anul Capitalei Culturale Europene s-a săvârşit reuniunea inaugurală a Adunării Generale a
Academiei Artelor Tradiţionale din România.
Vreme de cincisprezece ani s-a aşteptat acest adevărat „botez‖ (recunoaştere oficială) al
academiei satului românesc inspirat de memorabilele Discursuri de Recepţiune ale lui Lucian
Blaga şi ale lui Liviu Rebreanu, iar anul 2007 a deschis porţile recunoaşterii şi rodnicei
comunicări dintre cele două structuri academice.
Meşterii şi creatorii populari, consacrate personalităţi ale satelor şi comunităţilor de origine,
primiţi în Academia Artelor Tradiţionale din România, au avut posibilitatea etalării propriilor
creaţii într-o expoziţie vie, un fir ariadnic, bun conducător în periplul Recunoaşterii.
Rămân mărturie cuvintele domnilor academicieni Ionel Haiduc şi Florin Gheorghe Filip,
scrise în cartea de impresii a muzeului:
Cu prilejul Zilelor Academiei Artelor Tradiţionale am vizitat Muzeul din Dumbrava Sibiului.
Auzisem despre acest muzeu, dar ce am văzut a depăşit toate aşteptările. Ce a realizat aici
directorul general Corneliu Bucur este absolut remarcabil. Prima dată am călcat în Dumbrava
Sibiului în anii copilăriei.
Am locuit în Sibiu în timpul refugiului, între 1940-1945, când părinţii mă aduceau uneori la
iarbă verde. Vizita mi-a trezit amintiri de demult...
Academia Artelor Tradiţionale face un lucru minunat cultivând tradiţia culturală românească,
ameninţată de vremurile postmoderne. Sinceritatea, devotamentul, lucrul bine făcut şi un
suflet caracterizează activitatea acestei academii.
Doresc succes deplin celor care s-au angajat, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, în acest efort
admirabil.

Ionel Haiduc
Preşedinte Academia Română 11.08.07
Muzeul acesta impresionează, bucură, te face să te simţi mândru că eşti român. E o bijuterie
şi în acelaşi timp un monument al culturii tradiţionale româneşti. Felicitări şi recunoştinţă
celor care îngrijesc şi dezvoltă acest muzeu.

Acad. Floria Filip 11.08.07


Una dintre surprizele oferite, în semn generos de bun augur, de către Muzeul „ASTRA‖,
fericitul amfitrion, întregii pleiade de oaspeţi de seamă, aşteptaţi la celebrarea Zilelor
Academiei Artelor Tradiţionale, a fost broşura dedicată „Academiei satului şi ţăranului
român‖.
Reuniunea Adunării Generale a Academiei Artelor Tradiţionale din România a fost un
pelerinaj al Bucuriei Spiritului şi Dialogului fratern.

14 aug 2007

406
„PER ASPERA AD ASTRA”
(11 august 2007, o zi fastă pentru România)

În ziua de 11 august 2007, la Sibiu, în „Capitala Culturală Europeană‖, s-a săvârşit o


adevărată minune (cf. Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, publicat de Academia
Română, în anul 1998, pg. 637: „Fenomen ieşit din comun, surprinzător, atribuit puterii
dumnezeieşti sau altor forţe supranaturale‖.)
Evenimentul excepţional constă în armonizarea punctelor de vedere dintre un chimist de
reputaţie internaţională, acad. Ionel Haiduc, ale unui specialist IT, de excepţie, acad. Florin
Filip, şi ale unui etnolog de formaţie istorică (prof. universitar şi director de muzeu, de zeci
de ani), Corneliu Bucur, cu privire la prioritatea priorităţilor din acest secol (fireşte, după
Pace şi Echilibrul ecologic al planetei): Prezervarea Identităţii Culturale.
Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit ca paradigmă a sec. XXI, Educaţia (care cuprinde şi pe
cea religioasă, aici citându-l pe Malraux, cu al său memento celebru: „Secolul XXI va fi
religios sau nu va fi deloc‖), la care noi ne permitem să adăugăm, „Educaţia etno-identitară‖,
adică Educaţia în spiritul valorilor şi conştiinţei cultural-naţionale (cultural-etnice).
În această „cheie‖, preşedintele Academiei Române, o personalitate viguroasă, cu o gândire
carteziană profundă, ancorat temeinic în realitatea culturală a epocii noastre, dl. acad. Ionel
Haiduc, a înţeles, la faţa locului (în Sibiu, în Muzeul „Astra‖, în contextul prezentării
întregului program conceput de noi, încă din 1990 şi numit după sintagma UNESCO,
„Tezaure Umane Vii‖, şi în prezenţa celor mai semnificative şi importante „comori
naţionale‖ din domeniul culturii populare contemporane, membrii primei „academii‖ din
lume, destinată valorilor individuale superioare, consacrate tuturor domeniilor şi genurilor de
creaţie cultural artistică, adevăraţi trezorieri ai „ştiinţei de a face‖ (savoir faire), care vine din
adâncurile istoriei şi s-a transmis prin mecanismele tradiţiei orale sau a artei de a interpreta
piesele de geniu ale folclorului românesc (ori aparţinând altor etnii), că miza principală a
României (ca şi a tuturor popoarelor lumii) în secolul XXI, este prezervarea IDENTITĂŢII.
Preşedintele Academiei României a elogiat, verbal şi în scris, adânc impresionat de cele
vizitate şi auzite la lucrările primei Adunări Generale ale Academiei Artelor Tradiţionale,
raţionalitatea şi oportunitatea iniţierii şi derulării întregului program Tezaure Umane Vii
(susţinut de Ministerul Educaţiei, Cercetării şt Tineretului, dar ignorat de Ministerul Culturii
şi Cultelor, din motive de idiosincrazii personale), revelând în mod pozitiv, rolul unei
„academii a culturii populare tradiţionale‖ sugerată, chiar dacă nu postulată de celebrele
Discursuri de Recepţie în Academia Română ale lui L. Blaga şi Liviu Rebreanu.
Totodată, domnia sa (stimulat de Abecedarul cu Dicţionar Etimologic, lansat cu această
ocazie) a propus iniţierea, în această toamnă, de către Academia Română, a unui Colocviu
naţional pe tema introducerii disciplinelor Etnologie şi Etnografie în toate ciclurile de
învăţământ, ca singurele ştiinţe ce „predau‖ esenţa identităţii noastre etnoculturale, ziditoare
fiind ale conştiinţei propriei identităţi cultural-istorice.
Ca un cadou special din partea Academiei Române, domnia sa ne-a sugerat să aplicăm,
începând cu anul viitor, pentru un „grant al Academiei‖, şi să identificăm, împreună cu
Institutul de Etnologie „C-tin Brăiloiu‖ (subordonat Academiei Române), teme comune de
cercetare, pentru anii care vin.
La rândul său, dl. acad. Florin Filip ne-a cerut să transmitem, cât mai urgent posibil, un CD
cu toate evenimentele şi discuţiile care au avut loc la Sibiu, în zilele de 11 şi 12 august (în cea
de-a doua zi s-au ales structurile de conducere ale Academiei Artelor Tradiţionale şi s-au
votat unele mici modificări la „Statut‖) pentru a fi inclus pe site-ul Academiei Române.
Două zile „atât de mici pentru omenire‖, dar atât de mari pentru procesul fundamentării, în
plan ştiinţific şi cultural, a problematicii şi politicii naţionale privind păstrarea şi afirmarea
identităţii naţionale.

407
Cât de potrivite sunt, în aceste circumstanţe, cuvintele lăsate moştenire de înaintaşi: „Per
aspera ad astra‖, pe frontispiciul Academiei Artelor Tradiţionale din România!
Credem că ctitorii ASTREI şi ai „Muzeului Asociaţiunii‖ privesc mulţumiţi, de acolo din
ceruri, la împlinirea propriilor lor deziderate şi ale altora noi, pe care generaţia actuală de
muzeologi le aduc în semn de omagiu, propriilor lor ctitori.
În acest context istoric nu putem eluda întrebarea: pe când reîntoarcerea Muzeului „Astra‖ în
Palatul Astra ctitorit de astrişti şi inaugurat în anul 1905 (19 august) ca sediu al Muzeului
Asociaţiunii, din care, samavolnic, am fost aruncaţi în stradă, în 1950, de regimul comunist?

Prof. dr. Corneliu Bucur


16 aug 2007

408
Patrimoniul Muzeului „ASTRA”, în pericol

Patrimoniul Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA‖ este în pericol, după ce, în
urma unei reorganizări a muzeelor sibiene, cinci colecţii au fost înghesuite în două săli care
nu măsoară mai mult de 500 metri pătraţi, transmite Mediafax. Potrivit directorului adjunct al
Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖, Valeriu Olaru, această stare de improvizat şi
înghesuială în care se găsesc în prezent colecţiile Muzeului Civilizaţiei „ASTRA‖ contravine
regulilor de conservare ştiinţifică a patrimoniului muzeal, putând duce la „degradări
catastrofale‖ cu pierderi ale patrimoniului, din cauza, în primul rând, a imposibilităţii fizice
de a controla starea de conservare a obiectelor şi a lua cele mai elementare măsuri de
conservare activă. Din acest motiv, se impune luarea unor măsuri menite să pună la adăpost
patrimoniul valoros care aparţine României şi culturii europene şi universale. Potrivit
muzeografilor sibieni, patrimoniul Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA‖ se
compune din cinci colecţii tematice de o valoare etnografică inestimabila din punct de vedere
documentar, artistic, tehnic şi chiar istoric, atestând, prin creaţii de o rară frumuseţe şi
valoare, geniul creator al poporului nostru. Peste 400 de piese aparţinând acestor colecţii fac
obiectul evaluării specialiştilor şi clasării conform criteriilor stabilite prin lege în categoria
„TEZAUR‖ al Patrimoniului Cultural Naţional.

23 aug 2007

409
Membru în Adunarea Naţională Bisericească,
Bucur apără festivalul extremist

Cotidianul Tribuna a relatat în ediţia de marţi, 28 august a.c., pe prima pagină, despre
desfăşurarea în Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA din Dumbrava Sibiului a
Festivalului „Frey Faxi‖, la care au participat numeroase trupe etichetate drept extremiste,
neonaziste, anticreştine. Dovadă pentru acest lucru sunt chiar şi numai versurile melodiilor
interpretate de aceste trupe de black metal.
Ieri, tocmai directorul muzeului, Corneliu Bucur, cel care a semnat contractul prin care
scena de pe lacul Dumbrava a fost închiriată acestui festival, a apărat festivalul pe care l-a
găzduit: „Felul în care s-a pus problema, cu multă ostentaţie pe prima pagină, că s-a comis un
sacrilegiu în Sibiu, că au venit nişte diavoli care au incitat, care au avut mesaje naziste... Încă
un pic şi deterioram imaginea Capitalei Culturale Europene... În plus, Olimpiada Meşteşuguri
Artistice Tradiţionale a fost prezentată pe o pagină de interior... Este o mare exagerare, care
nu ţine de respectul pentru adevăr. Eu nu spun că oamenii aceia erau îngeraşi ca şi ţinută, ca
şi coafură, că au venit să cânte triluri melodice de mare discreţie auditivă, care să încânte
păsărelele din Dumbrava. Era o categorie socială mai zbanghie, mai ciufulită, sau mai
chelită, cu nişte stridenţe, că de-aia se numeşte muzica metal. Vă rog să-mi spuneţi pe cine
au deranjat în Sibiu ca şi manifestare chiar şi fonică. Svastica nu poate fi arestată în dreptul
nazismului german, ca fiind simbol exclusiv şi unicat al mişcării fasciste germane. Svastisca,
în categoria simbolurilor universale, este întâlnită din cea mai mare antichitate. Nu s-a
încercat din momentul contractării nici un fel de prozelitism, nici un fel de propagandă, nici
un fel de agitaţie vizuală de a atrage în sfera acestui festival şi novice fani ai trupelor care
au cântat. Totul a fost de o decenţă şi restricţie a festivalului în cerc închis. Au venit cu
autocarele, nu au devastat magazine, nu au manifestat în centrul Sibiului, nu au avut nici un
fel de propagandă a manifestării‖.
Ne permitem, cu îngăduinţa domnului Corneliu Bucur, să facem unele comentarii la cele de
mai sus.
1. Nu ne-am permis niciodată să dăm sfaturi despre cum trebuie organizat un muzeu. Ne
rezervăm, însă, dreptul de a decide singuri asupra politicii noastre editoriale. Din păcate,
domnul Corneliu Bucur uită prea repede faptul că Tribuna a reflectat întotdeauna, pe spaţii
mai mult decât generoase, manifestările organizate de Muzeul Astra. Cu atât mai mult, nu
înţelegem de ce a deranjat atât de tare articolul despre festivalul Frey Faxi.
2. N-am scris că s-ar fi comis vreun sacrilegiu sau că ar fi venit nişte diavoli. Am atras doar
atenţia asupra potenţialului pericol pe care îl pot reprezenta asemenea manifestări, de factură
extremistă. Nu credem că trebuia să aşteptăm să devasteze cineva magazine, ca să ne punem
aceste întrebări. Faptul că manifestarea s-a desfăşurat fără incidente se datorează, fără
îndoială, în mare parte forţelor de ordine, care s-au mobilizat în zonă în număr foarte mare.
3. Domnul Bucur vorbeşte despre o mare exagerare, care nu ţine de respectul pentru adevăr.
Nu credem că am exagerat cu nimic atunci când am explicat cititorilor noştri ce fel de muzică
produc unele trupe care au concertat acolo şi nici că am mistificat adevărul atunci când am
scris despre incitările anticreştine din versurile multor melodii. Surprinzător ni se pare faptul
că, în timp ce noi am atras atenţia asupra mesajelor cu caracter neonazist, domnul Bucur se
prevalează de explicaţii istorice în privinţa svasticii pentru a argumenta găzduirea
festivalului.
4. Îl asigurăm pe domnul Corneliu Bucur de întreaga noastră consideraţie şi apreciere
pentru ceea ce a făcut şi face pentru păstrarea valorilor tradiţiei populare româneşti. Însă nu
credem că un festival la care participă trupe cu mesaje antisemite şi anticreştine are ce căuta
în MUZEUL CIVILIZAŢIEI POPULARE TRADIŢIONALE ASTRA, cu atât mai mult cu
cât domnul Bucur este membru în Adunarea Naţională Bisericească a Bisericii Ortodoxe

410
Române. Credem că era suficient ca, în momentul semnării contractului, cineva de la Muzeul
Astra să fi intrat pe internet pe site-ul trupei ruseşti Temnozor - care a concertat la Sibiu -, pe
care stă scris: „Toate versurile trupei sunt dedicate zeilor păgâni ruşi şi războiului împotriva
iudeo-creştinismului.‖

TRIBUNA - 31 aug 2007

411
Corneliu Bucur – noul preşedinte al PLD Sibiu

Filiala PLD Sibiu a organizat vineri, 31 august, la Sala Fundaţiei Româno-Germane, alegerile
pentru Biroul Municipal PLD Sibiu. După numărarea voturilor delegaţilor prezenţi la alegeri
şi după validarea rezultatelor s-a stabilit ca pentru următorul mandat Biroul Municipal al
Partidului Liberal Democrat - filiala Sibiu să fie condus de Corneliu Bucur, în calitate de
preşedinte, iar ca vicepreşedinţi, forul de conducere al liberal-democraţilor sibieni să-i aibă în
componenţă pe Horaţiu Cojocaru, Lucian Gaidarji, Dorin Nan, Radu Reff şi Mircea Şteţiu.

D. D.
4 sep 2007

412
Uniunea Europeană a Camerei Experţilor Europeni recunoaşte oficial meritele unui
manager sibian

Multe instituţii şi multe personalităţi culturale din ţară au fost implicate în proiectele
Capitalei Culturale Europene Sibiu -2007, dar ecourile nu au fost pe măsura eforturilor
depuse. Până zilele trecute, nici o instituţie de prestigiu din cadrul UE:nu a remarcat oficial
ceva din această ofertă atât de bogată şi generoasă. Am spus până zilele trecute, deoarece spre
stupoarea celor de la CNM Astra, în special a directorului general Corneliu Bucur, acest gest
de apreciere a venit tocmai de la Bruxelles, taman în curtea astriştilor. De ce această
recunoaştere acum?... Răspunsul l-am găsit în intervenţia vicepreşedintelui Uniunii Europene
Camerei Experţilor Europeni, Beniamino Faoro, făcută cu ocazia înmânării insignei şi
diplomei UCEE domnului Bucur. „Preşedintele Uniunii Europene a Camerei Experţilor
Europeni, domnul Paolo Saba, m-a mandatat să-i înmânez directorului general al CNM
ASTRA această diplomă, prin care Consiliul Director General al UCEE îi acordă titlul de
membru onorific şi calitatea de expert UCEE cercetătorului ştiinţific, prof.univ.dr. Corneliu
Bucur, pentru actul managerial şi pentru proiectele pe care domnia sa le derulează pentru
cunoaşterea şi compararea specificităţii identităţilor etno-culturale ale naţiunilor şi
comunităţilor din Europa, dar şi pentru promovarea valorilor tradiţionale autentice româneşti
în spaţiul Uniunii Europene. Pentru mine este o mare onoare să-l fi cunoscut şi să fi colaborat
cu domnia sa, o colaborare eficientă şi mereu racordată la spiritul european dar, spre lauda
distinsului universitar, şi în favoarea culturii româneşti‖, a declarat reprezentantul UCEE
pentru România şi Europa de Est în momentul ceremonialului.

Adrian POPESCU
28 sep 2007

413
Şi cărţile pot fi discriminate!

Moto: „Pentru a nu simţi oribila apăsare a timpului pe umerii noştri, asupra existenţei
popoarelor pe pământ, trebuie să ne păstrăm tezaurul”
(Charles Baudelaire)
Vă mai amintiţi cum a început proiectul Capitalei Culturale Europene? Prin discriminarea,
„ilustrată‖ în culori, a culturii populare româneşti tezaurizată în Muzeul în Aer Liber din
Dumbrava Sibiului şi ipostaziată „în natură‖, în satele Mărginimii Sibiului. În contextul
expoziţiei „Sibiu, 2007, Normal‖ (sau „Normal, Sibiu, 2007‖), organizată în holul Primăriei,
o singură imagine (şi aceea a unui perete de grajd) ilustra patrimoniul superlativ din Muzeul
din Dumbrava Sibiului, un patrimoniu celebru, azi, în toată lumea şi caracterizat de celebrităţi
mondiale, precum Kjel Espmark, membru al Comitetului Nobel pentru Literatură („o
expresie magnifică a identităţii naţionale‖), de John Leeds, Naţional Heritage-Londra,
(„custode al esenţei naţionale‖), mai recent, de Richard Demarco, Scoţia („un uimitor muzeu
în aer liber… o operă imensă, o „gesamtkunstwerk‖, o manifestare nepreţuită a moştenirii
culturale, cristo-iudaice a Europei, concentrându-se doar pe România‖). Şi, de ce nu am
încheia aceste aprecieri superlative cu evaluările recente ale delegaţiei oficiale a
Parlamentului din Luxemburg: „Este un muzeu formidabil, care s-a afirmat pe plan
internaţional. O imagine a satului la care se poate ajunge printr-un simplu drum cu maşina.
Un inconfundabil director, care trăieşte pentru proiectul său, pe care îl administrează cu cea
mai mare grijă şi care poate fi, totodată, admirat şi înţeles de către oricare împătimit al
satului. Felicitări pentru idee, felicitări pentru o muncă atât de asiduă! Un ansamblu dens şi
complet.‖ Am protestat, vehement, la acel vernisaj expoziţional care a deschis sezonul „CCE
2007‖, şi o fac în continuare, de luni de zile, evident fără nici un alt efect decât deteriorarea
gravă a relaţiilor cu Primăria şi cu dl. primar Johannis (care nu a pierdut nici o ocazie, pe
toată durata anului 2007, să ne arate, mie şi colegilor de la toate secţiile şi serviciile
C.N.M.‖Astra‖, cine este „patronul‖ absolut al Sibiului, cine ia, în mod discreţionar, toate
deciziile privind manifestări culturale, ce, cum şi unde trebuie să se desfăşoare, în cadrul
programului „Sibiu, Capitală Culturală a Europei‖). Şi, deloc neimportant, cu ce mijloace (de
la cele tehnice şi financiare şi până la apariţia în media a oricărei informaţii, de la tipul de
publicaţii şi până la spaţiul editorial alocat fiecărei manifestări). Să vă amintesc cum a
continuat prezentarea discriminativă a valorilor patrimoniului cultural sibian, în anul 2007,
cele româneşti cu parcimonie sau printr-o omisiune totală? Tot cu o expoziţie, de această dată
pe panouri expuse în Piaţa Mare, în faţa Bisericii catolice (încă nedemontată, şi deci, în
măsură să confirme sau să infirme afirmaţiile mele): pe nici un panou nu apare nici măcar o
imagine, din perspectivă aeriană sau terestră, ilustrând patrimoniul monumental al Muzeului
din Dumbrava Sibiului sau cel vivant, dedicat manifestărilor, de celebritate mondială,
circumscrise programului numit de UNESCO, „Tezaure Umane Vii‖ şi organizate în Muzeul
Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra‖, pe toată durata anului. Ca şi când acestea nu ar
exista, ca şi când nu ar ilustra o instituţie celebră astăzi, în toată lumea, ca şi când cultura şi
civilizaţia populară tradiţională, tezaurizată în acest muzeu, nu ar fi un motiv de mândrie
pentru oraşul nostru şi pentru întreaga naţiune! Dacă faţă de „ritualul‖ discriminativ al
derulării manifestărilor dedicate patrimoniului cultural tradiţional nu am mai reacţionat,
pentru a nu „tulbura‖ atmosfera şi caruselul festivităţilor (care îi aveau, în prim plan, excesiv
de prezenţi, pe dl. primar Johannis şi pe comisarul Guvernului, arh. Sergiu Nistor), faţă de
penultimul eveniment, care ar fi putut fi unul marcant pentru un „Sibiu al Culturii, Sibiu al
Culturilor‖ (căci ultimul, şi cel mai relevant, a fost „Festivalul Internaţional al Filmului
Antropologic‖, dar despre care voi scrie într-un număr viitor), nu mai pot păstra tăcerea, căci
el agravează situaţia culturii româneşti, în cetatea Sibiului, într-un mod periculos, inadmisibil,
periclitând chiar, pe termen mediu şi lung, situaţia instituţiilor de cultură ce valorifică

414
patrimoniul cultural românesc (cazul Muzeului „Astra‖, căruia i se refuză, în mod obstinat,
revenirea în sediul propriu, în care a fiinţat de la întemeiere (1905) şi până la desfiinţarea sa,
prin dictat comunist (în anul 1950), nici măcar acum, după ce Biblioteca Judeţeană (instalată
confortabil şi în spaţiile „Muzeului Asociaţiunii‖, în anul 1950), a primit un sediu
monumental şi modern, este un exemplu cât se poate de convingător şi, totodată, un grav
afront adus unei instituţii de cultură de vârstă contemporană şi de o importanţă fundamentală
pentru cultura poporului român, egală ca importanţă culturală cu cea a Muzeului Brukenthal,
pentru saşi!. A fost organizat, aşadar, în premieră, la Sibiu, ‖Târgul de carte al Sibiului‖,
având ca sintagmă „Sibiul citeşte altfel‖. Dar cum „altfel‖, m-am întrebat (altfel decât alte
oraşe şi sate?) Intrând în cortul promiţătorului „târg al cărţii sibiene‖, am parcurs, încântat,
standurile, minunându-mă de bogăţia şi varietatea producţiei editoriale, din anul 2007, atât
privind cartea cu cele mai diverse teme, cât, mai ales, cartea despre Sibiul istoric sau despre
patrimoniul natural şi cultural sibian. La standul Muzeului „Astra‖ (din nou, muzeul nostru
performează, având prezentată o producţie de carte, în anul 2007, extrem de variată şi
valoroasă), am simţit o stare de satisfacţie deosebită. Nu e puţin lucru să editezi, într-un an,
12 titluri de carte, cataloage, ghiduri şi broşuri, cele mai valoroase şi monumentale fiind
sponsorizate şi nu bugetate! (alte patru lucrări sunt în curs de finalizare şi predare la tipar).
Am fost şi mai mândru parcurgând „Catalogul Târgului‖, ilustrat color numai cu imagini
despre Complexul Naţional Muzeal „Astra‖. Mi-am explicat decizia editorului (firma
„Honterus‖ - care este vrednică de numele primului şi ilustrului tipograf sas al Sibiului
medieval, care a publicat primele cărţi religioase pentru români, cu litere chirilice) ca un
omagiu public adus instituţiei noastre, de a cărei colaborare chiar şi editura este mândră (căci
ce ar mai rămâne din cultură, dacă i-am refuza recunoaşterea valorii, însăşi esenţa culturii?)
Dar starea de încântare avea să se termine, brusc, aici. Ce a urmat ne-a întunecat brusc (mie şi
colegilor) „cerul bucuriilor‖ din acea zi. Şi întunecat avea să rămână toată săptămâna (vă voi
împărtăşi, în curând, şi de ce!) Au urmat discursurile ,de la prezidiu, ale şefilor administraţiei
locale şi judeţene, maestru de ceremonii fiind consilierul Primăriei, Benjamin Josza. La
prezidiu nu a fost invitat decât un singur om de cultură (autor de carte): dna Olimpia Tudoran
Ciungan (fosta şefă a Galeriei universale de pictură a Muzeului Naţional Brukenthal, recent
pensionată!). Ca simbol al producţiei editoriale a Editurii Honterus, în anul 2007, a fost
aleasă doar o singură carte, cea semnată de Olimpia Tudoran Ciungan, despre pictura italiană
în colecţiile Muzeului Brukenthal. Deci, o carte despre patrimoniul universal! Eram absolut
sigur, cunoscând antecedentele din acest an, că dl. primar va „recidiva‖ refuzând să alăture
(chiar şi numai din motive de simetrie) un succes (dintre cele multe, înregistrate în anul 2007)
al producţiei editoriale a Muzeului „Astra‖, spre a ilustra, alături de patrimoniul picturii
italiene şi valori ale patrimoniului cultural românesc, sau, cu atât mai mult, ale patrimoniului
multicultural transilvănean. Mă aşteptam, aşadar, ca dl. Mathes să recomande prezentarea, „în
tandem‖, a „Albumului Muzeului Astra‖ (al Muzeului în aer liber), un adevărat tratat bilingv
de antropologie vizuală, despre istoria civilizaţiei populare tradiţionale din România (nota
bene, nu al celui românesc!). Nu s-a dorit sau nu s-a îngăduit? Acesta să fie, oare, motivul
pentru care dl. Mathes s-a distanţat de „masa prezidiului‖? Poate! Am plecat cu gustul amar,
reflectând cât de „Anormal‖ (discriminativ) s-a prezentat Sibiul, în anul „Capitalei Culturale
Europene‖, pedalând, în exces, pe valorile urbane şi cele universale şi ignorând valorile
culturii populare şi, deci, naţionale, în tot „meniul‖ programului cultural al anului 2007.
Refuzul, la primul târg de carte din Sibiu, de a se prezenta cea mai valoroasă „carte‖ despre
patrimoniul unei instituţii cu cea mai mare vizibilitate şi preţuire unanim europeană, privind
contribuţia românilor şi alogenilor germani la istoria civilizaţiei Europei (Albumul „Muzeului
Astra‖), nu poate fi apreciat, în alt mod decât o regretabilă eroare sau, cu mult mai grav, o
sfidare publică a valorilor patrimoniului cultural naţional. Nu pot încheia prezentul articol,
fără a formula o întrebare pentru toţi cititorii ziarului „Tribuna‖: care dintre cele două cărţi

415
citate vi se pare a fi cea mai reprezentativă pentru Sibiul anului 2007? Şi pe care aţi
recomandat-o oricărui turist, din ţară sau din străinătate, ca reflectând identitatea culturală a
Sibiului, a Transilvaniei şi chiar a României, mai ales, în anul de graţie, 2007?

Prof. dr. Corneliu BUCUR,


director general C.N.M.”Astra” Sibiu
20 noi 2007

416
Muzeul Astra în anul Capitalei Culturale

În preambulul Zilei Naţionale, în data de 30 noiembrie , în noua sală de conferinţe şi expoziţii


din Vila „Diana‖,din Dumbrava, a avut loc vernisajul expoziţiei - Muzeul Astra în anul
Capitalei Cultural Europene. Retrospectiva anului 2007. Evenimentul de o ţinută remarcabilă
a inclus momente cheie din activitatea colectivului acestei instituţii de marcă cum ar fi -
„Euro-Sculpt 2007‖, cu cele 10 sculpturi realizate în cadrul „Simpozionului internaţional de
sculptura; Revista Muzeelor, nr. 3 şi 4/2007 , având cea. 70% din sumare, numai cu materiale
ale C.N.M. „Astra‖, Calendarul pe anul 2008, pe tema: „Ecumenism religios în tradiţia
poporului român‖, includerea în circuitul patrimonial a celor trei gospodării tradiţionale,
anume :Gospodăria cu atelier de olar din sec. XIX, din Găleşoaia (Gorj), Gospodăria cu
atelier de olar din sec. XX, din Găleşoaia (Gorj) şi Gospodăria cu atelier de prelucrarea
chihlimbarului din Colţi (Jud. Buzău). Tot în Muzeul în Aer Liber, mai precis în Vila „Diana‖
au fost prezenţi o parte din participanţii de la lucrările simpozionului pe tema „Conştiinţă de
sine şi integrare europeană‖, simpozion organizat de Asociaţia Congresul Spiritualităţii
Româneşti de Pretutindeni, care se reuneşte la Alba Iulia în perioada 28 noiembrie -1
decembrie, dar şi alte personalităţi locale şi naţionale. Dar despre acest eveniment, mai multe
amănunte în ziarul de mâine.

Adrian POPESCU
3 dec 2007

417
CNM ASTRA–Corola cu minuni din
Capitala Culturală Europeană Sibiu–2007
*Sub moto–ul -“LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!”Muzeul “ASTRA” se prezintă*

În incinta Vilei ‖Diana‖,din Dumbrava, a avut loc vernisajul expoziţiei - Muzeul Astra în
anul Capitalei Cultural Europene. Retrospectiva anului 2007 o ofertă culturală ireproşabilă,
un moment de bilanţ pentru un colectiv profesionist care a dorit să prezinte, într-un spaţiu
expoziţional generos momente cheie din activitatea sa. Iată care sunt ofertele propuse de
directorul general Corneliu Bucur.
Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖ a organizat un amplu şi variat program în care a
reunit o serie de evenimente semnificative pentru activitatea desfăşurată de muzeu pe
parcursul anului 2007, în care Sibiul deţine rangul de Capitală Culturală Europeană. În sala
de conferinţe a Vilei „Diana‖ (Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA‖, Poarta
III)puteţi descoperi, pas cu pas, imaginile caleidoscopului cultural creat de muzeul sibian în
anul 2007 care ilustrează, cu prisosinţă, rolul său de pilon al culturii româneşti, într-un
maraton al evenimentelor culturale de excepţie. Prin expoziţia „Muzeul „ASTRA‖ în anul
Capitalei Culturală Europene. Retrospectiva anului 2007 se reface drumul parcurs de Muzeul
„ASTRA‖ în acest an plin de satisfacţii profesionale. Începutul călătoriei iniţiatice ne
introduce în universal magic al Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA‖ pe a
cărui hartă au apărut în acest an monumente noi, iar oaspeţii noştri vor fi invitaţi să le
identifice şi să remarce îmbogăţirea patrimoniului tehnic tradiţional. Continuă oferta prin
periplul îndreptându-ne spre latura patrimoniului imaterial, reprezentat în cadrul expoziţiei,
prin ilustrarea Programului Tezaure Umane Vii - Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare,
Târgul Creatorilor Populari din România, Olimpiada Meşteşuguri Artistice Tradiţionale,
Academia Artelor Tradiţionale şi Festivalul Naţional de Datini şi Obiceiuri. Valorificarea
expoziţională va fi reprodusă prin prezentarea celor mai importante expoziţii din anul 2007
ale departamentelor muzeale ale CNM „ASTRA‖: Muzeul de Etnografie Universală „Franz
Binder‖ şi Muzeul de Etnografie Săsească „Emil Sigerus‖. O secţiune aparte a expoziţiei
retrospective este dedicată succesului deosebit pe care l-a câştigat, pe parcursul anilor,
Studioul de Film „ASTRA‖, organizator prolific al Festivalului Internaţional de Film
Documentar şi Antropologic „ASTRA Film Fest‖. Centrul de Informare şi Documentare
„Cornel Irimie‖ este şi el prezent în panoplia expoziţională prin publicaţiile editate de
Muzeul‖ASTRA‖ în anul 2007 şi prin publicaţiile electronice. Un panou expoziţional îi
revine taberei europene de sculptură monumentală - Eurosculpt 2007. Alăturat putem
pătrunde în Universul Copilăriei, reprezentat prin descrierea activităţilor Programului de
Pedagogie Muzeală şi prin cele ale Muzeului Copiilor - Etno Tehno Parc - cel mai bun produs
pentru tineret. Centrul de Informare Turistică din Muzeul în aer liber, inaugurat în 2 mai a.c.
se va prezenta prin expunerea ofertei sale cultural-turistice destinate vizitatorilor judeţului
Sibiu şi prin pleiada activităţilor sale. Expoziţia continuă prin etalarea Investiţiilor
Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖ în anul 2007 şi foto-reportajul detaliat al paletei de
relaţii internaţionale, pe care Muzeul „ASTRA‖ le întreţine şi le valorifică prin expunerea
acestora întru conştientizarea identităţii naţionale. Din generoasa ofertă nu lipsesc cele trei
recente publicaţii ale Muzeului „ASTRA‖: Catalogul „Euro - Sculpt 2007‖, care prezintă cele
zece sculpturi realizate şi expuse în Muzeul în aer liber, în urma „Simpozionului internaţional
de sculptură - Euro Sculpt, 2007‖; Revista Muzeelor, nr. 3 şi 4/ 2007, unde Complexul
Naţional Muzeal „ASTRA‖ este prezent prin materialele sale în procent de cca 70%; precum
şi Calendarul anului 2008, cu tema „Ecumenism religios în tradiţia poporului
român‖.‖Maratonul cultural-expoziţional „ nu exclude prezentarea celor trei gospodării
tradiţionale: Gospodăria cu atelier de olar din sec. XIX, din Găleşoaia (Gorj); Gospodăria cu
atelier de olar din sec. XX, din Găleşoaia (Gorj) şi Gospodăria cu atelier de prelucrarea

418
chihlimbarului din Colţi (Jud. Buzău), în sectorul Olărit din cadrul Muzeului Civilizaţiei
Populare Tradiţionale „ASTRA‖.

„Revista muzeelor” ,90% produs CNM ASTRA


Când spunem că ultimul număr din „Revista muzeelor‖ este un produs realizat în proporţie
de 90% de CNM ASTRA, nu exagerăm cu nimic. Această prestigioasă revistă de
specialitate, realizată cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional a considerat că
proiectele realizate de cei de la ASTRA, pe parcursul Capitalei Culturale Europene Sibiu-
2007, au fost de mare importanţă naţională, mulându-se perfect şi pe recentele strategii şi
concluzii luate de participanţii Conferinţei Generale ICOM, conferinţă care a marşat în
special pe modul în care este percepută azi conservarea şi valorificarea patrimoniului din
instituţiile muzeale. Ei bine , în cuprinsul acestei publicaţii regăsim puncte de vedere
academice pertinente legate de proiecţia antropologică a Muzeului ASTRA, în contextul
ofertei culturale pe care a lansat-o Sibiul în 2007, impactul proiectelor acestei reputate
instituţii pe plan intern şi extern, modul de valorificare a acestor demersuri în 2008.

TEZAURE UMANE VII


Tezaure Umane Vii este mai mult decât o sintagma tradusă şi acceptată de C.N.M. Astra,
este chiar modul de existenţă al acestei instituţii remarcabile. Pentru a-şi defini programul de
protecţie al patrimoniului cultural imaterial cei de la‖ Astra‖ ne îndemnă la o mare provocare-
apărarea tezaurului naţional, care după cum bine se ştie este o comoară pentru români dar şi
o piatră preţioasă ce stă la temelia identităţii noastre. Din acest punct de vedere, directorul
general al Complexului, prof. univ. dr. Corneliu Bucur susţine că „Anul 2007 a însemnat încă
o pagină glorioasă în opera de salvare a vechilor tradiţii româneşti fiind totodată şi o
provocare de a ne cunoaşte o lume întreagă prin frumuseţea noastră spirituală şi culturală‖.

CNM ASTRA partener diplomatic pentru România


Un rol important în anul 2007 l-au avut colaborările cu o serie de instituţii şi muzee din
Europa: Muzeul Orăşenesc din Kornwestheim, Muzeul Transilvănean din Gundelsheim,
Germania, Muzeul Austriac de Etnografie din Viena, Austria, Universitatea din Trier
(organizarea Colocviul Internaţional: Străini în propria ţară. Semantizarea rromilor de la 1850
până în prezent) şi Cercul de Cercetare a Ceramicii din Centrul Europei (editarea volumului
„Suprafeţe ceramice şi design‖, dedicat Simpozionului Internaţional de Ceramică, desfăşurat
la Sibiu în septembrie 2006). Participarea muzeului la cea de-a XIV-a ediţie a Târgului de
porturi populare din localitatea Greding, Germania, cu un număr de 12 meşteri populari a
contribuit din plin la succesul târgului. Minunatele prezentări ale portului atât pe scenă, cât şi
la standuri, excelentele demonstraţii ale meşteşugarilor, expresiva expoziţie de porturi
găzduită în Primăria oraşului, originalele reprezentaţii muzicale şi atât de multele informaţii
cu privire la România şi Sibiu, au îmbogăţit şi totodată au înfrumuseţat târgul. Iată telegrafic
doar o mică parte din lobby-ul colectivului acestui muzeu de elită făcut în favoarea românilor
şi României.

Muzeul din Dumbravă are servicii turistice de luat în seamă


Complexul Naţional Muzeal ASTRA oferă pe lângă momentele de relaxare din Muzeul în aer
liber din Dumbrava Sibiului şi posibilitatea de cazare în mijlocul naturii. Cabana Diana a fost
construită pentru cei care doresc să fie cazaţi în incinta muzeului, dar şi pentru cei care sunt
ahtiaţi de cadrul natural din acest spaţiu, cu adevărat mirific. Cabana a fost construită dintr-o
necesitate care ţine de ordin economic. Este mai mult un centru cultural popular internaţional
decât o simplă cabană. CNM ASTRA este organizatorul şi gazda multor evenimente
naţionale şi internaţionale, incluse în agenda proiectelor şi evenimentelor anuale. Ca atare

419
costurile de organizare se reduc substanţial prin această locaţie care dispune de 57 spaţii de
cazare. La primul etaj al Cabanei Diana se află o cameră de protocol de două locuri, decorată
cu mobilier pictat, săsesc, specific zonei transilvănene. De asemenea, tot la etajul întâi, se află
şi sala de conferinţe care pune la dispoziţie un număr de 120 locuri, ce poate fi închiriată
pentru diverse ocazii. Construcţia din lemn păstrează stilul tradiţional, atmosfera rustică
regăsindu-se şi în decorarea camerelor. Locurile de cazare sunt puse la dispoziţie atât pentru
participanţii la evenimentele culturale organizate de Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖,
cât şi pentru oricine îşi doreşte să petreacă momente unice în muzeul din Dumbravă. Dacă
adăugăm şi performanţele Centrului de informare turistică atunci avem imaginea a ce numim
şi politica turismului cultural concept lansat de acelaşi iscusit manager cultural Corneliu
Bucur.

Un muzeu catalogat la superlativ de somităţi mondiale


Dacă ar fi să ilustrăm patrimoniul din Muzeul din Dumbrava Sibiului, un patrimoniu celebru,
azi, în toată lumea , putem spune fără rezerve că el este caracterizat de celebrităţi mondiale,
precum Kjel Espmark, membru al Comitetului Nobel pentru Literatură, ca fiind „o expresie
magnifică a identităţii naţionale‖. Impresiile elogioase nu se opresc aici, de exemplu John
Leeds, de la Naţional Heritage-Londra, consideră acest tezaur ca fiind un „custode al esenţei
naţionale‖. Mai recent, Richard Demarco, din Scoţia avea să aştearnă în cartea de impresii
următorul text: „un uimitor muzeu în aer liber… o operă imensă, o „gesamtkunstwerk‖, o
manifestare nepreţuită a moştenirii culturale, cristo-iudaice a Europei, concentrându-se doar
pe România‖. Am încheia aceste aprecieri superlative cu evaluările recente ale delegaţiei
oficiale a Parlamentului din Luxemburg care a spus într-un cadru oficial că: „Este un muzeu
formidabil, care s-a afirmat pe plan internaţional. O imagine a satului la care se poate ajunge
printr-un simplu drum cu maşina. Un inconfundabil director, care trăieşte pentru proiectul
său, pe care îl administrează cu cea mai mare grijă şi care poate fi, totodată, admirat şi înţeles
de către oricare împătimit al satului. Felicitări pentru idee, felicitări pentru o muncă atât de
asiduă! Un ansamblu dens şi complet‖.

Etno Tehno Parcul sibian distins la Gala „Superlativele Tinereţii”


Un alt succes remarcabil al celor de la Astra nu poate fi uitat. În cadrul celei de a cincea ediţii
a Galei de premiere a tinerilor performeri „Superlativele Tinereţii‖ organizat de Agenţia
Naţională pentru Sprijinirea Iniţiativelor Tinerilor (ANSIT) şi Fundaţia Amfiteatru, care a
avut loc sâmbătă 20 octombrie la Sibiu, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA‖
a primit premiul la categoria „Cel mai bun produs destinat tineretului‖ cu proiectul Etno
Tehno Parc. Coordonatorul proiectului, sociologul Raluca Andrei, a fost premiat de către
realizatorul de emisiuni al Televiziunii Române, Christel Ungar, care a folosit acest prilej
pentru a afirma că: „acest proiect este unul care va face istorie‖.

Blestemul ariciului şi La drum - la Luxemburg


Când vorbim de ASTRA nu putem neglija nici Studioul de film şi realizările acestuia , şi
capitalul cultural şi în final şi politic de care a beneficiat România prin ediţiile Festivalului
Astra Film. Liderul acestui segment este regizorul Dumitru Budrala ale cărui producţii vor fi
proiectate la Luxemburg şi Marea Regiune, în cadrul Festivalul Filmului Românesc organizat
de Centrul Cultural KULTURFABRIK împreună cu Institutul Cultural Român (1-15
decembrie). Filmele lui Budrala fac parte din seria celor şase documentare ale unor regizori
români, având ca subiect România de astăzi. Construite ca road-movies şi folosind tehnica
cinema-verite, cele două documentare surprind realitatea crudă, fie că este vorba de
peregrinarea rromilor băieşi dintr-un sat în altul, în plină iarnă (Blestemul ariciului) sau de
drumul oierilor şi fenomenul transhumanţei cu toate implicaţiile lui ( La drum). Pe lângă cele

420
şase documentare româneşti, programul Festivalului mai include proiecţiile deja cunoscutelor
filme ale lui Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Cătălin Mitulescu şi Cristian
Nemescu. Evenimentul face parte din proiectul multidisciplinar „Belles Roumaines‖, găzduit
de Kulturfabrik. Proiectul „Belles Roumaines‖ se înscrie în seria de evenimente prilejuite de
desemnarea oraşelor Sibiu şi Luxemburg drept Capitale Culturale Europene în 2007.

Departamentul de conservare - restaurare punct forte al Complexului Naţional Muzeal


„ASTRA” Sibiu
La capitolul conservare, CNM ASTRA este de invidiat prin prestaţii. Necesitatea realizării şi
funcţionării Departamentului a rezultat din motivaţia ştiinţifică a activităţii de conservare -
restaurare a patrimoniului ocrotit, administrat şi valorificat ştiinţific şi expoziţional în cadrul
Complexului (peste 380 construcţii individuale de pe tot cuprinsul României şi cca 60.000 de
obiecte înregistrate în colecţiile a 4 muzee). Departamentul de conservare - restaurare este, în
structura sa actuală, o „clinică‖ de specialitate pregătită să cerceteze, să diagnosticheze şi să
trateze valorile, ameninţate de un spectru larg de afecţiuni care degradează atât patrimoniul
monumental ( istoric şi etnografic), cât şi cel obiectual mobil. În acelaşi timp,el se remarcă,
pe plan naţional, ca o importantă unitate de învăţământ teoretic şi practic, ale cărei rezultate
se regăsesc în planurile expoziţionale.
Nu ştiu dacă laurii acestor rezultate trebuie puse pe umerii unei singure persoane sau nu, dar
este clar că un asemenea efort cultural aproape diabolic nu putea fi dus la bun sfârşit fără un
colectiv bine sudat , care în ciuda salariilor jenante, dau Sibiului şi României acea corolă de
minuni la care se uită cu invidie europenii.

Adrian POPESCU
4 dec 2007

421
Primim la redacţie
POVESTEA CENUŞĂRESEI, ÎN EDIŢIA SIBIU, 2007
(UNESCO OMAGIAZĂ MUZEUL)

Indiscutabil, anul 2007, prin programul „Sibiu Capitală Culturală a Europei‖ (asociată Marii
Regiuni Luxemburg), a marcat consacrarea Sibiului pe harta cultural-turistică a Europei.
Puteam să performăm, de aceeaşi manieră, şi pe harta ştiinţifică a Europei, dar juriile şi
personalităţile care au avizat, aprobat şi finanţat proiectele pentru Programul „Sibiu, CCE
2007‖ nu au creditat mediul academic sibian (şi nici pe cel naţional) ca având anvergura
necesară organizării unor manifestări ştiinţifice de nivel european, refuzând a-şi da girul pe
unele proiecte valoroase, avansate (unul dintre acestea, chiar de către „Muzeul Astra‖) tocmai
în spiritul definirii contribuţiei Sibiului, Transilvaniei şi României la revelarea identităţii
cultural-istorice a Europei. „Spiritul de monopol‖ absolut asupra structurii şi finanţării
programului anului 2007, la Sibiu, din partea celor două instanţe administrative (Ministerul
Culturii şi Cultelor şi Primăria Sibiului), cu paravanul său, convenţional şi executiv,
„Asociaţia Capitala Culturală a Europei, Sibiu, 2007‖, ne-a surprins de la început, constatând
că funcţia deliberativă (cu structurile academice şi cu oamenii de cultură şi artă sibieni, valori
autentice de recunoaştere naţională şi europeană) a fost practic anulată din start, preferându-
se luarea deciziilor „în culise‖, din motive lesne de înţeles, ceea ce m-a determinat să
demisionez din cadrul Asociaţiei, încă din faza deliberării pe marginea proiectelor. Că
maniera de lucru operată la Sibiu (autoritarismul excesiv al instituţiilor administrative,
centrală şi locală) reprezintă o evidentă reminiscență de concepţie şi atitudine specific
defunctei epoci autoritarist comuniste, mi-a confirmat-o Simpozionul internaţional organizat
de Universitatea „Lucian Blaga‖, intitulat „Town and Gown‖ - „Oraşul şi Roba‖ (academia),
la care au participat somităţi şi personalităţi eminente din mediul academic (universitar), din
centrele universitare ale capitalelor cultural europene trecute şi viitoare. Sintagma
manifestării la care am participat, a fost ceea ce simbolizează investirea societăţilor
academice din toate aceste oraşe europene, cu elaborarea proiectelor „Capitalei cultural
europene‖ (adică exact pe dos faţă de ce s-a întâmplat la Sibiu, unde marele proiectant a fost
un arhitect, marele scenograf şi regizor, un actor de teatru, iar mari finanţatori Ministerul
Culturii şi Primăria Sibiului) ceea ce deplasează accentul dinspre administraţie spre elitele
culturale şi intelectuale, capabile să articuleze un program cu adevărat reprezentativ, la toate
nivelele, armonizând astfel, în mod echilibrat, toate disponibilităţile şi valorile societăţii. La
noi, agenda cultural-artistică a anului 2007 a abundat, aşadar, cu spectacole şi manifestări
artistice: teatrale, muzicale, folclorice, expoziţionale etc. la care s-a adăugat un „meniu
complet‖ de manifestări cu profil arhitectural (patronate de arhitectul – comisar), focurile de
artificii (în exces, cred, şi nu pe bani puţini) încheind fiecare eveniment şi spectacol, într-un
mod de-a dreptul opulent (ca de altfel la toate comunităţile sărace şi puternic îndatorate, în
care respectul pentru banul public este ultima preocupare a puterilor locale). Toate acestea au
încântat publicul sibian, (văduvit zeci de ani de efectele bengalice ale unor asemenea
exuberante demonstraţii ale bucuriei colective dar şi ale bogăţiei oferite cu dărnicie publicului
după principiul antic „Pâine şi circ‖. Toate acestea au dat Sibiului acel „ștaif de capitală
culturală europeană‖ aşteptat de toată lumea, deopotrivă localnici şi turişti, din ţară şi din
străinătate, dar ele nu au putut substitui absenţa dialogului ştiinţific european pe cea mai
ardentă problemă a Uniunii Europene: dezbaterea, în toate forurile ţărilor membre, a temei
identităţii cultural-europene. Din program a făcut parte şi restaurarea monumentelor şi
spaţiilor publice din centrul istoric al Sibiului, mai mult decât binevenită, în contextul
elaborării documentaţiei pentru înscrierea acestui sit istoric pe lista patrimoniului cultural
mondial („lista UNESCO‖). Din motive rămase obscure cetăţenilor Sibiului (care ar putea fi
argumentele acestei „discreţii‖ absolute într-o ţară democratică, în care interesul public ar

422
trebui să fie suveran şi tratat ca atare, de oficialităţi?) nu cunoaştem argumentele respingerii
de către UNESCO a documentaţiei pregătite de colectivul care a elaborat-o (condus de acad.
Paul Niedermaier), deşi toţi sibienii şi mai ales specialiştii din domeniul patrimoniului
cultural naţional ar trebui să le cunoaştem şi chiar să ne pronunţăm asupra lor. Până la aflarea
acestora, să ridicăm „voalul‖ de pe un al doilea proiect, mult mai puţin mediatizat, dar
dovedit mai „norocos‖ (cu şanse mai mari de reuşită), proiectul depus la UNESCO de
Muzeul „Astra‖ şi dovedit mai documentat, mai credibil şi mai bine argumentat, aprobat de
această dată. În anul 2006, după decernarea Muzeului „Astra‖ a Diplomei şi „Premiului
pentru patrimoniul tehnic preindustrial‖ (intitulat, spre satisfacţia noastră deplină, „Dumbrava
Sibiului‖), din partea Comisiei Naţionale UNESCO pentru România‖, am avansat, prin
Secretarul general al renumitei comisii naţionale, Alexandru Mironov, dosarul prin care am
propus UNESCO, adoptarea unei Hotărâri a Adunării Generale a organismului mondial
pentru ştiinţă, cultură şi educaţie, privind instituirea, la cererea României, a premiului
(mondial) UNESCO pentru patrimoniul tehnic preindustrial, în completarea celorlalte premii
UNESCO, instituite în anii anteriori. Demersul nostru „temerar‖ (ironizat, ca şi în alte dăţi în
care Muzeul „Astra‖ a cutezat să lanseze noi provocări, în plan cultural internaţional, de cei
ce nu reuşesc să înţeleagă miza uriaşă şi valoarea documentar-istorică şi etnografică colosală
a patrimoniului Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului) a reprezentat o premieră
absolută pentru România, de la aderarea ţării noastre la această organizaţie mondială. Celor
mai mulţi dintre „martori‖, proiectul nostru li se părea intangibil, irealizabil de-a dreptul
aventurist. Noi, specialiştii Muzeului „Astra‖, care ştiam din cercetările noastre, în plan
comparativ universal, că patrimoniul constituit în Dumbrava Sibiului, începând cu anul 1962,
de trei generaţii de cercetători, muzeografi, restauratori şi conservatori, este de certă
importanţă culturală în plan universal şi are valoarea unui unicat mondial, am crezut cu toată
puterea, că proiectul nostru o să fie aprobat! „Originalitatea‖ demersului nostru a frapat chiar
şi Bordul UNESCO. „De unde până unde pretind românii să instituie, pe baza patrimoniului
deţinut de un muzeu din provincie atât de puţin mediatizat chiar şi în cadrul programului
„Capitalei Culturale Europene, Sibiu, 2007‖, un nou premiu internaţional‖, s-au întrebat, în
cor, membrii Comisiei de aprobare a noilor premii UNESCO? Directorul Diviziei „Politici
Ştiinţifice şi Dezvoltare Durabilă‖ din cadrul UNESCO, Mustafa el Tayeb, mai disponibil să
evalueze şi contribuţia ţărilor „sărace‖ ale lumii la tezaurul cultural universal, a luat decizia
de a se documenta la faţa locului, venind la Sibiu, în vara anului trecut. Rezultatul a fost
spectaculos, mult peste aşteptări. În urma vizitei efectuate la Muzeul din Dumbrava Sibiului,
distinsul om de ştiinţă sudanez, de anvergură mondială, nota în cartea de onoare a Muzeului:
„Îi sunt recunoscător prietenului meu Alexandru Mironov, care mi-a înlesnit vizita în
acest muzeu excepţional. UNESCO a încercat, dintotdeauna, să demonstreze că ştiinţa şi
tehnologia sunt parte a patrimoniului nostru comun. Acest loc este dovada vie a acestui
concept. Suntem mândri să fim asociaţi cu această instituţie. Anul viitor, Sibiul va deveni
Capitală Culturală a Europei. Cred că acest muzeu va fi unul din elementele principale în
definirea contribuţiei acestui oraş la dezvoltarea patrimoniului tehnic şi imaterial, din această
parte a Europei.‖ (Sibiu, 5.09.2006) Stimulaţi de aprecierile extrem de elogioase ale
oaspetelui nostru, am propus înscrierea în programul „Capitală Cultural Europeană‖, din anul
următor (2007), organizarea unui simpozion ştiinţific internaţional (dl. director Mustafa el
Tayeb ne-a spus că este interesat să susţină o asemenea importantă manifestare ştiinţifică (şi
chiar să o patroneze), cu tema „Istoria civilizaţiei preindustriale europene‖. Din motive
absolut de neînţeles, comisarul guvernamental Sergiu Nistor a refuzat, în mod obstinat, să
aprobe organizarea manifestării, chiar şi după ce am argumentat, cât mai temeinic posibil,
raţiunea de a demonstra, aici, la Sibiu, în chiar anul „Capitalei Cultural Europene‖, calitatea
urbei noastre şi a Transilvaniei, de a fi jucat un rol excepţional, timp de opt secole privind
confluenţa şi sincretismul valorilor culturale, deopotrivă a celor băştinaşe, cât şi a celor

423
provenite din întreg spaţiul euro-asiatic, prin care s-a edificat, mai întâi în Ardeal, după sec.
XIII-XIV, o civilizaţie cu adevărat europeană. Hotărârea comunicată, la scurt timp, de
UNESCO Paris, a fost aceea de instituire a prestigiosului premiu internaţional propus de
România (prin Muzeul „Astra‖), începând din anul 2008 (suma de premiere de 10.000 dolari
SUA, urmând a fi asigurată de ţara care a dobândit onoarea acordării bienale a acestui
premiu), aici, la Sibiu, de către o Comisie internaţională prezidată de UNESCO. Aflând
vestea minunată, am hotărât să edităm o publicaţie bilingvă (româno-engleză), în care să
prezentăm, desluşit, structura întregului patrimoniu tehnic al Muzeului Civilizaţiei Populare
Tradiţionale „Astra‖, printr-un studiu (semnat de subsemnatul) privitor la evoluţia istorică,
multimilenară, a civilizaţiei tehnice („însăşi urzeala istoriei‖ – cum aprecia V. Gordon
Childe) în spaţiul nord dunărean, dintr-o perspectivă diacronic culturală. Lucrarea (aflată sub
tipar) beneficiază de un text introductiv, primit recent, de la Paris, şi semnat de directorul
UNESCO, Mustafa el Tayeb: „În conştiinţa publicului, precum şi în practică, noţiunea de
patrimoniu s-a limitat la prezervarea monumentelor istorice culturale. Această interpretare
restrictivă a patrimoniului dă falsa impresie că acesta ar exclude patrimoniul ştiinţific şi
tehnic. În întreaga lume există minunate locuri şi obiecte, dovezi ale geniului uman, care
pledează pentru recunoaşterea internaţională a patrimoniului tehnic. Multe ţări au pledat
pentru nevoia de a atrage atenţia asupra faptului că patrimoniul tehnic ar trebui să primească
un loc special în cadrul patrimoniului cultural mondial. Conferinţa Generală UNESCO a
adoptat, în cadrul celei de-a 33-a sesiuni, o hotărâre pe baza propunerii României, care
accentuează nevoia salvgardării siturilor şi monumentelor, incluzând şi patrimoniul tehnic.
Hotărârea menţiona nevoia de a include patrimoniul tehnic al civilizaţiei pre-industriale,
văzut dintr-un punct de vedere sistematic, comprehensiv şi riguros ştiinţific.
De asemenea, Delegaţia Română a recomandat crearea unui premiu internaţional, sub
auspiciile UNESCO, care să ofere oportunitatea de a aşeza patrimoniul tehnic alături de
patrimoniul cultural mondial, o componentă majoră a activităţii UNESCO. Bazele
conceptuale ale instituirii „Premiului UNESCO‖ derivă din importanţa monumentelor de
tehnică populară, care ajută la reconstituirea extraordinarelor schimbări culturale petrecute
de-a lungul timpului, începând cu arhetipurile tehnice din Neolitic şi Epoca Fierului până la
„Revoluţia tehnică din Evul Mediu‖, care a generat şi răspândit noile industrii medievale,
precum şi începuturile revoluţiei moderne tehnologice.
Vizitatorul „Muzeului ASTRA‖ din Sibiu, Capitala Culturală a Europei, va înţelege cu
adevărat termenul de „patrimoniu tehnic‖.
Acest loc extraordinar este o capodoperă a geniului uman şi este o dovadă a nevoii de
încurajare a prezervării şi dezvoltării patrimoniului tehnic şi a cunoştinţelor legate de acesta
în cadrul conceptului de dezvoltare durabilă.‖
(Paris, Mustafa el Tayeb, 12.12.2007)
În concluzie, cea mai puţin îndrăgită şi preţuită „fiică a regelui‖ („cenuşăreasa anului 2007‖,
la Sibiu, dacă avem în vedere proiectele neaprobate şi fondurile mai mult decât modeste
repartizate), Muzeul „Astra‖ aduce Sibiului şi României cea mai înaltă distincţie culturală şi
cea mai înaltă recunoaştere universală a excelenţei (chiar unicităţii) patrimoniului gestionat
de un muzeu devenit de faimă naţională şi care ilustrează admirabil geniul tehnic al poporului
român. Un muzeu ale cărui fundamente au fost puse în 1905 de către Cornel Diaconovici şi
ale cărui structuri moderne au fost elaborate de o echipă condusă de Cornel Irimie (proiectul
său tematic fiind aprobat de Academia Română în 1962), nouă revenindu-ne responsabilitatea
continuării augmentării proiectului iniţial, după anul 1970, an când am preluat conducerea
acestei mari unităţi muzeale. Şi când te gândeşti că tocmai acest muzeu (cu acest patrimoniu)
a fost refuzat iniţial - după cea mai tristă, negativă şi contraproductivă tradiţie a românilor, de
a-şi nega şi oculta valorile naţionale - să fie admis în cadrul programului Capitalei Cultural
Europene! Tocmai lui i-au fost refuzate câteva dintre proiectele cele mai valoroase, în anul

424
2007! Şi iarăşi, tocmai lui i-a fost ocultată – pe toată durata anului 2007 – imaginea, printr-o
adevărată campanie obstructivă, dusă în toată mass media românească şi europeană, dar şi în
expoziţiile lansate la Sibiu şi circulate în toată Europa. Chiar şi acum, la sfârşitul programului
„capitalei culturale‖, îi este refuzată promovarea mediatică a expoziţiei „Muzeul „Astra‖ în
Capitala Culturală Europeană. Retrospectiva anului 2007‖, care fac dovada reuşitelor şi
împlinirilor, cu nimic mai puţin importante (poate, dimpotrivă) comparativ cu lanţul infinit al
concertelor şi spectacolelor derulate, cu surle şi trâmbiţe (şi cu fonduri considerabile), în tot
anul 2007. Dar, potrivit, principiului „uleiului în apă‖ (conform căruia, uleiul, - adică
Adevărul - se ridică, oricum, la suprafaţă), valorile autentice superioare, sunt recunoscute, în
cele din urmă, şi promovate, dacă nu „acasă‖, atunci, în mod sigur, pe plan universal. Acesta
este motivul pentru care dedicăm, la sfârşit de an şi în prag de sărbători, instituirea acestui
premiu mondial, poporului român şi virtuţilor sale de ctitor al unui patrimoniu de valoare
universală. În încheiere, un gând de recunoştinţă celor care s-au împotrivit pensionării mele
intempestive, ilegale şi abuzive, cu scopul de a nu îngădui împlinirea unor asemenea proiecte
şi atingerea unor asemenea performanţe care înalţă România pe frontispiciul culturii
universale, conform dictonului inscripţionat la 1911, pe Şcoala din Gura Râului, de un dascăl
patriot şi inspirat: „Prin cultură, la putere‖! Tuturor, Sărbători Fericite!

Director general,
Prof. dr. Corneliu Bucur
28 dec 2007

425
Retrospectiva 2007 din Muzeul în aer liber
* cu director general adjunct,
şef Departament conservare-restaurare,
Ion Valeriu Olaru*

- Domnule director general adjunct, Muzeul în aer liber ar putea intra în cartea recordurilor?
- Nu ne-am propus aşa ceva nici eu, nici distinsul meu coleg ,directorul general, prof. univ.
dr. Corneliu Bucur. În schimb pot să vă spun că în domeniul reconstrucţiei şi restaurării
monumentelor din Muzeul în aer liber anul 2007 a reprezentat, ca de altfel în toate domeniile
activităţii C.N.M.‖Astra‖, un an de vârf în dezvoltarea expoziţiei în aer liber şi în activitatea
de conservare a patrimoniului muzeal. Cu sprijinul Ministerul Culturii şi Cultelor, prin
Programul „Patrimoniul în Pericol‖ (program destinat salvării monumentelor transferate în
vederea reconstrucţiei şi punerii în valoare, în circuitul expoziţional, în muzeele în aer liber),
cifrat, în acest an la suma de 521.097,69 lei pentru muzeul nostru, au fost reconstruite sau
restaurate un număr de 11 monumente, compuse din una sau mai multe construcţii, după cum
urmează:Gospodăria nouă de olar din loc. Găleşoaia, Jud. Gorj, compusă din casă de locuit cu
două nivele, şură cu grajduri şi fânar, pătul de porumb, poartă monumentală portiţă şi
împrejmuire cu gard din lemn, Gospodăria veche de olar din loc. Găleşoaia, jud. Gorj,
compusă din casă de locuit, şopron, pătul de porumb din nuiele, poartă, portiţă şi împrejmuire
din răzlogi şi împletituri din nuiele de alun, Gospodărie cu atelier de prelucrare a
chihlimbarului din loc. Colţi, Jud. Buzău, compusă din casă de locuit cu două nivele, şură cu
grajd şi fânar, coteţ de porci, coteţ de păsări, poartă monumentală, portiţă şi împrejmuire din
gard de lemn, Troiţă masivă din zidărie de cărămidă şi piatră, cu frescă interioară pictată pe
boltă şi cruce masivă din piatră (sec. XVIII-lea) din localitatea Răşinari, Jud. Sibiu Troiţă din
lemn de stejar, cu iconostas compus din 35 de icoane pictate pe lemn (sec. al XIX-lea), din
localitatea Buneşti, jud. Vâlcea, precum şi înlocuirea învelitorilor degradate la un număr de
şase monumente: gosp. din loc. Sălişte, Jud. Sibiu (toată gospodăria), gosp. din loc. Poiana,
jud. Sibiu (anexele gospodăreşti), hanul din Tulgheş, Jud. Harghita, pavilionul de joc din
Botiza, Jud. Maramureş, Şura pe tălpi din gosp. Mierţa, Jud. Sălaj şi crama din loc. Bălăneşti,
Jud. Gorj.
- Am putea spune că este un bilanţ mai mult decât onorabil...
- La acestea se adaugă lucrările de restaurare prilejuite de distrugerile produse de furtuna din
luna iunie 2007, lucrări finanţate de Consiliul Judeţean Sibiu. În cadrul acestor lucrări au fost
schimbate acoperişurile sau învelitorile următoarelor monumente afectate de căderea masivă
a arborilor:Casa de olar din loc. Marginea, jud. Suceava ,Casa de fierar din loc. Călineşti, jud.
Maramureş ,Casa din loc. Berbeşti, jud. Maramureş ,Moara cu „dube‖ din loc. Fânaţe, jud.
Bihor ,Coteţul de porci din gosp. Tomuţeşti, jud. Alba.
- Constatăm că a fost un an bun financiar.
- Fondurile au fost obţinute după multe demersuri . Să nu uităm, că cele mai importante
lucrări de reconstrucţie şi restaurare realizate de veniturile muzeului au fost următoarele:
Casa gospodăriei de pomicultor din Vlădeşti, jud. Vâlcea, Noul sector de vânătoare, compus
din capcana pentru lupi şi teascuri de jderi, Noul sector ilustrând activitatea oierilor
„momârlani‖ din munţii Parângului (coliba din Jieţ, jud. Hunedoara, cotroamă de lespezi din
piatră şi două mămâi), Învelitori noi din scândură la patru mori de vânt ,Înlocuirea coamelor
degradate la 18 construcţii cu învelitori din paie, Înlocuirea gardurilor din peri de stejar şi
nuiele împletite de alun la gosp. din loc. Râşculiţa şi Gosp. din loc. Călineşti.Tot din venituri
proprii au fost realizate:şopronul de protecţie al machetelor hidraulice de pe platforma de la
Etno-Tehno-Park („Muzeul copiilor‖) ,transferul şi reconstrucţia, în zona Etno-Tehno-Park a
„căsuţei suedeze‖, (construcţie de mici dimensiuni realizată de studenţii Facultăţii de
arhitectură din Gotland Suedia), precum şi organizarea expoziţiei în Pavilionul Mijloacelor

426
Tradiţionale de transport pe o suprafaţă de peste 350 mp. Volumul mare de lucrări derulate în
acest an la toate şantierele enumerate mai sus a impus o atentă coordonare precum şi o
susţinută activitate din partea specialiştilor muzeului, muzeografi, restauratori şi conservatori,
atât în ceea ce priveşte aprovizionarea cu materialele necesare, derularea şi administrarea
şantierelor şi echipelor de restauratori dar şi păstrarea unui nivel maxim de acurateţe a
expoziţiei în aer liber, pe toată perioada programului de vizitare a turiştilor din ţară şi
străinătate, în anul derulării la Sibiu a Programului „Sibiu Capitală Culturală Europeană
2007‖.

