Volume 2 Number 1
April 2002
Advisory Board
Editorial Board
TEORIA DEMOCRATIZÃRII
DUPÃ ZECE ANI
Acest volum este conceput pentru a aduce studentului român ºi cititorului
interesat de teoria democraþiei textele esenþiale publicate în Journal of
Democracy pe parcursul ultimei decade. Unele dintre acestea sunt faimoase:
altele au stârnit aprige controverse. În ansamblu, selecþia cuprinde cei mai
semnificativi autori ºi cele mai dezbãtute texte, ca ºi câteva modele privitoare la
realitatea româneascã ºi a Europei de Est, asfel ca un singur volum sã conþinã ºi
teoria esenþialã ºi datele esenþiale privitoare la democratizarea „celui de al treilea
val“. Traduceri semnificative din ultimii ani, de la Robert Dahl la Giovanni
Sartori au început sã umple golul din acest domeniu. Editura Polirom va
contribui ºi cu un volum de dialog cu editorii Journal of Democracy, Larry
Diamond ºi Marc Plattner, înregistrat în mai 2002 în cursul seminarului
organizat de SAR la Bucureºti. Dar textele cuprinse în acest numãr de revistã
sînt textele esenþiale.
Fiind conceput pentru studenþi, volumul conþine deci mai ales traduceri.
Rezumatele sunt în limba englezã deoarece începând cu numãrul 3 Revista
Românã de ªtiinþe Politice este inclusã în baza de citare în ºtiinþe sociale a IPSA,
Asociaþia Internaþionalã de ªtiinþe Politice.
(Editorii)
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 4
CE ESTE … ªI CE NU ESTE
DEMOCRAÞIA*
Abstract:
Free elections and majority rule are not enough for a modern democracy to deserve its name.
These are just minimal procedural conditions that are necessary but not sufficient. Instead,
more substantial operative principles must be observed by the political actors, such as the tacit
consensus of politicians to defend the rules of the game while in office, or the limitation of the
political uncertainty by keeping “unacceptable” items out of the political agenda. This is a
minimal definition of democracy that allows for a lot of local variation in institutional setting
and administrative performance.
Key words: procedural democracy, prerequisites of democracy, civic culture
luptã pentru libertate ºi pentru o viaþã mai bunã. Acesta este cuvântul al cãrui
înþeles trebuie sã îl înþelegem, dacã vrem sã ne fie de folos în ghidarea practicii
ºi analizei politice.
Valul tranziþiilor de la guvernãri autocrate, început cu „Revoluþia
Garoafelor“ din Portugalia anului 1974 ºi care pare sã fi atins un apogeu în 1989,
o datã cu colapsul regimurilor comuniste din Europa de Est, a produs o
convergenþã bine venitã, care sã conducã la o definire comunã a democraþiei1.
Peste tot a avut loc o abandonare tacitã a unor adjective dubioase precum
„popularã“, „ghidatã“, „burghezã“ ºi „formalã“, care sã însoþeascã cuvântul
„democraþie“. În acelaºi timp, s-a ajuns la un consens remarcabil referitor la
condiþiile minime pe care trebuie sã le întruneascã societãþile pentru a merita
prestigiosul apelativ de „democratice“. Mai mult, un numãr de organizaþii
internaþionale monitorizeazã acum cât de bine sunt îndeplinite aceste standarde.
Într-adevãr, unele þãri chiar iau în considerare aceste standarde în formularea
politicii externe2.
Ce este democraþia
Vom începe printr-o definiþie largã a democraþiei ºi prin sublinierea conceptelor
generice care o disting drept un sistem unic de organizare a raporturilor dintre
conducãtori ºi cei care sunt conduºi. Apoi, vom trece în revistã pe scurt
procedurile, regulile ºi aranjamentele necesare pentru ca democraþia sã persiste în
timp. În cele din urmã, vom discuta douã principii operaþionale care fac
democraþia sã funcþioneze. Acestea nu sunt incluse între conceptele generice sau
procedurile formale, însã perspectivele democraþiei sunt sumbre dacã efectele
fundamentale de condiþionare ale acestora nu sunt prezente.
