Sunteți pe pagina 1din 8

Reeducarea vestibulară

Recuperarea echilibrului după o afecţiune vestibulară acută beneficiază de tehnicile de reeducare vestibulară
destinate să grăbească procesul de compensare centrală a deficitului vestibular periferic.

În ziua în care o persoană este programată pentru şedinţa de reeducare vestibulară nu trebuie să consume
hipnotice majore, supresoare ale sistemului nervos central şi să fie odihnită. Dacă este vorba de o anumită
patologie considerată contraindicaţie sau se urmează un tratament cu substanţe ce acţionează sistemul nervos
central,trebuie menţionat acest lucru medicului care se ocupă de reeducarea vestibulară a urechii.

Pentru eficienţa maximă a exerciţiilor de reeducare vestibulară şi pentru a evita accidentele, sunt necesare
câteva condiţii:

- să nu existe afecţiuni neurologice acute (accident vascular cerebral recent, scleroză în plăci, atrofii
cerebeloase, hidrocefalie);
- absenţa patologiei aparatului locomotor (hernie de disc, spondiloză cervicală avansată, traumatisme recente ale
coloanei vertebrale, ale articulaţiei şoldului sau ale membrelor inferioare, distrofii musculare avansate, luxaţie
congenitală de şold);
- absenţa afecţiunilor oftalmologice (tulburări de vedere, cataractă, miopie avansată, astigmatism);
- evitarea patologiei cardiovasculare (insuficienţă cardiacă globală, hipertensiune arterială necontrolabilă,
aritmii cardiace avansate).

La începutul fiecărei şedinţe de reeducare vestibulară se măsoară pulsul şi tensiunea arterială după care se face
testarea organizării senzoriale (scorul echilibrului). În funcţie de tipul deficitului de echilibru se aleg exerciţiile
pe platforma statică sau mobilă.

Pe parcursul şedinţelor de reeducare vestibulară cu ajutorul posturografului computerizat, rezultatele sunt


înregistrate pe o fişă şi în baza de date a Clinicii Urechii.

Reeducarea vestibulară constă în efectuarea unor mişcări ale capului şi corpului pentru a corecta senzaţia de
pierdere a echilibrului.

Manevra Epley
Autori: Dr. Adrian Tudor, Dr. Ilie Madalina

Manevra Epley reprezinta o metoda folosita pentru tratamentul vertijul paroxistic pozitional benign. VPPB-ul
reprezinta cea mai frecventa cauza de vertij la adult. Cauza VPPB-ului este considerata a fii depozitele de
calciu din urechea interna, otoconiile, care se ataseaza de cupula canalului semicircular si determina la anumite
miscari ale capului, oscilatii patogenice ale cupulei, cu aparitia vertijului. Cel mai frecvent VPPB ul isi are
originea in canalul semicircular posterior.

Manevra Epley se efectueaza la Clinica Urechii si reprezinta un exercitiu destinat repozitionarii acestor
otoconii din urechea interna; ea este efectuata in clinica noastra de un medic specialist ORL.
Inainte de a efectua aceasta manevra trebuie sa instiintati medicul daca suferiti de alte afectiuni de genul:
afectiuni ale coloanei vertebrale (spondiloza cervicala), afectiuni ale spatelui, hipotensiune arteriala sau leziuni
retiniene.

Este indicat ca inainte cu 4 ore de efectuarea acestei manevre sa nu mancati si sa fiti imbracat cu haine cat mai
lejer.

Cum se efectueaza manevra Epley? Manevra se efectueaza pentru o singura ureche deoarece VPPB-ul afecteaza
cel mai frecvent o singura ureche.

Etapele manevrei Epley:

1) pacientul sta in pat cu picioarele intinse si cu corpul la 90 de grade. Medicul va va roti capul de partea urechii
afectate (dreapta de exemplu) si va va intinde pe pat; mentinandu-va capul cu bratele la 45 de grade fata de
planul patului; veti ramane in aceasta pozitie 2 minute;

2) mentinand aceeasi pozitie a corpului veti intoarce capul la 180 de grade (de partea stanga);

este posibil ca la aceste manevre sa apara senzatia de vertij, uneori chiar si cu senzatie de greata. mentineti
pozitia 2 minute;

3) va veti intoarce cu tot corpul pe partea stanga si veti intoarce si capul astfel incat sa priviti podeaua,
ramanand asa 2 minute;

4) ultima etapa consta in ridicarea corpului la 90 de grade, mentinand aceasta pozitie tot 2 minute.

