Biomecanica membrelor inferioare.

Studiul privind mersul normal și în condiții

patologice.
Soluții de asistare și de redare a mobilității

Disciplina: biomecanică
Prof.Dr.Inginer: Dan Mândru

Proiect realizat de:

Aldea Alisa
Trifoi Ioana
 Vlaic Adrian

Cuprins
1.Introducere.........................................................................................................................................3
2.Prezentare de principiu a problematicii..............................................................................................4
2.1 Biomecanica membrelor inferioare............................................................................................4
2.1.1 Generalități..........................................................................................................................4
2.1.2 Bazinul.................................................................................................................................4
2.1.3 Şoldul...................................................................................................................................5
2.1.4 Coapsa.................................................................................................................................6
2.1.5 Genunchiul...........................................................................................................................6
2.1.6 Gamba..................................................................................................................................7
......................................................................................................................................................8
2.1.7 Glezna și piciorul................................................................................................................8
..........................................................................................................................................................9
2.2 Mersul normal și mersul patologic..............................................................................................9
2.2.1 Definirea mersului uman......................................................................................................9
2.2.2 Ciclul de păşire al mersului uman........................................................................................9
2.2.3 Parametrii mersului:...........................................................................................................10
2.2.4 Mersul patologic................................................................................................................10
2.3 Soluții de asistare și de redare a mobilității..............................................................................12
2.3.1 Generalități........................................................................................................................12
2.3.2 Soluții.................................................................................................................................12
3. Cotribuții proprii..........................................................................................................................17
4.Concluzii..........................................................................................................................................21
5.Studiul unei referințe bibliografice..................................................................................................21

2
 1.Introducere
Biomecanica combină domeniul mecanicii inginerești cu domeniile biologiei și fiziologiei, mecanica
în sine fiind răspunsul corpurilor la forțe sau deplasări. Forțele care intervin:
 Forţele interne- implicate în mişcările organismului uman sunt: impulsul nervos, contracţia
musculară şi acţiunea pârghiilor osteo-articulare.
 Forţele externe- ce influenţează nemijlocit mişcarea, sunt: gravitaţia, greutatea corpului,
presiunea atmosferică, rezistenţa mediului, inerţia, forţele de frecare, cele de reacţiune. [1]
Biomecanica descrie, analizează şi evaluează mişcările caracteristice diferitelor sisteme (Fig.1)[3] şi
subsisteme biologice , studiază mecanica fluidelor (simularea funcţionării aparatelor cardiovascular şi urinar,
analize de laborator, tratamente specifice -hemodializa) şi mecanica corpului solid (studiul funcţionări
aparatului locomotor, implantare şi protezare, osteosinteza fracturilor) studiază acţiunile motrice umane
considerate ca un sistem în care intervin componentele aparatului locomotor precum şi componentele
sistemului nervos central şi organele interne, astfel ca întregul organism condiţionează motricitatea. [1]

Fig.1

Cercetarile privind producerea

locomoției umane datează din antichitate. Aristotel a aplicat analiza geometrică a acțiunii mecanice a
muschilor atât la nivelul unor părți ale corpului cât și la nivelul întregului corp. Leonardo Da Vinci a descris
în desenele sale anatomice mecanica sorijinului, a urcării, coborârii, ridicării din poziția sezând, precum și
realizarea săriturii. Funcțiile fiziologice au fost analizate matematic de Galileo Gallilei(1564-1643) și de
William Harvey (1578-1657), care s-a remarcat prin eforturile sale de pionerat privind definirea circulației
sanguine, fiind creditat ca părintele biomecanicii fluidelor. Alfonso Borelli (1608-1679) a explorat cantitativ
forța dezvoltată de mușchi și a definit oasele drept pârghii acționate și controlate de mușchi. El este
considerat fondatorul biomecanicii solidelor. Contribuții remarcabile le-au adus și Newton(1642-1727),
Bernoulli(1700-1782), Poiseuille(1799-1869), Thomas Young(1773-1829), Euler(~1862). [4]

Dezvoltările ce au avut loc în domeniul biomecanicii au îmbunătățit înțelegerea conceptelor legate de

mersul normal și mersul patologic și concepte legate de controlul, creșterea și dezvoltarea mușchiilor.
Această cunoaștere a contribuit la dezvoltarea procedurilor medicale de diagnostic și tratament, a oferit baza
pentru proiectarea și fabricarea de implanturi medicale și dispozitive orthotice (despre dispozitive aplicate
3
 extern, utilizat pentru a modifica caracteristicile structurale și funcționale ale sistemului neuromuscular și
scheletal) având practici bune în terapie și reabilitare. Biomecanica a fost, de asemenea de ajutor pentru
îmbunătățirea performanței umane la locul de muncă și în cadrul competițiilor atletice. [2]

