Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Departamentul de Geografie

Bd. Carol I. Nr.20A, 700505 – Iaşi, România

Tel.: +4.0232.20.1075,e-mail: geografie@uaic.ro
http://www.geo.uaic.ro/

Cadrul fizico-geografic al Munților Călimani

--Materia: Practica de specialitate--

Autor: Zaharia Miruna Cosmina

Grupa:PT21
 Cuprins
I.Așezare și limite ....................................................................................................................... 3
II.Geologie.................................................................................................................................. 3
III.Relieful .................................................................................................................................. 4
IV.Clima ..................................................................................................................................... 5
V.Hidrografia ............................................................................................................................. 5
VI.Sol și substrat ........................................................................................................................ 6
VII.Vegetația .............................................................................................................................. 6
VIII.Fauna .................................................................................................................................. 7
IX.Rana nevindecată din Călimani............................................................................................. 7

Tabel de figuri

Figură 1 Poziția Munților Călimani în Carpații Orientali

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_C%C4%83limani#/media/Fi%C8%99ier:Ostk
arpaten_Skizze_Gliederung.jpg) ................................................................................................ 3
Figură 2 Vârfurile Negoiu Unguresc și Pietrosu
https://sites.google.com/site/romanianatura60/home/carpatii-rasariteni/caliman/varful-
pietrosu-si-traseele-din-zona-muntii-caliman-megalitii-de-la-gura-haitii.................................. 4
Figură 3 12 apostoli (https://culturaromana.ro/misterele-megalitilor-sau-poteca-celor-12-
apostoli-din-muntii-calimani/) ................................................................................................... 5
Figură 4 Linnaea boreali
https://ro.wikipedia.org/wiki/St%C3%A2ncile_T%C4%83tarului,_Mun%C8%9Bii_C%C4%
83limani ...................................................................................................................................... 6
Figură 5 Vedere de ansamblu asupra carierei https://ioanstoenica.com/2014/02/21/singur-in-
marele-necunoscut-al-muntilor-calimani ................................................................................... 8
 Munții Călimani se află în partea nordică a grupei centrale a Carpaților Orientali,
formând totodată cel mai mare lanț vulcanic din țară(Oaș-Gutâi-Țibleș-Călimani-Gurghiu-
Harghita).Sunt munți tineri, formați în orogeneza alpino-carpato-himalayană, acum
aproximativ 70 – 85 de milioane de ani. Munții Călimani sunt cei mai înalți munți vulcanici
de pe teritoriul României, singurii care depășesc 2.000 m altitudine în Vârful Pietrosul
Călimani.

I.Așezare și limite

Este delimitat la nord de zona depresionară a

Dornelor (Vatra Dornei) și munții Bârgăului; la est-șirul
depresiunilor Păltiniș, Drăgoiasa, Bilbor, Secu îl separă de
munții Bistriței și de munții Giurgeului (sud-est); la sud -
defileul Mureșului constituie limita spre munții vulcanici
ai Gurghiului; în vest-piemontul colinar al Călimanului
face trecerea spre partea estică a Podișului Transilvaniei.
Din punct de vedere administrativ, masivul se
desfăşoară pe raza judeţelor Suceava, Mureş, Bistriţa-
Năsăud și Harghita.
Această delimitare corespunde Masivului Căliman
privit ca unitate montană propriu-zisă, dar, din punct de
vedere turistic, aria lui de influență gravitează spre Vatra
Dornei, cuprinzând Țara Dornelor.Spre nord-est zona de
influență cuprinde și Valea Bistriței cu Colibița-poartă de
intrare spre potecile ce duc spre creasta înaltă a Figură 1 Poziția Munților Călimani în
Călimanilor. Carpații Orientali
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii
_C%C4%83limani#/media/Fi%C8%99ier:Ost
karpaten_Skizze_Gliederung.jpg)
II.Geologie

