Analiză Matematică I

Mulţimi, funcţii, relaţii

În acest capitol sînt prezentate definiţii, rezultate şi notaţii din teoria

mulţimilor folosite în această carte. O bună parte din rezultate sînt date
fără demonstraţii, acestea fiind simple.

1.1. Elemente de teoria mulţimilor. Funcţii

Dacă x este un element al mulţimii A, atunci spunem că x aparţine lui

A şi scriem x  A .
Mulţimea care nu are nici un element se numeşte mulţimea vidă şi va
fi notată cu Ø.

Definiţia 1 (incluziunea mulţimilor). Fie A, B două mulţimi. Dacă ori-

ce element al mulţimii A aparţine lui B, spunem că mulţimea A este inclu-
să în mulţimea B sau că mulţimea A este submulţime a lui B şi scriem
A  B . Dacă mulţimile A şi B au aceleaşi elemente, spunem că ele sînt e-
gale şi scriem A = B. Dacă A  B şi A  B spunem că A este strict inclu-
să în B.

Observaţia 1. A =B dacă şi numai dacă A  B şi B  A .

Definiţia 2 (operaţii cu mulţimi). Fie A, B două mulţimi.

Se numeşte reuniunea mulţimilor A şi B mulţimea formată din acele e-
lemente x care au proprietatea că x  A sau x  B . Reuniunea mulţimilor
A şi B se notează cu A  B .

7
Analiză Matematică I

Se numeşte intersecţia mulţimilor A şi B mulţimea formată din acele e-

lemente x care au proprietatea că x  A şi x  B . Intersecţia mulţimilor
A şi B se notează cu A  B .
Se numeşte diferenţa mulţimilor A şi B mulţimea formată din acele e-
lemente x care au proprietatea că x  A şi x  B . Diferenţa mulţimilor A
şi B se notează cu A \ B .

Definiţia 3 (complementara unei mulţimi). Fie X o mulţime. Mulţimea

tuturor submulţimilor sale se notează cu P(X) şi se numeşte mulţimea
părţilor sale. Dacă A este parte a lui X atunci diferenţa mulţimilor X şi A
se numeşte complementara lui A (relativ la X) şi se notează cu C X (A)
sau, simplu, cu C(A).

Propoziţia 1 (relaţiile lui de Morgan). a) Fie X o mulţime, A şi B părţi

ale sale. Atunci
C X ( A  B)  C X ( A)  C X ( B) şi C X ( A  B)  C X ( A)  C X ( B) .
b) Fie X o mulţime, ( Ai )iI o familie de părţi ale sale. Atunci
C X (  Ai )   C X ( Ai ) şi C X (  Ai )   C X ( Ai ) .
i I i I i I i I

Demonstraţie. Vom demonstra numai punctul b), punctul a) fiind, e-

vident, un caz particular al punctului b).
Fie x un element al lui X. Atunci x  C X (  Ai ) dacă şi numai dacă
i I
x   Ai , deci dacă şi numai dacă x  Ai , ()i  I , prin urmare dacă şi
i I
numai dacă x  C X ( Ai ), ()i  I . Ultima afirmaţie este echivalentă cu
faptul că x   C X ( Ai ) .
i I
De asemenea, x  C X (  Ai ) dacă şi numai dacă x   Ai , deci dacă
i I i I
şi numai dacă ()i  I astfel încît x  Ai , prin urmare dacă şi numai dacă
()i  I astfel încît x  C X ( Ai ) . Ultima afirmaţie este echivalentă cu
faptul că x   C X ( Ai ) .
i I

Definiţia 4 (produsul cartezian a două mulţimi). Fie A, B două mul-

ţimi. Se numeşte produsul cartezian al mulţimilor A şi B mulţimea forma-
tă din perechile (x, y) care au proprietatea că x  A şi y  B . Produsul
cartezian al mulţimilor A şi B se notează cu A B .
8
Analiză Matematică I

Definiţia 5 (relaţie). Fie A, B două mulţimi. Se numeşte relaţie de la A

la B o submulţime R a produsului cartezian al mulţimilor A şi B. Dacă
( x, y)  R , scriem xRy.

