Valorificarea zăcămintelor

1. Noţiuni generale

Valorificarea zăcămintelor este un proces complex, îndelungat, care se desfăşoară în mai

multe etape interdependente şi într-o anumită succesiune.

Activitate minieră reprezintă ansamblul de lucrări privind prospecţiunea, explorarea,

dezvoltarea, exploatarea, prepararea/prelucrarea, concentrarea, comercializarea produselor
miniere, conservarea şi închiderea minelor, inclusiv lucrările aferente de refacere şi reabilitare a
mediului.

Dezvoltarea se referă la ansamblul lucrărilor care constau în realizarea minelor şi/sau

carierelor, construirea şi montarea instalaţiilor specifice, a echipamentelor şi a altor utilităţi
necesare extracţiei, prelucrării, transportului şi stocării provizorii a produselor miniere.

Exploatarea propriu-zisă constă în ansamblul de lucrări executate în subteran şi/sau la

suprafaţă pentru extragerea resurselor minerale, prelucrarea şi livrarea acestora in forme
specifice.

Produsul minier reprezintă produsul rezultat din activitatea de exploatare a unui

zăcământ, livrat ca atare sau sub formă de sorturi rezultate în urma unui proces tehnologic de
prelucrare/preparare pentru a fi utilizat ca produs finit sau ca materie primă la fabricarea unui alt
produs.

Produsul rezidual minier constă în produsul remanent rezultat din activităţi miniere
depus în halde şi iazuri de decantare,.

Minereul ar reprezenta substanţa minerală naturală din care, după o prelucrare

corespunzătoare, se pot obţine metale. Materialul mineralizat existent în condiţii de zăcământ (in
situ), caracterizat prin conţinut industrial, se numeşte masă mineralizată.

Materia primă minerală poate fi considerată substanţa minerală utilă detaşată din masiv,
transportată la suprafaţă şi sortată după anumite caracteristici naturale şi tehnologice.

Concentratul reprezintă produsul obţinut din materia primă minerală în urma preparării.

Executarea lucrărilor miniere într-o anumită ordine şi succesiune în timp şi spaţiu,

precum şi a operaţiilor şi lucrărilor auxiliare, constituie procesul de exploatare, iar lucrările
miniere prin care se urmăreşte deschiderea, pregătirea şi extragerea (abatajul) se numesc lucrări
miniere de exploatare. Precizare: abatajul constă în extragerea unui minereu sau roci sterile din
zăcământ şi, prin extrapolare, şi locul unde se execută operaţia respectivă.
Se consideră zăcăminte exploatabile (industriale), acele zăcăminte ale căror rezerve de
SMU pot fi utilizate la nivelul actual al tehnicii şi care sunt solicitate de piaţă.

2. Exploatabilitatea zăcămintelor depinde de :

a. condiţii industriale;
b. condiţii geologice şi hidrogeologice;
c. condiţii tehnico-miniere;
d. condiţii economice.

1
 a. Condiţii industriale
Sunt definite de conţinutul mediu minim, conţinutul minim industrial pentru componenţi
accesorii, conţinutul minim limită, conţinutul mediu maxim, componenţii dăunători, grosimea
minimă a corpului de SMU ( a se vedea GE1) etc.

b. Condiţii geologice şi hidrogeologice

Sunt exprimate prin:

Forma şi structura zăcământului: pot influenţa negativ exploatabilitatea zăcământului

datorită volumului mare de lucrări necesare, în cazul zăcămintelor neregulate ca formă sau cu
intercalaţii numeroase de steril, care dăunează calitativ SMU.

Poziţia zăcământului influenţează exploatabilitatea zăcământului prin adâncimea la care

este localizat în scoarţă. La adâncimi mari, condiţiile de exploatare sunt extreme de costisitoare
din cauza presiunilor mari ale rocilor, debitelor mari de apă, aerajului dificil, temperaturilor
ridicate, transportului etc.

Grosimea zăcământului se corelează cu natura şi calitatea SMU. Astfel, în cazul

metalelor rare şi preţioase cu conţinut bogat devin exploatabile şi filoanele cu grosimi de câţiva
centimetri, în timp ce pentru lignit grosimea minimă exploatabilă este de 1 m, pentru cărbune
brun de 0,40 m iar pentru hulă şi antracit de 0,30 m (cifrele sunt orientative). În cazul grosimilor
mici ale stratelor sau filoanelor metalifere, limita de exploatabilitate se stabileşte la o valoare
limită a produsului dintre grosime şi conţinut, produs ce poartă numele de puterea filonului
(stratului) sau densitatea de mineralizare liniară.

Gradul de tectonizare creează probleme în continuitatea exploatării şi utilizarea raţională

a volumului de lucrări miniere de exploatare.