Una dintre temele majore ale acestui eseu este aceea conform cãreia
democraþia nu presupune un singur set de instituþii. Existã multe tipuri de
democraþii, iar practicile lor diverse produc seturi variate de efecte. Forma
specificã pe care o ia democraþia depinde de condiþiile socio economice ale unei
þãri, precum ºi de structurile statale ºi practicile de politici publice.
Democraþia politicã modernã este un sistem de guvernare în care conducãtorii sunt
permanent rãspunzãtori pentru acþiunile lor în spaþiul public faþã de cetãþeni, care
acþioneazã indirect, prin procesul de competiþie ºi cooperare care are loc între reprezentanþii
lor aleºi.3
1 Pentru o analizã comparativã a recentelor schimbãri de regim din Europa de Sud-Est ºi America Latinã, a se
vedea Guillermo O’Donnell, Phillippe C. Schmitter ºi Lawrence Whitehead (editori), Transitions from
Authoritarian Rule, 4 volume (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1986). Pentru o culegere diferitã care
adoptã o perspectivã mai structuralã, a se vedea Larry Diamond, Juan Linz ºi Seymour Martin Lipset (editori),
Democracies in Developing Countries, volumele 2, 3 ºi 4 (Boulder, Colorado: Lynne Rienner, 1989).
2 Au fost fãcute numeroase încercãri de codificare ºi cuantificare a existenþei democraþiei în lume. Cea mai
cunoscutã încercare de acest tip aparþine organizaþiei Freedom House, Freedom in the World: Political Rights and
Civil Liberties, raport publicat din 1973 de Greenwood Press ºi din 1988 de University Press of America. A se
vedea ºi Charles Humana, World Human Rights Guide (New York: Facts on File, 1986).
3 Definiþia cea mai des folositã de cercetãtorii sociali din America îi aparþine lui Joseph Schumpeter:
democraþia este „acel aranjament instituþional de luare a deciziilor politice, aranjament în care indivizii
dobândesc puterea de a decide prin intermediul unei competiþii pentru voturile alegãtorilor“, Capitalism,
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 6
Socialism and Democracy (Londra: George Allen and Unwin, 1943), 269. Acceptãm anumite aspecte ale abordãrii
clasice procedurale aplicate democraþiei moderne, dar ne deosebim în principal prin faptul cã accentuãm
responsabilitatea conducãtorilor faþã de cetãþeni, precum ºi relevanþa altor mecanisme de competiþie decât
alegerile.
4 Nu numai cã anumite þãri practicã o formã stabilã de democraþie în absenþa unei constituþii formale (ex.
Marea Britanie ºi Israel), dar chiar mai multe þãri au constituþii ºi coduri legale care nu oferã nici o garanþie cã
sunt puse în aplicare. Pe hârtie, constituþia lui Stalin din 1936 era un model virtual de drepturi democratice.
5 Cea mai curajoasã încercare de a lãmuri acest hãþiº de distincþii poate fi gãsitã în Juan Linz, „Totalitarian and
Authoritarian Regimes“, în Handbook of Political Science, editori Fred I. Greenstein ºi Nelson W. Polsby
(Reading, Massachusetts: Addison Wesley, 1975), 175-411.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 7
6 „Publius“ (Alexander Hamilton, John Jay ºi James Madison), The Federalist Papers (New York: Anchor Books,
1961). Citatul este din Federalist No. 10.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 8
10 Robert Dahl, Dilemmas of Pluralist Democracy (New Haven: Yale University Press, 1982), 11.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 12
devine critic atunci când nici una dintre aceste condiþii nu se aplicã (cum
s-a întâmplat în Þãrile Baltice).