Definiţia 6 (funcţie). Fie A, B două mulţimi. Se numeşte funcţie defi-

nită pe A cu valori în B o relaţie R de la A la B cu proprietatea că
() x  A, (!) y  B astfel încît ( x, y)  R . Mulţimea A se numeşte dome-
niul de definiţie al funcţiei, B se numeşte codomeniul sau mulţimea în ca-
re funcţia ia valori. Pentru o funcţie definită pe A cu valori în B se folo-
seşte notaţia f : A  B . Dacă ( x, y)  R scriem y = f(x).

Definiţia 7 (funcţie injectivă, surjectivă, bijectivă). O funcţie

f : A  B se numeşte injectivă dacă pentru orice y din B există cel mult
un x din A astfel încît y = f(x).
O funcţie f : A  B se numeşte surjectivă dacă pentru orice y din B
există cel puţin un x din A astfel încît y = f(x).
O funcţie f : A  B se numeşte bijectivă dacă este injectivă şi surjec-
tivă.

Observaţia 2. 1) O funcţie f : A  B este injectivă dacă şi numai da-

că pentru orice x, y  A astfel încît f ( x)  f ( y) avem x = y.
2) O funcţie f : A  B este surjectivă dacă şi numai dacă pentru orice
y din B ecuaţia f(x) = y are cel puţin o soluţie în A.
3) O funcţie f : A  B este bijectivă dacă şi numai dacă pentru orice y
din B ecuaţia f(x) = y are o singură soluţie în A.

Definiţia 8 (compunerea funcţiilor). Fie f : A  B şi g : B  C două

funcţii. Se numeşte compunerea lui g cu f şi se notează cu g  f o funcţie
definită pe A cu valori în C dată de egalitatea
( g  f )( x)  g ( f ( x)), () x  A .

Propoziţia 2. a) Compunerea a două funcţii injective este o funcţie

injectivă.
b) Compunerea a două funcţii surjective este o funcţie surjectivă.
c) Compunerea a două funcţii bijective este o funcţie bijectivă.
9
Analiză Matematică I

Lăsăm pe seama cititorului demonstraţia simplă a acestei propoziţii.

Propoziţia 3. Fie f : A  B şi g : B  C două funcţii.

a) Dacă g  f este injectivă, atunci f este injectivă.
b) Dacă g  f este surjectivă, atunci g este surjectivă.

Demonstraţia acestei propoziţii este de asemenea simplă şi o lăsăm pe

seama cititorului.

Observaţia 3. Există funcţii care nu sînt bijective, dar a căror com-

punere este funcţie bijectivă. Dar dacă una dintre funcţii este bijectivă şi
compunerea lor este de asemenea bijectivă, atunci şi cealaltă funcţie este
bijectivă.

Definiţia 9 (inversa unei funcţii). O funcţie f : A  B se numeşte in-

versabilă dacă există o funcţie f 1 : B  A cu proprietatea că

( f 1  f )( x)  x, () x  A şi f  f 1 ( y)  y, () y  B .
Funcţia f 1 se numeşte inversa lui f.

Propoziţia 4. O funcţie este inversabilă dacă şi numai dacă este bijec-

tivă.

Din nou, lăsăm pe seama cititorului demonstraţia acestei propoziţii.

Definiţia 10 (imaginea, preimaginea unei mulţimi printr-o funcţie).

Fie f : A  B o funcţie şi fie A′ o submulţime a lui A. Se numeşte ima-
ginea lui A′ prin f mulţimea
f ( A' )  { y  B; () x  A' a.i. f ( x)  y} .
Mulţimea f(A) se numeşte imaginea lui f.
Fie B′ o submulţime a lui B. Se numeşte preimaginea lui B′ mulţimea
f 1 ( B' )  {x  A; () y  B' a.i. f ( x)  y} .

Observaţia 4. 1) O funcţie f : A  B este surjectivă dacă şi numai

dacă f(A) = B.
10
Analiză Matematică I

2) Dacă f : A  B este inversabilă, atunci preimaginea unei submul-

ţimi a lui B prin f coincide cu imaginea acelei submulţimi prin funcţia
inversă f – 1.

Definiţia 11 (restricţii, extensii ale unei funcţii). a) Fie f : A  B o

funcţie şi fie A′ o submulţime a lui A. Se numeşte restricţia lui f la A′
funcţia f A' : A'  B dată de formula f A' ( x)  f ( x), () x  A' .
b) Fie f : A  B , g : C  B două funcţii. Dacă A  C şi g A  f ,
atunci spunem că g este o extensie a lui f sau că g este o prelungire a lui f
la C.