Adrian POPESCU
31 dec 2007

427
Anul 2008

428
Teatrul „Radu Stanca” şi Muzeul Astra – premiate

Caravana „4 luni 3 săptămâni 2 zile‖ şi-a adjudecat Marele Premiu Cuvântul. În urma
voturilor de pe site, revista de cultură şi atitudine a premiat această iniţiativă „datorită
suportului de o amploare inedită oferit publicului pentru, a înţelege şi a aprecia Palm D'or-ul
adus României în 2007‖. Între nominalizaţii la această categorie a făcut parte şi programul
„Sibiu - Capitală Culturală Europeană‖, care însă nu a reuşit să strângă un număr de voturi
mai mare decât caravana celui mai în vogă film al momentului.
Totuşi, Sibiul s-a aflat pe lista câştigătorilor. Complexul Naţional Muzeal ASTRA a primit
premiul special „pentru promovarea identităţii etno-culturale în contextul Capitalei Culturale
Europene Sibiu 2007 şi promovarea acestei identităţi prin instituirea premiului internaţional
UNESCO pentru patrimoniu tehnic preindustrial cu numele Dumbrava Sibiului‖. Teatrul
sibian a fost răsplătit pentru piesa „Viaţa cu un idiot‖ de Andriy Zholdak, „unul dintre
regizorii a căror semnătură este aproape sinonimă cu spectacolul total‖. Un alt câştigător
sibian al serii de luni a fost artistul Dan Perjovschi. Expoziţia „What happened to us?‖ a fost
cea mai votată propunere a secţiunii dedicată artelor vizuale.
Între câştigătorii desemnaţi de cititorii revistei Cuvântul şi nu numai, s-au mai numărat: Corul
Preludiu (premiu special), „Paradigme universale. Jocul‖ de Solomon Marcus (Critică, Istorie
literară şi Eseu), „Reverenţa‖ de Florin Partene (Debut), „Supravieţuitori în jungla unui bloc
de gheaţă‖ de Radu Cosaşu (Proză), „Ştrumfii afară din fabrică‖ de Marius Ianus (Poezie),
„Noica necunoscut. De la uitarea fiinţei la reamintirea ei‖ de Laura Pamfil (Filozofie),
„Fundamentele politicii. Raţionalitate şi acţiune colectivă (vol. II)‖ de Adrian Miroiu
(Sociologie şi politologie), „Gramatica Ortodoxiei. Tradiţia după modernitate‖ de Mihail
Neamţu (Istorie), Romanian Piano Trio (Muzica), „4 luni 3 săptămâni şi 2 zile‖ (Film),
Garantat 100% de Cătălin Ştefănescu (Media). Seara a fost prezentată de actriţa Maria
Dinulescu şi de Răzvan Ţupa, redactor-şef al revistei Cuvântul.

(O.T.)
31 dec 2007

429
Premiul special al Muzeului Astra

Aşa cum am anunţat, în data de 22 ianuarie, la sediul Asociaţiei‖Tinerimea Română‖ s-au


decernat premiile Revistei „Cuvântul‖ pentru performanţele culturale, excepţionale,
individuale şi instituţionale ale anului 2007, eveniment cultural care a dus în curtea CNM
ASTRA „Premiul Special‖, pentru „revelarea identităţii etno-culturale în contextul Capitalei
Culturale şi a semnificaţiei acesteia prin instituirea „Premiului Internaţional UNESCO pentru
patrimoniul tehnic preindustrial „Dumbrava Sibiului‖. În alocuţiunea prof. dr. Corneliu
Bucur, directorul general al CNM „ASTRA‖, ca răspuns la întrebarea redactorului şef al
Revistei „Cuvântul‖, despre „cum a fost posibilă această performanţă, cu totul excepţională,
ştiindu-se exigenţele şi criteriile care stau la pe baza deciziilor UNESCO‖, directorul a
declarat că acest succes răsunător în plan internaţional a fost posibil datorită îndeplinirii a trei
condiţii: Continuitatea unui traseu permanent ascendent, timp de un secol, a managementului
a numai trei „directori‖ - Cornel Diaconovici începând cu anul 1904, Cornel Irimie începând
cu anul 1957, opera celor doi fiind desăvârşită de Corneliu Bucur, începând cu anul 1967. A
doua condiţie ţine de ştiinţa şi consecvenţa conjugării cu efect durabil a verbelor „să crezi‖,
„să ştii‖, „să vrei‖, „ să poţi‖, „să faci‖, „să nu te dai bătut niciodată‖! În fine ultima condiţie
are în vedere îndeplinirea criteriilor de evaluare ale UNESCO, singura care asigură valoarea
(competitivă, pe plan internaţional, prin opoziţie cu pseudovalorile „naţionale‖ care
compromit, ocultează, ignoră şi adeseori persecută valorile autentice, în ţara noastră. Prin
acordarea acestui „Premiu Special‖ al Revistei „Cuvântul‖,CNM „ASTRA‖ îşi completează
panoplia premiilor naţionale din anul 2007 şi internaţionale din ultimii ani şi confirmă
calitatea sa (recunoscută, înainte de toate, de UNESCO) de a fi fost în tot anul 2007, unul
dintre protagoniştii principali al Capitalei Culturale Europene. Ceea ce este mai important
dincolo de premiul câştigat, constă în faptul că cele 25 de proiecte derulate în anul 2007 de
către CNM „ASTRA‖ au contribuit, decisiv, la consolidarea prestigiului internaţional al unei
instituţii recunoscute astăzi, în mod unanim, şi au dat cu adevărat strălucire şi notorietate
internaţională Sibiului alături de Marele Ducat de Luxemburg, în anul 2007. Elogioasele
menţiuni aparţinând unor personalităţi care au vizitat Muzeul „ASTRA‖ în anul 2007 cum ar
fi, cităm: „Un muzeu genial, plurivalent, multicultural, exemplar.‖ (Fred Sunnen, Şeful
Delegaţiei Parlamentului din Luxemburg); „Un muzeu impresionant. Este mai mult decât un
muzeu, este şi o expoziţie vie a vieţii româneşti.‖ (Terry Davis, Secretar General al
Consiliului Europei); „Un muzeu atât de unic şi important pentru ţara sa. România milenară
se regăseşte aici, iar acest muzeu ilustrează această ţară inteligentă, semnificativă şi
inventivă.‖ (Nicholas F. Taubman, ambasador SUA în România); „Acest uimitor muzeu în
aer liber este într-adevăr o operă de artă imensă, este o „Gesamptkunstwerk‖, o manifestare
nepreţuită a moştenirii culturale Christo-iudaice a Europei‖ (prof Richard Demarco, CRE
Demarco European Art Foundation, Edinburg, Scoţia); „Unul dintre cele mai frumoase
muzee pe care le-am văzut vreodată‖ (Mana Berna Garcia, Spania); „Acest muzeu este, fără
îndoială, cel mai important, cel mai ştiinţific, cel mai didactic şi cuprinzător muzeu din toată
Europa.‖ (prof. Roberto Togni, ltalia);‖Pentru mine, acest muzeu în aer liber a fost o
descoperire minunată şi nesperată, într-un concert al orchestrei păsărilor. Sibiul şi acest
muzeu sunt un exemplu al Marii Europe şi al Marelui Patrimoniu al Umanităţi.‖ (Jose
Jauregui, comisar european, Spania); Un adevărat Muzeu al Europei anului 2007.‖ (Olaf
Schwencke Germania, comisar european)- constituie un alt suport important în decizia
decernării acestui premiu celor de la CNM ASTRA‖.

Adrian POPESCU
31 ian 2008

430
Muzeul ASTRA – obiectiv cultural mondial

Acumulând o experienţă de peste 50 de ani, în contextul globalizant al turismului la scară


mondială, promovând cele mai bune destinaţii de vacanţă, agenţia Frommer’s plasează la
scara mondială a destinaţiilor turistice, Muzeul „ASTRA‖ ca unul dintre obiectivele culturale
definitorii ale României în general şi ale Sibiului în particular. Muzeul Civilizaţiei Populare
Tradiţionale „ASTRA‖ este perceput şi prezentat ca un vestigiu istoric şi de încărcătură
valorică definitorie, cu valenţe organice fundamentale. Pe aceeaşi direcţie, a justei prezentări
a muzeului, a potenţialului turistic, prezentarea on-line dedicată muzeului este pe cât se poate
de directă: „…faceţi o ieşire înspre această expoziţie în aer liber, plăcută şi foarte bine
organizată, care îşi sporeşte valoarea prin reprezentarea socio-politică. Totul se bazează pe
moştenirea tradiţională, cu accent pe gospodăriile ţărăneşti precum şi pe trecutul vieţii satului.
Şi evident, această ilustrare este pro românească‖. Acelaşi site de promovare turistică
cuprinde şi o succintă prezentare a lucrării Frommer's Eastern Europe, 1st Edition, editată de
Mark Baker, Dr. Keith Bain, Angela Charlton, Heather Coombs, Pippa de Bruyn, Hana
Mastrini, Karen Torme Olson, Sanja Bazulic Olson, Andrew Princz, apărută în anul 2007, şi
cuprinzând referiri succinte, dar definitorii în ceea ce priveşte valorile cumulate de Muzeul
„ASTRA‖. Aceste menţiuni documentate ştiinţific sunt dovada unei recunoaşteri directe a
unicităţii patrimoniului cultural ale acestui vast obiectiv cultural-turistic şi a valenţelor sale
mondiale, chiar în mediile sociale depărtate de realităţile româneşti.

Adrian POPESCU
4 feb 2008

431
Patrimoniul Muzeului Astra va ajunge în faţa Casei Albastre?
reacţia managerului Corneliu Bucur : „Sunt un răzvrătit politic, responsabil
care nu şi-a pierdut curajul civic”

Directorul CNM „Astra‖, Corneliu Bucur, a ieşit la rampă cu două noi subiecte incendiare.
Ameninţat şi înjurat la telefon, calomniat prin intermediul unor anonime, Bucur a avut
surpriza să constate că i se pun piedici şi în actul managerial, pornind de la discriminarea
financiară a instituţiei pe care o conduce până la sufocarea spaţiilor expoziţionale proprii,
devenite spaţii inadecvate de depozitare. Bucur luptă pe două fronturi, atât pentru pedepsirea
celor care l-au ameninţat cu moartea şi i-au terorizat familia, cât şi a celor care îi
desconsideră pe angajaţii instituţiei sale dar şi patrimoniul cultural naţional tradiţional. Două
săptămâni... ăsta este ultimul termen dat de Bucur pentru rezolvarea memoriilor CNM
„Astra‖, depuse la CJS şi la Instituţia Prefectului, după care directorul va apela la justiţie şi la
instituţiile europene abilitate.
În acest context, primul subiect al conferinţei de presă, de ieri a avut în vedere finalizarea
cercetărilor şi a dosarului celor cinci inculpaţi acuzaţi de ameninţări, invective şi injurii
adresate telefonic şi în scris directorului Bucur. Acesta, afirmă că celor implicaţi le-a fost
întocmit dosar penal. Directorul CNM „Astra‖ susţine că cei cinci sunt doar aghiotanţii unui
grup mai consistent din care ar face parte şi onorabile persoane din administraţia publică.
Numele lor urmează să fie dat publicităţii după ce Bucur va rezolva unele probleme
manageriale stringente ale instituţiei pe care o conduce. Al doilea subiect la fel de incendiar a
avut în atenţie patrimoniul Muzeului CNM „Astra‖, depozitat încă în Casa Albastră şi care ar
urma să fie evacuat, un patrimoniu constituit din peste 4.000 de obiecte, din care majoritatea
sunt catalogate a fi parte din tezaurul naţional. Pentru acest abuz , Muzeul Astra urmează să
dea în judecată Consiliul Judeţean, dar şi pentru obturarea activităţilor muzeale curente,
pentru încălcarea prevederilor Legii 311/08.06.2003, a articolelor 6 şi 11. Un alt aspect
pentru care CJS va fi dat în judecată ţine de atribuirea spaţiului de depozitare din Palatul
Astrei, actualei Biblioteci Judeţene. Directorul CNM „Astra‖, Corneliu Bucur, este
nemulţumit de faptul ca patrimoniul scos din Casa Albastră nu are un spaţiu propriu de
depozitare. Bucur a afirmat că instituţia pe care o conduce este apreciată la superlativ de
UNESCO din 2004 până acum, elemente care se vor regăsi într-un catalog patrimonial de 450
de pagini, singurul de acest fel din România. Mai mult, el a afirmat că CNM „Astra‖ se află
pe locul trei pe ţară ca număr de vizitatori, în urma celebrelor muzee monarhice Bran şi Peleş.
Directorul CNM „Astra‖ a mai precizat că instituţia pe care o manageriază este şicanată
financiar. „ Muzeul Naţional al Satului a primit în 2007 suma de 131 miliarde şi a avut un
venit de 17 milioane de lei. Muzeul Brukenthal a primit 231 miliarde de lei şi a avut un plan
de venit de 12 milioane de lei în vreme ce noi am primit doar 88 de miliarde de lei şi am avut
un plan de venit de 63 milioane de lei. Discriminarea se înscrie în aceleaşi diferenţe şi în
2008, condiţii în care te întrebi ce se doreşte prin această politică financiară. Sunt un răzvrătit
politic, responsabil care nu şi-a pierdut curajul civic, şi nu cedez pentru cauzele care sunt
drepte şi legale, indiferent de presiuni. Sunt conştient că mă ridic împotriva unui sistem
corupt dar prin exemplul meu doresc să trezesc simţul civic şi curajul cetăţenilor de a spune
NU celor care cred că România este o ţară care se conduce sub regimul vasalităţii, de
fanarioţi‖ a mai spus Bucur.

Adrian POPESCU
26 feb 2008

432
„National Geographic” apreciază Muzeul Astra

Recent, a apărut, la Washington, în versiunile engleză şi română, în prestigioasa colecţie


„National Geografic – Traveler‖, ghidul turistic pentru România, redactat de Caroline Juler şi
ilustrat de Steve Weinberg, în care pagini însemnate au fost rezervate şi MCPT ASTRA.
Evenimentul a fost comentat de directorul general ca fiind onorant şi nu numai.‖ O să
constataţi la o lectură mai atentă a celor 271 de pagini şi în urma unei analize a celor 372 de
imagini color, că orice turist interesat să ne viziteze ţara are posibilitatea de a cunoaşte
România turistică, cu cele mai reprezentative valori naturale şi culturale pe traseul geografic
care debutează în Bucureşti şi traversează, succesiv, Muntenia, Oltenia, Transilvania, Banatul
şi Crişana, Maramureşul, Moldova şi Dobrogea‖ ne-a precizat în exclusivitate Corneliu
Bucur, care remarca inclusiv coperta principală a publicaţiei ce prezintă obiectivele
considerate de autori simbolice şi reprezentative pentru România, ca regiune -Transilvania, ca
monumente – mănăstirile pictate, şi ca situri – satele tradiţionale‖.

Corneliu Bucur remarcă imaginile şi conceptul editorial


„Coperta care include volumul mai adaugă o categorie de valori considerate, evident, ca
interesante: bisericile fortificate săseşti din Ardeal.Ca ilustraţie, pe coperta principală sunt
alese, evident, la o nouă triere: tradiţiile (jocurile populare), mănăstirile pictate şi Bucegii, iar
la poalele lor, cetatea fortificată a Râşnovului. Sintetizând aceste date, devine evidentă
preocuparea autorilor de a prezenta România, prin prisma unui singur criteriu,
atoatecuprinzător şi elocvent: PATRIMONIUL‖, sublinia Corneliu Bucur. În nota
caracteristică, directorul MCPT ASTRA a adăugat la propria analiză şi recenzie şi alte
elemente. Domnia sa spunea, în contextul amintit :‖Cuantificând numărul ilustraţiilor pe
structura întreg sistemului patrimonial naţional, am ordonat după numărul descrescător al
imaginilor, tipurile de valori patrimoniale, prezentate în acest ghid turistic: patrimoniul istoric
(78 situri şi 41 monumente istorice), patrimoniul etnografic (31 – obiective muzeale şi 34 –
material etnografic), patrimoniul natural (50), cel ecleziastic (31), imaterial urban şi
instituţional (29), patrimoniul artistic (30), cel ilustrând viaţa socială şi economică (23), arta
culinară (4), fauna (3) şi cultura scrisă (2). Apoi, am comparat modul (conţinutul ideatic,
extensia şi calitatea ilustraţiei) de descriere şi ilustrare a principalelor muzee din România
(am selectat cca 20 de muzee din categoria celor de importantă naţională şi judeţeană)
rezultând câteva concluzii extrem de semnificative. Am mai reţinut, cu emoţie, că doar două
muzee se bucură de cea mai mare apreciere din partea celor ce şi-au asumat răspunderea de a
ghida turiştii americani (şi nu numai) prin „Româniile‖ tradiţională, cea contemporană, cea
istorică, religioasă, artistică şi etnografică. În ordinea suprafeţelor, numărului şi mărimii
imaginilor reprezentative, acestea sunt: Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra‖
(din Sibiu) şi Muzeul Ţăranului Român (din Bucureşti). Primul este prezentat pe 2 pagini, cu
două mari fotografii, în culori, una pentru patrimoniul de arhitectură populară şi cea de-a
doua, ilustrând monumentele de tehnică populară (foto). Al doilea muzeu acoperă 1,5 pagini,
având o singură imagine din expoziţia de bază, cea de-a doua prezentând pe clasicii marxist-
leninismului (Marx, Engels şi Lenin) expuşi într-o sală dedicată evocării comunismului‖.

Constatările lui Bucur


În National Geografic – Traveler constatăm că toate celelalte muzee din ţară, chiar şi cele
clasate în categoria instituţiilor de rang naţional: Muzeele Naţionale de Istorie şi Artă din
Bucureşti, cele regale din Bran şi Peleş, Muzeul Satului din Bucureşti, Muzeul Brukenthal
din Sibiu, Muzeele din Palatul Culturii – Iaşi, din Oradea şi Timişoara, din Baia Mare şi
Sighetul Maramureşului, nu depăşesc câteva rânduri pe jumătatea colii tipărite şi, de regulă,
nu au nici măcar o singură imagine (cu excepţia Palatului Culturii din Iaşi). „Să fie, oare,

433
acest exerciţiu de imagine ceva aleatoriu?‖ se întreba retoric interlocutorul nostru, continuând
„Oricum ai încerca să interpretezi lucrurile, dintr-o perspectivă subiectivă, o concluzie se
desprinde categoric, „prin forţa lucrurilor‖: din perspectiva autorilor, printr-o comparaţie a
valorilor în plan universal (singurul criteriu care conduce la o etalonare obiectivă a entităţilor
comparate din Europa sau din întreaga lume), acestea sunt valorile de excelenţă ale unui
patrimoniu pe care ghidul turistic se străduieşte să le ilustreze, să le prezinte şi mai ales să le
recomande, precumpănind asupra celorlalte. Alese în mod riguros, ele exprimă capacităţi
culturale de excelenţă ale poporului nostru. Cât priveşte muzeele, s-a preferat drept criteriu
valoarea de ansamblu a instituţiilor de patrimoniu: valoarea patrimonială, valoarea proiectului
expoziţional, valoarea organizării şi prezentării expoziţionale, valoarea serviciilor şi, nu în
ultimul rând, capacitatea de a oferi turiştilor, deopotrivă, satisfacţia intelectuală şi estetică,
informaţională şi recreativă, un ghidaj impecabil, galerii pentru suveniruri de mare calitate şi,
de la caz la caz, servicii speciale: plimbări cu trăsurile şi lotcile (pe lac), spectacole folclorice,
slujbe religioase (chiar şi cununii) la bisericile sfinţite din muzeu, proiecţii de filme
documentare, publicaţii ale muzeului de calitate şi în limbi de largă circulaţie internaţională,
ş.a.‖ Având în mână acest număr de excepţie editat de colectivul de la National Geografic –
Traveler ne întrebăm, firesc, ce ne surprinde după o asemenea „călătorie‖ prin România,
oferită de Ghidul turistic american? Răspunsul nostru a coincis cu faptul că percepţia şi, prin
urmare, atitudinea autorităţilor centrale şi locale, care diriguiesc destinele şi asigură „nutriţia‖
instituţiilor amintite, ca şi reprezentarea lor în plan universal, sunt exact „pe dos‖ faţă de
evaluările celor de la „National Geografic Traveler‖, un semnal extern care ar trebui să ne
pună pe gânduri la calitatea unora de a fi în postura legendarului Hannibal. Nutrim speranţa ,
după o asemenea poziţie echidistantă venită din afara ţării, că şi noi, într-o bună zi, vom fi
promotorii şi adepţii normalităţii.

Adrian POPESCU
13 mar 2008

434
Bucur dă în judecată Consiliul Judeţean

Începând de azi, Muzeul ASTRA, după ce a consumat toate formele amiabile de evitare a
unui proces, are angajat un avocat care va înainta la Judecătoria Sibiu, în postură de
reclamant, o acţiune juridică în care reclamă pe pârâtul Consiliul Judeţean Sibiu pentru
clarificarea litigiului privind imobilul situat în Sibiu, str. Gh. Bariţiu, mai precis privind
proprietarul real al Bibliotecii ASTRA. Muzeul ASTRA în această dispută este susţinut de
Instituţia Prefectului, instituţie care ar fi constatat că în emiterea HG 1364/2000 Guvernul
României a fost dezinformat privind acest litigiu, de una din instituţiile administraţiei
locale.‖ Demersul nostru este un exerciţiu de legalitate, deoarece în Sibiu au fost încălcate
sentinţele judecătoreşti cu caracter executiv şi irevocabil. Demersul nostru este imperativ
deoarece ne sunt obturate toate activităţile curente şi este pusă în pericol activitatea unui
colectiv care a primit elogiile UNESCO. Este un demers oportun deoarece el apără dreptul de
legatar al instituţiei noastre, conform prevederilor Legii 10. Suntem în aceeaşi situaţie cu
moştenirea Gojdu care a fost înstrăinată ilegal, pentru a se reveni la normalitate şi a se stabili
că Mitropolia Ardealului este legatarul de drept. Demersul nostru este făcut pentru a apăra
principiul şanselor egale pentru toate instituţiile de cultură şi nu preferenţiale aşa cum se
procedează în Sibiu ,cu Biblioteca Astra şi cu Muzeul Brukenthal. Şi în fine, este un demers
moral faţă de înaintaşii astrişti, pentru a le respecta voinţa de moştenire a imobilului din str.
Bariţiu. Îmi pare nespus de rău că nu am ajuns să ne rezolvăm problemele‖ în familie‖,
elegant, fără proces. Ştiu la ce mă expun şi cât venin o să curgă asupră-mi, dar eu nu pot şi nu
vreau să încurajez iobăgia modernă din România şi din Sibiu. Vă mărturisesc că am fost
invitat zilele trecute de MCC, la Bucureşti, pentru a-mi oferi o diplomă de merit ! Cum pot
să primesc aşa ceva când acţiunile colegilor mei de muncă au fost persiflate în 2007, când
munca noastră este una comună? Cum aş putea să mă uit în ochii colegilor, în ochii
sibienilor? Cert este un lucru, că imobilul în discuţie a fost întabulat fals în favoarea
Bibliotecii Judeţene ASTRA, cu concursul CJS. Din acest motiv vom invoca excepţia de
nelegalitate a HG 13664/2000. Repet, nu am dorit să ajungem aici şi nici nu mă simt
confortabil faţă de CJS, dar trebuie să ştie colegii de la CJS că în orice acţiune de rectificare
de CF, pentru a fi opozabilă sentinţa tuturor persoanelor fizice sau juridice menţionate,
trebuie ca cererea de chemare în judecată să fie îndreptată împotriva celor înscrişi în CF,
antrenându-i ca parte în proces‖, a declarat, ieri, Corneliu Bucur, amintind instanţelor juridice
că „o judecată strâmbă riscă să transfere cauza pe masa instanţelor de apel internaţional‖.

Adrian POPESCU
27 mar 2008

435
Premiile MCC pentru patrimoniul cultural – o afacere de familie

Recent, la Sinaia, a avut loc festivitatea decernării premiilor pentru Patrimoniul Cultural
Naţional, din partea MCC, pentru performanţele anului 2007. Rezultatele falsei competiţii de
proiecte (dosare) pentru acordarea premiilor ministeriale, din acest an, erau previzibile şi
cunoscute de „oamenii casei‖. Încă din momentul deturnării operaţiunii de selecţie şi evaluare
a proiectelor propuse pentru premiere, de la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, care
efectuase în cel mai chibzuit (profesionist) şi decent (moral) mod cu putinţă, aceste
operaţiuni, până în anul 2006, către „factorii de decizie‖ din cadrul conducerii MCC, toată
suflarea culturală din România a înţeles că până şi această „chestiune‖, de maximă
responsabilitate (a clasa proiectele în funcţie de valoarea lor reală şi nu în funcţie de sumele
alocate de către MCC sau de alte cumetrii şi „afaceri de proiect‖) şi echitate (nu este deloc un
lucru „de şagă‖ să menajezi atâtea orgolii, vanităţi şi susceptibilităţi, să departajezi valoarea
de pseudovaloare, iar valoarea să o evidenţiezi într-o competiţie onestă, nediscriminativă, de
alte valori similare), a fost „adjudecată‖ de ministrul A. Iorgulescu şi „locotenenţii‖ domniei
sale. Nu doresc şi nici nu am căderea să mă pronunţ asupra valorii reale a proiectelor
premiate, în acest an, şi cu atât mai puţin asupra persoanelor emerite cărora li s-a înmânat
câte o „Diplomă de excelenţă‖ (pentru personalităţi) sau „Diplomă de merit‖ (3 personalităţi
şi 9 instituţii), câtă vreme, personal, am refuzat să primesc oricare din aceste diplome mi-a
fost pregătită, neprezentându-mă la Sinaia să mi se înmâneze, deşi fusesem invitat, în mod
oficial, în acest scop. Prin puterea comparării lucrurilor, fie–mi permis, însă, să revelez câteva
„scăpări‖, (dezonorante pentru dl. ministru şi pentru cei din preajmă, care „au judecat‖,
probabil la indicaţiile şefului superior sau ale celor „intermediari‖), explicabile doar prin
aceea că îngăduindu-mi un „privilegiu de lux‖ (dar o datorie de conştiinţă), astăzi, în
România, acela de a critica, cu toată decenţa şi obiectivitatea, absenţa – şi în timpul
mandatului ministrului Iorgulescu, ca şi în acela al predecesorilor săi (ilustrul acad. R.
Theodorescu şi mercantilul Ion Caramitru) - elaborării şi aplicării unei politici culturale
naţionale şi a unor strategii culturale care să genereze o adevărată Renaştere culturală
naţională, în România de azi şi de mâine, să scoată instituţiile profesioniste de cultură din
teribila criză în care se zbat, la limita agoniei şi a decesului (cu nimic inferioară, această
criză, faţă de cea a educaţiei, sănătăţii, agriculturii, transporturilor, construcţiilor, turismului
etc.), am devenit, prin această conduită verticală şi responsabilă, încă de la preluarea
mandatului de către noul ministru al culturii, eu şi colegii mei, nişte proscrişi, discriminaţi şi
excluşi de la toate privilegiile ministeriale, boicotaţi tot anul 2007, personal de dl. ministru,
dar şi de „comisarul guvernamental pentru Capitala Culturală a Europei, arh. Sergiu Nistor,
excluşi de la toate premierile prăznuite de MCC, individuale şi colective, blocaţi la
nominalizarea în structurile înfiinţate de MCC pentru elaborarea de strategii cultural-
naţionale, stăviliţi de la orice delegare internaţională, chiar şi atunci şi acolo, când şi unde
eram doriţi, în mod expres, ca o recunoaştere a expertizei superioare recomandată de
rezultatele dobândite şi apreciate în plan internaţional. Am să dau câteva exemple
semnificative, care argumentează, cât se poate de evident, „orbeţul‖ de care suferă onor
conducerea MCC, în evaluarea, „sine ira et studio‖, a candidaturilor pentru premiere, într-un
gest public de dezonorare a actului cultural (care de la Noica citire însemnează
„transformarea lucrului în valoare‖), faţă de care, considerăm că orice contraargumentare ar fi
o tentativă deşartă. Primul ar fi dosarul prezentat, în anul 2007, atât pentru premiile MCC
pentru anul 2006 (acordate la Sibiu, în aprilie 2007), cât şi pentru instituirea unui premiu
internaţional de către UNESCO, prin Delegaţia Permanentă a României la UNESCO, Paris.
În timp ce ministrul Culturii şi acoliţii dniei sale au ignorat „cu semeţie‖ (cu sfidare) dosarul
de premiere a proiectului pentru „Patrimoniul Tehnic Preindustrial‖, Conferinţa Generală
UNESCO reunită la Paris, în cea de a 34-a sesiune, exact pe acea documentaţie, a aprobat

436
instituirea, la iniţiativa României (prin Muzeul „Astra‖), a PREMIULUI UNESCO PENTRU
PATRIMONIUL TEHNIC PREINDUSTRIAL‖ (succes eclatant şi fără precedent, pe plan
mondial, al culturii de patrimoniu din România). Ce nu a avut valoare la Bucureşti, a strălucit
la Paris, instalând România pe frontispiciul culturii universale! Un vot de blam dat echipei
ministeriale şi ministrului însuşi! Al doilea caz oferă prezentarea pentru premiere a
programului „TEZAURE UMANE VII – ROMÂNIA‖, fondat de Muzeul „Astra‖, în 1990, şi
derulat cu un succes naţional şi internaţional eclatant, în fiecare an, şi cu deosebire, în anul
2007, la „Sibiu, în cadrul „Capitala Culturală a Europei‖. În timp ce UNESCO a elogiat, la
Seul, în 3 oct. 2004, cu ocazia celei de a 25-a Adunări Generale ICOM, Muzeul „Astra‖
pentru prodigiosul (şi unicul) program mondial derulat de un muzeu etnologic, în scopul
salvării, promovării şi transmiterii către tinerele generaţii, a tradiţiilor culturii şi artei
populare din România, în timp ce preşedintele Academiei Române, acad. Ionel Haiduc, a
legitimat – după ce a realizat, „de visu‖, în vara anului 2007 la Sibiu, semnificaţia profundă,
valoarea şi altitudinea culturală a Academiei Artelor Tradiţionale din România(concepută
consensual cu elogiile superlative exprimate, prin „Discursurile de Recepţiune‖ ţinute în
Academia Română, succesiv, de L. Blaga şi L. Rebreanu, pe seama virtuților superioare ale
satului şi respectiv ale ţăranului român, aceasta reprezentând o nouă paradigmă culturală
originală, lansată ca o provocare la adresa culturii universale şi apreciată ca atare de
UNESCO), Ministerul Culturii din România a adoptat „politica struţului‖, făcându-se că nu
vede, nu aude, nu ştie şi nu înţelege despre ce este vorba, nu legitimează proiectul şi nu-l
susţine pe nici un plan, blocând accesul instituţiei noastre la fondurile guvernamentale şi
ignorând, cu desăvârşire, performanţele notorii obţinute, în acest domeniu, în plan
mondial. În sfârşit, pentru că educaţia celor din generaţiile mai tinere, în spiritul cunoaşterii,
asimilării şi preţuirii adevăratelor valori ale patrimoniului cultural naţional, a reprezentat
pentru noi unul dintre proiectele majore ale anului 2007, continuat cu şi mai multă însufleţire
în anul 2008, Muzeul „Astra‖ a proiectat, realizat şi inaugurat, în anul Capitalei Culturale
Europene, un nou departament pentru copii şi elevi - „ETNO-TEHNO-PARC‖ - având patru
sectoare distincte. În trei pavilioane înlănţuite, se realizează educaţia spirituală, utilizând o
serie de valori editate sau construite, precum: „Abecedarul cu Dicţionar Etimologic‖, cărţi de
colorat şi de poveşti despre valorile monumentale din muzeu, jocuri de puzzle şi de cuburi,
care permit reconstituirea în imagini a monumentelor din muzeu, machete ale instalaţiilor
tradiţionale acţionate manual etc. Un al doilea pavilion este cel demonstrativ, de mari
dimensiuni, în care prezentam zece machete hidraulice funcţionale (reproducând, la scară
miniaturală, zece monumente de industrii populare din muzeu) şi o vâltoare (ştează – dacic,
văiagă – slav). Puse în funcţiune printr-un sistem ingenios de utilizare a unei surse hidro
locală, acestea demonstrează, de o manieră extrem de atractivă, variile utilizări ale energiei
hidraulice în ţara noastră, din cele mai vechi timpuri, începând cu şteaza şi moara cu făcaie –
dacice, respectiv vâltoarea şi moara cu ciuturi - romane, după care se trece la Marea
Revoluţie Tehnică Medievală, prin prezentarea celebrelor „industrii medievale‖ (piua,
ciocanul şi fierăstrăul hidraulic, steampul, dârsta şi uleiniţa, toate hidraulice, ş.a.), ilustrând
principiile mecanicii fluidelor aplicate ingenios în toate domeniile civilizaţiei hidraulice, cu
tradiţii milenare, constituită şi permanent evoluată în spaţiul ţării noastre, timp de peste două
milenii, şi care este expresia multiculturalităţii şi europerenităţii civilizaţiei noastre populare.
În spaţiul dintre cele patru pavilioane, avem Sectorul ludic, în care copiii au la dispoziţie
numeroase mijloace de transport tradiţionale, miniaturale, şi o serie de instalaţii ludice,
reproduse după exponatele muzeale. Circumsferic, tot aici, am iniţiat „ridicarea‖ unui „SAT
EUROPEAN‖, în care vom prezenta construcţii noi, realizate de echipe de studenţi sau calfe
din ţările europene, după modelele tradiţionale, specifice unei zone etnografice din ţara de
origine, începutul constituindu-l un „siloz de cereale‖ edificat de studenţii Facultăţii de
Arhitectură din Gotland – Suedia. Ei bine, nici acest proiect (unic în muzeele din România)

437
care reprezintă o adevărată revoluţie în materie de funcţia educativă a unui muzeu de istoria
civilizaţiei, derulate de Muzeul „Astra‖nu a preţuit nimic pentru „juzii‖ bucureşteni, probabil
total inapetenţi la orice nouă paradigmă culturală sau muzeală. (Mai degrabă, ele sunt
apreciate şi chiar elogiate în afara ţării decât pe malurile Dâmboviţei!) Dar „colacul peste
pupăză‖ l-a constituit, de ani de zile, cu osebită lipsă de onestitate, dar şi cu bucuria
nedisimulată a ignorării marilor proiecte culturale, de impact universal, ignorarea totală, de
către MCC, a realizărilor excepţionale ale unei instituţii din provincie şi dintr-o instituţie
judeţeană, ca subordonare administrativă (STUDIOULUI „ASTRAFILM‖). Nimic din
creaţiile sau împlinirile, de răsunet european şi universal („Astra Film Fest‖, spre exemplu, a
început să facă, în anul 2008, o adevărată „navetă europeană‖, invitat fiind în marile cetăţi ale
filmului documentar şi antropologic - Paris, Cracovia, ş.a.) nu i-a „înmuiat‖ pe membrii
fantomaticului juriu ministerial, care s-au întrecut, cu supra de măsură, în a ignora proiectele
Muzeului „Astra‖, prin substituirea, deloc întâmplătoare (pe ici, pe colo, în părţile esenţiale),
în locul acestora, fie a unor surogate, ori pseudovalori notorii, fie a unor proiecte neeligibile,
legal. Am mai afirmat şi sunt obligat să întăresc afirmaţiile anterioare, faptul că, mânaţi de
arivism social şi politic, de un mercantilism şi „centralism‖ feroce, la nivelul clasei care „ne
guvernează‖, România, aspirând să intre în capitalism, a căzut în feudalism! Fiecare ministru
îşi conduce ministerul ca pe o feudă, în care „bunul plac‖ face legea, dincolo de textul legii,
iar persecuţiile şi discriminările, pe cele mai varii motive, de la politicianismul desăvârşit
(„nu eşti de-al nostru, nu ai valoare‖), până la idiosincraziile personale („m-ai criticat, te
rad‖), substituindu-se oricăror „politici de personal‖, în dispreţ pentru orice normă sau cod
etic european. Şi evident, pentru că durata mandatelor abuzurilor nelimitate (astăzi, am scris
doar despre sistemul de premiere, dar în cazul utilizării discreţionare şi ineficiente a
fondurilor alocate de la bugetul statului, valoarea facturilor emise de MCC atinge cifre
incredibile, pe care doar Curtea de Conturi le-ar putea clarifica), este de maxim patru ani,
intensitatea şi acceleraţia aranjamentelor şi afacerilor (mai ales în contextul Capitalei Cultural
Europene) devine aproape imposibil de urmărit şi de clarificat. Şi ca să dau un singur
exemplu, detonant, „la propriu‖ canoniada focului de artificii în vara lui 2007, la Sibiu a
depăşit ca număr de evenimente şi durata acestora tot ce se poate închipui, jignind pe toţi
sibienii şi turiştii prin acel dezmăţ pe banii publici, dincolo de orice decenţă şi respect, pentru
o economie atât de bolnavă şi pentru starea infrastructurii sibiene, atât de precară (singura
măreaţă realizare, din anul 2007, la Sibiu, fiind un cort de împrumut, adus pe atât de mulţi
bani, încât din această sumă merita să realizăm, în tehnici moderne şi „economice‖, o sală de
festivităţi şi manifestări culturale care să ne rămână peste ani). Cât despre scenele de
spectacole promise sibienilor de către ministerul Culturii, ele s-au evaporat prin
„îndemânarea‖ comisarului Sergiu Nistor, ajungând în proprietatea - nu vă miraţi, căci totul a
fost premeditat şi nu întâmplător – Teatrului Naţional din Bucureşti, condus de Ion
Caramitru, aşa, ca un dar de la „fin‖ la „naşul‖ său etern. Dar, cum România este ţara în care
orice este posibil, nimeni nu s-a sesizat de acest furt calificat şi nu l-a contestat, oficial până
astăzi. (Poate, totuşi, că se va sesiza Curtea de Conturi din oficiu.) Am contestat şi protestat,
în tot anul 2006 (an pregătitor) şi în 2007 (anul derulării programului Capitală Culturală
Europeană), împotriva tuturor abuzurilor şi fărădelegilor, în presa locală. Aşadar, în revanşă,
distinşii domni, mânuitori ai marionetelor, din spatele paravanului oficial, au încercat, direct
şi prin interpuşi, să-mi (să ne) facă tot ce poate fi mai distructiv, în plan personal şi
instituţional: ne-au descentralizat muzeul, ne-au discriminat financiar, acordându-ne un buget
mediocru, incomparabil cu bugetele opulente ale instituţiilor subordonate direct, ne-au
refuzat, obstinat, acordarea spaţiului cuvenit de drept (Palatul Astrei, din care am fost
alungaţi, de regimul comunist, în 1950), pentru adăpostirea colecţiilor şi organizarea
expoziţiilor Muzeului Civilizaţiei Transilvane „Astra‖, ne-au privat de orice călătorie sau
reprezentare internaţională, iar personal, mi-au înscenat un dosar de calomnie, jenant, în

438
scopul compromiterii mele manageriale, au montat şi postat pe Internet o scabroasă emisiune,
pe teme sexuale, încercând şi o discreditare morală, m-au ameninţat, pe mine şi toată familia,
cu moartea, căutând chiar un ucigaş pe care să-l contracteze pentru lichidarea mea fizică, au
încercat să mă pensioneze, încălcând flagrant legislaţia în vigoare etc. etc. Nu au reuşit să mă
descurajeze şi nici să mă demobilizeze, prin toate tentativele lor „de linşaj‖, căci nu au înţeles
un lucru, esenţial, care îi înfurie groaznic: nu vor, sau nu pot să înţeleagă că nu îmi pot răpi
ceea ce eu am recâştigat în nopţile şi zilele sângeroase ale anului 1989: libertatea gândului şi
a cuvântului. Astfel încât, până voi trăi, voi spune şi scrie tot adevărul despre aroganţa şi
dispreţul Puterii faţă de Democraţie, despre transformarea culturii naţionale într-o sinecură,
cu iz fetid de afaceri, mai mult sau mai puţin personale, şi un dispreţ profund faţă de
adevărata ierarhie a valorilor, oricare ar fi ele, în toate domeniile din societatea românească.

Prof. dr. Corneliu Bucur,


Director general, Complexul Naţional Muzeal „Astra”
10 apr 2008

439
Bucur atacă din nou

Directorul Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖, Corneliu Bucur, a dorit să aducă în


atenţia opiniei publice temele, considerate extrem de delicate, care au apărut „chiar în anul în
care în Europa se sărbătoreşte anul multiculturalităţii‖. Corneliu Bucur avea să spună - „Sunt
mai mult decât îngrijorat de situaţia revendicării imobilului din Piaţa Mică nr. 12. O jumătate
de imobil aparţine unui proprietar. Ca atare, trebuie să vedem dacă ne revine etajul şi
mansarda sau parterul şi subsolul. Patrimoniul nostru din acest imobil, precum şi
departamentele care funcţionează aici sunt în pericol de a fi evacuate. Sunt surprins şi nu
înţeleg de ce Primăria a refuzat să dea curs cumpărării părţii revendicate, cum la fel de
surprins sunt privind dispreţul suveran din partea CJS care nu intervine în susţinerea cauzei
noastre. Iată că demersul instituţiei noastre de a-şi cere drepturile pe calea Tribunalului se
dovedeşte întemeiat şi pentru cei care aveau o doză de neîncredere‖. Corneliu Bucur a mai
adus în discuţie şi un alt aspect. „Consistoriul Evanghelic ne cere retrocedarea patrimoniului
etnografic. Eu mă simt lezat prin acest demers căci mă simt ca într-o perioadă a
segregaţiunilor. Am ajuns să trăiesc şi clipa segregaţiunii patrimoniului cultural pe criterii
etnice. Ce putem să facem la o astfel de solicitare decât să aşteptăm prezentarea inventarului
obiectelor preluate de la Muzeul Brukenthal, să ni se comunice ce fonduri vor fi retrocedate.
Statul nu îmi aduc aminte să fi cerut o separare pe valori etnice. Arta românească din Palatul
Brukenthal se află frumos expusă în Casa Albastră. Ca atare, ne aşteptăm ca Muzeul Sigerius
şi Muzeul Binder să ia calea independenţei, după ce au fost alocate fonduri serioase pentru a
avea valori tradiţionale într-un complex muzeal fără segregaţiune‖. „Ce să înţelegem, că se
doreşte anularea funcţiunilor instituţiilor amintite care fac parte din CNM ASTRA?‖ este
întrebarea pe care Bucur a lansat-o opiniei publice, precizând că din nefericire acest aspect a
fost trecut cu discreţie în strategia judeţului Sibiu pe 2006-2013, în paginile 63 şi 64, unde se
fac referiri la instituţiile muzeale Sigerus şi Binder ca unităţi administrative de sine stătătoare.
Bucur a deplâns şi criticat faptul că valorile culturale româneşti au fost, în această perioadă,
tratate cu indiferenţă de instituţii administrative teritoriale. Argumentul lui Bucur: „Multe
cămine culturale se retrocedează tot Bisericii Evanghelice fără a oferi ceva în loc‖, în timp ce
CJS, pe segment cult „se ocupă mai nou de restaurarea nu numai a cetăţilor fortificate ci şi a
centrului istoric din Sibiu‖. Consilierul municipal Hans Klein, unul din membrii de frunte ai
FDGR, ne-a precizat că poate este vorba de o lipsă de comunicare căci „piesele sunt doar
identificate şi înscrise într-un act aşa cum un tânăr îşi revendică moştenirea lăsată legal de
bunicul lui. După asta el îl dă spre gestionare celui care doreşte să le pună în valoare. Sigur,
în colecţia Baronului au fost şi asemenea obiecte dar asta nu înseamnă că vom desfiinţa două
instituţii muzeale, cum nu puteam să spunem că prin acest gest se separă două culturi. Eu
cred că vor fi neînţelegeri, sau mai bine spus cred că vom fi atenţi la toate sugestiile pentru a
avea cea mai bună decizie. Din păcate, această informaţie a apărut într-un moment în care
orice subiect poate fi gestionat cu mai mult patos‖. Privind temele prezentate de domnul
Bucur, Episcopia Bisericii Evanghelice ne-a precizat că după Sărbătorile Pascale o să remită
un comunicat oficial în care se vor clarifica subiectele menţionate.

Adrian POPESCU
24 apr 2008

440
Un premiant Nobel în vizită la Sibiu

Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA a primit vizita domnului profesor Jean-
Marie Lehn, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în 1987. Lehn este, din 1993, şi
membru de onoare al Academiei Române, iar pe parcursul vizitei din Dumbrava Sibiului a
fost însoţit chiar de către preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc. Academicianul
Ionel Haiduc a declarat, cu prilejul acestei vizite: „Însoţindu-l pe prof Jean-Marie Lehn,
laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1987), am avut din nou ocazia să apreciez
entuziasmul şi efortul directorului Corneliu Bucur pentru menţinerea nivelului excepţional al
acestui muzeu, o bijuterie a culturii româneşti. Felicitări întregului colectiv şi cele mai bune
urări!‖. ‖Vă mulţumim din suflet pentru vizita noastră prin acest muzeu extraordinar, pe care
ni l-aţi prezentat cu un entuziasm comunicativ perfect justificat. Sperăm că proiectele voastre
vor primi susţinerea pe care o merită. Mai mult, la masa de prânz am descoperit specificul
bucătăriei tradiţionale româneşti , care te cucereşte gastronomic‖, a spus laureatul Nobel.

Adrian POPESCU
13 mai 2008

441
Revendicări la Muzeul Astra

Dacă zilele trecute Corneliu Bucur, directorul Muzeului Astra, a mobilizat angajaţii pentru
mutarea forţată şi masivă a patrimoniului instituţional aflat în spaţiile revendicate de Muzeul
Brukenthal, ieri acelaşi conducător de instituţie a fost obligat să susţină o conferinţă de presă
neplanificată pentru a anunţa că a fost informat că instituţia pe care o manageriază se află în
situaţia de a mai ceda hectare bune de teren din incinta muzeului în aer liber.‖Având un
antecedent de maximă gravitate şi ameninţare pentru integritatea teritorială şi patrimonială a
Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra‖, am fost obligat să atenţionez opinia
publică din Sibiu şi instituţiile abilitate că muzeul nostru cu expunere în aer liber a ajuns
graţie unor jocuri subterane să fie pe lista unor privatizări scandaloase şi frauduloase a unor
persoane private care sunt în curs de a obţine loturi de teren, în incinta muzeului nostru. Am
rămas stupefiat să constatăm cu ocazia topografierii întregului teren, existenţa unor
asemenea situaţii care nu au fost atacate în justiţie de către Consiliul Judeţean, fără să ştim
din ce motive. Am considerat că este de datoria mea, în calitate de director general, să-mi
exercit atribuţiile conferite de Lege şi prin Contractul de management încheiat cu Consiliul
Judeţean pentru a solicita o reacţie corectă şi în interesul comunităţii sibiene faţă de acele
revendicări de terenuri care au aparţinut (în mod real) unor eventuali proprietari existenţi
înainte de anul 1948. Ca beneficiari şi administratori ai întregii suprafeţe încredinţate spre
administrare din anul 1962 de statul român, cred că este normal să se aplice prevederile
despăgubirii în bani, prin echivalenţă valorică la preţul pieţei, a moştenitorilor foştilor
proprietari‖. Conform declaraţiei lui Cornel Bucur „Ar fi o adevărată tragedie să se procedeze
la reconstituirea actelor de proprietate în CF, a foştilor proprietari – persoane fizice sau
juridice - fără înştiinţarea Muzeului „Astra‖ şi fără aplicarea, de către Primăria Sibiu sau de
către Consiliul Judeţean, a normelor de protejare a instituţiilor culturale, consfinţite - datorită
valorilor excepţionale ale patrimoniului cultural transferate şi reconstituite aici - drept situri
culturale cu valoare de „Monument istoric‖. Conform sursei menţionate, revendicările vin
dinspre unele sfere ecumenice de care dispune statutul multiconfesionalităţii sibiene. Cât
despre stadiul procesului dintre Muzeul ASTRA şi CJ Sibiu, Tribunalul de la Sibiu a decis
strămutarea procesului la Alba.

Adrian POPESCU
23 mai 2008

442
Iată adevărul despre patrimoniul CNM ASTRA Sibiu!

Neplăcut surprinşi de lipsa de adevăr şi de fundamentare a articolelor legate de aşa-zisele


„privatizări‖ ale unor terenuri din incinta Muzeului în Aer Liber aparţinând CNM ASTRA
Sibiu, apărute în ziarul dumneavoastră, în considerarea adagiului „audiatur et altera pars‖ -
principiu etic ce impune ascultarea şi a celeilalte părţi, prezentăm în cele ce urmează succint
ADEVĂRUL despre patrimoniul CNM ASTRA Sibiu, rugându-vă ca în virtutea dreptului la
replică să-l publicaţi în aceleaşi condiţii, în ziarul dumneavoastră.
1. Chiar dacă în temeiul HG 1235/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru funcţionarea
instituţiilor de cultură, Complexul Naţional Muzeal ASTRA a trecut sub autoritatea
Consiliului Judeţean Sibiu - patrimoniul acestei instituţii a rămas în domeniul public al
statului şi în administrarea Ministerului Culturii, respectiv al CNM ASTRA Sibiu - până în
luna august 2007 - dată la care s-a semnat protocolul de predare a amintitului patrimoniu între
Ministerul Culturii şi Cultelor şi Consiliul Judeţean, în temeiul HG 654/2007 (MO 463/7 iulie
2007). Până la acest moment, aşadar (august 2007), administrarea patrimoniului CNM
ASTRA Sibiu s-a făcut, şi de fapt, şi de drept, exclusiv de către această instituţie şi de către
Ministerul Culturii şi Cultelor, fără ca autorităţile locale să aibă dreptul sau calitatea de a se
pronunţa legal asupra modului în care s-au realizat, sau nu, prerogativele legale conferite de
dreptul de administrare, cu referire expresă la minima obligaţie de a inventaria şi de a înscrie
în evidenţele de publicitate imobiliară a dreptului de proprietate publică a statului
2. Faptul că între anul 1963 (data constituirii Muzeului în Aer Liber) şi anul 2007 (data
intrării acestuia în proprietatea publică a judeţului Sibiu) - nici Ministerul Culturii şi Cultelor,
nici CNM ASTRA nu au avut o evidenţă clară şi completă a tuturor terenurilor ce compun
acest muzeu, pe care repetăm le-au administrat timp de 45 de ani, a făcut ca într-un număr de
6 foi funciare, dreptul de proprietate a statului şi implicit dreptul de administrare al
amintitelor instituţii - să nu fie înscris ca atare în evidenţele de publicitate imobiliară
(ultimele menţiuni datând din 1937) - aspect ce a generat posibilitatea promovării unor litigii
prin care s-a tins la dobândirea dreptului de proprietate (privată) ca efect a uzucapiunii de 30
de ani. Aceste aspecte, a căror gravitate nu o minimalizăm, nu pot fi imputate cu bună
credinţă instituţiei noastre, care a demarat acţiunea de inventariere şi de reglementare a
situaţiei juridice a tuturor terenurilor în cauză, imediat după realizarea transferului din
domeniul public al statului în domeniul public al judeţului Sibiu, la fel cum nu poate fi
imputată instituţional împrejurarea că această situaţie a fost speculată cu rea credinţă de un
fost angajat al Consiliului Judeţean, al cărui raport de serviciu a încetat anterior demarării
acestor acţiuni, respectiv anterior constituirii dreptului de proprietate publică în favoarea
judeţului Sibiu.
3. În prezent, în scopul restabilirii ordinii de drept flagrant încălcate, precum şi al conservării
dreptului de proprietate publică al judeţului Sibiu, Consiliul Judeţean a întreprins următoarele
demersuri procedurale:
- a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu în dosarul 6716/306/2007 în curs de
judecată la Judecătoria Sibiu;
- a formulat două memorii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu pentru promovarea unei
căi extraordinare de atac (dosar 2659/306/2008);
- a înaintat o plângere penală împotriva persoanelor implicate.
Faţă de cele ce preced, exprimându-ne regretul atât pentru modul trunchiat în care s-a
prezentat situaţia reală, cât şi pentru maniera în care sistematic instituţiei noastre nu i se
solicită punctul de vedere raportat la unele articole publicate în ziarul dumneavoastră, mai
ales pentru subiecte pendinte instituţiilor subordonate, subliniem faptul că nici una din
cauzele referitoare la Muzeul în Aer Liber existente pe rolul instanţelor judecătoreşti sau al
Parchetelor de pe lângă Judecătoria Sibiu - nu a avut şi nu are ca obiect - „privatizarea‖

443
vreunui imobil, „privatizarea‖ şi „uzucapiunea‖ fiind două instituţii juridice distincte, între
care, în planul dreptului, sub aspectul regimului juridic, nu există identitate sau similitudini.

Cu stimă,
Gheorghe DICU,
vicepreşedinte Consiliul Judeţean Sibiu
28 mai 2008

444
Corneliu Bucur îi mulţumeşte lui Ioan Cindrea!

Acum, că a trecut vânzoleala politică, postelectorală, a împărţirii funcţiilor de conducere în


cele două Consilii (Local şi Judeţean) şi mi-e imposibil să cred că aş putea fi judecat (evident
eronat) pentru o „captatio benevolentiae‖ (câştigarea bunăvoinţei), consider că este de datoria
mea să-mi achit, public, o poliţă morală.
Îi sunt profund îndatorat d-lui Ioan Cindrea, preşedintele Filialei Sibiu a Partidului Social
Democrat, cu exprimarea recunoştinţei – detaşată de orice conotaţie politică – pentru faptul
că, tocmai în plină campanie electorală, Domnia Sa a exprimat, public, un elogiu, în termenii
cei mai generoşi posibil, despre meritele mele profesionale şi manageriale, vădite în ctitorirea
şi impunerea Muzeului ASTRA ca una dintre cele mai prestigioase instituţii culturale din
România, în plan naţional şi internaţional.
Îi sunt cu atât mai îndatorat, moral, cu cât nu mi se întâmplă prea des (ba, aş spune mai
degrabă, deloc) ca o asumare a gestului nobil de elogiere publică a persoanei mele, drept un
manager de succes recunoscut, de prestigiu internaţional (chiar premiat de Consiliul Europei,
cu una dintre cele mai rar acordate distincţii personale, „Distincţia EMYA‖), să fie exprimată,
în mod obiectiv şi în afara oricărei relaţii subiective, personale, de personalităţi din elita
politică, culturală sau administrativă locală sau naţională.
De asemenea, îi sunt dator d-lui Ioan Cindrea cu exprimarea – de această dată, ca director al
Muzeului ASTRA – mulţumirilor mele cele mai sincere şi a îndatorării celei mai cordiale,
pentru faptul că Domnia Sa a fost singura personalitate politică a Sibiului care a lansat, în
timpul campaniei electorale recent încheiate, nicidecum calmă, ci mai degrabă agresivă, o
provocare către toate mediile sociale şi politice, sibiene şi transilvănene, privind solidarizarea
tuturor în faţa pericolului (real şi nu imaginar) de disoluţie a integrităţii teritoriale a
patrimoniului funciar al Muzeului în Aer Liber din Dumbrava Sibiului, prin pericolul unor
revendicări oculte, de foste proprietăţi, în condiţiile în care, normal şi moral ar fi să se solicite
„despăgubiri, pentru cauză de interes public‖, în situaţia concretă în care întreg spaţiul
Muzeului din Dumbrava Sibiului a fost declarat „monument istoric‖ şi are calitatea de a fi un
„obiectiv de patrimoniu‖ de valoare şi de interes naţional. Vă rog să primiţi, aşadar, domnule
Ioan Cindrea, ca persoană publică şi ca preşedinte al PSD Sibiu, care v-aţi asumat o
responsabilitate politică, în mod public, în apărarea unei instituţii emblematice a Sibiului şi a
culturii naţionale, marcă inconfundabilă şi incomparabilă a identităţii noastre, a întreg
poporului român, expresia profundei mele gratitudini.
Fie ca atitudinea d-voastră, pe care o consider exemplară, exprimând o elevată atitudine
civică şi nicidecum un abscons interes politic, să inspire şi alte personalităţi şi foruri
administrative sibiene, care tratează instituţia noastră cu indiferenţă sau în mod agravant,
discriminat, iar pe mine, ca directorul acesteia, cu adversitate şi spirit persecutiv, dorind mai
degrabă eliminarea mea ilegală din activitate decât recunoaşterea meritelor mele, la
împlinirea, în acest an, a 43 de ani de slujire cu abnegaţie, cu devotament, cu spirit de
sacrificiu şi cu împliniri majore, elogiate de cele mai înalte foruri şi personalităţi politice,
diplomatice, academice şi culturale din întreaga lume, a Muzeului ASTRA, recuperat
nesperat din uitare şi readus, la împlinirea centenarului său, pe frontispiciul culturii naţionale.

Profund îndatorat,
al dumneavoastră,
Prof. dr. Corneliu Bucur,
director general al C.N.M.ASTRA Sibiu
11 iun 2008

445
„Mă doriţi ori ba în Comisia de cultură?”

Cu ocazia conferinţei de presă pe care a susţinut-o ieri, directorul general al CNM ASTRA,
Corneliu Bucur, după ce a trecut în revistă evenimentele din cadrul instituţiei pe care o
manageriază, a ţinut să facă referiri şi la modul în care au fost numiţi şi/sau propuşi membrii
din comisiile CJS. „Răzvrătitul‖ consilier sibian a spus că i-au fost încălcate drepturile de
reprezentare profesională prin votul neconstituţional în urma căruia, el - om de cultură, a
ajuns să fie inclus între membrii Comisiei de sănătate şi nu între membrii Comisiei de cultură.
„Ce pot să înţeleg din această situaţie penibilo-comică... doar că există o camarilă, care este
deranjată de inapetitul meu pentru principii partizane. Din nefericire, îi atenţionez pe cei de
rea-credinţă că nu o să mă poată izola şi nici nu vor reuşi să umbrească calităţile mele
profesional - manageriale, cu toate că, prin demersul public întreprins de această camarilă,
mi-au fost aduse grave prejudicii morale şi de imagine. Este interesant să vedem dacă
criteriul incompatibilităţii invocate în situaţia mea, este aplicabil şi altor consilieri aflaţi în
situaţii mai evidente. Oare ce se doreşte prin „promovarea‖ acestui sistem de a fi consilier...
un om care să voteze mecanic proiecte în care compatibilitatea profesională îi depăşeşte?‖,
spune Bucur, care a ţinut să mai precizeze că la prima şedinţă a Comisiei pentru cultură, o să
participe cu sau fără voia cuiva. Mai mult, consilierul spune că o să ceară să se prezinte „...o
diagnoză şi o prognoză culturală pentru fiecare instituţie de cultură din judeţ‖. „ Ar fi util să
aflăm care au fost politicile culturale elaborate pe mandatul conducerii CJS în perioada 2004
-2008, în ce măsură muzeele, şcolile, căminele culturale şi bibliotecile din comune şi sate au
reuşit să treacă pragul modelului secolelor XIX-XX. În şedinţa din 31 iulie 2008 voi prezenta
CJ Sibiu un raport de activitate din cadrul CNM ASTRA, cu rezultate ieşite din comun, în
urma căruia aştept să aud vocile care m-au impus forţat în comisia de sănătate. Vedeţi ce
societate hidoasă avem în loc să avem o societate comunitară interesată de accesul egal la
palierul cultural, al fiecărui locuitor din judeţ‖, mai opina Corneliu Bucur. El a vorbit şi
despre verdictul procesului intentat de Muzeul ASTRA Consiliului Judeţean Sibiu. „ După
vacanţa din sistemul justiţiei ne vom prezenta la Alba Iulia, la Curtea de apel. Curtea nu
rejudecă o sentinţă dată în 1994, de pe mandatul preşedintelui CJS, ing. Romeo Trifu, ci va
emite o sentinţă irevocabilă prin care se reintră în normalitate, prin întrunirea clauzelor
aferente de cedare a sediului Bibliotecii ASTRA către Muzeul ASTRA, mai ales că acum
Biblioteca are un sediu nou, construit tocmai pentru a elibera spaţiul Muzeului Asociaţiunii‖,
a mai spus Corneliu Bucur. În finalul conferinţei de presă directorul general al CNM ASTRA
a ţinut să anunţe opinia publică din judeţul Sibiu că o să preia modelul actualului primar
general al Bucureştiului, dr. Sorin Oprescu, anume de a apela la voluntari pentru a obţine
semnături de susţinere în comisia culturală din partea cetăţenilor din judeţul Sibiu. Fişele
colectate cu textul :‖ Eşti de acord să fii reprezentat în Comisia de Cultură de către directorul
general al CNM ASTRA, Corneliu Bucur? Spuneţi opinia prin da sau nu‖, vor fi date
publicităţii.

4 iul 2008

446
Conflict deschis Bucur – FDGR

Şedinţa de ieri a Consiliului Judeţean a fost dominată de disputa dintre consilierul judeţean
PD–L, Corneliu Bucur, şi consilierii FDGR, în speţă Paul Niedermaier şi Paul Jurgen Porr.
Discuţiile aprinse dintre aceştia s–au axat pe mai multe subiecte: raportul de activitate al
Complexului Naţional Muzeal ASTRA pe ultimul an, situaţia juridică a imobilului din str.
George Bariţiu nr. 5, în speţă Palatul Asociaţiunii (sediul vechi al Bibliotecii ASTRA) şi
neincluderea lui Corneliu Bucur în comisia de cultură. Practic, se poate spune că a fost o
luptă de idei despre viitorul patrimoniului cultural sibian, în care protagoniştii au avut viziuni
total diferite, însă cu implicaţii politice şi personale. Din păcate, reprezentanţii PD–L şi
FDGR s–au duelat între ei, în condiţiile în care consilierii PSD nu au dorit să facă nici un
comentariu, cei de la PD–L au fost izolaţi, iar PNL a făcut front comun cu FDGR. Practic,
din cei 32 de consilieri judeţeni, singurii care s–au implicat cu adevărat în discuţii au fost
doar cei trei, Corneliu Bucur, Paul Niedermeier şi Paul Jurgen Porr, în timp ce restul aleşilor
judeţeni au uitat că au fost trimişi în legislativul judeţului să apere interesele sibienilor.
Consilierii gură-cască au preferat să stea deoparte şi să se uite cum trei oameni de cultură
întorc pe toate feţele situaţia patrimoniului cultural sibian. Poate au scuza că mare parte din ei
sunt la primul mandat de ales judeţean şi nu stăpânesc toate informaţiile necesare, însă lipsa
de implicare a acestora a fost jenantă ieri. Paradoxal, preşedintele Consiliului Judeţean,
Martin Bottesch, nu a intervenit decât atunci când era neapărat nevoie ca şi Executivul
Consiliului Judeţean să-şi exprime părerea.

Primul episod: raportul Muzeului ASTRA


Corneliu Bucur, directorul CNM ASTRA, a venit, ieri, în şedinţă, pregătit cu toate realizările
din ultimii ani ale Complexului Muzeal ASTRA. A prezentat o serie întreagă de proiecte,
diplome şi distincţii primite de la organisme naționale şi internaţionale în domeniu, lucrări
ştiinţifice realizate de personalul muzeului, proiecte de viitor, însă nu a uitat să amintească şi
sprijinul financiar, consistent, venit din partea Consiliului Judeţean, în condiţiile în care
Complexul Naţional Muzeal ASTRA este instituţie subordonată instituţiei judeţului.
Imediat după ce Corneliu Bucur şi-a încheiat pledoaria, a luat cuvântul Paul Niedermeier
(FDGR). Acesta a identificat câteva neajunsuri în informaţiile prezentate şi nu a scăpat ocazia
să clarifice unele aspecte. El a fost surprins de numărul mare de angajaţi ai muzeului, în
număr de peste 200, cerând o situaţie cu angajaţii pentru fiecare serviciu al complexului
muzeal. Totodată, Paul Niedermeier a taxat şi lucrările ştiinţifice prezentate în informare,
care nu au avut mai mult de 5 pagini. Totodată, consilierul FDGR a dorit să cunoască care
este situaţia unor cabane modernizate de conducerea muzeului.
Această dispută legată de activitatea muzeului a fost doar preambulul la disputa pe faţă
privind cui ar trebui să aparţină Palatul Asociaţiunii, clădirea veche a Bibliotecii ASTRA.

FDGR preferă ca Palatul Asociaţiunii să rămână al Bibliotecii ASTRA


Corneliu Bucur a fost destul de concis şi clar în afirmaţii, afirmând că Palatul Asociaţiunii
trebuie să revină complexului muzeal, în condiţiile în care se confruntă cu o lipsă acută de
spaţii pentru depozitarea exponatelor. Acesta şi-a argumentat şi juridic pledoaria. „Într-o
discuţie avută cu două mari personalităţi din Sibiu, mi s-a propus să mă retrag, pentru a nu
mai exista dispute, însă nu pot să renunţ‖. Din nou replica a venit din partea lui Paul
Niedermeier, care a spus că „ar fi frumos ca imobilul să revină muzeului, însă clădirea nu
poate fi folosită ca şi muzeu‖. Consilierul FDGR a fost sprijinit în acest sens de preşedintele
Martin Bottesch, care a precizat că imobilul ar fi bine să rămână al Bibliotecii ASTRA.
Dincolo de aceste discuţii, fiecare consilier judeţean a primit în mapă o informare privind
situaţia de fapt şi de drept a imobilului, proprietate publică a judeţului. „Am dorit să vă

447
punem la dispoziţie această informare, mai ales pentru consilierii judeţeni aflaţi la primul
mandat, astfel încât şi aceştia să se poată familiariza cu situaţia imobilului‖. Martin Bottesch
a spus că acest imobil aparţine domeniului public al judeţului, iar amândouă instituţiile care
revendică clădirea sunt subordonate Consiliului Judeţean. Primul om al judeţului a dat de
înţeles că acest imobil trebuie să rămână la Biblioteca ASTRA, pentru că este foarte greu ca
pe viitor în Sibiu să se mai construiască o bibliotecă nouă, care să preia inventarul din cele
două corpuri de clădire ale Bibliotecii. Oricum, decizia finală în acest caz controversat va fi
luată de aleşii judeţeni, însă fără să se înainteze un termen.