11 Robert Dahl, After the Revolution: Authority in a Good Society (New Haven: Yale University Press, 1970).
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 13
Câteva concepte au fost în mod deliberat excluse din definiþia noastrã genericã
a democraþiei, în ciuda faptului cã ele au fost frecvent asociate cu democraþia atât
în practica de zi cu zi, cât ºi în cercetarea academicã. Aceste concepte sunt,
oricum, deosebit de importante când trebuie sã distingem subtipurile de
democraþie. De vreme ce nu existã nici un set unic de instituþii, practici sau valori
care sã reprezinte democraþia, societãþile care abandoneazã regimul autoritar pot
combina diferite componente pentru a produce tipuri diferite de democraþie.
Este important sã recunoaºtem cã aceste componente nu reprezintã puncte
distincte aflate pe o linie continuã de îmbunãtãþire a performanþei, ci o matrice
de posibile combinaþii care sunt democratice din perspective diferite.
Ce nu este democraþia
12 A se vedea Juan Linz, „The Perils of Presidentialism“, Journal of Democracy 1 (Iarna 1990): 51-69, precum ºi
dezbaterea ulterioarã la care au participat Donald Horowitz, Seymour Martin Lipset ºi Juan Linz în Journal of
Democracy 1 (Toamna 1990): 73-91.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 16
13 Terry Lynn Karl, „Dilemmas of Democratization in Latin America“, Comparative Politics 23 (Octombrie
1990): 1-23.
14 Otto Kirchheimer, „Confining Conditions and Revolutionary Breakthroughs“, American Political Science
Review 59 (1965): 964-974.
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 18
AL TREILEA VAL
AL DEMOCRAÞIEI*
Samuel P. Huntington**
Abstract:
There were three main waves of democratization across the globe in the last two centuries, each
of them followed by a reverse wave. Since the early ‘70s we have witnessed to the rise and
spread of the third such wave, which has included parts of Latin America, Southern Europe
and the Communist Eastern Europe. Many social, economic and geo-political factors have
contributed to this development. However, we can already see in action the factors favoring the
third reverse wave.
Key words: waves of democratization, authoritarianism, political culture,
snowballing effect.
Între anii 1974 ºi 1990, cel puþin 30 de þãri s-au aflat în tranziþie cãtre
democraþie, aproape dublând astfel numãrul guvernelor democratice din lume.
Au fost oare aceste procese de democratizare o parte a unei continue ºi tot mai
extinse „revoluþii democratice globale“ care va afecta aproape orice þarã din
lume? Sau au reprezentat ele o extindere limitatã a democraþiei, presupunând, în
cele mai multe cazuri, o revenire în þãrile care au mai experimentat-o în trecut?
Actuala epocã a tranziþiilor democratice constituie al treilea val de
democratizare din istoria lumii moderne. Primul val „lung“ de democratizare a
început în jurul anului 1820, o datã cu extinderea dreptului de vot la nivelul unei
mari pãrþi a populaþiei masculine din Statele Unite, ºi a continuat aproape un
secol, pânã în 1926, dând naºtere la un numãr de aproximativ 29 de democraþii.
* „Democracy’s Third Wave,“ Journal of Democracy, 2:2 (1991), 12-34. © The Johns Hopkins University Press
and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins University Press.
** Samuel Huntington este Eaton Professor de ºtiinþa guvernãrii ºi director al Institutului the Studii
Strategice J. M. Olin al Universitãþii Harvard.
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 19
Voi începe prin a descrie ultimii trei factori, întorcându-mã ulterior la primii
doi.
Din punct de vedere istoric, a existat o corelaþie puternicã între creºtinismul
de tip occidental ºi democraþie. Pânã la începutul anilor ’70, cele mai multe
dintre þãrile protestante deveniserã deja democratice. Cel de-al treilea val din anii
’70 ºi ’80 a fost unul predominant catolic. Începând în Portugalia ºi Spania, el a
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 20
„înghiþit“ ºase þãri sud-americane ºi trei din America Centralã, s-a îndreptat cãtre
Filipine, s-a întors în Mexic ºi Chile ºi apoi s-a avântat mai puternic în cele douã
þãri catolice din Europa de Est, Polonia ºi Ungaria. În mare, trei sferturi din
þãrile aflate în tranziþie spre democraþie între 1974 ºi 1989 erau predominant
catolice.