1.2. Relaţii de ordine şi relaţii de echivalenţă

Definiţia 12 (relaţie de ordine). Se numeşte relaţie de ordine pe o mul-

ţime A o relaţie de la A la A, notată cu  care are următoarele proprie-
tăţi:
a)(reflexivitate) x  x, () x  A ;
b)(antisimetrie) x, y  A , x  y şi y  x  x  y ;
c)(tranzitivitate) x, y, z  A , x  y şi y  z  x  z .
Dacă x  y spunem că x este mai mic decît sau egal cu y. Dacă x  y
şi x  y spunem că x este mai mic decît y sau că y este mai mare decît x
şi scriem x  y sau y  x .

Observaţia 5. Dacă A este o mulţime ordonată şi x, y, z  A , x  y şi

y  z sau x  y şi y  z atunci x  z .

Definiţia 13 (mulţime total ordonată). O relaţie de ordine pe o mul-

ţime A se numeşte relaţie de ordine totală dacă () x, y  A avem x  y
sau y  x . O mulţime A pe care s-a dat o relaţie de ordine totală se
numeşte total ordonată.

Definiţia 14 (mulţime majorată sau minorată). Fie A′ o submulţime a

unei mulţimi ordonate A. Spunem că A′ este majorată sau mărginită su-
perior (minorată sau mărginită inferior) dacă există un element a al lui A

11
Analiză Matematică I

cu proprietatea că x  a, () x  A' (respectiv a  x, () x  A' ). Orice e-

lement a cu proprietatea de mai sus se numeşte majorant (respectiv mino-
rant). O mulţime care este mărginită superior şi inferior se numeşte măr-
ginită.

Definiţia 15 (element maximal sau minimal). Fie A′ o submulţime a

unei mulţimi ordonate A. Spunem că A′ admite element maximal (mi-
nimal) dacă există un element a al lui A′ cu proprietatea că
x  a, () x  A' (respectiv a  x, () x  A' ).

Observaţia 6. Dacă A′ admite element maximal (respectiv minimal),

din proprietatea de antisimetrie a relaţiei de ordine rezultă că acesta este
unic. Elementul maximal (respectiv minimal) se notează cu max A'
( min A' ) şi se mai numeşte şi cel mai mare element al mulţimii (respectiv
cel mai mic element al mulţimii).

Definiţia 16 (margine superioară sau inferioară). Fie A′ o submulţime

majorată (minorată) a unei mulţimi ordonate A. Spunem că A′ admite
margine superioară (respectiv margine inferioară) dacă mulţimea majo-
ranţilor (respectiv minoranţilor) lui A′ admite un cel mai mic element
(respectiv un cel mai mare element).

Observaţia 6'. Dacă A′ admite margine superioară (respectiv margine

inferioară), atunci acestea sînt unice şi se notează cu sup A' (respectiv
inf A' ).
Propoziţia 5 (caracterizarea marginii superioare sau inferioare). Fie A′
o submulţime a unei mulţimi total ordonate A şi fie M un element al lui A.
A-tunci M este margine superioară (respectiv margine inferioară) a lui A′
dacă şi numai dacă M este majorant (respectiv minorant) al lui A′ şi pen-
tru orice a < M există b un element al lui A′ astfel încît a < b ( respectiv
pentru orice a > M există b un element al lui A′ astfel încît a > b).

Demonstraţie. "" . Să presupunem că M = supA′. Atunci M este

majorant al lui A′. Fie a cu proprietatea că a < M şi b  a, ()b  A' . A-
tunci a este de asemenea majorant al lui A′. Acest lucru este în contra-
dicţie cu faptul că M este cel mai mic majorant al lui A′.

12
Analiză Matematică I

"" . Reciproc, fie M un număr cu proprietatea din enunţul

propoziţiei. Atunci M este majorant al lui A′. Fie M′ un alt majorant al lui
A′. Dacă M′ ar fi mai mic decît M, atunci ar exista un element b al lui A′
astfel încît b > M′. Acest lucru nu se poate. Deci M '  M şi M este cel
mai mic majorant al lui A′.

Definiţia 17 (mulţime complet ordonată). O mulţime ordonată A se

numeşte complet ordonată dacă orice submulţime majorată (minorată) a
sa admite margine superioară (respectiv margine inferioară).