Dupa ce efectuarea acestei manevre:

-trebuie sa mai asteptati 10 minute ca sa va reveniti;

- nu trebuie sa plecati singur pe drum; sa fiti insotit;

- timp de 2 zile trebuie sa dormiti pe 2 perne; cu capul la 45 de grade;

- timp de 7 zile nu trebuie sa va intoarceti pe partea afectata.

Studiile au demostrat ca in 80% din cazuri manevra Epley este suficienta o singura data.

Vertijul – cauze, diagnostic si tratament

28/05/2013

Vertijul este o falsa senzatie de miscare asociata cu tulburari de echilibru sau de mers, descrisa frecvent drept o
“ameteala” sau “o senzatie de rotire” a subiectului sau a mediului inconjurato sau drept senzati ca “iti fuge
pamantul de sub picioare”. Alte persoane afectate de vertij simt ca “sunt trase intr-o parte”, asadar manifestarile
vertijului sunt diferite, deoarece acesta nu este o boala in sine, ci un simptom.
In functie de cauza, vertijul poate fi:
Fiziologic – apare in timpul unor miscari neobisnuite ale capului sau din cauza unor tulburari vizuale, cum este
in cazul raului de mare, al raului de inaltime sau al vertijului vizual.
Patologic – apare din cauza unor leziuni periferice ale urechii interne (care ne da informatii legate de pozitia
noastra in spatiu), ale nervului VIII (care asigura transmiterea la creier a senzatiilor de postura receptionate la
nivelul urechii interne) sau de leziuni ale sistemului nervos central. Ocazional este descris si vertijul psihogen.
Pentru tratamentul adecvat al vertijului este foarte importanta diferentierea cauzelor acestuia.
Vertijul periferic poate sa apara dupa:
Traumatisme craniene recente, care pot determina leziuni la diferite niveluri ale receptorului vestibular.
Infectii otice: herpes zoster, sifilis, otita medie.
Efectul toxic/advers al unor substante precum: streptomicina, gantamicina, analgezice, alcool.
Tumori: neurinom acustic
Boala Meniere: vertij recidivant insotit de surditate sau senzatie de plenitudine in ureche, din cauze
necunoscute.

Vertijul periferic apare brusc, in episoade atat de severe, incat pacientul nu poate sa mearga si face miscari
necoordonate ale membrelor. Vertijul periferic este insotit de greata, varsaturi, urechi infundate sau de
diminuarea auzului. Pacientul cu vartej periferic este palid si transpirat si aproape intotdeauna are miscari
involuntare ale globilor oculari, orizontale, care dispar daca pacientul fixeaza privirea.
Vertijul central apare in tulburari ale sistemului nervos central, din:
Afectiuni vasculare: migrena, insuficienta vertebrobazilara
Neoplasme: tumori cerebeloase
Destructurarea nervoasa din scleroza multipla
In epilepsia de lob temporal, in boli sistemice

Vertijul central este insotit de tulburari de vorbire, vedere dubla, parestezii, cefalee, astenie, miscari
necontrolate ale membrelor, iar miscarile globilor oculari sunt frecvent verticale si nu dispar la fixarea privirii.
Vertijul psihogen apare:

In atacuri de panica, nu este insotit de miscari ale globilor oculari, iar examenul neurologic este normal.
Majoritatea persoanelor cu vertij psihogen prezinta agorafobie, adica o teama nemotivata de spatii mari si de
multime.
Cand trebuie sa mergem la medic din cauza vertijului?

Daca vertijul este sever, apare brusc, evolueaza in pusee sau are tendinta de permanentizare, afecteaza mersul,
pozitia, este acompaniat de greata, varsaturi, miscari ale globilor oculari, tulburari de auz, cefalee, tulburari de
vedere, vedere dubla sau teama de spatii largi, consultati cat mai curand medicul de familie. Daca problema nu
este rezolvabila la nivelul cabinetului sau, veti fi indrumati spre ORL, neurologie sau alta specialitate, unde se
poate evidentia cauza si se pot trata simptomele.
Ce putem face acasa daca ne confruntam cu vertijul?
Pastrati-va calmul si respectati repausul la pat.
Mentineti tensiunea arteriala in limite normale si reduceti consumul de sare.
Evitati situatiile stresante si tratati afectiunile asociate: spondiloza cervicala, anxietate, depresie.
Indicatii si informatii terapeutice in cazul vertijului