Acești munți de tip stratovulcani, sunt constituiți din lave consolidate, alternând cu
piroclastite și corpuri intrusive. În prima etapă de formare, în Pliocenul inferior, vulcanismul
subacvatic derulat în apele marine ale acelor timpuri a dus la acumularea de materii vulcanice
combinate cu sedimente marine, care constituie acum compartimentul inferior aflat la baza
acestor munți, depozite care au 100-500 m grosime. Faza a doua, din Pliocenul superior, a dus
la edificarea și funcționarea a cca. 12 aparate vulcanice care au produs etajul superior al
Călimanilor. V. Mihăilescu în cartea Carpații Sud-Estici, Ed. Științifică, București, 1963, la
pg. 166 scrie: “Cele două etaje structurale și morfologice (podișul de piroclastite și conurile
de andezite), despărțite prin denivelarea evidentă de câteva sute de metri, pot fi urmărite pe
întreg lanțul vulcanic din Călimani în Ciumatului. Ele reprezintă un caracter specific al
munților vulcanici din răsăritul Transilvaniei.” De la momentul încetării activității vulcanice
la sfârșitul Pliocenului, relieful a fost supus modelării prin eroziune, inclusiv prin procesele
care au dus la nașterea reliefului glaciar.
 Catena vulcanică se individualizează prin prezenţa a trei unităţi geologice orientate
nord-sud:
a) zona axială centrală alcătuită din podişuri andezitice şi piroclastice – dominată de conuri
vulcanice, care a furnizat şi material pentru celelalte zone;
b) o zonă vulcano-sedimentară care înconjoară zona centrală, bine reprezentată în sectorul de
defileu al Mureşului, Topliţa - Deda şi, mai ales, pe latura care face trecerea spre Podişul
Transilvaniei;
c) depozitele de lahar situate între formaţiunile precedente şi cele sedimentare de pe latura
estică a Depresiunii Transilvaniei, reprezentate prin petice risipite pe suprafaţa de 300 km2,
pe flancul vestic al Călimanului;
Elementul principal al Călimanului îl constituie caldera situată în partea de nord a
masivului, cu un diametru de circa 10 km, formată iniţial în urma unui proces de prăbuşire în
urma dislocării unui volum important de magmă fluidă. Astfel, imensa potcoavă formată din
creste cu altitudini în jur de 2000 m nu este altceva decât marginea vechii caldere, iar
platourile slab înclinate către exterior reprezintă curgeri de lavă revarsate din crater.

III.Relieful

Călimanul domină regiunile înconjurătoare, înălţându-se deasupra Munţilor Bârgău şi

a dealurilor din Podişul Transilvaniei. Denivelarea şi individualizarea Călimanului sunt
accentuate prin prezenţa depresiunilor sculptate în roci mai puţin rezistente - zona Colibiţa-
sau a celor de eroziune, prăbuşire şi de baraj vulcanic: Topliţa, Stânceni, Neagra, Lunca
Bradului, Răstoliţa în defileul Mureşului; Drăgoiasa, Bilbor şi Secu la est; Ţara Dornelor la
nord.
Masivul Căliman are forma aproximativă a unui dreptunghi, cu lungimea de circa 60
km şi lăţimea medie de peste 30 km, cu o suprafaţă în jur de 2000 km2 .
Relieful se caracterizează prin prezenţa a două părţi distincte: prima, reprezentată de
zona centrală, ce prezintă un platou larg ce urcă până la altitudinea de 1300-1600 m. Cupola şi
craterul sunt bine conturate, orientate către nord-estul masivului.Datorită eroziunii, marginile
craterului au căpătat aspecte sinuoase. În jurul conurilor de andezite, care ajung până la
altitudini de 1800 - 2100 m, se întind podişuri de aglomerate vulcanice - denivelate cu 300 -
400 m, piroclastite, cenuşă. În interiorul acestui crater apar câteva vârfuri mai mici precum
fostul Negoiul Românesc şi Pietricelul.
A doua zonă este reprezentată de
zona vulcano-sedimentară ce înconjoară
zona centrală. Negoiul Unguresc - Pietrosul,
cu relief alpin total deosebit, reprezintă
partea cea mai importantă a Călimanului, cu
o creasta nord-vest - sud-est ce se întinde pe
o lungime de 4 km, atingând înălţimile cele
mai mari din masiv.În jurul masivului
central predomină suprafeţele plane,
Figură 2 Vârfurile Negoiu Unguresc și Pietrosu
https://sites.google.com/site/romanianatura60/home/carpatii-
rasariteni/caliman/varful-pietrosu-si-traseele-din-zona-muntii-
caliman-megalitii-de-la-gura-haitii
 domoale, împădurite, etajate, cu văi largi nu prea
adâncite. În partea nordică masivul prezintă căldări
glaciare şi este mai este mai abrupt, mai fragmentat.
Munţii Călimani reprezintă singurii munţi
vulcanici din România ce poartă amprenta
glaciaţiunii cuaternare, ale cărei urme se pot
identifica în sectoarele cu masivitate şi înălţime mai
mare.Relieful glaciar este reprezentat prin
grohotişuri şi circuri glaciare (cel mai bine
Figură 3 12 apostoli reprezentate pe versantul nordic, în zona Reţitişului),
(https://culturaromana.ro/misterele-megalitilor-sau-
poteca-celor-12-apostoli-din-muntii-calimani/)
suspendate la altitudini de peste 1800 m.
Aglomeratele şi tufurile silicifiate au
favorizat apariţia grotelor Luanei și sculptarea “statuilor” cimentate, rotunjite, formate din
cenuşi consolidate: Doisprezece Apostoli, Cetatea Tămăului, Dragonii din Pietrele Roşii,
Ciungetu.