2.Prezentare de principiu a problematicii

2.1 Biomecanica membrelor inferioare
2.1.1 Generalități

Bazinul, şoldul, coapsa, genunchiul, gamba, glezna şi piciorul acţionează

in cursul diferitelor poziţii şi mişcări ca un lanţ cinematic deschis sau inchis. [6].
Acțiunile de susţinere a corpului in poziţie ortostatică , propulsia
corpului in sus, inainte sau inapoi și amortizarea căderii pe sol in picioare sunt
realizate prin intermediul lanțului cinematic inchis, in timp ce lanțul cinematic
deschis acționează in mișcările de abducţie şi adducţie; mişcarea de rotaţie
externă si internă; mişcările de circumducţie; lovirea cu piciorul; impingerea cu
piciorul şi, in cazuri speciale, chiar apucarea cu piciorul. Când membrele
inferioare acţionează ca lanţuri cinematice închise , extremităţile lor periferice
sunt sprijinite sau fixate pe o bază oarecare de susţinere, muşchii care intră în
acţiune îşi iau punct fix pe capetele lor periferice, grupele musculare agoniste se
contractă izotonic sau izometric succesiv sau sub ambele forme.
Lanuțul cinematic deschis dispune de cinci grade de libertate rezultante
din insumarea gradelor de libertate a celor trei parghii:pârghia gambei şi a
piciorului cu un grad de libertate fiecare, pârghiile supraiacente folosite la
diverse mișcari și pârghia coapsei care dispune de trei grade de libertate. Când
membrele acţionează ca lanţuri cinematice deschise, grupele musculare agoniste
se contractă izotonic şi mişcarea rezultă prin apropierea capetelor musculare de
inserţie.
Baza de susținere este o suprafaţă de formă geometrică variabilă
Fig 2 implicate direct in menţinerea echilibrului ,de asemenea aria bazei este direct
proportional cu menținerea echilibrului.
Pozitia centrului de greutate principal al corpului este determinat de dimensiunile fiecarui segment si
de centrul de greutate al acestora. Centrul de greutate a doua segmente unite este situat pe linia
dreaptă care uneşte centrele de greutate ale celor două segmente într-un punct situat la o
distanţă, invers proporţională cu greutatea segmentelor considerate. Proiecţia centrului de
greutate principal al corpului cu dreapta care uneşte centrul de greutate cu marginea bazei de
susţinere realizeaz unghiul de stabilitate.

2.1.2 Bazinul

Bazinul numit si centura pelviană face legătura între coloana vertebrală şi membrele
inferioare, rolul bazinului este de tip static, acesta transmite greutatea corupului către membrele
inferioare si susține viscerele abdominale.
Bazinul are forma unui trunchi de con cu baza în sus și este alcătuit din cele două oase
coxale, reunite anterior prin simfiza pubiană şi posterior prin segmentul sacrococcigian al
coloanei vertebrale, cu care oasele coxale se articulează strâns.
Bazinul este împarțit de către inel în două părţi : marele bazin şi micul bazin, cu
strâmtoarea superioară şi strâmtoarea inferioară.
“În mod normal, la omul adult oasele coxale se mişcă concomitent cu sacrul şi, practic
bazinul poate fi considerat ca un întreg rigid, în realitate însă, chiar în aceste condiţii se produc
unele mişcări minimale la nivelul articulațiilor sacroiliace, aceste mişcări fiind mai accentuate la
Fig 2 tineri. ”.[10]

4
 Mişcările articulațiilor sacroiliace sunt mișcarea de nutaţie şi mișcarea de contranutaţie definite ca
mişcări de basculă ale sacrului în jurul unui ax transversal care trece prin partea superioară a osului.

2.1.3 Şoldul

“Centura pelvină se continuă cu membrul inferior prin intermediul şoldului, care reprezintă
segmentul intermediar plasat între importanta masă a trunchiului şi masa membrului inferior. Şoldul este
structurat astfel încât să permită membrului inferior îndeplinirea celor două funcţii contradictorii: oscilaţia în
faza de pendulare şi stabilizarea în faza de propulsie a mersului, alergării sau săriturii.[6]
Articulația șoldului este alcatuită de osul coaxial si femurul. Femurul este cel
mai lung os al corpului, reprezentând aproximativ un sfert din înalțimea corpului.
Femurul este situate între șold si genunchi și se articulează cu tibia astfel formând
articulația genunchiului. Asupra extremităţii superioare a femurului se exercită
eforturi de presiune şi de tracţiune deosebit de puternice astfel fasciculele sunt
individualizate:fasciculul cephalic corespunde forţelor de presiune iar fasciculul
trohanterian şi fasciculul arcuat corespund forţelor de tracţiune.
Articulația șoldului- articulația coxo-femurală- se prezintă ca o articulație
sfenoidală tipică cu trei axe de mișcare, este construită în aşa fel încât să ofere, în
acelaşi timp, maximum de stabilitate şi de mobilitate, aceasta având o deosebită
importanță în statică și locomoție.
Articulaţia coxo-femurală, datorită structurii sale, are 3 grade de libertate şi
permite efectuarea mişcărilor de flexie/extensie, abducţie /adducţie, rotaţie şi
circumducţie.
Fig 3 Mişcările de abducţie şi adducţie se realizează în jurul unei axe antero-
posterioare care trece prin centrul capului femural şi sunt însoţite de mişcări de
rotaţie ale coapsei .Abducţia se realizează de către: tensorul fasciei
late, fesierul mijlociu şi croitorul, iar mișcarea de adducţia este
realizată de către: psoasul-iliac, fesierul mic, dreptul intern,
pectineul, cei trei adductori, semitendinosul și semimembranosus
Mişcările de rotaţie externă şi internă se realizează în jurul
unei axe verticale care trece prin capul femurului .Muşchii rotatori
externi sunt: fesierul mijlociu, fesierul mare, cei doi gemeni ai
coapsei piramidalul, cei doi obturatori, pătratul femural, pectineul,
dreptul intern şi croitorul iar muşchii rotatori interni sunt: fesierul
mijlociu, fesierul mic, semitendinosul şi semimembranosul.
Mişcarea de circumducţie rezultă din trecerea coapsei prin Fig 4
toate poziţiile descrise anterior, în realizarea ei intervin toate
grupele musculare ale şoldului.

Flexia Extensia Abductia/adductia Rotatia/interna Rotatia/externa

(grade) (grade) (grade) (grade) (grade)
Activ 90-120 3 60-70 35 15
0
Pasiv 110-150 5 70-80 40 20
0
Diferenta 20-30 1 10 5 5
5
 0

2.1.4 Coapsa

Reprezintă segmentul superior rigid al membrului inferior, care

leagă şoldul de genunchi şi acţionează static şi dinamic ca o
pârghie.Scheletul coapsei este alcătuit dintr-un os mic și femurul, ceea ce
indică de la început valoarea forţelor care acţionează asupra lui.
Când membrul inferior acţionează ca un lanţ cinematic deschis,
coapsa funcţionează ca o pîrghie de gradul III, punctul de sprijin este
reprezentat de axele articulației coxofemurale, punctul de aplicare al
forţelor musculare se află la mijlocul femurului, iar rezistenţa este
reprezentată de greutatea membrului inferior. Când membrul inferior
acţionează ca un lanţ cinematic închis, coapsa funcţionează ca o pârghie de
gradul I, punctul de sprijin se deplasează la nivelul axului transversal al Fig 5
genunchiului, punctul de aplicare al forţelor musculare este pe gambă, iar
rezistenţa este reprezentată de greutatea corpului pe care o susţine.

