Sunteți pe pagina 1din 1

Biserica de la noi este una mică, făcută din lemn și plină întotdeauna de oameni blânzi și

zâmbitori. Cea care mereu mă ia cu ea la slujbe este bunicuța Maia. Câte povești și pilde despre
Dumnezeu și copii nu mi-a spus ea! Cea mai frumoasă a fost aceea în care se vorbește despre un
copil obrăznicuț, căruia i s-a arătat în vis, un înger zicându-i: ,,Ori de câte ori faci un lucru rău,
bați încă un cui în Crucea Fiului lui Dumnezeu.” De atunci, încerc să fiu cuminte și să ascult de
mama și de tata!

La fel ca-ntotdeauna, și în această primăvară, împreună cu bunica mea, am mers să ne


întîlnim cu bunicul, care doarme în cimitirul de lângă biserică, sub un brad mare. I-am adus și lui
flori, pe care le-am plantat lângă crucea de pe mormânt. Oare nu ar fi bine să-i pun și un
mărțișor, primit de la colegul de bancă?

Tare aș dori ca oamenii să-și facă timp și vină cât mai mulți la biserică, unde să învețe să
fie mai buni! Cred că dacă vin la biserică acum, primăvara, le va intra mai ușor în case și în
suflete. Bunicuțo, să-i așteptăm pe toți!

Ianuș Tudor, cls. a III-a, Șc. Gen. Nr. 2, Tg. Ocna, jud. Bacău

Preot paroh Nichita Dănuț, Parohia Sf. Gheorghe, Tg. Ocna

S-ar putea să vă placă și