Totuºi în 1990, impulsul catolic pentru democratizare se diminuase destul
de mult. Cele mai multe þãri catolice se democratizaserã deja sau, dupã cum se
întâmplase în Mexic, se liberalizaserã. Capacitatea catolicismului de a contribui
la extinderea democraþiei (fãrã a se extinde el însuºi) a fost limitatã în Paraguay,
Cuba ºi câteva þãri africane francofone. Pânã în 1990, Africa sub-saharianã era
singura regiune din lume unde un numãr substanþial de catolici ºi protestanþi
trãiau sub regimuri protestante în foarte multe þãri.
În timpul celui de-al treilea val, Comunitatea Europeanã (CE) a jucat un rol
esenþial pentru consolidarea democraþiei în Europa Sudicã. În Grecia, Spania ºi
Portugalia, adoptarea democraþiei a fost consideratã ca necesarã pentru
asigurarea beneficiilor economice provenite din calitatea de membru al CE, în
vreme ce apartenenþa la Comunitate era, la rândul sãu, vãzutã ca o garanþie a
stabilitãþii democraþiei. În 1981, Grecia a devenit membru plin al Comunitãþii,
fiind urmatã, cinci ani mai târziu, de Spania ºi Portugalia.
În aprilie 1987, Turcia a candidat pentru admiterea ca membru cu drepturi
depline în CE. Unul dintre motivele acestui act o reprezenta dorinþa
conducãtorilor turci de a da un impuls modernizãrii ºi tendinþelor democratice
din Turcia ºi de a izola forþele interne care sprijineau fundamentalismul islamic.
În interiorul Comunitãþii, totuºi, perspectiva aderãrii Turciei a fost întâmpinatã
cu foarte puþin entuziasm ºi chiar cu ostilitate (mai ales din partea Greciei). În
1990, eliberarea Europei de Est a ridicat posibilitatea aderãrii Ungariei,
Cehoslovaciei ºi Poloniei. Astfel, Comunitatea a fost confruntatã cu douã
probleme. În primul rând, trebuie sã acorde prioritate extinderii graniþelor sale
sau sã consolideze Comunitatea existentã, înaintând spre o mai profundã uniune
economicã ºi politicã? În al doilea rând, dacã decide sã se extindã, trebuie sã
considere o prioritate integrarea membrilor din Asociaþia Europeanã a
Comerþului Liber, precum Austria, Norvegia ºi Suedia, a þãrilor est-europene sau
a Turciei? Aceste întrebãri se pun în condiþiile în care Comunitatea nu poate
absorbi decât un numãr limitat de þãri într-o perioadã datã. Rãspunsurile la
aceste întrebãri vor avea implicaþii semnificative pentru stabilitatea democraticã
în Turcia ºi în Europa de Est.
Colapsul puterii sovietice a fãcut posibilã democratizarea în Europa de Est.
Dacã Uniunea Sovieticã ar pune capãt sau ar reduce sprijinul pentru regimul lui
Castro, turnura cãtre democraþie s-ar produce ºi în Cuba. În afarã de aceasta,
este puþin probabil ca Uniunea Sovieticã sã facã ceva pentru a promova
democraþia în afara graniþelor sale. Problema esenþialã este ce se va întâmpla în
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 21
cadrul Uniunii Sovietice. Dacã are loc o slãbire a controlului sovietic, pare
probabil ca democraþia sã se reinstaureze în Statele Baltice. Miºcãri democratice
existã ºi în alte republici, cele mai importante fiind chiar cele din Rusia.