IV.Clima

Studiile de specialitate -Bândiu et al.,1988; Cenuşă, 1992- încadrează zona în tipul de

climat „Călimani-Rarău” caracterizat sub aspect termic drept rece şi sub aspect hidric,
moderat uscat. În cadrul complexului fizico-geografic al munţilor Călimani, în geneza
elementelor climei, un rol primordial îl are relieful.Prin altitudine, expoziţia versanţilor şi
înclinarea lor, relieful are un rol deosebit în dezvoltarea proceselor meteorologice. Astfel,
apariţia şi propagarea fenomenelor de föehn, a inversiunilor termice, au un rol primordial în
caracterizarea elementelor componente ale climatului regional şi local.
Temperatura medie anuală este cuprinsă între 2,4-4,0 °C. Amplitudinile termice anuale
sunt cuprinse între 15,1 şi 24,9°C. În zona montană, masele de zăpadă frânează încălzirea din
primăvară.Acest fapt explică de ce climatul din Călimani are o continentalitate termică
scăzută, dar anii bogaţi în precipitaţii hibernale pot conferi şi un caracter oceanic. Acestea
sunt însă situaţii accidentale. Durata stratului de zăpadă se întinde pe o perioadă cuprinsă între
139-208 zile.
Cantitatea anuală de precipitaţii este foarte variabilă având ecartul între 579- 1653
mm. Media multianuală este 1022mm. Cea mai bogată lună în precipitaţii este iulie cu 198,2
mm, iar cea mai săracă este noiembrie-33,5 mm.

V.Hidrografia

Masivul Călimani, prin forma şi structura sa specifică vulcanilor, obligă apele care-l
brăzdează – tributare Someşului, Mureşului şi Bistriţei moldoveneşti – să-şi desfăşoare radial
cursurile.
 Râul Neagra Şarului îşi adună apele de pe flancul nordic al Călimanului din interiorul
craterului vulcanic, prezintă numeroase cascade: “Reţitişului”, “Duruitoarea de pe Băuca” .
De pe partea nord-vestică apele sunt adunate de Dorna şi de afluenţii săi.
Flancul sudic al Călimanului e drenat de râuri mai dese cu văi largi. La est se
întâlnesc: pârâul Răstoliţa, Topliţa, Ilva, Călimănelul, Zebracul, Mermezelul, Tihu. La baza
vârfului Reţitiş, spre Topliţa, se află lacul Iezerul Reţitiş (la altitudinea de 1970 m), lac de
baraj natural din care izvorăşte pârâul Puturosul. Flancul sudic este mai domol, ca atare
râurile au un curs mai blând. De asemenea, se întâlnesc lacurile: Tăul Zânelor, lacul de baraj
artificial Colibiţa, lacul de retenţie Dumitrelul (acum secat). Numeroase ape minerale apar
aici la suprafaţă (Dorna, Stânceni, Bilbor).