Exista cateva tratamente specifice ale vertijului, adresate mecanismului cauzator:


in boala Meniere – dieta saraca in sare si diuretice
in infectiile otice – antibiotice
in traumatisme cu fistule – plastie chirurgicala
in vertijul acut – repaus la pat si medicatie vestibulosupresoare (diazepam)
simptome asociate (greata si voma) – entiemetice

In vertijul recidivant sunt utile exercitiile fizice care activeaza mecanisme de adaptare la pierderea functiei
vestibulare a unei urechi, ce constau in repetarea constanta a miscarilor care pot declansa vertijul, pana la
punctul in care apare greata sau oboseala. Cu eficienta foarte buna s-au perfectat si protocoale de reabilitare.
Folosind echipament specializat precum platforme inclinate, indrumate de un fizioterapeut, vertijul de pozitie a
fost tratat spectaculos.
Important!
Consultati medicul de fieacare data cand va confruntati cu vertij, deoarece manifestarile in cazul dvs. sunt
diferite de alte cazuri. Nu va tratati singur, luati medicamente numai la indicatia medicului!
Respectati medicatia recomandata, nu supradozati, deoarece nu veti reduce timpul de ameliorare!
Nu subestimati valoarea exercitiilor fizice recomandate!
Orice atac de vertij poate fi periculos, va expuneti unui risc daca inotati, sofati sau manevrati masinarii
periculoase!

Vertijul - tulburari de echilibru


Generalitati
Sus

Definitia exacta e vertijului este iluzia miscarii sau senzatia de rotatie a obiectelor in raport cu persoana sau a
persoanei in raport cu obiectele. Dar in limbaj obisnuit, nu se refera doar la iluzia miscarii ci si la senzatia
cronica sau intermitenta de pierdere a echilibrului. Vertijul este o senzatie subiectiva, descrisa adesea prin
cuvantul „ameteala". Ceea ce experimenteaza pacientul nu poate fi experimentat de altcineva. Multe persoane
cu aceasta tulburare nu sunt corect evaluate si diagnosticate.
Vertijul la copii mici este foarte rar, dar nu imposibil. Apare mai frecvent in jurul varstei de 20 de ani, dupa care
efecteaza toate grupele de varsta. Consecintele vertijului devin mai evidente pe masura ce individul inainteaza
in varsta, deoarece pierderea echilibrului la pacientii varstnici se poate solda cu fracturi majore.
Marea majoritate a cauzelor de veritj sunt tratabile prin fizioterapie, medicatie, interventie chirurgicala si
rabdare. Rabdare, deoarece multe dintre cauzele de vertij se remit spontan. Principalul element in alegerea
medicului consta in experienta sa in ceea ce priveste aceasta afectiune.
Exista numeroase cauze ce pot declansa vertijul, dar aceast simptom este in general cauzat de viroze banale,
traumatism cranian sau boala Maniere. Acestea sunt cauzele cele mai frecvente. Toti acesti factori afecteaza
urechea interna. La nivelul urechii interne se gaseste receptorul ce ne ofera informatii legate de pozitia noastra
in spatiu. Cand apar disfunctii la acest nivel, ne pierdem simtul de echilibru si adesea resimtim simptome
precum vertij, greata, voma si pierderea echilibrului. De asemenea vertijul poate apare si in alte afectiuni ale
urechii interne, in afectiuni neurologice precum si in multe alte afectiuni generale.

Jocurile pe calculator

Este posibil ca un copil sa sufere de vertij in conditiile in care se joaca pe calculator un joc ce simuleaza
miscarea: jocurile 3-D pot declansa o senzatie scurta de vertij dar aceasta nu va fi persistenta.

Stresul psihic si vertijul

Stresul psihic poate inrautati multe forme de vertij, dar el in sine nu il poate declansa.

Vertijul pozitional

Vertijul pozitional se refera la o varietate de situatii in care o modificare a pozitiei capului determina o senzatie
de ameteala. Cea mai frecventa forma este Vertijul Paroxistic Pozitional Benign (VPPB). In VPPB, atunci cand
individul se intinde cu urechea afectata indreptata spre podea, apare o senzatie scurta doar foarte intensa ca
pamantul se invarte.

