literar liric deoarece are toate caracteristicile acestui tip de text. În primul rând, în acest text întâlnim elemente de subiectivitate ale eului liric pe care le putem identifica prin mărcile lexico-gramaticale pronominale și verbale: Eu (trec), parc-ascult, aștept, să-mi sară...etc. Deasemenea, tema textului orientează lectura cititorului creând un orizont de așteptare. Textul se încadrează în tema iubirii și a naturii. În al doilea rând, eul liric își exprimă ideile, sentimentele și trările în mod direct folosind un limbaj expresiv constând în imagini artistice și figuri de stil. Astfel sentimentele dominante sunt de contemplare a naturii, visare, dar și dezamăgire, descrise cu ajutorul epitetelor cromatice: lacul albastru, nuferi galbeni, cercuri albe etc, dar și al personificărilor: (lacul) tresărind, cutremură; (nuferi) îl încarcă. (imagini vizuale și auditive) De asemenea, în textul suport , întâlnim elemente de versificație specifice textului liric. Textul are cinci strofe catrene, rimă încrucișată imperfectă, masura fixă de opt silabe, ritmul trohaic. În concluzie, textul Lacul de Mihai Eminescu aparține în mod evident textului literar liric prin argumentele aduse mai sus.