VI.Sol și substrat

Grosimile stratului de sol sunt de 8-15cm, rar mai profunde, permeabile, cu calităţi
favorabile dezvoltării covorului vegetal. pH-ul este moderat, in jur de 5.Slaba înclinare şi
existenţa ierburilor favorizează staţionarea apei şi acumularea materialului brut.
Clasa Umbrisoluri, tipul Andosoluri s-a format pe materiale vulcanice.Prezența lor
este legată de materialul parental provenit din alterarea rocilor efuzive sau vulcanogen-
sedimentare.În general au un conținut ridicat de material organic în stratele superioare.
Sub pătura de vegetaţie ierboasă ataşată subalpinului şi alpinului apar litosolurile sau
podzolurile cu caracter litic. Podzolirea poate fi direcţionată în sectorul de vârf al calderei sau
la contactul cu platoul vulcanic spre dobândirea caracterului organic, solurile fiind brune.

VII.Vegetația

Vegetaţia alcătuieşte un brâu larg, discontinuu în jurul masivului. Văile şi interfluviile

sunt bine împădurite până la 1800 m pe versantul sudic şi până la 1700 – 1750 altitudine pe
cel nordic. La înălţimi mai mari, păşunile alpine cu flori firave iau locul pădurilor de molid
(ce urcă de la 1000 m. altitudine). Se întâlnesc specii de margarete, angelica, clopoţei,
ciuboţica cucului, tufe de măceş, de afin, de alun, făguţe, merişoare. În zona de trecere de la
molid la păşuni se întâlnesc: zâmbrul (Pinus cembra) răspandit doar pe versantul nordic, în
locuri stâncoase şi greu accesibile, scoruşul, măceşul, păducelul, alunul, ruţişorul. Deasupra
pădurii de molid se întâlneşte jneapănul (de la altitudinea de 1350 m - Bistriciorul, dominant
fiind la altutudinea de 1850 m), aninul, şişinei de munte, ienupăr pitic, bujor de munte,
spălăcioasa, muşchi şi rogozuri. La altitudini mai
mici molidul se amestecă cu făgetele alături de
plămânăriţă, crucea voinicului.
Specific acestor munţi sunt mlaştinile
turboase aflate la altitudini mai joase (Poiana
Stampei). De asemenea se întâlnesc numeroase
specii rare: Trifoiştea, Otrăţelul de baltă, şi unice:
Linnaea boreali.

Figură 4 Linnaea boreali

https://ro.wikipedia.org/wiki/St%C3%A2ncile_T%C4
%83tarului,_Mun%C8%9Bii_C%C4%83limani
VIII.Fauna