Ataxia si vertijul
Ataxia defineste miscarile dezordonate sau tulburari de coordonare a miscarilor. Tulburarile la nivelul urechii
interne nu produc ataxie per se, dar pot fi confundate cu aceasta. Ataxia este produsa de tulburari la nivelul
cerebelului, acesta actionand impreuna cu urechea interna pentru mentinerea echilibrului si controlul miscarilor
fine.

Boala Meniere si vertijul pre-menstrual

Acest fenomen nu este neobisnuit deoarece boala Meniere se agraveaza in conditiile unei retentii de sare. In
timpul perioadelor de menstruatie apare o retentie de sare, astfel ca anumite femei ce sufera de boala Meniere
prezinta o inrautatire a simptomatologiei in timpul perioadei menstruale.

Anxietatea si vertijul

Poate exista o relatie intre anxietate si vertij. Vertijul declanseaza o stare anxioasa foarte accentuata la
majoritatea indivizilor. Anxietatea, nu produce vertij. Totusi, daca se asociaza cu afectiuni ce declanseaza vertij,
aceasta il poate exacerba. Persoanele ce sufera de anumite tulburari de anxietate precum atacurile de panica. pot
experimenta fenomene de tipul vertijului.

Labirintita si vertijul

Labirintita este o presupusa infectie virala a nervului vestibular. Aceasta determina o pierdere brusca a functiei
de echilibru intr-o ureche. Creierul compune in mod normal informatia primita de la ambele urechi. Atunci cand
executi o miscare de intoarcere, semnalele primite de la o ureche se intensifica in timp ce semnalele primite de
la cealalta ureche scad in intensitate. Creierul analizeaza informatiile de la ambele urechi si concluzioneaza:
"Ma intorc". Atunci cand apare labirintita, semnalele de la urechea respectiva pierd brusc din intensitate. Astfel,
creierul primeste informatii diferite de la cele doua urechi aparand senzatia de rasucire continua. Acest fenomen
se asociaza cu greata si varsaturi si din nefericire dureaza aproximativ trei zile. Este normal ca timp de cateva
saptamani sa te simti putin "dezechilibrat". In mod normal, dupa trei sau patru saptamani echilibrul revine la
normal.
Consult de specialitate
Sus

Exista doua specialitati ce se pot ocupa de aceasta problema: neurologia si ORL. In conditiile in care numeroase
forme de vertij se remit fara tratament, este de recomandat in fazele initiale consultul medicului de familie,
consultul specialistului fiind recomandat doar pentru cazuri cronice.
Consult ORL este indicat in functie de situatie. Anumiti specialisti ORL sunt specializati in aceasta problema.
Ar fi de recomandat un medic specializat in ORL sau neurologie ce are experienta in evaluarea si tratamentul
vertijului.
Diagnostic diferential
Sus

Este posibil ca simptomele vertijului sa fie confundate cu cele ale unei alte boli. Acest lucru se intampla
frecvent, in special datorita folosirii cuvantului "ameteala". Acest cuvant inseamna multe lucruri pentru multa
lume. Ameteala se poate referi si la cefalee usoara, aceasta situatie nefiind legata de vertij ci de anumite
afectiuni vasculare. Ameteala poate insemna si vertij si sunt foarte putine cauze de vertij ce nu au punct de
plecare urechea interna. In anumite conditii, diferite tipuri de accidente vasculare pot declansa vertij, dar aceste
afectiuni se asociaza si cu alte semne neurologice.
Tratament
Sus

Tratament chirurgical
Anumite tipuri de vertij pot fi corectate prin interventie chirurgicala. Daca vertijul este cauzat de boala Meniere,
cu modificarea treptata a functiei urechii interne, aceasta deteriorare neputand fi stopata de medicatie,
interventia chirurgicala este recomandata pentru eliminarea simptomatologiei.