2.1.5 Genunchiul

Genunchiul reprezintă segmentul mobil al aparatului locomotor,

care leagă coapsa de gambă, acesta este format din două articulații:
articulația femuro-patelară și cea tibio-femurală. Scheletul genunchiului
este format din extremitatea inferioară a femurului, extremităţile
superioare ale celor două oase ale gambei,tibia şi peroneul , osul propriu al
regiunii şi rotula.
Articulația femuro-patelară este o trohleartroză fiind alcătuită din
trohleea extremităţii inferioare a femurului şi faţa posterioară articulară a
rotulei ,acesta are în constituţia ei două meniscuri
Fig 6 care au rolul de a transmite forțele generate de
cvadriceps ligamentului patellar si de a crește brațul
de pârghie a mecanismului extensor (rotula crește forța de extensie cu 30%).
 Forțele din articulația femuro-patelară se reprezinta ca fiind de 7 ori greutatea
corpului în momentul unei genoflexiuni și de 2 – 3 ori greutatea corpului în momentul
coborârii scărilor.
 Rotula care ține de articulația femuro-patelară are o mișcare de tip „sliding”
față de femur tot odată contactul maxim dintre acestea are loc la 45 de grade,rotula
migrează 7 cm caudal în momentul flexiei
maxime .
Ligamentul patelo-femural medial ,
ligamentul medial patelo-meniscal si retinaculul
lateral reprezintă stabilizatori pasivi ai
subluxației patellar iar mușchiul cvadreiceps
este stabilizatorul dinamic.

6
 Axa biomecanică a femurului ,care trece prin centrul capului femural şi prin scobitura
intercondiliană, face cu axa anatomică a corpului femural un unghi de 10 grade deschis în sus. Unghiul
format de o linie de la spina iliacă antero -superioară la centrul rotulei și o linie de la marea
tuberozitate la centrul rotulei poarta numele de unghil Q si are valori normale în extensie: Fig 7 13 grade
la bărbați și 18 grade la femei iar în flexie: 8 grade.

Articulația tibio-femurală este cea mai voluminoasă articulație a corpului şi cea mai puternică,
structural, ea este o trohleartroză imperfectă , aceasta are functia de transmiterea greutății de la femur la tibie.
Articulația femuro-tibială are un singur grad de libertate şi în consecinţă prezintă două mişcări
Fig 8
principale: flexia şi extensia gambei pe coapsă, mişcări la care se adaugă şi alte mișcări secundare ca: rotaţie
internă şi rotaţie externă. Articulația mai prezintă şi mişcări de înclinare laterală foarte reduse ca amplitudine.
Mişcările se execută în plan sagital, în jurul unei axe transversale care trece prin cei doi condili femurali.
Articulația femuro-tibială acţionează după principiul unei pârghii de gradul III.
Stabilitatea se realizează prin intermediul ligamentelor: colateral lateral
(stopează devierea in varus a genunchiului), colateral medial( stopează devierea in
valgus a genunchiului) si ligamentele încrucișate anterior și posterior (stabilizează
genunchiul în plan antero-post).
Mișcarea de flexie se execută în jurul mai multor axe, în momentul flexiei
genunchiului, centrul instant de rotație de la nivelul femurului migrează către
posterior astfel încât potențează mișcarea de flexie. Muşchii motori pentru flexie sunt:
bicepsul femoral şi semimembranosul.
La începutul mişcării de extensie are loc rotarea extremităţii femurului, apoi
rostogolirea lui pe platoul tibial, până când axa lungă a gambei ajunge să continue axa
lungă a coapsei. Muşchii motori ai extensiei sunt în primul rând cvadricepsul şi
tensorul fasciei lata. Ei realizează, împreună cu tendonul cvadricipital, rotula,
aripioarele rotuliene şi tendonul rotulian, un aparat complex de extensie a
genunchiului.
Fig 9  

2.1.6 Gamba

Gamba este segmentul care leagă coapsa de picior. Se

întinde de la articulația femurotibială la articulația gleznei. Ea
reprezintă a doua pârghie importantă a membrului inferior, prima
fiind coapsa. Cele două oase ale gambei, tibia şi peroneul, se
articulează între ele atât prin extremităţile lor proximale, cât şi prin
cele distale, realizând două articulații tibiopero-niere: una

7
Fig 9
Fig 10
 superioară şi una inferioară, în plus, ca şi oasele antebraţului, sunt unite în tot lungul corpului lor printr-o
membrană interosoasă tibioperonieră.
Statică: in poziţie ortostatică, gamba, al cărei ax longitudinal prelungeşte axul biodinamic al coapsei,
transmite greutatea corpului la picior.Transmiterea se face prin tibie, axul lung al acestui os suprapunându-se
cu axul biomecanic al gambei. De aceea sistemele trabeculare osoase principale sunt orientate perpendicular.
Biomecanică: când membrul inferior acţionează ca un lanţ cinematic închis, cu piciorul fixat pe sol,
ca în statică, mers, alergare, cădere de la înălţime etc., segmentul gambei se comportă ca o pîrghie de gradul
I, cu punctul de sprijin la mijloc, deci ca o pârghie de sprijin.
Gamba prezintă 12 muşchi dispuşi în trei loje: anterioară, externă şi posterioară.
Articulația tibio-peroniere inferioara intervine în mişcările de flexie şi extensie ale piciorului pe
gambă, mosorul astragalului rulează înainte şi înapoi pe faţa articulară a pensei tibioperoniere. Este o
articulație ligamentară, fără cartilaj articular şi fără sinovială. Rolul ligamentelor este acela de a menţine în
contact cele două extremităţi ale oaselor gambei în mişcările piciorului
şi în statică.[10]
Articulația tibio-peroniere
superioare, fiind o artrodie, nu permite
decât mişcări de alunecare de mică
amplitudine a celor două suprafeţe
articulare una faţă de cealaltă. Aceste
mişcări sunt indispensabile dinamicii
articulației tibio-peroniere inferioare şi
gleznei de care sunt funcțional strâns
Fig 11 legate[6].