Corneliu Bucur îşi va căuta dreptatea în instanţă


Disputa de idei despre patrimoniul cultural, una care s-a desfăşurat pe argumente solide şi
viziuni diferite, s-a transformat, câteva minute mai târziu, într-o luptă politică. Aleşii judeţeni
din FDGR, PSD şi PNL şi Executivul Consiliului Judeţean îi refuză în continuare dorinţa lui
Corneliu Bucur de a face parte din Comisia de Cultură. Acesta a răbufnit, ieri, la adresa
conducerii CJ. „Dacă această atitudine împotriva mea va continua, mă văd nevoit să renunţ la
calitatea de consilier judeţean. În ultimă instanţă, mă voi adresa justiţiei şi vom vedea ceea ce
se va decide‖, a spus Corneliu Bucur. Acesta consideră că poate face parte din Comisia de
Cultură, chiar dacă este directorul unei instituţii culturale subordonate CJ.
Faptul că Minerva Boitan (PNL) a preferat să treacă de la Comisia de Sănătate la Comisia de
Urbanism, pentru a se evita discuţiile pentru un posibil conflict de interese, fiind în acelaşi
timp şi director al Spitalului Clinic Judeţean, i-a dat apă la moară lui Corneliu Bucur. „Este o
comedie ceea ce se întâmplă la Consiliul Judeţean. Propunerea ca doamna Boitan să treacă de
la o comisie la alta este hilară şi mă opun transferului. Poate că ar fi bine ca preoţii care fac
parte din Consiliul Judeţean să ţină o slujbă pentru propagarea unui spirit de colaborare la
şedinţe‖, a continuat Corneliu Bucur. Consilierii judeţeni au votat din nou comisiile stabilite
de la şedinţa de constituire, cu excepţia trecerii consilierului Minerva Boitan de la „Sănătate‖
la Urbanism. Minerva Boitan a spus că se poate implica în problemele sistemului sanitar şi
dacă nu face parte din Comisia de Sănătate şi a propus ca şedinţa de ieri să fie „şedinţa
Bucur‖.
La rândul său, preşedintele Martin Bottesch a rămas pe poziţii, afirmând că dacă Corneliu
Bucur ar face parte din Comisia de Cultură s-ar afla într-un conflict de interese. De menţionat
faptul că, exceptând proiectele care au vizat disputa Corneliu Bucur - FDGR, punctele de pe
ordinea de zi au trecut în doar câteva minute la vot.
Şedinţa nu s-a încheiat fără ca Bucur să mai „înţepe‖ puţin atmosfera. Fiecare ales județean a
primit o broşură cu instituţiile subordonate CJ. Datele existente în broşură, referitoare la
CNM ASTRA, l-au nemulţumit pe Corneliu Bucur, care le-a considerat eronate. Răspunsul a
venit din partea lui Martin Bottesch. „Îmi cer scuze pentru datele din această broşură, însă
datele au fost solicitate chiar de la Muzeul ASTRA. Oricum, broşura aceasta va fi reeditată în
acest an‖,a încheiat Martin Bottesch.

18 iul 2008

448
Corneliu Bucur: „CNM ASTRA nu trebuie să restituie
colecţiile etnografice Brukenthal”

*CNM ASTRA şi Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA îşi dispută colecţiile


etnografice ale baronului Samuel von Brukenthal* Directorul muzeului susţine că cererea de
restituire e neîntemeiată, pentru că moştenirea acestei colecţii nu e specificată în testamentul
baronului*
Povestea restituirii colecţiei etnografice a baronului Brukenthal a început prin cererea
Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice CA către conducerea CNM ASTRA de a
primi acest patrimoniu. S-a citit testamentul baronului redactat în 1802, s-au citit cele două
codicile din 1967, iar concluziile celor două părţi sunt diferite. Într-un document oficial al
Consistoriului Evanghelic CA se arată că din documentele menţionate reiese faptul că
bunurile mobile, inclusiv colecţiile etnografice, aflate în reşedinţa baronului, au fost
transmise prin testament Consistoriului.
La finele săptămânii trecute a venit şi răspunsul CNM ASTRA, prin directorul Corneliu
Bucur: ―Am citit cu atenţie testamentul baronului Samuel von Brukenthal şi am ajuns la
concluzia că în restituire nu intră colecţia etnografică a baronului. Nu vedem care este
temeiul juridic al revendicării amintitelor colecţii‖, se arată în documentul oficial al CNM
ASTRA şi se solicită comunicarea altor documente care să confirme revendicarea.

25 aug 2008

449
45 ani de la fondarea Muzeului Tehnicii

Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖ a aniversat 45 de ani de la fondarea Muzeului


Tehnicii Populare. Conceptul muzeu în aer liber a fost gândit, la Sibiu, încă din anul 1940,
proiectul devenind o realitate în 1963, din iniţiativa lui Cornel Irimie, cel care avea să fie
întâiul său director. În 17 octombrie 1967 Muzeul Tehnicii Populare a fost inaugurat oficial
pentru publicul larg. În perioada cuprinsă între anii 1980–2000 tematica muzeului a fost
extinsă prin integrarea monumentelor de arhitectură populară, acestea egalând, prin numărul
exponatelor, monumentele de tehnică populară. La finele anului 2007, patrimoniul muzeului
în aer liber se compunea din : 20 construcţii specializate cu profil ocupaţional, din
principalele domenii ale civilizaţiei populare , 37 gospodării, din care: 3 cu profil pastoral, 2
agro–pastoral şi 30 cu profil meşteşugăresc, 2 ateliere meşteşugăreşti fără gospodărie anexă,
65 instalaţii de industrii populare, 3 monumente în sectorul transporturilor populare, în total
162 monumente simple şi complexe cu 342 construcţii. La acestea s–au adăugat, în anul
2008, 8 monumente. Ca o recunoaştere a bogăţiei, diversităţii, vechimii, importanţei şi valorii
acestui preţios patrimoniu de civilizaţie tradiţională (preindustrială), cu accent pe patrimoniul
tehnic specific culturii populare, Comisia Naţională UNESCO pentru România a instituit şi
conferit Muzeului „ASTRA‖, în anul 2006, Premiului naţional UNESCO pentru patrimoniul
tehnic preindustrial „Dumbrava Sibiului‖, iar în anul 2007, s–a aprobat instituirea Premiului
UNESCO pentru patrimoniul tehnic preindustrial, care va fi acordat de România, pe baza
unei competiţii universale, bienale, odată cu premiul de 10.000 dolari SUA.
Cu ocazia aniversării celor 45 de ani ai muzeului a fost conceput un amplu program.
Simpozionul organizat cu acest prilej a reunit directorii muzeelor în aer liber din România. În
sala de conferinţe a Vilei Diana, au fost rememorate cele patru decenii şi jumătate de la
aducerea primului monument, Moara din Dăbâca. Reprezentanţii Muzeului „ASTRA‖ au
adus în atenţia publicului rezultatele de excepţie ale cunoscutei instituţii sibiene, rezultatele
din domeniul reconstruirii şi conservării monumentelor, rezultatele programului Tezaure
umane vii. Simpozionul a continuat la „Casa Artelor‖ cu discursurile de felicitare ale
oficialităţilor judeţului, ale reprezentanţilor MCC şi ale unor instituţii partenere. Ilie Mitea,
prefectul judeţului Sibiu, a vorbit despre meritele deosebite ale colectivului astrist şi despre
necesitatea protejării valorilor tradiţionale la nivel naţional, apreciind că „Ţara întreagă ar
trebui să arate ca un muzeu‖. Preşedintele CJ Sibiu, domnul Martin Bottesch, a subliniat
faptul că C.N.M. ASTRA reprezintă una dintre cele mai importante instituţii de cultură
sibiene‖. Mesaje de felicitare au venit şi din partea Mitropoliei Ardealului - prin intermediul
prof. dr. Dumitru Abrudan, din partea MCC, prin intermediul doamnei Lidia Ilea, precum şi
din partea directorilor unor muzee invitate la manifestare. Mihai Dăncuţ, directorul Muzeului
Maramureşului, a apreciat că munca muzeografilor sibieni reprezintă „un adevărat act de
patriotism‖. Cuvinte de apreciere şi urări de La mulţi ani ! au venit şi din partea preşedintelui
de onoare al FDGR, Paul Philippi. O diplomă specială a fost acordată Muzeului Astra pentru
proiectele sale şi pentru faptul că are în componenţă o mare familie de specialişti ce
desfăşoară o adevărată operă de apostolat privind păstrarea tradiţiei şi valorilor populare
naţionale. Dincolo de dimensiunea sa aniversară, simpozionul organizat de Muzeul
„ASTRA‖ reprezintă un eveniment cultural deosebit de important, bazat pe schimbul de
experienţă şi pe stabilirea de strategii şi proiecte comune ale muzeelor în aer liber din toate
regiunile ţării.

10 oct 2008

450
Corneliu Bucur, un om cu pancartă la cap

Cu siguranţă, mulţi dintre dumneavoastră cunosc mitul lui Narcis, cel care se oglindea în lac,
îndrăgostit fiind de propriu-i chip. Probabil mai puţini cunosc mitul lui Corneliu Bucur, cel
care, privindu-se în oglindă, ar putea spune: „Sunt Narcis, sunt Ludovic, sunt Napoleon, sunt
Ceauşescu, dar înainte de toate sunt Corneliu Bucur; irepetabil, inegalabil şi pe veci,
ireconciliabil‖. Atunci când nu este preocupat de tencuirea şi zugrăvirea cu mare grijă a
propriei imagini, Corneliu Bucur este directorul Complexului Naţional Muzeal ASTRA. Mai
bine zis, CNM ASTRA este trusa de farduri cu ajutorul căreia Corneluş Bucur îşi întreţine
imaginea, asemenea unei dive aflate într-o perpetuă căutare a admiratorilor. Ce se întâmplă
atunci când cineva se uită cu justificată atenţie mai mult la trusa de farduri decât la sclipirea
de geniu din privirea lui Corneluş? Se cutremură pământul, se tulbură apele, se usucă spicele
de grâu, latră câinii a pustiu, iar Corneliu Bucur îşi atârnă o pancartă de gât, pe care, într-un
mod mai mult decât ridicol, îşi trece cu litere de-o şchioapă, frustrările de moment. Ia să
vedem cine l-a supărat în ultima vreme pe ilustrul cârmaci al Muzeului care n-are nici o vină
că s-a încuscrit cu personajul degrabă vărsătoriu de ocări în public? Păi zice neobosita-i guriţă
că primarul, conducerea CJ Sibiu, Guvernul, Europa şi ultima pe listă... Tribuna, care - i-auzi,
ia! - îl cenzurează. În ce publicaţie a apărut Corneliu Bucur cel mai mult cu interminabilele-i
şi întortocheatele-i elucubraţii? În Tribuna. De ce? Fiindcă această publicaţie a încercat
dintotdeauna să promoveze valorile culturii autohtone. Ei bine, când aceste valori sunt
promovate fără a li se atârna de grumaz numele încă necanonizat al lui Bucur, e jale. Hai,
muzeul ca muzeul, dă-l naibii, dar să ai neobrăzarea să nu pomeneşti alăturarea sacră a
prenumelui Corneliu şi a numelui Bucur, nu se face tovarăşi. Vasăzică dacă prof. dr. (na, că
univ. i-a scăpat, deşi la vârsta domniei sale...s-avem pardon) Bucur nu e, nimic nu e. Ca să vă
faceţi o idee mai clară despre aluatul din care e făcut personajul, vă mai spunem că, după ce
unii oameni de afaceri i-au sponsorizat o serie de proiecte mai mult sau mai puţin personale,
Corneluş s-a repezit cu privirea de gheaţă şi colţişorii rânjiţi, să-i muşte de mână. Gratuit. De
mâna pe care nu cu mult timp în urmă o pupa cu mare sârg şi abnegaţie. Doar se văzuse cu
sacii în căruţă, nu? S-a terminat mălaiul din sac, s-a terminat şi recunoştinţa lui Corneliu,
proporţională strict cu interesul pentru imaginea personală, aşezată frumuşel în fereastra
muzeului pe care îl conduce. Încotro şi-or fi luat zborul miliardele, numai Corneliu poate şti.
La vârsta la care ar putea fi un bunic simpatic ce-şi plimbă nepoţii prin parc, privind cu
îngăduinţă în jurul său, jupânul de la CNM Astra are preocupări belicoase nevoie mare (a nu
se da alte conotaţii sintagmei): îşi vâră mânuţele în noroi şi împroaşcă pe toţi cei care nu i se
închină, sărutându-i dreapta cu care dojeneşte ameninţător lumea. Fără îndoială, lumea e
nedreaptă, e o hazna, pentru că nu e condusă de Corneliu Bucur. Aşa e. Noi toţi suntem nişte
profani deoarece nu ne-am atârnat pe pereţi tablouri cu chipul său, la care să ne închinăm de
trei ori pe zi, bătând mătănii. Pentru ultimele două fraze, Corneliu Bucur ne-ar pupa,
deoarece, ştiindu-l lipsit de simţul ridicolului, ar crede că vorbim serios. Pentru restul, ne-ar
da în judecată. În fond, prin ceea ce face, Corneliu Bucur dă zi de zi în judecată bunul simţ şi
scaunul pe care a uitat să şi-l atârne de cap. Dar la ce-i mai trebuie scaun, din moment ce are
pancartă?

24 oct 2008

451
Anul 2009

452
Pensionarea lui Bucur, amânată

► în urma unei şedinţe furtunoase, colegii de alianţă ai lui Corneliu Bucur au „învins‖
► Proiectul de hotărâre care să constate încheierea mandatului de manager al lui Corneliu
Bucur în fruntea CNM Astra a fost respins, la limită
Mai sunt două posibilităţi pentru şefii Consiliului Judeţean dacă vor să scape de Corneliu
Bucur. Potrivit juristului judeţului, Iordan Nicola, s-ar putea reintroduce proiectul de „pensio-
nare‖ a lui Corneliu Bucur într-o şedinţă extraordinară organizată înainte de 15 mai. A doua
variantă este promovarea unei acţiuni în instanţă, prin care Consiliul Judeţean să fie obligat să
adopte constatarea încetării mandatului lui Corneliu Bucur.
Proiectul de hotărâre care să constate încheierea mandatului de manager al lui Corneliu Bucur
în fruntea CNM Astra a fost respins, la limită. Din cei 30 de consilieri judeţeni care au votat
ieri în mod secret, 15 au fost pentru „pensionarea‖ lui Corneliu Bucur, şi 15 împotriva
constatării încetării mandatului acestuia, în data de 16 mai. Situaţia rămâne incertă - potrivit
juristului judeţului, Iordan Nicola, în momentul de faţă sunt două posibilităţi. Prima ar fi
reintroducerea proiectului de „pensionare‖ a lui Corneliu Bucur într-o şedinţă extraordinară
organizată înainte de 15 mai. A doua variantă este promovarea unei acţiuni în instanţă, prin
care Consiliul Judeţean să fie obligat să adopte constatarea încetării mandatului lui Corneliu
Bucur. Imediat după votul care a consfinţit menţinerea lui Bucur, Sibiu Standard a discutat cu
preşedintele CJ, Martin Bottesch, dar şi cu Corneliu Bucur.
REPORTER: E corect dacă spun că există un război Martin Bottesch - Corneliu Bucur?
MARTIN BOTTESCH: Nu există niciun război. E vorba de aplicarea unei ordonanţe de
urgenţă care prevede încetarea contractului de management în data în care expiră vechiul
contract.
R.: Discuţia nu s-a încheiat încă. Politicul a intervenit în votul din cadrul CJ, dar credeţi că la
reintroducerea proiectului pe ordinea de zi se vor schimba voturile?
M.B.: Asta nu pot să spun încă, trebuie să vedem din punct de vedere juridic cum se rezolvă
această situaţie, pentru că se pune întrebarea cine este director în data de 17 mai. Prin efectele
OUG 189 din 2008 acest contract de management încetează. Şi trebuie să găsim o soluţie
pentru data de după 17 mai. Trebuie să mă mai consult cu juriştii.
R.: Veţi mai discuta cu domnul Bucur pe această temă?
M.B.: Eu sunt dispus la orice discuţie care duce la rezolvarea situaţiei.
R.: Vă solicit o părere personală: Corneliu Bucur merită scos la pensie?
M.B.: Aici eu mă refer strict la cadrul legal. Cum vor prevedea legile aşa se va face.
R.: Totuşi, ca o părere personală a dumneavoastră?
M.B.: Asta a fost afirmaţia mea.

CORNELIU BUCUR a împlinit vârsta de 65 de ani acum doi ani. Atunci, fostul consilier
judeţean Ioana Blaga Frunzescu a cerut pensionarea lui Bucur, propunere neadoptată de Con-
siliului Judeţean. Acum, Bucur crede în rămânerea sa în funcţie şi datorită influenţei politice,
el fiind membru PD-L.
R.: Propunerea de încetare a mandatului dumneavoastră a fost respinsă. Ce va urma, din
punctul dvs. de vedere?
CORNELIU BUCUR: Am depus un memoriu la domnul ministru al Culturii să numească în
cel mai scurt timp posibil o comisie care să îmi evalueze activitatea. Cea mai reprezentativă
comisie ar fi formată din specialişti din cadrul Comisiei Naţionale a Muzeelor. Dacă această
comisie mă va nota cu un calificativ peste nouă, atunci nu mai trebuie aşteptate alte norme
sau reglementări, ci va fi de ajuns ca eu să îmi depun un nou proiect de management. Totul va
trebui să se întâmple până pe 15 mai, inclusiv.

453
R.: Demersul dumneavoastră la Minister ascunde şi o componentă politică. Vă bazaţi pe
acest lucru?
C.B.: Nu am nici un fel de îndoială, din moment ce în această perioadă partidul are interes să
îşi numească peste tot reprezentanţii săi.

► CALCULE POLITICE
Din cei 30 de consilieri judeţeni care au votat ieri, la şedinţa CJ- Claudiu Spânu (PD-L) şi
Ioan Terea (PSD) au absentat motivat, iar Corneliu Bucur nu a avut drept de vot -, cel mai
sigur au votat pentru constatarea încetării mandatului lui Corneliu Bucur cei 10 reprezentanţi
ai FDGR. Din partea celor trei reprezentanţi ai liberalilor, preotul Achim Băcilă a anunţat de
acum câteva zile că va vota pentru menţinerea în funcţie a lui Corneliu Bucur. În aceste
condiţii, rezultă că trei reprezentanţi ai alianţei PSD - PD-L au votat împotriva colegului lor.

Traian Deleanu
30 apr 2009-Sibiu Standard

454
Incendiar - Bucur susține că președintele Consiliului Judeţean
acționează la ordinul lui Johannis
Bomba lui Bucur

Soarta fostului manager al Complexului National Muzeal „Astra‖, Corneliu Bucur, se decide
în această dimineață. Directorul demis crede că încetarea mandatului său este ilegală şi acuză
implicarea lui Johannis şi Carabulea.
Corneliu Bucur a primit, la sfârșitul săptămânii trecute, o solicitare din partea Consiliului
Județean, prin care i se cerea să numească un înlocuitor care să îi preia atribuțiile. Aflat în
concediu medical, acesta contestă decizia şi acuză conducerea Consiliului Județean că a
acționat ilegal, la comanda primarului Klaus Johannis, care îi este şef de partid președintelui
Martin Bottesch. „Domnul președinte al Consiliului Județean Sibiu nu vrea să accepte, «în
ruptul capului» ca, după lege (O.U.G. 189 din 28.11.2008), mandatul managerilor, contractați
pe bază de concurs şi de proiecte, se încheie, de facto şi «de jure», după evaluarea activității
manageriale, la finalul mandatului, cu 120 de zile, înaintea expirării acestuia. Domnul
Bottesch speră, cu orice preț, să-şi vadă sarcina primită de la dl. Johannis îndeplinită―, acuza
Bucur. Mai mult, fostul director pune înlocuirea sa pe seama servirii intereselor omului de
afaceri Ilie Carabulea, care dorește să dezvolte o zonă rezidențială în pădurea Dumbrava.

Bottesch răspunde
De cealaltă parte, Martin Bottesch, președintele Consiliului Județean Sibiu, susține că
înlocuirea lui Corneliu Bucur are loc în temeiul legii. „Nu a fost nimic ilegal în demiterea
domnului Bucur. Mandatul expira indiferent dacă a avut loc sau nu evaluarea managerului.
Există un articol în Legea 189/2008 prin care se precizează faptul că demiterea nu este
condiționată de evaluare―, este replica lui Bottesch. Cat despre faptul că demiterea lui Bucur
ar fi venit la dorința lui Johannis, președintele Legislativului județean răspunde răspicat: „Nu
este adevărat―.

Se întâlnesc mai repede


Bucur contestă şi faptul că, în ședința de Consiliu de astăzi, se desemnează directorul
interimar al CNM „Astra―. Potrivit acestuia, ședința nu ar trebui să aibă loc, dat fiind faptul
că el se afla în concediu medical. Potrivit legilor în vigoare, contractul de muncă nu poate
înceta dacă persoana în cauză se află în concediu medical. „Cred că acum este clar pentru
toată lumea că acest subiect nu mai poate fi pus pe ordinea de zi a Consiliului Județean din 21
mai (de ce oare s-a precipitat data ședinței, când, prin protocolul stabilit, aceasta se ţine,
regulat, în ultima joi din lună?) Se va spune că s-a făcut sub pretextul urgenţei, când, de fapt,
prin intrarea mea în concediu de boală, s-a intrat în legalitate, conform prevederilor R.O.F.-
ului iar domnul Olaru V., că înlocuitor legal al meu, are dreptul de semnătură pe actele
oficiale ale instituției―, a adăugat Bucur.

Corneliu Bucur - fost director general CNM „Astra“


„Intervenția recentă, a personajului vizat de noi într-un ziar local, transformat dintr-o
«tribuna» a ideilor şi a «luptei» pentru moralitate şi propășire întru democrație, într-un
cotidian «de serviciu», la ordinele patronului, mi se pare mai mult decât concludentă!―

RALUCA NICOLAE
21 mai 2009-Monitorul

455
Sibiul oraş muzeu

Sibiul este un oraş compact, cu distanţe relativ mici între punctele extreme, diversitatea şi
bogăţia istorică invitându-te să vezi cu ochii tăi măreţia locului Oraşul vechi este de preferat
să fie vizitat pe jos, arhitectura locului fiind prielnică plimbărilor. Mândria absolută a
oraşului, ineditul se regăsesc în vizitarea Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra‖,
cunoscut de către locuitori drept Dumbrava Sibiului.

Adăpost pentru cultură


Lucrările de organizare a Muzeului 'tehnicii Populare au fost demarate în anul 1963, după
aprobarea Proiectului tematic de către Academia României şi a Proiectului de organizare
expoziţională, iniţiate sub îndrumarea ştiinţifică a lui Cornel Irimie şi a unui colectiv
entuziast, avându-i în frunte pe Herbet Hoffmann şi arhiepiscopul Paul Niedermaier. „în
Dumbrava Sibiului s-a creat un tărâm de vis şi un teren expoziţional pe care se reconstituie şi
reconstruieşte o întreagă civilizaţie scufundată în adâncuri. Pe acest „picior de plai‖ pe
această „gură de rai‖ ştiinţa, munca aplicată şi nu mai puţin un adevărat etos au contribuit la
reînvierea civilizaţiei rurale, cu rădăcini ancestrale, începutul acestui muzeu îl identificăm
odată cu iniţiativa ASTREI („Asociaţia pentru Literatura Română şi Cultura Poporului
Română înfiinţată în anul 1861, cu sediul la Sibiu), din deceniile şapte - nouă ale secolului al
XIX. Aceasta încearcă să organizeze, în oraşele Transilvaniei, cele dintâi expoziţii publice‖ a
declarat Corneliu Bucur, directorul general al muzeului. În anul 1897, la Mediaş, în cadrul
Adunării Generale a ASTREI s-a formulat pentru întâia oară, ideea necesităţii construirii la
Sibiu a unui muzeu naţional. Acesta s-a dorit a fi un adăpost pentru păstrarea monumentelor
culturii noastre, dar şi pentru toate produsele valoroase ale muncii sale naţionale, ceea ce de
altfel s-a şi reuşit.

Sibienii norocoşi
Deceniile care au urmat, au fost unele destul de grele pentru realizarea acestei opere de
cultură naţională, cu dificultăţile evidente, ceea ce nu au diminuat cu nimic efortul celor care
şi-au asumat sarcina împlinirii acestui ideal al culturii româneşti şi nici meritul iniţiativei de a
continua. Sibienii şi turiştii acestui oraş plin de mister se pot bucura de frumuseţea muzeului
sibian. Aici, fiecare poate găsi o parte din umbrele locului natal, ceea ce face ca Muzeul să fie
foarte apreciat.

Merită văzut
Astăzi la conturarea definitivă a muzeului sibian, din perspectiva viziunii atât de îndrăzneţe,
creionate de noua conducere instalată la 1 august 1970, încă din 1971, avem, prin comparaţie,
imaginea reală a proprietarilor şi deosebirilor faţă de cele două muzee naţionale, unul realizat,
aproape definitiv, în anul 1936, celălalt, început în anul 1932 şi modernizat, după anul 1955.
În timp ce muzeul din Bucureşti rămâne, în pofida eforturilor de reprofilare tematică a sa, din
ultimii ani, unul predominant al arhitecturii populară, muzeul sibian, avantajat considerabil de
conformaţia variată a terenului, prezenţa unui curs de apă şi a unui lac de 6 ha şi de
diversificaţia vegetaţiei, posedă, cele mai numeroase tipuri de monumente de arhitectură şi de
tehnică populară. Astăzi, sunt expuse aici 52 de gospodării cu 195 de construcţii, 21 de porţi
monumentale şi 17 tipuri diferite de fântâni, 10 case fără anexe gospodăreşti şi 2 ateliere
meşteşugăreşti izolate, 37 de construcţii specializate, de la crame, cămări, stâne, până la
gheţărie, cherhana, colibe, staule, poduri plutitoare şi cuptoare de uscat prune. Se regăsesc, de
asemenea, 88 de monumente de industrie populare, dintre care 21 de teascuri de mari
dimensiuni, 31 de mori de cereale, 9 pive de postav, 8 vâltori, 5 joagăre, 1 gater, 4 dârste, 8
uleiniţe, 1 povarnă, 1 ciocan hidraulic, 1 şteamp, culminând cu 6 mari complexe de industrie

456
ţărănească, două specializate pe textile, din Gura Râului, judeţul Sibiu şi Rucăr, judeţul
Argeş, şi patru mixte din Polovragi, judeţul Gorj, din Sârbi, judeţul Maramureş, Tălmăcel,
judeţul Sibiu şi din Fanate, judeţul Bihor.

„Casa Sârbi, judeţul Maramureş”


Maramureşul, vatră păstrătoare şi purtătoare de civilizaţie tradiţională românească, a dez-
voltat în timp cea mai spectaculoasă şi originală arhitectură de lemn din ţara noastră. Inge-
niozitatea de care dădeau dovadă meşterii s-a păstrat nealterată până în zilele noastre,
transmiţându-se din generaţie în generaţie. „Casa din Sârbi, localitate situată în depresiunea
Şugatag, pe valea Cosăului, a fost transferată în Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale
„Astra‖ în anul 1999 şi a fost reconstruită în anul 2007. Prin materialul de construcţie, prin
tehnicile de lucru - de cioplire şi îmbinare a lemnului de brad, cât şi prin planimetrie, casa
este tipică pentru arhitectura veche din zona submontană a Maramureşului. Are trei încăperi,
odaia de locuit, tinda şi cămara, iar la faţadă, în lungul ei, o prispă deschisă - şatra- ridicată pe
şapte stâlpi sculptaţi, legaţi în partea superioară de cunună prin contrafise. Construcţia este
aşezată pe un soclu de piatră neprelucrată, legată cu argilă, având pereţii construiţi din bârne
rotunde de brad, cioplite doar pe două părţi, aşezate în cununi orizontale şi, cu excepţia celor
de la bază, care pentru a da stabilitate construcţiei sunt cioplite‖ a spus Corneliu Bucur.
Acoperişul are înălţimea clasică, fiind învelit cu draniţă de brad şi are decupate, pe două ape,
la faţadă şi în lateral trei lucarne de tip „sprânceană‖ pentru evacuarea fumului din pod.
Tâmplăria este tipică arhitecturii vechi, prevăzută cu ferestre de mici dimensiuni, uşă masivă
la intrare, închisă cu zăvor de lemn, acţionat de cheie metalică.

„Gheţărie, Mahmudia, judeţul Tulcea”


Gheţarul este instalaţia pentru conservarea peştelui, construit de obicei în apropierea unei
cherhanale, pe un grind mai înalt, pentru a fi ferită de inundaţii sau infiltrarea apei. Gheţăria
are uşa întotdeauna orientată spre nord. Ea este alcătuită dintr-o groapă adâncă de 1 m,
căptuşită cu maldări de stuf deasupra căreia de află un acoperiş în două ape, realizat dintr-un
schelet de căpriori de brad sau salcâm, încheiaţi dulghereşte, pe o cunună din grinzi de stejar,
învelit în stuf bătut după tehnica nemţească. Gheaţa se recoltează iarna, se aşază în straturi de
10 -20 cm, intercalată în paie. Uneori, când e mai frig, se toarnă apă peste straturile de gheaţă,
încât formează un bloc masiv, acoperit cu maldări de stuf. Gheţăria care completează
ansamblul de construcţii pentru prelucrarea peştelui a fost reconstruită în muzeu în anul 1994,
de meşterii din Delta Dunării.

„Gomile, Munţii Parâng, Jieţ, judeţul Hunedoara”


Un fenomen inedit, întâlnit pe culmile stâncoase ale Carpaţilor, este prezenţa gomimelor,
stâlpi de piatră clădită în formă de cilindru, con sau trunchi de con, depăşind rareori 1.5 m
înălţime. Scopul în care au fost ridicate în trecut este necunoscut astăzi ciobanilor care le
întreţin, dar transformarea unor gomile în cruci, prin adăugarea la trunchi a două braţe,
diametral opuse, conferindu-le astfel o semnificaţie creştină, indică faptul că,
la origini, aveau o utilitate sacramentală. Două gomile, cu formă tronconică respectiv de
cruce, au fost transferate şi reconstruite în muzeu în toamna anului 2006. Pe Vârful Slavei,
Munţii Parâng, judeţul Hunedoara, locul lor de provenienţă, mai mult de 20 de gomile
creează imaginea impresionantă a unui străvechi sanctuar.

„Cuptor de uscat prune, Băbuleţ, judeţul Dâmboviţa”


Cuptorul de uscat prune provine din zona subcarpatică a văii Dâmboviţei, localitatea Băbuleţ,
în care principala ocupaţie a locuitorilor este pomicultura. A fost adus şi reconstruit în muzeu
în anul 1966. Construcţia care adăposteşte cuptorul este din lemn, respectiv patru stâlpi susţin

457
acoperişul în două ape, cu învelitoare din şiţă. Pereţii din faţa cuptorului şi din stânga acestuia
sunt înfundaţi cu scânduri groase, formând un spaţiu liber în care se desfăşoară diferite
operaţiuni necesare procesului de uscare a fructelor. Prunele sunt aşezate pe grătare de nuiele
dispuse sub formă de etajeră, deasupra vetrei. Ele sunt uscate datorită căldurii, fără a veni în
contact cu fumul care se evacuează printr-un horn.

„Gospodărie de pomicultor, Bălăneşti, judeţul Gorj”


În cadrul Sectorului Alimentaţiei populare, au fost prevăzute, încă de la începutul proiectării
sale, prezentarea a două gospodării, una pentru grupa viticulturii, casa din Vlădeşti, judeţul
Gorj, iar cealaltă pentru grupa pomiculturii, gospodăria din Bălăneşti, a aceluiaşi judeţ. Casa
prezintă parter şi etaj. Parterul casei este compus din două încăperi, şi anume pivniţă şi
cămară, ambele fiind destinate depozitării uneltelor necesare pentru cultivarea viţei de vie şi a
pomilor fructiferi. Etajul rămâne folosit ca locuinţă, fiind format din trei încăperi, bucătăria
cu vatră liberă şi cortabă sau primbă, şi două încăperi de locuit cu sofic din cărămidă.
„Accesul la etaj se face printr-o scară adosată peretelui din partea stângă, într-o prispă larg
mărginită de elemente traforate, apoi în bucătărie şi de aici se accede în camerele de locuit
prin două intrări. Construcţia este realizată din bârne masive de stejar de mare durabilitate.
Acoperişul este realizat în patru ape, iar învelitoarea este din şindrilă. Anexele casei sunt
formate dintr-un patul pentru mălai din laţi de scândură, acoperit cu şindrilă şi un şopron
deschis, pe stâlpi masivi, servind drept grajd la parter şi depozit de furaje pentru animale în
pod‖ a completat directorul general al Muzeului Gospodăria din Bălăneşti are o valoare
excepţională fiind cu adevărat un monument al geniului constructor al ţăranului gorjean.

„Teasc de ulei cu berbeci, Racoviţa, judeţul Vâlcea”


Achiziţionată din comuna Racoviţa, judeţul Vâlcea, această instalaţie de stors uleiul vegetal a
fost reconstruită în muzeu în anul 1966. Ea reprezintă un tip tradiţional al teascului de ulei la
care forţa de presiune se obţine, prin baterea unor pene de lemn deasupra unei grinzi
orizontale, care transmite mişcarea pistolului. Oala de tescuire este scobită într-un butuc
masiv de lemn, care formează baza instalaţiei. Baterea penelor se face cu ajutorul berbecilor,
doi butuci masivi, suspendaţi de o grindă, care încheie în partea superioară scheletul
teascului. Faţă de baterea penelor cu maiul, folosirea berbecilor oglindeşte un progres tehnic
evident. Fiind suspendaţi, ei permit mărirea masei lemnoase şi, în consecinţă, a greutăţilor.
Acţionarea lor adaugă deci, forţei de lovire a omului şi forţa unei greutăţi mai mari, sporind
mult efectul.

„Pătul înalt pe stâlpi (slon), Curtea de Argeş, judeţul Argeş”


Pătulele de fân suspendate pe stâlpi înalţi sunt construcţii specializate în asigurarea
depozitării şi conservării furajelor. Specifice zonelor subcarpatice ale Olteniei şi Munteniei,
pătulele simple, împletite din nuiele şi aşezate direct pe sol, reprezintă forma arhaică a acestui
gen de construcţie. Aceasta are ca elemente importante şase stâlpi masivi de stejar, aşezaţi pe
blocuri de piatră de râu. Stabilizarea lor este asigurată de două juguri din grinzi de stejar,
orizontale. Pătulul propriu-zis, de formă paralelipipedică, împletit din nuiele de alun, are ca
postament, un schelet din grinzi cioplite, pe care sunt montaţi parii în jurul cărora este
realizată împletitura de nuiele. Moara de mână, prezentă în dreptul acestei construcţii cu
funcţie de depozitare, este una simplă, acţionată printr-o pârghie dispusă excentric la
extremitatea pietrei mobile.

„Popicărie, Păltiniş, judeţul Sibiu”


Construită în staţiunea montană Păltiniş, Munţii Cindrel, în jurul anului 1920, de către
meşteri ţărani din Răşinari, Mărginimea Sibiului, şi relevând un fenomen de difuziune în

458
lumea sătească a modelelor urbane de divertisment şi petrecere a timpului liber, din cea de-a
doua jumătate a secolului al XIX-lea, popicăria era localizată în sat în preajma cârciumii, a
hanului sau a pavilionului de joc, principalii actanţi fiind bărbaţii. În muzeu, ea şi-a recăpătat
funcţia originară. „Popicăria a fost transferată în Muzeu în anul 1992 şi a fost reconstruită în
anul 1993. Este o construcţie simplă, din lemn de brad, cu o structură planimetrică specifică,
construită, pe de-o parte, dintr-un şopron patrulater, cu acoperişul în două ape, din şiţă de
brad şi închis pe trei laturi cu scânduri, care este folosit ca spaţiu de lansare a bilei şi pe de
altă parte, dintr-un şopron deschis, alungit, reprezentând pista de rostogolire a bilei spre cele
nouă popice aşezate în capătul opus. În spatele platformei popicelor este suspendată o perdea
pendulară, realizată din „bile manele‖ în scopul amortizării bilei şi al protejării celor ce
repun, după fiecare „lovitură‖ popicele căzute. Lateral, în exteriorul şopronului deschis, este
fixat, în cădere spre locul de aruncare a bilelor se întorc spre cei ce le lansează‖ a mai spus
Corneliu Bucur. În Muzeu, popicăria se află în faţa Cârciumii din Bătrâni, conturând, alături
de pavilionul de joc şi în perspectivă de o şcoală, un viitor „spaţiu public‖ al satului
tradiţional, toate monumentele din acest spaţiu, oferindu-se vizitatorilor, la nivelul funcţiilor
originare.

De toate, pentru toţi


Muzeul oferă ghidaje de specialitate inclusiv în limbi străine pentru grupurile de vizitatori
organizate. De asemenea, sunt puse la dispoziţia turiştilor proiecţii de filme etnografice, stan-
duri cu publicaţii şi ilustrate editate de muzeu şi produse de artă populară autentică. Aici
avem posibilitatea de participare la servicii religioase oficiate în bisericile de lemn din
Bezded şi Dretea, la oficierea de cununii, botezuri, parastase, dar se pot viziona şi spectacole
folclorice. Sibienii şi nu numai pot merge să ia masa la unităţile specializate de aici, şi ca
mod de relaxare se pot plimba cu trăsura şi cu sania trasă de cai pe întreg traseul de vizitare.
De asemenea, ei pot vedea minunăţiile din muzeu, printr-o plimbare de agrement cu barca
pe lacul din incinta acestuia. Cei care doresc să rămână şi peste noapte, dispun de cazare în
incinta muzeului, sau pentru o întâlnire de afaceri, se poate închiria sala de conferinţă. Mo-
mentan, sibienii aşteaptă legitimarea în străinătate a unei paradigme culturale, pentru a o
accepta ‖fără riscuri‖ ca un produs „autentificat‖ de autoritatea universală sau europeană,
incontestabilă.

Elena Pavel

O viaţă, o pasiune
Profesorul Corneliu Bucur, directorul general al Muzeului „Astra‖ din Sibiu, a fost alături
trup şi suflet de aceasta operă de artă foarte mulţi ani. Practic, tot ce s-a adunat de-a lungul
timpului în acest muzeu i se datorează în mare parte. Prin lucrările sale, el a reuşit să facă din
acest muzeu de o valoare inestimabilă a patrimoniului naţional unul dintre cele mai cunoscute
din ţară şi străinătate, fiind foarte apreciat de membrii UNESCO încă din anul 2006, când s-
au făcut pregătiri şi evaluări pentru anul următor, când Sibiul a devenit „Capitală Culturală
Europeană 2007‖. Ultima reuşită a profesorului Bucur a fost obţinerea unei diplome la Bursa,
în Turcia, pentru activitatea muzeului.
Reporter: Ce reprezintă, pentru dumneavoastră, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale
„ASTRA‖ (Dumbrava Sibiului)?
Corneliu Bucur: Pentru mine reprezintă împlinirea unui ideal profesional de o viaţă, o
izbândă a mea şi a colegilor întru înfăptuirea şi împlinirea unui testament ştiinţific naţional,
redactat şi publicat de profesorul Simion Mehedinţi, în anul 1920, constând din caracterizarea
etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. Este opera culturală şi ştiinţifică
fundamentală prin care poporul român îşi afirmă, la nivel internaţional, valorile civilizaţiei

459
tradiţionale, propria identitate cultural-istorică, raportată la însăşi identitatea civilizaţiei
europene. Afectiv, este expresia şi rodul pasiunii de o viaţă şi satisfacţia îndeplinirii
contractului moral cu sibienii, prin edificarea celei mai impresionante instituţii muzeale din
România de după 1950.
R: Ce puteţi spune despre sprijinul financiar primit de la autorităţi, de-a lungul activităţii
dumneavoastră?
C.B.: Profundă gratitudine, deopotrivă pentru autorităţile centrale (Ministerul Culturii şi alte
foruri), cât şi pentru autorităţile judeţene şi locale, întrucât, fără imensa investiţie posibilă
datorită sprijinului substanţial al acestora, o asemenea operă grandioasă nu ar fi fost posibilă.
R: Ce planuri mai aveţi în privinţa muzeului?
C.B.: În perspectivă, contractul managerial pe următorii trei ani, exact la împlinirea unei
jumătăţi de secol de la începerea lucrărilor, am promis finalizarea proiectului din punctul de
vedere al organizării expoziţionale şi structurarea esenţială, tematică şi organizatorică, a
Muzeului Civilizaţiei Transilvane „ASTRA‖, conceput ca primul muzeu european al
secolului al XXI-lea, de esenţă multiculturală şi organizat într-o concepţie interdisciplinară.
În sfârşit, finalizarea investiţiei posibile datorită grantului SEE, privind dotarea Muzeului în
aer liber cu un centru modern pentru depozitarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului
muzeal, cât şi pentru formarea, la nivelul exigenţelor europene, a specialiştilor în domeniu.
R: Aveţi vreun regret? Sunt acţiuni pe care nu aţi reuşit să le duceţi până la capăt?
C.B.: Regretul a fost imensul consum de energie nervoasă, pentru a forma şi menţine, la
nivelul întregului colectiv, o conştiinţă profesională profundă şi statornică, compatibilă cu
exigenţele competiţiei europene şi eforturile depuse pentru a învinge obtuzitatea şi
oportunismul resentimentar al unor factori de administraţie pentru care performanţele atinse
de instituţia noastră erau mai prejos decât dificultatea colaborării cu subsemnatul. Singurul
proiect pe care îl regret ca nefiind împlinit este acela al înfăptuirii proiectului general de
sistematizare peisagistică, constând, în concepţia noastră, în armonizarea peisajului general al
Parcului Dumbrava cu peisajele antropice specifice fiecărui loc (sat) de origine a fiecărui
monument din muzeu. Un ultim regret este faptul că la generaţia tânără de cercetători
muzeologi a slăbit în mod sensibil pasiunea şi efortul dezinteresat, altruist şi permanent faţă
de exigenţele şi standardele practicării, pentru afirmarea în plan internaţional, la nivelul unor
exigenţe superlative, a instituţiilor sibiene.

24 mai 2009-Monitorul

460
Revoltat, Corneliu Bucur nu poate rămâne în muzeu
Bucur bate la uși închise

Fără activitate, fără funcţie, fără partid, fostul director al muzeului „Astra‖, Corneliu Bucur, a
dat în judecată Consiliul Județean. El cere şi o anchetă guvernamentală şi îl acuză pe
președintele Martin Bottesch că îşi impune voința personală. Ieri, Bucur s-a văzut singur,
pentru a rămâne cel puțin pe un post de cercetător, în muzeul căruia i-a dedicat patru decenii
din viață.
Amuzați, iritați sau pur şi simplu plictisiți de discuțiile interminabile, consilierii județeni si-au
notat ieri, în jurnal, un singur eveniment: Marcela Răulea a revenit în Consiliu, din partea
PD-L, după ce incompatibilul Șerban Ţichindelean a trebuit să demisioneze. Pentru Ioan
Terea, pesediștii încă nu au un înlocuitor.
Fiindcă încă mai e consilier județean PD-L, Corneliu Bucur a ajuns, ieri, printre primii la
ședința de ieri. Vicepreședintele Constantin Şovăială a fost singurul dintre colegi care a venit
să-i strângă mana. În rest, a schimbat o glumă cu liberalul Sorin Șerbu, iar preotul pesedist
Mihai Samarghitan l-a salutat de pe cealaltă parte a mesei. Minute în şir, părea absent de la
ședință. A citit ziarul, s-a apărat de căldură, a tuşit, nu s-a atins de cafea. După 20 de minute,
a izbucnit. Consilierii se pregăteau să desființeze postul de cercetător științific gradul I, de la
CNM „Astra― - singura posibilitate prin care Bucur spera să rămână în muzeu, după ce noul
director şi-a intrat în pâine.

Au semnat, au pierdut
Reamintindu-i președintelui Martin Bottesch că i-a evidențiat „excelente rezultate― la ultima
evaluare, Bucur a anunțat că a cerut o anchetă a Ministerului Administrației, „cu privire la ce
este legea în actualul Consiliu Județean―. „Obiectez şi nu cer Consiliului Județean (CJS) să
voteze împotriva proiectului. Chiar insist sa voteze pentru propunerea dvs., eu aflându-mă în
raportul acționării în instanță a conducerii CJS. Este voința dvs. personală, dle președinte!―, a
acuzat Bucur, cu vocea tremurândă. Prezent şi el în sala, Ioan Bojin a mărturisit ca s-ar fi
gândit de două ori înainte să accepte conducerea Filarmonicii, dacă ar fi știut ca-si pierde
postul de instrumentist. Cu legea în mână, vizibil iritați, președintele Bottesch şi secretarul
Nicola le-au explicat celor doi că trebuie să plece. Au semnat pentru asta. Supusă la vot,
hotărârea a trecut cu doar un vot împotrivă. Bucur a rămas singur.

Martin Bottesch președinte CJS


„Acuzațiile pe care mi le aduceți eu le resping categoric şi vreau că această comisie să
constate că nu încălcăm legea―

MIHAI COLIBABA
26 iun 2009-Monitorul

461
„Pe Olaru trebuia să-l exmatriculez de mult”

Înlăturat în urmă cu mai bine de o lună din funcţia de director al Complexului Naţional
Muzeal Astra (CNM Astra), după ce i-a expirat mandatul de manager, Corneliu Bucur spune
într-un interviu acordat Expres Sibian că îşi doreşte să fie lăsat măcar cercetător ştiinţific,
pentru a putea coordona în continuare lucrări de doctorat. Paradoxal, printre doctoranzii care
nu mai pot susţine acum studiile post-universitare se numără şi directorul interimar al
muzeului, Valer Olaru. Despre acesta, Corneliu Bucur spune că va fi exclus, din cauza
absenţelor.
Reporter: Domnule Bucur, cum vă simţiţi acum fără loc de muncă?
Corneliu Bucur: Deocamdată nu mi-am căutat de lucru, am cerut instanţelor judecătoreşti să
revin în funcţia de cercetător ştiinţific. Dacă voi reveni la CNM Astra îmi voi ajuta instituţia
pe care am format-o, iar colegii mei vor avea mai multă nevoie de mine, decât am eu nevoie
de ei. Acum mă simt bine, mă simt echilibrat psihic prin părerile de rău ale oamenilor că nu
mai sunt la conducerea CNM Astra. Sunt în graţiile cetăţenilor care mă opresc pe stradă şi mă
simt în elementul meu pentru că am un suport teribil din partea familiei.
Rep.: Când vi s-a retras titlul de cercetător ştiinţific şi de ce?
C.B.: Principala calitatea a mea în cadrul instituţiei CNM Astra, în noiembrie 1999, a fost
aceea de cercetător ştiinţific gradul 1, aceasta însemnând echivalentul funcţiei de profesor
universitar, iar în 2006 am câştigat mandatul şi indemnizaţia de director general. Startul meu
în campania de manager a pornit, practic, de pe poziţia de cercetător ştiinţific. La data
suspendării contractului de manager trebuia să trec în mod legal înapoi pe funcţia de
cercetător ştiinţific, conform O.G.189/2008, articolul 51, dar nu s-a întâmplat deloc aşa. Din
moment ce se prevede în lege că suspendarea contractului anterior îmi dă voie să revin ca
cercetător ştiinţific, trebuia să mă lase să fiu cercetător științific până la vârsta de 70 de ani.
Eu am acum 67 de ani, şi aş mai avea trei ani de muncă. Rezultatele mele în planurile
cercetării derulate în toţi anii, sunt confirmate de către Consiliul Ştiinţific CNM Astra.
Această abatere gravă a legii stă la baza deciziei actualului director interimar CNM Astra, de
a înceta orice raport de muncă cu mine şi în plus de asta mi s-a desfăcut contractul de
muncă, contrar Codului Muncii, în timp ce eu eram încă în concediu medical.

„Mă retrag dacă e altul mai bun”


Rep: Pe ce funcţie vreţi să reveniţi la CNM Astra, cercetător ştiinţific sau director general?
CB: Eu trebuie să revin în calitate de director, până mi se va .face evaluarea finală. Dacă
după evaluarea finală, comisia de examinare stabileşte pe baza bilanţului final şi a proiectului
de management pe care l-am depus, că eu merit să conduc încă trei ani de zile muzeul, este
foarte bine. În cazul în care comisia şi Consiliul Judeţean hotărăsc că nu mai merit să conduc
această instituţie, o să revin în calitatea mea de cercetător ştiinţific. Dacă după reîntoarcerea
mea pe postul de director mi se va face evaluarea finală, eu voi accepta ceea ce se va stabili la
evaluare. Dacă vine unul cu un proiect mai bun decât al meu şi comisia stabileşte că e mai
bun planul lui, atunci eu mă voi retrage fără nici un comentariu.
Rep: Credeţi că poate fi un manager de muzeu, cu un proiect mai bun decât al
dumneavoastră?
C.B.: Exclus pentru că mie mi-a venit ideea de proiect, după 45 de ani de activitate, de creaţie
şi activitate profesională, pe care nu am găsit-o la colegii mei.
Rep.: Există vreo consecinţă a faptului că nu mai sunteţi cercetător științific ?
CB: Această hotărâre de a fi înlăturat, creează o consecinţă uriaşă. Eu înainte îndeplineam ca
cercetător științific cu gradul I şi ca profesor asociat al ULBS, calitatea de conducător de
doctorat în specialitatea de etnologie. Astfel, prin efectele încetării activităţii mele de cer-
cetare, mi s-a prescris dreptul legal de a conduce programul de doctorat. Ca urmare, 19

462
doctoranzi, printre care şi domnul Olaru (n.r.- directorul interimar actual al CNM Astra), nu
îşi mai pot continua studiile postuniversitare. Olaru nu şi-a mai dat nici un examen în patru
ani de zile, şi trebuia să-l exmatriculez demult.
Rep: Şi ce veţi face cu actualul director interimar, care este şi doctorand la cursul pe care îl
conduceţi ?
CB: Deocamdată nu ştiu, ce va vrea Rectoratul ULBS.
Rep.: O să vă răzbunaţi pe Olaru?
CB: Nu dragă, nu, nu... eu mă puteam răzbuna pe el de mai demult, nu o să iau măsuri
împotriva lui, cu toate că relaţiile dintre noi au fost cam tensionate în ultimul timp, în ideea că
nu şi-a văzut de treabă şi a trecut în tabăra Consiliului Judeţean, încercând fel şi fel de şicane
la adresa mea. Eu nu sunt un gen răzbunător, însă el va fi exclus să mai continue studiile
doctorale, pentru că nu a respectat regulamentul de a fi prezent la examene.
Rep: Ce se va întâmpla dacă până la soluţionarea proceselor, veţi împlini vârsta de 70 de ani
şi nu veţi mai putea ocupa funcţia de cercetător științific?
CB: Eu vreau să demonstrez că atâta timp cât se încalcă în mod deliberat legea, poporul
român nu are nici o şansă. Eu nu fac un exerciţiu pro-domo, ca să-mi apăr un interes de
moment sau de perspectivă imediată. Eu vreau să dau un exemplu societăţii, că numai în
momentul în care toată societatea se trezeşte din letargie, din acest somn care naşte monştri şi
se ridică din genunchi în picioare, numai aşa, în condiţiile acestea mai avem o şansă ca popor.
Regret enorm că sunt printre puţinii care se manifestă aşa, adică să pună mai presus interesul
cetăţii, decât interesul propriu.

Trăieşte din economii


Rep.: Dar dacă nu veţi câştiga procesul în instanţă, ce veţi face?
CB: Dacă nu voi câştiga procesul la Tribunalul Sibiu, voi merge mai departe la Curtea de
Apel Alba şi mai există instanţele Uniunii Europene unde o să apelăm, dacă nu voi fi
sacrificat fizic. Mai intenţionez să-l abordez pe domnul Theodor Stolojan şi să cer o audiere
la comisiile de cultură, prin doamna Raluca Turcan. Toate lucrurile acestea vin pentru că sunt
o fire bătăioasă, care toată viaţa am muncit ca să realizez un muzeu pe 100 de hectare şi să-l
întreţin într-o stare bună de patrimoniu, asta însemnând o luptă crâncenă pentru mine.
Rep.: De ce consideraţi că aţi fost destituit ilegal din funcţia de director general?
CB.: În ordonanţa de urgenţă 189/2008, la articolele 37 , 41-44 se prevăd condiţiile în care se
finalizează contractul de manager, unde se arată că dacă nu se încheie un bilanţ la sfârşit de
mandat, nu se poate finaliza un contract de manager. Aşa cum un absolvent de liceu nu pleacă
fără diplomă de bacalaureat, tot aşa eu nu admit să plec până nu îmi prezint bilanţul final.
Trebuia să fiu evaluat de către o comisie specială de experţi de la Ministerul Culturii şi
Cultelor, delegată de Guvern, dar nu s-a mai instituit, cred eu, datorită indolenţei din partea
autorităţilor.
Rep.: Cu banii cum vă descurcaţi dacă acum nu mai lucraţi ?
CB: Sunt aruncat în stradă după 44 de ani şi lăsat fără pâine, eu de o lună şi jumătate nu mai
iau salariul. Dacă înainte aveam venituri din funcţiile de director general, profesor universitar
asociat şi conducător de doctorate, în jur de 6.000 de lei, iar acum mă descurc din micile
economii pe care le-am făcut de-a lungul anilor.

Florin MĂRUNŢELU
3-9 iul 2009-Expres Sibian

463
Anul 2010

464
Confruntare. Corneliu Bucur: „Mi-e milă de Olaru!”
Toaletele discordiei

Valeriu Olaru, actualul director interimar al CNM Astra, se mândrește cu toaletele pe care le-
a construit în muzeul în aer liber, în zone cat se poate de „expuse‖ privirilor turiștilor. O
spune pe șleau într-un drept la replică formulat că răspuns la materialul apărut în data de 13
ianuarie în Monitorul de Sibiu. Numai că orgoliul excesiv al noului director, îl împinge spre
greșeala de a-şi atribui merite şi realizări care, de fapt, aparțin fostului director, Corneliu
Bucur.
În urma materialului „WC în mijlocul muzeului‖, apărut în data de 13 ianuarie, în care
Corneliu Bucur, fostul director al CNM „Astra‖, incrimina aspectul „hidos‖ al grupului
sanitar construit de noul director, Valeriu Olaru, într-o zonă foarte vizibila, în apropierea
Bisericilor din Bezded şi Dretea, actualul director interimar a luat atitudine. Valeriu Olaru a
trimis pe adresa redacției un drept la replică, prin care încearcă să lămurească mai multe
aspecte. „Da, am construit în anul 2009 două grupuri sanitare cu fose ecologice în
extremitatea nordică a muzeului în aer liber şi nu în mijlocul acestuia. După cum știți Muzeul
din Dumbrava Sibiului are circa 100 de hectare, 10 kilometri de alei şi avea un singur WC în
zona lacului. Erau necesare aceste WC-uri pentru satisfacerea nevoilor celor peste 270.000 de
vizitatori care ne trec pragul anual, spre a nu fi nevoiți să folosească, în acest scop, pădurea.
Am recurs la fose ecologice îngropate în amant deoarece întreținerea acestui sistem este
extrem de economică şi în concordanţă cu legislația europeană. Cabinele montate la suprafața
sunt din lemn, lucrate ţărăneşte şi corespund arhitecturii din zona de amplasare. La finalizarea
lucrărilor, în primăvara anului 2010, când vor fi plantate şi gardurile vii aferente, aceste
construcții se vor integra organic în peisagistica muzeului. Grupurile sanitare sunt dotate cu
apă curentă şi energie electrică, asigurând nevoile celor care frecventează biserica din
Bezded, aceasta funcționând în regim de parohie şi oferind servicii religioase unui număr
mare de enoriași. Celalalt grup sanitar este amplasat în extremitatea nordică a muzeului, în
zona «Etno Tehno Parc» sau «Muzeul copiilor» unde se organizează, pe parcursul întregului
sezon estival, numeroase manifestări dedicate celor mici, zonă de circulație intensă spre
Gradina Zoologică‖, explica Olaru.

Neînțelegere
De cealaltă parte, Bucur, fostul director al CNM Astra, reacționează la dreptul la replică a lui
Olaru: „Mai întâi faceți pe o jumătate de pagină prezentarea calităților tehnice ale instalațiilor
celor două WC-uri, cat şi a oportunităților investiției, dar nimeni nu a afirmat contrariu. Cele
două aspecte nu au absolut nimic comun cu faptele incriminante. Apoi ca dovadă că nu ați
înţeles nimic din critica adresată, afirmați în două pasaje că cele „două capodopere‖ au fost
amplasate în extremitatea nordică a Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului, şi nu în
mijlocul acestuia. Ca director, chiar şi interimar, al acestui valoros muzeu de istorie, a culturii
şi civilizației poporului român, ar fi trebuit să știți că nu poziționarea faţă de punctele
cardinale a grupului sanitar este relevantă, ci modul în care amplasamentele alese, total
nefericite în ambele cazuri, îmbie în mod direct asupra unei biserici, în cazul primului WC
prezentat în articolul din 13 ianuarie, iar în cazul celui de-al doilea WC, el se află în
vecinătate culturală ilustră şi faţă de o sculptură modernă‖, motivează Bucur.

Numărătoarea WC-urilor
Referitor la numărul toaletelor, Olaru spune că erau insuficiente, pe când Bucur susține că
sunt șase toalete în total. „Se pare că Olaru nu cunoaște instituția pe care o conduce. Are trei
grupuri sanitare, câte unul la fiecare din cele trei porți de intrare în muzeu, din calea Rășinari.
Al patrulea grup sanitar este lângă debarcader. Al cincilea grup sanitar este cel de lângă

465
Cârciuma din Bătrâni. Al șaselea WC, cu acces deschis publicului, este la laboratorul de
conservare‖, a enumerat Bucur.

Lauda de sine
În finalul dreptului la replică, Olaru îşi enumeră „adevăratele realizări‖, de după data de 16
mai 2009, după ce Bucur a fost înlăturat de la șefia muzeului. Deși „speră să nu fie lipsit de
modestie‖, Olaru şi atribuie, printre altele, mutarea unui întreg sector administrativ cu o
economie de circa 12,5 miliarde lei vechi faţă de proiectul înaintat de Bucur la Consiliul
Județean, construcția (până la nivel de structura, planșee şi acoperiș) a Centrului pentru
Conservarea şi restaurarea patrimoniului din Muzeul în aer liber, cea mai importantă
investiție de acest fel, din fonduri externe, din Romania, reconstrucția a patru gospodarii
muzeale, reconstrucția (faza de elevație) a bisericii monument istoric din secolul al XVIII-lea
din Comănești, Județul Gorj, reconstrucția şurii din Vlădești şi a şurii din Săsăuşi, schimbarea
învelitorilor din şiţa la șase monumente şi repararea acoperișurilor din paie la 13 construcții,
achiziția şi transferul din teren a cinci monumente în vederea reconstrucției, consolidarea
digului lacului piscicol prin compactarea a mii de metri pătrați de pământ şi piatră, repararea
capitală a fațadei sediului central din Piața Mică nr. 11, realizarea tuturor manifestărilor
culturale din agenda maximală a instituției, sau realizarea şi depășirea consistentă a planului
de venituri proprii.

„Se laudă cu realizările mele”


Fostul director al Muzeului CNM Astra, Corneliu Bucur, îşi cunoaște prea bine proiectele şi
declară că el însuși i le-a transmis lui Olaru, în momentul în care s-au „despărțit‖. „Cât
privește celelalte aspecte, bateți câmpii cu graţie domnule Olaru, în încercarea disperată de a
vă acoperi erorile impardonabile comise cu «o discreție absolută» (in afara oricărei consultări
cu specialiștii ori cu colegii). Cât privește măreţele dumneavoastră realizări comunicate într-
un drept la replica cu totul inoportun, țin să vă amintesc că la despărțire v-am transmis
întreaga activitate pe anul 2009. Aștept dreptul dumneavoastră la replică în cazul în care
având proprietatea inalienabilă a unui intelectual şi cu atât mai mult a unui «om de cultură»,
în cazul în care pentru fiecare material din serialul care urmează, veți avea cu adevărat un
drept la replica strict la obiect‖, a mai spus Bucur.

Prof.dr. Corneliu Bucur cercetător ştiinţific gr.1:


„Olaru este o persoană frustrată şi îi acuză pe alții de propriile sentimente. Mie îmi e milă de
el, şi nu am de ce să-l invidiez. El uită un lucru, că este produsul investiției mele, timp de 15
ani. Eu sunt cea mai merituoasă persoană, nu cel mai meschin‖.

FLORIN MĂRUNŢELU
18 ian 2010-Monitorul

466
ORIPILANT - „Big Brother”în Muzeul Dumbrava Sibiului
Olaru a compromis imaginea muzeului

În Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, lângă gospodăria din Deseşti şi peste drum de
gospodăria din Mierla, s-a reuşit o „performanţă‖ unică în muzeologia românească şi
europeană: amenajarea unei gospodării, cu un grajd pentru cai, pe un teren umed şi mocirlos.
Nu doar depozitul de bălegar şi scurgerile de urină de la cai sunt în văzul vizitatorilor, ci şi
lenjeria spălată şi pusă la uscat de către familia grăjdarului care locuieşte în gospodăria
Văleni, din muzeu.
În mod normal, orice vizitator al unui Muzeu în aer liber din Dumbrava Sibiului se aşteaptă
să admire creaţii ale civilizaţiei populare tradiţionale, pre-industriale româneşti, însă la cel
mai mare muzeu în aer liber din România, ţi-e dat să vezi un adevărat spectacol de tip „Big-
Brother‖. Cel mai nemulţumit de situaţia creată de Valeriu Olaru, directorul general interimar
al muzeului, este chiar fostul director al muzeului, Corneliu Bucur. Acesta este nemulţumit că
în văzul tuturor vizitatorilor se desfăşoară un veritabil spectacol de tip Big-Brother. „Unic
chiar şi în Europa, este introducerea unei gospodării de crescători de cabaline, dotată în curte
cu două fânare care aglomerează spaţiul, instalate toate într-un teren permanent umbrit de
pădure, total nesănătos pentru oameni şi animale, u-med şi mocirlos, cu vizualizarea de către
vizitatori, a activităţilor uzual-gospodăreşti, poluând întreg mediul cu depozitul de bălegar şi
scurgerile de urină (care atrag şobolanii şi alte animăluţe), cu etalarea ne-aspectuoasă a
lenjeriei spălate, pusă la uscat şi punând grav în pericol securitatea întregului sector
expoziţional, prin producerea unor posibile incendii de la instalaţiile de încălzit şi gătit din
casa familiei instalate acolo‖, a spus Corneliu Bucur, fostul director general al Muzeului
C.N.M. Astra.

Soluţia
Fostul director al CNM Astra susţine că, în condiţiile constatării supraaglomerării sectorului
administrativ, faţă de proiecţia sa iniţială, trebuiau mutate mai multe construcţii, cum ar fi
rampa de verificări auto, şura pentru furaje, depozitul de carburanţi, magazia pentru
harnaşamente, magazia pentru cherestea, magazia pentru materiale de construcţii, remizele
pentru trăsuri şi căruţe, garajul pentru microbuze, un depozitul de buşteni, două grajduri
pentru cai şi aferent lor, un grup social, atelierele de fierărie şi de electrician, un spaţiu pentru
depozitare bălegar, o rampă pentru depozitat deşeuri şi gunoaie, şi un spaţiu pentru resturile
de materiale de construcţie aduse de pe şantiere.

Situaţie fără ieşire


Cum a reuşit directorul general interimar, Valeriu Olaru, să compromită adevăratul proiect de
strămutare a sectorului administrativ? Foarte simplu. Iniţial, înainte cu câteva luni de la
plecarea lui Bucur de la şefia instituţiei, acesta a convenit împreună cu Olaru să mute un
întreg sector administrativ, deoarece a ajuns sa fie asfixiat de multiplele funcţii, mai ales în
condiţiile în care urma o mare investiţie, de trei milioane de euro. În acest sens Bucur, în
ultimele luni de servici, a prevăzut un proiect de mutare a întregului sector administrativ pe
un amplasament situat în afara perimetrului muzeal actual. Dar după ce Bucur a fost dat afară
din muzeu, Olaru nu a mai înaintat proiectul la Consiliul Judeţean.

Spaţiul ideal
Spaţiul prevăzut în proiect pentru strămutarea sectorului administrativ era foarte aproape de
accesul pe poarta a treia din Calea Răşinari, înainte de a intra efectiv în suprafaţa muzeului,
pe partea stânga, chiar pe fosta Alee a Călăreţilor. Zona ar fi fost ideală, deoarece are o cale

467
de acces şi de circulaţie în interiorul sectorului administrativ, cu acces la sursă de apă,
electricitate şi gaz metan.

Proiect de milioane
Astfel, mutarea întregului sector administrativ trebuia să asigure spaţiul şi condiţiile unei
organizări moderne şi ergonomice a acestui sector. Întregul proiect al lui Bucur se ridică
astfel la fabuloasa sumă de 13.650.000.000 de lei vechi, adică 1.365.000 de lei noi. Astfel,
Olaru a ales cea mai ieftină variantă, dar nu neapărat şi cea mai bună. A achiziţionat cu
1.300.000.000 de lei vechi, Gospodăria din Văleni, unde 1-a mutat pe grăjdarul care are grijă
de caii muzeului, împreună cu familia sa. Actualul director general interimar, Valer Olaru, a
înaintat totuşi şi proiectul lăsat „moştenire‖ de la Bucur, Consiliului Judeţean, dar mult prea
târziu. Astfel că preşedinte CJ, Martin Bottesch, a respins acordarea fondurile necesare pentru
investiţie, pentru că nu primise proiectul, la data la care au fost stabilite cifrele de investiţie.

„Expoziţie compromisă”
Corneliu Bucur consideră că Gospodăria din Văleni, pe care Olaru a cumpărat-o şi pe care a
aşezat-o în interiorul expoziţiei muzeale, colmatează expoziţia şi laboratorul de conservare
din muzeu. „Astfel a compromis o expoziţie care strălucea prin acurateţe şi prin respectarea
normelor şi canoanelor unui muzeu în aer liber. Soluţia cu instalarea gospodăriei din Văleni
(locuinţa familiei Luca) nu rezolvă absolut nimic sau nici una din problemele grave sau
serioase, ci mai mult complică. Tot ce ţine de funcţia hipo, auto, de spaţiul de depozitare, nu e
rezolvat nici până astăzi, iar sera, fierăria, birourile, atelierele au rămas în spaţiul în care se
presupunea că va rămâne doar laboratorul, şi atunci, în loc să se rezolve pe loc o problemă,
mai mult s-a încărcat cu diverse probleme adiacente în continuare, atât spaţiul laboratorului
cât şi spaţiul expoziţional‖, a spus Corneliu Bucur. Contactat telefonic, directorul general
interimar a refuzat să comenteze acest subiect. „Eu nu mai am ce discuta cu dumneavoastră‖,
a spus supărat Valer Olaru la telefon.

CORNELIU BUCUR - fost director CNM Astra:


„Halal «realizări semnificative», halal economie de fonduri, halal spirit managerial! După
«performanţele»„ cu WC-urile, Olaru a reuşit să dea o nouă lovitură muzeului prin
contraperformanţele marcante, inconfundabile. Urmaşul lui va avea serios de lucru să
îndrepte şi să elimine toate neroziile pe care le-a făcut Olaru‖.