Fizioterapia

In formele de vertij in care urechea a suferit leziuni dar functia urechii se mentine la acelasi nivel fara a se
deteriora odata cu trecerea timpului, fizioterapia poate fi de mare ajutor. Atunci cand urechea interna este lezata,
pacientii pot resimti o pierdere severa a echilibrului pentru cateva zile. Daca aceasta situatie se mentine si dupa
cateva saptamani, atunci fizioterapia ii poate ajuta sa isi recapete echilibrul. Fizioterapia functioneaza prin
antrenarea creierului sa compenseze pierderea functiei urechii interne exact in acelasi mod prin care poti face un
muschi mai puternic antrenandu-l.
Tipul de fizioterapie recomandat pentru tratamentul vertijului se cheama reabilitare vestibulara si este o forma
destul de noua de fizioterapie. Consta din miscari ce inrautatesc intr-o etapa initiala vertijul si din miscari de
echilibrare destul de dificile. Prin aceste miscari, sistemul de echilibrare al creierului invata sa functioneze mai
bine. Miscarile constau in deplasarea ochilor dintr-o parte in alta, rotatia capului dintr-o parte in alta, rotatia
capului in timp ce te deplasezi pe un coridor etc.

Repozitionarea particulelor

Manevrele de repozitionare a particulelor reprezinta o componenta a tratamentului VPPB. VPPB este cauzat de
scaderea functionalitatii otocitelor din urechea interna. Otocitele contin cristale de carbonat de calciu ce au un
rol esential in mecanismul de mentinere al echilibrului. In VPPB, aceste cristale capata un grad de mobilitate
anormal in urechea interna. Atunci cand individul se aseaza brusc intr-o pozitie decliva, otolitii (cristalele de
carbonat de Ca) stimuleaza in mod anormal urechea interna. Rezultatul este aparitia unei senzatii de vertij, brusc
si intens.
Manevrele de pozitionare ale particulelor constau intr-o serie de miscari ale organismului ce modifca pozitiile
otolitilor astfel incat sa nu cauzeze simptome. Aceste manevre sunt foarte eficiente si nu necesita decat cateva
minute pentru a fi realizate.

Tipuri de vertij si afectiuni care determina aparitia lui


de Smile Media
Marţi, 16 iulie 2013, 17:11 Vertijul pe intelesul tuturor

Vertijul este un simptom care sperie pacientii si afecteaza deseori calitatea vietii acestora, vertijul recurent
putand avea un impact negativ considerabil. Problemele provocate de vertij, cum sunt greata si ametelile, pot fi
extrem de invalidante si restrang activitatea zilnica a pacientilor.

In plus, aceste simptome pot genera o tendinta accentuata de cadere, in special la pacientii varstnici. Si totusi,
vertijul nu reprezinta o boala in sine, el poate fi simptomul unor afectiuni al caror tratament ar trebui sa inceapa
cat mai repede.

Vertijul poate fi provocat de perturbarea activitatii sistemului vestibular (situat la nivelul urechii interne) sau de
afectiuni ale altor sisteme (vizual sau sistemul nervos senzitiv - compus din receptori care culeg informatii din
mediul extern). De aceea, vertijul se clasifica de obicei in functie de localizarea problemei, adica poate fi
vestibular si de alte cauze. In functie de localizarea leziunii, vertijul vestibular este clasificat ca fiind periferic
(afectiunea fiind localizata la nivelul urechii interne) sau central (disfunctie la nivelul trunchiului cerebral sau
cerebelului),
Evolutia clinica a vertijului ia cel mai frecvent una dintre urmatoarele trei forme: atacuri cu durata de secunde
sau minute (ex. in compresia nervului vestibular), atacuri care dureaza ore (ex. boala Meniere sau migrena
vestibulara) sau atacuri prelungite care dureaza mai multe zile sau peste o saptamana (ex. nevrita vestibulara).

O tulburare la nivelul urechii interne - vertijul vestibular periferic

Daca episoadele de vertij apar in momentele cand pacientul isi schimba pozitia capului, atunci sursa problemei
poate fi in urechea interna.
Exista 3 afectiuni care produc vertij periferic:

Vertij paroxistic pozitional benign - VPPB - este cea mai frecventa cauza a vertijului, fiind responsabila pentru
aproape un sfert din cazurile inregistrate.
Creierul uman monitorizeaza pozitia corpului cu ajutorul unor cristale de calciu plasate in interiorul urechii
interne. Adeseori, in urma unui traumatism, aceste cristale se desprind din urechea interna si transmit mesaje
confuze creierului, ducand la aparitia vertijului. Pacientii acuza crize de vertij atunci cand se ridica din pat sau
cand privesc in sus. Simptome precum greata si varsaturile sunt foarte accentuate si insotesc intotdeauna
vertijul.