Fig 12
2.1.7 Glezna și piciorul

Piciorul reprezintă , după coapsă şi gambă ,a treia pârghie principală a membrului inferior, structurată
şi adaptată funcţiilor complexe care-i revin. Fiind o pîrghie terminală, reprezintă punctul de legătură dintre
corpul omenesc şi sol în timpul acţiunilor biornecanice curente.
Piciorul este o structura complexa,format dintr-un
schelet de 26 de oase scurte legate intre ele prin ligamnete sau
formațiuni fibroase , care realizeaza 32 de articulații, tot odata
segmentele oseoase primesc inserațiile celor 11 mușchi ai
gambei si 20 de mușchi prorii ai piciorului.
Atriculațile piciorului se grupeaza in: articulația
gleznei care este o articulație trohleană, articulația astragalo-
calcaneană, articulația medio-tarsiană, articulațiile
intertarsiene ale celor 5 oase ale tarsului anterior , articulaţia
tarso-metatarsian, articulațiile intermetatarsiene, articulațiile
metatarso-falangiene, și articulațiile interfalangiene. Fig 13
În articulația gleznei au loc mişcări de flexie şi
extensie ale piciorului. . Axa biomecanică în jurul căreia se execută aceste mişcări, deşi este transversală, face
un unghi de 8 grade cu linia bimaleolară. Piciorul are o astfel de structură, încât să poată suporta greutatea
individului dar şi o alta în plus. El are posibilităţi mari de mişcare, în totalitatea sa, piciorul se poate mişca în
toate sensurile(flexie, extensie, abducţie, adducţie, rotaţia internă şi externă şi circumucţie).
Rotaţia externă a tibiei se datoreaza adaptării la necesităţile funcţionale ale mersului , în mers centrul
de greutate principal al corpului oscilează de o parte şi de alta, în prima jumătate a perioadei de sprijin, axul
de rotaţie al articulației gleznei nu este perpendicular pe linia de înaintare geometrică a corpului, dar se
menţine aproximativ perpendicular pe traiectoria oscilantă a centrului de greutate principal al corpului, ceea
ce permite articulației gleznei o libertate de acţiune favorabilă.[6]

8
 Fig 15

Fig 14

2.2 Mersul normal și mersul patologic

2.2.1 Definirea mersului uman

Mersul uman reprezintă principala formă de locomoție a omului necesară pentru îndeplinirea
activitățiilor zilnice. Principalele caracteristici ale mersului sunt: complexitate și dinamism, îndeplinind
funcții esențiale pentru individ precum: menținerea echilibrului, evitarea obstacolelor, adaptarea în vederea
evitării unor forțe sau mișcări dureroase. Toate aceste funcţii implică integrare senzorio-motorie şi
sincronizarea scheletului cu sistemul nervos.
Deși există unele variabilități în mersul normal, în special legate de utilizarea mușchilor,
există un „model normal” identificabil de mers și poate defini un „interval normal” pentru toți parametrii care
pot fi măsurați. Pentru ca o persoană să se poată umbla, sistemul locomotor trebuie să poată realiza patru
lucruri:
 Fiecare picior trebuie să poată suporta greutatea corpului fără să se prăbușească ;
 Echilibrul trebuie menținut, fie static, fie dinamic, pe fiecare picior;
 Fiecare picior trebuie să poată avansa într-o poziție în care poate prelua rolul de suport;
 Trebuie să se asigure suficientă energie pentru a face mișcările necesare ale membrelor și
pentru a avansa trunchiul.
În condiții normale de mers pe jos, toate acestea se realizează fără dificultăți evidente și cu un
consum modest de energie. Totuși, în numeroase forme de mișcare patologică, acestea pot fi realizate numai
prin mișcări anormale, care de obicei cresc consumul de energie sau prin utilizarea unor mijloace auxiliare.
Mersul,ca orice deprindere motorie, se bazează pe acţiuni biomecanice, este iniţiat şi controlat din
punct de vedere mecanic de forţe externe, cum ar fi gravitatea şi rezistenţa aerului, care se aplică asupra
centrului de greutate sub forma rezultantei R. Toate aceste forţe trebuie învinse de forţele interne ale corpului,
forţe reprezentate de grupele musculare care intră în acţiune prin intermediul sistemului de pîrghii
osteoarticulare.
În timpul mersului normal, drept înainte, individul se deplasează pe o linie de progresiune imaginară,
deorece marginea internă a plantelor cade pe această linie, se obţine astfel cea mai mare economie de
consum de energie musculară şi cea mai bună stabilitate insă în timpul mersului, corpul execută în plus
oscilaţii în sens vertical, transversal şi longitudinal, care complică adevărata traiectorie pe care o parcurge
centrul de greutate. Traiectoria centrului de greutate nu este deci rectilinie, ci sinuoasă.

2.2.2 Ciclul de păşire al mersului uman

Un ciclu de mers sau unitate de mişcare a fost
definit în literatura de specialitate ca fiind perioada de timp
între primul contact al călcâiului cu solul până la următorul
contact al aceluiaşi călcâi cu solul [Davis, 2006] şi este
împărţit în două faze principale: faza de suport sau faza de
sprijin şi faza de balans. Aceste faze, sunt împărţite, la
rândul lor, în sub-faze, rezultând şapte [Inman, 1981] sau
opt faze [Perry, 1992] ale ciclului mersului uman normal.
(Fig. )