25 ian 2010-Monitorul

468
CONFLICT - Corneliu Bucur şi Ciprian Ştefan se ceartă din cauza poziţionării bisericii
din Gorj, din Muzeul Dumbrava Sibiului

„Biserica, un mare proiect înmormântat”


Corneliu Bucur, fostul director al CNM Astra, este nemulţumit de faptul că amplasarea
Bisericii din Gorj este total nepotrivită. Şi aceasta deoarece au fost retrasate fundaţiile
bisericii, schimbându-se orientarea construcţiei cu 90 de grade. Construcţia a fost astfel
aşezată perpendicular pe curba de nivel, prispa bisericii este orientată spre canalul hidraulic,
iar intrarea în biserică se face de pe puntea aruncată în şanţ. Astfel, biserica este compromisă
ca imagine şi ca vizibilitate.
Corneliu Bucur este din nou nemulţumit de felul în care Valeriu Olaru, actualul director
general interimar al Complexului Naţional Muzeal „Astra‖ gestionează muzeul în aer liber
din Pădurea Dumbrava. Fostul director reproşează modul în care a fost amplasată biserica de
lemn din Gorj, deoarece configurarea ansamblurilor este total eronată, compromiţând grav
atât monumentul în sine, cât şi aspectele ansamblului expoziţional. „Din motive greu de
înţeles, şeful secţiei, Ciprian Ştefan, a gafat impardonabil şi din exces de zel şi exces de
personalitate a retras fundaţiile bisericii, schimbând orientarea construcţiei cu 90 de grade,
aşezând-o perpendicular pe curba de nivel. Efectul produs de această «rabatare» a axului
longitudinal cu 90 de grade este unul catastrofal! Prispa bisericii este orientată spre canalul
hidraulic al roţii povernei din Sârbeşti, aşa că intrarea în biserică se face în cel mai original
mod cu putinţă, direct de pe puntea aruncată de peste şanţ. Altarul este situat în noua poziţie,
în spatele construcţiei anoste a povernei din lăturoaie, iar corpul întreg al bisericii este
«ascuns» literalmente de povarnă şi de acareturile gospodăriei din Bălăneşti‖, a argumentat
fostul director al CNM Astra. Corneliu Bucur consideră totodată că biserica din Gorj nu mai
este vizibilă în condiţiile actuale şi nici nu mai iese în evidenţă cu nimic, în condiţiile în care
bisericile de lemn olteneşti nu au turle înalte, precum cele din Ardeal, influenţate de goticul
occidental european.

Soluţia
Astfel, dacă biserica din Gorj este privită de pe aleea de acces la cele trei monumente din
sectorul pomicol (crama din Polovraci, povarna din Sârbeşti şi gospodăria din Bălăneşti), ea
nu apare decât fragmentar. Privită de pe aleile principale care flanchează acest sector, nu pot
fi surprinse decât laturile ascunse ale prispei (umbrită de arinii de lângă canalul hidraulic) sau
faţada altarului, observată doar de lângă Moara din Arcani. „Metaforele cele mai potrivite
pentru eşecul produs, prin excesul de zel şi de lipsa unei minime experienţe sunt «o biserică
omorâtă» şi un «mare proiect înmormântat». Singura şansă de a pune în evidenţă excep-
ţionalul produs al geniului dulgherilor gorjeni, ca pe un «monumentum princeps» al satului
gorjan, ar fi, în viziunea mea, mutarea povernei din Sârbeşti‖, a mai explicat Bucur.

Aşezarea bisericii este controversată


De partea cealaltă, Ciprian Ştefan, şeful Secţiei, este de părere că biserica este amplasată
bine, pentru că este amplasată spre est, conform canoanelor bizantine şi conform canoanelor
bisericeşti de rit ortodox „Orice biserică sau orice lăcaş de cult se amplasează cu altarul spre
est. Ori această biserică este amplasată cu altarul spre est, puţin sud-est. Se admite şi în
canoanele bizantine, orientarea să fie şi puţin spre sud-est, în funcţie de conformaţia
terenului. Un alt argument ar fi că nu poţi să amplasezi o biserică cu altarul spre nord, mai
ales că altarul spre nord se pune doar la bisericile catolice şi nu poţi să pui o biserică cu
altarul spre ţuicărie, spre locul diavolului, cum era recunoscut în tradiţia românească, pentru
că unde e alcool, acolo e şi necuratul. Plus de asta, la faţa locului biserica a fost amplasată

469
perpendicular pe drumul comunal. E pe o movilă, în cimitir, perpendicular pe un drum comu-
nal. O să restabilim biserica din Comăneşti Gorj aşa cum a fost la faţa locului. În ce sens?
O să ducem clopotniţa care va fi amplasată exact în stânga ei aşa cum a fost şi în situ, plus de
asta o să organizăm un cimitir oltenesc şi copacii aceştia din jur pe care îi vedeţi, ne vor ajuta
să punem acele cruci de jurământ specifice Gorjului‖, a argumentat, la rândul lui, Ştefan.

„Vizitatorii oltenii vor fi încântaţi de biserică”


Ciprian Ştefan a mai ţinut să precizeze că el nu este de acord cu amplasarea bisericii din Gorj
în poziţia în care este acum amplasată. „Eu am vrut ca această biserică să fie pusă în faţa
casei din Bălăneşti, în aceea poiană superbă, unde într-adevăr îşi merita locul. Era mult mai în
văzul vizitatorilor, putea fi vizitată mult mai uşor, dar nici aici nu e nici o problemă. Proiectul
final de restaurare a bisericii, a cimitirului, a clopotniţei, a crucilor de jurământ care vor fi în
această zonă, ne va ajuta să arătăm ceea ce vrem să arătăm. Un oltean când va veni va fi
încântat de ceea ce va vedea, pentru că va vedea o biserică de la el din Gorj‖, a mai spus
Ştefan. Actualmente biserica din Gorj este reconstruită, iar la sfârşitul lunii ea va fi finalizată.

CIPRIAN ŞTEFAN - şeful secţiei din Dumbrava Sibiului:


„Eu nu sunt dator să-i dau explicaţii domnului Bucur cum s-a amplasat altarul bisericii. Sunt
dator să-i dau explicaţii doar Lui Dumnezeu. În rest nu mă interesează ce zice Bucur despre
mine‖.

6 feb 2010-Monitorul

470
BILANŢ - „Ce”, „cât” şi mai ales, „cum” a restaurat V. Olaru,
în Muzeul din Dumbrava Sibiului, în anul 2009

„Meritele” lui Valeriu Olaru


„Lipsa de cultură adevărată e egală cu lipsa de moralitate, în sens mai înalt al cuvântului, căci
imoral este, în înţeles mai înalt al vorbei, fiecare ce se-nsărcinează c-o afacere ce n-o pricepe
îndestul de bine‖ - Mihai Eminescu.
Recent, directorul interimar al Muzeului „Astra‖, Valer Olaru (cu mandatul expirat, cf. Legii
269 din 14 iulie 2009, din 21 septembrie 2009), a transmis presei („Monitorului de Sibiu‖) un
bilanţ al „realizărilor semnificative‖ care, consideră dânsul, prin „monumentalismul‖ lor ar
trebui să închidă definitiv gura clevetitorilor (a celor care îi contestă competenţa profesională
şi calităţile manageriale). Ba mai mult, ar trebui să facă uitate contraperformanţele sale, deve-
nite de notorietate publică (instalarea unor costisitoare dar hidoase WC-uri, din scânduri, în
cele mai vizibile locuri din muzeu, lângă Biserica din Bezded, monument istoric de sec.
XVIII şi în crucea drumurilor de lângă Etno-Tehno-Parc, precum şi instalarea gospodăriei cu
grajdurile pentru cei patru cai ai muzeului şi locuinţa familiei îngrijitorului lor, în incinta
expoziţiei). Cunoscând, de peste 15 ani personajul şi, mai ales, dorinţa sa acerbă de a-şi
exagera realizările şi meritele, mistificând adevărul şi înşelând încrederea celor care i-au
încredinţat o funcţie (evident prea mare, peste puterile şi capacităţile sale), am comparat
datele raportate cu emfază, cu realităţile din teren, de această dată analizând lucrările de
Achiziţie-Transfer-Reconstrucţie-Restaurare şi Darea în circuit expoziţional a noilor
monumente.

„Ce”, „cât” şi „cum”


Voi încerca să prezint, succint, „ce‖, „cât‖ şi „cum‖ a realizat colectivul condus de directorul
interimar, cu începere din 22 mai 2009, în materie de reconstrucţii monumente, fără a mă
putea pronunţa şi „cu ce costuri‖ (partea financiară a lucrurilor), întrucât acesta a refuzat, cu
obstinaţie, să-mi comunice răspunsurile detaliate la întrebările puse, în repetate rânduri, deşi
Legea 544/2001 îl obligă să o facă, fiind vorba de banii publici. La capitolul Achiziţii,
enumerăm principalele obiective: a cumpărat, la mâna a doua (?!) gospodăria din Văleni
(Maramureş), achiziţie inutilă, refuzată de mine timp de doi ani la rând, cu toate insistenţele
suspecte ale dlui Olaru. În aceasta a organizat gospodăria îngrijitorului de cai, care putea
foarte bine să fie amenajată în casa de la Sărata, donată de familia Esca, situaţie care ar fi
condus la mari economii de fonduri, investiţia limitându-se la construirea a două grajduri din
bârnele existente în depozit, acestea putând fi (şi trebuind) amplasate în afara circuitului
expoziţional şi izolat faţă de moderna şi monumentala investiţie de 3 milioane de euro! A mai
fost achiziţionată casa din Gorna (Munţii Apuseni), pentru care făcusem, după ce am
identificat-o ca un monument reprezentativ pentru „satul minerilor‖ (proiect nou elaborat de
subsemnatul), toate diligenţele la actualul proprietar („Gold Corporation‖), la Primăria din
Abrud, la preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrei etc. S-a mai achiziţionat o
construcţie monumentală (o şură) ofertată de un cetăţean din Cristian, refuzată de
subsemnatul, ani la rând, pe considerentul că ea nu se integra într-o gospodărie de landleri,
lipsind casa şi acareturile, iar prin dimensiunile sale monumentale, nu îşi găseşte un
amplasament potrivit nicăieri (noi nu am făcut, în muzeu, o colecţie de şuri izolate), nefiind
adecvată, aşadar, expoziţiei. Argumentul lui V. Olaru la achiziţie (?!) a fost că va fi folosită
ca depozit pentru uneltele agricole! Şi asta, acum, când se edifică acel Centru de conservare,
care va elibera şi toate spaţiile din fostul „Laborator de conservare‖, unde se poate organiza
depozitul. în sfârşit, s-au achiziţionat anexele gospodăriei de joagăr din Gura Râului, casa
fiind achiziţionată şi transferată din 2008, la indicaţiile mele.

471
Sarcini „ratate”
Concluzia este una singură: în anul 2009, nu s-a identificat, prin cercetări riguroase pe teren,
şi nu s-a achiziţionat nici unul din monumentele care, potrivit planului detaliat de achiziţii, în
vederea completării patrimoniului muzeului şi finalizarea expoziţiei până în anul 2012,
conform Proiectului tematic (plan publicat de mine în volumul „Cibinium‖, apărut în 2008),
trebuiau să fie realizate, eşalonat, în cei trei ani care urmează. Sarcină ratată cu graţie şi care
dovedeşte incapacitatea prioritizării obiectivelor esenţiale din planul de dezvoltare a
instituţiei. Cât priveşte valorile la care s-au achiziţionat toate aceste construcţii şi me-
todologia care a stat la baza efectuării lor, vom reveni în momentul în care instanţa va obliga
„pârâtul‖ să răspundă, în temeiul Legii 544, la toate întrebările care i-au fost puse.

Restaurare „cu cântec”


La capitolul Transferări, pe lângă achiziţiile efectuate şi aduse în muzeu, în anul 2008, au mai
fost transferate Casa din Băicoi, donaţie şi casa din Sărăţeni (Praid), identificată de
subsemnatul ca locuinţă de „sărar‖ pentru „satul minerilor‖, în anul 2008. „Recuperarea‖,
prin tehnici speciale, a picturilor murale, în culori tempera, pe zid, ale iconostasului bisericii
din Comăneşti - Şuta, Gorj (monument obţinut ca donaţie a Mitropolitului Olteniei, ÎP Sf. Sa
Irineu, de către subsemnatul, în anul 2008) s-a făcut, pe ascuns (neinformând Arhiepiscopia
Olteniei pentru a trimite un delegat să asiste la această lucrare specială şi renunţând la
colaborarea cu dl. Ciocşan, restaurator remarcabil din Craiova, cu care lucrăm de două
decenii şi cu care conveniserăm că vom coopera şi la această lucrare), încredinţând lucrarea
de o maximă dificultate, „pe şest‖ „unei firme de transporturi auto din Mureş‖.

Minciuni sfruntate
În materie de Reconstrucţii ne oprim mai întâi la cât s-a realizat: situaţia statistică prezentată
de Valer Olaru este falsă, „a la Pristanda‖. Oricât m-am străduit să identific cele „patru
gospodării reconstruite‖, nu le-am aflat. A reconstrui o gospodărie presupune, înainte de
toate, a reconstrui principala componentă a gospodăriei: casa. Cu excepţia gospodăriei din
Văleni (cea cu grajdurile cailor, cu două fânare şi locuinţa familiei Luca). în toate celelalte
cinci cazuri de gospodării, mai vechi (Alunu, Cupşeni şi Saschiz) sau mai noi (Vlădeşti şi
Bălăneşti), casele au fost reconstruite în anii anteriori. În aceste condiţii, o raportare corectă
moral şi obiectivă faptic ar fi fost: „s-au reconstruit anexele şi în trei cazuri şi împrejmuirile,
la cinci gospodării, după cum urmează: la gospodăria din Saschiz, şura (parţial), la cele din
Cupşeni şi Alunu, şurile cu grajduri şi împrejmuirile, la cea din Bălăneşti, grajdul, şopronul,
pătulul şi poarta, cu împrejmuirea, iar la cea din Vlădeşti, cămara. Iată că după două decenii
de la căderea comunismului şi uciderea lui Ceauşescu, în afara unor comenzi ale partidului
comunist, privitoare la raportarea recoltelor agricole record la hectar, minciuna sfruntată,
dezinformarea cu nesimţire a publicului, fraudarea cotelor statistice ale „realizărilor
semnificative‖, mai găsesc „partizani‖, în dorinţa imorală de a-şi supraevalua propriile
contribuţii la procesul edificării patrimoniului cultural muzeal.

Monumente compromise
Referitor la „cum‖ s-au reconstruit obiectivele, în patru din cele şapte şantiere (celor cinci
gospodării le-am adăugat casa din Şcheii Braşovului şi biserica de lemn din Gorj, monument
istoric datând din sec. XVIII), amplasamentele alese şi configurarea ansamblurilor sunt total
eronate, compromiţând grav atât monumentele în sine, cât şi aspectele ansamblului
expoziţional. Astfel, în cazul gospodăriei din Văleni, s-a încălcat un principiu sacru, respectat
cu sfinţenie în toată muzeologia mondială: separarea netă a spaţiului expoziţional de sectorul
administrativ, cu activităţi productive, menajere, cu dejecţii animaliere, cu surse periculoase
de incendiere a monumentelor, toate construcţii din lemn, acoperite cu şindrilă sau cu paie,

472
ceea ce pune în pericol iminent distrugerea prin incendiu a patrimoniului (S-a cerut avizul
Corpului de pompieri pentru acest amplasament, extrem de periculos? Dl. arhitect P.
Niedermaier, autorul proiectului iniţial de organizare a Muzeului tehnicii Populare (1962),
membru în Consiliul de Administraţie al CNM „Astra‖, şi-a dat acordul, vizitând la faţa
locului amplasamentul ales, pentru această „excentricitate‖, ca să o cataloghez indulgent sau
„academic‖?).

Arhitectură nerespectată
În situaţia gospodăriei din Bălăneşti (Gorj) (monument istoric pe lista din 1954), trasarea
amplasamentului la 15-20 metri distanţă de aleea de acces, între alee şi poarta de intrare,
absentă în configuraţia originală din sat? Comprimarea total nejustificată a întregii gospodării
prin aglomerarea şi suprapunerea construcţiilor monumentale şi apropierea excesivă şi
neergonomică între casă şi acareturi, compromit întreg ansamblul, în locul gospodăriei
generoase, care ocupa, în situ, o arie cel puţin de două ori mai mare, ilustrând concepţia
spaţială şi arhitecturală a ţăranilor moşneni din Gorj, mari viticultori, avem, acum, o gospo-
dărie „comprimată‖, meschină, înghesuită, departe de modelul original. Şi aceasta, în situaţia
în care amplasamentul ales special de mine, înainte de reconstrucţia casei şi din care am
strămutat două obiective tocmai pentru a crea spaţiul suficient, oferea toate condiţiile de
respectare a planului original. Faptul că monumentul de bază al gospodăriei era monument
istoric, ne obliga, în cazul unui transfer şi al unei reconstrucţii în muzeu, să reproducem cu
fidelitate planul originar al întregii gospodării. Eşecul este de proporţii şi reamplasarea porţii
şi anexelor, cu mutarea întregii împrejmuiri, pentru închiderea curţii, reconstituită la suprafaţa
sa originară, devine obligatorie, bineînţeles pe banii celor ce au compromis acest ansamblu
gospodăresc. În cazul cămării din Vlădeşti, orientarea construcţiei perpendicular pe curba de
nivel şi cu faţada principală ascunsă faţă de faţada principală a casei, de pe aleea de acces,
compromite definitiv monumentul. Nici să fi urmărit, cu orice preţ, să-1 compromiţi, nu
puteai alege o trasare mai păguboasă, mai deficitară şi mai „vinovată‖ a acesteia.

„Şantier penal”
Am lăsat la urmă ceea ce am putea numi un „şantier penal‖. Este vorba de cel al pivei din Jieţ
(Hunedoara), constând din montarea instalaţiilor mecanice interioare şi de construirea
sistemului hidraulic. După ce s-a achitat suma exorbitantă de 139 milioane de lei vechi pentru
demontarea construcţiei pivei (instalaţiile hidraulice au fost abandonate în situ,
nedemontându-se pe motivul că erau „complet distruse‖), întregul volum de muncă fiind de
un om/zi, firma contractantă a lucrărilor a refuzat să execute şi lucrările de montare a insta-
laţiei mecanice şi de construire a instalaţiilor hidraulice. În aceste condiţii, activităţile res-
pective au fost executate, în regie proprie, de personalul Laboratorului muzeului, plata
manoperei de demontare, excesivă şi ilegală, trebuind a fi recuperată de la vinovaţi. Di-
rectorul interimar, pe care 1-am avertizat asupra acestui caz (provocat de devizul „excentric‖
întocmit de tehnicianul construcţiei, Camelia Guran, din subordonarea directă a dlui Olaru)
avea obligaţia, încă din trim. IV al anului 2008, să soluţioneze problema, sarcină expresă,
trasată de mine, deopotrivă lui şi şefului de secţie. După clarificarea aspectelor de ordin fi-
nanciar privitoare la întreaga agendă a lucrărilor de demontare - transfer - reconstrucţie, în tot
anul 2009 şi după încheierea cercetărilor efectuate de organele abilitate ale Poliţiei judeţene,
vom reveni cu clarificările necesare.

Concluzii
Având acum o imagine exactă a „ce‖ şi „cât‖ şi „cum‖ s-a reconstruit în vara şi toamna lui
2009, sub incompetenta conducere şi coordonare a directorului interimar alias şeful
Laboratorului de conservare-restaurare, păstrez rezerve mari asupra celor şase monumente la

473
care s-ar fi înlocuit învelitorile de şiţă, cât şi a celor 13 acoperişuri de paie, declarate ca
restaurate (dacă a pune nişte paie pe coamele unor construcţii se numeşte „restaurare‖ şi se
raportează ca o „realizare reprezentativă‖, atunci eu sunt rabinul Sibiului). În 45 de ani, cât
am parcurs personal în acest muzeu, şi în 40 de ani cât timp am condus activităţile de
organizare, completare a patrimoniului şi prezentare expoziţională, nu am înregistrat
asemenea evenimente. Au fost suficiente doar şapte luni ca să asistăm la o asemenea escaladă
de erori, având ca urmări directe compromiterea şi chiar alterarea atât a valorilor de
patrimoniu, cât şi a aspectelor de prezentare generală a expoziţiei. Dar, vorba omului din
popor: „e destul o bâtă la un car de oale‖.

Prof. dr. Corneliu BUCUR


16 feb 2010-Monitorul

474
ANALIZĂ - Despre proiectele ignorate, abandonate şi trădate, în anul 2009
Valer Olaru „Maximalistu”

„Minciuna are valoare numai pentru caracterul celui ce-o spune” – Nicolae Iorga.
Elaborarea proiectelor tematice pentru noile sectoare din cadrul Muzeului în aer liber din
Dumbrava Sibiului. Proiectul sectorului „Arhitectura şi sistemele ocupaţionale specifice
minorităţilor germanice din România (saşi, şvabi, ţipţeri, landleri). Deşi a fost solicitată
colaborarea dlui. acad. Arh. Paul Niedermaier, membru al Consiliului de Administraţie al
CNM „Astra‖ (care nu s-a materializat), proiectul, extrem de stringent, având ca motivaţie
patrimonială existenţa a două gospodării săseşti, din Cisnădioara, obţinute ca donaţie, de mai
mulţi ani, a fost tratat cu totală indiferenţă, pe parcursul anului 2009 (deşi a fost nominalizat
ca o urgenţă şi introdus în planul pe anul 2009, aprobat în şedinţa Consiliului Ştiinţific din 9
mai 2008, la pctul. 8.2).

Proiect abandonat
Proiectul organizării „Satul European‖ - obiectiv de interes european, prezentat de
subsemnatul în volumul „Cibinium 2006 -2008‖ (Sibiu, 2008) a fost abandonat, în pofida
faptului că personal am redactat şi expediat, în trim. IV 2008, corespondenţa oficială,
ambasadelor ţărilor membre UE, de la mai multe dintre acestea primind răspunsuri
favorabile. Proiectul vizează educarea copiilor din Sibiu în spiritul identităţii etnoculturale a
popoarelor din Uniunea Europeană. Cercetarea şi depistarea, în vederea achiziţionării, a
monumentelor şi anexelor gospodăreşti, precum şi a inventarelor de unităţi muzeale, pentru
finalizarea organizării Muzeului în aer liber până în anul 2012 (la aniversarea a 50 de ani de
la începerea lucrărilor de organizare a Muzeului Tehnicii Populare (1963). Deşi am publicat,
în acelaşi volum „Cibinium 2006-2008‖, întreg programul, cu nominalizarea fiecărui obiectiv
pentru toate sectoarele şi grupele tematice, în anul 2009, nu s-a întreprins nici o acţiune în
acest sens, cu excepţia anexelor pentru gospodăria de jogărar din Gura Râului (muzeograf
responsabil V. Deleanu, recent pensionat). Doar aici s-a procedat la completarea casei,
identificată de subsemnatul, achiziţionată şi transferată în trim. IV 2008. În această situaţie,
nici un monument din cele reconstruite în anii 2008 şi 2009, cu excepţia fierăriei din Fundul
Moldovei, nu a putut fi vernisat, absenţa inventarelor fiind un handicap insurmontabil! Un
exemplu mai concludent de abandonare a „Agendei minimale‖ nu puteam alege, dintre toate
cele oferite de multiplele nerealizări anul 2009!

Abuz
Ceea ce probează, în mod categoric, veracitatea afirmaţiilor mele, este absenţa din Arhiva
rapoartelor de cercetare ştiinţifică, precum şi din Arhiva proiectelor de organizare ex-
poziţională pe anul 2009 a materialelor ce trebuiau redactate, dacă măcar a-ceastă „agendă‖
ar fi constituit o reală „urgenţă‖, pentru „echipa‖ lui V. Olaru! Singurul raport de cercetare
ştiinţifică pe anul 2009, depus la arhivă şi înaintat spre informare Consiliului Ştiinţific al in-
stituţiei (pentru şedinţa din 20 noiembrie 2009) din partea celor ce reprezintă echipa de
conducere a lui V. Olaru, este al subsemnatului, deşi între 16 mai şi 21 noiembrie 2009,
printr-un abuz de funcţie ilegal şi dezonorant, mi s-a interzis să-mi îndeplinesc atribuţiile de
serviciu ca cercetător ştiinţific gr. I, fiind necesară o sentinţă definitivă şi irevocabilă a
Tribunalului din Sibiu pentru a fi reprimit, trei zile doar, la serviciu. Un exemplu concludent
îl oferă, personal, V. Olaru, doctorand înscris de patru ani, chiar „la mine‖, fără să fi susţinut
nici unul din cele patru examene şi referate, obligatorii, prin lege, în primii doi ani, de la
admitere!!
Elaborarea unor proiecte de valorificare modernă, în baza unor concepţii originale, a unor
colecţii muzeale de mare valoare cum este cazul colecţiei etnografice a minorităţii landlerilor,

475
cazul valorizării superioare a colecţiilor muzeului din Agnita (într-un viitor „Muzeu al Văii
Hârtibaciului‖) şi al celei din Mediaş (într-un viitor „Muzeu al Văii Târnavelor‖), a fost
amânată „sine die‖, deşi, în toate cele trei cazuri, trasarea coordonatelor generale şi discutarea
structurilor tematice au fost dezbătute înaintea demiterii mele.

Proiecte anulate
În sfârşit, ceea ce ar putea fi numit „proiectul major al anului 2009‖, izvorât din prevederile
Convenţiei UNESCO asupra protecţiei şi promovării diversităţilor expresiilor culturale, din
20 oct. 2005, numit de noi „Satul oltenesc din Dumbrava Sibiului‖, prin care doream să
evidenţiem (prin cele 22 monumente transferate din Oltenia, incluzând şi Gorjul, dintre care
opt reconstruite în ultimii doi ani, „vedetele‖ constând din gospodăriile Vlădeşti şi Bălăneşti,
biserica din Comăneşti Suta şi troiţa din Buneşti), contribuţia valoroasă, monumentală şi
originală, a Olteniei, la înfăptuirea civilizaţiei şi culturii (laice şi ecleziastice) populare
tradiţionale din România. Nici simpozioanele ştiinţifice (unul de istoria civilizaţiei şi celălalt
de istoria creştinismului şi ctitoriilor religioase din Oltenia) şi nici inaugurarea (cu sfinţirea
ultimelor monumente şi, în principal, a bisericii - monument istoric de sec. XVIII din
Comăneşti Suta), a centrului „Satului oltenesc‖, cu participarea Mitropoliţilor Olteniei şi
Ardealului, nu au mai avut loc, cu toate că fonduri au fost suficiente! Şi aceasta, în condiţiile
în care pregătirea simpozioanelor a fost asigurată prin eforturile mele susţinute (din trim. IV
2008), prin corespondenţa asiduă cu Mitropoliile Olteniei şi Ardealului, cu Direcţiile judeţene
culturale din Vâlcea şi Gorj. Atâta muncă irosită în zadar, prin managementul nevolnic şi
deficitul de detentă culturală, propriu spiritelor in-culturale şi absenţei unor aspiraţii culturale
înalte, de nivel naţional. Decăderea Muzeului „Astra‖ până la nivelul „decent‖ de „muzeu
judeţean‖ este mai mult decât vizibilă! Poate că, în realitate, asta s-a şi urmărit!

Evoluţie înfrânată
Nici completarea evidenţei ştiinţifice a patrimoniului, nici clasarea în categoria „Tezaur‖ a
valorilor de excepţie (după demiterea mea, Muzeul „Astra‖ nu mai are nici un specialist
abilitat, de comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, ca „expert‖ pentru clasarea valorilor
de patrimoniu), nu au cunoscut nici o .realizare notabilă. Ori se ştie că acest indicator este
esenţial pentru păstrarea Muzeului „Astra‖ în categoria de muzeu de importanţă naţională! De
departe însă, cel mai important proiect al anului 2009, care se putea constitui într-o
performanţă de nivel european a Muzeului „Astra‖, constând din introducerea în Banca de
date digitală a sistemului de valori culturale, reprezentative pentru toate ţările membre UE
(programul „Europeana‖), a fişelor ştiinţifice ale tuturor monumentelor din Muzeul
Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra‖ (având ca model textele de monumente, publicate
de subsemnatul prin tipărirea CATALOGULUI exhaustiv al acestei proeminente instituţii,
laureată în plan european) a fost şi el abandonat, imediat după înlăturarea mea profund
imorală şi ilegală, din instituţie (ceea ce echivalează cu o adevărată trădare a cauzei culturii
naţionale). Pare-se că scopul ascuns al celor care promovează mediocritatea şi incompetenţa
notorie, în locul specialiştilor de notorietate naţională şi europeană, elogiaţi şi medaliaţi de
cele mai înalte foruri culturale europene şi universale, a fost tocmai acesta, de a frâna evoluţia
şi afirmarea la nivelul elitei muzeologiei europene, prestaţia excepţională a Muzeului „Astra‖
redivivus!
Neîndoielnic, însă, că cel mai ilustrativ şi convingător mod de organizare „de mântuială‖ a
manifestărilor culturale de nivel naţional, chiar şi a celor „bifate‖ şi raportate ca „realizări
semnificative‖ (mă refer la cele cuprinse prin sintagma „Tezaure Umane Vii‖, definind
programul inspirat de UNESCO şi ridicat, prin performanţele obţinute de echipa Muzeului
„Astra‖, în perioada 1990 - 2008, cu largi ecouri internaţionale, la nivel de model avangardist
pe plan european (cum a declarat, la Seul, cu ocazia celei de-a 25-a Adunări Generale a

476
ICOM, în 31oct. 2004, dna. Noriko Aikowa, specialista nr. 1 a Japoniei în politici culturale
de prezervare a patrimoniului cultural imaterial.)

Apel disperat
Să le luăm pe rând şi să evidenţiem contraperformanţele înregistrate cu nonşalanţă. Asociaţia
Naţională a Creatorilor Populari este în colaps. Preşedintele ei, ceramistul Nicolae Diaconu
mi-a transmis, în mai multe rânduri, SOS-uri disperate, rugându-mă să preiau preşedinţia
Asociaţiei, dacă „vreţi să o salvaţi de la dispariţie‖! Olimpiada Naţională „Meşteşuguri
artistice tradiţionale‖ se derulează din inerţie şi mai ales prin zelul organizatoric al
Inspectoratului judeţean de învăţământ (prof. Soare), asistenţa muzeografilor la derularea
manifestărilor fiind tot mai distantă şi indiferentă. Astfel, în vara lui 2009, am participat la
slujba religioasă inaugurală, ţinută la biserica din Dretea şi nu am văzut nici „picior‖ de
muzeograf prezent! Nici şeful secţiei (Ciprian Ştefan), absolvent al unui institut teologic, care
prin natura pregătirii sale teologice şi a „vocaţiei‖ sale duhovniceşti trebuia să fie prezent, nu
s-a arătat la faţă. În aceste condiţii, participarea directorului interimar - care n-a ştiut sau
poate nici nu şi-a propus să-şi adune colaboratorii - a apărut ca un act de prezenţă exclusiv
din obligaţie. De altfel, „discursul‖ său pur administrativ nu a stârnit nici o emoţie din partea
auditoriului.

Festival ratat
Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare a fost, la rându-i, un mare eşec! Am urmărit cu
curiozitate, sosirea participanţilor din cele trei judeţe invitate şi din Republica Moldova şi am
constatat, după componenţa delegaţiilor, că Festivalul s-a transformat din cel mai important
festival folcloric din România, mărturisitor al stăruinţei generaţiilor mature şi vârstnice în a-şi
păstra tradiţiile şi în a-şi educa pruncii şi tinerii spre a le prelua şi duce mai departe, ca simbol
al identităţii lor, într-un surogat! Ceea ce m-a dezamăgit profund a fost preponderenţa
copiilor şi a tinerilor faţă de generaţiile adulte şi vârstnice. Am intrat, apoi, la parterul Pri-
măriei, spre a vizita expoziţia tematică dedicată ediţiilor precedente ale Festivalului. Aici, am
găsit câteva portrete şi nicidecum un fotodocumentar despre amploarea, semnificaţia,
diversitatea tematică, structurală, a Festivalului, conceput de subsemnatul şi apărat cu
ardoare, până în ultimul moment, luând ca model alcătuirea secţiunilor Academiei Artelor
Tradiţionale din România.
Totul trăda, ostentativ, principiul defetist, neangajat şi iresponsabil care a definit, în anii
comunismului, psihologia unui popor înfrânt, fără speranţe, având ca mentalitate dictonul
„Las' că merge şi aşa!‖
Academia Artelor Tradiţionale din România a abandonat, până şi ea, cheia de boltă a
edificiului monumental, edificat de noi, ca o premieră în cultura mondială şi cultivat cu
pasiune şi îndârjire împotriva tuturor împotrivirilor şi dificultăţilor, în anul 1990 selectând
după criteriile de exigenţă şi de excelenţă, prin cercetări asidue de teren, în toată ţara, prin
colaborări empatice cu specialişti din toate instituţiile importante din ţară, noile primiri,
limitându-se acum la o selecţie minimală, dintre participanţii la ultima ediţie a Festivalului. A
fost dată uitării până şi lista nominală predată la plecarea mea, cuprinzând câteva personalităţi
autentice şi valoroase, selectate de subsemnatul, înaintea demiterii mele.

Evenimente „ratate”
Dintr-o făclie chemată să lumineze întreaga cultură naţională, „Academia satului românesc‖
riscă să ajungă (dacă nu a şi ajuns) o biată lumânare fumegândă! Singura acţiune venită să-i
salveze imaginea, în anul 2009, a fost expoziţia, de mare calitate estetică şi de elevată viziune
antropologică, organizată în Casa Artelor de Ada Maria Popa, care a uitat (probabil că i s-a
interzis!) să menţioneze, în broşura de promovare a expoziţiei, numele celui ce s-a învrednicit

477
să lanseze, cu toate împotrivirile „autorităţilor‖ în materie de „academism‖, „Academia
satului românesc‖, pe bolta culturii naţionale, sprijinindu-mă pe cele două coloane magistrale
ale „Discursurilor de recepţie‖ în Academia Română, ale lui L. Rebreanu şi L. Blaga, despre
ţăranul român şi despre satul românesc! Bieţii de ei! Cred că „politica struţului‖ nu mai poate
escamota marile adevăruri! Până şi „Ziua grădiniţei‖, inaugurată la 2 iunie, ca un proiect
complementar „Zilei bebeluşilor‖ (ambele fiind elaborate de subsemnatul) s-a desfăşurat du-
pă acelaşi tipic: organizare sub orice critică (doar 2 grădiniţe participante), o prezenţă slabă a
organizatorilor (nici un factor de conducere, la nivel de directori, şefi de secţii sau şefi de
servicii nu s-au deranjat să-i întâmpine şi să inaugureze oficial ediţia inaugurală a
manifestării!), fapt care m-a obligat să îi substitui, citindu-le copiilor dintr-o carte de poveşti
ale unui autor bucovinean (invitat tot de mine) şi care a salvat blazonul instituţiei gazdă.

Lipsă de cultură
În încheiere, referindu-mă la publicaţiile editate în afara oricărui control ştiinţific al unor
persoane competente, cu privire la concepţia, structura, conţinutul documentar-ştiinţific, stilul
redacţional şi ortografia textelor, trebuie să conchid că rezultatele au fost absolut descali-
ficante. Astfel, cele 13 „Caiete‖ publicate indecent, pe hârtie cretată, cu ocazia „Târgului de
case din Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra‖ (un alt proiect al subsemnatului
ratat cu nonşalanţă, ca să mă exprim academic) etalează un nivel de incultură şi o lipsă de
instrucţie şi educaţie redacţională absolut descurajante. Dacă până şi un Calendar (al anului
2010) având ca tematică sărbătorile creştine şi populare, de peste an, abundă, la o lectură de
specialitate, în erori şi în necunoaşterea subiectului, avem o imagine globală despre
contraperformanţele, pe toate planurile, ale colectivului de specialitate, sub conducerea unui
cadru tehnic (specialist în restaurare şi conservare) care, excelând doar în arivism şi incultură,
percepe şi tratează fenomenul cultural ca pe ceva absolut derizoriu. Acesta este tabloul, în
contururi generale, care combate, cât se poate de argumentat, raportul preliminar al dlui. V.
Olaru, grandoman şi în dezacord grav cu realitatea! Bine (pentru poziţia lui) că este crezut şi
creditat, în continuare, ca un manager priceput, apt să răspundă de destinele cele mai mari şi
reputate instituţii de gen din România!

25 feb – 13 mar 2010-Monitorul

478
E vina lui Bucur!

Aeroportul Sibiu s-a întors din nou în timp, cu aterizări ca pe vremea când Nicu Ceauşescu
era aici prim-secretar, din cauza lui Corneliu Bucur. Cum, nu-1 ştiţi pe Corneliu Bucur? E
nebunul ăla de consilier judeţean care a fost dat afară din forul judeţului pentru că vorbea
numai prostii. El zicea că sunt probleme la construcţia aeroportului. El, un biet creator al unui
muzeu dintr-o pădure, de lângă un oraş de provincie.
Specialiştii ne-au spus că nu e aşa. Doar că nebunul a avut dreptate. Nespecialistul bine docu-
mentat a avut din păcate dreptate. E totuşi bine că a fost o alunecare de teren şi nu mai mult.
Doamne-fereşte de altceva. Ar fi înfundat Bucur puşcăria pentru că a vorbit de rău, şi uite că
s-a întâmplat. Creativul deputat Cornel Ştirbeţ, membru al Comisiei Juridice a Camerei
Deputaţilor, ar fi făcut repede o lege prin care pentru „cobire‖ s-ar fi făcut ani grei de
puşcărie. Aşa nimeni nu ar mai vorbi niciodată de rău. Numai de bine.
Tot nebunul de Bucur spunea că prin Consiliul Judeţean duhneşte a afaceri necurate.
Specialiştii spun că nu. Zicea şi că PD-L nu e un partid, e o şieahtă de oameni de afaceri cu
statul. Specialiştii spun că nu. Zicea că Hanul din Tulgheş, afacerea de viitor a consilierului
Domnariu va fi un kitsch care nu va avea nici o legătură cu restul muzeului. Specialiştii spun
că nu. Eu personal înclin să cred spre ce spune nebunul de Bucur şi mai puţin ce spun
specialiştii. Sibiul, la fel ca orice oraş din ţară este plin de specialişti. Unul în fruntea comisiei
de buget-finanţe a Senatului, cercetat pentru potlogăreli economice la Petrom. Unul cu
funcţie la comisia juridică a Camerei Deputaţilor, fost funcţionar la judeţ pe vremea aceluiaşi
Nicu Ceauşescu. Avem un prefect, etern viitor secretar de stat, om de afaceri în timpul liber
care-şi controlează singur din poziţia de prefect, afacerile de pe centura Sibiului. Ei sunt
stâlpii societăţii sibiene, specialişti în ce vreţi dumneavoastră.

Alin Bratu
5 sep 2010-Turnul Sfatului

479
Corneliu Bucur, învins sau învingător?
Fostul director al CNM Astra vorbeşte într-un interviu acordat Turnului Sfatului
despre experienţa sa dobândită până acum, despre decepţii şi despre viitor.

Reporter: Domnule Corneliu Bucur, aţi închis, recent, un nou capitol din existenţa Dvs., de-a
dreptul tumultoasă, în ultimele două decenii. Aţi fost exclus din partid (PDL) şi aţi pierdut
funcţia de consilier judeţean, ca urmare a retragerii sprijinului politic. Cum resimţiţi toate
aceste demiteri în lanţ? Anul trecut aţi fost refuzat la o reînnoire a contractului de manager,
după primul mandat de 3 ani. Apoi vi s-a refuzat reocuparea funcţiei „de execuţie‖, de
cercetător ştiinţific gr. I, iar la 3 zile după reangajarea pe această funcţie (deţinută oficial din
1992), aţi fost, din nou, demis, pe motivul că aţi depăşit vârsta de pensionare. Cum vă simţiţi:
învins, demoralizat, „expirat‖?
Corneliu Bucur: Nicidecum. Paradoxal pentru toţi cei ce au uneltit (din poziţii şi cu interese
diferite, consensuale însă) să ajung în situaţia de astăzi, mă consider, profesional, moral şi
politic, un învingător. Pe termen scurt, mediu şi lung.
Rep.: Prin canalele şi din sursele noastre de informare, sunt mulţi cetăţeni din Sibiu şi din
judeţ, de toate profesiile şi vârstele, de ambele sexe, de etnii şi religii diferite, care vă
consideră o victimă, un „condamnat al sistemului‖ fără vină. Ce a generat o asemenea
percepţie, destul de generală, ce credeţi că v-a făcut indezirabil? Ce vă face intolerat şi ne-
agreat?
CB.: Cred că numai decantând faptele şi contextele care au generat fiecare „excludere‖ în
parte şi abordând realităţile „ad causam‖ (deci nu în mod superficial, la nivelul aparenţelor
sau consecinţelor), putem desluşi motivele repetatelor demiteri şi excluderi, toate extrem de
onorante pentru mine şi dezonorante pentru ei.
Rep.: De acord. Să o luăm cronologic. Ce l-a determinat pe preşedintele C] Martin Bottesch
să refuze prelungirea mandatului dvs. de manager, în condiţiile recunoscute de toată lumea,
inclusiv de cei din conducerea CJ, că mandatul dvs. a fost unul de succes (dl. Nicola Iordan l-
a calificat, într-o şedinţă CJ, oficial, ca unul „de excepţie‖)?
CB.: Nu atât „ce‖, ci „cine‖ l-a determinat pe preşedintele CJ să ia măsura ilegală şi profund
imorală, de a impune plenului CJ numirea unui director interimar (în condiţiile în care
proiectul de Hotărâre prin care se prevedea încetarea mandatului meu în afara unei evaluări
finale şi a notării întregii mele activităţi - cf. legii! - a căzut la vot) iar dânsul, ştiind că
încetarea mandatului meu, în condiţiile date (fără evaluarea finală!) este ilegală, a refuzat să-
şi asume răspunderea juridică, prin emiterea unei decizii, ca preşedinte. Decizia (şi cele ce au
urmat, în cascadă) i-a(u) aparţinut preşedintelui FDGR, primarului Klaus Johannis (dar
asupra acestui subiect promit să revin cu altă ocazie).
Rep.: Aşa o fi, dar aveţi probe care să vă susţină afirmaţia? Să revenim la cum şi-a
argumentat hotărârea preşedintele Bottesch, de a înceta colaborarea cu dvs.
CB.: Profesional, nu avea nici un motiv să o facă! Managerial, nici atât. Moral, mi se putea
imputa, cel mult, mania („deficienţă de caracter‖) de a spune, răspicat, în toate situaţiile,
adevărul, fără nici o reticenţă. Ceea ce, în zilele noastre, în România, este fie o prostie, fie o
inabilitate, fie o eroare de neiertat! Conflictul deschis s-a declanşat din momentul în care mi-a
declarat, răspicat, că „nu se pune problema restituirii către Muzeul ASTRA (redivivus) a
sediului istoric al Muzeului Asociaţiunii‖ (în care muzeul etnografico-istoric, inaugurat în
1905, a funcţionat până în 1950, an în care, un dictat comunisto-stalinist a impus
autodesfiinţarea muzeului şi aruncarea în stradă a 50.000 de obiecte (o abominabilă crimă
culturală!) şi instalarea în locul muzeului a unei biblioteci - oficină a propagandei comuniste.
Întrebat de ce a luat această aberantă decizie, după mutarea Bibliotecii ASTRA în noul şi
modernul său sediu, mi-a răspuns, sardonic, că este păstrat „în rezervă‖ pentru perspectiva -

480
peste zeci de ani - când noul sediu al bibliotecii va deveni neîncăpător. Deci, o bibliotecă
judeţeană se lăfăie în două palate şi un muzeu naţional, centenar, cu colecţii de 35.000
obiecte, adăpostite de pripas, prin sălile de expoziţii ale Muzeului „Franz Binder‖ este, după
60 de ani, lăsat tot fără sediu!
Rep.: La atât s-a redus conflictul? Păi asta durează de peste un deceniu!
CB.: În ultimul an de mandat, au plusat, ştiind prea bine care va fi reacţia mea şi forţând
astfel „divorţul‖. Mi s-a cerut de către Biserica Evanghelică, oficial, cu o susţinere fermă,
explicită, de către dl. Bottesch, restituirea „Casei Hermes‖ din Piaţa Mică nr. 11 şi a 1000
obiecte de artă populară săsească, pretextând că le-au fost naţionalizate, în 1948, de regimul
comunist!
Rep.: Perfect legal şi legitim. Se reitera reţeta practicată în cazul Muzeului Brukenthal. De ce
nu le-aţi restituit?
CB.: Totul era ilegal! Edificiul în cauză a fost vândut de biserică, încă din 1942, deci cererea
era nu numai ilegală ci şi imorală. Iar pentru cele 1000 de obiecte, gestionate şi valorificate
expoziţional în Muzeul „Emil Sigerus‖, organizat în Casa Artelor (după restaurarea generală
a acestui monument istoric, graţie fondurilor obţinute de mine, prin Ministerul Culturii, de la
BERD) nu au putut prezenta documente juridice valabile privind exproprietatea lor.
Rep.: Şi nu se putea găsi o soluţie amiabilă pentru stingerea conflictului, aparent de presiune
patrimonială?
CB.: Am oferit o astfel de soluţie într-o reuniune provocată chiar de mine, la sediul
Consistoriului Evanghelic, prezenţi fiind şi Episcopul Klein şi preşedintele M. Bottesch: am
propus ca întreg Muzeul „Emil Sigerus‖, cu edificiul restaurat cu tot, să treacă la ei şi noi să
ne preluăm sediul propriu, revendicat legitim şi legal, inclusiv în instanţele de judecată. În
timp ce Eminenţa Sa, Episcopul Klein a reacţionat pozitiv, dl. preşedinte Bottesch s-a opus
categoric (nu avea mandat de la superiorul său să accepte oferta).
Rep.: Aveţi o explicaţie plauzibilă pentru acest refuz şi escaladarea conflictului?
C.B.: Singura explicaţie logică, deci plauzibilă, este aversiunea personală, idiosincrazia
(intoleranţa manifestată evident) şi desigur, dorinţa de sancţionare pentru manifestul
(„Epistolă ecumenică de Rusalii‖) publicat în vara lui 2008, prin care se pare că am adus o
lezare personală (de tip „lez-majeste‖) celui care se consideră, în Sibiu, „stăpânul inelelor‖.
Rep.: Din acest conflict aţi ieşit învins, părăsind instituţia care, o ştie tot Sibiul, era pasiunea
vieţii voastre. Cu ce gânduri şi cu ce sentimente aţi plecat din muzeu?
C.B.: Eu judec altfel lucrurile. Acutizarea şi larga mediatizare a conflictului, pe problematica
amintită, a transparentizat definitiv poziţia şi statura morală a tuturor celor care au reprezentat
interesele părţilor.
Prin atitudinea obstinată a „lor‖, consternantă, revoltătoare şi discriminativă, nu mi se aduce
mie, ca persoană, nici o atingere ci, dimpotrivă, îi inculpă definitiv şi irevocabil pe „ei‖,
deopotrivă în faţa contemporanilor, cât şi în judecata posterităţii.
Prin comparaţia cu susţinerea nelimitată şi discreţionară a Muzeului Brukenthal este
evidenţiată discriminarea operată, fără rezerve şi fără reţineri, între patrimoniul celor două
muzee, unul ctitorit de baronul Brukenthal, celălalt de elita culturală românească, la începutul
sec. XX. Este o evidentă „discriminare pozitivă‖ a minorităţii şi, prin revers, una negativă, a
majorităţii. Numai europeană şi „civilizată‖ nu poate fi catalogată o asemenea atitudine şi mă
angajez să aduc la cunoştinţa Parlamentului European şi Consiliului Europei aceste realităţi
prin care ne situăm, retroactiv, în plin feudalism. În aceste condiţii, mai credeţi că cel
„învins‖ sunt eu? În plan moral, sunt învingător, pe termen lung, istoric.
*
Corneliu Bucur continuă seria dezvăluirilor legate de plecarea sa din toate funcţiile deţinute.
Reporter.: Ce aţi făcut din momentul eliminării dvs. de la conducerea CNM Astra, împotriva
deciziei luate?

481
C.B.: Am atacat Hotărârea CJ în Contencios Administrativ. Prin tertipuri avocăţeşti şi coru-
perea avocatului meu, m-am trezit, fără să mi se spună motivele, că instanţa a trimis cauza la
Curtea Constituţională, evident pentru tergiversarea verdictului!
Rep.: Ce s-a întâmplat, după demiterea dvs. din funcţia de manager, cu celelalte „dosare‖?
C.B.: Ceea ce probabil ştiţi: prin obedienţa succesorului meu (cea mai mare „calitate‖ a lui,
pentru care a fost selecţionat şi pentru care este menţinut pe post, în mod ilegal, împotriva
prevederilor exprese ale Legii 269 / 14 iulie 2009, care limitează un „interimat‖ la 120 de zile
calendaristice, maximum) a fost posibilă, recent, adoptarea Hotărârii nr. 88 a CJ privind
stingerea amiabilă a litigiului aflat pe rolul Instanţelor de judecată, din 2007,' între Muzeul
ASTRA şi Consiliul Judeţean + Biblioteca ASTRA. Acţiunea favorizată de trădarea
intereselor instituţiei şi încălcarea celor mai elementare norme deontologice de către
interimarul V. Olaru, mă determină să-l acţionez din nou în instanţă, pentru abuz în funcţie
împotriva intereselor patrimoniale ale instituţiei proprii. Cât priveşte restituirile de patrimoniu
mobil, lucrurile par să se fi aranjat, în condiţii de legalitate, din moment ce instituţia care le
solicită nu poate prezenta dovezile juridice de exproprietate! Cu revendicarea „Casei
Hermes‖, s-au „liniştit‖ după ce le-am făcut dovada scrisă a faptului că fostul proprietar a
vândut edificiul încă din anul 1942.
Rep.: Nu puteaţi estima că refuzul dvs. de a „colabora‖ vă va conduce la îndepărtarea din
funcţie şi nu puteaţi prevedea că cel ales să vă înlocuiască va accepta orice i se va cere?
C.B.: Ba da, doar nu sunt orb să nu văd ce vremi trăim, dar, toată viaţa, mi-am apărat vertical
şi onest principiile şi timp de 45 de ani am slujit instituţia (pe care am condus-o 40 de ani şi
am desăvârşit-o după proiectele mele), refuzând orice trădare. Fiind istoric, pentru mine,
lucrurile, faptele, evenimentele cardinale ce jalonează destinul unei instituţii şi al unei culturi
nu au valoarea şi consistenţa efemeridelor. Le evaluez în perspectiva istorică. Aşa cum,
astăzi, îi condamnăm pe cei ce au desfiinţat, în 1950, Muzeul ASTREI şi i-au risipit
patrimoniul (o adevărată crimă culturală şi atentat la identitatea cultural-istorică a neamului!)
aşa vor fi judecaţi de istorie şi cei care se opun, meschin, dezonorant, imoral, antieuropean şi
ilegal, drepturilor legitime ale poporului român de a-şi recupera instituţiile condamnate de
comunism şi de a-şi administra şi valorifica patrimoniul, în deplină conformitate cu legile
ţării şi conform comandamentelor cultural-europene.
Rep.: Aţi folosit calificative dure care pot leza demnitatea celor vizaţi de dvs. Nu riscaţi prea
mult?
C.B.: Nicidecum. Nu eu calific sau mai precis, descalific. „Oamenii, absolut toţi, indiferent
de rang, funcţie, vârstă, etnie sau religie, au valoarea propriilor fapte‖. Această axiomă a
definit-o Platon. Buffon a adăugat, mai târziu, că „omul este propriul stil‖. Aşadar, faptele şi
deciziile proprii sunt cele ce îi caracterizează în faţa semenilor, astăzi, şi a urmaşilor, mâine.
Doar miopia şi inconştienţa îi face pe cei ce deţin puterea, vremelnic, să se considere eterni şi
să creadă că nemerniciile şi fărădelegile lor nu vor fi, niciodată, supuse judecăţii oamenilor şi
instituţiilor. Toate la timpul lor! În ceea ce mă priveşte, ştiu că mi-am făcut, în mod onest şi
responsabil, datoria. Atât cea profesională, cât şi de conştiinţă. Deci, sunt, la acest prim
„meci‖, adevăratul învingător.
Rep.: Adevărul pare a fi asemenea unei monede. „Ei - cum îi numiţi dvs. - au prezentat, în
toate deciziile lor oficiale, „aversul‖ monedei, iar dvs., „reversul‖. Rămâne ca cei ce urmăresc
cu atenţie acest diferend să stabilească de partea cui este adevărul şi dreptatea.
C.B.: Vă înşelaţi. Adevărul este numai unul, cel legitimat de veracitatea faptelor şi nu de
iscusinţa juridică a mistificării acestora, pentru a justifica deciziile ilegale. Am certitudinea
acestei ecuaţii etice şi privesc cu încredere viitorul.
Rep.: încetarea mandatului dvs. de manager a fost simultan cu încetarea activităţii dvs. şi ca
specialist, de cea mai înaltă calificare profesională (cercetător ştiinţific grad I). A fost această
decizie una legală? V-a marcat într-un fel demiterea dvs. şi din funcţia de specialitate?

482
C.B.: La 16 mai 2009, aplicându-se prevederea contractuală de limitare la 3 ani calendaristici
a mandatului de manager, mi s-a comunicat oficial, în scris, încetarea colaborării cu Consiliul
Judeţean. Am cerut, tot în scris, să-mi reiau activitatea de cercetător ştiinţific, având toate
drepturile legale. Directorul numit interimar (numit în mod ilegal şi abuziv, câtă vreme eu nu
am fost demis nici prin Hotărâre a CJ, nici prin Decizie a preşedintelui CJ) mi-a făcut cu-
noscut că decizia (verbală) luată (tot de conducerea CJ, deşi nu avea nici o calitate legală,
contractul meu pe funcţia de execuţie fiind încheiat cu CNM ASTRA‖), căreia el se supune
(!) este aceea de încetare a oricăror raporturi de muncă cu instituţia. Nu mi s-a dat, tot din
ziua de 16 mai, nici o decizie scrisă, în acest sens (?!), dar mi s-a cerut, printr-o adresă
oficială, să mă prezint să-mi ridic cartea de muncă şi să predau toate bunurile instituţiei,
deţinute în gestiune personală. Am replicat că până nu primesc o decizie scrisă, nu voi preda
nimic. Şi că nu plec de la „stână‖, ci din instituţia în care am activat 45 de ani, din care 18 ani
ca cercetător ştiinţific.
Rep.: După 15 luni, de la acea dată, aţi predat gestiunea, inventarele etc?
C.B.: Nu, nici până astăzi, dar se pare că nu îi prea interesează acest aspect extrem de
important.
Rep.: E legal, e ilegal? Ce a urmat? Aţi contestat această nouă demitere considerată ilegală?
C.B.: Fireşte că a fost nu numai profund ilegală, ci şi imorală şi chiar indecentă, ţinând seama
de meritele mele în edificarea acelei instituţii şi în elaborarea proiectelor pentru etapele
prezente şi viitoare (până în 2013). Am contestat-o în instanţă şi după 7 luni, am câştigat
procesul (ei nemaifăcând recurs deoarece ştiau prea bine că nu au nici o şansă să câştige). Am
fost reîncadrat la 20 noiembrie, dar pe 23 noiembrie am fost din nou demis! De această dată
sub pretextul că am depăşit vârsta de pensionare.
Rep.: Măcar de data aceasta aveau dreptate? Eraţi în situaţia de a fi pensionabil? Era, aşadar,
legal?
C.B.: Nu, nici de această dată nu au respectat legea (pe care o încalcă, samavolnic, zilnic!).
Conform Legii cercetării ştiinţifice (nr. 319 din 2003), prin recunoaşterea acestui statut în
instanţă, mi-am câştigat, deplin legal, toate drepturile conferite de aceasta, inclusiv acela de
a-mi continua activitatea până la 70 de ani, singura condiţionare legală fiind aceea de a primi,
anual, de la Consiliul Ştiinţific al instituţiei, o Recomandare (ceea ce tocmai primisem pe 21
noiembrie). Deci puteam continua legal activitatea până în 20 nov. 2010!
Rep.: Şi atunci, cum a fost posibilă această nouă demitere?
C.B.: Mi-a devenit şi mai evident faptul că nu legalitatea şi normalitatea şi moralitatea îi
preocupă pe cei ce exercită puterea discreţionar şi profund imoral, ci doar împlinirea voinţei
lor şi îndeplinirea dispoziţiilor „superioare‖. România a devenit, în toţi aceşti ani de
„tranziţie‖, nicidecum un „stat de drept‖, ci un stat de „drepţi‖ sau „în genunchi‖.
Rep.: Cui atribuiţi decizia?
C.B.: Celor ce au semnat-o căci, de-a dreptul aberant, decizia a semnat-o şi preşedintele CJ,
deşi privea un statut şi un contract, asumate juridic, doar de conducerea muzeului.
Rep.: Şi acest lucru era legal?
C.B.: Ilegal, anormal şi inutil, în faţa legii. Dar, după primul eşec în instanţă, usturător şi
costisitor pentru dl. Olaru (care va trebui să suporte, din buzunar, cheltuielile de judecată),
probabil a refuzat să semneze decizia fără a-şi acoperi „spatele‖.
Rep.: Ei bine, de această dată eraţi înfrânt şi pe deasupra umilit.
C.B.: Doar aparent. În realitate am câştigat, căci i-am obligat să se demaşte, să-şi arate şi mai
explicit motivele reale ale forţării, prin toate mijloacele, ale îndepărtării mele din instituţie,
primind aşadar, muniţie nouă pentru viitorul proces.
Rep.: La ce vă foloseşte „adevărul‖, dacă social şi profesional aţi devenit un „paria‖, un om
fără nici un statut social activ, fără loc de muncă, fără nici un drept?

483
C.B.: Raportând la persoana mea, aşa stau lucrurile. Dar eu nu mă lupt doar pentru
„drepturile‖ mele. Cazul meu va fi un caz exponenţial pentru ce este Sibiul (vopsit amăgitor
şi parşiv, cu bună ştiinţă, drept „capitala bunelor maniere‖) şi pentru ce a devenit România: o
adevărată junglă, în care cei puternici şi cei potenţi „fac legea‖. Mai mult, o ţară ajunsă în cea
mai profundă criză, din care, în nici un caz, nu prostia, mediocritatea, imoralitatea şi ilegali-
tăţile monstruoase o vor scoate la lumină.
*
Corneliu Bucur vorbeşte despre relaţia sa cu organizaţia locală a PD-L şi cu preşedintele
acesteia, Ion Ariton.
Reporter.: Ce a mai urmat? Excluderea din PD-L. Ce credeţi că a motivat decizia atât de
radicală a conducerii partidului, respectiv a lui Ion Ariton ?
C.B.: Excluderea a fost decizia finală, căci procesul a fost „cumulativ‖ şi semnalele primite,
în ultimul an şi jumătate au fost cât se poate de explicite: „dacă nu te aliniezi, vei fi exclus!‖
Rep.: Vorbeaţi de „semnale‖. Concret, care au fost acestea?
C.B.: La nominalizarea mea drept candidat al PD-L Sibiu pentru Senat, în prezenţa lui Vasile
Blaga (secretarul general al PD-L), am avut, la Hotelul Ramada, o alocuţiune. Am pledat,
privind în sală spre exemplele negative, pentru necesitatea schimbării politicii de cadre în
PD-L, în sensul promovării, în toate - funcţiile de conducere, ale organelor alese (spre exem-
plu, Comisia pentru Cultură a Consiliului Judeţean) a cadrelor de specialitate (de certă
notorietate), cu o înaltă expertiză profesională, capabile să iniţieze proiecte şi programe înnoi-
toare etc. etc. Reacţia a fost promptă: s-a găsit imediat un contracandidat (ing. Cercel) şi mi s-
a dat să înţeleg că acesta este preferat (fiind mai „contribuitor‖). M-am retras, cu decenţă, fără
să comentez sau să protestez (candidatura nouă era nestatutară). „Becul roşu‖ s-a aprins, însă,
când am protestat, energic, în presă, împotriva proiectului de la „SC Sitex‖ Dumbrava, care,
prin talia blocurilor proiectate (în regim de P+24) ar fi afectat grav peisajul cultural din
Muzeul în aer liber. Reacţia a fost dură şi explicită: rămas fără sprijin (susţinere) politic(ă), la
intervenţia magnatului vexat de atitudinea mea insurgentă, am fost „debarcat‖ din funcţia de
manager al CNM „ASTRA‖.
Rep.: Vedeţi o legătură directă între cele două „evenimente‖?
C.B.: Da, este o legătură organică, de tip cauză - efect, generată de un fenomen care a cuprins
toată societatea românească, de circa 10-12 ani, cu efecte vizibile în toate domeniile vieţii,
economice, sociale, politice şi culturale: oligarhizarea tuturor structurilor de putere, inclusiv a
partidelor politice! Costurile uluitoare ale campaniilor electorale şi finanţarea permanentă a
liderilor politici (la cei „din teritoriu‖ lucrurile sunt extrem de vizibile) au condus la
subordonarea (inclusiv în materie de decizii cazuistice personale) actului politic sau
administrativ intereselor oligarhilor notorii (a celor puţini care deţin averea şi exercită,
discreţionar, puterea).
Rep.: Au urmat şi alte semnale?
CB: În cascadă. Urmare criticilor consecvente, formulate de mine în şedinţele CJ (împotriva
calităţii mediocre a Masterplanului în Cultură şi a celui în Turism şi a strategiei de
dezvoltare) împotriva inconsistenţei şi „modestiei‖ „Raportului de activitate‖ prezentat de
preşedintele CJ, împotriva calităţii nesatisfăcătoare a lucrărilor de investiţii la Aeroportul
Sibiu, în sfârşit, împotriva aberaţiei dublării costurilor la şantierul RK de pe drumul judeţean
Sibiu - Agnita, atmosfera a devenit glacială. Verdictul nu putea întârzia.
Rep.: Care a fost picătura care „a umplut paharul‖ şi a precipitat decizia excluderii?
C.B.: Potrivit „regulilor jocului‖, aceasta nu putea fi ocazionată, şi de această dată, decât
printr-un atac adus de mine sferei de interese a oligarhiei care sponsorizează PDL-ul. Mă
refer la opoziţia vehementă (în şedinţa pe luna iunie a CJ) împotriva proiectului inept, ilegal
şi sfidător faţă de Legea de protecţie a monumentelor istorice şi faţă de Convenţia Europeană
a Peisajului, de la Florenţa, din anul 2000 (ratificată de România prin Legea 454/2002),

484
constând din construirea unei anexe administrative, la 1 m distanţă de hanul din Tulgheş
(transferat de mine în anul 1992, o bijuterie a arhitecturii vernaculare de gen), promovat de
consilierul Dumitru Domnaru, prietenul şi sponsorul generos al dlui Ion Ariton. A fost ca un
„Şah la rege‖.
Rep.: Dar chiar nu aveţi instinctul conservării, nu eraţi conştient că o asemenea atitudine
(„eroică‖) nu va rămâne nesancţionată?
C.B.: Pe mine m-au condus, toată viaţa, doar două instanţe: una morală (conştiinţa) şi una
religioasă (credinţa în Dumnezeu). Dacă regimul de dictatură comunistă ne-a băgat frica în
oase şi în măduvă, după abolirea lui, nimic nu mă poate constrânge să renunţ la libertatea de
gândire şi de expresie liberă a ideilor şi principiilor.
Rep.: Şi totuşi, sancţiunea nu a venit imediat iar motivul demiterii dvs., prezentat oficial de
preşedintele PDL Sibiu, senatorul Ion Ariton, a fost acela al opunerii dvs., în şedinţa ex-
traordinară a CJ din 21 iulie, la directivele Guvernului (recte ale primului ministru, care este
şi preşedintele PDL), privind reducerile de personal bugetar, cf. Ordinului Guvernului nr. 63.
C.B.: Absolut fals, motiv inventat, dovadă banda audio de la şedinţa respectivă. Poziţia mea,
principial corectă, a fost identică cu cea prezentată, în seara aceleaşi zile, la postul naţional de
televiziune, de premierul Boc, preşedintele PDL. Eu am criticat reducerea excesivă de posturi
la CNM „ASTRA‖ (în număr de 88, din care 55 ocupate, fără ca obedientul şi aservitul di-
rector interimar să schiţeze o opoziţie), câtă vreme, din structura CJ era redus 1 post!!
Rep.: Cum, atunci, a fost interpretată intervenţia dvs. în C] ca o „încălcare gravă a liniei
politice a partidului‖?
C.B.: În toate cazurile de acest tip, nu veracitatea argumentelor contează, ci fermitatea
deciziei.
Rep.: Aţi declarat că aţi depus o contestaţie la conducerea PD-L. Aşteptaţi cumva să vi se
aprobe contestaţia? Nu sunteţi prea naiv?
C.B.: Eu nu am plecat, niciodată, de nicăieri, trântind uşa şi fără o judecată dreaptă. Am
acţionat în instanţă Consiliul Judeţean, la fel am procedat cu CNM „ASTRA‖, sancţionând
moral, prin aceasta, conducerile celor două instituţii. La fel procedez şi în cazul excluderii din
PDL. Doresc să explicitez, cât mai corect şi concret, întreaga situaţie, pentru ca măsura -
oricare ar fi ea - să fie luată în cunoştinţă de cauză. Cred în şansa mea doar dacă, în acest
partid, ADEVĂRUL, VALOAREA şi PRINCIPIILE mai primează. Mă refer la cei pe care îi
consider responsabili de viitorul acestuia. În cazul respingerii contestaţiei, fiţi sigur că nu eu
voi pierde. Electoratul va sancţiona, la viitoarele alegeri, pe adevăraţii vinovaţi. În încheiere,
mi-aş permite un aforism personal: „Nu contează cum intri în viaţa politică, ci cum ieşi din
ea‖. Eu am ales să ies cu fruntea sus!
*
Corneliu Bucur vorbeşte despre modul în care a fost demis din funcţia de consilier judeţean.
Reporter: Adversarii dvs., căci se pare că aveţi un talent adevărat în a vă spori duşmanii, v-au
scos şi din Consiliul Judeţean. V-aţi aşteptat la această nouă excludere?
C.B.: Devenise evident, încă de la şedinţa de constituire a Consiliului Judeţean (26 iunie
2008) şi de la compunerea aşa ziselor „comisii de specialitate‖, că nu eram considerat
„compatibil‖ cu calitatea de consilier judeţean, cel puţin în actuala alcătuire. Am auzit,
recent, că unii colegi din presă au făcut şi pariuri, privind numărul de săptămâni sau luni, cât
voi rezista, până la demitere sau excludere. Aşa că, ceea ce trebuia să se întâmple, s-a
întâmplat, oarecum, la jumătatea drumului.
Rep.: Din moment ce suspendarea mandatului dvs. s-a produs legal, prin „retragerea
sprijinului politic‖ de către partidul pe lista căruia aţi fost ales, ce anume aţi avea de reproşat
preşedintelui Bottesch?
C. B.: Graba cu care a luat decizia. Câtă vreme, cu două zile înainte de supunerea la vot, în
plenul şedinţei CJ, a încetării mandatului, am prezentat dovada înaintării contestaţiei la

485
excluderea din partid, conducerii centrale a PD-L (există o procedură inalienabilă în practica
judiciară universală, conform căreia o decizie nu se aplică atâta vreme cât nu s-au epuizat
toate căile de atac, prin recurs sau contestaţie), decizia trebuia amânată până la judecarea
contestaţiei!
Rep.: Acesta e motivul pentru care aţi participat la şedinţa din 29 iulie? V-aţi aşteptat să se ia
în seamă acea contestaţie?
C. B.: Nicidecum. Am realizat, cu două zile înainte, când m-am prezentat la şedinţa Comisiei
de sănătate, al cărei membru mai eram, legal şi oficial, că fusesem deja înlocuit cu d-na Nanu,
ceea ce era şi ilegal şi imoral.
Rep.: Atunci de ce aţi mai participat la şedinţă? Vă plac execuţiile personale „în public‖? Nici
atunci nu aţi simţit umilirea?
C. B.: Doamne fereşte! Până la votarea de către plen a proiectului de hotărâre, eram membru
de drept al CJ. În plus, vroiam să-mi privesc, pentru ultima oară, în ochi, colegii, pentru laşi-
tatea şi conformismul lor. În viaţă, trebuie să ştii şi să poţi să-ţi primeşti „sentinţele de
condamnare‖ în picioare, demn şi nicidecum laş, în absenţă. Cel mai important motiv al
prezenţei mele a fost, însă, acela de a contesta, „pe viu‖, deturnarea obiectivului principal al
şedinţei.
Rep.: Cine vă urmăreşte declaraţiile publice, în media, despre şedinţele şi hotărârile CJ, ar
înclina să creadă că tot ce se hotărăşte acolo e o „făcătură‖, o conspiraţie, un aranjament de
culise.
C. B.: Să lăsăm faptele să vorbească, apoi să le interpretăm şi să le etichetăm. Am calificat
chiar, într-o emisiune TV, atmosfera de lucru din CJ ca fiind una „cooperatistă‖! în şedinţa
extraordinară din 21 iulie a CJ, s-a amânat votul pe proiectul de Hotărâre privind reducerea
drastică a personalului bugetar al CJ şi din instituţiile din subordine, motivat de analizarea va-
riantei propusă de subsemnatul, constând din preluarea de către Academia Română a
Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖, preşedintele Bottesch, angajându-se să discute
oficial cu preşedintele Academiei, acad. Ionel Haiduc, despre disponibilitatea reală a Aca-
demiei Române, în acest sens. Nu era normal ca şedinţa din 29 iulie să înceapă, la acest punct
al ordinei de zi, cu prezentarea rezultatelor acestor discuţii şi cu hotărârea luată, funcţie de
cele convenite? Fireşte că da! Şi nu era regulamentar, politicos şi moral, ca cel care a lansat
acest proiect să fie de faţă şi să primească explicaţiile promise de preşedintele Bottesch? Ba
da, cu atât mai mult cu cât o minimă morală, mai ales din partea unui etnic german care a
impus în educaţia şi moralitatea societăţii europene proverbul „Ein Mann, ein Wort‖ îl obliga
ca promisiunea dată în public să fie onorată dacă nu doreşti să fi considerat un „om fără
onoare‖! Ei bine, acest angajament nu s-a respectat. Prin manipularea dibace a întregului
plen, fără să mai amintească absolut nimic despre proiectul aflat pe „ordinea de zi‖ la şedinţa
anterioară şi care a cauzat amânarea luării deciziei de reducere a personalului bugetar al
instituţiilor subordonate şi ale CJ, a anunţat, ca pe o victorie şi o soluţie salvatoare (arătând,
plin de evlavie, spre salvatorul prezent la masa prezidiului şedinţei, primarul Sibiului) că
Teatrul „Gong‖ va trece la Primărie, cu cele 54 de posturi. Şi „cu asta basta‖! Concluzia a
fost că tot ce se putea face, s-a făcut!
Rep.: Câte posturi s-ar fi salvat de la reducere, dacă Academia Română prelua CNM
„ASTRA‖ şi, deci, prin diferenţă, câte au mai rămas de redus, în formula „aleasă‖?
C. B.: CNM „ASTRA‖ avea, la data discuţiilor, 185 posturi ocupate, din care trebuiau reduse
55! Diferenţa era semnificativă! Această realitate era relevantă şi semnificativă la data ţinerii
şedinţei CJ, cea în care s-a votat excluderea mea.
Rep.: Ce au spus directorii de instituţii vizate de reduceri? V-a mulţumit cineva?
C. B.: Ei bine, nimic din toate acestea! Vorba ziarului dvs., din comentariul făcut în ziar,
după acea şedinţă „în CJ Sibiu, după plecarea lui Bucur, s-a aşternut liniştea‖! Pentru aceasta
m-am dus la şedinţă. Ca istoric, dar şi ca simplu cetăţean, voiam să consemnez, „de la locul

486
faptei‖, modul în care sunt trădate colectiv şi manipulate oficial, interesele instituţiilor şi ale
cetăţenilor.
Rep.: Nu este prea tare expresia „trădarea intereselor‖? Cum au fost ele trădate?
C. B.: Simplu: CNM „ASTRA‖ ar fi avut alte perspective de activitate şi de afirmare, ca
muzeu naţional aflat sub autoritatea şi prestigiul Academiei şi, în plus, nu s-ar mai fi redus
nici un post de la nici o instituţie, din cele ocupate la acea dată. Cel care a ales soluţia, în
afara oricăror atribuţii şi responsabilităţi, personale sau instituţionale, a fost primarul Sibiului,
care, cu câteva zile înainte, pe un post de televiziune locală, şi-a dat cu părerea (neîntrebat de
nimeni) că nu consideră trecerea Muzeului ASTRA la Academia Română cea mai bună
soluţie!! Auzind de acest „verdict‖ al şefului său, preşedintele Bottesch a devenit brusc
amnezic: şi-a uitat declaraţia făcută, în plenul CJ, că „agreează soluţia propusă oficial de con-
silierul C. Bucur, dacă preşedintele Academiei Române se va declara de acord cu aceasta‖.
Rep.: Şi care a fost poziţia oficială a dlui preşedinte, acad. Ionel Haiduc?
C. B.: Am vorbit personal cu Domnia Sa, după vizita făcută, evident (cu mandat precis, de a-l
deturna de la intenţia anunţată), de către directorul interimar (un interimat etern, ilegal!),
Valer Olaru, care i-a prezentat Domniei Sale un buget pe anul 2010 umflat de cofinanţarea CJ
la proiectul finanţat de SEE, de 3 milioane EURO. După explicaţiile date, dl. preşedinte
Haiduc mi-a comunicat că în urma şedinţei operative ţinute în ziua de luni, 26 iulie,
conducerea colectivă executivă a Academiei Române a decis să răspundă afirmativ, dacă
Consiliul Judeţean Sibiu va înainta Academiei solicitarea oficială a preluării CNM
„ASTRA‖, cu întreaga schemă de personal, cu întreg patrimoniul şi cu bugetul său.
Rep.: Dacă aşa au stat, cu adevărat, lucrurile, dacă această soluţie, atât de profitabilă, a fost
acceptată de ambele părţi, ce anume credeţi că a deturnat întreaga înţelegere?
C. B.: La întrebările de acest fel, cei care consemnează evenimentele şi caută explicaţiile
oficiale, de suprafaţă (şi acoperitoare) ale deciziilor cu impact profund social (sau, în cazul de
faţă, cultural), răspund uniform: „nu a existat voinţa politică‖. Ce se află în spatele acestei
sintagme căutaţi dvs. să aflaţi, întrebându-i direct pe cei care au decis, potrivit altor interese,
decât cele ale instituţiilor şi ale oamenilor. Fără să dea nimănui socoteală!
Rep.: În concluzie, vă consideraţi un învingător?
C. B.: Pentru toate poziţiile mele, în toate cazurile explicitate, am adoptat atitudini principiale
şi corecte, în interesul instituţiei sau al cauzei pe care am apărat-o. Spirit polemic, prin exce-
lenţă, ca orice intelectual, care îşi respectă statutul social şi moral, refractar atitudinilor de
obedienţă, ostil oricăror convenienţe şi comodităţi, şi aşezând pe prim plan adevărul, morala
şi legalitatea, nu am admis, niciodată, să aşez interesele de conjunctură şi, cu atât mai puţin,
pe cele personale, deasupra intereselor colective, ale instituţiilor şi a legalităţii. A-ţi onora
condiţia intelectuală, profesională şi morală este contractul pe viaţă cu propria conştiinţă şi
dincolo de ea, cu Divinitatea. Restul e deşertăciune!