Mamiferele, un grup restrâns, dar bine reprezentat prin carnivorele mari - ursul (Ursus
arctos), lupul (Cani lupus), râsul (Lynx lynx), mustelidele - vidra (Lutra lutra), jderul (Martes
martes), bursucul (Meles meles), dar și pisica sălbatică (Felis silvestris) asigură vârful
piramidei trofice.Peisajul este animat de căpriori (Capreolus capreolus), cerbi (Cervus
elaphus) și mistreți (Sus scrofa) mari amatori de iarbă fragedă, și mai ales de liniște.
Dintre rozătoare, pot fi enumerate: pârșul comun (Glis glis), pârșul de alun
(Muscardinus avellanarius), șoarecele de pădure (Apedemus silvaticus).
Au fost identificate și specii de lilieci printre care liliacul urecheat brun (Plecotus
auritus) și liliacul bicolor (Vespertilio murinus). În golul alpin, datorită fructificației
abundente la afin și merișor, sunt atrase specii din pădurea de molid sau din tufișurile de
jneapăn. Aici își face cuibul fâsa de munte (Anthus spinoletta), brumărița alpină (Prunella
collaris).În crăpăturile din stânci, cuibărește codrosul (Phoenicurus ochruros), vinderelul
(Falco tinnunculus). În sezonul cald urcă până în golul alpin pietrarul (Oenanthe oenanthe),
codobatura albă și cenușie (Motacilla alba și Motacilla cinerea).Din zona forestieră
înaintează în jnepenișuri specii de păsări ca: pitulicea (Phylloscopus collybita), mierla
gulerată (Turdus torquatos), fâsa de pădure (Anthus trivialis), brumărița de pădure (Prunella
modularis). În zbor, la înălțime, au fost observate unele răpitoare de zi: uliul vânăt(Circus
cyaneus), șoimul călător (Falco peregrinus), uliu porumbar (Accipiter gentilis), acvila
țipătoare mică (Aquila pomarina), șorecarul comun (Buteo buteo).Trebuie menționat cocoșul
de munte (Tetrao urogallus) și cel de mesteacăn (Tetrao tetrix).
Dintre reptile, specia care într-adevăr poate fi un pericol este vipera (Vipera berus), a
cărei mușcătură este otrăvitoare, chiar mortală.Dintre șopârle, pot fi observate șopârla cenușie
(Lacerta agilis), șopârla de munte (Lacerta vivipara).Primăvara, în ochiurile de apă provenite
din topirea zăpezii, urcă specii de triton, dar și broaște (Bombina bombina, Bombina
variegata), în zona Voievodesei, Izvorul Călimani, Piciorul Iancului.O pată de culoare printre
ierburile din pădure o reprezintă salamandra (Salamandra salamandra), a cărei piele punctată
atenționează dușmanul de toxicitatea ei.
Nevertebratele, dintre care cel mai bine reprezentat grup, artropodele, ocupă un loc
important în lanțul trofic. Specia de interes european prezentă este croitorul alpin (Rosalia
alpina), întâlnit în habitate de păduri de amestec de fag și brad .

IX.Rana nevindecată din Călimani

Primele informații scrise despre zăcămintele de sulf din Călimani datează din 1854.
Prospectarea și exploatarea au început 100 de ani mai târziu, odată cu dezvoltarea mineritului
în toată Bucovina. Din 1970 până în 1985 s-au desfășurat nu numai lucrări de extracție a
sulfului, ci și lucrări masive de amenajare pentru miile de muncitori: drumuri, alimentare cu
apă și cu energie electrică, uzina de preparare mecanică, clădiri administrative, blocuri,
cantine și chiar cinematograf.La apogeul exploatării, în perimetrul minier ajunseseră să
locuiască peste 8000 de oameni.
 Sulful era extras dintr-o carieră de suprafață (nu prin galerii subterane) din Negoiul
Românesc. Practic, vârful muntelui a fost decopertat pe o înălțime de 120 de metri și terasat în
15 terase late cât să încapă excavatoare și mașini de transport.Versanţii au fost transformaţi în
patru halde de steril: Ilva, Puturosu, Pinu şi Dumitrelu.
Aparenta bunăstare a oamenilor ascundea un secret sumbru: în realitate, mina
funcţiona cu uriaşe pierderi materiale, cantitatea de sulf produsă fiind insuficientă pentru a
acoperi costurile exploatării şi pe cele de producţie. Deficitul a fost descoperit târziu, după
revoluţie, deoarece în timpul fostului regim cifrele raportate oficial erau false, pe motivul că
normele stabilite trebuiau efectuate. Extracţia sulfului s-a făcut în mare parte prin secţiuni
orizontale. Au fost săpate trepte cu înălţimea de 20 m şi de 10 m, în funcţie de altitudinea la
care erau situate. Altitudinea maximă de exploatare depăşea pragul de 1800 m. Exploatarea
selectivă a sulfului întâmpina o serie de probleme consistente: rocile de extracţie aveau
proprietăţi fizico-mecanice slabe (hidrofobe, instabile, afectate de dezagregare rapidă),
numărul excavatoarelor cu o cupă suficient de mare era redus, clima Călimanilor, cu îndelungi
intervale de ger şi îngheţ, uzura utilajelor de exploatare şi, nu în ultimul rând, poluarea uriaşă
adusă ecosistemului.
Exploatarea a fost
nerentabilă până aproape de
închidere, din cauza tehnologiilor
neperformante aduse din URSS în
anii ’50 și a dificultății de
extracție – Călimanii sunt munți
vulcanici, iar zăcămintele de sulf
se extrag mult mai greu din rocă
vulcanică, decât din cea
sedimentară, de exemplu, cum e
la Pucioasa, în Dâmbovița. De-
abia în 1989 au fost alocate
fonduri pentru îmbunătățirea Figură 5 Vedere de ansamblu asupra carierei
tehnologiei, astfel că rezultatele https://ioanstoenica.com/2014/02/21/singur-in-marele-necunoscut-al-
au fost mai bune în ultimii ani, muntilor-calimani