9
 2.2.3 Parametrii mersului:

 păşire al
Fig 16- Ciclul de Lungimea pasului
este de cca 38-40 cm ( între vârful piciorului din spate și călcâiul celui din
mersului uman
față) sau 70-80 cm măsurată între linia de mijloc a piciorului;
 Lungimea unui ciclu este de cca 150- 160 cm de la călcâiul primului pas la vârful celui de-al
doilea;
 Distanța între picioare la nivelul șoldului este de 8 cm (± 3,5 cm);
 Ritmul de mers 90- 120 pași/min;
 Unghiul de deviație în afară a piciorului față de linia dreaptă imaginară dintre picioare pe
direcția de mers este 6.7°-6.8°.
 Înălțimea ridicării piciorului față de sol în timpul pășirii. Minim 1.5 cm între degete și sol sau
privind din spate să vedem cca 2/3 din talpă;
 Un ciclu durează 1.05 ± 0.10 sec.;

2.2.4 Mersul patologic

Generalități

Mersul normal poate fi modificat de multiple afecțiuni dobândite pe parcursul vieții sau aceste
probleme pot exista încă de la naștere. Modelul de mers este rezultatul unei interactiuni complexe între multe
elemente neuromusculare și structurale ale sistemului locomotor. O tulburare anormală poate fi rezultatul
unei tulburări în orice parte a acestui sistem, inclusiv creierul, măduva spinării, nervii, mușchii, articulațiile și
scheletul. Un mers anormal poate rezulta și din prezența durerii, astfel încât, deși o persoană este capabilă
fizic să meargă în mod normal, pentru aceasta este mai confortabil să meargă într-un alt mod.
Mersul normal 1-3 ani este total diferit de mersul copilului mare sau al adultului. Copilul
merge având o bază de sprijin largă, cu genunchii şi şoldurile în usoară flexie, cu fază de sprijin bipedă. În
jurul vârstei de 4 ani copilul are un mers suficient de bine dezvoltat, cu viteză normală; la vârsta de 7 ani se
poate spune că mersul este acela al adultului. În general, la această vârstă copilul “nu minte”, în sensul că este
foarte interesat de joacă, astfel încat orice simptom descris de acesta, care îl determină să se oprească din joc,
ar trebui luat în serios pana la 10 ani. La vârsta de 11-15 ani mersul s-a maturizat, ajungând la faza adultă.
Atunci când se studiază problemele de natură patologică a mersului, în special asupra uni suspect a
cărui caz nu pare să se potrivească cu modelele standard, este util să se țină cont de faptul că suspectul poate
efectua o mișcare anormală din două motive:
1. Subiectul nu are de ales, mișcarea fiind „forțată” de o anume slăbiciune, spasticitate sau
deformare;
2. Mișcarea este o compensație pe care subiectul o folosește pentru a corecta o altă problemă,
care, prin urmare, trebuie identificată.

Tipurile de mers patologic

1. Mersul antalgic este determinat de durere. Încercările de a susține greutatea determină

răspunsuri spinale care inhibă mersul normal. Faza de altitudine a extremității dureroase este scurtată
semnificativ. Faza de balans a parții contralaterale produce un pas scurt sau mers antalgic.

2. Genunchi recurvat în faza de susținere apare în contractura

flexorilor plantari, pareza cvadricepsului, spasticitatea flexorilor plantari,
spasticitatea cvadricepsului.
Genunchi recurvatum congenital- este rar şi este însoțit de o artrogripoză
(luxaţie congenitală a genunchiului dată de malformarea complexă a articulaţiei).

10

Fig 17- Genunchi recurvat

 Gennchi recurvatum dobândit – este cauzat de consolidarea într-o poziţie proastă a unei fracturi a parţii
inferioare a femurului sau a părţii superioare a tibiei, sau dupa o paralizie ce a provocat o disfuntie musculara care
permite genunchiului aibă o mobilitate anormală.

3. Mersul cu semnul Trendelenburg - înclinarea laterală a trunchiului, pe partea piciorului de

sprijin. Apare în scăderea forței abductorilor șoldului și în durerea de șold în timpul mersului (coxartroza).
Bilateralitatea semnului dă mersul legănat (de rață);
Este una dintre cele mai frecvente malformații congenitale ale aparatului locomotor. Patogenia
acestei afecțiuni recunoaște următoarele posibilități: o disostoză a centurii pelviene, reprezentată de lipsa
articulației dintre capul femural și osul iliac, prin aplazia sau hipoplazia cotilului sau a capului femural;
poziționări vicioase ale membrelor inferioare în timpul vieții intrauterine (în lunile a IV-a și a V-a) care duc
la lipsa presiunii capului femural pe cotil. Exista 2 forme:
 Displazia luxantă de sold
 Luxatia congenitală de sold
Acestea pot fi unilaterale (mai ales la nivelul șoldului stâng) sau bilaterale (sunt cele mai frecvente).
Displazia luxantă de șold este determinată de o hipoplazie a cavității cotiloide și o modificare a
capului femural în articulație. La naștere, simptomatologia este minimă, luxatia propriu-zisă producându-se în
lunile următoare. Prognosticul acestei forme, dacă este depistată imediat dupa naștere, este favorabil prin
posturare în abducție a membrelor inferioare.

Fig 18- Luxatia congenitală de sold

4. Mersul cu hiperextensia trunchiului, mers legănat spre spate (pentru a împiedica căderea
înainte) ce apare in paralizia extensorilor șoldului.
5. Mersul pe vârfuri- se manifestă când există o discrepanță în lungimea membrelor.
Contractura sau spasmele musculare pot determina această discrepanță.
6. Mers târșit care reduce mult faza de balans sau realizând-o cu menținerea unui ușor contact
cu solul. Apare la bătrâni, persoane cu slăbire severă etc.
7. Mersul hipodinamic – încet, „obosit”, cu opriri frecvente, este întâlnit la bolnavii astenici sau
convalescenţi, în miastenie şi în boala lui Addison;
8. Mersul ebrios (titulant) – nesigur, cu mişcări dezordonate „ca de om beat”, deplasări ale
corpului înainte şi înapoi. Apare în intoxicaţia cu alcool sau cu barbiturice.
9. Mersul ataxic (ataxie cerebeloasă, senzorial-vestibulară) se desfăşoară cu
picioarele îndepărtate, pentru lărgirea poligonului de susţinere; bolnavii privesc în pământ,
urmărindu-şi paşii şi au dificultăţi la întoarcere. Dacă subiecţii cu sindrom vestibular sunt
invitaţi să meargă înainte şi înapoi de mai multe ori, se observă o tendinţă de deviere a
direcţiei mişcării spre partea lezată. – „mersul în stea”.
10. Mersul spastic este văzut în paralizia spastică. În cazul hemiparezei spastice,
mâna afectată este lipită de corp şi nu este balansată în timpul mersului, iar piciorul este adus
înainte printr-o mişcare de circumducţie („mers cosit”), uneori frecând solul. În parapareza
spastică, fiecare membru inferior este avansat încet, coapsele tind să se încrucişeze la fiecare
pas („mers forfecat”), iar paşii sunt mici, dând impresia de mers „ca prin apă”.