Definiţia 18 (relaţie de echivalenţă). Se numeşte relaţie de echivalenţă

pe o mulţime A o relaţie de la A la A, notată cu ~ care are următoarele
proprietăţi:
a)(reflexivitate) x ~ x, () x  A ;
b)(simetrie) x, y  A , x ~ y  y ~ x;
c)(tranzitivitate) x, y, z  A , x ~ y şi y ~ z  x ~ z.
Mulţimea elementelor echivalente cu un element dat x se numeşte cla-
sa de echivalenţă a lui x. Mulţimea tuturor claselor de echivalenţă ale e-
lementelor lui A se notează cu A/~ şi se numeşte mulţimea factor a lui A
în raport cu relaţia ~.

Observaţia 7. Dacă ~ este o relaţie de echivalenţă pe o mulţime A, a-

tunci oricare două clase de echivalenţă determinate de ea sau coincid, sau
sînt disjuncte. Prin urmare orice element al mulţimii aparţine unei clase
de echivalenţă şi numai uneia.

1.3. Numere cardinale

Definiţia 19 (mulţimi echipotente). Două mulţimi A, B care au propri-

etatea că există cel puţin o bijecţie f : A  B se numesc echipotente.

Observaţia 8. Relaţia de echipotenţă a mulţimilor este o relaţie de

echivalenţă.

Definiţia 20 (numere cardinale). Familia tuturor mulţimilor echipo-

tente cu o mulţime dată (i. e. o clasă de echivalenţă în raport cu relaţia
de echipotenţă) se numeşte număr cardinal.
13
Analiză Matematică I

Două mulţimi care au un număr finit de elemente sînt echipotente dacă

şi numai dacă au acelaşi număr de elemente. Dacă o mulţime este echi-
potentă cu o mulţime cu un număr finit de elemente, atunci ea are de ase-
menea un număr finit de elemente. Spunem că un număr cardinal este fi-
nit dacă o mulţime care îi aparţine are un număr finit de elemente (deci
toate mulţimile care îi aparţin au un număr finit de elemente). Din cele de
mai sus rezultă că numerele cardinale finite sînt în bijecţie cu numerele
naturale. Numerele cardinale care nu sînt finite se numesc transfinite.
Pe mulţimea numerelor cardinale se poate introduce o relaţie de ordine
în modul următor: spunem că un număr cardinal α este mai mic decît sau
egal cu numărul cardinal β dacă există o mulţime a lui α echipotentă cu o
submulţime a unei mulţimi a lui β. Se poate arăta că aceasta este o relaţie
de ordine totală.

Mulţimile numărabile, definite în continuare, joacă un rol important în

analiza matematică. În definiţia care urmează, presupunem că cititorul es-
te familiarizat cu noţiunea de număr natural. Vom reveni în Anexa 1 cu
cîteva precizări asupra modului de definire riguroasă a mulţimii numere-
lor naturale.

Definiţia 21. a) O mulţime echipotentă cu mulţimea numerelor natu-

rale se numeşte mulţime numărabilă.
b) O mulţime echipotentă cu o submulţime a mulţimii numerelor natu-
rale se numeşte mulţime cel mult numărabilă.

Observaţia 9. 1) O mulţime este cel mult numărabilă dacă şi numai

dacă este numărabilă sau finită.
2) O mulţime A este numărabilă dacă şi numai dacă este infinită şi e-
xistă o funcţie injectivă f : A  N .
3) O mulţime A este cel mult numărabilă dacă şi numai dacă există o
funcţie injectivă f : A  N .
4) O mulţime A este numărabilă dacă şi numai dacă este infinită şi
există o funcţie surjectivă f : N  A .
5) O mulţime A este cel mult numărabilă dacă şi numai dacă există o
funcţie surjectivă f : N  A .
6) Reuniunea unui număr finit de mulţimi (cel mult) numărabile este o
mulţime (cel mult) numărabilă.
14
Analiză Matematică I

7) Reuniunea unei familii numărabile de mulţimi (cel mult) număra-

bile este numărabilă.
8) Produsul cartezian a două mulţimi (cel mult) numărabile este o mul-
ţime (cel mult) numărabilă.

Observaţia 10. Mulţimea numerelor raţionale este o mulţime număra-

bilă, deoarece poate fi privită ca o submulţime a produsului cartezian a
două mulţimi numărabile, Z  N , şi nu este finită.

15