Formaţiunile acvifere, prin numărul, debitul şi poziţia lor faţă de zăcământ pot genera
dificultăţi în exploatare.

c. Condiţii tehnico-miniere
Sunt reprezentate de proprietăţile fizico-mecanice ale SMU şi rocilor înconjurătoare,
prezenţa gazelor nocive, posibilitătile de utilizare a tehnologiilor de vârf.

d. Condiţiile economice
Se exprimă prin:
a. situarea geografică a zăcământului;
b. asigurarea cu forţa de muncă, materiale, energie;
c. volumul rezervelor;
d. solicitarile pieţei pentru respectiva SMU;
e. etc.

3. Companie minieră, mină, câmp minier

Compania minieră este acea companie care are în proprietate şi manageriază exploatări
miniere. Kudełko (2016) 1 consideră compania minieră ca o entitate separată din punct de
vedere tehnic și organizațional care deţine mijloacele ce servesc direct exploatării zăcămintelor.

1
Kudełko, J., 2016. Structurization of Mining Companies. Mineral Resources Management, 32, 4, 157-180.

2
 Mina (sens Webster şi Larousse) este unitatea care, prin lucrările miniere şi instalaţiile
de care dispune, asigură procesul de extragere a SMUS din zăcământ + până la zi, + aerajul,
iluminatul şi evacuarea apelor.

Câmpul minier reprezintă partea dintr-un zăcământ care se poate exploata prin aceeaşi
reţea de lucrări miniere de deschidere.
Un zăcământ poate forma obiectul unuia sau al mai multor câmpuri miniere. De
exemplu, zăcămintele cu extindere mare (zăcăminte de cărbuni stratiforme şi puţin înclinate) se
împart în mai multe câmpuri miniere, a căror exploatare se face succesiv prin lucrări de
deschidere, complet sau parţial diferite (Fig. 250). Factorii principali de care depinde numărul
câmpurilor miniere sunt mărimea, forma şi tectonica zăcământului (Fig. 251). De exemplu, în
cazul zăcămintelor de minereuri care se prezintă sub formă de filoane, cu dimensiuni reduse,
câmpul minier cuprinde întregul zăcământ, deci limitele sale coincide cu limitele naturale ale
zăcământului.
Câmpul în suiş al câmpului minier este partea câmpului minier situată deasupra
orizontului principal de transport.
Câmpul în coborâş este partea câmpului minier situată sub orizontul principal de
transport.
Aripa câmpului minier este partea câmpului minier situată de o parte sau de alta a
planului vertical transversal pe strat, care trece prin lucrarea principală de deschidere.
În practică este frecvent întâlnită exploatarea concomitentă a mai multor câmpuri
miniere de exploatare (Fig. 252).

4. Orizont, etaj, subetaj, panou de exploatare

Pentru o exploatare optimă a zăcământului, câmpul minier se împarte în unităţi mai mici,
delimitate de lucrări miniere orizontale şi verticale.
Zăcămintele orizontale sau slab înclinate se împart în porţiuni pătrate sau
dreptunghiulare, mărginite pe înclinare de galerii direcţionale, iar pe direcţie de galerii sau plane
înclinate, care fac legătura cu direcţionalele.
Zăcămintele cu înclinare mai mare se împart pe înclinare prin galerii direcţionale
(galerii de orizont), iar pe direcţie prin suitori.
Orizontul de exploatare reprezintă totalitatea lucrărilor miniere executate la acelaşi nivel.
Orizonturile se denumesc în funcţie de destinaţia lor (orizont de transport, orizont de aeraj etc.),
sau după poziţia pe care o au faţă de un orizont reper (exemplu: orizontul +450).
Etajul de exploatare reprezintă partea din cuprinsul unui câmp minier, delimitată pe
înclinare de 2 orizonturi învecinate, iar pe direcţie de limitele câmpului minier sau de limitele
naturale ale zăcământului (Fig. 253).
Subetajul de exploatare: etajul de exploatare se împarte în subetaje prin galerii
direcţionale (galerii de subetaj), fie în scopul realizării unor capacităţi mari de extractie, fie dacă
se urmăreşte conţinutul, productivitatea şi calitatea produsului. Numărul subetajelor variază în
funcţie de condiţiile de zăcământ (2, 4 sau mai multe subetaje).
Panoul de exploatare se întâlneşte atât în cazul zăcămintelor orizontale sau puţin
înclinate cât şi în cazul zăcămintelor cu înclinări mari.
În cazul zăcămintelor cu înclinări mici sau orizontale, panoul de exploatare reprezintă o
parte a câmpului minier de formă pătrată sau dreptunghiulară mărginită pe înclinare prin galerii
direcţionale iar pe direcţie cu galerii sau plane înclinate.
În cazul zăcămintelor cu înclinări mari, panourile de exploatare sunt părţi ale etajului de
exploatare delimitate pe înclinare de direcţionale de etaj iar pe direcţie de suitori de panou.