11

Fig 19-mers atalaxic

 11. Mersul stepat sau equin este întâlnit
în leziunile motoneuronului periferic care realizează
paralizia muşchilor lojei anterolaterale a gambei
(inervaţi de sciaticul popliteu extern – peronier
comun). Constă în atingerea solului, mai întâi cu vârful
piciorului şi apoi cu călcâiul. Bolnavii sunt nevoiţi să
flecteze puternic genunchiul în timpul pasului anterior
pentru a nu se împiedica (ca la urcatul scărilor).
12. Mersul parkinsonian se realizează cu
corpul aplecat înainte, coapsele şi genunchii în uşoară
flexie, paşi mici şi „târâiţi”. Bolnavii se mişcă rigid,
precipitat, „în fugă după echilibru”, cu balansarea
redusă a braţelor.
13. Mersul „senil”, al vârstnicilor cu
ateroscleroză, constă din executarea unor paşi mici,
nesiguri, târâiţi.

Fig 20- Mers spastic

2.3 Soluții de asistare și de redare a mobilității

2.3.1 Generalități

În această perioadă, tratamentul patologiilor aparatului loco- motor s-a completat cu noi tehnologii,
principii, metode şi procedee fondate pe noi şi profunde studii ale etiopatogeniei, morfopatologiei,
manifestărilor clinice şi paraclinice, al căror scop este bine determinat spre a obţine o maximă recuperare a
sănătăţii bol- navului cu afecţiuni osteoarticulare şi o rapidă reabilitare anatomi- că şi funcţională a regiunilor
anatomo-funcţionale traumatizate sau bolnave într-o perioadă cât mai scurtă de disconfort
Patologiile aparatului locomotor au manifestări clinice bine studiate pe parcursul dezvoltării
ortopediei şi traumatologiei, completate cu diverse manifestări paraclinice, care în ansamblu permit
determinarea, instalarea diagnosticului corect şi argumentarea unui tratament optim şi oportun .
2.3.2 Soluții
Pedalier ortopedic

Pedalierul ortopedic electric pentru recuperare medicala, destinat exercițiilor atât pentru membrele
superioare, cât și pentru membrele inferioare.
Dispozitivul pentru exerciții funcționeaza in două variante: fie asistat (cu motor) – exerciții pasive,
fie manual (utilizatorul pedalează singur) – exerciții active.
Medicul este cel care indica tipul si durată exercițiilor.
Pedalierul ortopedic este utilizat pentru recuperarea mersului, tonifierea musculaturii și redobândirea
mobilității articulațiilor afectate.  Pedalierul poate fi folosit
pentru exerciții de recuperare medicală pentru membrele
superioare/ inferioare.
Dispozitivul medical îmbunătățește circulația și motricitatea.

Dispozitiv de asistare pentru mers

Honda revoluționează mobilitatea cu perfecționarea

tehnologiei cu care pacienții se recuperează de la pierderea
mobilității.Honda Walking dispozitiv de asistare benzi

12

Fig 21- Pedalier ortopedic

circulare în jurul bazinului și coapsele unui utilizator, folosind motoare pentru a spori și de a asista mersul
lor.
Este esențial un exoschelet robot, dar nu numai că ajută la ridicarea fizică a picioarelor pacienților
pentru a-i ajuta să meargă, ci analizează modul în care merg, oferind date neprețuite medicilor lor despre
lucruri precum dezechilibrul dintre cele două picioare sau probleme la nivelul șoldurilor. Apoi, aparatul se
adaptează automat la provocările particulare ale mersului pacienților.
 Un computer de control legat în jurul taliei activează motoarele, care stau pe șolduri, pe baza datelor
obținute de la senzorii unghiului de șold. Apoi, motoarele ajută la îmbunătățirea simetriei de cronometrare a
fiecărui picior pe măsură ce se ridică de pe sol și se extinde înainte. Rezultatul este un pas mai lung, astfel
încât utilizatorii să poată merge mai repede, mai constant și mai ușor.

Fig 22- Dispozitiv de asistare pentru mers

Dispozitivul este eficient pentru a fi ușor și compact, datorită motoarelor subțiri și a unui sistem de
control mic, dar puternic. Designul poate fi purtat pe curele și este complet reglabil pentru a se potrivi cu o
mare varietate de tipuri de caroserie. Cântărește aproximativ șase kilograme și în prezent este capabil să
funcționeze aproximativ 60 de minute pe taxă.
Ideea este că dispozitivul va fi purtat de pacienții care
urmează terapie fizică, sub supravegherea unui profesionist
medical.
 În 2013, Honda a finalizat un studiu clinic la Institutul
de reabilitare din Chicago pentru a evalua capacitatea
dispozitivului de asistare a mersului de a ajuta pacienții cu
accident vascular cerebral să îmbunătățească mobilitatea. 
Este o dezvoltare deosebit de interesantă pentru
kinetoterapeuți și oricine este incapabil fizic să meargă.[11]

Kinetoterapia
Kinetoterapia reprezintă ramura terapeutică ce foloseşte
ca mijloc specific mişcarea, în scopul recuperării somato-
funcţionale, motrice şi psihomotrice sau al reeducării funcţiilor
compensatorii, în cazul deficienţelor parţial reversibile sau
ireversibile.
Ea este indispensabilă recuperării medicale, readaptării
psihice, reeducării profesionale şi readaptării sociale.
Principalele funcţii ale kinetoterapiei sunt:

13

Fig 23- Honda

 • ameliorarea capacităţii generale de mişcare şi a marilor funcţii;
• ameliorarea funcţiei segmentului sau segmentelor afectate;
• prevenirea instalării deprinderilor compensatorii defectuoase;
• ameliorarea/ îmbunătăţirea stării psihice;
Interventiile neurochirurgicale va pot afecta controlul pe care il aveti asupra mobilităii intregului
corp. Pierderea echilibrului sau a sensibilității, scăderea tonusului muscular cu afectarea locomoției, pierderea
forței și scăderea anduranței vă pot transforma stilul de viata.[12]

Fig 23- Kinetoterapia

Scaun reabilitare quadriceps

Datorită componentelor sale bilaterale mecanice, numeroase exerciții pot fi efectuate, respectiv
flexia/ extensia membrelor superioare şi inferioare.
 Diversitatea programelor permit nu numai exerciții de rezistență, dar, de asemenea, oferă
posibilitatea exercițiilor activi-asistate în care ar putea fi utilizate membrele superioare și inferioare.
Toate cele patru cvadriceps sunt extensori puternici ai articulației genunchiului . Sunt cruciali în
mers, alergare, sărituri și ghemuire . Deoarece rectus femoris se atașează de ili, este și un flexor al
șoldului. Această acțiune este, de asemenea, crucială pentru mersul sau alergarea, deoarece basculează
piciorul înainte în pasul următor. Cvadricepsul, în special vastus medialis , joacă un rol important în
stabilizarea patelii și a articulației genunchiului în timpul mersului [13]

14
 Fig 24- Scaun reabilitare quadriceps

Sistemul de reabilitare Robowalk Expander

Pacienții aflați in recuperare neuromotorie posedă adesea o mobilitate redusă, iar pentru o parte dintre
ei, pașirea pe banda de alergare este dificila.
Sistemul de reabilitare dispune de o bandă de alergare cu inaltime scazută a treptei de acces și bare de
susținere pe intreaga lungime a benzii de alergare.
Reprezintă cel mai sigur mod in care un pacient cu mobilitate redusă poate folosi o bandă de alergare.
O rampă profesionala pentru scaune cu rotile este disponibilă, permițând accesul confortabil la
suprafața de rulare pentru majoritatea tipurilor de scaune rulante.

Ekso GT 

Este un exoschelet robotizat pentru reabilitarea

mobilităţii membrelor inferioare: ajută persoanele cu
capacitate motrică redusă/slabă la membrele inferioare
sau pe cei care suferă de diferite afecţiuni urmate de
paralizie să se ridice în picioare şi să umble natural să
reînveţe tiparul pasului corect prin schimbarea
centrului de greutate de pe un picior pe altul să
exerseze balansul centrului de greutate şi să recapete
postura corectă pentru pacient Ekso GT este un
Fig 25- Sistemul de reabilitare Robowalk Expander
instrument de reabilitare a mobilităţii membrelor
inferioare destinat persoanelor care suferă după un accident vascular cerebral, leziuni ale măduvei spinării,
scleroză multiplă, leziuni traumatice ale creierului.
Este asistat de un software performant care înregistrează fiecare mişcare al pacientului astfel
prelucrarea datelor, evaluarea progresului şi tipărirea rapoartelor este foarte uşoară. [14]

15
 Figure 26.a.b- Ekso GT

Dispozitiv reeducare flexie, extensie, pronație, supinație piciorului in paralizii de sciatic

popliteu extern si intern

Fig 27.a- Dispozitiv reeducare

Dispozitiv pentru recuperarea medicală prin mișcare activă a gleznei

 permite executarea de exerciții de prono-supinație;

 rezistență (prin arc) la presiuni laterale și mediale;
 dispozitiv pentru recuperarea medicală prin mișcare activă a gleznei;
 rezistență (prin arc) la presiuni în plan vertical;[15]

16
 Fig 27.b- Dispozitiv pentru recuperarea medicală prin
mișcare activă a gleznei

MiniVector
 
Dispozitiv reeducare flexie, extensie, pronație, supinație picior in paralizii de sciatic popliteu extern
si intern
Minivector este un dispozitiv compact, de dimensioni reduse proiectat pentru a fi folosit in
recuperarea mișcarii si tonifierea musculaturii anumitor grupe(șold, genunchi, gleznă, umăr, cot)
 

Fig 28-Minivector

3. Cotribuții proprii
Am simulat mersul normal și mersul patologic în programul OpenSim 4.1. Am utilizat 2 modele:
1. Mersul normal: am încărcat modelul Gait2392_Simbody din bibliotecile programului căruia
i-am atribuit acțiunea ce reprezintă un mers normal din biblioteca Tutorial1 a programului.

17
 2. Mersul patologic: am încărcat modelul Gait2392_Simbody tot în cadrul aceuiaș program dar
de această dată i-am atrubuit acțiunea ce descrie un mers ”gemuit” reprezentând mersul
patologic a unei persoane cu anumite afecțiuni neurologice.

Fig29. Mersul normal Fig30.Mersul patologic

Făcând o analiză calitativă putem observa din cele 2 imagini poziția trunchiului în cazul mersului
patologic, care este într-o ușoară poziție de flexie, poziția genunchiilor îndreptați către interior, aceasta pare
a fi o poziție destul de solicitantă care implică mai mult efort depus față de mersul într-o poziție normală.
Am analizat cum influențează mersul patologic unghiul din articulația genunchiului pe durata unui
ciclu de mers(un ciclu de mers sau unitate de mişcare a fost definit în literatura de specialitate ca fiind
perioada de timp între primul contact al călcâiului cu solul până la următorul contact al aceluiaşi călcâi cu
solul). Pe grafic avem cu roșu reprezentarea pentru mersul obișnuit și cu albastru reprezentarea pentru un
anumit tip de mers patologic. Amplitudinea în grade în momentul în care piciorul atinge solul și momentul în
care acesta părăsește solul este de aproximativ -10° pentru mersul sănătos și de aproximativ -65° pentru
mersul patologic, fiind mult mai solicitant atât pentru articulații cât și pentru muschi.