Dan Onescu
3 oct 2010-Turnul Sfatului

487
Directorului Valeriu Olaru i-am întins o „capcană” pentru a afla
Dacă primeşte sau nu un garaj „premiu”

Licitaţii cu cântec în Muzeul din Dumbravă


O firmă ce nu a avut, în medie, mai mult de trei angajaţi în ultimii doi ani a câştigat lucrări de
restaurare în Muzeul din Dumbrava Sibiului cu o valoare mai mare decât cifra de afaceri
generată în oricare din anii de existenţă. Ca „bonus‖ pentru aceste lucrări, zvonurile din piaţă
susţin că directorul interimar al Muzeului, Valeriu Olaru, ar urma să primească un garaj la
una din proprietăţile sale. Turnul Sfatului a inventat nişte personaje şi a încercat să verifice
zvonurile.
Firma Con-Cristi din Sibiu a fost înfiinţată în 2006. Cel mai bun an pentru Con-Cristi a fost
2007, când cifra de afaceri a companiei a fost de puţin peste 100.000 de lei, iar numărul
mediu de angajaţi a fost de cinci. Ultimul an financiar încheiat are drept rezultat, pentru Con-
Cristi, o cifră de afaceri înjumătăţită la 44.000 de lei şi pierderi de peste 16.000 de lei.
În toamna acestui an, firma Con-Cristi a fost declarată câştigătoare a unei părţi din licitaţia
organizată de Complexul Naţional Muzeal Astra pentru restaurarea a patru gospodării.
Valoarea totală a lucrărilor era aproximată înainte de atribuire la peste 650.000 de lei, fără
TVA, iar licitaţia a fost împărţită în patru loturi, pentru fiecare gospodărie de restaurat în
parte.
Anunţul de atribuire a lucrărilor a fost făcut la sfârşitul lunii trecute: două din cele patru loturi
au fost atribuite firmei Con-Cristi. Primul, în valoare de 158.000 de lei, cu TVA, pentru
restaurarea complexului hidraulic din Rebrişoara, iar al doilea (de puţin peste 110.000 de lei,
cu TVA) pentru restaurarea unei gospodării originare din Sărăteni, judeţul Mureş.

Incidente mai vechi


Firma Con-Cristi este acuzată de „impostură în restaurare‖ de fostul director al CNM Astra,
Corneliu Bucur. Acesta spune că, înainte de a fi schimbat din fruntea Muzeului, a cerut
dosarul depus de această societate în cadrul unei alte licitaţii, pentru restaurarea unei
gospodării din Bălăneşti, judeţul Gorj. „La dosar era ataşată recomandarea unui primar, prin
care acesta atesta că respectiva societate ar fi restaurat un monument de patrimoniu popular.
L-am sunat pe acel primar, care a infirmat acest lucru. Mi-a spus că firma Con-Cristi a lucrat
la repararea unui pod, de fapt, şi că a fost rugat să facă un bine şi să semneze o astfel de
recomandare. Pus în faţa constatării falsului, am cerut directorului adjunct Olaru să rupă
contractul cu firma Con-Cristi, ai cărei reprezentanţi îi acuz de impostură. Până ce acest
contract să fie reziliat, am fost schimbat‖, spune Bucur. Unicul asociat al firmei de
construcţii, Ion Cristinel Sucea, respinge această acuzaţie. „Nu, nu, greşeală‖, a comentat
scurt Sucea pe această temă.

Uite garajul, nu e garajul


In jurul acestei licitaţii la care au depus oferte zece firme de construcţii s-a răspândit şi o
poveste potrivit căreia „răsplata‖ pe care actualul manager al CNM Astra, Valeriu Olaru, ar
urma să o primească dacă firma Con-Cristi ar câştiga, o reprezintă ceva lucrări la casa pe care
o deţine în Sibiu, pe strada Munteniei. în principal, un garaj nou.
În lipsa oricăror documente publice, reporterii Turnul Sfatului au încercat să afle dacă
zvonurile au sau nu substrat: pe rând, telefonic, au fost apelaţi atât directorul Olaru, cât şi
constructorul Sucea. Olaru a fost contactat „din partea unui furnizor de uşi de garaj‖. „Bună
ziua, domnule Olaru. Am numărul dumneavoastră de la domnul Sucea, care am înţeles că o
să vă ridice un garaj. Noi avem o ofertă pentru uşi de garaj, dacă vă interesează‖, a fost textul
cu care a fost abordat directorul. În primă fază, Olaru a înţeles că ar fi o ofertă pentru Muzeul

488
Astra. „Aaa, pentru mine? Păi, foarte bine, eu încă nu am început lucrările, dar trimiteţi-mi o
ofertă pe mail, e foarte bine să ştiu dinainte‖.
La câteva minute, a fost sunat şi patronul Con-Cristi din partea „unui vecin al domnului
Olaru‖. „Mama mea locuieşte lângă domnul Olaru, pe Munteniei, şi am înţeles că
dumneavoastră o să ridicaţi acolo un garaj pentru domnul Olaru. Şi am vrea şi noi să
construim unul, că e în apropiere şi poate iese mai ieftin‖, a fost textul citit telefonic lui
Sucea.
„Ţinem legătura şi vedem. Mai sunaţi-mă săptămâna viitoare. Căci asta e, nu ştiu când
începem lucrarea (la Olaru - n.r.)‖, a spus Sucea.

Declaraţiile oficiale
La câteva ore după, Olaru şi Sucea au fost sunaţi din nou, din partea ziarului, de această dată.
Valer Olaru a negat orice posibil contract cu firma Con-Cristi. „Eu nu-l cunosc pe domnul
Sucea, eu încă nici nu mi-am proiectat garajul, n-am discutat niciodată cu acest domn. Am
fost mirat că m-a sunat cineva din partea lui să îmi ofere o uşă de garaj‖, a spus Olaru.
De cealaltă parte, proprietarul firmei de construcţii spune că a înţeles că ar fi fost vorba de
„un alt Olaru‖.
„Eu nu o să fac nici o lucrare la el acasă. Tocmai că aşteptam să mă sunaţi săptămâna
viitoare. Şi poate să mă contacteze altcineva, să îl ajut. Eu cunosc mai mulţi de Olaru, nu aţi
specificat care anume. Eu îl cunosc şi pe Olaru fostul arhitect al Sibiului. De nici o culoare nu
v-a ieşit faza. Eu chiar am făcut mansarde... Coincidenţă mare‖, a spus Sucea. Cât priveşte
eventuale lucrări la Olaru acasă... „Numai dacă doreşte dânsul, să aibă contract şi tot ce
trebuie. Negociem dacă se solicită. Firma lucrează, fără nici o problemă‖, a adăugat Olaru.

Caiet de sarcini lejer


Despre firma Con-Cristi, directorul interimar al CNM Astra spune că are toate actele
necesare. „Are avizele necesare pentru restaurarea monumentelor de patrimoniu. Toţi cei care
au câştigat acea licitaţie au fost verificaţi de comisia de licitaţie, din care eu nu am făcut
parte‖, a declarat Olaru.
Caietul de sarcini al licitaţiei mai conţine o „ciudăţenie‖. Cifrele de afaceri solicitate la dosar
nu sunt pe ultimii trei ani - după cum a devenit o cutumă la acest tip de licitaţii - ci pe anii
2006, 2007 şi 2008, evitându-se anul 2009, când SC Con-Cristi SRL a fost „pe pierdere‖.

Traian Deleanu
14 noi 2010-Turnul Sfatului

489
Anul 2011

490
„Încoronare” şi „Botez” pe Aeroportul Internaţional „Martin Bottesch”din Sibiu

Recent, hebdomadarul sibian „Turnul Sfatului‖ publică în ediţia sa din 25.10. - 01.11. (an II,
nr. 60) o tabletă prin care îl „încoronează‖ pe preşedintele Consiliului Judeţean, prof. Martin
Bottesch, pretextul ales fiind „transparenţa totală faţă de Aeroportul Internaţional Sibiu‖.
Evaluată la 100.000 lei (un miliard lei vechi) şi plătită, deocamdată, din banii contribuabililor
sibieni (din tot judeţul Sibiu), expertiza recent elaborată de un „SRL‖ din capitală este
invocată, în recenta prezentare făcută în faţa presei, de dl. Bottesch, drept deplin lămuritoare
în stabilirea cauzelor „accidentului‖, a vinovăţiilor şi vinovaţilor (nenominalizate şi nenumiţi,
cu nume şi prenume, în directă legătură cu părţile şi cuantumurile imputate), spre liniştea
deplină a celui responsabil de toate cele întâmplate, în calitatea asumată de unic beneficiar
(prin îndepărtarea surprinzătoare, nefirească, ilogică şi abuzivă, a beneficiarului real,
conducerea „RA Aeroportul‖ din Sibiu, din motive greu de înţeles şi de acceptat, dar uşor de
presupus!!).
Cunoscând în amănunt motivele pentru care din anul 2007 nu se poate efectua recepţia finală
la acest obiectiv ,am atras atenţia, în mai multe şedinţe consecutive ale CJ şi în dezacord total
cu toţi marii specialişti în construcţii dintre consilierii judeţeni şi toţi vicepreşedinţii trecuţi
sau prezenţi, asupra unor grave carenţe de proiectare şi de execuţie, de natură să producă un
iminent dezastru şi să facă inutilizabil recent „modernizatul‖ aeroport sibian.
Reamintesc că în fosta mea calitate de consilier judeţean, sesizând voinţa suspectă dar fermă,
total surprinzătoare, a preşedintelui CJ, de a urgenta recepţia finală şi achitarea „garanţiilor de
bună execuţie‖ faţă de principalul constructor, firma germano-română Max Boegl, în sumă de
1 milion de EURO(!!!) în pofida numeroaselor restanţe şi deficienţe constatate, timp de peste
trei ani, de toate comisiile de recepţie, preşedintele Bottesch părăsind preşedinţia Comisiei în
care s-a numit încă din februarie 2006, prin care îşi asuma, exclusiv, urmărirea personală a
tuturor lucrărilor de construcţii, modernizări, amenajări şi dotări (refuzând obstinat să
asocieze în acest demers extrem de responsabil şi dificil - îndeosebi pentru cineva care nu
avea absolut nici o experienţă în domeniu - personalul de specialitate din conducerea RA
„Aeroport Internaţional‖ din Sibiu ca şi recepţionarea şi plata acestora, exact în momentul
când au apărut şi nu s-au putut remedia toate aceste „deficienţe‖, am protestat oficial şi public
(în toată mass media sibiană) împotriva efectuării recepţiei finale şi a plăţii garanţiilor
bancare „de bună execuţie‖ (ceea ce mi-a şi atras demiterea din calitatea de consilier judeţean
prin „retragerea sprijinului politic‖ de către PDL - se pare, cu interese mari „de acoperire‖ a
acţiunii de destituire a firmei italiene „Todini Construczione Industriale‖, urmată de refacerea
licitaţiei - la un preţ dublu faţă de cel al contractului iniţial - şi încredinţarea lucrărilor
societăţii germane Max Boegl). Toată lumea sibiană a fost convinsă că scopul urmărit de
conducerea CJ Sibiu a fost acela de a asigura caracterul de „omogenitate‖ şi perfectă
„fiabilitate‖ a lucrărilor: proiect german, manager general german, constructorul german şi
diriginţi de şantier total şi exclusiv subordonaţi managerului general importat, probabil pentru
„reputaţia‖ sa în domeniu. Revenind la „încoronare‖ am fost, mărturisesc, şocat de aparenta
(indirectă, sugestivă) elogiere publică a pretinsului merit („al transparenţei totale‖) a celui pe
care, în termeni populari şi cu demonstraţia de rigoare, personal îl consider principalul
vinovat al întregii situaţii produsă pe şantierul complex al acestui obiectiv de investiţii,
invocat mereu, de trei ani de zile, la Sibiu, ca un succes notoriu al administraţiilor judeţeană
şi municipală (căci, evident, la un moment dat, crezând că va fi o mare afacere, s-a asociat şi
Primăria Sibiului acestui proiect!), motiv de „mândrie naţională‖ dar dovedit, acum, la
recepţia finală, un eşec de proporţii, perfect imputabil, moral şi material, celor ce l-au făcut
posibil.
Un gând ghiduş mi-a „trecut prin cap‖, atunci: te pomeneşti că, cu simţul deosebit al
umorului responsabilului de „rubrică‖ satirică al amintitului ziar (cunoscute fiind prea bine

491
„meritele‖ personajului, care constau, pe şieau, din lipsa totală de transparenţă, de
comunicare şi de colaborare cu toţi factorii antrenaţi, contractual sau social, inclusiv cu cele
două serii de consilieri judeţeni, din cele două legislaturi, privitor la lucrările executate la
Aeroportul sibian), s-au gândit să-1 „încoroneze‖ pe Martin Bottesch, conferindu-i coroana
de „baron local‖ (sau, mă rog, judeţean), inspiraţi de vecinătatea imaginii alăturate
(procurorul Florin Apostu, arestat de DNA pentru fapte jalnice de corupţie), dar, mai ales, de
existenţa în folclorul german a celebrului baron Münchhausen, renumit pentru harul său de a
mistifica adevărul sau, în cel mai fericit caz, de a confunda adevărul cu minciuna. Bine, mi-
am zis, sugestionarea mi se pare transparentă, dar de ce s-au oprit, cu ocazia învestiturii
nobiliare, la jumătatea protocolului, căci regula în feudalism era ca, la încoronare, să se
confere, ca feudă, odată cu coroana, şi domeniul imobiliar. Şi atunci, mi-a venit ideea că
„titlul de proprietate‖ cel mai cuvenit pentru proaspătul baron ar fi chiar acela al domeniului
pe care 1-a râvnit, l-a asumat oficial, ani de zile, ca beneficiar unic: Aeroportul Internaţional
din Sibiu. Iată de ce cred potrivit ca acesta să primească, de îndată, numele preşedintelui CJ
Sibiu, sub autoritatea căruia, în perioada 2006 - 2010 acesta s-a „modernizat‖ după voinţa şi
priceperea, dar mai ales după interesul ocult al finanţatorului principal. Mai trebuie doar ca
membrii Consiliului Judeţean să voteze proiectul avansat de subsemnatul, inaugurând astfel,
la Sibiu, într-o premieră naţională primul aeroport botezat cu numele celui ce a plătit
lucrările, indiferent de calitatea acestora, Aeroportul Internaţional „Martin Bottesch‖. Sper ca
ex-colegii mei să aprobe proiectul, apreciind propunerea mea drept un sincer omagiu adus
conducătorului prea iubit de domniile lor.
Să lăsăm, însă, gluma şi să analizăm rezultatele ultimei expertize comandate de CJ Sibiu căci
au mai fost şi altele pentru fisurarea grinzilor planşeelor şi a pavajului de gresie la terminalul
de călători şi desigur că vor mai urma şi altele. Expertiza alunecărilor de teren elaborată de
„CS GF Technical Expert SRL‖ (de ce nu s-o fi ocupat acesta şi de acumulările de apă pe
toată suprafaţa aeroportului, de inundarea canalelor conductorilor electrici şi a căminelor de
vizitare, de „fântânile‖ oarbe dotate cu pompe submersibile pentru evacuarea apei din
parterul clădirilor cu panourile electrice ş.a., toate, urmări directe şi inexorabile ale
inexistenţei unui proiect de drenaj general şi eficient al acestui obiectiv strategic care
ameninţă să ne coste, în curând, peste suta de milioane de EURO?), ne-a fost comunicată
recent de preşedintele M. Bottesch la o conferinţă de presă în care a expus concluziile publice
ale expertului, comentate cu toată „transparenţa‖ şi „în totalitate‖, de dl. Preşedinte al CJ.
Nefiind prezent le voi comenta aşa cum au fost acestea redate în presa sibiană, neaservită
puterii, căci cea aservită (Tribuna Sibiului, avându-1 patron pe celebrul Ilie Carabulea) a
tăcut mâlc, nemaiavând cum să „cosmetizeze‖ această afacere şi să o elogieze ca un nou mare
succes al administraţiei sibiene.
Concluziile au fost trei „mari şi late‖, una de proiectare (la rambleu), una de proiectare şi
construcţie la sistemul de drenaj şi una materială, la calitatea materialului adus pentru
ridicarea terenului şi amenajarea pistelor.
Prima concluzie, şi cea mai năucitoare, este aceea privitoare la calitatea geo-morfologică
(deci a calităţilor fizico - mecanice) a pământului de umplutură (multe milioane de metri
cubi!) adus pentru a se amenaja terenul pentru pistă şi rambleu. Cum orice ageamiu ştie (sau
raţionează) că infrastructura unei piste de aeroport are aceeaşi importanţă ca orice
infrastructură a unei clădiri strategice din beton, nu-mi pot închipui că ditamai consorţiul
german Max Boegl, de faimă cel puţin europeană, dacă nu chiar mondială (că dacă nu ar fi
fost aşa, de ce ar fi rupt CJ Sibiu contractul cu firma italiană „Todini Constructioni
Industriale‖, care a câştigat licitaţia pentru construirea centurii ocolitoare a Sibiului, decizie
care avea să ne coste mai întâi treizeci de milioane EURO, după ce firma italiană ne-a
reclamat la Comisia de Arbitraj a Uniunii Europene şi a câştigat procesul (!!), apoi alte 54 de
milioane EURO care s-au adăugat - după reţeta „patentată‖ în România post decembristă - cu

492
ocazia refacerii licitaţiei pentru un nou contract la centura cu pricina), nu-şi putea permite
utilizarea acelor „pământuri argiloase‖ fără o analiză fizico-chimică în laboratoarele firmei
sale (asta, pentru mai multă siguranţă), al cărei buletin de analiză, interpretat de experţii
firmei (aflăm acum, eronat), să nu fi fost depus, la Dosarul investiţiei (aşa cum bănuiesc că se
procedează în toată lumea, în cazul betoanelor livrate de staţiile speciale, pe toate şantierele
beneficiare).
Dacă specialiştii SRL-ului bucureştean (Cum, Doamne, de-i găseşte CJ Sibiu pe toţi SRL-iştii
ăştia, în loc să apeleze la specialiştii consacraţi, cu reputaţie profesională certă, ai catedrelor
marilor Institute Politehnice din România, precum cele de la Timişoara, Cluj, Iaşi sau
Bucureşti? Or fi mai ieftine, mai „înţelegătoare‖, mai „conciliante‖, astea să fie motivele sau
te pomeneşti că mari economişti cum se ţin, cei din conducerea CJ au hotărât să încurajeze
piaţa de capital privat în detrimentul subsidiarii instituţiilor superioare de învăţământ?) au
dreptate (şi asta o să aflăm abia în procesul, care va dura, probabil, câţiva ani, pe care firma
germană, în apărare, îl va deschide împotriva acuzaţiilor ce i se vor aduce, oficial, de către
conducerea CJ Sibiu şi posibil, împotriva concluziilor SRL-ului care îi acuză indirect de
incompetenţă ori de impostură), atunci, avem o altă problemă (şi o altă întrebare pentru dl.
Preşedinte Bottesch): îşi asumă domnia sa şi soluţia recomandată de expert, aceea de
schimbare a întregii umpluturi (care, oricum, va mai „lucra‖, în timp, ani buni de acum
înainte), ceea ce presupune evident, costuri uriaşe? Sau se va aprecia, de noul proiectant (căci
este evident că e nevoie de un nou proiect privitor la acest obiectiv al investiţiei) că se va
rezolva problema calităţii pământului de umplutură prin realizarea unui drenaj ideal, care va
preveni orice umidificare a pământului din substructura pistelor (ale cărui calităţi se
înrăutăţesc considerabil în prezenţa apei, cum a declarat la conferinţa de presă dl. preşedinte
Bottesch)?
Evident că faţă de soluţiile propuse de expert se ridică câteva întrebări esenţiale: se estimează
cât va costa noul proiect şi cine îl va plăti? Se evaluează exact cât va costa extracţia şi
evacuarea auto a milioanelor de metri cubi de pământ de umplutură, cât va dura şi cât va
costa? Cine va plăti această uriaşă lucrare? Şi cât va costa înlocuirea acelui volum uriaş de
pământ, tasarea lui şi refacerea pistelor? Cine va plăti toată lucrarea?
În faţa acestor întrebări prozaice, deloc hamletiene, nu pot să nu rezonez, cu compasiune faţă
de împricinat: de câte dureri de cap ar fi scăpat drăguţul nostru preşedinte al CJ, dacă - aşa
cum ar fi fost normal şi moral, simplu dar sigur, firesc dar eficient - ar fi încredinţat urmărirea
tuturor lucrărilor corpului de specialişti ai lui „RA Aeroportul Internaţional Sibiu‖ (adevăraţii
beneficiari!) cărora le-a interzis orice contact cu constructorii şi orice interes manifest în
urmărirea lucrărilor! ! Mai mult decât atât, atunci când comandantul Aeroportului s-a sesizat
că pe şantier se întâmplă lucruri necurate (necuvenite) şi l-a tras la răspundere pe dirigintele
de şantier, acesta (comandantul) a fost sever admonestat de dl. preşedinte, chiar în prezenţa
vinovatului, atrăgându-i atenţia subalternului său că „dacă nu vreţi să colaboraţi, ne putem
dispensa, de serviciile dvs.‖ Şi mă întreb, iar, ca prostul, vorba românului: oare de ce s-o fi
comportat atât de aparent absurd dl. preşedinte? Care să îi fi fost interesele, căci, fără un
interes, nu rişti o situaţie atât de aberantă, cu consecinţe care ar putea fi dramatice, aşa cum s-
au dovedit a fi fost?

14 ian 2011-Monitorul

493
Bucur a învins Sistemul

Corneliu Bucur a câştigat bătălia cu Consiliul Judeţean Sibiu. Acesta aşteaptă să fie repus în
funcţia de director al CNM Astra. CJ are la dispoziţie 15 zile pentru a face recurs la această
sentinţă judecătorească, însă Bucur este aproape sigur că acest lucru nu se va întâmpla. Fostul
director al CNM Astra este supărat la culme şi pe foştii colegi din Consiliul Judeţean Sibiu,
pe care i-a atacat dur, în cadrul conferinţei de presă de ieri.
Corneliu Bucur s-a plâns în repetate rânduri că funcţia de director al Complexului Naţional
Muzeal Astra i-a fost luată pe nedrept. Nu l-au ascultat prea mulţi. Acum, însă, legea este de
partea lui. Fostul manager general al CNM Astra a câştigat procesul intentat Consiliului
Judeţean Sibiu şi speră să ocupe cât mai curând, din nou, scaunul cedat actualului director
interimar. Este „deschis‖ şi la un proces de evaluare a competenţelor sale profesionale, la care
ştie, cu siguranţă, că nu va lua sub nota nouă.
„Instanţa a decis să admită parţial plângerea reclamantului, în sensul că va obliga instituţia
Consiliului Judeţean Sibiu la întreprinderea tuturor formelor legale pentru reevaluarea finală,
iar ei nu pot face evaluarea finală dacă mă cheamă de pe stradă. Ca să facă evaluarea finală a
unui om, trebuie ca acesta să fie reîncadrat. Asta înseamnă reîncadrarea mea la data de 16
mai, când m-au dat afară din funcţie‖, a explicat Corneliu Bucur.

CJ se aştepta să piardă
Corneliu Bucur s-a mai arătat vexat şi de faptul că instanţa de judecată a refuzat să se
pronunţe la timp în cazul procesului său. Cu alte cuvinte, sentinţa a fost afişată pe site doar pe
data de 13 februarie, după ce, pe deasupra, a mai fost şi amânată de trei ori. „Cauza judecăţii
era simplisimă. Instanţa a tot amânat, însă, să se pronunţe. Mai mult, nici nu a afişat pe site
rezultatul procesului. Trebuia afişat pe data de 10 februarie şi a apărut doar în 13. Oricum, CJ
nu a făcut un concurs pentru ocuparea postului şi 1-a pus pe Olaru interimar, pentru că ştia că
eu am fost înlăturat abuziv. Nu e o surpriză pentru ei că eu am câştigat procesul‖, a dat
asigurări Corneliu Bucur.

Muncitori în garajul lui Olaru


Fostul manager general al CNM Astra a mai precizat, tot în cadrul conferinţei de presă de
ieri, că excesul de energie de care dă dovadă în ultima perioadă se datorează dorinţei aprige
de a câştiga acest proces şi de a demonstra tuturor că muzeul nu a ajuns pe mâini bune. „L-au
înscăunat pe Olaru şi m-au descăunat pe mine, într-un mod ilegal, iar ei ştiu acest lucru.
Olaru a fost ţinut acolo ilegal. Eu am rezerve că ei vor face apel, dar o să aştept 15 zile. Dacă
vor vrea să mă evalueze, trebuie să aducă specialişti, cu experienţă de zeci de ani. Trebuie să
mă evalueze doar dacă sunt angajatul lor, deci nu mă vor putea evalua decât dacă mă
încadrează din nou‖, a mai spus Corneliu Bucur. Bucur a mai subliniat că firmele care
lucrează în interiorul muzeului sunt prezente şi în ograda, la propriu, a directorului Valer
Olaru. „Eu sunt disperat şi de aceea am intrat în această luptă, cu energie. Sunt disperat când
văd ce se întâmplă cu muzeul, cu licitaţiile, cu firmele neprofesioniste care merg acasă la
domnul Olaru să îi facă garajul‖, a spus Corneliu Bucur.

„Domnul Olaru este un nufăr”


Corneliu Bucur a continuat seria acuzelor la adresa lui Valer Olaru, menţionând că nu se mai
teme de nimic. Nici consilierii judeţeni nu au fost, însă, ocoliţi de „săgeţile‖ lui Bucur. Olaru
a fost asemuit de cel căruia i-a luat locul, cu o floare, însă în sens peiorativ, nicidecum ad-
mirativ.
„Domnul Olaru este un nufăr sau un crin, dar să nu se înţeleagă greşit cu cel de-al doilea
nume. Spun că domnul Olaru se bucură de cea mai mare protecţie în Sibiu. Cel mai mare om

494
politic al Sibiului îl susţine pe Olaru‖, a mai punctat Bucur, care nu a dorit să reveleze, însă,
identitatea protectorului.

Bottesch este serafic


Despre Iordan Nicola, secretarul CJ Sibiu, Bucur nu are niciun cuvânt de laudă, iar pe Martin
Bottesch, Corneliu Bucur îl consideră cel puţin diplomat atunci când îşi exercită atribuţiile de
conducere în CJ Sibiu. „Iordan Nicola este omul malefic al Consiliului Judeţean. Preşedintele
conduce suav, serafic, acest Consiliu. Ce se întâmplă la Sibiu e complet aiurea, asta nu mai e
democraţie. Dacă îi dai şi lui ăla şi lui ăla, ei închid guriţa. Vezi cazul Aeroportul Sibiu, unde
a venit un expert plătit cu milioane şi a spus că trebuie să se evacueze tot pământul de
umplutură. Eu am sesizat mereu neregulile. Domnul Gheorghe Dicu îmi zice să nu mai
vorbesc, pentru că aduc prejudiciu de imagine Consiliului Judeţean‖, a mai mărturisit fostul
director al Complexului Naţional Muzeal Astra.

Alina CÂMPEANU
16 feb 2011-Monitorul

495
Tuturor, le răspund „Dacă aveţi o conştiinţă, ridicaţi-vă cu toţi la luptă împotriva Corupţiei
şi activaţi pe baricadele Adevărului. Doar aşa ne vom recupera „şansa viitorului!”.
Prof. dr. Corneliu Bucur

Radiografia sistemului endemic al corupţiei „la nivel de partid şi de stat”


Caracatiţa sibiană

Nimic mai facil, astăzi, în România („astăzi‖, vorba vine, mai corect de peste două decenii),
să vorbim despre CORUPŢIE ca despre un sistem endemic la nivel naţional. Este realitatea
cea „de toate zilele‖, pe care o prizăm zilnic, o respirăm odată cu aerul, ne înconjoară,
atotprezentă, ne opresează, atotputernică, ne înăbuşe, ne exasperează, ne nevrozează, ne
disperă, ne întunecă orizontul, ne spulberă orice speranţă de mai bine pentru această ţară,
pentru neamul nostru. 0 simţim prezentă, difuză sau obstinată, activă în toate mediile şi
structurile sociale, în toate instituţiile şi partidele, la oraşe şi la sate, strălucind însă, în
metropolă! Este asemeni unei pânze de păianjen otrăvitor, carnivor, vorace, ţesută cu
tenacitate şi rafinament, utilizând tehnici tradiţionale, clasice şi ultramoderne, atotputernică,
atotdominatoare. Juridic însă, corupţia în România este o „fata morgana‖, este asemeni unei
vedenii, a unui miraj: cu toţii o vedem, o simţim, o trăim, zi de zi dar, nimeni nu o „atinge‖,
nu o dovedeşte, nu o „arestează‖, nu o condamnă! Este asemeni unei boli de sânge (mai rea
ca leucemia) care a expandat în tot organismul naţional, a cotropit şi ucis globulele roşii,
sănătoase, a debilitat până la leşin organismul social, l-a anemiat şi apoi l-a paralizat,
lăsându-l neputincios asaltului final, destabilizator, falimentar. Când vine, însă, momentul să
o denunţăm, instituţional sau individual, să o stigmatizăm, să o punem la stâlpul infamiei, al
oprobiului public, brusc ne cuprinde teama, ne fofilăm, ne retragem în „cochilia‖ autismului
social. Ne cuprinde un sentiment ucigător de teamă, represiv, paralizant!
Spaima care ne bântuie de decenii, nu este neîntemeiată, căci forţa de reacţiune a corupţilor
este necruţătoare, devastatoare, fiecare corupt având în spate, mai vizibil sau mai ascuns, un
potent om politic, un procuror şef, un ofiţer superior de poliţie şi, la limită, un judecător, gata
oricând pentru „arginţii‖ pretinşi şi livraţi generos, licenţios, să-i apere, să le promoveze
interesele, să-i „albească‖ în presă sau chiar în dosare, să-i achite şi să-i elibereze din arest,
apoi să-i urce, din ce în ce mai sus, în funcţii publice. Disperaţi, tot mai disperaţi, bieţii
oameni oftează, ridică neputincios din umeri, „implorând cerul‖ şi îşi (îţi) spun resemnaţi: „te
pui cu sistemul?‖ Şi au perfectă dreptate, căci corupţia a devenit sistem naţional. Unul
endemic (a dobândit caracter permanent!) şi, mai corect şi mai actual, unul pandemic.
Ei bine, personal, retrăind zilele şi nopţile terifiante ale „revoluţiei‖ din decembrie '89,
momentele pe care le credeam cruciale pentru abolirea comunismului, opresiunii statului
totalitar, dictaturii politice şi atitudinii deviante şi ticăloase, care ne pervertiseră conştiinţa şi
caracterul întregii naţiuni, atunci când, iresponsabil mai degrabă decât curajos, înfruntând
tirurile armelor şi atentatul personal (există martori în viaţă), mi-am asumat „ieşirea în faţă‖,
ca vicepreşedinte al CJFSN şi apoi al CJPCUN şi înfruntarea „noii ordini social - politice‖,
îndrăznind apoi, în ultimii ani, să înfrunt corupţia sibiană, să o demasc public, să-i descifrez
şi să-i prezint mecanismul - de configurare şi de acţiune -, să o radiografiez (o adevărată
performanţă!) şi să o arăt sibienilor şi naţiunii în toată nesimţirea, mârşăvia şi monstruozitatea
sa abominabilă.
Multă lume mă crede nebun (după celebrul proverb „dacă tăceai, filozof rămâneai‖) iar un
bun prieten din liceu mi-a declarat, zilele trecute, cu toată compasiunea de care era capabil:
„zevzecule, îţi păstrai postul şi locul în sfera puterii dacă nu făceai pe moralistul!‖. Pe limba
şi înţelesul lui, dacă „nu te puneai cu corupţii‖ (căci CORUPT, în sens etimologic, este cel ce
încalcă morala socială, publică, iar constituţional, cel ce se consideră „mai presus de orice

496
lege‖). Tuturor, le răspund: „dacă aveţi o conştiinţă, ridicaţi-vă cu toţi la luptă împotriva
Corupţiei şi activaţi pe baricadele Adevărului. Doar aşa ne vom recupera „şansa viitorului!‖.
Cazul ales spre lămurirea sibienilor privitor la cum arată concret şi funcţionează ca sistem
social (căci este un mecanism social care funcţionează perfect, dacă este „uns‖ cum trebuie!),
corupţia sibiană din zilele noastre se constituie în ultimul grav, odios, ilegal, inept şi abuziv
atac la integritatea patrimoniului cultural al Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale
„ASTRA‖, în percepţia generală a sibienilor, „Muzeul Satului‖ din Dumbrava Sibiului.
Concret, este vorba de un proiect investiţional, promovat de BAMT Grup (al cărui patron este
DUMITRU DOMNARU, un potent om de afaceri sibian, coproprietar la „EUROIL‖, pilon de
bază şi sponsor generos al PDL, protectorul financiar al conducerii PDL-ului sibian, consilier
judeţean PDL etc), având ca obiectiv constituirea unui stabiliment comercial de 300 mp, lipit
de HANUL tradiţional transferat din comuna Tulgheş (jud. Harghita) şi situat la 10 m
distanţă de poarta a II-a de acces în incinta Muzeului (care este clasat „Monument istoric,
Grupa A‖).
Conştient că proiectul său încalcă prevederile exprese ale Legii 422/2001, Legea protecţiei
monumentelor istorice, care nu permite realizarea de noi construcţii la mai puţin de 100 m în
intravilan şi 500 m în extravilan (cazul nostru), dl. Domnaru D., respins la licitaţia din anul
2008 (întrucât nu îndeplinea condiţiile stabilite riguros în Caietul de sarcini, aprobat de
Consiliul Judeţean), cu spiritul întrepid eficace, cunoscut, susţinut nelimitat de preşedintele
organizaţiei judeţene a PDL, Ion Ariton (senator şi apoi, ministrul Economiei!), se hotărăşte
să-şi impună proiectul dincolo de toate opreliştile legale, într-un exerciţiu demonstrativ de
forţă şi aroganţă, tipic celor îmbogăţiţi peste măsură, în ultimii ani, prin mijloace numai de ei
ştiute.
Odată limpezit cadrul preliminar, urmează expunerea, secvenţă cu secvenţă, a filmului de
aventuri, în care voi evidenţia „eroul‖ fiecărei secvenţe, scenariul conceput pentru a învinge
legea, riposta (reacţiunea - de la a reacţiona) dată de subsemnatul fiecărui demers al
„beneficiarului‖ şi rezultatul fiecărei acţiuni/iniţiative a d-lui Domnaru.

Secvenţa 1
Scenariul pregătit: scoaterea loturilor de teren din muzeu vizate pentru a dezvolta proiecte
investiţionale, pe lângă monumentele şi construcţiile cu funcţii comerciale, din patrimoniul
muzeal. Actorul principal, IORDAN NICOLA - secretarul Consiliului Judeţean. Misiune
îndeplinită: în mod ilegal, perfid (pe ascuns, fără înştiinţarea conducerii CNM „ASTRA‖),
acesta operează în scopul .indicaţiilor primite şi intabulează în CF toate acele loturi, ca „parc
de agrement‖. Calea investiţiilor „externe‖, „legală‖, era deschisă. Reacţiunea adversă: aflând
de ingenioasa schimbare de titlu juridic a terenurilor vizate, subsemnatul reacţionează din
funcţia de consilier judeţean şi obligă pe manipulatorul ocult să readucă terenurile înapoi în
incinta muzeului,, reconstituindu-se în CF situaţia anterioară. Calea „legală‖ a investiţiei
dorite a fost blocată, dar intervenţia mea fermă a generat verdictul oligarhiei: „Bucur trebuie
eliminat din funcţie cu orice preţ, prin orice mijloace, indiferent de valoarea sa‖!

Secvenţa 2
Scenariul elaborat: îndepărtarea lui C. Bucur din funcţia de manager general al Complexului
Naţional Muzeal „ASTRA‖. Pretextul ales: „se opune politicii Partidului în problema
reducerilor de personal‖. Total fals şi profund imoral. Opoziţia mea la adoptarea Hotărârii
proiectate de conducerea CJ se referă la aberaţia reducerii a 88 posturi din schema de
personal a muzeului şi doar a unui singur post din schema Consiliului Judeţean! Actant
principal: ION ARITON, preşedintele PDL Sibiu care, disperat de votul paritar exprimat în
şedinţa CJ din luna aprilie 2009, convoacă „activul‖ şi dispune ca la votul din luna mai „să se
voteze disciplinat, conform indicaţiilor trasate de conducere‖! Zis şi făcut. Ilegal şi profund

497
imoral, C. Bucur este „descălecat‖. Acum se dă „trecere liberă‖ la toate proiectele oneroase
blocate de subsemnatul, de câţiva ani de zile, dar dorite obsesiv de conducerea CJ şi subscrise
de obedientul şi servilul director interimar, V. Olaru. Reacţia adversă: acţionarea în instanţă a
deciziei de demitere luată de conducerea CJ. Curtea Constituţională a României emite o
decizie favorabilă încheierii unui nou contract (în continuarea celui încheiat pe OUG 189), de
această dată, pe Art. II din Legea 269/17 iulie 2009.

Secvenţa 3
Scenariu nou: Modificarea Caietului de sarcini referitor la concesionarea Hanului din
Tulgheş, astfel încât, câştigătorul să fie, musai, dl. Domnaru (Grupul BAMT). Actant
principal: VALERIU OLARU, directorul numit interimar la 21 mai 2009 şi păstrat (pentru
obedienţă, supunere şi conduită imorală) şi după expirarea temeiului legal de „120 de zile
calendaristice, maximum‖, expirat la 17 noiembrie 2009! Dl. Domnaru D. „defilează‖ în
licitaţie, îşi anunţă programul de investiţii, V. Olaru se supune „orbeşte‖ şi începe noua
aventură a obţinerii avizelor şi aprobarea investiţiei.

Secvenţa 4
Scenariu: votul în CJ pentru avizarea introducerii în PUZ a proiectului dorit obsesiv de dl.
Domnaru. Actant principal: MARTIN BOTTESCH, preşedintele CJ Sibiu. Reacţiunea
adversă: după combaterea energică în plenul CJ, cu argumente solide, bazate pe Legea
422/2001 şi Legea 451/2002 (pentru aderarea României la Convenţia Europeană a Peisajului,
de la Florenţa, 2000), argumente „surmontate‖ cu inconştienţă şi imoralitate de consilierii
„disciplinaţi‖ şi supuşi „liniei trasate de partid‖, am înaintat, la data de 08.07.2010, o
contestaţie oficială Prefectului Judeţului Sibiu, cerând anularea în Contenciosul Administrativ
a Hotărârii 88 a CJ din 24 iunie 2010.

Secvenţa 5
Scenariu: „însărcinarea‖ prefectului CONSTANTIN TRIHENEA (care devine actantul
principal) cu ignorarea contestaţiei subsemnatului. Acesta se supune obedient şi îmi trimite
un răspuns, cu adresa 9780 din data de 09.09.2010, stupefiant prin conţinut şi descalificant în
esenţa sa: „Dacă nu se vor obţine avizele legale, atunci investiţia nu se va realiza‖! Reacţia
adversă: prin scrisoarea din 20.09.2010 îi notific dl-ui prefect Trihenea (ca şi într-o situaţie
anterioară, cazul vizând atunci demiterea mea ilegală din funcţia de manager general, în
şedinţa din 26 mai 2009, împotriva căreia am depus contestarea legalităţii Hotărârii CJ) că
domnia sa nu îşi îndeplineşte onest, legal şi moral atribuţiile încredinţate de Guvern, prin
Lege: „Pentru complicităţile dvs. cu cei ce se opun obstinat şi imoral intereselor culturale
fundamentale ale poporului român, să vă judece Bunul Dumnezeu şi poporul român!‖.
Secvenţa 6
Scenariul: Apelul la Comisia Naţională a Monumentelor Istorice pentru avizarea introducerii
proiectului dorit în PUZ. Domnul Domnaru nu primeşte nici un răspuns. Face presiuni,
indirect, la nivel foarte înalt, asupra Secretarului de Stat, Vasile Timiş, din cadrul
Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Reacţia adversă: înaintez pe 06.07.2010, câte
un memoriu de protest vehement împotriva ineptei investiţii ce încalcă flagrant legile ţării,
Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor (care dă aviz negativ), Comisiei Naţionale a
Monumentelor Istorice (care dirijează lucrarea spre Comisia Zonală) şi la Cabinetul
Secretarului de Stat, Vasile Timiş. Domnia sa îmi răspunde, personal, prin scrisoarea nr. 1952
din 06.08.2010, prin care îmi adresează mulţumiri „pentru vigilenţa dvs. şi pentru implicarea
în soarta acestei prestigioase instituţii de cultură‖. Îi mulţumesc respectuos şi îl felicit pentru
poziţia morală, verticală adoptată.

498
Secvenţa 7
Scenariul: insistenţe deosebite pentru a-1 convinge pe preşedintele Comisiei Zonale a
Comisiei Monumentelor Istorice, prof. Ing. SZABO BALINT, să avizeze pozitiv investiţia în
cauză. Spre cinstea sa, marele specialist din Cluj nu se lasă înduplecat, nici la prima şedinţă şi
nici la cea de-a doua, ca urmare a depunerii contestaţiei de către „beneficiar‖.

Secvenţa 8
Scenariul: substituirea avizului legal al Comisiei Naţionale (neobținut) printr-un „aviz de
serviciu‖ (ilegal şi inutil) dat de directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu
Cultural. Actant principal: DAN NANU, director interimar, persoană compromisă la un
examen, uşor manipulabil de conducerea Partidului Democrat.

Secvenţa 9
Scenariul: promovarea dosarului spre avizare la Consiliul Local, în vederea obţinerii
aprobării introducerii obiectivului în PUZ. Actor principal: KLAUS JOHANNIS, de care
depindea votul în plenul CL. Actor secundar: arh. şef IOANA URDEA, şefa Serviciului de
Arhitectură şi Sistematizare din Primăria Sibiu, care îşi dă avizul pentru introducerea
dosarului incomplet (fără avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice) pe ordinea de
zi, ca proiect de hotărâre a CL. Reacţiunea: Solicit arhitectei Urdea, în calitatea mea de
preşedinte al Fundaţiei „SOS Hermannstadt‖ (al cărei scop şi obiectiv principal este salvarea
patrimoniului cultural sibian de la orice fel de maltratare, distrugere sau agresare)
documentaţia care a stat la baza emiterii Hotărârii CL. O obţin contra cost şi apoi, înaintez
Prefectului nou înscăunat de PDL, Horaţiu Răcuciu, o adresă pentru blocarea Hotărârii CL, ca
ilegală, în Contenciosul Administrativ. Soluţia aleasă de domnia sa: tergiversarea oricărui
răspuns, de fapt neimplicarea sa precum Pilat din Pont şi, deci, încălcarea obligaţiilor de
serviciu! Asta era porunca de la Partid!

Secvenţa 10
Dacă secvenţa şi scenariul 9 au constat din presiunea pe Prefectură ca să blocheze noile
contestaţii, în Contenciosul Administrativ, din motive de protejare a intereselor şi afacerilor
camaradului de partid, scenariul nou prevede „seducerea‖ organelor centrale. Constatând că
avizul obţinut este contestat ca ilegal, dl. Domnaru atacă din nou la nivelul conducerii
Ministerului. Dl. Secretar V. Timiş îi deleagă sarcina directorului Angelescu Mircea, Direcţia
Generală a Patrimoniului, Cultural. Acesta îmi expediază o scrisoare (nr. 3130 din
20.12.2010) prin care încearcă să „dreagă busuiocul‖. Mă informează că, după avizul negativ
iniţial, Comisia Zonală a revenit şi a dat ulterior aviz pozitiv! Reacţia mea: mă adresez, în
scris, noii conduceri a DJCPN şi îi solicit explicaţii: cum s-a dat avizul direcţiei şi dacă există
un aviz pozitiv al Comisei Zonale, cer să mi se arate. Totodată, mă adresez dl/ui preşedinte al
CZ, prof. Univ. Dr. Szabo Balint, care confirmă faptul că la presiunile insistente ale factorilor
locali s-a mai organizat o şedinţă a CZ, de această dată, la „faţa locului‖ (în muzeu), dar că nu
a revenit la decizia iniţială, păstrând avizul negativ.

Secvenţa 11
Se reiau presiunile la nivel local (director Trufaşiu) şi la nivelul Comisei Zonale. Se intervine
pe lângă ARHITECT PAUL N1EDERMA1ER, cu pretextul modificării proiectului iniţial.
Intermediar şi „avocat pledant‖ al clientului său Domnaru, dl. director Trufaşiu, cel pe care
legea îl obligă să se opună oricărei agresări a patrimoniului, îşi asumă sarcina de a convinge
specialiştii din CZ să schimbe avizul! Reacţia mea: după mai multe discuţii cu dl. Arh. P.
Niedermaier şi dl. prof. univ. dr. Szabo Balint, convenim ca să se solicite expedierea întregii
documentaţii la Comisia Naţională a Monumentelor Istorice. Acum se aşteaptă verdictul

499
forului naţional investit prin lege să avizeze lucrările de investiţii proiectate în vecinătatea sau
în interiorul unui monument istoric din grupa A (de importanţă naţională).
Radiografia prezentată detaliat, după un scenariu care se derulează din anul 2008, este ex-
presia vie, netrucată, a modului în care se recompune (pe varii scenarii) şi acţionează
caracatiţa corupţiei sibiene, cameleonice (transputernice), funcţie de interesele de moment şi
de potenţa omului de afaceri care cere încălcarea Legii!
Cum instituţiile statului şi puternicii zilei nu sunt nici dispuse şi nici capabile să lupte cu
corupţia şi să apere interesele statului şi patrimoniului său cultural, speranţa (care „moare
ultima‖) nu poate veni decât de la societatea civilă şi de la presa liberă, neînfeudată, atâta câtă
a mai rămas, iar reacţiile nu pot fi decât două: „ori luptăm, ori murim‖!
Ne-am oprit cu derularea scenariilor ce ilustrează nivelul la care a ajuns corupţia „de partid şi
de stat‖, în Sibiu, cu episodul 11 şi cu scenariul (convenit cu acad. Arh. Paul Niedermaier şi
cu preşedintele Comisiei Zonale, prof. univ. dr. ing. Szabo Balint), de solicitare către DJCPN
a trimiterii întregii documentaţii privind proiectul promovat de SC „BAMT Grup‖ SRL,
Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor - singurul for de specialitate acreditat de Mi-
nisterul Culturii şi Patrimoniului Naţional să elibereze avize pentru lucrările de restaurare şi
conservare a monumentelor istorice clasate în „Grupa A‖ (de importanţă naţională), aşa cum
este clasat muzeul din Dumbrava Sibiului (în nici un caz pentru lucrări „de extindere‖, aşa
cum doreşte, în mod persuasiv şi obstinat, patronul respectivei societăţi, Dumitru Domnaru,
pentru care valorile patrimoniului cultural naţional sunt o simplă bagatelă, motiv temeinic
pentru propria opţiune de a face parte din Comisia pentru Cultură a Consiliului Judeţean!).
Continuăm derularea „filmului documentar‖ cu scenariile concepute de toţi cei ce s-au pus în
slujba intereselor omului de afaceri DD, deşi atribuţiile funcţiilor lor îi obligau, pe unii să
respecte legea, pe alţii să prevină derapajele faţă de lege, în sfârşit, pe ultimii (structurile
guvernamentale), să-i sancţioneze pe cei ce abuzează de funcţii şi ocolesc sau încalcă deli-
berat şi sfidător legea.
Noul context al analizei noastre prezintă şi două particularităţi cu totul speciale. Prima constă
în instalarea, în 23 decembrie 2010, a unui nou prefect. Având studii juridice şi o practică
solidă în administraţia publică (deci, cunoscător şi apărător, „din oficiu‖, al legislaţiei şi
prevederilor constituţionale), dl. D.H. Răcuciu se prezenta ca apărător al regulii de aur a
democraţiei, consfinţită în articolul 16 din Constituţia României, potrivit căruia „nimeni nu
este mai presus de lege‖. Cea de a doua (care va rămâne în istoria Sibiului!) constă din
organizarea, la Sibiu, a unei reuniuni naţionale prezidată de Ministrul Administraţiei şi
Internelor, Traian Igaş şi de Procurorul General al României, Codruţa Kovesi, cu participarea
tuturor inspectorilor şefi ai Inspectoratelor Judeţene de Poliţie şi a şefilor Parchetelor din ţară,
pe tema corupţiei (endemice) şi a gravelor acte de indisciplină din cele trei instituţii
fundamentale ale statului (Poliţie, Administraţie şi Justiţie), pornind de la cazul „Şoric‖ din
Piatra Neamţ şi „cazul Apostu‖ din Sibiu.

Secvenţa 12
Scenariul adoptat de la predecesorul său de dl. prefect HORAŢIU DUMITRU RĂCUCIU,
este temporizarea soluţionării cazului. Acesta preia contestaţia Fundaţiei „SOS Hermann-
stadt‖ de la locţiitorul prefectului, dl. Rareş Macrea, privind Hotărârea 399 din 25.11.2010 a
Consiliului Local (înregistrată la Instituţia Prefectului în 20.12.2010) şi, timp de două
săptămâni, o investighează, direct (fiind jurist de profesie) sau indirect, prin juriştii instituţiei.
Nimic din titlu, conţinut şi formă nu-i atrage atenţia dlui prefect ca fiind în neregulă sau în
contradicţie cu legea! Nu-1 contrariază nici termenul de „extindere‖, utilizat în titlu
(monumentele originale transferate în muzeele în aer liber nu pot fi „extinse‖ căci, orice
operaţie de acest fel conduce la denaturarea morfologică şi estetică a monumentului original),
nici locaţia indicată (Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖ - care este o structură complexă,

500
formată dintr-un muzeu cu expunere în aer liber, două muzee pavilionare cu sedii individuale
în Piaţa Mică şi al patrulea muzeu - Muzeul Civilizaţiei Transilvane „ASTRA‖, lăsat fără
sediu, încă din 1950, dar mai ales după ce, în mod generos şi altruist, subsemnatul am retras,
în februarie 1990, valorile expuse în cele 17 săli de la etajul I al Palatului Brukenthal, oferind
spaţiul necondiţionat pentru extinderea Galeriei de artă Brukenthal. Nici chiar după mutarea
Bibliotecii Judeţene „ASTRA‖ în noul sediu, conducerea CJ Sibiu nu a catadicsit să restituie
sediul istoric al Muzeului Asociaţiunii, unităţii muzeale ce-i continuă programul şi destinul
secular, într-o concepţie modernă, multiculturală) şi nici adresa menţionată în Hotărârea
contestată a CL: „DJ106A‖ (când adresa exactă a unităţii muzeale, în care se doreşte realizată
investiţia „prin extinderea‖ unui monument de arhitectură vernaculară, unic în peisajul
cultural al României, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA‖, este cea
specificată în Lista Monumentelor Istorice, republicată în anul 2009, la poziţia 355: „Calea
Răşinari f.n. Dumbrava Sibiului‖). Oricine ar ataca Hotărârea 399 a CL şi numai pe aceste
considerente, ar câştiga procesul!
Aşadar, chiar şi numai aceste observaţii i-ar fi permis dlui prefect să atace, pe motive de
„formă‖ şi necorespondenţă cu datele reale ale locaţiei, conformitatea cu legea şi realitatea a
Hotărârii Consiliului Local.
Cât priveşte încălcarea flagrantă a legii, pentru care am solicitat Instituţiei Prefectului să
atace, în Contencios, legalitatea Hotărârii, o lectură atentă a juristului Răcuciu, a unui singur
articol din Legea 422/2001 privind protecţia monumentelor istorice (şi anume articolul 26 al.
2) i-ar fi fost suficient pentru a da curs contestaţiei fundaţiei, blocând din start o investiţie
care se dovedeşte ilegală şi, ca atare, o agresiune la adresa integrităţii şi originalităţii
patrimoniului cultural de importanţă naţională din muzeul din Dumbrava Sibiului.
Dacă domnia sa ar fi citit şi Lista monumentelor istorice clasate în Grupa A (de importanţă
naţională), ar fi observat, la poziţia amintită (355), nominalizarea prestigiosului muzeu sibian
în „Grupa A‖, cu toate consecinţele juridice ce decurg de aici.

Secvenţa 13
Scenariul „pitrocit‖ de mine la cumpăna dintre ani îi oferă rolul de protagonist directorului
DJCPN, CĂLIN TRUFAŞIU. Acordându-i „prezumţia de nevinovăţie‖ (avizul buclucaş al
direcţiei fusese semnat de predecesorul său, Dan Nanu), i-am adresat o scrisoare, tot în
numele fundaţiei „mele‖, şi în 3 ianuarie 2011 m-am dus la dânsul să-1 „sorcovesc‖. I-am
prezentat adresa ministerului 3130 din 20 decembrie 2010 şi, în temeiul celor declarate sub
semnătura secretarului de stat Vasile Timiş şi a directorului Direcţiei Patrimoniu Cultural,
Mircea Angelescu, cum că direcţia judeţeană ar deţine un aviz favorabil includerii în PUZ a
proiectului cu pricina, eliberat de Comisia Zonală, i-am solicitat să mi-1 arate, întrucât un
atare aviz nu figura în dosarul înaintat Primăriei şi pe baza căruia s-a votat Hotărârea 399 a
CL. Jenat, mi-a declarat că şi lui „i s-a spus‖ de acel aviz, de către colegi, dar că, la direcţie,
el nu există.
Cu această ocazie am aflat că SC „BAMT Crup‖ SRL a depus la direcţie o nouă
documentaţie pentru a fi avizată, tot la nivel „local‖, dar mi-a declarat că, „dacă s-a încălcat,
într-adevăr Legea 22/2001 la primul aviz‖, nu are intenţia să comită aceeaşi eroare.

Secvenţa 14
Noul scenariu imaginat de prefectul Sibiului este acela al diversiunii: de ce să se raporteze la
Lege, când poate complica inutil (şi cu pierdere de vreme) cazul, cerând Direcţiei Judeţene de
Cultură şi Patrimoniu (care nu are nici o competenţă legală să elibereze avize pentru monu-
mentele istorice din „Grupa A‖) să-şi justifice avizul dat în septembrie 2010.
Aşadar, sfidând legea (cât se poate de explicită prin textul de la aliniatul secund al art. 26, şi
afirm acest lucru în calitatea mea de ex-senator şi coautor la textului acestei legi!), dar şi

501
logica elementară a lucrurilor (cel mult putea cere explicaţii „experţilor‖ direcţiei judeţene în
legătură cu frauda comisă şi actul de severă indisciplină, constând din depăşirea limitelor de
competenţă, pentru a stabili nivelul sancţiunii cuvenite din partea ministerului de resort!),
dl. prefect expediază dlui. director al DJCPN, Călin Trufaşiu, o adresă, în 6.01.2011 (a cărei
copie mi-o trimite şi mie spre a mă încredinţa de bună voinţa domniei sale de a ancheta cazul
cu toată seriozitatea), prin care îi solicită „punctul de vedere‖ privitor la eliberarea avizului,
în 30 sept. 2010!

Secvenţa 15
Dacă pe plan local „se deliberează‖, am găsit de cuviinţă să întreprind un nou demers la
minister, încercând să lămuresc cum se situează, de fapt, autoritatea naţională, în sarcina
căreia trebuia să cadă de la început soluţionarea „pe lege‖ a dosarului promovat de dl.
Domnaru, faţă de toată această tevatură delirantă iscată numai prin încălcări ale legislaţiei la
toate nivelele de decizie!
În 11.01.2011, de la sediul DJCPN, prin bunăvoinţa dlui director, am expediat prin fax, dlui
Secretar de Stat, VASILE TIMIŞ (şi, spre ştiinţă, dlui director MIRCEA ANGELESCU)
scrisoarea de răspuns la adresa lor din 20.12.2010, informându-i cum stau lucrurile de fapt, cu
totul altfel decât afirmaseră dânşii în adresă şi anume:
1. Comisia zonală nu a revenit la avizul negativ dat iniţial şi, deci, acel aviz pozitiv invocat
nu există!
2. În aceste condiţii, avizul favorabil pentru faza PUZ nr. 225/A/30.09 al DJCPN nu a res-
pectat prevederile Legii 422 art. 26 al. 2 şi este, evident, o depăşire de competenţe (ceea ce ar
fi trebuit să conducă la o anchetă administrativă a MCPN şi sancţiuni pentru toţi cei ce au
semnat avizul şi au încălcat Legea) şi
3. Consider, pe baza Legii, că, în cauză trebuie să se pronunţe Comisia Naţională a Monu-
mentelor Istorice şi nici o altă structură (CZ), ori aceasta nu a dat nici un răspuns, nici
beneficiarului şi nici mie, la memoriul depus în 06.07.2010.
4. Faptul că monumentele din muzeul sibian nu sunt declarate, marea majoritate, în mod
individual, monumente istorice nu influenţează cu nimic datele problemei şi nu afectează
caracterul întregului ansamblu de a fi un monument istoric clasat în „Grupa A‖.
Mai sunt doar trei zile, la data redactării acestui text şi de la MCPN nu a venit nici un răspuns
în termenul legal de 30 zile!

Secvenţa 16
Autorul noului scenariu redevine prefectul H.D. RĂCUCIU. Acesta îmi comunică, prin
adresa 984/27 ianuarie 2011, în baza transmiterii „punctului de vedere‖ al direcţiei judeţene
(care pentru Instituţia prefectului, excede legii!), că: „Avizul 225/A din 30.09.2010 a fost
emis de DJCPN în condiţii legale (!!!), la „propunerea‖ Comisiei Zonale‖.
Am citit şi răscitit, stupefiat, textul adresei reprezentantului Guvernului în teritoriu. Nici
măcar nu era vorba de o „răstălmăcire‖ a textului art. 26 al. 2 din lege, ci de ignorarea sa
totală. Cât priveşte motivaţia eliberării acelui aviz, dl. prefect nu pare să fie deloc deranjat, ca
jurist, de faptul că onor Comisia Zonală a MI nu face „recomandări‖, ci emite avize, fie
negative, fie pozitive, îmi rămânea doar să descifrez motivele deciziei sale: avea sarcină „de
la partid‖ să tranşeze definitiv şi radical lucrurile, în felul acesta, încuviinţând, totodată,
direcţia judeţeană, să continue în a elibera avize, ilegal; era doar „o chestie de amiciţie‖, ca
între doi consăteni (dl. prefect provine dintr-o comună învecinată cu cea a dlui Domnaru) sau
opera „lanţul slăbiciunilor‖ despre care am relatat cu lux de detalii, în acest serial.