Instaurarea ºi consolidarea democraþiei în Rusia, dacã se va întâmpla, ar fi
singurul câºtig esenþial pentru democraþie de la sfârºitul celui de-Al Doilea
Rãzboi Mondial pânã în prezent. Dezvoltarea democraticã în cele mai multe
republici sovietice este totuºi foarte complicatã, din pricina eterogenitãþii lor
etnice ºi împotrivirii naþionalitãþii dominante faþã de acordarea unor drepturi
egale minoritãþilor etnice. Dupã cum a remarcat Sir Ivor Jennings cu ani în urmã,
poporul nu poate decide pânã ce nu se decide cine este poporul. În cea mai mare parte a
Uniunii Sovietice, pot trece ani, dacã nu ºi decenii, pânã sã se rezolve aceastã
dilemã.
În timpul anilor ’70 ºi ’80, Statele Unite au reprezentat principalul promotor
al democratizãrii. Dacã Statele Unite continuã sã joace acest rol depinde de
voinþa, de capacitatea ºi de mãsura în care ele însele constituie un model atractiv
pentru alte þãri. Înainte de mijlocul anilor ’70, promovarea democraþiei nu fusese
o prioritate pentru politica externã americanã, iar importanþa sa se poate din nou
diminua. Sfârºitul Rãzboiului Rece ºi al competiþiei ideologice cu Uniunea
Sovieticã ar putea îndepãrta unul dintre argumentele pentru sprijinirea unor
dictatori anticomuniºti, dar ar putea reduce ºi interesele pentru o implicare
americanã substanþialã în Lumea a Treia.
Voinþa americanã de promovare a democraþiei poate fi sau nu susþinutã.
Capacitatea Statelor Unite de a proceda în consecinþã, pe de altã parte, este
limitatã. Deficitele comerciale ºi bugetare impun noi limite resurselor pe care
Statele Unite le pot folosi pentru influenþarea evenimentelor care au loc în þãri
strãine. Mai important, capacitatea Statelor Unite de a promova democraþia ºi-a
urmat, într-o anumitã mãsurã, cursul sãu firesc. Þãrile din America Latinã, zona
Caraibelor, Europa ºi Asia de Est, care erau cele mai susceptibile de a suferi
influenþa americanã, au devenit deja democratice, cu câteva excepþii. Singura þarã
importantã unde Statele Unite pot exercita, încã, o influenþã semnificativã în
numele democratizãrii este Mexic. Þãrile nedemocratice din Africa, Orientul
Mijlociu ºi cea mai mare parte a Asiei sunt mai puþin susceptibile de a fi
influenþate de Statele Unite.
În afara Americii Centrale ºi a zonei Caraibelor, regiunea din Lumea a Treia
unde Statele Unite au continuat sã aibã interese de o importanþã vitalã este
Golful Persic. Rãzboiul din Golf ºi trimiterea a 500.000 de soldaþi americani în
regiune au stimulat cereri pentru o miºcare de democratizare în Kuweit ºi Arabia
Sauditã ºi au diminuat legitimitatea regimului lui Saddam Hussein în Irak. O
mare desfãºurare militarã americanã în Golf, dacã este susþinutã mai mult timp,
ar oferi stimulente externe pentru liberalizare, dacã nu ºi pentru democratizare.
Pe de altã parte, probabil cã aceeaºi mare desfãºurare de forþe nu ar putea fi
susþinutã prea mult timp dacã nu se naºte o miºcare de democratizare.
Contribuþia americanã la procesul de democratizare în timpul anilor ’80 a
presupus mai mult decât exercitarea conºtientã ºi directã a puterii ºi influenþei
americane. Miºcãrile democratice din lume au fost inspirate ºi au împrumutat
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 22
din exemplul american. Ce s-ar putea întâmpla, totuºi, dacã modelul american ar
înceta sã mai întrupeze puterea ºi succesul ºi nu ar mai apãrea ca fiind un model
victorios? La sfârºitul anilor ’80, se discuta mult cã declinul american este adevãrata
realitate. Statele Unite începeau sã fie considerate o putere estompatã, afectatã
de stagnare politicã, ineficienþã economicã ºi haos social. Astfel, eºecurile sale
vor fi în mod inevitabil considerate ca eºecuri ale democraþiei, iar tentaþia de a
adopta democraþia se va diminua.