Fig 31. Mersul normal și patologic în raport cu unghiul din articulația genunchiului pe durata unui ciclu de
mers
Tot în programul OpenSim 4.1 am analizat mișcările de flexie-extensie, aducție-abducție și rotație, la
nivelul articulației șoldului, la nivelul articulației genunchiului și la nivelul gleznei. Am observat totodată și
mușchii care sunt implicați în realizarea acestor mișcări.

Miscarea de flexie-extensie la nivelul articulației șoldului:

18
 Fig 32. Flexia din articulația șoldului Fig33 .Extensia din articulația șoldului

Miscarea de adducție-abducție la nivelul articulației șoldului:

Fig34 .Aduccția la nivelul șold Fig 35.Abducția la nivelul șoldului

Mișcarea de rotație:

Figure 35- Mișcarea de Figure 36- Mișcarea de

rotatie ext Mișcarea de flexie- rotatie int extensie
la nivelul genunghiului:

19
 Fig 39- Mișcarea de extensie

Mișcarea de felxie extensie la nivelul gleznei:

Fig39 .Flexia la nivelul gleznei Fig40 .Extensia la nivelul gleznei

Mișcarea de abducție-adducție la nivelul gleznei:

Fig 42= Mișcarea de abducție la nivelul

Fig 41-Mișcarea de adducție la nivelul gleznei
gleznei

Mișcarea de flexie-extensie la nivelul degetelor:

20
 Fig 42-Mișcarea de extensie la nivelul
degetelor

4.Concluzii

In realizarea proiectului s-a urmarit studierea aparatului locomotor din punct de vedere biomecanic,
studiul mersului normal si patologic cât si modalitați de redarea si asistare a mobilitați.
Din punct de vedere biomecanic membrele inferioare acționează ca și un lanț cinematic închis, prin
pârghi de gradul I,de sprijin, și lanțuri cinematice deschise,prin trei pârghii care însumeaza cinci grade de
libertate corespunzatoare mișcărilor de flexie/extensie, abducție/adducție si rotație.Cele trei pârghi ale
membrului inferior sunt pârgia terminala,piciorul , pârghia gambei și pârghia coapsei. Dacă toate acestea
funcționează in paramatri optimi se asigură o locomoție normală.
Dezvoltarea biomecanicii a contribuit de-a lungul anilor la facilitarea vieții persoanelor care prezintă
probleme la nivelul membrelor inferioare, prin proiectarea de proteze și aparate dedicate asistarii si redarii
mobiitați. Dezvoltarea softurilor de simularea mersului a ajutat la diminuarea costurilor care implica
realizarea fizica a protezelor si a experimentelor implicau un timp de testare mai indelungat.

“Aparalul locomotor,anatomie funcțională, biomecanică , semiologie clinică, diagnostic diferential”

este o bibliografie a istoriei ortopediei și traumatologiei aparatului locomotor în România, semnată de dr.
Clement Baciu in perioada postbelică. Acesta a publicat peste zece carti dedicate studiului aparatului
locomotor.
Cartea cu specific medical contine:
• Consideratii generale asupra intocmirii foii de observatie a unui deficient motor
• Anamneza
• Examenul general al bolnavului
• Examenul aparatului locomotor
• Consideratii particulare privind efectuarea examenului clinic pe segmente: Coloana
vertebrala, Genunchiul, Soldul, Piciorul si glezna etc

5.Studiul unei referințe bibliografice

“Aparalul locomotor,anatomie funcțională, biomecanică , semiologie clinică, diagnostic diferential”
este o bibliografie a istoriei ortopediei și traumatologiei aparatului locomotor în România, semnată de
dr. Clement Baciu in perioada postbelică. Acesta a publicat peste zece carti dedicate studiului
aparatului locomotor.
Cartea cu specific medical conține:
• Considerații generale asupra intocmirii foii de observatie a unui deficient motor
• Anamneza

21
 • Examenul general al bolnavului
• Examenul aparatului locomotor
• Considerații particulare privind efectuarea examenului clinic pe segmente: Coloana
vertebrala, Genunchiul, Soldul, Piciorul si glezna etc .

4. Bibliografie:

1. Curs Biomecanică- particularitățile și conținutul biomecanicii, Dan Mândru

2. Kelly and Firestein’s Textbook of Rheumatology (Tenth Edition-Volume 1, 2017, Pages, 78-
89), Chapter 6-Biomechanics https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/B9780323316965000061
3. The facts on file- Ilustrated guide to the human body- The diagram group
4. Biomecanica ca interdisciplină
5. Mersul normal și patologic în biomecanica umană
6. Aparalul locomotor,anatomie funcțională, biomecanica , semiologie clinică, diagnostic
diferential, Dr. Clement Baciu, editura București 1981.
7. Curs biomecanica membrului inferior, Facultatea de educatie fizica și sport Craiova
8. Anatomia omului, Victor Papilian, editura BIC ALL , 2003.
9. https://sroa.ro/informatii/biomecanica-articulatiei-genunchiului/
10. BIOMECANICĂ, Curs în tehnologia IFR, Conf. univ. dr. Georgeta Nenciu, Editura
Fundaţiei România de Mâine, 2012
11. https://dornob.com/stepping-forward-honda-revolutionizes-mobility-with-walking-
assist-device/
12. http://scoalagimnazialaspecialavaleni.info/wp-content/uploads/2016/11/programa-
kinetoterapie.pdf
13. https://en.wikipedia.org/wiki/Quadriceps_femoris_muscle
14. https://neurorehab.procardia.ro/produs:recuperarea_robotica_a_membrelor_inferioare
[1111]/ekso_gt_exoschelet_robotizat_pentru_reeducarea_mersului-5799.html
15. https://reo-medical.ro/dispozitive-recuperare-membru-inferior/

22