502
Secvenţa 17
De această dată îmi asum, în noul scenariu, rolul de actant principal, cu riscurile de rigoare
(să deranjezi siesta atâtor oameni potenţi, de la toate nivelele politico-sociale, nu e chiar un
„fleac‖!) şi îi răspund, tot oficial, dlui prefect, prin scrisoarea înregistrată la Prefectură, cu nr.
1149 din 1 februarie 2011.
Redau ad litteram cele 7 puncte prin care rezumam răspunsul la afirmaţiile făcute în adresa
domniei sale:
„1. Investiţia dorită de patronul amintitei societăţi, dl. Dumitru Domnaru, companionul dvs.
politic, se doreşte a fi realizată în interiorul unui monument istoric (întreg ansamblul
construcţiilor care compun muzeul în aer liber fiind clasat ca atare prin prevederile Legii
422/2001). Faptul că Hanul din Tulgheş, ca de altfel marea majoritate a monumentelor din
muzeu, nu este clasat individual ca monument istoric, nu schimbă cu nimic natura calităţii
întregului ansamblu, de a fi, strict juridic, un „monument istoric‖;
2. Proiectul amintit, nu numai că „afectează arhitectura monumentului original‖ (evident că
structura acestuia nu este afectată câtă vreme vorbim de alipirea noii construcţii) şi, totodată,
funcţionalitatea acestuia la nivelul întregii mansarde (folosită, în sit, ca spaţiu de odihnă, la
priciuri, pentru călătorii care tranzitau pasul Tulgheş), dar modifică radical întreaga
fizionomie (expresie exterioară a faţadelor) ceea ce conduce la denaturarea imagistică şi
peisagistic-culturală a monumentului şi a sitului cultural, unic în muzeu şi în ţară.
3. Exemplele alese drept termeni comparativi, privitor la nesolicitarea unor avize din partea
ministerului Culturii „în alte cazuri similare‖, sunt total neinspirate şi lipsite de orice
relevanţă: în cazul cabanei Diana 2, rog a se reţine că aceasta nu este un monument (precum
nici Diana 1) şi deci nu este vorba de o „extindere‖, aşadar, a unui monument original de
arhitectură populară, iar amplasamentul lor nu este integrat spaţiului expoziţional muzeal ci
celui administrativ! Cât priveşte hanul din Veştem, sunteţi, din nou, într-o gravă eroare,
întrucât în cazul său s-a operat, sub cea mai atentă îndrumare de specialitate, exclusiv la
restaurarea monumentului, aşa cum a fost el în situ, inclusiv la păstrarea funcţiei sale
originare, respectându-se în totalitate prevederile legii 422/2001.
4. Comisia Zonală a MI a dat aviz negativ proiectului SC „BAMT Grup‖ SRL şi nu a revenit
niciodată asupra acestui aviz, cu toate presiunile deosebite făcute asupra membrilor săi.
5. Avizul DJCPC este ilegal şi, ca atare, inutil, câtă vreme el încearcă să se substituie avizului
Comisiei Naţionale a MI, singurul for legitimat, conform legii, să emită avize în toate
cazurile privind monumentele istorice din „Grupa A‖. Ca atare, neadoptând un aviz favorabil,
CZ nu putea face nici o „propunere‖ către Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu
Cultural, întrucât un asemenea demers nu este prevăzut în regulamentul propriu de organizare
şi funcţionare şi nu era legal!
6. Constatând că presiunile nu încetează asupra membrilor CZ, pentru a se da avizul solicitat
împotriva unui punct de vedere profesionist şi responsabil, conducerea CZ a hotărât
solicitarea dezbaterii proiectului în cadrul Comisiei Naţionale a MI, derobându-se de orice
responsabilitate în cazul în speţă.
7. Prin poziţia oficială dar şi personală exprimată de dl. Vasile Timiş, Secretar de Stat în
Ministerul Culturii (prin care îmi exprimă felicitări şi elogii pentru modul perseverent prin
care apăr integritatea patrimoniului Muzeului Astra), cred că aveţi dovada irefutabilă a
poziţiei conducerii Ministerului Culturii în faţa tentativei unui potent om de afaceri, sprijinit
de PDL Sibiu, prin care se încearcă, încălcându-se prevederile legii în vigoare şi o convenţie
internaţională adoptată de România, prin legea votată în anul 2002 şi „care este una de
respingere evidentă a unei asemenea agresiuni împotriva patrimoniului cultural naţional.‖
În încheiere, îl informez că, în situaţia în care dânsul sau ministerul nu stopează toată această
afacere oneroasă, Fundaţia „SOS Hermannstadt‖ îi va acţiona în instanţă pe toţi cei vinovaţi.

503
Secvenţa 18
Dl. director C. TRUFAŞIU îşi asumă dânsul (că o fi tot sarcină de partid sau un simplu
„serviciu colegial, dezinteresat‖, făcut dlui Domnariu) rolul de actant principal şi la şedinţa
CZ din 3.02.a.c, ţinută la Sighişoara, declară că a luat acordul preşedintelui CZ, prof. univ.
Balint S., să nu mai trimită documentaţia la Comisia Naţională, aşa cum convenisem cei trei
(eu cu dl. S. Balint şi cu dl. acad. P. Niedermaier). L-am întrebat pe dl. academician P.
Niedermaier dacă este adevărat ceea ce dl. Trufaşiu mi-a declarat la telefon. Mi-a răspuns că,
deşi a participat la acea şedinţă, nu-şi aminteşte nici ce s-a discutat, nici ce s-a hotărât şi nici
măcar dacă acest „punct‖ era pe „Ordinea de zi‖ sau a fost discutat la „Diverse‖. Ceea ce
măreşte şi mai mult misterul în jurul dosarului „Extinderea Hanului din Tulgheş‖ şi ilustrează
complicităţile convenite cu cele mai diverse persoane şi personalităţi atrase în „joc‖!

Secvenţa 19
Nu pot considera, din respect pentru cititorii „Monitorului de Sibiu‖ încheiată această
istorisire, lăsând „soluţia‖ în „coadă de peşte‖. De aceea voi întreprinde o vizită la MCPN şi
la Comisia Naţională, spre a obţine, de la cele două surse, răspunsul definitiv şi sper, legal,
care să închidă această odisee.
Un gând mă „cutreieră‖, totuşi: dacă pentru un asemenea proiect s-au mobilizat atâtea forţe şi
resurse, ce se va întâmpla, oare, când e vorba de „tunuri‖ de milioane de Euro, de mari
privatizări, de zeci de km de şosea naţională sau chiar şi de o „modernizare‖ de aeroport, de
interes judeţean?

Prof. dr. Corneliu Bucur


Preşedintele Fundaţiei „SOS Hermannstadt”,
Membru în Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor
23 mar 2011-Monitorul

504
Trei marionete. Un destin cultural frânt şi o aniversare istorică ratată

Cam de vreun an de zile, se vântură prin urbe o nouă marotă propagandistică (cer scuze
pentru toţi termenii şi expresiile limbajului de lemn de sorginte comunistă, dar veţi înţelege,
de îndată, raţiunea utilizării lor în acest text!): o armonioasă şi perfect consensuală înţelegere
şi colaborare dintre conducătorul ales al unei fundaţii culturale (prof. dr. Dumitru Acu,
preşedintele ASTREI reînfiinţate) şi cei doi directori, numiţi şi năimiţi, ai instituţiilor surate
(Ion Onuc Nemeş, acelaşi cu Ion Vintilă Nemeş, de până mai ieri, directorul cu termen de
funcţionare prelungit peste vârsta de pensionare al Bibliotecii Judeţene „ASTRA‖ şi Valeriu
Olaru - directorul interimar cu termen expirat legal, din noiembrie 2009, al Complexului
Naţional Muzeal „ASTRA‖).
De mare mirare pentru noi toţi această bruscă „frăţie culturală‖, ştiută fiind rivalitatea acerbă
dintre cele trei instituţii care îşi revendicau, până mai ieri, fiecare după judecata, tupeul sau
însărcinările primite de la „organul superior‖ (sic!), Palatul ASTREI, ctitorit în 1904 şi
inaugurat în 1905, ca sediu al Muzeului Asociaţiunii (aşa cum au rămas, spre aducere aminte
a celor cu memorie scurtă sau pervertită, cuvintele inscripţionate pe frontispiciul clădirii, de
ctitorii înşişi, în anul inaugurării).
Asociaţiunea „rediviva‖, într-un puseu de impostură şi grandomanie al celui de al doilea
preşedinte, specifice moştenitorilor ilegitimi, pe care legea (Legea 10 din 1998) nu-i admite
legatar, juridic, la masa succesorală a răposatei ASTRA (ucisă mişeleşte de comunişti, în
aprilie 1950), vroia, morţiş, să „i se restituie tot patrimoniul imobil şi mobil al istoricei
ASTRA‖.
Biblioteca Judeţeană (care nu şi-a pierdut niciodată patronimicul „ASTRA‖, din motive
speculativ-ideologice ale regimului comunist) - instalată, în acelaşi an funest, 1950, de
aceeaşi dictatură comunistă, ca o „ibovnică de serviciu‖, în Palatul ASTREI, după izgonirea
„fratelui ei de sânge‖, Muzeul Asociaţiunii, din „casa‖ destinată de părinţii lor, ca sediu al
Muzeului, „de-a pururi‖ - hrănită îndelung cu spiritul impostor al chiriaşului, vârât, cu
anasâna, de ocupant, într-o locuinţă rechiziţionată, îşi revendică, la ordinul superiorului său
de azi, ocuparea nevredenică şi imorală, în continuare, a vechiului sediu al Muzeului
ASTREI(în care ocupa, până în 1950, doar o încăpere - depozit de carte şi un birou alăturat,
pentru studiu), cu toate că, în 2007, s-a instalat în noul sediu (monumental, luxos,
arhisuficient, apt să satisfacă nevoile de depozitare, zeci de ani înainte), investiţie realizată
din fonduri de la bugetul Consiliului Judeţean!
Muzeul Civilizaţiei Transilvane „ASTRA‖ (succesorul direct şi legitim şi continuator
patrimonial şi programatic al Muzeului Asociaţiunii, devenit, după 1990, nucleul
Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖) îşi revendică sediul istoric, înainte de toate pentru
depozitarea celor 36.000 obiecte de patrimoniu (din care o pătrime provin din colecţiile
ASTREI), evacuate în anul 2007 din spaţiile de depozitare aflate în Palatul Brukenthal şi în
Casa Albastră şi înghesuite astăzi, din dispoziţia CJ, în sălile de expoziţii ale Muzeului
„Franz Binder‖!
Un alt motiv, la fel de întemeiat şi legal, este legat de valorificarea expoziţională (singura
formă de exercitare a funcţiei educaţionale, în cazul muzeelor), după ce, în 1990. s-a retras,
benevol şi necondiţionat, din proprie iniţiativă, din cele 17 săli ale expoziţiei permanente
ocupate la etajul I al Palatului Brukenthal, fără a mai dispune, de atunci, de un alt spaţiu de
expunere!
Evident că tot acest hăţiş de revendicări, de nemulţumiri şi de blocaje ale unei funcţionări
minimale, armonioase şi nediscriminative (în plan etnocultural, fapt de o gravitate
excepţională, în Europa sec. XXI!) - numeroase cauze ajungând, de peste două decenii, în
instanţele de judecată, cu costuri de bani şi de nervi considerabile - se putea soluţiona, dacă la
Sibiu (cetate ce se revendică un oraş democratic, european, fostă „capitală culturală

505
europeană‖ şi proclamată, parşiv, cameleonic „oraş al bunelor maniere‖), autorităţile
administrativ municipale şi judeţene ar fi elaborat şi aplicat, de douăzeci de ani, un program
de dezvoltare şi modernizare, etic şi echidistant, pentru toate instituţiile muzeale, fără nici o
diferenţiere, discriminare şi protecţie etnică!
Sastisit şi „otrăvit‖ de acest interminabil „război al astrelor‖, preşedintele Bottesch, din
proprie voinţă sau cu ordin de la superiorul său, se hotărăşte „să facă pace‖ şi să impună
„normalitatea‖, aşa cum o înțelege el, evident strâmb şi „partinic‖.
Folosind străvechea strategie a „biciului şi zăhărelului‖, după ani de tatonări - prin care a
încercat şi nu a reuşit, deşi semnalele ameninţătoare au fost numeroase - să-1 „disciplineze‖,
subordoneze, necondiţionat, obedient pe cel ce se afla la conducerea CNM „ASTRA‖ de
două decenii - preşedintele Consiliului Judeţean a trecut la măsurile disciplinare, încălcând
fraudulos legea, eliminând factorul perturbator, contestatar şi nesupus voinţei sale şi
aducându-i la supuşenie totală şi deplină „ascultare‖ pe cei trei epigoni astrişti.
Preşedintelui ASTREI, prof. dr. Dumitru Acu, a fost suficient să-i acorde, preferenţial, anual,
anumite fonduri (în anul 2005, la aniversarea centenarului Muzeului ASTRA, în mod
necuvenit şi chiar paradoxal, fondurile pentru manifestările cultural-ştiinţifice şi publicaţiile
aniversare ale muzeului, au fost alocate fundaţiei „ASTRA‖!), „lămurindu-1‖ totodată, că
pretenţiile sale revendicativ-imobiliare şi patrimoniale nu au temei juridic şi „nu dau bine‖.
Pe directorul Bibliotecii Judeţene, I.O. Nemeş, l-a convins (şi nici nu a trebuit să depună
eforturi prea mari, având în vedere caracterul docilo-obedient al subalternului său) că, şi
după anul 2007, biblioteca are „absolută nevoie‖ de ambele sedii, astfel încât obedientul
slujbaş şi-a uitat subit toată militanţa sa, ca jurnalist, în favoarea retrocedării sediului istoric
al Muzeului Asociaţiunii, beneficiarului de drept, adoptând, în consecinţă, poziţia imorală şi
ireverenţioasă faţă de testamentul ctitorilor astrişti de a nu se schimba, niciodată, destinaţia
edificiului, şi hotărând a funcţiona opulent în cele „corpuri‖ ale Bibliotecii.
În sfârşit, pe slugarnicul director interimar al CNM „ASTRA‖, Valeriu Olaru, numit ilegal
(fără o soluţionare legală a încheierii contractului managerului general în funcţie) şi păstrat,
tot ilegal, în funcţie, după cele 120 de zile calendaristice (limita maximă stabilită de Legea
269/14 iulie 2009, pentru un mandat interimar), 1-a „convins‖ să retragă de pe rolul instanţei,,
procesul intentat de exdirectorul demis, pentru recuperarea sediului muzeului, în conformitate
cu statutul istoric şi juridic al edificiului şi în temeiul Legii 182/1998, care obligă pe toţi
„deţinătorii‖ de patrimoniu cultural să asigure colecţiilor muzeale condiţii corespunzătoare de
spaţiu, pentru toate funcţiile stipulate în lege. În felul acesta, „s-a făcut pace‖ şi au început
pregătirile - într-o armonie desăvârşită şi într-o conlucrare „deplin consensuală‖, bazate pe un
compromis absolut pentru întreaga „trilaterală‖ - aniversării a 150 de ani de la întemeierea
ASTREI.
Hotărâţi să ofere presei şi societăţii imaginea fraternităţii depline (în sensul celei cultivate de
fruntaşii ASTREI, conştienţi că „unitatea face puterea‖), cele trei „marionete‖, manipulate cu
măiestrie de maestrul păpuşar, au anunţat, cu toate prilejurile apariţiei oficiale în public, un
program „ambiţios‖ al aniversării jubiliare dedicate împlinirii unui veac şi jumătate de la
întemeiere.
Dacă cineva ar mai fi sperat, în Sibiu, în Ardeal sau în România, că pentru cei „trei plus unu‖
a mijit gândul cel bun, de a profita de evenimentul aniversar, pentru a anunţa retrocedarea
sediului Muzeului ASTREI, către Muzeul ASTRA redivivus, acele persoane au suferit o
cruntă dezamăgire.
Specialişti în diversiuni (tehnica preferată a tuturor dictatorilor, de sorginte capitalistă sau
comunistă), aceştia au anunţat măsurile „reparatorii‖, cele mai semnificative, în opinia lor, de
a aduce omagiul postum, ctitoriei astriste, de fondare a primului „muzeu etnografico-istoric al
românilor ardeleni‖: schimbarea siglei Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖, cu una
numai a Muzeului ASTRA (gest ilogic şi nereprezentativ pentru toate cele patru unităţi

506
muzeale) şi absolut sarcastic, dar prezentată în termeni ditirambici, zugrăvirea Palatului
ASTREI. De-a dreptul caricaturală, întâmpinăm aniversarea cu pricina, nu cu o retrocedare
moral-juridică şi politică şi reparativ-administrativă, aşteptată de 21 de ani!, ci cu o zugrăvire
a clădirii, ca şi când această intervenţie superficială ar avea vreo semnificaţie, câtă vreme
edificiul ar rămâne, şi pe mai departe, cu funcţia stabilită de regimul comunist în anul 1950!
Dar pentru că o aniversare „di granda‖, nu se poate concepe fără o publicaţie memorabilă, cei
trei ispravnici au hotărât să o şi scoată, aducându-şi în ajutor, pe partea istorică, un mare
documentarist (pe Ana Grama), pe partea muzeală, un mare specialist în publicaţii „de
specialitate‖ (Mirela Creţu, director în cadrul CNM „ASTRA‖) şi pe partea fundaţiei, pe prof.
dr. Elena Macovei. Ce a ieşit din această ilustră colaborare, vom vedea în cele ce urmează.
Măreaţa publicaţie aniversară a eşuat din motive necunoscute dar uşor de bănuit (efortul era
prea mare, de „necuprins‖!) şi a ajuns, în cele din urmă, „Calendarul Asociaţiunii‖ pentru
anul 2011, intitulat: „150 de ani în 15 file‖.
Pe coperta publicaţiei, o primă iniţiativă „diversionistă‖: profilul grafic al „Muzeului
Asociaţiunii‖ este atât de „palid‖, încât inscripţia istorică de pe frontispiciul său nu poate fi
citită! Un curcubeu tricolor, cuprinde ca o acoladă, edificiul de pe copertă, simbolizând nota
fermă, de patriotism explicit, în care este conceput şi realizat grafic, calendarul. Perseverând
(„a la Funar‖), autorii (căci, în priceperea lor absolută, nu au găsit necesar să-şi alăture -
asocieze un grafician talentat) aplică un chenar tricolor pe fiecare filă a calendarului, făcând
să tresalte de bucurie şi emoţie vibrantă inima tuturor adevăraţilor patrioţi din ţară şi din afara
fruntariilor ţării! Ce mai, o publicaţie reprezentativă a ţării noastre, devenită membru cu
drepturi depline al Uniunii Europene, aptă să fie prezentată şi în Parlamentul European,
Consiliul Europei şi Comisia Europeană. Ca să ştie toată suflarea europeană, cu cine are de-a
face!
Şi pentru că tot invocasem regretabila absenţă a graficianului, să oferim şi o mostră
exemplificatoare, absolut memorabilă, a consecinţelor inevitabile. În mijlocul „Foii de titlu‖,
ca un fel de motto memorabil şi trădând voinţa autorilor (suspectul nostru fiind, în principal,
preşedintele Acu, căci stilul personal literar, este inconfundabil, trimiţându-ne direct la
scrierile „păşuniste‖, dacă nu chiar la cele satirizate de Caragiale!), apare o înşiruire de
cuvinte şi idei (prin asociaţia şi consecuţia primelor) ce invită nu doar numai la o pioasă
reflexie, ci chiar la rememorarea cu recunoştinţă şi evlavie a celor visate, gândite, pătimite,
întâmplate, vrute şi înfăptuite de înaintaşi, vreme de un veac şi jumătate. Voind a face cât mai
distinct şi pătrunzător acest mesaj „emoţionant‖, cel ce a conceput ca expresie grafică acest
montaj literar (deşi el pare mai degrabă o operă colectivă) a (au) dovedit o „ingeniozitate‖
ieşită din comun, utilizând aproape toate tipurile de litere, din panoplia grafiei române. Ce a
ieşit este imposibil de reprodus, de aceea mă mărginesc la o simplă descriere şi prezentare a
textului „Oameni şi idei - LIDERI şi MULŢIME de popor -TĂRÂM AL NĂDEJDILOR - în
transcriere fidelă („liderii‖ şi „tărâmul‖ sunt evident termenii preferaţi ai autorului, din
moment ce i-au redactat cu majuscule!) -Proiecte şi speranţe (evident că speranţele erau mai
mici decât proiectele, scrise cu minusculă!) - Vis şi realitate - Muncă, jertfe, eşecuri (tot
„munca‖ - bate-1 vina pe Marx să-1 bată - a fost înaintea jertfelor şi conducătoare la eşecuri,
căci, numai cine nu munceşte nu greşeşte şi eşuează!) - (şi, în sfârşit, ca o cheie de boltă, de
la înălţimea făpturilor „noastre‖ de azi) Legendă şi adevăr (aş fi scris Adevărul cu iniţială
mare!) - înfăptuiri nemuritoare‖! Şi ca un epitaf pe o lespede de mormânt, de-a dreptul
sacramental şi bărbătesc: „De 20 de ani, reîntrupată într-o veche - reînnoită Asociaţiune
culturală‖. Să mai zică „cineva, ceva‖ despre lipsa de ideal (şi de plutire) de credinţă în
nemurire sau eternitate, a celor chemaţi (ce zic eu, chemaţi, de-a dreptul hărăziţi, să împli-
nească testamentul ctitorilor ASTREI!).
Să trecem, însă, la „conţinutul‖ calendarului, deşi genericul mai că ne-a convins despre ce va
să urmeze! O primă observaţie se referă la abundenţa iconografică şi imagistică, cu o

507
densitate care nu mai lasă loc nici textelor tematice (pe fiecare pagină) şi de multe ori, nici
etichetelor explicative ale imaginilor. De parcă, supăraţi că anul are doar 12 luni (faţă de cât
material „avem noi în arhive‖), autorii s-au răzbunat „îndopând‖ calendarul ca o adevărată
gazetă de perete. Recomandăm celor interesaţi să citească toate monografiile şi studiile de
specialitate spre a înţelege rostul, rolul şi importanţa fiecărui personaj prezentat în calendarul,
de-a dreptul enciclopedic.
Am sărit peste primele pagini dedicate istoricului Asociaţiunii şi am trecut direct la paginile
care prezentau cele două instituţii ctitorite de ASTRA.
Paginile 7 şi 8 sunt dedicate, generos, „Bibliotecii Asociaţiunii‖. Întrucât biblioteca, la
înfiinţarea ei, în 1861, nu putea fi ilustrată fotografic, în colţul din stânga ni se prezintă
fotografia interiorului încăperii, cu fondul de carte din anul inaugurării Muzeului Asociaţiunii
(1905). Dar imaginea dominantă (oare de ce?) este o fotografie dintr-o expoziţie (nu ştim
care, căci nici una dintre cele 2 fotografii nu are legendă!), care pare să fi expus, în vitrine, şi
ceva cărţi vechi bisericeşti, în prim plan apărând, mai clar, icoanele!
Cum despre momentul inaugural, important este să prezinţi „actul său de naştere‖, textul
informativ al paginii ne prezintă date despre donaţia celor 195 „volume‖ (să fi fost acesta
termenul folosit de donator?) din partea învăţătorului Moise Panger, directorul Şcolii din
Gura Râului. Evident că fotografia donatorului nu apare şi nici inscripţia aşezată, de acest
eminent dascăl, pe fruntea şcolii din comuna respectivă: „Prin cultură la putere‖ - demnă a fi
reprodusă, ca un memento, pe frontispiciul tuturor instituţiilor publice, inclusiv pe noul sediu
al Consiliului Judeţean! Despre rosturile bibliotecii, cel puţin în primii 45 de ani (până la
epurarea comunistă şi transformarea Bibliotecii ASTRA, pentru cel puţin 25-30 de ani, într-o
oficină comunistă), bineînţeles, nimic, nimic!
În continuare, am căutat, pentru comparaţie, modul de prezentare a actului decizional privind
întemeierea Muzeului ASTREI, sau cel puţin, cel privitor la edificarea sediului Muzeului
Asociaţiunii. Plin de speranţe, am analizat conţinutul paginii 11, dedicată „Adunării generale
a ASTREI de la Mediaş (1897). M-am aşteptat ca, potrivit regulilor logicii formale şi
consecvenţi cu preocuparea reflectării împrejurărilor şi contextului istoric al fondării
bibliotecii (căci anul 1861 nu este cel al creării instituţiei, ci doar acela al constituirii primului
fond de carte!), să aflăm datele concrete: textul „Hotărârii‖ adoptate la Mediaş, autorul
iniţiativei şi susţinătorul cel mai hotărât al proiectului fondării unui muzeu al ASTREI şi al
constituirii unui edificiu care să găzduiască noua instituţie, dorită de astrişti, la fine de veac
XIX şi începutul sec. XX (numit, în literatura vremii, ca „secolul muzeelor‖). Aşteptare
zadarnică! Miraţi de voinţa obstinată de a ascunde, chiar şi în filele unui calendar al anului
2011 (!), adevărata istorie a proiectării Muzeului şi edificării unui sediu propriu, cei trei
autori ai redactării tematicii şi textelor calendarului şi ai selectării imaginilor (numiţi distinct
în caseta tehnică: Ana Grama, I.O. Nemeş şi Elena Macovei) au ales, în locul adevărului
istoric, mistificarea prin ocultare a acestuia!
Pe frontispiciul paginii 11, ne întâmpină (stupefiant!) un text al lui Andrei Bârseanu, din anul
1911 (remarcăm aceeaşi nesincronizare cronologică) despre „înfiinţarea de biblioteci‖ (!!).
Despre evenimentul de la Mediaş, absolut memorabil, nimic substanţial, cu trimitere la
adoptarea celei mai importante hotărâri a Adunării Generale a ASTREI, din acel an! Au
preferat să aleagă un text anodin, despre primirea membrilor Comitetului Central, în gară şi
defilarea acestora (în aclamaţiile populaţiei), până la sala de şedinţe (într-un stil
inconfundabil al prezentărilor alaiurilor comuniste), coborând astfel în derizoriu însemnătatea
întrunirii de la Mediaş! În josul paginii, un alt text, tot din 1911 (?), semnat de Vasile Bologa,
se referă la stimularea colectei publice de fonduri „pentru promovarea culturii‖! Falsificând,
prin omisiune (strategie tipic comunistă), semnificaţia istorică a hotărârii adoptate la Mediaş,
în 1897, cei trei „făptaşi‖ vinovaţi de această nouă hoţomănie, au ignorat judecata morală
neiertătoare a celor doritori să cunoască istoria „aşa cum a fost‖ şi nu falsificată. După 45 de

508
ani de comunism şi 20 de ani de tranziţie haotică, ne-am fi aşteptat cu toţii să aflăm adevărul
despre realităţile istorice, ocultate ticălos de servitorii ideologici ai unui regim totalitar!
Le-am acordat, totuşi, o ultimă şansă, a disculpării şi restabilirii adevărului istoric, cu ocazia
prezentării momentului inaugurării Muzeului Asociaţiunii, în anul 1905 (ce repede se ma-
terializa, la acea vreme, un proiect cultural, de o asemenea anvergură, prin voinţa fermă şi
conştiinţa patriotică a elitei culturale a românilor din Ardeal!). Înfrigurat, am cercetat, atent,
pagina 14 a calendarului, intitulată „Inaugurarea Casei Naţionale - Muzeul Asociaţiunii‖ (19-
25 august 1905). Citeam, priveam ilustraţia şi nu-mi venea să cred cât de lipsiţi de scrupule
sunt autorii complici în încercarea răstălmăcirii evenimentelor istorice! Am analizat atent şi
am numărat, bob cu bob, în textul discursului inaugural, rostit la 19-25 august, de
preşedintele „ASTREI‖, Iosif Sterca Şuluţiu (din care un paragraf, cel cu valoare
testamentară, este reprodus fără nici o legendă explicativă, în mijlocul paginii 14). Domnia sa
aminteşte, de 28 de ori (!), numele „pruncului botezat‖ cu acel prilej festiv („Muzeul
Asociaţiunii‖) şi niciodată, dar absolut niciodată, nu pomeneşte de „Casa Naţională‖! Dar ce
contează voinţa, conştiinţa şi trăirea contemporanilor evenimentului şi a conducătorilor
astrişti, pe lângă voinţa de răstălmăcire a epigonilor de astăzi? Invocând o schiţă de mână
rămasă în arhiva ASTREI, de pe când proiectul noii instituţii nu prinsese deplin contur (era
„in nuce‖), cei hotărâţi să perpetueze decizia stalinisto-comunistă, de desfiinţare a Muzeului
ASTREI şi de „rechiziţionare‖, în scopuri propagandistico-ideologice a sediului Muzeului,
prin instalarea, în locul depozitelor şi expoziţiilor acestuia (care depăşeau 50.000 obiecte!),
după epurarea fondului de carte, a unei oficine comuniste, pricinaşii numiţi mai sus riscă
orice afront public şi eticheta imoralităţii lor, în schimbul îndeplinirii conştiincioase a
însărcinărilor primite şi mulţumirii superiorilor! Discrepanţa dintre proiectul şi voinţa
ctitorilor edificiului, de a avea, şi românii din Imperiul Austro-Ungar, o instituţie piramidală
de cultură menită a defini şi afirma, cu argumentele artefactelor istorice şi productelor de artă
populară, identitatea etno-culturală a românilor, şi preocuparea obsesivă a celor ce se opun,
astăzi, recuperării integrale a patrimoniului ASTREI, ducând cu obstinaţie această campanie
perversă de ştergere din memoria noastră a istoricului şi destinaţiei originare a palatului
ASTREI şi de a se împotrivi, făţiş, din răsputeri, prin mijloace profund imorale, revenirii
Muzeului ASTRA (şi el, „redivivus‖, din anul 1992), în sediul din care a fost alungat, în
1950, este mai mult decât evidentă.
Spre a-şi „adjudeca‖ şi semnătura savantului de cel mai mare prestigiu, din Regatul
Principatelor Române, Nicolae Iorga (prezent la inaugurarea Muzeului ASTREI),
preopinenţii noştri aleg din textul redactat de savant, în cartea de onoare a Muzeului şi
publicat în „Transilvania‖ din acel an, nicidecum partea în care istoricul elogiază
excepţionalul eveniment cultural, la care participase, ci pasajul în care elogiază „societatea
românească‖, reprezentată de „miile de vizitatori‖ participanţi cu „acel prilej pur cultural‖.
Acum avem, în toată goliciunea sa, strategia aplicată de autori pentru îngroparea sau
ascunderea istoricului Muzeului ASTREI. Să urmărim, mai departe, modul în care este
reflectată participarea (vizitarea, susţinerea şi contribuţia, cu importante donaţii bibliotecare)
unor personalităţi academice eminente la creşterea patrimoniului şi prestigiului ştiinţific şi
cultural al ASTREI, în anii care au urmat, după 1950.
La pagina 18, intitulată „Spiritul ASTREI continuă‖, avem şi dovada incontestabilă a
amestecării valorilor cu nonvalorile, a ostracizării din lucrare a unor valori de elită ale ştiinţei
româneşti, în favoarea mediocrităţii. în galeria spiritelor de elită ale literelor şi ştiinţei
româneşti, deopotrivă eclesiastice (ÎPS Sa Antonie Plămădeală) sau laice (pleiada
academicienilor Caius Iacob, Ştefan Pascu, Radu Voinea şi Cristofor Simionescu), a fost
inclus şi prof. univ. dr. Victor Grecu, care ocupă (nu doar numai nemeritat, ci şi necuvenit)
locul acad. Andrei Oţetea, în această galerie elitistă. Nu mi-am putut reprima un gând care
m-a fulgerat: ce păcat că directorul bibliotecii (instalat, ani de zile, în Cabinetul Memorial

509
„Andrei Oţetea‖) s-a declarat satisfăcut să-şi hodinească posteriorul în jilţul marelui istoric
din Sibiel, neputând să se pătrundă de spiritul academic şi profund moral al celui ce şi-a
donat biblioteca personală şi o parte din bunuri - Cabana din Munţii Cindrel - Bibliotecii
Judeţene ASTRA. Asta da, moralitate şi recunoştinţă!
În loc de orice comentariu (atât de necesar) privitor la întâlnirile eruditelor spirite academice
cu spiritul astrist întemeietor şi la contribuţia adusă de personalităţi de elită naţională la
progresul ştiinţei şi culturii româneşti, în spaţiul central al paginii 18, citim, absolut sideraţi,
un text despre „meritul ştiinţific excepţional‖ al profesorului V. Grecu, sub redacţia căruia a
apărut un volum de articole şi comunicări ştiinţifice (aparţinând la 60 de autori, prof. Grecu
semnând prefaţa şi un articolaş de opt pagini şi jumătate!) la aniversarea a 125 de ani (1986)!
Descifrăm, în alcătuirea acestei pagini, adevărata statură intelectuală şi morală a preşedintelui
ASTREI şi a directorului Bibliotecii Judeţene ASTRA. Pentru gestul său de necuviinţă, Ion
Onuc Nemeş binemerită oprobiul public al tuturor oamenilor oneşti din cultura românească,
orice scuză sau explicaţie fiind, din acest moment, neavenite. Impostura este marcată prin
ignorarea excelenţelor şi promovarea mediocrităţii, alături de care se simte, probabil, mai
bine.
La pagina 19, este prezentată (sau ar fi trebuit să fie prezentată) „ASTRA rediviva‖, având ca
motto, un calambur facil (deseori frecventat în alocuţiuni publice, pentru efectul „de sală‖):
„Per aspera ad ASTRA‖. De această dată, prof. E. Macovei se întrece pe sine, prin al său
„laudatio‖ închinat preşedintelui său. După cuvenita pomenire pasageră a momentului
înfiinţării, în aprilie (cât?) 1990, în Aula Facultăţii de Teologie din Sibiu, a noii fundaţii
culturale, cu denumirea istoricei ASTRA (autorii folosind sintagma, evident eronată din
punct de vedere juridic „reactivarea oficială a Asociaţiunii ASTRA‖), în fruntea căreia este
ales Pr. Prof. univ. dr. Dumitru Abrudan (singurele secţiuni constituite - şi, din nou, nu
„reactivate‖ - fiind cea Pedagogică şi cea Muzicală - despre cea muzeală, nici vorbă!), avem
o desfăşurare „memorabilă‖ a momentelor privind alegerea la Dej, în 1992, ca preşedinte al
noii ASTRE, a prof. dr. Dumitru Acu. Urmează seria repetitivă a realegerii sale, la Arad, în
1994, a rerealegerii sale, la Blaj, în 1998, a re-re-re-alegerii sale, la Braşov, în 2002 şi, din
nou re-re-re-realegerii sale, în 2007, la Lipova! (Te şi întrebi, mirat, de ce nu l-or fi alegând
„pe viaţă‖, dacă e atât de „indispensabil‖?). După atâtea alegeri şi realegeri, te-ai fi aşteptat,
din partea dlui preşedinte, să dea expresie câtorva gânduri şi idei profunde despre programul
şi obiectivele noii ASTRE, în era postcomunistă şi cea a integrării României în NATO şi
Uniunea Europeană! Aş! Domnia sa, asemeni unui preot duhovnic provincial, ne împărtăşeşte
gândul că, idealul ASTREI este „comunitatea de iubire‖, chemându-ne „într-o unitate de
gând, simţire şi voinţă‖ să ne smulgem din „drăceasca dihonie ruinătoare‖! Ce distanţă între
programul elitei astriste, care a edificat programa şi statutul progresului economic, social şi
cultural al românilor ardeleni, la graniţa dintre sec. XIX şi XX,şi lipsa oricărui program, la
nivelul conducerii ASTREI din ultimii 20 de ani!
În loc de proiecte şi programe, spaţiul paginii este ocupat de şase fotografii de la Adunările
Generale, de la şezători şi decernări de diplome şi medalii, inclusiv una despre medalierea
„între ei‖, capii ASTREI de azi! Cam puţin pentru ce aşteaptă toată cultura (şi populaţia)
românească (inclusiv diaspora) de la cei ce se pretind continuatorii ASTREI istorice, în
veacul al XXI-lea!
Calendarul Asociaţiunii se încheie prin contrapunerea, pe ultima filă, a celor două ctitorii
instituţionale ale ASTREI istorice: Biblioteca Judeţeană, pe avers, şi Complexul Naţional
Muzeal „ASTRA‖, pe revers. Prilej minunat de a analiza, comparativ, în mod direct, structura
organizatorică şi funcţională, ca şi politicile culturale promovate de Consiliul Judeţean Sibiu,
în ultimii 20 de ani, faţă de fiecare dintre cele două ctitorii astriste. Aşa cum vom vedea, una
discriminativă, în sens pozitiv, pentru bibliotecă, alta negativă (strident adversă, chiar
persecutivă), pentru muzeu! Ce a generat o asemenea atitudine? Rivalitatea dintre cele două

510
instituţii, cu origine comună? Concurenţa dintre Muzeul ASTRA şi Muzeul Brukenthal
(protejat al însuşi Ministerului Culturii, care l-a menţinut în subordine proprie şi 1-a finanţat
generos, în primul rând din motive de cumetrie politică a guvernului liberal cu Primăria
Sibiului)? Să fie o politică reminiscentă, moştenită de la regimul comunist şi perpetuată,
neverosimil, uluitor, până astăzi? Să poată constitui, oare, o explicaţie reală, dârzenia şi
neînchinarea directorului de zeci de ani al muzeului etnografic, laureat european, „o somitate
în domeniu‖ (şi afirm acest calificativ, cu scuzele de rigoare), cum îl evaluează marii
specialişti din toată lumea, care au vizitat muzeul ASTRA şi au calificat opera de o viaţă ca
„o instituţie de excelenţă a culturii europene‖, „un muzeu genial‖, „expresia sublimă a
spiritualităţii româneşti!‖, „un adevărat Gesamtkunstwerk‖ - în traducere, „o operă de artă
universală‖?
Să analizăm, mai întâi, la pagina 26, titrată „Biblioteca ASTRA, azi‖, modul de prezentare a
bibliotecii. Gândită ca o prezentare de marketing modern (Biblioteca ASTRA organizează,
încurajează găzduieşte editează promovează lectura prin coordonează ... şi gestionează),
pagina prezintă imagistic, prin fotografiile alăturate ale celor două sedii monumentale (sediul
istoric şi cel modern), o instituţie obeză, cu două corpuri: Corpul A - edificiul capturat de la
Muzeul Asociaţiunii şi nemairestituit şi Corpul B (edificiul realizat prin investiţii
considerabile, din fonduri de stat, administrate de Consiliul Judeţean). Fără nici o altă
explicaţie! Un adevărat afront la testamentul ASTREI istorice! Pentru orice om de bun simţ,
cu o logică nealterată de un spirit partizan sau inflamată de conflictele interpersonale (care
durează deja de peste 20 de ani), se naşte, firesc şi legitim, întrebarea: de ce are o bibliotecă
judeţeană nevoie de ambele sedii? Urmată de interogaţia morală, adresată celor prin voinţa
cărora, dictatul comunist se prelungeşte şi în prezent: de ce nu se restituie sediul istoric al
muzeului, instituţiei care păstrează cea mai mare parte a patrimoniului etnografic, salvat în
1950 şi care a prezentat un proiect modern, avangardist pe plan european, de esenţă
multiculturală (prin care se doreşte, în premieră continentală, o prezentare diacronică a
modului în care s-a plămădit civilizaţia populară transilvăneană, în esenţa ei, provincial
europeană!)? Pentru cunoscători, ar mai fi o întrebare, de cea mai mare actualitate, în anul
aniversar: ce explicaţii legitime, din punct de vedere juridic, istoric şi moral, pot prezenta cei
care au decis configurarea patrimonială, atât de dizarmonioasă, prin care muzeu de peste un
veac este văduvit, de 61 de ani, de sediul său istoric, în favoarea unei biblioteci judeţene,
supradotată cu două sedii? În sfârşit, pentru un observator european imparţial, în trecere prin
Sibiu, cunoscând modul de soluţionare ideală a problemei gestionării şi valorificării (prin
proiectul, iniţiativa şi strădaniile celui care a proiectat, în 1990, constituirea Complexului
Naţional Muzeal „ASTRA‖ şi, în cele două decenii, 1-a înfăptuit, oferind cele mai bune
condiţii de păstrare şi conservare colecţiilor de etnografie exotică şi ale minorităţii săseşti)
expoziţionale a colecţiilor de etnografie universală (în Muzeul „Franz Binder‖) şi celor de
etnografie săsească (în Muzeul „Emil Sigerus‖) se ridică firesc, întrebarea, de ce sunt
discriminate şi private de un regim identic, cele 36.000 de obiecte de etnografie românească?
Cum pot explica factorii decidenţi acest regim discriminativ etnocultural, în condiţiile în care,
la 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană iar Sibiul a fost numit, alături de
Marea Regiune Luxemburg, în anul 2007, „Capitala Culturală a Europei‖? Poate fi
considerată compatibilă situaţia de la Sibiu, cu principiile şi normele Uniunii Europene?
Considerăm că din acest impas istoric se putea ieşi cu ceva mai multă inteligenţă politică şi
echidistanţă culturală, în mod oportun, eficient şi spectaculos, exact în anul în care ASTRA
aniversează 150 de ani (cumulând existenţa ASTREI istorice şi a fundaţiei moderne, botezată
cu aceeaşi siglă) aleasă în anul 1867, la Mediaş, în mod atât de inspirat de fruntaşii generatei
animate de marele ideal al progresului literaturii şi culturii române.
Să urmărim, în oglindă, pe revers, modul în care au conceput V. Olaru, A. Grama şi M. Creţu
prezentarea instituţiei muzeal-etnografice sibiene, prin sintagma „De la Muzeul Asociaţiunii,

511
la Complexul Naţional Muzeal „ASTRA‖. O primă observaţie, esenţială, este aceea că cei trei
autori au rezonat complice, din motive imputabile moral, să nu prezinte, în nici un fel, marele
şi modernul complex naţional muzeal (cu o structură unică în plan naţional, însemnând patru
unităţi muzeale şi patru servicii specializate, apreciate „de excelenţă‖, în plan naţional şi
european). A doua observaţie se referă la anonimatul absolut al istoricului înfăptuirii dintre
anii1956-1970, prin C. Irimie şi 1970-2009, prin C. Bucur.
În condiţiile luării deciziei neonorării absolute a promisiunilor din Foaia de titlu, cei trei
autori au ales soluţia (total compromiţătoare) a publicării unui fotomontaj superficial şi total
neinspirat, format din trei monumente din Muzeul în aer liber (două biserici de lemn şi o casă
în stil baroc, importate din Centrul Europei, în sec. XVIII), iar ca „personalitate
proeminentă‖, care a marcat trecerea de la Muzeul ASTRA, de după 1950, la Complexul
Naţional Muzeal „ASTRA‖, de după 1990, fotografia unui arhitect al Arhiepiscopiei
Ortodoxe din Sibiu, de prin 1900 (?!), „montată‖ aici, ca „nuca în perete‖, meritul
„excepţional‖ al lui Ioan Pamfilie, fiind acela că ar fi propus transferul unei biserici de lemn,
nu se ştie de unde - unde („în spaţiul muzeal din ţara noastră‖, cum scrie în eticheta din
dreptul personajului). La subsol apare imaginea edificiului „Centrului ASTRA pentru
Patrimoniu‖, edificat cu cele 3 milioane Euro, oferite de Spaţiul Economic European! Şi cu
asta, basta! Şocaţi de modul de „expediere‖ a subiectului şi perioadei de 65 de ani cu o
superficialitate condamnabilă!), de către cei trei „autori‖ (unul mai „specialist‖ decât
celălalt!), nu ne putem refuza dreptul (şi obligaţia) de a formula câteva întrebări, deopotrivă
pentru ei, pentru toţi aceia care au colaborat la conceperea acestui calendar, dar şi pentru toţi
cei care îl vor parcurge, voit sau întâmplător, într-o bună zi, acum sau într-o bibliotecă ori o
arhivă, în viitor.
1. De ce nu s-a redactat un text, succint, care să marcheze cele trei momente istorice cruciale,
care au întemeiat acest complex naţional muzeal, unic în ţară: 1956 (recuperarea şi
valorificarea expoziţională, în premieră postbelică, a patrimoniului Muzeului Asociaţiunii,
salvat în 1950, de către Cornel Irimie, în Palatul Brukenthal); 1963 (inaugurarea lucrărilor de
organizare a Muzeului Tehnicii Populare - primul muzeu specializat tematic din România, pe
baza unui proiect genial, elaborat sub îndrumarea ştiinţifică a lui Cornel Irimie); 1990
(conceperea unei noi tematici pentru transformarea Muzeului Tehnicii Populare într-un
grandios Muzeu al Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA‖ - unic în România - urmată
de proiectarea şi realizarea Complexului Naţional Muzeal „ASTRA‖, descris mai sus ca
structură, ambele proiecte semnate şi duse la împlinire de subsemnatul, ca director, director
general şi, în ultimii trei ani, ca manager general)?
2. De ce nu s-au ilustrat, prin câte o imagine, cel puţin, cele trei momente istorice, definind
trei structuri şi trei tematici muzeale distincte?
3. De ce s-a refuzat, în mod obstinat, includerea, oricât de minusculă, a imaginii celui care a
relansat, la Sibiu, muzeologia etnologică, de nivel european, a inaugurat Catedra de
Etnografie la Universitatea din Sibiu şi a întemeiat cel mai mare şi printre cele mai valoroase
muzee, nu numai din România, ci din toată Europa (prof. univ. dr. CORNEL IRIMIE)? În
sfârşit, cu toată modestia, de ce a fost ignorat cel care a condus, timp de 40 de ani, destinele
Muzeului Tehnicii Populare (1970-1989) şi, apoi, ale Complexului Naţional Muzeal
„ASTRA‖ (1990-2009), a contribuit decisiv la înfiinţarea Universităţii de stat din Sibiu, în
1990, a pus bazele Secţiei de Sociologie-Etnografie din cadrul Facultăţii de Ştiinţe din Sibiu
şi a condus, neîntrerupt, din 1992 până astăzi, ca profesor universitar asociat, doctoratul în
Ştiinţe Istorice, Specialitatea Etnologie, pe numele său CORNELIU BUCUR?
Conştient că le-am dejucat intenţiile şi le-am devoalat intriga ţesută cu atâta inabilitate (încât
merită sancţiunea maximă din partea stăpânului lor), afectându-le grav „imaginea‖, în ajunul
unei sărbători, mai degrabă „îndoliate‖, decât aureolate, mă întreb şi vă întreb, dragi cititori:
când vom avea, în România, dregători capabili, oneşti şi loiali interesului naţional, patrioţi

512
adevăraţi şi nu impostori patriotarzi, inteligenţi şi devotaţi, aprigi în muncă şi capabili de
creaţii originale demne de promovarea lor ca nişte proiecte onorabile, pe plan european? Ne
vom trezi la timp pentru a alege şi promova, în fruntea instituţiilor din România, de la Guvern
până la administraţiile locale, de la prefecturi la primării, de la conducerea partidelor şi până
la Parlament, de la societăţile economice şi comerciale (cu capital de stat) şi până la
instituţiile culturale ale ţării, personalităţi adevărate şi nu slujbaşi supuşi obedient „Puterii‖,
oricare ar fi aceasta? Or, asta numai de noi depinde. Până atunci, sărbătorile, aniversările
jubiliare şi zilele naţionale nu vor arăta altfel decât cele de astăzi. Doar atunci, noi ne vom
recuceri demnitatea de a fi cetăţeni demni ai Europei, de naţionalitate română. Până atunci,
nu!

Corneliu Bucur
10 apr 2011-Turnul Sfatului

513
Vinovăţia lui Martin Bottesch (13 capete de acuzaţie)

Gâlceava publică născută în urbea noastră cea liniştită (sau mai degrabă moleşită), de
tărăşenia* cu Aeroportul, modernizat după voinţa celui ce şi-a asumai, autoritar, va mai ţine
multă vreme, capul de afiş al presei locale. Cel puţin atât cât vor dura procesele aflate pe rol,
intentate şi de Consiliul Judeţean împotriva proiectantului, executantului şi consultantului, cât
şi de cei trei împotriva CJ Sibiu, caz unic în ţară, după 1990!
Ca întotdeauna, în asemenea situaţii, „cazul" a generat formarea celor două tabere. Unii, între
care mă înscriu ca protagonist, pledează pentru vinovăţia lui Martin Bottesch. Ceilalţi, între
care îi regăsim pe „condeierii de serviciu", încearcă, obedienţi şi zeloşi, să-l disculpe.
Pentru subsemnatul, care am sesizat primul şi apoi am susţinut, în repetate rânduri, în
şedinţele de plen ale Consiliului Judeţean erori serioase, mai întâi, de proiectare (am
evidenţiat sistemul de drenaj general, de execuţie, de dirigenţie a şantierului şi, deloc de ne-
glijat, ci dimpotrivă, de lipsă de supraveghere şi control din partea beneficiarului.
Responsabilitatea directă şi concretă a lui Martin Bottesch pentru toate aceste carenţe
semnalate este absolut indubitabilă.
Şi pentru că atunci când te încumeţi să învinovăţeşti ditamai personalitatea de producerea
unor daune de peste 15 milioane Euro, e bine să ai probe irefutabile**, le voi prezenta, suc-
cint, celor interesați, aşa cum le-am formulat în „Plângerea" depusă, Ia data de 01.07.2010, la
Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Alba Iulia, care mi-a comunicat răs-
punsul „admiterii plângerii", prin adresa nr. 239 din 01.08.2010.
1. Asumarea răspunderii personale, prin autoproclamarea sa ca Preşedinte al Comisiei
înfiinţate în 26 ianuarie 2006, cu scopul de a coordona, supraveghea, controla lucrările şi
recepţiile şi, în final, plata lucrărilor de modernizare a Aeroportului din Sibiu.
2. Anularea, prin dispoziţii foarte severe (şi, la un moment dat, prin ameninţări cu destituirea,
la adresa comandantului Aeroportului) menirii îndreptăţite juridic şi moral şi rolului firesc al
conducerii şi personalului de specialitate din cadrul „RA Aeroportul Sibiu", de a supraveghea
şi controla, „la sânge", calitatea lucrărilor executate, pe acest şantier de mare dificultate, chiar
şi peste consultantul şi diriguiţii de şantier.
3. Încălcarea, conştientă, deliberată, premeditată şi vinovată, a Hotărârii Guvernului 398 din 4
august 1997, privitoare la „reorganizarea regiilor autonome cu specific deosebit, de interes
local", în conformitate cu OUG 307/1997, care stabilea, la art. 9, structura Consiliilor de
Administraţie (numite prin Hotărâre a Consiliului Judeţean) ale acestor regii autonome. Ast-
fel, cf. art. 9 al HG 398 din 4.08.1997, preşedintele CA este directorul general al RA,
Consiliul Judeţean având un singur reprezentant, alături de cel al Ministerului
Transporturilor, cel al Ministerului de Finanţe, al Ministerului Apărării Naţionale şi al
Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Ceilalţi membri desemnaţi în CA, trebuie să fie
aleşi dintre „ingineri, jurişti, economişti şi tehnicieni specialişti în domeniul de
activitate al RA".
4. Semnarea contractului de execuţie cu constructorul „Max Boegl Bauunternehmung GMBH
& Co KG" (respectiv „Max Boegl Aeroport Sibiu SRL") la 25 august 2006, la preţul de 147
milioane lei, în condiţiile în care proiectul de execuţie era incomplet şi, aşa cum avea să o
declare reprezentantul constructorului la intentarea procesului împotriva CJ (prin care cere
plata unor daune de 28 milioane lei.
5. Modificarea (cât de legitimă, de motivată şi de legală?) valorii contractului încheiat cu
constructorul, prin suplimentarea cu încă 65 milioane lei (?!) cu TVA inclus, a valorii
globale.
6. Modificările repetate ale contractului iniţial încheiat cu dirigentele de şantier „Dornier
Consulting", la 6 iulie 2006, de la 1,55 milioane Euro, iniţial, la peste 2,1 milioane Euro, cea
mai importantă majorare fiind cea de 500.000 Euro, în iulie 2008.

514
7. Supravegherea superficială şi iresponsabilă a raporturilor de colaborare dintre constructor
şi consultant (ambii din Germania), fapt rezultat din documentul emis de „Max Boegl",
transmis consultanţilor de la „Dornier Consulting", în anul 2007 (!!) şi adus la cunoştinţă şi
„beneficiarului" (identificat exclusiv cu Consiliul Judeţean), cu privire la „calitatea ne-
corespunzătoare a pământului de umplutură ... pus la dispoziţie de beneficiarul lucrării"
8. Indiferenţa stupefiantă manifestată de preşedintele CJ, M. Bottesch faţă de toate sesizările
venite din partea conducerii Aeroportului, încă de la data încheierii lucrărilor de amenajare a
pistei şi de construire a rambleului, privitoare la fenomenul de tasare progresivă a terenului!
9. „Autismul şi orbirea" conducerii CJ faţă de fenomenul cel mai vizibil, cel mai strident şi
cel mai dăunător constând din ineficienta drenajului general pe toată suprafaţa Aeroportului.
10. Sfidarea tuturor semnalărilor Comisiilor de recepţie, privind numeroasele şi gravele
defecţiuni constatate şi nominalizate pe listele anexe ale Pr.V. din fiecare şedinţă, ultima de-
păşind 40 de pagini (!!), culminând cu afirmaţiile din procesul verbal al Comisiei de recepţie
din 21 aprilie 2009, cf. cărora, însuşi preşedintele Comisiei de recepţie „sesizează faptul că la
inspecţia vizuală a lucrărilor, au fost sesizate acumulări de apă în partea de nord, la ambele
capete ale pistei, tasarea rambleului, în zona de sud-est şi mărirea rosturilor de dilatare a unor
plăci betonate, până la 50 mm".
11. Ignorarea incredibilă a accidentelor semnalate de piloţii companiilor aviatice care
operează pe Aeroportul din Sibiu (în 8 cazuri), constând din lovirea aparatelor de zbor de
păsările de baltă ce şi-au găsit loc de popas pe locul format pe aeroport, în apropierea pistelor
de zbor.
12. Sfidarea atenţionării scrise, foarte severe, primită din partea Autorităţii Aeronautice
Civile Bucureşti, la data de 15 aprilie 2009, prin care i se pune în vedere dlui preşedinte
Martin Bottesch, în legătură cu obiecţiunile formulate la ultima şedinţă a Comisiei de
Recepţie.
13. Refuzul obstinat al dlui Martin Bottesch, ca preşedinte al CJ, de a organiza o şedinţă a
plenului CJ, solicitată insistent şi în repetate rânduri, de subsemnatul (în calitatea mea de
consilier judeţean).
Având în vedere gravitatea faptelor concrete prezentate mai sus şi temeiurile acuzării lui
Martin Bottesch, de vinovăţie personală, în sensul condiţionării şi favorizării producerii pagu-
belor imense pe şantierul „modernizării" Aeroportului din Sibiu (ceea ce a condus DNA, ST
Alba Iulie să-mi confirme, prin Adresa nr. 239/VIII/ 1/2010 că: „s-a
dispus admiterea plângerii dvs, formulate la data de 01.07. 2010, împotriva numitului Martin
Bottesch, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice,
prevăzute de art. 13/2 din Legea 78/2000, rap. La art. 148 C. Pen. şi înregistrarea sub număr
penal"), apariţia unor articole în presa locală care încearcă să-l scoată „basma curată" pe
preşedintele CJ, este de-a dreptul stupefiantă! Teoria prezumţiei de nevinovăţie („numai cine
nu munceşte, nu greşeşte!") este, în acest caz, chiar rizibilă („de râs, de batjocură", cf. DEX,
1996, p. 930)!
În numele tuturor contribuabililor sibieni la bugetul CJ şi în temeiul capetelor de acuzaţie
formulate cu probe indubitabile, îi cer dlui Martin Bottesch să-şi depună demisia. Una de
„bun simţ" şi nu „de onoare"!
* „Tărăşenie", cf. DEX, ed. 1996, p. 1074: „Şir de întâmplări (neplăcute, complicate)"
** „Irefutabil", idem, p. 507: „De necombătut, absolut convingător"

prof. dr. Corneliu Bucur - Ex Consilier Judeţean


Turnul Sfatului, 09-15 mai 2011

515
MODERNIZAREA „MODERNIZĂRII”
AEROPORTULUI INTERNAŢIONAL DIN SIBIU
(Chiar ne credeţi fraieri, domnilor potentaţi?)

La cinci ani de la începerea „lucrărilor de extindere şi modernizare a Aeroportului


Internaţional Sibiu‖ şi la doi ani de la recepţionarea (şi plata) acestora, Consiliul Judeţean
Sibiu ne şochează cu ameninţarea reluării lucrărilor (şi nu de la cota 0, ci de la „minus zero‖,
căci se impune şi excavarea şi evacuarea milioanelor de metri cubi de pământ argilos, adus ca
umplutură care trebuie înlocuiţi, compactaţi, tasaţi, cu un pământ având calităţile fizico-
chimice „compatibile‖) şi alt sistem de drenaje - de suprafaţă dar şi de profunzime, alt
ansamblu cu un sistem complex de lucrări de sprijin şi complet altă instalaţie electrică, cu tot
cablajul care acum „înoată‖ etc., plus refacerea completă a pistelor, ca infra- şi supra-
construcţie (cu instalaţiile de baliză, antena ILS etc. etc.). Şi bineînţeles, că toate astea trebuie
plătite. Vorba aceea, „alţi bani, altă distracţie‖.
Din comunicatul dat presei de conducerea CJ putem desluşi toate iţele noii afaceri.
Stupefiant este pentru noi toţi că ni le prezintă cu o nonşalanţă (sau mai degrabă insolenţă) de
parcă ar fi ceva absolut natural să se refacă, „ab intio‖ şi „ab nuovo‖, toate lucrările de la
Aeroport, pe banii noştri, de parcă, după toate legile ţării şi ale bunului simţ, nu ar trebui ca
cei vinovaţi de neştiinţă, nepricepere, prost management sau proastă execuţie (instanţele vor
hotărî la terminarea, peste ani, a tuturor proceselor aflate pe rol, căci s-au dat toţi, de-a valma,
în judecată) să acopere, treaba lor de unde, paguba de, zicese, 15 milioane Euro. Care sunt
acestea („iţele afacerii‖)?
1. Lucrările au fost botezate altminteri decât la primul proiect şi acum li se zice „Lucrări
de remediere a alunecărilor de teren de la Aeroportul din Sibiu‖. Păi dacă au botezat
altfel proiectul, atunci – zic ei – se cuvine să comande alt proiect (că primul nu a fost
bun, a fost doar „de probă‖, să-şi „intre în mână‖). Analizând strict terminologic noul
nume de botez al lucrărilor, constatăm o discrepanţă uriaşă între denumire şi conţinut!
„A remedia‖ – cf. DEX, 1996, p. 913: „a îmbunătăţi o situaţie, a îndrepta‖. De aici
decurg câteva întrebări:
1.1. Cea dintâi se referă la nepotrivirea termenului de botez al noului proiect cu
conţinutul acestuia. Şi anume când trebuie să decopertezi toată suprafaţa de
acele milioane de m3 pământ de umplutură, să-l încarci şi să-l evacuezi. Apoi
să execuţi drenajele de profunzime (la peste 7 m adâncime). Apoi să
construieşti un rambleu, pe un nou proiect mult mai costisitor decât primul.
Apoi să refaci pistele, drumul perimetral, reţelele electrice. În sfârşit, să
construieşti Rezervorul de carburanţi (contractat, iniţial, dar neconstruit). Şi,
poate, să extinzi Terminalul d călători! Asta numesc domnii din conducerea CJ
„a remedia‖? Cred că-şi fură, singuri, căciula!
1.2. Dacă proiectul iniţial nu a fost bun, de ce s-a recepţionat şi s-a plătit?
1.3. Dacă a fost „necorespunzător‖ şi acest lucru se poate dovedi, de ce nu i se
impută valoarea, proiectantului?
1.4. Şi-a luat CJ-ul măsurile de asigurare ca, în caz de „rebut‖, să-şi ia banii înapoi
şi asta prin prevederi contractuale ferme? Cât despre rebotezarea
împricinatelor lucrări de la aeroport, corespunde, oare, noul nume de botez cu
adevărata identitate a lucrărilor? Nicidecum! Or aici, nici vorbă doar de aşa
ceva! Mai „degrabă şi pe şleau‖, e vorba de „Modernizarea modernizării‖! Şi,
dacă se pune astfel problema, atunci, de dragul de a fi absolut originali (pe
româneşte, fraieri) am „cotiza‖ cu plăcere la o nouă „bagatelă‖ de 15 milioane
Euro!

516
2. Fiind necesar un alt proiect, este nevoie de o nouă concepţie, una „originală‖. În ce ar
consta aceasta? Nu cumva s-au gândit să „bage aici‖ (că tot a fost proiectat,
contractat, plătit şi nemaiconstruit) „Rezervorul de carburant‖, că dacă tot trebuie un
motiv serios să modernizăm ce am mai „modernizat‖, dar nu s-a făcut, atunci „merge
ca uns‖ „vechiul – noul‖ obiectiv, indispensabil la un Aeroport „modernizat‖. Ba am
putea „lungi‖ (desigur pe baza unui nou proiect), şi „Terminalul de călători‖, ca să
scăpăm de toate „containerele‖ apărute ca ciupercile după ploaie şi nu pentru că „ar da
bine‖, ci pentru că sunt extrem de necesare, dar din iuţeală şi nebăgare de seamă, nu s-
au prevăzut şi nici construit. Atunci, da, chiar avem nevoie de o nouă „modernizare‖ a
Aeroportului Internaţional Sibiu şi orice efort (mai ales financiar şi cu precădere din
partea noastră, a prostimii plătitoare de taxe şi impozite) este nu numai necesar, ci şi
scuzabil!
Vom performa, naţional şi internaţional, ca unicul aeroport „modernizat‖ după două
proiecte, cincinalul (căci primul a durat din 2006-2010) şi proiectul, ca o minune a civilizaţiei
moderne, ca un crocodil cu două capete (oare în natură o fi existând o asemenea anomalie?).
3. Bani pentru „noul proiect‖, chiar dacă nu avem (că o nouă poziţie pe lista de investiţii
a CJ, pentru acelaşi obiectiv, chiar cu titlul schimbat, nu prea merge legal) luăm. Cei
care au conducerea CJ ne comunică prin presă că „soluţia ideală‖ este să finanţeze
„noul proiect‖ cu banii exconstructorului „Max Boegl‖, depuşi în bancă, drept
„garanţie de bună execuţie‖. Numai că suma, destul de măricică (1,3 milioane Euro),
nu este disponibilă, decât cu acordul deponentului. Or, acesta, tocmai că a dat, la
rândul lui, în judecată, CJ-ul nostru. Ce te faci dacă câştigă? Desigur (sau foarte
probabil), nu aici la Sibiu sau în ţară, ci la Comisia de litigii internaţionale a Comisiei
Europene? Atunci dandanaua ar fi cu adevărat completă! Şi aici, orice om cu mintea
limpede şi judecata întreagă, se întreabă: păi dacă proiectul a fost defect, de ce e de
vină constructorul şi de ce i se iau lui bani? Că doar contractul nu a fost între cei doi,
constructorul încheind contractul cu beneficiarul, care îşi însuşise (şi plătise)
proiectul! Desigur că asta e o judecată „la mintea cocoşului‖, ce o fi în mintea celor
care au judecat altfel şi au hotărât să ia banii din garanţia constructorului înainte ca
justiţia să-şi spună cuvântul, e „altă treabă‖. „Costul noului proiect‖ este de „numai‖
220.000 Euro, preţ „estimat‖ de experţii CJ (că la câte au păţit, au devenit şi experţi în
modernizări de aeroporturi!). De ce costă atât? Sau de ce costă numai atât, cu
dificultăţile elaborării proiectelor pentru toate lucrările înşirate şi mai ales dacă ţinem
seama de particularităţile terenului din Sibiu (pânza freatică, până la care trebuie să
străpungă canalele drenurilor de profunzime, este, parese, la 8-10 m adâncime!)? Pe
ce s-or fi bazat când au stabilit preţul noului proiect?
4. Calendarul estimat al elaborării celor două proiecte (cel „de avizare‖ şi cel „de
execuţie‖), incluzând şi obţinerea tuturor avizelor necesare (nici ea, facilă, în
România, unde totul, absolut totul este extrem de complicat!) prevede doar două luni
şi jumătate pentru fiecare dintre acestea. Nu vi se pare infim de puţin, dlor experţi ai
CJ? Nu grăbiţi „prea tare‖ lucrurile, din nou, ştiind, din moşi-strămoşi, că „graba
strică treaba‖ (proverb neaoş, pe care cred că toate popoarele europene îl au, nemţii
convertindu-l în „Langsam aber sicher‖ = „încet, dar sigur‖)?
Ca măsuri, preliminare, de prevedere, prevăzute în „Documentaţia de atribuire‖ (de
ce, oare, nu s-or fi gândit să le prevadă şi în cazul primei licitaţii pentru proiectare?), sub
numele de „condiţii obligatorii‖, nu sunt menţionate, de această dată, doar cele ce ţin de
bonitatea financiară a firmelor (ca să aibă de unde plăti, în cazul unui eventual nou eşec), ci şi
garanţii referitoare la experienţa şi excelenţa în domeniu: „realizarea în ultimii trei ani, a unui
contract de proiectare a unei platforme de pistă de aeroport, a unor ramblee înalte pentru
drumuri sau căi ferate, pentru stabilizarea unor astfel de ramblee‖. Citeşti şi te minunezi şi nu

517
poţi să nu te întrebi, „ca prostu‖: la câte aeroporturi s-au construit şi s-au „modernizat‖ (şi
mai ales în ultimii trei ani) în România, de unde crede CJ-ul că va găsi proiectanţi cu
experienţă, competitori? Sau „ne bate gândul‖ că această condiţionalitate a fost invocată spre
a se da o şansă reală unor proiectanţi „din afară‖ (care sperăm să nu fie „pe afară‖, precum
cei dintâi)? Dar, pe fond, logica noastră ne îngăduie să adăugăm o întrebare: de ce nu s-a pus
această condiţionalitate încă de la prima licitaţie pentru proiectarea „modernizării‖
aeroportului sibian? Pot, cei responsabili, în frunte cu preşedintele M. Bottesch, să invoce, ca
argument al nevinovăţiei lor, „inocenţa‖? E normal să acceptăm, de fiecare dată, o repetare a
investiţiilor (că prima oară „nu se pune‖, din lipsă de experienţă a ordonatorului de credite)?
Abia după un asemenea eşec „usturător‖ îşi iau demnitarii noştri, „în serios‖ îndatoririle
funcţiilor lor şi îşi asumă responsabilitatea legalităţii cheltuirii banilor noştri?
5. Suplimentar, faţă de toate condiţionalităţile financiare şi tehnice, conducerea
Consiliului Judeţean a decis să impună câştigătorului licitaţiei şi încheierea unei
„asigurări de răspundere profesională‖, pentru acoperirea eventualelor „prejudicii
produse prin deficienţe sau omisiuni de proiectare‖. Şi nu este vorba de o asigurare
„de ochii lumii‖, ci de 1 milion de Euro pe eveniment! Şi iar, ne întrebăm: la o lucrare
de cca 70 milioane Euro nu am avut asemenea asigurări, iar la una de 15 milioane
(sau „de numai şapte-opt milioane Euro, după aprecierea Consiliului Judeţean), le-am
prevăzut, aproape de limita inacceptabilului, ele ridicându-se la valoarea garanţiei de
bună execuţie acceptată de constructorul Max Boegl pentru întreaga execuţie?
6. Criteriul suveran de evaluare a proiectelor (nu se putea să nu inventeze ceva absolut
„original‖ şi de această dată!) nu va mai fi „preţul‖ (dând câştig de cauză proiectului
cu cel mai mic preţ), ci „valoarea‖. Întrebarea este cine stabileşte valoarea proiectelor
(tot pe „specialiştii‖ CJ se mizează?) şi care vor fi criteriile de valoare? Nu cumva le
identifică cu „preţul cel mai mare‖ (ca în situaţia medicamentelor, care, adeseori, se
dovedeşte falsă şi, oricum, recomandările Guvernului României pentru medicii de
familie sunt să nu mai recomande medicamente scumpe)?
7. În sfârşit, problema finanţării. Înainte de a se afla situaţia proceselor multiple aflate pe
rolul primei instanţe (şi care putem estima că vor dura ani de zile şi vor ajunge şi la
Camera de Arbitraj a Comisiei Europene), conducerea Consiliului Judeţean (la fel de
superficială şi iresponsabilă, ba chiar ilegală, ca în mai tot ce hotărăşte şi face!) s-a
repezit hulpavă să confişte banii lui Max Boegl, popriţi în bancă până la finalizarea
proceselor, reprezentând „garanţia de bună execuţie‖, depusă, legal, de constructor
(1,3 milioane Euro). Dacă pierde procesul cu Max Boegl, CJ va trebui să „scoată din
buzunar‖ şi dobânzile care nu vor fi prea mici, rămânând descoperit şi cu banii de
proiectare. Dincolo de asta, ruinarea internaţională a prestigiului Sibiului (scriu
„Sibiului‖, căci în toată tărăşenia asta s-a implicat, cu aplomb şi cu vinovaţii pe
măsură, şi Consiliul Municipal, asupra căruia, ştim prea bine, că „pluteşte‖
atotprezentă şi atotdecizională, personalitatea de dimensiuni hiperbolice, europene, a
primarului nostru, „cel mai iubit şi preţuit primar din România‖). Deci sursa pe care
contează CJ-ul pentru acoperirea celor două noi mari proiecte (de avizare şi de
execuţie), de fapt nici nu-i aparţine şi nici nu este sigură! Minunată premiză falsă, de a
porni la drum cu noul proiect, de natură să prezume un nou eşec! Acest demers iniţial,
în politica de finanţare a unei noi proiectări, aseamănă foarte bine cu „a vinde blana
ursului din pădure‖. Mari vânători, dregătorii noştri de la cele două Consilii şi de la
Primăria Sibiului!
8. Surpriza cea mai mare nu este, însă, aceasta (de unde s-a gândit dl. Bottesch să
plătească proiectarea!). Surpriza vine din prevederea (absolut ilogică, chiar fantezistă)
în „caietul de sarcini al proiectării‖, ca firmelor de proiectare intrate în competiţie, să
li se solicite „identificarea surselor de finanţare pentru lucrările de remediere‖.