până la închiderea din 1997, din

motive economice, nicidecum ecologice, care nu au fost niciodată evaluate pe de-a-ntregul.
Impactul minei de sulf asupra mediului înconjurător a fost unul ireversibil. Din
Negoiul Românesc au rămas uriaşele halde de steril, care cu timpul au fost afectate de
alunecări de teren. În anul 2000 a fost înfiinţat Parcul Naţional Călimani. De atunci au existat
câteva încercări tardive de a depolua perimetrul fostei mine, însă majoritatea nu au depăşit
stadiul de proiect în fază incipientă. La momentul de faţă, suprafaţa poluată este lipsită de
vegetaţie. Exploziile utilizate în carieră, amplasarea defectuoasă a materialului steril,
umiditatea ridicată de la baza haldei au dus la destabilizări majore.Unele scurgeri în afluenţii
râului Neagra au dus la imposibilitatea existenţei vertebratelor ani la rând. Iazurile de
decantare au fost revărsate împreună cu deşeurile în pânza freatică.
În vederea reabilitării sitului minier se prevede demolarea clădirilor și a fostei uzine
de preparare a sulfului, decolmatarea celor două bazine de retenție a sedimentelor Dumitrelul
și Pinul, drenarea și epurarea apelor reziduale poluate și în special stabilizarea haldelor de
steril. Aceste halde urmează să fie nivelate pentru a se reduce panta taluzurilor și a se
împiedica în acest mod manifestarea proceselor torențiale sau a alunecării corpurilor
sterilului. Suprafețele haldelor de steril vor fi reîmpădurite folosindu-se specii locale de
arbori. Ca multe alte simboluri ale industriei socialiste, mina de sulf din Călimani şi-a găsit
sfârşitul în propria-i inutilitate. Din păcate, dezastrul produs nu a fost doar unul de natură
economică, ci mai ales de natură ecologică, iar mediul va avea nevoie probabil de câteva
secole ca să-şi răscumpere ceea ce omul i-a smuls cu violenţă. Rana din sânul muntelui va
rămâne acolo pentru a aminti câtorva zeci de generaţii ceea ce minciuna şi elanul nesăbuit al
unei singure epoci au reuşit să producă.
Bibliografie
*Plan de management al zonelor montane verzi tip Green Mountain din Parcul Naţional
Călimani aparţinând localităţilor Poiana Stampei (SV) şi Şaru Dornei (SV)
*Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA Parcul Naţional Călimani R.A. Plan de
management
*Parcul Național Călimani- ghidul vizitatorului, (http://www.tasuleasasocial.ro/wp-
content/uploads/2016/11/Ghidul-vizitatorului.pdf)
*NAUM, Traian „Monografia Munților Călimani”
(https://www.academia.edu/4384715/Monografie_MUNTII_CALIMAN_Traian_Naum_1988)

*https://www.dor.ro/rana-nevindecata-din-calimani/
*https://www.carpati.org/articol/istoria_uitat%C4%83_a_muntelui_8211_cariera_de_sulf_din
_c%C4%83limani/1240/
*http://www.calimani.ro/index.php?lang=ro&p=fauna
*https://www.researchgate.net/publication/327968483_Analiza_tehnica_a_exploatarii_de_suf
l_din_Muntii_Calimani
*http://www.cjmures.ro:1880/urbanism/patj/parte_scrisa/Partea%20I%20vol%20I%20-
%20Cadrunatural_zonificare.pdf
*http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/Calimani.pdf
*https://peterlengyel.wordpress.com/2012/03/03/parcul-national-calimani/
*http://carieradesulf.blogspot.com/
*https://ro.scribd.com/presentation/125146951/Muntii-Calimani