Pânã în 1990, cel puþin douã dintre democraþiile celui de-al treilea val, Sudan ºi
Nigeria, au revenit la guvernarea autoritarã. Dificultãþile pe care le presupune
procesul de consolidare ar putea conduce ºi la alte reveniri în þãrile în care nu
existã condiþii favorabile pentru susþinerea democraþiei. Primul ºi al doilea val
democratic au fost totuºi urmate nu de o simplã recãdere în pãcatul iniþial abandonat,
ci de valuri majore în care cele mai multe schimbãri de regim din lume s-au fãcut
de la democraþie la autoritarism. Dacã cel de-al treilea val de democratizare îºi
încetineºte viteaza sau ajunge la final, care ar fi factorii ce ar putea produce un
al treilea val invers?
Printre factorii care au contribuit la declanºarea tranziþiilor de la democraþie
la autoritarism au fost:
1. Inconsistenþa valorilor democratice la nivelul elitelor ºi a publicului larg;
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 24
În sfârºit, dupã cum s-a întâmplat în anii ’20 ºi ’60, s-ar putea ivi diverse
forme mai noi sau mai vechi de autoritarism care par potrivite nevoilor timpului.
Naþionalismul autoritar s-ar putea impune în unele þãri din Lumea a Treia, dar ºi
în Europa de Est. Fundamentalismul religios, care a dominat în mod dramatic
în Iran, ar putea fi adoptat ºi în alte þãri, mai ales în lumea islamului.
Autoritarismul oligarhic s-ar putea instaura atât în þãrile bogate, cât ºi în cele
sãrace, ca o reacþie la tendinþele de nivelare ale democraþiei. Dictaturile populiste
s-ar putea ivi în viitor, ca ºi în trecut, ca rãspuns la protecþia pe care o oferã
democraþia diverselor forme de privilegii economice, mai ales în acele þãri în care
proprietatea pãmântului reprezintã încã o problemã. În cele din urmã, dictaturile
comunale s-ar putea impune în democraþiile unde existã douã sau mai multe
grupuri etnice, rasiale sau religioase distincte, iar unul dintre acestea încearcã sã
deþinã controlul asupra întregii societãþi.
Toate aceste forme de autoritarism au existat în trecut. Mintea umanã mai
poate concepe ºi altele noi în viitor. O posibilitate ar reprezenta-o dictatura
electronicã tehnocraticã, în care autoritarismul este posibil ºi legitimat de
capacitatea regimului de a manipula informaþia, mass-media ºi mijloacele
sofisticate de comunicare. Nici una dintre aceste forme noi sau vechi de
autoritarism nu prezintã o foarte mare probabilitate de a se întâmpla, dar este,
totodatã, greu de spus cã vreuna dintre ele este cu totul imposibilã.
ºi trei din 30 de þãri care s-au democratizat între 1974 ºi 1990 au avut o oarecare
istorie democraticã, în vreme ce foarte puþine þãri care erau nedemocratice în
1990 puteau invoca o asemenea experienþã. Acestea includ câteva þãri care au
eºuat în cel de-al treilea val (Sudan, Nigeria, Surinam ºi, posibil, Pakistan), patru
þãri care au eºuat în cel de-al doilea val ºi care nu s-au redemocratizat în cel
de-al treilea (Liban, Sri Lanka, Birmania, Fiji) ºi trei þãri democratizate în primul
val, care au fost stopate de Uniunea Sovieticã sã se redemocratizeze la sfârºitul
celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial (Estonia, Letonia ºi Lituania). Aproape
tuturor celor peste 90 de þãri nedemocratice din 1990 le lipsea experienþa
regimului democratic. În mod evident, acesta nu este un impediment definitiv
pentru democratizare, cãci, dacã ar fi aºa, nici o þarã nu ar fi acum democraticã,
însã el face ca situaþia sã fie mai dificilã în cazul lor.