518
Dincolo de obsesia asta parşivă cu „remedierea‖ (dar cum, oare, ar fi putut numi
refacerea, de sub cota 0, a tuturor lucrărilor de extindere şi modernizare a
Aeroportului Sibiu, ca să nu bage de seamă Curtea de Conturi cum se prăpădesc,
taman la Sibiu, 70 milioane de Euro, „pe nimic‖?), nu putem ocoli întrebarea: de unde
până unde, o firmă de proiectare este chemată, la comandă, să caute şi să găsească
surse de finanţare pentru reînceperea „ab initio‖ a lucrărilor de investiţii de o
asemenea amploare? Oare, nu aceasta este întâia îndatorire a unui investitor, onorabil
şi responsabil? Dacă aceasta nu este absurditatea cea mai mare, întâlnită pe tot traseul
conceperii şi realizării lucrărilor la acest obiectiv, atunci această cerinţă a CJ este
însăşi culmea absurdului.
9. Pentru CJ, acest demers pare, mai degrabă, o abilă diversiune, căci a găsi bani de
finanţare pentru execuţie, pare tot atât de facil ca şi găsirea fondurilor pentru
proiectare şi din aceeaşi categorie de surse „atrase‖, adică din banii altora. Aşadar,
pentru CJ Sibiu, sursele sunt, şi ne-o spune, cu mare nonşalanţă (sau insolenţă),
preşedintele CJ, „din fonduri proprii şi din credite bancare‖.
Să analizăm, pe rând, fiecare din cele două surse. Ce fonduri proprii are la dispoziţie CJ-ul?
Bugetul acestuia este constituit din impozitele şi taxele populaţiei judeţului. Din bugetul
naţional, fondurile pentru investiţii vin (dacă vin) nominalizate pe „noile obiective‖. Or,
pentru Guvernul României, „Aeroportul Internaţional Sibiu‖ este bifat, încă de anul trecut, ca
„obiectiv realizat‖ şi dat în funcţiune. Ca atâtea altele! Dar „atacul‖ la buget pentru reluarea
lucrărilor la acelaşi obiectiv (aflat pe rol de 5 ani) este tot atât de ilegal ca şi plăţile efectuate
după recepţiile superficiale (sau oneroase) efectuate la cererea expresă şi insistentă a dlui.
Bottesch sau cu toleranţa şi superficialitatea binecunoscute ale acestuia care, vorba omului
din popor: „că doar nu dă de la el, Doamne fereşte şi apără‖! Aici se pune o singură întrebare,
radicală şi imperativă: îi credeţi proşti, pe toţi cetăţenii judeţului Sibiu, pe considerentul că
locuind la ţară sau în oraşele mici, „nici nu-i duce capul şi nici nu pricep mare lucru‖? Cum le
veţi spune (eventual, chiar în campania electorală, care „bate la uşă‖), că le veţi cheltui banii
(căci sunt din veniturile lor modeste şi din pensiile lor sărace!) pentru a reface, din temelii, ce
aţi stricat voi, cu nesimţire şi neasumare responsabilă a sarcinilor voastre de serviciu,
bătându-vă joc de această investiţie?
10. Consiliul Municipal (recte, Primarul), care, crezând că investiţia de la Aeroport va fi
mare „chilipir‖ , s-a băgat („ca musca la arat‖) în această tărăşenie (nu găsesc un
sinonim mai sugestiv pentru şirul de încurcături, de întâmplări şi neplăceri, pe care ei
înşişi le-au iniţiat), speculând mari câştiguri şi trezindu-se, acum, cu un mare
„pocinog‖ (bucluc), avansează alte două surse, mai abile în aparenţă. Deşi bugetul
primăriei este net superior celui al CJ-ului, ei nu vorbesc de „fonduri proprii‖. Pentru
Consiliul Municipal sunt mai „accesibile‖ şi „acoperitoare‖, în primul rând, „creditele
bancare‖. De la cine? Cu ce dobânzi? Cu ce termene de rambursare? Şi de unde se
returnează împrumuturile luate de la bănci? Nu tot din buzunarele plătitorilor de taxe
şi impozite locale? În al doilea rând, din „credite externe‖. La creditul moral pe care şi
l-a construit, cu atâta abilitate şi râvnă, dl. primar, „în afară‖, străinătatea toată se
luptă pentru a-i oferi credite cu nemiluita, Municipiului Sibiu. Replica noastră este
aceeaşi: de unde, când şi cu ce eforturi îi dăm înapoi? Dar mai presus de toate, se
justifică creditul pentru a plăti, noi, contribuabilii sibieni, prostiile, neglijenţele,
nepriceperea sau fărădelegile celor ce au gestionat, cel puţin prosteşte dacă nu în mod
corupt, toate lucrările, de la cap la coadă, acest proiect care a eşuat lamentabil. Şi
iarăşi nu mă pot opri să întreb: îi credeţi proşti (sau fraieri) pe sibieni, domnilor

chilipir, cf. DEX, p. 169, din turcă: „Afacere avantajoasă sau câştig neaşteptat”

519
potentaţi? Tocmai pe ei, cetăţenii Capitalei Culturale Europene? Mutaţi-vă gândul,
ambele consilii, oricât de atotputernici vă credeţi! Noi, toţi sibienii, săteni sau orăşeni,
municipali sau judeţeni, nu vă vom permite să vă bateţi joc de banii noştri câştigaţi
cinstit şi chinuit! În nici un caz, înainte de a afla, din cercetările făcute de DNA –
Serviciul Teritorial Alba Iulia (oare la ce or tergiversa lucrurile, atâta? Nu cumva s-or
gândi că un asemenea dosar poate fi „mătrăşit‖, în dispreţ pentru toţi locuitorii
Sibiului şi Judeţului Sibiu?) vinovăţiile reale ale tuturor celor care au eşuat marele
proiect!
11. Şi, în final, una mai „gogonată‖ decât toate celelalte: se pretinde firmei autoare a
proiectului de execuţie „să gândească planul de lucrări‖ astfel încât execuţia să se
realizeze „fără a închide traficul aerian‖. Ceva mai aiurit şi în mod real, mai
imposibil, nici nu se putea. Adicătelea, să se refacă toată infrastructura, toată
suprastructura, sistemele de drenaj, instalaţiile electrice, subterane şi supraterane,
pistele, rambleul, instalaţiile de semnalizare, antena ILS etc. etc., şi, în acelaşi timp, să
asigure condiţii de funcţionare normală a Aeroportului Sibiu? Numai o minte
„năstruşnică‖ (precum cea care a compromis o asemenea considerabilă investiţie şi a
risipit 70 milioane Euro, pe „nu se ştie ce‖) putea să născocească „din puţul gândirii
originale‖ proprii! Dar, ca la noi, în Sibiu, la nimenea! Pe când, dlor potentaţi, alte
obiective care să se înfăptuiască, tot în două cincinale, tot cu sume îndoite şi tot în
două rate, prima „de probă‖, cealaltă definitivă?
12. La acest punct avem de formulat o singură reflexie: în ce hal au ajuns, în democraţia
noastră originală, politicul, administrativul şi sistemul judiciar, dacă în faţa unei
asemenea demonstraţii infailibile (eşuarea lamentabilă a unei investiţii de 70 milioane
Euro, care conduce la singura măsură reparatorie posibilă: refacerea, în totul, a
lucrărilor din primul proiect (cu excepţia construcţiilor supraterane, şi acestea cu o
serie de „hibe‖, proiectate la suprafeţe neîncăpătoare şi fără o serie de dotări
indispensabile unui aeroport modern, internaţional, din sec. XXI), nimeni nu este tras
la răspundere, nimeni nu demisionează, nimănui nu-i este imputată, nici măcar
„producerea de daune avutului obştesc‖ (dacă mita şi corupţia nu au putut fi
dovedite), întreaga tărăşenie pasându-se instanţelor de judecată, cu un calcul
premeditat, că în anii care vor urma prin trecerea dosarului de la o instanţă la alta şi,
în final, pasarea la instituţiile de arbitraj internaţional, vinovăţiile se vor prescrie,
vinovaţii vor fi „redistribuiţi‖ prin alte funcţii de mărire, după reţeta „să li se piardă
urma‖ şi, ce este cel mai grav şi monstruos, cetăţenii Sibiului şi Judeţului Sibiu, puşi
la plată, din nou, numai şi numai pentru că „altă soluţie, noi nu vedem‖! Iar celor ce le
revine, în mod etern, să suporte consecinţele prostiei, incompetenţei, iresponsabilităţii
şi, peste toate acestea, ale corupţiei (fenomen endemic generalizat), nu le rămâne,
drept consolare, dincolo de jelania lamentabilă, cu adresă anonimă sau colectivă,
decât o posibilă răzbunare, „la urne‖, data viitoare. Să fie, oare, suficient, pentru a
schimba ceva esenţial, în România de mâine?

Prof. dr. Corneliu Bucur

520
Anexa 1

LEGE VIOLATĂ

ZIUA vă prezintă, în exclusivitate, un caz grav de eludare a votului parlamentar


• Textul amendamentului 341a Legea Bugetului de Stat pe anul 2006, aprobat de Parlament,
nu a mai apărut în Monitorul Oficial nr. 1151 din 18 decembrie2005 • Muzeul ASTRA din
Sibiu (foto) a rămas fără 4.476.650 RON, bani de care trebuia să beneficieze de la Buget în
cadrul programului „Sibiu, Capitala Culturală a Europei" • „Am amplasat în tot Sibiul
bannere în care atenţionăm publicul că avem 25 de proiecte culturale pentru Capitala
Europeană din 2007", ne-a spus directorul Corneliu Bucur despre proiectele Muzeului • O
parte din banii pentru unul din cele 25 de proiecte trebuiau să vină de la Buget
• Preşedintele Comisiei pentru cultură din Cameră, Raluca Turcan, consideră extraordinar de
gravă dispariţia amendamentului 34 • Redactorul-şef al Părţii I a Monitorului Oficial,
Crisanda Goga, ne-a explicat că textul a fost publicat aşa cum a venit de la Camera
Deputaţilor • „Secretarul general al Camerei îmi trimite spre publicare textul legii, care pentru
mine reprezintă originalul legii", declară Goga • Directorul Muzeului ASTRA a cerut
audierea sa la Comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, la Preşedinţia
României, în semn de protest faţă de violarea textului aprobat în Parlament • Dispariția unui
text de lege în drum spre Monitorul Oficial dovedeşte debandada care domneşte în Parlament
• Harababura a fost confirmată şi de procedura aplicată de Norica Nicolai, care şi-a trimis
nepoata să aprobe legi în locul ei

Dovezile despre o ţară în care, vorba poetului, „urşii dau din coadă şi nu fac nimic!", sunt, pe
zi ce trece, mal demne de o Românie a triburilor politice, economice, culturale, în care
talibani şi matrozi, moşieri şi oieri se pupă ori se bat pentru audienţă şi ban public. Scandalul
provocat de către Anca Hodoş, nepoata senatoarei Norica Nicolai, care votase o lege în locul
mătuşii el, deşi era consilier juridic la Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea
Banilor, pare, în acest context, mai mult un caz de culoare, un artificiu tehnic fără mare
importanţă, de vreme ce chiar un text de lege votat în Parlamentul României a fost violat cu
Monitorul Oficial cu tot. Interesele triburilor şi ale talibanilor de la o anumită parte a Puterii,
acolo unde se ţin sub chele banii pentru infrastructură şi investiţii, au scos dintr-o lege votată
un amendament. Povestea lui, pe care o puteţi citi în exclusivitate în ZIUA, ar trebui să fie,
pentru parlamentari, reprezentanţii societăţii civile şi jurnalişti, un bun prilej de a pune sub
semnul întrebării securitatea şi eficienţa procesului legislativ în România. Nu contează cât de
important este amendamentul care a fost scos intenţionat din Monitorul Oficial după ce a fost
votat de Parlament. Grav este că s-a petrecut. Şi dacă s-a petrecut o dată se poate petrece
oricând, cu legi şi amendamente mult mai importante. Sau poate că, ceea ce a descoperit
departamentul de Investigaţii al Ziarului ZIUA nu este precedentul, aceste fapte poate că se
vor mai fi petrecut, dar nu au fost dezvăluite încă. Iată faptele:

O halcă de peste 800.000 de euro


După cum se ştie, Sibiul va fi, în 2007, „capitală a culturii europene". Banii pentru acest
eveniment vin de la Comisia Europeană (500.000 euro), de la bugetul de stat (prin Ministerul
Finanţelor, Ministerul Culturii si Cultelor, Primăria si Consiliul Judeţean Sibiu - peste 800
miliarde lei vechi) ori din contractarea unor credite externe cu o dobândă foarte atractivă
pentru investiţii in infrastructura oraşului Sibiu. Miza financiară a trecut peste miza politică si
culturală a evenimentului, astfel încât numai un singur grup, condus de către comisarul
ministerial Sergiu Nistor, oficial al Ministerului Culturii si Cultelor cu rang de secretar de
stat, să se poată înfrupta de pe urma acestui buget uriaş. Funcţionarea acestui principiu de

521
grup a fost evidenţiată, o dată în plus, cu alungarea de la banii publici a unor „operatori
culturali" de anvergură din Sibiu, care nu au intrat în gratiile „comisarului". Printre aceştia,
cel mai notoriu este cazul Muzeului ASTRA din Sibiu. Directorul acestei prestigioase
instituţii, Corneliu Bucur, a atras atenţia în mai multe memorii adresate oficialităţilor locale si
naţionale cu atribuţii în gestionarea Programului „Sibiu, Capitală Culturală a Europei" despre
felul în care este ocolită programatic de la finanţări, instituţia pe care o conduce. Într-un
memoriu adresat președintelui Consiliului Judeţean Sibiu, prof. Martin Bottesch, la
16.03.2006, Corneliu Bucur arată că, la 19.05.2005; „s-a elaborat, în cel mai mare secret (...)
un proiect privind lucrările de dotări, modernizări si investiţii din Sibiu şi din unele instituţii
de cultură sibiene (...), ocolind, însă, cu obstinaţie, instituţia noastră". Autorii acestui
document secret, despre care nici preşedintele Consiliului Judeţean n-a; avut habar la
redactarea lui, sunt comisarul Sergiu Nistor şi primarul Klaus Johannis. Cele 8 memorii
trimise de către Corneliu Bucur ministrului Adrian Iorgulescu despre problemele grave cu
care se confruntă organizarea „capitalei europene" au rămas fără nici un răspuns. Certe rămân
cifrele: din cele 25 de proiecte depuse pentru 2007, Muzeul ASTRA nu a primit nici un
document oficial cum că ele au fost selectate sau nu. Un singur proiect ASTRA a primit
acord scris de susţinere, alte 13 fiind în situaţia de „reţinute".

Tehnologia parlamentară a unui viol


În timp ce Muzeul ASTRA era şi este ras sistematic de la finanţările pentru anul 2007,
Monitorul Oficial a ras si el un text de lege. Astfel, conform amendamentului 34 la Legea
Bugetului de Stat pe anul 2006, propus de către parlamentarii PSD Ioan Cindrea şi Radu
Podgorean, din suplimentarea bugetului pentru „Sibiu, capitala culturală a Europei 2007",
suma de 4476,65 mii lei „va fi utilizată de către Muzeul ASTRA din Sibiu". Acest
amendament a fost votat (cu 3 voturi împotrivă) în forma pe care am citat-o mai devreme de
către toţi parlamentarii prezenţi la şedinţa în plen, în care s-a dat votul final pe textul Legii
Bugetului pe anul 2006. Prin votul dat amendamentului nr. 34, acel text a dobândit putere de
lege. Nimeni, la nici un nivel politic sau executiv (Guvern, Ministere) nu mai poate schimba
o literă si o cifră din ceea ce sa votat în Parlament. De precizat mai este faptul că în cuvântul
rostit în Parlament de ministrul Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu, după votul dat pe
amendamentul 34, a promis că, dacă în anul 2006 se va constata că mai este nevoie de o
suplimentare cu încă 5000 RON a fondurilor pentru „Sibiu, 2007," o va aproba fără rezerve.
„Mă întreb - ne mărturiseşte Corneliu Bucur - de ce Ministerul Culturii, comisar Nistor,
preşedintele Fundaţiei Sibiu-2007, nu fac apel la Ministerul Finanţelor Publice să aprobe
această sumă promisă în Parlament şi care ar soluţiona definitiv problemele instituţiei
noastre?". Amendamentul 34 a fost violat, aşa încât în textul Legii nr. 379 din 15 decembrie
2005, publicat în Monitorul Oficial nr. 1151 din 19 decembrie 2005, pur şi simplu nu există.
Praf şi pulbere! Într-o scrisoare deschisă adresată prefectului Judeţului Sibiu, Ion Anton,
directorul Muzeului ASTRA face o scurtă istorie a amendamentului şi asupra felului în care
oficialităţile naţionale au încercat săi blocheze. După ce:l cunoaşte pe Sergiu Nistor, în
februarie 2006, Corneliu Bucur notează: "Am fost întâmpinat cu o atitudine adversativă, chiar
agresivă şi, în final, ameninţătoare. Domnia sa negând orice aprobare de fonduri speciale
pentru lucrările de infrastructură culturală în muzeul în aer liber şi în celelalte departamente
ale instituţiei noastre, recomandându-mi-se să ignor complet documentele semnate de
Parlamentul României".

Comisiile de Cultură ale Parlamentului la Sibiu?


Ce se putea realiza din banii prevăzuţi în amendamentul 34? Memoriile adresate autorităţilor
locale de către Corneliu Bucur ne oferă câteva răspunsuri mai mult decât edificatoare:
investiţii în Muzeul în Aer liber, executarea unei bucle pentru parcarea şi întoarcerea

522
autocarelor (practic 300 de locuri de parcare), amenajarea scenei de spectacole în aer liber,
garderobe pentru amfiteatrul din Muzeul Tehnicii Populare din Pădurea Dumbrava, grupuri
sanitare şi un acoperiş pentru scena amfiteatrului, postarea a 35 de spoturi pentru luminarea
monumentelor, locuri de cazare pentru invitaţi şi turişti. „Este inadmisibil ce s-a întâmplat cu
amendamentul 34. Asta înseamnă că de-acum înainte orice vot dat în Parlament poate fi
violat. Am cerut să fiu audiat la Comisiile ie specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului,
la Președinția României în semn de protest faţă de violarea textului aprobat în Parlament. Voi
argumenta în toate aceste audieri necesitatea unei şedinţe de lucru a Comisiilor de cultură ale
Parlamentului la Sibiu. Am amplasat în tot Sibiul bannere în care atenţionăm publicul că
avem 25 de proiecte culturale pentru Capitala Europeană din 2007. E un şoc de imagine care
sperăm să-şi facă efectul", ne-a spus directorul Corneliu Bucur.

Morile de vânt şi popicăria ţărănească


În Pădurea Dumbrava, aflată la ieşirea din Sibiu spre Răşinari, se află Muzeul Civilizaţiei
Populare Tradiţionale ASTRA. Când am ajuns în acel loc, acum câteva zile, vremea era
luminoasă, iar locurile luminate. Am luat la picior doar câteva dintre cele 102 ha ale
muzeului. Ţăranii coseau iarba, reparau laviţele vechi ori grijeau pe lângă cele 150 de
monumente (cu 24.000 de obiecte de inventar). Prima mea remarcă şi a unui francez ce
venise să restaureze câteva castele de la Pelişor şi Aţel, Thierry Chaillous, a fost că oamenii
lucrează cu bucurie, fără să le spună cineva ceva anume să facă. Într-o biserică veche
maramureşeană o tânără şi frumoasă restauratoare, Ana, lucra la noua viaţă a unei picturi
interioare ce ar putea însemna pentru mulţi dintre noi o adevărată „Capela Sixtină" a tradiţiei
spirituale româneşti. La Dumbrava sunt 101 de salariaţi într-un muzeu de talie mondială. În
Noaptea de Înviere au venit să ia lumină peste 15.000 de vizitatori. Maşinile au staţionat pe
doi km, dar oamenii au venit aici ca la un loc de suflet şi mărturisire. Pe lângă morile de vânt,
unele unicat în Europa, observ mai multe mămici împingând cărucioare. Aflu că ASTRA e
locul preferat al mămicilor, pentru că aici pot găsi aer curat, linişte şi întâlnirea cu tradiţia şi
autenticul românesc. Păduri răcoroase, poieni însorite, străbătute de un râuleţ Trinkbach, ce
mişcă roţile morilor de vând. Un lac de 6 ha de pe luciul căruia poţi zări, dinspre adâncuri
înspre realitate, mori de vânt dobrogene, poduri plutitoare, cherhanaua şi construcţiile
pescarilor din Dobrogea (cu tot cu lotcile pescăreşti ancorate la debarcader). „Cel mai frumos
muzeu în aer liber din Europa" - citesc exclamaţia reputatului muzeolog olandez Bernet
Kempers făcută în 1966. Aici are loc, încă din 1986, Târgul creatorilor populari din România,
care adună anual peste 10.000 de vizitatori. Conceptul de muzeu viu, „museum vivum", face
din ASTRA un loc de neuitat, atât pentru cercetători, cat şi pentru turişti. Anual se
organizează aici cele mai importante sărbători tradiţionale după cum sunt ele înregistrate în
calendar, sărbători organizate împreună cu reprezentanţi ai comunităţilor rurale în care
acestea se mai practică în zilele noastre. Demonstraţii de meşteşuguri, jocuri populare în
şoproanele de joc, bucatele tradiţionale de la Cârciuma din Bătrâni (Prahova) sau la hanurile
din Tulgheş (Harghita) ori Veştem (Sibiu), trăsurile cu cai, vara, şi săniile cu cai, iarna,
plimbările cu lotcile pe lac, jocul de popice la o popicărie ţărănească, unde poţi aduna puncte
multe ori puţine, dar mult mai multe amintiri şi istorii despre ASTRA

Bijuteria Coroanei României


De câţiva ani, după cum îmi mărturiseşte directorul Corneliu Bucur, ASTRA este sărită de la
premiile oferite de Ministerul Culturii şi Cultelor pentru patrimoniu cultural şi proiecte
culturale. Anul trecut, Traian Băsescu a acordat Muzeului ASTRA „Meritul Cultural" în rang
de „Mare Ofiţer?, cu ocazia centenarului muzeului. Jonathan Scheele, şeful Delegaţiei
Comisiei Europene în România, a scris în Cartea de Onoare a Muzeului: "Acest muzeu
trebuie considerat bijuteria/giuvaerul coroanei României - o coroană deja bine împodobită.

523
Muzeul este unul dintre cele mai bune într-o ţară cu un număr în creştere de muzee.
Hotărârea sa de a merge dincolo de păstrarea şi conservarea obiectelor şi asigurarea studiului
şi dezvoltării tradiţiilor merită cu adevărat să fie lăudată". Tot în cartea de onoare citesc
gândurile profesorului John Nandris de la London University: „Unul dintre cele mai mari
muzee din Europa, depozitar al unei imense moşteniri culturale ce merită atenţie profundă şi
înţelegere plenară din partea vizitatorilor săi". Citesc părerile unor personalităţi UNESCO sau
ale unor înalţi oficiali ai Comisiei Europene. Textele lor rezonează entuziast cu texte scrise de
Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, ori Andrei Pleşu. Îţi vine să scrii şi tu despre
mintea cea de pe urmă a românului şi despre o grabnică îndreptare a lucrurilor pentru spaţiul
de românism numit ASTRA.

Monitorul Oficial a publicat ce a primit


Am verificat la Monitorul Oficial ce s-a întâmplat cu amendamentul 34. Redactorul-şef al
Părţii I a Monitorului Oficial, consilierul juridic Crisanda Goga, ne-a explicat că instituţia pe
care o reprezintă se află sub autoritatea Camerei Deputaţilor. „Secretarul general al Camerei
îmi trimite spre publicare textul legii, care pentru mine reprezintă originalul legii şi acesta se
publică", ne-a precizat Goga. In Monitorul Oficial a apărut, prin urmare, Legea Bugetului de
Stat pe 2006 fără amendament pentru că aşa a fost trimisă de la Cameră, în forma în care este
prezentată acum, în format clasic şi pe media electronică. La Monitorul Oficial se fac numai
corecturile şi neconcordanţele stilistice şi filologice pe textele de legi, în forma în care au fost
trimise de la Cameră. Pentru legea în discuţie, am aflat că nu a existat nici o observaţie din
partea celor de la Monitorul Oficial. „Nu s-a întâmplat niciodată de când sunt la Monitorul
Oficial şi, din câte ştiu, în istoria Monitorului Oficial, să nu apară un alineat, niciodată, sub
nici-o formă. E aproape imposibil ca un alineat în întregimea lui să nu apară din scăparea
Monitorului Oficial, a declarat Crisanda Goga.

Raluca Turcan confirmă dispariţia amendamentului


Contactată telefonic în legătură cu acest subiect, preşedintele Comisiei pentru cultură, artă şi
mijloace de informare în masă, Raluca Turcan, a declarat că i se pare un lucru extraordinar de
grav modificarea făcută în Monitorul Oficial prin dispariţia amendamentului 34. Ea şi-a pus
întrebarea dacă astfel de violuri legislative nu s-au mai întâmplat în Parlamentul României.
„E un fapt destul de grav. Noi am votat un anume amendament în plenul Camerei Deputaţilor
şi el a dispărut", a spus preşedintele Camerei de Cultură a Camerei Deputaţilor.

Dan Mircea CIPARIU


Ziua - 4 mai 2006, Serie nouă • Anul XII • NR. 3614

524
Anexa 2
Motto:
„Adevărurile morale sunt necesare fericirii neamului omenesc "
(Jacques Henri Bernardin de Saint Pierre)

Motto:
„Adevărul şi minciuna nu pot conduce laolaltă societatea, una
din ele trebuie să facă loc celeilalte. Minciuna dă naştere
nenorocirilor, adevărul dă naştere fericirii"
(Robert Owen)

EPISTOLĂ ECUMENICĂ DE RUSALII


DOMNULUI PRIMAR KLAUS JOHANNIS

Am zăbovit îndelung dacă să Vă scriu şi când şi cum o fac, în ce moment, preferabil unul
având o semnificaţie religioasă aparte (am ales Dumineca Pogorârii Sfântului Spirit - la
catolici), când însuşi Bunul Dumnezeu ne cheamă la împăcare (căci în afara concordiei nu
cred că orice altceva, pe lumea asta, ne mai poate aşeza, faţă către faţă, în numele interesului
comun pentru întreaga comunitate) şi ne îndeamnă să discutăm, fără patimă, fără
încrâncenare, fără infatuare şi fără gând ascuns, despre mai binele semenilor noştri. Vă
mărturisesc, Domnule Primar, că aspir, de ani de zile, precum beduinul din deşert, la apă, să
putem discuta, dimpreună, despre treburile obştei pe care o servim, deopotrivă, fiecare cu
credinţa, cu gândurile sale de viitor, cu scopurile şi mijloacele sale (idealiste sau mercantile),
nepărăsind, însă, nici un moment, sentimentul că am fost chemaţi, deopotrivă, (eu ca om de
cultură, numit, Dumneavoastră, ca primar, ales), să facem numai bine, spre mai binele celor
pe care îi păstorim (eu, cu elanul cultural, Dvs. cu autoritatea administrativă).
Nu mai nădăjduiesc să-mi văd visul împlinit, după ce am constatat că, „ajuns pe cai mari",
refuzaţi orice fel de întâlnire şi discuţie, cu „electoratul", orice părere şi sfat din partea
experţilor cetăţii, simptom grav al unei maladii răspândite printre potentaţii timpului. Imediat,
după a doua alegere (să fi fost chiar după prima?), aţi anunţat că aţi anulat cea dintâi
„instituţie" a democraţiei, dialogul cu cetăţenii urbei, cu cei care v-au ales şi care nu v-au
ales, deopotrivă, din „lipsă de timp". (Parese că „timp liber" pentru alegători se găseşte,
berechet, numai în campaniile electorale!)
Am ales, aşadar, a Vă scrie, în Dumineca de Rusalii (sărbătoare prăznuită şi de biserica pe
care o frecventaţi, cu soţia, foarte des), sărbătoarea pogorârii din ceruri a Sfântului Spirit, zi
sfântă care ar trebui să ne deschidă, tuturor creştinilor întru Hristos, inima spre credinţă, spre
aducerea aminte de suferinţele Mântuitorului Iisus Hristos, care şi-a luat asupra-Şi păcatele
oamenilor şi S-a jertfit pentru iertarea noastră, îndemnându-ne să credem în învăţătura Sa şi
în esenţa acesteia: dragoste, iubirea semenilor, iertare şi îngăduinţă, slujirea credinţei prin
respectarea celor zece porunci, căci lumea asta-i trecătoare şi cealaltă este veşnică.
}n vâltoarea politică a campaniei de alegeri, care, ca orice vâltoare, ridică mult gunoi la
suprafaţă, făcându-ne să uităm nu numai de cele sfinte, ci şi de cei „şapte ani de acasă" şi
chiar de cele mai elementare norme de comportament civilizat şi de convivialitate, m-am
simţit tentat, la un moment dat, să Vă trimit o epistolă politică. Am realizat, însă, la o analiză
mai atentă, că, pe de o parte, nu este o relaţie echitabilă (eu fiind „om politic", membru al
unui partid - PDL - cu o doctrină clară şi un program de guvernare solid), Dvs. reprezentând
doar un „forum" (german), ceea ce nu ne ajută să dezbatem, împreună, chiar şi în presă,
obiectivele unor platforme politice. Pe de altă parte, riscam să cobor, şi eu, nepermis de jos,
prin atacuri la persoană, fapt total nedorit. Astfel, aş fi compromis orice şansă de a ajunge la
mintea şi, sper, la inima D-voastră, ca şi la spiritul şi puterea de judecată a concitadinilor

525
noştri, pe care îi invit la o temeinică meditaţie, după lectura acestei „Epistole ecumenice",
precum şi la o judicioasă decizie.
Şi acum să trecem „la fapte", căci ele ilustrează, cel mai bine, mult mai bine decât declaraţiile
electorale, cine suntem, ce facem pentru noi şi pentru semeni, şi cum ne raportam la Cer (la
credinţă) şi la lumea pământeană (la problemele cetăţii). Nu am deloc pretenţia că ale mele
convingeri, cât se poate de sincere, adevărate, întrutotul, cât mă priveşte (dar ce este
„Adevărul"? Personal, îl creditez pe Paulo Coelho: adevărul există totdeauna unde există
credinţă"), trebuie asumate şi de alţii, dar afirm, cu toată răspunderea, că le pot susţine, cu
argumente credibile, pertinente, oricând şi în faţa oricui interesat să afle şi alte argumente şi
detalii.
Îmi asum toată răspunderea şi, totodată, toate urmările, chiar şi riscul (enorm într-o ţară ca a
noastră şi mai ales în imorala epocă postcomunistă, în care tocmai morala şi adevărul au fost
condamnate la penitenţă), sfătuit fiind de Aristotel (,Îmi este prieten Platon, dar mai prieten
mi-este „Adevărul"), de omul de cultură Garabet Ibrăileanu (,Fă-le dovada preţuirii tale prin
manifestarea maximei intransigenţe"!), cât şi de eminentul savant român, Ştefan Odobleja
(„Să punem adevărul deasupra oricărei autorităţi sau celebrităţi").
De altfel, de aici cred că ar trebui să renască poporul român, pentru a ieşi, cu adevărat şi
pentru totdeauna, din deşertul tranziţiei: de la rostirea, în toate împrejurările şi în faţa oricărei
instanţe politice şi morale, doar a Adevărului, a întregului Adevăr, căci, adevărul e stăpânul
nostru şi nu noi stăpânii adevărului" (Mihai Eminescu).
Începutul am să-l fac spunându-Vă, de la om la om, de la creştin la creştin (eu ortodox, Dvs.
evanghelic), că întâiul Dvs. păcat este cel faţă de credinţa creştină: V-aţi lăsat sufletul
cuprins de ură (pe care o cultivaţi încontinuu şi o exprimaţi frecvent, prin priviri şi atunci
când Vă pierdeţi cumpătul - e adevărat, mai rar - prin cuvinte) şi de spirit de răzbunare! Am
trăit şi trăiesc, încă, personal, această experienţă, aşa încât am autoritatea morală de a afirma
acest lucru. O persoană cu o funcţie de cea mai înaltă demnitate publică, cum sunteţi Dvs., în
calitate de Primar al Sibiului, cotropită de asemenea sentimente, este un pericol imens pentru
întreaga societate (Terenţiu spunea, pe bună dreptate, că „Adevărul naşte ură").
Odată stabilit acest „diagnostic", pe care îl pot proba cu aversiunea pe care o nutriţi (o hrăniţi
zilnic) faţă de toţi oponenţii Dvs. (cei care Vă atrag atenţia, mai ales public - că, în unele
cazuri -, din păcate, în ultimul timp, tot mai multe - greşiţi în deciziile luate ca primar (fără
consultarea nici măcar a specialiştilor, dacă nu a consilierilor, abilitaţi prin lege să delibereze
şi să decidă, Dvs. având doar dreptul şi abilitatea de a hotărî cum aplicaţi hotărârile lor!), mă
văd obligat să Vă rog, să Vă rugaţi stăruitor lui Dumnezeu, de câte ori intraţi în Sfânta
Biserică, să Vă vindece de patima urii şi să Vă întoarcă pe calea cea bună a credinţei, cea care
ne îndeamnă la pace şi la dragoste pentru semeni, pe care, spune Sfânta Scriptură, „să-i
iubeşti ca pe tine însuţi". Cât despre răzbunare, nu are rost să apelez la proverbul românesc
cunoscut de toată lumea, căci nu vreau să Vă jignesc.
Păcătuiţi, iarăşi, Domnule Primar Johannis, prin trufie (să nu o confundaţi cu semeţia, care
semnifică cu totul altceva!), prea bine ştiind că: fiecare devine trufaş, când îi merge bine" (cf.
lui Eschil, filozoful grec). Iar Dvs. Vă merge, har Domnului, bine, din ce în ce tot mai bine
(dovadă creşterea - chiar dacă acesteia îi urmează, din păcate pentru Dvs., uneori,
descreşterea proprietăţilor, prin amestecul nedorit al Justiţiei, desigur numai din spirit
investiţional, căci banii, peste veniturile salariale, trebuie investiţi rentabil!)
Păcatului arivismului politic (Doamne, cât Vă mai place puterea!), îi adăugaţi, chiar în
mod strident, în opinia unor sibieni, pe cel al avariţiei, vădind, în mod evident, o înclinaţie
deosebită pentru strângerea de proprietăţi. Pentru cine o faceţi, Domnule Primar, ştiind că
nu aveţi copii? Aţi uitat de ce spunea Iisus Hristos, că „mai uşor trece cămila prin urechile
acului, decât pătrunde bogatul în Împărăţia Cerului?

526
Aţi păcătuit, cel mai grav (în opinia mea, de neînţeles şi de neiertat, căci urmările acestui
păcat lasă brazdă adâncă în fizionomia cetăţii), faţă chiar de cetatea în care v-aţi născut, în
care aţi hotărât să locuiţi, durabil (chiar şi după ce conaţionalii au hotărât să emigreze în
masă), ceea ce ar trebui să presupună un ataşament puternic faţă de oraşul natal, despre care
vouă, concitadinilor noştri saşi, Vă place să credeţi (şi să afirmaţi) că o îndrăgiţi mai mult
decât noi, românii, urmaşii „măierenilor", ţinuţi odinioară în afara cetăţii, după înserare fiind
îndepărtaţi dinlăuntrul său, ca niște răufăcători ce nu pot fi toleraţi noaptea în cetate.
Păcatul „de moarte", al D-voastră, este neprotejarea monumentelor istorice din cetatea
Sibiului, în pofida tuturor afirmaţiilor şi proiectelor lansate de Dvs. privitoare la înscrierea
sitului medieval sibian pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Ca specialist, de această dată, şi ca legiuitor cu experienţă, prin practica mea parlamentară de
4 ani, ca manager cu 38 de ani de experienţă (am fost numit în funcţia de şef al Secţiei -
Muzeului Tehnicii Populare - la 1 august 1970), ca iubitor pătimaş al monumentelor istorice
şi ca muzeolog (trezorier al patrimoniului cultural tradiţional, deci şi al monumentelor), am
rămas stupefiat să aflu, cu ocazia demolării celei mai vechi mori de apă din oraş, că Sibiul nu
are o lege de protecţie globală a sitului medieval al centrului istoric. Cu alte cuvinte, în 8
ani de guvernare de către Dvs., a Sibiului - în ultimii patru ani având lângă Dvs., ca şi
consilier municipal, pe unul dintre cei mai reputaţi istorici şi specialişti în protecţia şi
restaurarea monumentelor istorice, pe arhitectul şi doctorul în istoria monumentelor istorice,
din Ardeal, membru corespondent al Academiei Române, Paul Niedermaier -nu aţi găsit de
cuviinţă, (nu aţi cerut-o, în mod imperativ, experţilor şi consilierilor Dvs.), să adoptaţi o
Hotărâre a Consiliului Local privitoare la delimitarea, întabularea şi protejarea
patrimoniului monumental istoric sibian. Mi-e imposibil să cred că nu cunoaşteţi legea, aşa
încât nu-mi rămâne decât să cred că, indiferent de motive, nu aţi fost interesat să existe
această lege.
De ce subliniez, în mod ostentativ, în acest caz, importanţa legii? Ca profesor de fizică,
desigur că nu aţi parcurs şi nu V-aţi însuşit cultura şi filozofia anticilor. Păcat! înţelepciunea
lor (cuprinsă într-o carte de aforisme, chiar) ar fi putut să Vă îndrume, zi de zi, pe Dvs. ca şi
pe toţi cei sortiţi să conducă neamuri şi oraşe, căci, niciodată, nici un muritor, oricare i-ar fi
calităţile şi inteligenţa, nu va putea ajunge la cumulul de experienţă şi de înţelepciune al
marilor filozofi ai antichităţii, capabil să Vă lumineze fiecare gând şi fiecare pas, în
îndeplinirea atribuţiilor. Altminteri, toţi cei în cauză sunt condamnaţi să cadă în „păcatul
mediocrităţii", exersat maximal, în comunism, acela de a crede că le ştie pe toate şi le poate
face singur pe toate!
În cazul de faţă, ignorarea Dvs. (inocentă, voită?) a necesităţii instituirii unei legi de protecţie
a Sibiului istoric, împotriva distrugerilor provocate de o mentalitate nocivă, arivistă şi
hipermercantilă (asemănătoare, întru totul, spiritului distructiv al lui Ceauşescu, în ultimii ani
de viaţă), Vă condamnă public pentru toate distrugerile ce se vor produce, căci nu cei ce le
comit sunt adevăraţii vinovaţi, ci aceia care au făcut posibile aceste „nelegiuiri". Pentru a
înţelegere „miezul problemei", V-aş îndrepta spre Euripide, care a lăsat ca testament (ca
legământ de viaţă sau de moarte), tuturor societăţilor ce au urmat celei elene, ideea că: "Nu
există ceva mai bun pentru un stat decât legi bine alcătuite". Voltaire avea să facă un adaos
la acest aforism, atrăgând atenţia că ,"Acela ce nu respectă legile, nu-şi iubeşte patria". Dar
ce mai este o lege, în România postcomunistă? Vorba proverbului străbun: „O barieră în care
se opresc doar boii peste ea sar leii, pe sub ea se strecoară potăile. "O asemenea mentalitate
este ilustrată cât se poate de bine de modul în care Vă înţelegeţi şi Vă asumaţi prerogativele
funcţiei. Încălcând grav „Legea administraţiei publice locale" (nr. 215/2001), aţi păcătuit,
din nou, de această dată, faţă de Constituţie, prin sfidarea pe faţă de prevederilor
constituţionale şi ale „legii administraţiei locale", care decretează, inalienabil şi inviolabil,

527
cine dispune şi cine execută în materie de treburi obşteşti: Organul deliberativ şi decizional
este Consiliul, după caz, Municipal sau Judeţean, iar factorul executiv este Primarul.
La noi, la Sibiu, aproape ca la nimeni, prin Voinţa Dvs. autocrată, prin selecţia şi promovarea
a numeroşi consilieri, din partea FDGR, total obedienţi, prin coruperea conştiinţei celorlalţi,
din partidele alese spre a fi reprezentate în Consiliul Local (şi care trebuiau să ne reprezinte
pe noi, cetăţenii sibieni), aţi anulat, practic prerogativele legale ale consilierilor, aţi dictat
autocrat şi discreţionar asupra voinţei Consiliului Local, le-aţi anulat, imperativ, orice
iniţiativă consilierilor, (dovada incontestabilă fiind supremaţia absolută a proiectelor de
hotărâri ale Consiliului Municipal). I-aţi umilit pe cei mai apropiaţi colaboratori ai Dvs.,
declarându-i corigenţi (la evaluarea oficială a rezultatelor activităţii lor, doar unul a primit
nota 4, ceilalţi, note de 3 şi 2!), umilindu-ne, în fapt, pe noi toţi cetăţenii Sibiului şi aducând,
astfel, oraşului nostru, o faimă tristă şi o reputaţie negativă, raportat la ce este, în spiritul său,
o DEMOCRAŢIE.
Dacă tot aţi promovat alegerea unor consilieri vârstnici (septua şi octogenari), de ce nu aţi
aplicat legea nescrisă a străvechilor societăţi europene, păstrată cu sfinţenie, neştirbită, încă
din antichitate, şi la noi, aceea a „oamenilor buni şi bătrâni", apreciindu-le înţelepciunea
senectuţii, cea care, pe lângă avântul juventuţii, asigură oricărei societăţi (şi oricărei cetăţi) o
înţeleaptă conducere.
Procedând şi decidând în numele voinţei personale (sau după alte criterii, subiective şi deloc
dezinteresate, cel mai adesea dictate de interesele celor din anturajul Dvs.), aţi promovat o
sumedenie de proiecte aberante, ilogice, nemaiîntâlnite nicăieri, precum amplasarea noilor
obiective comerciale (nu sunt prea numeroase, pentru Sibiu?) lângă şoseaua naţională, la
poarta principală de intrare în Sibiu, fără să le asiguraţi căile de comunicaţii proprii,
provocând astfel, strangularea accesului în oraş, de pe şoseaua naţională (ceea ce ne-a adus
reputaţia tristă de a fi „un oraş închis", infernal de greu accesibil, în sezonul estival). Aţi
continuat cu eliberarea autorizaţiilor de construcţie, pe sprânceană (chiar şi în parcuri şi în
zona de agrement din Dumbrava Sibiului), apoi, cu transformarea spaţiului public (chiar
şi a pieţelor din centrul istoric) în show-room-uri (spaţii de admirat produsele industriei
automobilistice), evident în detrimentul activităţilor culturale, şi cu amplasarea fântânilor
ţâşnitoare şi unde era cazul şi mai ales, unde nu era permis (este absolut inadmisibil, chiar
o impietate, să montezi asemenea instalaţii moderne în buricul centrului istoric al oraşului, pe
„Corso", să violezi spaţiul sacru al Pantheonului culturii spirituale a românilor ardeleni -
Parcul „Astra" - prin instalarea unui monument modern, ludic (o fântână ţâşnitoare cu havuz,
numai bună pentru răcorit copii străzii, în zilele caniculare), sau în ambianţa naturală a lacului
Grădinii Zoologice - care te îndeamnă la contemplare, în linişte, la meditaţie calmă, la
introspecţie, în loc de toate acestea, având în faţă - prin montarea unei coloane de apă care
ţâşneşte strident, cu presiune, violând liniştea şi intimitatea acelui loc de vis al Sibiului - un
adevărat instrument de tortură. Apropo de Zoo, aţi văzut personal, în această primăvară, în ce
hal de mizerie a ajuns vegetaţia mare şi mică din incinta ei, încât ai crede că, mai ieri, s-a
încheiat războiul şi pe aici s-au retras trupele agresoare, distrugând totul în urma lor? Aflat pe
traseul spre intrarea în Muzeu, acest spectacol terifiant, ridică tuturor întrebarea, dacă această
zonă aparţine Primăriei Sibiului, sau explicaţia reală a situaţiei constă în aceea că numai
centrul istoric contează?
Analizând toate aceste exemple (poate cele mai nesemnificative faţă de atâtea alte decizii, şi
mai nocive), Vă întreb, Domnule Primar Johannis, nu V-aţi pus, nici un singur moment,
întrebarea, dacă este normal ca dezvoltarea acestui oraş istoric, devenit celebru după 2007,
propus chiar de Dvs. să fie nominalizat pe lista siturilor istorice din Patrimoniul Cultural
Mondial UNESCO (cum să admită UNESCO un asemenea proiect, când lucrurile, la noi, se
petrec anapoda şi cea mai elementară condiţie, una „sine qua non", aceea a existenţei unei
legi de protecţie a sitului istoric medieval, nu există!?), să se facă anarhic, în afara unei

528
legislaţii specifice, după voinţa şi capriciile unei singure persoane, fără nici o experienţă în
materie de urbanism, arhitectură şi modernizare a siturilor istorice? Sunteţi conştient de
uriaşa Dvs. responsabilitate, care Vă va afecta puternic imaginea, atunci când viaţa va intra în
normalitate şi lumea (specialiştii) şi după ei, toţi sibienii, vor avea curajul să-şi exprime
opiniile şi să Vă critice iniţiativele şi deciziile aleatorii, luate, în totalitatea lor fără să
consideraţi necesar a Vă consulta cu oameni pricepuţi, cu şcoală şi cu experienţă, ca şi când
aţi fi un feudal, pe moşia sa, moştenită de la părinţi? Mi-e teamă că nu, având în vedere
infatuarea de care suferiţi, tot mai apăsat, şi care este, ea însăşi, un mare păcate, D-le Primar.
În acest sens, de ce ignoraţi, Domnule Primar, cea dintâi obligaţie democratică (şi morală) a
oricărui primar din lume, de a organiza expoziţii, cu planuri şi machete ilustrative, privind
fiecare obiectiv al Planului Urbanistic, lăsând specialiştilor şi, deopotrivă, sibienilor, dreptul
de a se pronunţa asupra proiectelor dezirabile, Dvs. urmând să alegeţi, alături de specialiştii
consultaţi, cele mai bune soluţii (aşa cum se întâmplă, în toate ţările democratice)? Îmi aduc
aminte că până şi Ceauşescu a ordonat prezentarea unei asemenea expoziţii la sediul
Institutului de Proiectare de pe str. Someşului, chiar dacă dictatorul numai mima democraţia?
Am ajuns, în sfârşit, la anul fatidic, 2007 şi la evenimentele din Programul „Capitalei
Cultural Europene".
Am notat, în acest an, anul în care Sibiul proclamase, drept sintagmă a „Capitalei Cultural
Europene", dialogul culturilor („Sibiu, oraş al culturii, oraş al culturilor") o incredibilă
discriminare (aş numi-o chiar o adevărată segregare culturală) între valorile patrimoniului
cultural săsesc şi cel românesc, între valorile Muzeului Naţional Brukenthal (favorizat
excesiv şi discriminativ, prin alocaţii şi investiţii extravagante, cel puţin suspecte după ce
întreg patrimoniul, deţinut până în anul 1949, a fost restituit Bisericii Evanghelice C.A.) şi
cele ale Complexului Naţional Muzeal „Astra" (ca să oferim un superb exemplu: am fost
şocat să constat că, în expoziţia inaugurală - la care am participat - itinerată apoi, tot timpul
anului, prin toată Europa, a fost introdusă o singură imagine privitoare la patrimoniul
Muzeului „Astra" - şi aceea ilustrând un perete de grajd (!), în expoziţia din Piaţa Mare -
etalată pe tot parcursul verii anului 2007 - dispărând chiar şi această imagine, Muzeul
Brukenthal având, însă, un panou întreg la dispoziţie!)
Despre ocultarea, în mass-media naţională, a programelor culturale ale instituţiei noastre,
din acel an, despre ignorarea recomandării vizitării splendidului Muzeu din Dumbrava
Sibiului, care a adus României şansa instituirii, de către UNESCO, a Premiului UNESCO
pentru Patrimoniul Tehnic Preindustrial (care constituie, indiscutabil, cel mai prestigios
succes internaţional al culturii de patrimoniu, din România, din toate timpurile) ce, oare, ar
mai fi de spus? Nu credeţi că sunt adevărate păcate? Personal cred că electoratul sibian, de
etnie românească, imens majoritar, nu s-a simţit prea bucuros să constate care sunt
„preferinţele" Dvs. discriminative, în pan etnocultural! Pentru a putea interpreta, corect şi
obiectiv, asemenea atitudini, îl numesc drept avocat pe Blaise Pascal, care spunea: ,
"Dreptatea fără forţă, este neputincioasă, forţa fără dreptate este tiranie".
Vă rog, din suflet, Domnule Primar, reculegeţi-Vă şi meditaţi la cum conduceţi urbea noastră
(autocrat şi arogant) pentru a încerca, în probabilul noul mandat, după aceste alegeri, să Vă
schimbaţi, radical, mentalitatea şi atitudinea!
Şi tot aici, în perimetrul Culturii, aţi mai păcătuit o dată, capital, prin modul în care aţi
dirijat (alături de comisarul guvernamental, arh. Sergiu Nistor) sumele considerabile de bani
obţinuţi chiar de la Guvernul României, pentru organizarea, în anul 2007", a Capitalei
Culturale a României. Deşi Vă asumaţi (stare care poate fi caracterizată drept patologică)
merite hiperbolice şi nu puţini sunt cei ce V-au acordat toate medaliile posibile, datorită unei
perspective superficiale şi unei intense mediatizări favorabile, asigurată pe bani bugetari, la o
judecată mai profundă şi calificată, cei abilitaţi să o facă constată că erorile Dvs. (unele
strategice) au depăşit, ca importanţă şi urmări, meritele!

529
În acest sens, este cazul să Vă reamintesc de pledoaria insistentă a mea, în calitate de membru
fondator al Fundaţiei „Capitala Cultural Europeană, Sibiu-2007" (al cărei preşedinte aţi fost),
în a Vă convinge, până la depunerea demisiei mele, că peste tot în lume, cu excepţia, fireşte, a
Sibiului (oraşul excepţie, cred, pe tot mapamondul, prin alegerea şi realegerea unui primar
din rândurile unei minorităţi de numai 2%), în condiţiile organizării unui eveniment de
importanţă continentală sau mondială, INFRASTRUCTURA care serveşte acelui eveniment
(în cazul Sibiului, cea culturală), reprezintă PRIMUL OBIECTIV INVESTIŢIONAL.
Comisii internaţionale verifică, periodic, peste tot în lume, dacă investiţiile în infrastructura
specifică, se fac la timp, sunt de cea mai bună calitate, respectă proiectele şi bugetele
aprobate,se încheie la termen, etc.
Ei bine, la noi în Sibiu, investiţiile în infrastructura culturală, - esenţiale într-un oraş „de
provincie", văduvit, de zeci de ani, de orice investiţie culturală, având un sediu de teatru, „ca
vai de el", având un muzeu - Muzeul „Astra" - de vârstă centenară şi renumit pe plan
mondial, fără sediu, de aproape 60 de ani (deşi pe frontispiciul clădirii a rămas inscripţia
istorică din 1905: „Muzeul Asociaţiei", acesta a devenit „Corpul A al Bibliotecii Judeţene",
care se lăfăie în două palate, neîndoielnic, urmare şi a voinţei Dvs.), neavând, în schimb, nici
o sală de spectacole, de mii de locuri, cu o acustică aptă să asigure, oricărui spectacol
muzical, al oricărei instituţii „de prestigiu", precum Opera din Viena, condiţiile inerente
succesului real, în sfârşit, neavând nici un „centru cultural", în nici un cartier al Sibiului, au
lipsit cu desăvârşire, cu „ binecuvântarea "Dvs.
Deşi am obţinut, personal, prin lobby-ul făcut în Parlamentul României, votarea unui
amendament (34) al „Legii bugetului pe anul 2006", care prevedea, în mod expres, chiar la
cererea insistenţă a Ministrului de Finanţe, de atunci, Sebastian Vlădescu (a se vedea
stenograma de şedinţă a Parlamentului!), suplimentarea bugetului pentru Sibiu - Capitală
Culturală a Europei, cu 150 miliarde lei vechi, la capitolul „Cheltuieli de capital" (deci la
„Investiţii", pentru lucrările de infrastructură culturală), punct de vedere susţinut, cu tărie, în
Parlament, de însuşi ministrul de atunci al Culturii, Mona Muscă, în mod surprinzător (şi
ilegal), violându-se grav voinţa Parlamentului (sigurul organ legiuitor al ţării, conform
Constituţiei României), la apariţia Legii în „Monitorul Oficial", întreaga sumă a fost
„trecută", în mod miraculos (oare, din voinţa cui, la cererea cui, în interesul cui?), la articolul
„Bunuri şi Servicii Culturale" (gravă deturnare de fonduri!), asigurând, astfel, bani la
discreţie pentru manifestările culturale, sportive şi ludice care au fost introduse în program
subversiv, la libera alegere a dlui comisar Nistor, pentru a mulţumi întreaga clientelă politică
şi personală a ministrului Culturii (chiar şi în aceste condiţii, Muzeului „Astra" refuzându-i-se
12 proiecte, între care şi unele de strictă necesitate, precum asfaltarea aleilor din Muzeul în
aer liber, sau finanţarea publicaţiilor dedicate acelui an), fără nici un protest din partea
D-voastră.
Îmi amintesc perfect că nici Dvs., nici dl. preşedinte al Consiliului Judeţean, dl. Bottesch, nici
ministrul Culturii, dl. Iorgulescu şi nici Comisarul CCE, dl. Nistor n-aţi „mişcat un deget"
pentru aplicarea formulei din Legea bugetului conform votului dat în Parlamentul României,
readucând cei 150 miliarde lei în beneficiul investiţiilor în infrastructura culturală a Sibiului,
mult mai importantă decât risipirea banilor pe multe proiecte, îndoielnic ca valoare, şi care nu
au lăsat în urmă nici o valoare utilă, nici măcar impresii favorabile.
O intervenţie energică a Dvs. ar fi fost salvatoare, dar este cât se poate de evident că ceea ce
Vă interesa, pe toţi, era, atunci, nu investiţiile, ci fonduri nelimitate pentru programele
culturale.
Focurile de artificii care au bombardat, tot sezonul estival, Sibiul şi „au ars bani cu
nemiluita", au devenit adevărata emblemă a Capitalei Culturale a Europei, Sibiu, 2007)!
Păcat, mare păcat, de toţi banii risipiţi, în acele condiţii, departe de a aduce Sibiului vreun
profit material sau cultural!

530
Obiectivele investiţionale s-au redus, la Sibiu, în anul 2007, la ilustrul şi mult mediatizatul
CORT, care 1-a şocat pe Ion Holender, managerul Operei din Viena, atunci când i-aţi propus
să prezinte spectacole de operă în acel cort!!
Aşadar, în locul mai multor obiective culturale, durabile şi de ţinută, capabile să asigure, şi
după 2007, o viaţă culturală modernă şi „eficientă", în toate cartierele Sibiului, nu numai în
Piaţa Mare, care s-ar fi putut construi din fondurile uriaşe disponibilizate de Guvern şi
aprobate de Parlament, ne-am ales, în centrul oraşului, cu o „efemeridă", un cort demn de
periferia şi nu de centrul Sibiului, destinat spectacolelor de circ şi nu de operă!
în toate oraşele foste capitale cultural europene, cele mai vizitate obiective turistice sunt
construcţiile edificate cu ocazia acelui an excepţional. Noi îi vom duce pe turişti tot la
zidurile medievale şi dacă mai rezistă în timp, la „marele cort al lui Johannis"!
Şi cum sportul face casă bună cu domeniul culturii, să zăbovim, o clipă, şi asupra acestui
domeniu, atât de îndrăgit de sibieni. Ce s-a ales din toate proiectele „măreţe", anunţate
personal şi prin vocea partenerului Dvs., iluzionistul mare manager sportiv, importat din
Germania (bănuiesc pe bani mulţi!) dl. Keule? Un adevărat dezastru: un stadion exploatat,
neglijat şi apoi, abandonat, sportul rege - fotbalul, ajuns „cerşetor", la periferia vieţii sportive
a Sibiului, pe ansamblu, o compromitere greu reparabilă, în nici un caz în viitoarele mandate
ale Dvs. şi aceasta nu numai fiindcă nu sunteţi un suporter autentic, ci întrucât nu reprezintă
pentru Dvs. un „obiectiv" prioritar, lipsindu-Vă, în mod real, pasiunea pentru un asemenea
sport popular.
Noroc cu baschetul (sport slujit cu fidelitate şi cu dragoste, cu devoţiune şi cu sacrificii de
Cornel Bicher - preşedinte al Organizaţiei Municipale Sibiu a PDL), ca să ne mai „spălăm
obrazul", în faţa lumii. Numai că aici, succesele au venit ca urmare a investiţiei asidue, de
pasiune şi totală empatie a patronului cu sportivii, ceea ce un mercenar nu o poate face,
niciodată.
Departe de a încheia acest „inventar al păcatelor Dvs., ca primar al Sibiului, ţin să subliniez
că cel mai mare păcat, dintre toate, este cel ce priveşte neglijarea sănătăţii populaţiei
Sibiului, deopotrivă a copiilor şi tinerilor, cât şi a adulţilor şi vârstnicilor, prin ignorarea
voită a urgenţei unor lucrări de modernizare şi de investiţii.
În primul caz, mă refer la dispariţia ştrandului public, de ani de zile din peisajul Sibiului.
Pentru posesorii de vile cu piscină (şi vor fi destui, şi în Sibiu) nu cred că acest fapt constituie
o tragedie. Ei au „ştrandul" la ei acasă. Nici pentru cei, ceva mai mulţi, care îşi permit, în
mod frecvent, să facă băile de soare (de apă salină şi de nămol) la Ocna Sibiului sau în alte
staţiuni din România. Acestora nu le ducem grija, nicidecum.
Ce spuneţi, D-le Primar, în această chestiune, despre cei mai mulţi dintre copii şi tinerii
Sibiului, care, de ani mulţi ani încoace (şi nu analizez, aici, cauze şi detaliile încredinţării
vechiului ştrand sibian celor incapabili să modernizeze o asemenea bază de agrement, într-un
an de zile şi apoi, să o redea, îmbunătăţită, sibienilor, spre satisfacerea unei necesităţi
esenţiale (după hrană, în aprecierea noastră, cea dintâi), spre a se expune la soare, spre a face
înot zilnic, dar şi spre a socializa cu cei de vârsta lor, spre a se distra, vara, în nota specifică
vârstei lor. Nu mă interesează (şi cred că nici pe cei ce i-aţi privat de această imensă bucurie
estivală, de ani buni, nu-i interesează dacă Dumneavoastră V-a plăcut să mergeţi la ştrand, ca
şi copil şi tânăr. Personal, cred că nu, fiindcă este clar că acest obiectiv nu a constituit o
prioritate a programelor Dumneavoastră. Priorităţile Dvs., unele aplaudate, altele criticate de
sibieni, au constat din investiţiile străine şi lucrările preparatorii ale acestora! Indiferent de
amintirile Dvs. din copilărie, ca Primar, ar fi trebuit să Vă interesaţi, în condiţiile în care nici
şcolile şi liceele sibiene nu au bazine de înot proprii, care este starea de sănătate (ca fenomen
de masă) a elevilor şi liceenilor, mai ales în condiţiile nivelului de trai din această dureroasă
tranziţie, care, unora, „le oferă" mult mai mult decât au nevoie (case după case, conturi
„solide" în bănci - în ţară şi în străinătate, vilegiaturi anuale în cele mai scumpe staţiuni

531
turistice din lume şi în cele mai costisitoare oraşe din Europa, SUA, America de Sud etc, iar
celor sărăciţi, sub limita unui trai decent, nici măcar băile estivale, la ştrandul din urbea lor.
Aţi analizat, vreodată, în cei 8 ani în care aţi guvernat Sibiul, ce procent de scolioză
(deformarea coloanei) şi de rahitism, au raportat cadrele medicale, anual, în Sibiu? Câţi copii
suferă de decalcifiere (nu asimilează calciul), câţi suferă de anemie (au mari probleme şi cu
fierul), câţi de incapacitate de reţinere (memorizare) - toate aceste maladii datorându-se
inclusiv neexpunerii la soare, inactivităţii fizice, nepracticării unui sport în aer liber,
alimentaţiei hipocalorice? V-aţi interesat de o diagnoză precisă (sau măcar probabilă) pentru
toate aceste cazuri? în condiţiile în care şcolile oferă un program pentru o cultură fizică
precară, în condiţiile unei copilării triste nefericite (a unei majorităţi relative, chiar dacă nu
absolute), a copiilor din Sibiu, nici măcar de băile de soare şi de apă nu se pot bucura, în
condiţiile amintite.. Poate că, neavând copii, nu V-a preocupat (n-avea cum!) acest orizont şi
această problematică socială. Dar asta nu e o scuză pentru un primar de talia Dumneavoastră.
De aceea consider că acuza pe care trebuie cel puţin să o reţineţi spre meditaţie, dacă nu să o
asumaţi, este aceea că, înaintea tuturor afacerilor despre care ştim cu toţii că Vă consumă
mult din timpul de lucru zilnic al Dumneavoastră, ca Primar trebuia să Vă preocupe, mult mai
mult, sănătatea populaţiei. Dacă eraţi mai preocupat de acest aspect, absolut esenţial al vieţii
noastre, aţi fi găsit soluţii eficiente de redare simplă, normală, şi rapidă (fără să aşteptaţi
proiecte megalomanice - cu multe zeci sau sute de milioane de Euro), a ştrandului
modernizat, ca şi alte soluţii pentru dezvoltarea (şi nu suspendarea) terenurilor de tenis (spre
exemplu), cu aceeaşi energie ca şi în cazul restaurării monumentelor istorice din centrul
istoric al Sibiului (nu e un reproş, este un elogiu).
Păcat, mare păcat de copilăria şi tinereţea celor cărora, la începerea verilor, nu le puteţi
oferi nici măcar această umilă bucurie a vacanţei citadine, pe care copiii satelor o au la gârlă,
iar tinerii, la râurile şi lacurile din apropierea satelor lor.
Cel de-al doilea păcat, în opinia mea, cu efecte considerabil mai mari pentru toată
populaţia Sibiului, unele dintre ele absolut dezastruoase la capitolul sănătate, este cel al
nerealizării, la termenul contractat, a centurii ocolitoare. Centurile ocolitoare, pentru
majoritatea oraşelor din România, au devenit, după 18 ani scurşi de la schimbarea regimului
comunist, una dintre cele mai mari şi mai dureroase neîmpliniri! „Străinii" care ne vizitează
oraşul sunt uluiţi că un oraş istoric nu are, după 18 ani de tranziţie, o centură ocolitoare.
Absolut sideraţi, ei ne întreabă care sunt cauzele reale ale ignorării necesităţii unei asemenea
investiţii imperative, fără să le putem oferi un răspuns logic şi raţional, faţă de nerealizarea
acestei centuri ocolitoare. Ei nu reţin doar aspectul disconfortant al traficului auto, ci se referă
la aspectul extrem de dăunător vieţii locuitorilor -fără nici o diferenţă de vârstă - ai
oraşelor cu un trafic auto sufocant, din cauza noxelor dezvoltate în atmosferă prin arderea
hidrocarburilor tuturor categoriilor de mijloace auto.
N-am stat să număr benzinăriile din Sibiu şi din judeţ (apărute „ca ciupercile" după 1990) şi
nu m-am informat despre numărul tuturor vehiculelor, indiferent de cât consumă, fiecare, la
suta de km, traversând Sibiul prin mijlocul său, în 24 de ore, în fiecare sezon.
Ceea ce am aflat, interesându-mă de efectele produse de acest trafic auto infernal, este că nici
măcar nu se înregistrează, cu regularitate, traficul şi noxele din atmosferă (spre a se putea
analiza „calitatea aerului"), probabil din motivul etern, la noi, la români, „că tot degeaba". Şi
mai ştiu, ca tot sibianul, că între cele două „priorităţi între priorităţi", Dumneavoastră şi
Consiliul Judeţean aţi ales, în ultimii 2 ani, Aeroportul şi nu Centura ocolitoare.
Păcat, mare păcat de alegerea făcută, Domnule Primar! Personal cred că ar fi trebuit să aveţi
în vedere fenomenul escaladant al îmbolnăvirii, de la cea mai fragedă vârstă, a copiilor şi
adulţilor, de boli ale căilor respiratorii, de creştere alarmantă a cazurilor de cancer, leucemie
şi au alte multe boli interne, cauzate (într-o măsură semnificativă) şi de aerul încărcat de noxe
pe care îl respirăm. Nu e cazul să Vă întreb ce a motivat această alegere nefericită pentru

532
sibieni. Este clar că aţi pus pe prim plan afacerile (în sensul stimulării mediului de afaceri) şi
mai ales ale investitorilor internaţionali (pentru care Aeroportul este, cred, obiectivul
primordial, alături de toate facilităţile care li se acordă acestora, în România, şi Sibiul nu cred
că face excepţie), gândind, probabil, că aşa cum ne-a „educat comunismul", (rezistenţă, până
la moarte, la orice factori de agresiune), iar noi, locuitorii Sibiului, mai putem aştepta câţiva
ani, căci vorba proverbului, „unde merge mia, merge şi suta".
Am rămas stupefiat, însă, citind, în primăvara acestui an, în presa locală, declaraţia
Dumneavoastră, cum că „Dacă se ocupa Primăria de centură, era, acum, realizată". Citind
acea declaraţie, cel puţin câteva întrebări s-au născut, brusc, în mintea mea şi, neîndoielnic şi
în cea a multor concitadini, cum ar fi: dacă aţi văzut că CJ-ul nu e capabil să o realizeze, de
ce nu aţi sărit în ajutorul Domnului Preşedinte, prof. Martin Bottesch? Este cât se poate de
clar, pentru noi sibienii, că nu excesul de competenţă managerială caracterizează conducerea
Consiliului Judeţean, de aceea nu Vă înţelegem de ce i-aţi creditat pe colegii Dumneavoastră
din structura de vârf a autorităţii administrative judeţene (Primăria şi Consiliul Judeţean), cu
şansa de a încerca să realizeze această investiţie în termen, neadoptând hotărârea de
cooperare a celor două instituţii, câtă vreme, municipiul Sibiu suferă cel mai mult de pe urma
nerealizării centurii? Şi, desigur că, în context electoral, ne mai frământă o întrebare: de ce îi
doriţi realeşi în funcţie pe cei dovediţi incapabili să-şi realizeze obiectivele, fapt recunoscut
public de Dvs., în presă?
Din experienţa mea, mai modestă, ştiu că în materie de analiză (extrem de exigentă, de altfel),
în situaţiile evaluării rezultatelor managerilor subordonaţi Consiliului Judeţean (sau cel puţin
a unora dintre aceştia!), o neîndeplinire a unor obiective (incomparabile ca importanţă şi
valoare cu nerealizarea proiectului centurii), persoanele care nu-şi îndeplinesc, la termen,
obiectivele de plan, sunt schimbate imediat, a doua zi după analiză, pe motivul (întru totul
acceptabil) că nu şi-a îndeplinit obiectivele din „Contractul managerial minimal". Personal
cred că toţi cei care au avut de „de-a face" cu centura ocolitoare", s-au împovărat, pentru
întreaga populaţie din Sibiului, cu un păcat mai mare ca toate celelalte, acela de a se fi
atentat la sănătatea noastră, a întregii populaţii din Sibiu. În sensul schimbării atitudinii
autorităţilor sibiene faţă de o problemă de o asemenea covârşitoare importanţă, Vă întreb,
Domnule Primar, nu este posibil ca, aşa cum se prezintă, zilnic, buletinul meteo, peste tot, în
lume (mai ales în media), nu credeţi că ar fi extrem de „mobilizator" să se prezinte, tot zilnic,
sau măcar săptămânal, care este nivelul noxelor din atmosfera Sibiului, începând chiar de pe
artera care traversează Sibiul, căci şi pe arterele respective trăiesc, muncesc şi locuiesc
oameni?
În locul atâtor declaraţii (făcute cu emfază) ocazionate de inaugurărilor de obiective
restaurate, reparate, renovate, zugrăvite (cu surle şi trâmbiţe, cu miniştrii şi cu parlamentari,
iar în acest an, cu tot tacâmul de festin electoral), nu ar fi fost mai util, mă şi Vă întreb, un
Raport public al înfăptuirilor şi eşecurilor, al împlinirilor şi neîmplinirilor Dumneavoastră, ca
primar, al Sibiului, dar şi al Domnului prof. Martin Bottesch, ca Preşedinte al Consiliului
Judeţean, pentru ca sibienii să fie informaţi corect, complet şi decent, despre felul în care cei
aleşi şi-au făcut datoria, în condiţiile în care alegătorii şi-o fac, lună de lună şi an de an,
plătindu-şi toate impozitele şi susţinându-Vă toate proiectele? Eu cred că tocmai un asemenea
demers, sincer şi onest, ar fi reprezentat dovada că am intrat, cel puţin de la 1 ianuarie 2007,
într-o democraţie autentică, la nivel european, cu aceleaşi reguli pentru toată lumea, cu
aceleaşi obligaţii şi drepturi, inclusiv acela de a fi (dacă nu, cultivată), măcar tolerate dreptul
la informare, ca şi la libertatea cuvântului (scris şi vorbit), ca două dintre principiile
fundamentale ale Democraţiei şi prevederile sacre ale Constituţiei.
În numele acestor drepturi, inalienabile, V-am scris această „Epistolă ecumenică", rugându-
mă la Dumnezeu să Vă dea „mintea românului de pe urmă", să Vă reconsideraţi „poziţia"
(filosofia, concepţia, atitudinea şi implicarea) faţă de toate chestiunile pe care am avut

533
onestitatea (ar fi mult prea mult să spun „curajul") să Vi le înfăţişez, în scris, dacă nu mi-aţi
oferit onoarea să Vi le înfăţişez oral, într-o discuţie de la om la om, de la cetăţean la cetăţean
al Sibiului. Şi mă gândesc, câţi or mai fi ca mine, în Sibiu, dar cărora „nu le place să scrie"
(Ca să nu spun că se tem să o facă deschis şi responsabil).