Tot in categoria afectiunilor periferice intra si boala Meniere, cauzata de excesul de lichid din interiorul urechii
interne. Pe langa senzatia de rotire care se instaleaza brusc si dureaza de la cateva minute la cateva ore,
pacientul experimenteaza zgomote la nivelul urechii (sau tiuituri in urechi) scaderea auzului si o senzatie de
presiune in ureche.

Cea de-a treia afectiune este neuronita vestibulara care poate aparea in urma unei viroze sau a unui episod de
gripa.

Accidentul vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral (AVC) reprezinta una dintre cauzele majore de morbiditate si mortalitate in lume
si principala cauza de mortalitate si dizabilitate pe termen lung.

Accidentul vascular cerebral apare secundar ruperii (AVC hemoragic) sau blocarii printr-un cheag sanguin
(AVC ischemic) a unui vas care furnizeaaza sange unui anumit teritoriu cerebral, privandu-l de oxigen si
substante nutritive. Ca rezultat, acea parte a corpului controlata de zona afectata a creierului nu mai poate
functiona adecvat. Accidentul vascular cerebral este o urgenta medicala; o interventie prompta poate constitui
deosebirea dintre viata si moarte si poate sa reduca, de asemenea, riscul complicatiilor sau al sechelelor
consecutive unui AVC.

Factori de risc

Cei mai importanti factori de risc sunt:


HTA;
hipercolesterolemia;
diabetul zaharat;
varsta inaintata;
fibrilatia atriala;
obezitatea;
tulburari de coagulare;
fumatul.
Semne si simptome:

Simptomatologia accidentului vascular cerebral cuprinde: stari de amorteala, senzatie de slabiciune sau
paralizie a fetei, bratului sau piciorului, deseori pe o singura parte a corpului; deficitul brusc de coordonare a
membrelor, pierderea brusca a vederii sau vederea dubla, vederea neclara, cu pete, dificultati de vorbire sauu de
intelegere a cuvintelor celorlalti, instalarea brusca a unei stari severe de ameteala, tulburari de mers, pierderea
echilibrului, cefalee severa.

Tabloul clinic depinde de extinderea regiunii afectate si, de asemenea, de localizarea cheagului sanguin sau a
hemoragiei. In cazul aparitiei simptomelor, este necesara instituirea unui tratament de urgenta.

Examen fizic

Examinarea initiala trebuie sa includa:


evaluarea tensiunii arteriale;
evaluarea ritmului cardiac;’
observarea respiratiei;
pulsoximetria;
prelevarea probelor biologice;
montarea unui abord venos;
istoricul medical al pacientului, pentru a pune in evidenta eventualii factori de risc, afectiuni asociate,
medicatie.

Tratament

Conceptul ,,timp inseamna creier” subliniaza importanta instituirii cat mai precoce a tratamentului in cauzul
pacientilor cu AVC. Acestia necesita transportul rapid in cea mai apropiata unitate medicala capabila sa asigure
tratamentul de urgenta. Intarzierea aplicarii tratamentului de urgenta se datoreaza pe de-o parte, nerecunoasterii
de catre populatie a simptomelor AVC si intarzierii in contactarea serviciilor de urgenta, si, pe de alta parte,
intarzierii in evaluarea medicala, in efectuarea imagisticii cerebrale si a ingrijirii ineficiente din unitatile de
primire.

Masurile de tratament ale accidentului vascular cerebral variaza in functie de cauza ca l-a produs. Astfel, in
cazul unui accident vascular ischemic, se va administra un tratament care sa permita restabilirea circulatiei
sanguine. In situatia unui accident vascular hemoragic, se va incerca controlul hemoragiei cerebrale.
Tratamentul AVC vizeaza si tratamentul conditiilor medicale asociate acestuia, cum sunt presiunea arteriala si
intracraniana crescute, interventia asupra acestora putand reduce lezarea creierului si imbunatati sansele de
supravietuire.

In functie de severitatea accidentului vascular cerebral, unii pacienti pot fi transferati din spital intr-o institutie
de ingrijire pentru monitorizare si continuarea terapiei fizice si ocupationale. Implicarea pacientului intr-un
program de reabilitare in cel mai scurt timp posibil de la producerea unui AVC creste sansele de recuperare a
unora dintre abilitatile pierdute. Prevenirea unui AVC vizeaza controlul factorilor de risc.