Domnule Primar,
Suntem muritori de rând, cu toţii şi toţi greşim şi păcătuim ("A greşi este omeneşte", dar cine
nu-şi cunoaşte şi recunoaşte păcatele şi erorile („Errare umanum est") şi perseverează
(perseverare, „ diabolicum"), acela este nevrednic de cinstirea şi de preţuirea noastră.
Cam atât, Domnule Primar, deocamdată, înainte de alegeri. Fac precizarea, pentru toţi
cititorii, că nu am urmărit să impun „adevărurile mele", altora. Am considerat important să
Vă transmit, Domnule Primar (şi dragi sibieni), aceste adevăruri „personale" şi să Vă rog să
meditaţi profund la ele, din moment ce, se pare, îl vom mai avea ca primar pe Dl. Johannis,
cel puţin încă patru ani (datorită şi faptului că maturizarea unor concetăţeni durează mai mult
de 20 de ani)!
Speranţa mea, pe care V-o mărturisesc, Domnule Primar, cu toată sinceritatea şi deschiderea
spre dialog, este ca electoratul să-mi înţeleagă mesajul şi să aleagă, după o judecată matură şi
judicioasă, măcar în cazul consilierilor locali, „dându-vă" D-le Primar, de această dată, un
Consiliu format din oameni competenţi, morali, drepţi (cu coloană verticală), dedicaţi binelui
public şi „cu frică de Dumnezeu", căci doar aşa, energia şi capacitatea incontestabilă a Dvs.,
să poată fi folosită, cât mai bine, în interesul nostru, al tuturor.
Dumnezeu să ne ajute şi să ne lumineze!

Prof. univ. dr. Corneliu Bucur


Candidat la funcţia de Consilier Judeţean din partea Partidului Democrat Liberal

534
Anexa 3

Cine doreşte eliminarea lui Corneliu Bucur, directorul muzeului „Astra"?

Atacurile virulente şi murdare declanşate de ziarul „Tribuna", prin intermediul unor articole
nesemnate, împotriva directorului muzeului „Astra",Corneliu Bucur, ne-au determinat să
luăm atitudine prin reproducerea unora dintre materialele semnate de domnul profesor doctor,
care au determinat prigonirea acestuia. Unul dintre ele este chiar o replică la un material de
presă infam publicat în aceeaşi gazetă, devenită o colecţie colorată de ferpare. Se răsuceşte
Slavici în mormânt, când vede pe mâinile cui a încăput prestigioasa sa gazetă! Chiar dacă
materialele sunt din luna martie, ele rămân de actualitate, deoarece nu s-a schimbat nimic în
acest conflict. Astfel, săptămâna trecută, mai precis vineri, 15 mai, a apărut în „Tribuna" - tot
nesemnat! - un nou articol insidios la adresa directorului muzeului „Astra", intitulat „Bucur
vrea dragoste cu sila". Semnatarul, pe lângă fătul că este anonim, mai este şi agramat, de-
oarece exprimarea corectă era „cu de-a sila". Acum se urmăreşte şi debarcarea din funcţia de
director a domnului Corneliu Bucur, motivul fiind că a împlinit vârsta de pensionare. Păi, Ion
Iliescu cum a condus România, „pensionar" fiind sau, ca să revenim în oraşul nostru, câţi
pensionari nu sunt în ambele consilii, cel local şi cel judeţean? înseamnă că trebui să-i dăm
afară pe toţi pe motiv de vârstă?
Asistăm la coalizarea magnatului Ilie Carabulea („întâmplător" proprietar şi al ziarului
„Tribuna", cel care-l atacă necontenit şi cu o râvnă demnă de o cauză mai bună pe domnul
Bucur) cu F.D.G.R.-ul lui Klaus Werner Johannis. Motivele sunt uşor de dibuit: Carabulea
face afaceri cu Johannis, una dintre cele mai recente constând în construirea unui Aqua Land
de către primar, pe bani publici, simultan cu construirea de către Carabulea, în apropiere, a
unui cartier rezidenţial. Ambele construcţii urmează să distrugă pădurea „Dumbrava", iar
mega-ştrandul lui Johannis i-ar asigura infrastructura (electricitate, gaz metan, canalizare, căi
de acces, magazine) gratuit lacomului Carabulea, şi, în plus, ar duce la creşterea valorii de
piaţă a unor astfel de apartamente, situate la doi paşi de un loc de agrement modern şi
superutilat. Parcă mai contează că toate aceste „inginerii financiare"se vor face pe banii voş-
tri, ai naivilor, care chiar aţi crezut că „sasul" a fost vreodată bine intenţionat pentru viitorul
oraşului pe care-l păstoreşte!? Sau mai are importanţă ca urmaşii voştri, copiii şi nepoţii, nu
se vor mai putea bucura de splendoarea pădurii Dumbrava, cea care-i dă un aer de unicitate
Sibiului, pe lângă zidurile sale medievale? Pe Johannis nu-l interesează acest aspect, deoarece
el oricum nu are copii, deci nici alte generaţii nu-i vor urma, aşa că: după el, potopul!
La argumentele de mai sus puteţi adăuga şi repulsia organică a unor indivizi cu fumuri ariene
în cap, cărora le pute tot ceea ce este românesc, iar Corneliu Bucur, prin activitatea sa, este
tocmai un simbol al tradiţiilor autohtone, cele care-i deranjează atât de mult pe unii saşi cu
convingeri şovine. Ca dovadă, invocăm afirmaţia lui Johannis, pe vremea când emisiunile de
la postul de televiziune Antena 1 Sibiu erau moderate de profesionistul Biriş - nu penibilul
Marcu, măscărici şi menestrel permanent al şefului primăriei sibiene! Atunci,
Bürgermaisterul a afirmat că Sibiul nu a fost, niciodată, oraş românesc. O afirmaţie jignitoare
pentru populaţia majoritar românească din acest oraş ardelenesc, distrus din punct de vedere
arhitectonic, patrimonial şi ecologic taman de cei doi hrăpăreţi parteneri de afaceri pe bani
publici şi alţii asemeni lor!
Reproducem materialele domnului Bucur, cu promisiunea că, în numărul viitor, o să revenim
cu noi amănunte şi dezvăluiri, abordate în maniera proprie publicaţiei noastre, care-şi asumă
deviza: Decât o viaţă în genunchi, mai bine o moarte în picioare!

Marius Albin MARINESCU

535
Scrisoare deschisă tovarăşilor tribunarzi

Motto:„Răzbunarea e arma prostului" (proverb popular)


Citeam şi reciteam ineptul material publicat în ziarul „Tribuna Sibiului" de sâmbătă, 21
martie, şi tot nu-mi venea să cred că este adevărat, că aţi fost capabili, unul să scrie şi voi să
publicaţi acel material demn de vremurile lui Stalin.
„Tribuna Sibiului" trebuia să editeze numărul respectiv, marcând doliul culturii naţionale
româneşti, căci, printr-o sentinţă strâmbă şi oarbă, dată pe o revendicare revanşard - co-
munistă, antinaţională şi anticulturală, se doreşte să se păstreze statu-quo-ul datorat
insurgenţei comuniste, începută în anul 1949, în toate ţările cucerite de „Imperiul Roşu", cu
scopul de a decapita instituţiile formatoare şi păstrătoare, educatoare şi marcatoare ale
CONŞTIINŢEI PROPRIEI IDENTITĂŢI CULTURAL-NAŢIONALE.
Prin sentinţa dată, se alimentează poziţia celor care doresc permanentizarea situaţiei de a lăsa
Muzeul „Astra" fără locaţia proprie, destinată de ctitorii înşişi, chiar şi acum când Biblioteca
Judeţeană „Astra" deţine un sediu somptuos în care s-a instalat, într-o opulenţă sfidătoare faţă
de „fratele" său „de sânge", Muzeul „Astra".
Justiţia oarbă a hotărât să asasineze, a doua oară, Muzeul „Astra" (întâia oară a făcut-o
guvernul comunist, care a scos în stradă patrimoniul de aur al Muzeului Asociaţiunii, desfiin-
ţând această instituţie de frontispiciu a culturii naţionale şl osândind-o la pribegie până
astăzi).
Nu mă poate mira bucuria, chiar exaltarea inculturală a unul spirit meschin, arivist şi
revanşard (în plan personal), care crede că „a învins", într-o bătălie juridică, idealul Muzeului
„Astra" de a reveni în spaţiile ctitorite de elita patriotică a Astrei, în anul 1905.
Nu mă uluieşte nici graba de a Vă oferi „muniţie" împotriva mea, interpretând atitudinea sa
nu ca ceva negativ, la adresa mea, ci pozitiv (meschinăria şi mediocritatea culturală au făcut,
întotdeauna, casă bună) - ne-făcând altceva decât să mă înalţe în ochii sibienilor şi poate chiar
ai românilor, elogiindu-mi tenacitatea mea, rar întâlnită, astăzi, de a milita pentru anularea
dictatului comunist, devenit, iată, peren, după 20 de ani de la abolirea comunismului.
Pot înţelege (cu oarecare efort), „îndărătnicia" (matematică) a preşedintelui ASTREI
(rediviva) pentru faptul că se încăpăţânează să revendice pentru Asociaţia înfiinţată sub
acelaşi patronomic, în anul 1990, ceea ce a aparţinut ASTREI defuncte (asasinată şi ea de
comunişti), împotriva prevederilor legale şi neînţelegând, cu nici un preţ (puterea de a
înţelege, pare, în cazul nostru, că nu are nici o legătură cu excelenta analiză matematică, ceea
ce este evident un paradox), că nu te poţi aşeza la masa succesorală istorică a Astrei, dacă nu
ai acte juridice doveditoare a faptului că eşti un succesor patrimonial legitim (cu acte de
naştere originale).
În sfârşit, pot înţelege „seninătatea fariseică" a ilustrului presar comunist, ce arborează, cu
satisfacţie - fireşte, la figurat - drapelul roşu cu secera şi ciocanul pe frontispiciul clădirii, re-
botezată de Consiliul Judeţean („Vae vietis!"), cu anorganicul „Corpul A" al Bibliotecii
Judeţene, chiar dacă pe frontispiciul clădirii tronează inscripţia (pe care am reuşit să o salvez,
in extremis) aşezată de ctitorii edificiului, în anul inaugurării instituţiei, care indică,
transparent şi convingător, după 104 ani, pentru cine s-a edificat, în principal, clădirea,
alături, fireşte de dorinţa ca ASTRA însăşi, să aibă un sediu onorabil, iar biblioteca „Astra" să
aibă o sală de lectură şi un cabinet de studiu (la data inaugurării).
În aceste împrejurări, pot face public ceea ce păstrez, de ani de zile, ca pe o rană deschisă, în
sufletul meu, o scrisoare deloc amicală, scrisă împotriva mea şi citită de mine, acum câţiva
ani (7-8), pe biroul unui demnitar din Ministerul Culturii, care - amuzat de ce imoralităţi sunt
„vrednici" intelectualii sibieni, m-a întrebat, indicând cu degetul semnătura de pe o scrisoare
tocmai primită: „îl cunoaşteţi pe dl. Ioan Vintilă Nemeş?" l-am răspuns, fără să mă gândesc
prea mult: „NU!". „Gândiţi-vă bine, domnule Bucur, pentru că acest domn Vă cunoaşte bine,

536
deşi nu scrie prea bine despre Dvoastră". După un efort de analiză a memoriei onomastice", l-
am identificat: „Da, îl cunosc, deşi, la Sibiu, semnează Ion Onuc Nemeş!" În acel moment,
gazda mea a părăsit biroul, lăsându-mă liber să citesc scrisoarea „amicului".
Întrucât persoana trăieşte, dacă este cazul, va depune, fireşte, mărturie asupra declaraţiei
mele. Cele întâmplate mă îndeamnă, însă, şi la un demers de alt gen, pentru a-mi verifica şi
dosarul personal cu delaţiunile depuse, în anii comunismului, la acea dată, la Securitate,
aşteptându-mă şi la alte surprize!
Ce nu pot înţelege, însă, căci mă depăşeşte, cu totul, este faptul că ura, invidia, sentimentul
persecuţiei, dominator, la uni, sunt atât de acerbe, încât atentează direct la serenitatea
spiritului, a gândului şi a cuvântului scris, la manifestul meu împotriva sclaviei moderne
(patronale), a obedienţei reciclate în relaţiile cu superiorii, oficiali, instituţionali, la îndârjirea
mea în apărarea libertăţilor universale ale omului, consfinţite şi de Constituţia României şi de
cea a Europei Unite!
lată ce nu înţeleg, în ruptul capului, din partea acelor servi, ai uneia dintre cele mai ilustre (cu
numele şi cu istoricul), cotidian sibian, de a jubila la o decizia strâmbă a justiţiei din
România, la o asociere în instanţă, dezonorantă, a Ministerului Culturii (sub conducerea unui
ministru care s-a „afirmat" prin orice altceva, dar nicidecum prin slujirea şi promovarea
culturii româneşti) şi mai ales la cultivarea atmosferei traumatizante, de a nu li se restitui şi
românilor (aşa cum li s-a restituit saşilor, ungurilor, evreilor, armenilor şi altor minorităţi, tot
ce le-a luat regimul comunist şi ceva pe deasupra), ceea ce le-a aparţinut şi le-a definit
identitatea în spaţiul public instituţional. Asta este peste puterea mea de înţelegere!
Tocmai, de aceea, condamnând o asemenea trădare la adresa culturii naţionale îi rog pe cei ce
şi-au pătat, pentru tot restul vieţii, numele, prin faptul că au aparţinut lotului Tribuna
2008/2009, militând sau asistând pasiv, fără nici o reacţie („pentru un blid de linte"), la
imoralităţile consumate în această perioadă, prin pagina ziarului, să-şi acorde, în ajun de
Paşti, un moment de introspecţie, de reculegere şi de cuminecare întru iertarea păcatelor
săvârşite la adresa neamului românesc şi a culturii naţionale. Iar dacă nu, să îi judece oamenii
şi să îi pedepsească Dumnezeu după„meritele" fiecăruia, la Judecata de Apoi!
În ceea ce mă priveşte, Vă asigur că după fiecare articol de acest gen, apărut în „Tribuna", mă
simt mai curat, mai integru, mai mândru de lupta mea pentru un asemenea ideal şi mai
mulţumit că Dumnezeu mi-a dat puterea şi voinţa să lupt, în aceşti ani, cu toţi reprezentanţii
Puterii, ariviste şi corupte, egocentrice şi duşmănoase faţă de interesele legitime ale marii
majorităţi din România, poporul român şi etnia românească.
Din acest moment, voi începe demersurile la nivelul puterilor centrale (Minister, Parlament,
Preşedinte), după care mă voi adresa autorităţilor de drept, din cadrul Uniunii Europene, cu
toate riscurile pe care mi le asum, începând cu eliminarea mea din funcţia de director şi acea
de cercetător ştiinţific (căci, la cât este de carentă şi imorală, Puterea nu iartă!), lăsând
urmaşilor mei (de voi pleca) datoria morală, imperativă şi imprescriptibilă, de a continua
lupta până la împlinirea testamentului înaintaşilor noştri - să readucă Muzeul „Astra" în
sediul său istoric.

Cuvântare în Consiliul Judeţean Sibiu


Domnule preşedinte, domnilor vicepreşedinţi, stimaţi colegi,
Regret mult faptul că sunt obligat să iau cuvântul, astăzi, la "Diverse", într-o problemă care
nu este, nici pe departe, o problemă "diversă", ci una capitală, nicidecum una a Complexului
Naţional Muzeal"Astra", ci una a însăşi culturii naţionale.
Este vorba de faptul că, în urma respingerii în instanţă, de către Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, a demersului nostru (apăraţi fiind de un eminent jurist, şef al Baroului de Avocaţi din
Sibiu), privitor la reprimirea în administrare a Palatului "Astrei", sediul originar al Muzeului
Asociaţiunii (în proporţie imens majoritară de profil etnografic şi de artă populară), s-a închis

537
şi calea juridică (după ce, aceea amiabilă, a fost respinsă, cu obstinaţie, de mulţi ani de zile),
rămânând ca, pe viitor, să încercăm rezolvarea acestei spinoase probleme, pe calea politică.
Aşadar, cerem conducerii Consiliului Judeţean să-şi modifice poziţia în această problemă
cardinală, nu una de ordin fizic şi juridic, ci îndeosebi, de ordin moral şi cultural-patrimonial
(şi aici facem un apel la prevederile exprese ale Legii Muzeelor şi Colecţiilor, potrivit cărora,
statul este obligat să asigure condiţii proprii de păstrare - depozitare, de conservare şi
valorificare culturală, a patrimoniului muzeal), cu atât mai mult, atunci când, acesta aparţine
unei instituţii naţionale centenare (într-o proporţie semnificativă - 8.700 obiecte) şi provine
din Muzeul fondat de "Astra", în 1905 şi desfiinţat de regimul comunist, din motive
ideologice antinaţionale, în anul 1950.
Dacă pe lângă aceste argumente, mai avem la dispoziţie şi un adevărat testament moral (noi,
românii, faţă de conaţionalii noştri alogeni, am fost marcaţi, toată istoria, de tradiţiile orale,
chiar şi atunci când am dorit să lăsăm urmaşilor un legat testamentar privind funcţiunile unui
edificiu cultural), care provine dintr-o alocuţiune orală, rostită la inaugurarea Muzeului, în
5/19 august 1905 de Preşedintele "Astrei", Iosif Sterca Şuluţiu, atunci lucrurile primesc o
conotaţie, evidentă, de discriminare etnoculturală. De ce, cu alte cuvinte, unora li se cuvine a
li se restitui, în fapt, tot ce le-a luat (naţionalizat) regimul comunist, iar în cazul nostru, al
românilor, în condiţiile administrării patrimoniului public din Sibiu, de către doi exponenţi ai
etniei germane, ni se refuză, de ani de zile, să ni se restituie ceea ce ni se cuvine, atât moral
cât şi juridic (se ştie că imobilul din str. Gh. Bariţiu nr. 5 ni s-a mai atribuit odată, în anul
1992, de către Ministerul Culturii şi de Guvernul României, iar după un proces, care a-durat
doi ani, în care noi am fost daţi în judecată de Biblioteca Astra şi C.J., imobilul a rămas în
administrarea Muzeului "Astra", prin sentinţa Judecătoriei Sibiu nr. 2560/1 aprilie 1999,
rămasă definitivă şi devenită irevocabilă, în anul 2000, prin Decizia Curţii de Apel 1363.
Doar în condiţiile unei vieţi politice abulice, cu ingerinţe administrative subiective,
neprincipiale şi ilegale, a fost posibilă semnarea, de către Primul Ministru Mugur Isărescu, la
cerinţele ministrului Culturii de atunci, Ion Caramitru (care a tăinuit judecarea cauzei şi
pronunţarea sentinţei amintite, Primului Ministru) procedându-se la încălcarea unei sentinţe
definitive şi irevocabile, prin trecerea, din nou a imobilului în administrarea C.J. şi a
Bibliotecii „Astra‖.
Dar, acum, în condiţiile în care Biblioteca Judeţeană "Astra" a primit un nou sediu,
arhisuficient pentru cerinţele de moment şi încă pentru mulţi ani de zile (căci viitorul bibli-
otecilor aparţine editărilor digitale), iar colecţiile Muzeului "Astra" (având ca proiect de
valorificare, organizarea, aici, în premieră europeană, a unui muzeu interdisciplinar şi
multietnic, de "istoria civilizaţiei populare transilvane") au fost evacuate, de urgenţă, în anii
2007 şi 2008, din Casa Albastră şi din Palatul Brukenthal, şi ocupă, în condiţii total
improprii, cele două săli de expoziţii temporare ale Muzeului "Franz Binder" (Muzeu de
etnologie universală), faptul că nu se aprobă atribuirea spaţiului solicitat pentru asigurarea
unor condiţii elementare de depozitare, conservare şi valorificare a unui patrimoniu de
excepţională valoare şi uriaşă semnificaţie pentru cultura poporului român, în perfectă sime-
trie cu cele asigurate, prin demersul nostru energic (ca obţinere a finanţării şi a executării
lucrărilor de restaurare a Casei Artelor), pentru colecţiile de etnografie săsească, nu reprezintă
doar un nonsens, ci o adevărată discriminare strigătoare la cer, posibilă numai în România
(sau poate numai la Sibiu), din considerente pe care, în ultima instanţă, o comisie
ministerială, parlamentară sau prezidenţială (şi dacă va fi nevoie vom apela şi la structurile
Uniunii Europene), le va elucida spre ruşinea şi penalitatea morală a celor ce expun oraşul,
judeţul şi România, la un asemenea exerciţiu de pseudodemocraţie, în faţa Uniunii Europene.
În încheiere, Domnilor consilieri, invit partidele reprezentate prin domnia voastră în C.J.,
altele decât PDL şi PSD (care şi-au dat acordul, de principiu, pentru această atribuire a
fostului sediu al Muzeului Asociaţiunii, actualul Muzeu "Astra"), să se aşeze la masa

538
deliberărilor, "sine ira et studio", (fără ură şi părtinire), dincolo de tot ce "le separă"prin
doctrină sau datorită raporturilor politice de adversitate, spre a decide, împreună, în ultimul
moment, aşa cum este drept, moral, principial şi de bun simţ elementar, în această chestiune
de importanţă naţională, în cazul nesoluţionării sale, într-o cauză restantă din anul 1990 şi
care va avea puternice ecouri europene.
Dacă nu se va dori soluţionarea cauzei, conform testamentului lăsat de conducerea "Astrei"
prin alocuţiunea rostită de preşedintele acesteia, în august 1905, atunci va trebui să arborăm
drapelul roşu, cu secera şi ciocanul, pe frontispiciul clădirii, căci a fost voinţa, regimului
comunist instalat în 1948: evacuarea Muzeului Asociaţiunii şi extinderea Bibliotecii, în tot
imobilul, ca o instituţie oficină a ideologiei comuniste.
În aceste condiţii, ar trebui să rememorăm, domnilor colegi, profeticele cuvinte, scrise ca un
memento pentru vremurile ce i-au urmat, de către Mihai Eminescu: "Nimic nu ucide mai mult
un popor decât indiferenţa pentru instituţiile sale"! Singura şansă să ne salvăm identitatea
etnoculturală, pentru noi românii, este recuperăm (dacă e nevoie), să ne păstrăm, înălţăm (la
nivelul cerinţelor muzeologice europene şi să ne cinstim (printr-o profundă şi perenă operă de
educaţie patriotică, în spiritul identităţii naţionale şi al celor europene), propriile instituţii, cel
puţin atât cât conaţionalii noştri ştiu să o facă, fără preget, prin toate mijloacele.

Către Asociaţia Judeţeană de Turism Sibiu


În atenţia Consiliului director al AJTS
Vă scriu în calitate de director general al Complexului Naţional Muzeal "Astra" şi membru al
Consiliului Director al AJTS, în legătură cu calitatea publicaţiei editate recent „Sibiu.
Comoara de la poalele Carpaţilor". Istoria acesteia este scurtă şi edificatoare: Asociaţia
Judeţeană de Turism Sibiu a contractat S.C. Honterus SRL (conform rezultatelor licitaţiei),
pentru a comanda şi edita, pe fondurile provenite de la „Autoritatea Naţională pentru
Turism",în cadrul Programului „Sibiu Capitală Culturală Europeană" o broşură de promovare
turistică a judeţului Sibiu. Autorul textelor şi a concepţiei grafice ale lucrării mai sus citate,
dl. Marius Constantin, a fost subcontractat de câştigătorul licitaţiei (Editura „Honterus"). Pe
ce criterii, doar cei de la Honterus ştiu! (Probabil că au mai colaborat din perioada când
Marius Constantin avea atribuţii la Primărie, în cadrul proiectului „Sibiu CCE - 2007")
Complexul Naţional Muzeal „Astra", membru al AJTS, a fost consultat, până la un punct,
asupra conţinutului, nu şi a formei materialelor care urmau să prezinte muzeul, atât din punct
de vedere al informaţiei, cât şi al ilustraţiei. AJTS-ul, însă, nu a trimis muzeului, spre lectură
şi nici subsemnatului, ca membru al Consiliului Director, din care face parte şi
C.N.M."Astra" textul integral şi varianta finală a lucrării, spre a ne pronunţa, la nivelul
experienţei noastre, asupra calităţii lucrării.
Broşura, care ar trebui să fie un instrument util promovării turismului sibian, prin bogăţia,
calitatea şi obiectivitatea informaţiei scrise şi imagistice, (cele două componente . ale lucrării
trebuind să fie într-un consens şi complementarism desăvârşit) este, în opinia noastră, un nou
eşec editorial, pe o piaţă şi aşa extrem de deficitară (eşec întru totul imputabil. autorului care
s-a manifestat în mod diletantic şi neprofesionist).
Neajunsurile lucrării, pe care încerc să vi le semnalez într-un mod succint, sunt importante:
- Formatul A4 nu este uşor accesibil turistului, este greoi şi neportabil, urmând ca după ce va
fi doar frunzărită, să fie abandonată şi nu folosită drept instrument de ghidaj, pe parcursul
călătoriei prin judeţul Sibiu;
- Coperta nu este atrăgătoare, spatele unor turişti care privesc munţii , în nori, fără strălucire,
nu comunică absolut nimic, în afara aspectului pasiv. Despre culorile copertei ce să mai
vorbim? O fi citit ilustrul autor cartea lui Goethe despre „Teoria Culorilor"? Oricum, cred că
lucrarea merita altă copertă!

539
- Conţinutul: Deşi Muzeul „ASTRA" beneficiază de un text destul de mare, ca dimensiune
(35 de rânduri), în comparaţie cu Muzeul Brukenthal (29 de rânduri), ilustraţia aleasă pentru a
prezenta întreg Complexul Naţional Muzeal „Astra" (o singură imagine) denotă o crasă
ignoranţă (sau subiectivism), atât din punct de vedere estetic, cât şi ca reflectare a importanţei
şi valorii acestei instituţii culturale a Sibiului, care a devenit, în ultimii ani, una de
recunoscută valoare internaţională (un adevărat brand cultural privind identitatea cultural
istorică a românilor). Să exemplificăm prin comparaţie: Fotografia sălii de lectură a
Bibliotecii „Astra" este lipsită de atractivitate şi enormă, prin comparaţie cu fotografia, de
mici dimensiuni, a morilor de vânt din Muzeul în aer liber, văzute din profil. Este aberant ca
fotografia scenei unei săli de spectacole, din anul 1905 (cu cortina coborâtă, deci total
inexpresivă), transformată în sală de lectură, după 1950, să fie de 8 ori mai mare decât cea a
morilor din Muzeul în aer liber (imagine emblematică despre patrimoniul de tehnică
preindustrială, preţuit la cel mai înalt nivel de UNESCO, pe baza căruia, Organizaţia
Mondială pentru Ştiinţă, Cultură şi Educaţie a instituit, în anul 2006, Premiul UNESCO pen-
tru patrimoniul tehnic preindustrial, în beneficiul României), şi să ocupe 3/4 din pagina 13 a
broşurii.
Să analizăm structura lucrării, pe toată suprafaţa sa.
Înainte de toate, considerăm defectuoasă, neinspirată şi chiar neinformată tratarea structural-
tematică a lucrării, de către autor (evident un nespecialist al domeniului publicaţiilor
turistice). Titlurile, total neinspirate, înşiruite pe frontispiciul „capitolelor" (să le numim aşa,
convenţional) broşurii sunt:
Cap. 1. „Judeţul Sibiu, pe scurt": Relief, Populaţie, Judeţul Sibiu, în cifre (De ce se specifică
„Pe scurt", când este evident că totul în această publicaţie este tratat „Pe scurt"?) în logica
stilistică a titlului, în loc de„Judeţul Sibiu în cifre", era firesc să scrie: „Statistică".
Cap. 2. „De-a lungul istoriei" („De ce nu şi de-a latul?" NU era mai firesc şi consensual cu
capitolul 1 - „Istoric"?)
Cap. 3. „Cum se ajunge la Sibiu?" (În loc de„Amplasare şi Acces")
Cap. 4. „Cultură" (De ce nu şi Instituţii, căci despre ele se vorbeşte aici?) Citim aici, cu
mirare, că cognomenul Istoric al Muzeului în aer liber („Astra") nu apare, că râul din muzeu,
pe care sunt amplasate toate instalaţiile hidraulice, este ignorat, că patrimoniul muzeului nu
ilustrează civilizaţia populară preindustrială, astăzi dispărută, ci „viaţa satului românesc"(!) şi
că avem în muzeu şi „prăvălii" (care?). De asemenea, că Muzeul Civilizaţiei Transilvane
„Astra", ar avea un sediu (total inexact) în Piaţa Mică nr. 11 şi, tot aici, ar fi şi sediul
Muzeului de Artă Populară Săsească „Emil Sigerus" (inexact, sediul acestui nou muzeu fiind
în Piaţa Mică nr. 22).
Şi, apoi, în loc să urmeze prezentarea valorilor culturale, pe domenii şi pe genuri, se trece la
„Localităţi". De ce, această inversiune ilogică?
La cap. 5. este prezentat „Municipiul Sibiu".
La cap. 6. nu mai apar, în continuare, cum ar fi fost firesc, celelalte oraşe, şi apoi staţiuni, etc.
ci, hodoronc, tronc: „De văzut neapărat" (de parcă Sibiul sau peisajele, etc. nu sunt „de văzut
neapărat"!) Imaginile contrazic „contondent-vizual‖ titlul capitolului, total neinspirat! Cel
mai potrivit ar fi fost, în consens cu imaginile, „Manifestări culturale. Tradiţie şi
modernitate!‖.
La cap. 7. Avem „Informaţii şi sfaturi practice" (cu care, de regulă, se încheie o publicaţie
turistică!). Imaginile alăturate acestui titlu frizează o totală nepotrivire, ilustrând sugestiv
expresia „Halandala".
La cap. 8. „În împrejurimile Sibiului" - un text fără busolă, care te plimbă într-un zig-zag
nedefinit şi cu o ilustraţie heteroclită (ce caută „ceata junilor" pe frontispiciul acestui capitol,
care tratează despre locurile splendide aflate în împrejurimile Sibiului)? De ce nu se prezintă,

540
aici, imagini ale unor locuri feerice, din fiecare zonă „din împrejurimile Sibiului", cu un
specific cultural propriu (aici totul este varză!)
La cap. 9. „Mărginimea Sibiului", ea nu face parte din „împrejurimile Sibiului"? Şi de ce,
direct Mărginimea (aflată în mijlocul judeţului), când căile de acces, în Sibiu, sunt fie Podişul
Hârtibaciului (intrarea dinspre Agnita), fie Valea Târnavelor (intrarea dinspre Mediaş), fie
Podişul Secaşelor (intrarea dinspre Sebeş). Numai autorul ştie! Aşadar, urmare Mărginimii
sunt prezentate, pe rând, celelalte trei zone etnografice, dintre cele mai importante, ale
judeţului Sibiu.
La cap. 10. De la zonele, încă neepuizate (căci Ţara Oltului vine după „Mediaş", cu care nu
are nici o legătură), autorul trece la localitatea Mediaş. Menţionată simplu (că doar nu e şi el
„municipiu", ca Sibiul!) De ce nu merita Mediaşul, într-o succesiune logică, tematică,
firească, vecinătatea Municipiului Sibiu? Secretul autorului! Ei bine, aici avem şi un subtitlu:
„Turnuri înclinate". Să fie acesta elementul de cea mai mare specificitate şi atracţie turistică
al Mediaşului? Cetatea fortificată, nu? Bastioanele de apărare, nu? (deşi, prin acestea, prin
porţile lor, pătrunzi înăuntru oraşului medieval, nu!). (Autorul, fire de poet, consideră că
aleatoriul este mai interesant decât rigoarea logică!)
Şi ca zăpăceala să fie mai mare, la cap.14, mai „strecoară", după „Mediaş" zona „Ţării
Oltului". De dragul cistercienilor, monumentali (foto de o pagină), este ocultată figura „cio-
banului bibliotecar"genial din Cârţa, Badea Cârţan, simbol al deschiderii spre cultură şi
istorie a ţăranului român! (Cum o să rivalizeze ţăranul de la poalele Carpaţilor, pelerin la
Roma întru căutarea rădăcinilor latine ale neamului nostru, cu călugării cistercieni (despre
care nici nu se scrie cât de importanţi au fost în difuzarea industriilor hidraulice medievale?).
Cap. 15: Hai să ne mai întoarcem, odată, la „Minunile naturii, destinaţii inedite", de parcă
cele 2 pagini nu ar fi încăput la Capitolul„Relief"(Minuni ale naturii) de la începutul lucrării!
De parcă natura nu precede, istoric, cultura! De lacurile glaciare o fi auzit autorul, ori de
lacurile sărate? O fi autorul, geolog amator, şi-l pasionează doar rocile şi stâncăria!
Cap. 16. Din nou, înapoi. De această dată, la oraşele staţiuni (Ocna Sibiului şi Bazna) şi apoi
la staţiunile montane (Păltiniş şi Bâlea). Probabil că orgoliosul Sibiu nu suportă vecinătatea
suratelor sale mai mici!
La cap. 17, brusc şi neaşteptat (de parcă am fi terminat expunerea traseelor şi obiectivelor
turistice), apare „Timp liber" (nici măcar articulat!). Şi aici, cred că pentru atare temă, era
loc„mai încolo", spre sfârşitul broşurii, să ilustrăm cu ce te poţi „delecta", în „timpul liber", la
Sibiu. Ca ilustraţie în locul schiului alpin, spre care migrează, iarna, „tot Sibiul", s-a ales ca
fotografie generică, un pod suspendat, de mare risc! În locul băilor saline, cu plajă estivală,
de la Ocna (preferinţa estivală a sibienilor), o terasă în aer liber; în locul drumeţiilor montane,
care fac renumele Sibiului, s-a ales ciclismul cu obstacole şi deltaplanul (de parcă astea ar fi
preferinţele majorităţii sibienilor).
Cap. 18 este titrat, simplu şi sec, „Artizanat", de parcă am fi în cel mai occidental loc din
Europa, unde satele au dispărut de mult şi arta populară, aşijderea. Să nu fi auzit, Marius
Constantin (trecător vremelnic şi risipitor prin Muzeul„Astra"), de artă populară, creaţia
eponimă a poporului român? Să confunde, oare, domnia sa, ca fiind sinonime, cele două ca-
tegorii ale creaţiei estetice populare: artizanatul contemporan, cu arta populară milenară?
Fotografiile confirmă aceste grave ignorante, ori confuzii! Să nu fi auzit, tocmai dânsul, un
spirit european, prin excelenţă, de programul UNESCO de salvgardare a patrimoniului
cultural intangibil, ilustrat superlativ şi exemplar, prin programul „Tezaure umane vii" (elo-
giat de UNESCO drept „un model pe plan mondial", la Seul, în 3 oct. 2004), proiectat şi
derulat de Muzeul „Astra" din anul 1990, acesta putând fi chiar genericul acestui capitol?
Cât priveşte denumirea manifestărilor de cultură şi artă populară, derulate anual, de Muzeul
„Astra" şi cu un succes turistic remarcabil, atrag atenţia (dincolo de ordinea aleatorie a
acestora) că nu există, la Sibiu, un „Târg meşteşugăresc" (ci doar „al rromilor"), că Festivalul

541
Naţional al Tradiţiilor Populare trebuia trecut la capitolul „De văzut, neapărat" (lângă toate
celelalte festivaluri sibiene şi că Târgul Copiilor Meşteşugari a fost transformat, încă din anul
1994, în Olimpiada Naţională „Meşteşuguri artistice tradiţionale". Dar ce mai contează
fleacurile astea, doar nu s-or apuca, turiştii, să citească cu adevărat textul broşurii!
Ca imagini sugestive, la acest capitol (pe care personal l-aş fi intitulat „Tradiţii cultural-
artistice") ar fi fost mai recomandabilă, ilustrarea celor 6 manifestări, de cel mai mare interes
turistic, pe plan european, organizate de Muzeul „Astra" şi care se constituie într-una din cele
mai mari atracţii pentru turismul naţional şi internaţional: Târgul creatorilor populari din
România (cel mai mare şi mai reputat dintre toate târgurile cu acest profil din ţara noastră,
care atrage anual între 15.000 şi 20.000 de vizitatori), Olimpiada Naţională „Meşteşuguri
artistice tradiţionale" (unică în Europa!), Zilele Academiei Artelor Tradiţională din România
(unică în lume), Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare (inspirată de „Smithsonian Folk
Live Festival" din Washington), Târgul Olarilor şi Târgul meşteşugarilor rromi (Or, imaginile
prezentate la acest capitol sunt complet, „anonime").
La cap. 19, avem, din nou, neinspirat, titlul „Aromele Sibiului. Gastronomie". Comentariul
este de-a dreptul hazliu. Metaforele de aici sunt adevărate„perle stilistice":„O vizită în Judeţul
Sibiu are uri gust special" sau „Aveţi în faţă o călătorie culinară fascinantă". Dar, dincolo de
stil, reţetele şi produsele culinare, te surprind, cu adevărat, epitetele inovate de autor: „brânză
sărată" (probabil telemeaua sau brânza de burduf!), „brânza fărâmicioasă" (brânza de
burduf)?,„urda mălăiaţă"(?) De când fac mărginenii „caş afumat"? Apoi, se ştie că
brânzeturile se servesc la desert şi nu la aperitiv!
Referitor la ilustraţie, nu poţi să nu te întrebi, de când chifteaua (turcească) a înlocuit, ca
reputaţie, cârnaţul şi cartaboşul, iar celebra slănină ardelenească, şunca „de „Metrou"? Despre
plantele apotropaice, care dau, cu adevărat un gust particular ciorbelor delicioase din zona
Sibiului (în satele româneşti, leuşteanul, iar în cele săseşti, tarhonul), o fi auzit autorul? Mai
ales că tocmai ele dau „aromele produselor culinare"!
În concluzie, o lucrare „încropită din mers" superficial, redactată „după ureche" în care
specificul local este revelat fie prin invenţie, fie prin aproximaţie.
Este dezolant să constatăm cum cheltuim banii (şi aşa puţini) pentru astfel de publicaţii de
non promovare turistică, dându-le pe mâna tuturor neofiţilor, care, pe o brumă de informaţie,
nefiind „din partea locului" (şi ca atare, nici cunoscători ai valorilor „locale"), dar nici
neavând harul documentării, te fac mai degrabă să-ţi piară cheful de a veni în Sibiu.
Ca onorariu, desigur că „Editura Honterus" s-a respectat, ca orice firmă germană, plătind
regeşte acest text impostură! Întrebarea este de ce nu a solicitat, editura, opiniile măcar ale
unui expert, printr-un referat de specialitate referitor la calitatea lucrării propuse? Probabil,
conform tradiţiei la români: gândind: „Las' că mere şi aşa!"
N.R: Din informaţiile deţinute de noi, Editura „Honterus" este „abonată" la toate comenzile
pe bani publici, deoarece se pare că primarul Johannis este acţionar direct sau printr-un
interpus la această firmă nemţească. Marius Constantin, fost trepăduş şi om de încredere al lui
Johannis a fost debarcat de la Primărie, în urma scandalului declanşat de reclama mascată
pentru supermarket-ul „Real" din perioada evenimentului „Sibiu, capitală culturală
europeană". Scandalul a fost declanşat de firma care avea exclusivitate publicitară, conform
contractului, altfel fostul ziarist ar fi fost şi acum, bine - mersi, alături de Fuhrer. Oricum,
Johannis mai „aruncă", de câte ori are ocazia, ca în cazul de faţă şi câte un os de ros în
direcţia acestei slugi devotate, dar abandonată forţat. Nu ştim dacă S.R.I. are ceva material
despre acest venetic pripăşit la Sibiu, unde o duce excelent datorită pupincurismului său
nativ, dar noi suntem în posesia unor informaţii deosebit de interesante privind activitatea
fostului ziarist, „paraşutat" în municipiul de pe Cibin concomitent cu apariţia cotidianului
„Monitorul de Sibiu" şi a primei candidaturi johannisiene la primărie.

542
O ineptă (şi neavenită) argumentaţie a oportunităţii mega-ştrandului din Dumbrava
Sibiului
Am evitat, de luni de zile, să mă pronunţ în problema ştrandului proiectat de Primăria
Sibiului, în arealul din Dumbrava Sibiului, în amonte de „Cartierul verde", prevăzut a înlocui
fabrica „Sitex" din vecinătatea Muzeului în aer liber (fondat, aici, de Cornel Irimie, în 1962,
care a materializat proiectul mai vechi al lui Romulus Vuia, pe acelaşi amplasament, tot aici,
în 1940).
Am ezitat întrucât vroiam să văd modul în care reacţionează societatea civilă sibiană la un
asemenea megaproiect, total nepotrivit unui oraş de mărimea Sibiului, cu densitatea de
populaţie proprie, dar mai ales, lipsit de asemenea locaţii de agrement estival, în toate
cartierele Sibiului.
Ceea ce m-a „scos" din pasivitate (lipsa de reacţie publică) a fost (a câta oară?) poziţia
publică a arhitectului Primăriei (domnul Laschescu), un slujbaş mult prea obedient (trăsătură
specifică mediocrităţilor profesionale, pentru a necesita a fi înlocuit, după „prometeicul" arh.
S. Guttmann, care a schimbat faţa Sibiului, merit care „binemerita" a fi sancţionat, potrivit
maximei româneşti: „nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită", prin sancţiuni disciplinare şi
ostracizarea la Cluj). Un principiu sacru, înmugurit în comunism şi înflorit în postcomunism,
potrivit căruia, nu e bine ca o valoare certificată de merite incontestabile, să fie lăsată să-şl
culeagă roadele propriului proiect
împlinit şi să „facă umbră" celui ce-şi arogă nu doar numai toate meritele, ci şi toată „lumina"
recunoştinţei publice, se consacră, de ani de zile, în Cetatea lui Hermann transmisă, se pare
testamentar, domnului Johannis, ca orice feudă personală.
Să revenim la chestiune şi la discursul domnului Laschescu, titrat în presă: „Doar mii de
sibieni pot opri proiectul din Dumbrava Sibiului". Articolul, apărut în„Sibiu Standard",în
numărul de joi, 12 martie, ne dezvăluie „filozofia" domnului arhitect şef interimar - la noi, tot
ce e interimar şi convine puterii, este cel mai durabil fenomen - cimentată la şcoala ideologiei
comuniste: nu calitatea şi excelenţă, nici elita şi avangarda guvernează societatea şi îi
dictează „mersul" ei (de ce să fie „înainte", când poate „înapoi"?), ci cantitatea, mulţimea,
numărul, fie prin prezenţă şi acţiune, fie prin absenţă! Sau te pomeneşti că domnia sa este un
exponent al fizicii atomiste, afin al teoriei că„dacă nu se acumulează masa critică, producerea
exploziei nu poate avea loc"?
Provocat, aşadar, de această pseudoteorie, invocată ca argument suprem, mi-am propus să
analizez pentru sibieni argumentele de tip raţional şi colectiv, pentru a combate „teoria
cantităţii" (invocată evident în lipsa argumentelor de substanţă).
Aşadar: 1. Are nevoie Sibiul de un asemenea ştrand „monumental" după modelul unor
obiective similare realizate în marile staţiuni estivale (ex. Mamaia?).
Evident, mult prea evident, că NU! Să analizăm din această perspectivă ce ar însemna un
asemenea obiectiv în cazul Sibiului, edificat în afara oraşului, la cea 6-8 km de centru, pe o
arteră îngustă ce conduce la cele mai importante obiective turistice situate pe această rută? În
primul rând, un exod în afara oraşului, al tuturor clienţilor ştrandului, ceea ce ar complica
foarte mult, din toate punctele de vedere, viaţa orăşenilor (în principal, a copiilor şi tinerilor,
principalii beneficiari, dintre localnici, ai serviciilor, opulente ale unui asemenea loc de
agrement). Exodul sibienilor va fi amplificat, până la suprasaturaţie, de cel al locuitorilor
judeţului Sibiu, atraşi de mirajul toboganelor de apă, al bazinelor cu valuri, al terenurilor
sportive, al teraselor cu bere rece şi mici, etc. Fără doar si poate că obiectivul (care va
beneficia de o mega-reclamă, agresivă şi eficientă) va atrage de la început, turismul naţional
şi internaţional, de o manieră uşor de estimat, chiar şi în această fază de proiect, până ce
lumea bulucită, se va sătura să o facă, generând vara ore întregi, zilnic, un ambuteiaj mai ceva
precum cel de la intrarea în Sibiu, de la Şelimbăr.

543
2. Este aşadar, proiectul, în interesul Sibiului? Evident, că NU. Pentru un oraş ca Sibiul, cu
cartierele sale, văduvite de orice dotare sportivă şi culturală, păstrate doar ca „dormitoare",
fără să ofere nici o şansă de relaxare sau de divertisment, altele decât tradiţionalele cârciumi,
bodegii, restaurante şi baruri, proiectele cele mai potrivite şi raţionale, în spiritul unei
autentice democraţii, ar fi cele de amenajare în fiecare cartier, a unor terenuri de sport (pentru
acele sporturi care se practică în toate cartierele şi zonele de civilizaţie urbană, din toată
Europa), parcuri de joacă pentru copii şi ştranduri cochete, proiectate la capacitatea fiecărui
cartier în parte.
3. Este bine ales amplasamentul, prin absurd că, trecându-se peste toate argumentele raţiona-
le, în dispreţ pentru nevoile reale ale populaţiei Sibiului, s-ar construi un asemenea „ştrand"?
Evident, că NU! Dimpotrivă, este chiar un amplasament contraindicat. Din toate motivele,
evidente şi mai puţin evidente. Între acestea enumerăm distanţa, avem valea din zona „Valea
Aurie" (nume predestinat pentru a valorifica amplasamentul „de aur" de aici). Amplasat aici
accesul s-ar putea face pe Calea Dumbrăvii, până la intrarea în zona populată de Hoteluri,
Motel, Restaurante, Grădina Zoo, Muzeul în Aer Liber, Cartiere de locuinţe Cisnădioara şi
Păltiniş (plus, dacă se va înfăptui, „cartierul verde" de la „Sitex"), pe Calea Poplăcii.
În al doilea rând ar putea servi direct cartierele „Valea Aurie", „Calea Poplăcii", „Calea
Victoriei" şi chiar „Ştrand", populaţia de aici având un acces direct. Nefiind într-un spaţiu
împădurit, acest amplasament va beneficia de mult soare, de un mediu „uscat" (nu atât de
umed ca în pădure). Şi, fapt esenţial, în serile de vară, nu va fi invadat de ţânţari (ca în
pădure). Să mai adăugăm: accesul în locaţiile turistice învecinate (vezi Harta „Sibiu Extra
Muros", editată de Muzeul „Astra", care prezintă potenţialul turistic excepţional al acestei
zone de la periferia Sibiului)
Să nu uităm, apoi, că în arhivele Sibiului există un generos proiect turistic, de prin anii
1985/86, care evidenţia exact această zonă, ca cea mai indicată pentru dezvoltarea unui mare
parc de agrement, ce ar putea cuprinde şi un ştrand!)
4. Să nu omitem faptul că terenul vizat are suficientă vegetaţie (pădure) înaltă (şi nicidecum
„vegetaţie spontană", evident de talie joasă, cum afirmă dl. Laschescu), a cărei defrişare este
total interzisă de legislaţia emanată special pentru zonele naturale protejate cum afirmă 06.57
din 2006/2007 referitor la regimul ariilor naturale protejate, asumată şi aplicată de Hotărârea
nr. 64 a Consiliului Judeţean Sibiu.
Solicităm Primăriei, în scopul clarificării acestei probleme capitale, să prezinte un plan
general, semnat de „Romsilva" cu o delimitare exactă a perimetrului, şi numărul arborilor
număraţi, fir cu fir pe fiecare specie cu înălţimea şi diametrul tuturor arborilor). Cine le va da
aprobările legale pentru extragerea acestora? Sau voinţa imperativă a Primăriei, cunoscută, de
altfel, de ani de zile, ca infailibilă se va impune în faţa legii?
5. Are domnul Laschescu un proiect (poate la fel cu cele de şosele suspendate ale primarului
Bucureştiului) de extindere la cel puţin la 4 dacă nu 6 benzi, a Căii Răşinarilor (un biet drum
de ţară cu câte o bandă pe fiecare sens de mers)? Căci, este evident şi de cel mai elementar
bun simţ, că un asemenea drum nu poate asigura o circulaţie auto şi hipo (căci Răşinarii sunt
un ecomuzeu admirabil şi căruţele lor încântă pe turiştii veniţi din toată lumea, în zonă),
evident, din motive de patrimoniu cultural şi valori turistice naturale şi nu pentru a se scălda
sau a se distra pe măsura descoperii de către noi, după zeci de ani, a toboganelor de apă etc.,
cu o intensitate uşor imaginabilă.
6. În sfârşit, sunt sibienii de acord ca o asemenea mega-investiţie, să se facă din fonduri
publice (cel puţin o parte importantă)?
Dacă s-ar dori cu adevărat a se afla ce doreşte majoritatea locuitorilor din Sibiu, Cisnădioara
şi Răşinari (căci toţi vor fi afectaţi de imaginatul şi hiperbolicul obiectiv), nimic mai simplu:
în loc să-i cheme la Primărie, unde este evident că nu vor apare decât „o mână de oameni"
(oricum timoraţi de ideea de a se opune omnipotentului nostru Primar, cunoscut pentru

544
inapetenţa sa pentru dialoguri publice), atunci de ce ezită să facă un referendum public, mai
obiectiv decât orice fel de alt sondaj de opinie?
Procedând astfel, costurile referendumului ar fi oricum, insignifiant, ca şi cheltuială din
bugetul Primăriei decât dezastrul care s-ar putea produce prin înfăptuirea proiectului.
Da, referendum-ul ar fi, cu adevărat, un demers democratic, prin care s-ar putea, în sfârşit,
după 20 de ani, apuca, şi la Sibiu, pe Calea Democraţiei.
Revenind, la interviul dlui Traian Deleanu, publicat de „Sibiu, Standard" se mai impun câteva
remarci:
a). La întrebarea reporterului dacă sunt prevăzute spaţii verzi, în zonele marilor fabrici
dezafectate, arhitectul şef interimar răspunde sibilinic (total criptic): ... vor fi în mod
obligatoriu „procente de spaţii verzi" (Dvs. vă e clar? Mie nu!)
b). La întrebarea de ce nu sunt puse în PUZ, casele ridicate ilegal pe terenul vechiului
camping, răspunsul este unul „a la Pitia": aceasta „au fost găsite, fără autorizaţie de con-
strucţie, pentru care au fost oprite lucrările... Nu avea nici o logică să le demolăm!" De aici
cred că vă este foarte clar ce logică fermă, riguroasă (carteziană), are domnul Laschescu.
Soluţia validată la Primărie, pardon, „de recomandarea consilierii locali"! după oprirea
lucrărilor a fost, fireşte, aceea de reluare a lucrărilor fără ca totuşi acestea să apară în PUZ!
c). La întrebarea reporterului despre obiecţiile formulate de sibieni, la megaproiectele
Primăriei, acelaşi ilustru repondent răspunde că toate parteneriatele au fost„expuneri de
motive neconcludente" (sper ca, prin intervenţia mea, să afle şi opinii concludente!),
formulate de „cei ce se autointitulează activişti comunişti"(nu cumva li secere pentru a purta
această titulatură, certificate de la Primărie?)
Despre orice fel de reprezentanţi ai societăţii civile, aflaţi în dispute acute cu Primăria,
domnul Laschescu le aplică acestora eticheta dezonorantă (reflex al conştiinţei sale, evident
antidemocratice),„alte chestiuni de genul atesta, care nu au nici o relevanţă".„Relevanţă", în
democraţie personalizată sibiană, are doar ce vrea „Puterea"!
În încheiere, dl Laschescu îşi devoalează uimitoarea sa capacitate de înţelegere şi interpretare
a responsabilităţilor manageriale ale Primăriei, în ce priveşte administrarea spaţiului' forestier
încredinţat spre administrare de legile statului român: Dumbrava nu este întreţinută aşa cum
trebuie. Există drenaje care s-au astupat (colmatat, literar n.n.), „pădurea suferă, de o
umiditate prea mare. Animalele lipsesc nu din cauza fabricii „Sitex", ci a câinilor care au
umplut pădurea. Cine e de vină, nu administratorul parcului naţional?" Chiar aşa, Primăria nu
va avea nici o vină în perimetrul de pădure atribuit spre administrare! Sau beneficiază „de
prezumţia de vinovăţie", chiar şi de aceea de „molime tangere"?
În încheiere, o singură concluzie evidentă: cu aşa specialişti la Primărie, selectaţi şi păstraţi
pe motive de obedienţă (căci ce e de făcut şi cum trebuie făcut are cine să le spună!), aşa va
dezvolta Sibiul! Dacă vă mai trebuie şi alte exemple, atunci analizaţi istoria centurii
ocolitoare a Sibiului, inexistenţa „legislaţiei locale" de protecţie a monumentelor istorice,
având drept consecinţă dispariţia câtorva dintre acestea, inexistenţa unei săli de spectacole,
demnă de tradiţia culturală şi teatrală a Sibiului (în 2007 am substituit-o cu celebrul cort,
etalat în centrul istoric, ca pe o mare realizare a Capitalei Culturale a Europei, numai
împrumutat costându-ne 1 milion de Euro (cât ne-ar fi costat, Doamne iartă-mă, dacă ne-ar fi
trecut prin cap ideea fantezistă să îl şi cumpărăm?).
Ca o consecinţă firească, ce alte argumente ar mai fi necesare pentru a explica situaţia
Sibiului, clasat, la capitolul „viaţa culturală", abia pe locul 10, într-un top al oraşelor,
reşedinţă de judeţ, evaluate pentru infrastructura lor culturală, intensitatea şi calitatea vieţii
lor culturale?
Dar cui credeţi că-i mai pasă de toate acestea? Primăriei, în nici un caz! Dlui Laschescu, nici
măcar atât!
Grupaj de texte aparţinând domnului prof. dr. Corneliu BUCUR

545
EPILOG

Bucur a învins Sistemul

Corneliu Bucur a câştigat bătălia cu Consiliul Judeţean Sibiu. Acesta aşteaptă să fie repus în
funcţia de director al CNM Astra. CJ are la dispoziţie 15 zile pentru a face recurs la această
sentinţă judecătorească, însă Bucur este aproape sigur că acest lucru nu se va întâmpla. Fostul
director al CNM Astra este supărat la culme şi pe foştii colegi din Consiliul Judeţean Sibiu,
pe care i-a atacat dur, în cadrul conferinţei de presă de ieri.
Corneliu Bucur s-a plâns în repetate rânduri că funcţia de director al Complexului Naţional
Muzeal Astra i-a fost luată pe nedrept. Nu l-au ascultat prea mulţi. Acum, însă, legea este de
partea lui. Fostul manager general al CNM Astra a câştigat procesul intentat Consiliului
Judeţean Sibiu şi speră să ocupe cât mai curând, din nou, scaunul cedat actualului director
interimar. Este „deschis‖ şi la un proces de evaluare a competenţelor sale profesionale, la care
ştie, cu siguranţă, că nu va lua sub nota nouă.
„Instanţa a decis să admită parţial plângerea reclamantului, în sensul că va obliga instituţia
Consiliului Judeţean Sibiu la întreprinderea tuturor formelor legale pentru reevaluarea finală,
iar ei nu pot face evaluarea finală dacă mă cheamă de pe stradă. Ca să facă evaluarea finală a
unui om, trebuie ca acesta să fie reîncadrat. Asta înseamnă reîncadrarea mea la data de 16
mai, când m-au dat afară din funcţie‖, a explicat Corneliu Bucur.

546
CJ se aştepta să piardă
Corneliu Bucur s-a mai arătat vexat şi de faptul că instanţa de judecată a refuzat să se
pronunţe la timp în cazul procesului său. Cu alte cuvinte, sentinţa a fost afişată pe site doar pe
data de 13 februarie, după ce, pe deasupra, a mai fost şi amânată de trei ori. „Cauza judecăţii
era simplisimă. Instanţa a tot amânat, însă, să se pronunţe. Mai mult, nici nu a afişat pe site
rezultatul procesului. Trebuia afişat pe data de 10 februarie şi a apărut doar în 13. Oricum, CJ
nu a făcut un concurs pentru ocuparea postului şi 1-a pus pe Olaru interimar, pentru că ştia că
eu am fost înlăturat abuziv. Nu e o surpriză pentru ei că eu am câştigat procesul‖, a dat
asigurări Corneliu Bucur.

Muncitori în garajul lui Olaru


Fostul manager general al CNM Astra a mai precizat, tot în cadrul conferinţei de presă de
ieri, că excesul de energie de care dă dovadă în ultima perioadă se datorează dorinţei aprige
de a câştiga acest proces şi de a demonstra tuturor că muzeul nu a ajuns pe mâini bune. „L-au
înscăunat pe Olaru şi m-au descăunat pe mine, într-un mod ilegal, iar ei ştiu acest lucru.
Olaru a fost ţinut acolo ilegal. Eu am rezerve că ei vor face apel, dar o să aştept 15 zile. Dacă
vor vrea să mă evalueze, trebuie să aducă specialişti, cu experienţă de zeci de ani. Trebuie să
mă evalueze doar dacă sunt angajatul lor, deci nu mă vor putea evalua decât dacă mă
încadrează din nou‖, a mai spus Corneliu Bucur. Bucur a mai subliniat că firmele care
lucrează în interiorul muzeului sunt prezente şi în ograda, la propriu, a directorului Valer
Olaru. „Eu sunt disperat şi de aceea am intrat în această luptă, cu energie. Sunt disperat când
văd ce se întâmplă cu muzeul, cu licitaţiile, cu firmele neprofesioniste care merg acasă la
domnul Olaru să îi facă garajul‖, a spus Corneliu Bucur.

„Domnul Olaru este un nufăr”


Corneliu Bucur a continuat seria acuzelor la adresa lui Valer Olaru, menţionând că nu se mai
teme de nimic. Nici consilierii judeţeni nu au fost, însă, ocoliţi de „săgeţile‖ lui Bucur. Olaru
a fost asemuit de cel căruia i-a luat locul, cu o floare, însă în sens peiorativ, nicidecum ad-
mirativ.
„Domnul Olaru este un nufăr sau un crin, dar să nu se înţeleagă greşit cu cel de-al doilea
nume. Spun că domnul Olaru se bucură de cea mai mare protecţie în Sibiu. Cel mai mare om
politic al Sibiului îl susţine pe Olaru‖, a mai punctat Bucur, care nu a dorit să reveleze, însă,
identitatea protectorului.

Bottesch este serafic


Despre Iordan Nicola, secretarul CJ Sibiu, Bucur nu are niciun cuvânt de laudă, iar pe Martin
Bottesch, Corneliu Bucur îl consideră cel puţin diplomat atunci când îşi exercită atribuţiile de
conducere în CJ Sibiu. „Iordan Nicola este omul malefic al Consiliului Judeţean. Preşedintele
conduce suav, serafic, acest Consiliu. Ce se întâmplă la Sibiu e complet aiurea, asta nu mai e
democraţie. Dacă îi dai şi lui ăla şi lui ăla, ei închid guriţa. Vezi cazul Aeroportul Sibiu, unde
a venit un expert plătit cu milioane şi a spus că trebuie să se evacueze tot pământul de
umplutură. Eu am sesizat mereu neregulile. Domnul Gheorghe Dicu îmi zice să nu mai
vorbesc, pentru că aduc prejudiciu de imagine Consiliului Judeţean‖, a mai mărturisit fostul
director al Complexului Naţional Muzeal Astra.

Alina CÂMPEANU
16 feb 2011-Monitorul

547

S-ar putea să vă placă și