Un alt obstacol al democratizãrii este probabil sã disparã în unele þãri în anii
’90. Liderii care au pus bazele guvernãrii autoritare sau care s-au aflat la
conducere pentru o lungã perioadã tind sã devinã oponenþi neclintiþi ai
democratizãrii. De aceea, o anume formã de schimbare de conducere fãcutã în
cadrul sistemului autoritar precede, de obicei, democratizarea. Decesul
conducãtorilor este probabil sã asigure asemenea schimbãri în anii ’90, în
regimurile autoritare. În 1990, conducãtorii longevivi din China, Côte d’Ivoire ºi
Malawi trecuserã de 80 de ani. Cei din Birmania, Indonezai, Coreea de Nord,
Lesotho ºi Vietnam trecuserã de 70 de ani, iar cei din Cuba, Maroc, Singapore,
Somalia, Siria, Tanzania, Zair ºi Zambia aveau mai mult de 60 de ani. Decesul
acestor lideri sau abandonarea puterii ar îndepãrta un obstacol al democratizãrii
în þãrile lor, dar nu ar face democratizarea inevitabilã.
Între 1974 ºi 1990, au fost democratizate dictaturi personale, regimuri
militare ºi sisteme unipartidiste. Democratizarea pe scarã largã nu s-a produs
încã în statele comuniste cu partid unic care erau produsul revoluþiei interne. În
Uniunea Sovieticã s-a produs liberalizarea, ceea ce poate sau nu sã conducã la
democratizarea Rusiei. În Iugoslavia, miºcãri democratice au fost iniþiate în
Slovenia ºi Croaþia. Revoluþia comunistã iugoslavã a fost totuºi în mare parte o
revoluþie sârbã, iar perspectivele democratizãrii apar neclare în aceastã þarã. În
Cambodgia, un regim revoluþionar comunist extrem de brutal a fost înlocuit de
un regim comunist mai tolerant impus de forþe externe. În 1990, Albania pãrea
sã se deschidã schimbãrilor, dar în China, Vietnam, Laos, Cuba ºi Etiopia
regimurile marxist-leniniste impuse prin revoluþii interne pãreau hotãrâte sã se
menþinã la putere. Revoluþiile din aceste þãri fuseserã naþionaliste ºi, în egalã
mãsurã, comuniste, ºi, de aceea, naþionalismul a revigorat comunismul într-o
manierã care nu era valabilã ºi pentru Europa de Est aflatã sub ocupaþie
sovieticã.
Un impediment serios al democratizãrii este absenþa sau slãbiciunea
adoptãrii reale a valorilor democratice în rândurile liderilor politici din Asia,
Africa ºi Orientul Mijlociu. Când nu se mai aflã la putere, aceºti lideri se simt
motivaþi sã pledeze în favoarea democraþiei. Testul angajamentului lor faþã de
democraþie este valabil doar o datã ce ajung la putere. În America Latinã,
regimurile democratice au fost, în general, alungate de la putere prin lovituri de
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 28
stat militare. La fel s-a întâmplat ºi în Asia ºi Orientul Mijlociu, dar în aceste
regiuni ºi conducãtorii aleºi au fost responsabili pentru sfârºitul democraþiei:
Syngman Rhee ºi Park Chung Hee în Coreea, Adnan Menderes în Turcia,
Ferdinand Marcos în Filipine, Lee Kwan Yew în Singapore, Indira Gandhi în
India ºi Sukarno în Indonezia. Dupã ce au fost aleºi sã guverneze, aceºti lideri
au început sã submineze valorile ºi practicile democratice.
Chiar când liderii din Asia, Africa ºi Orientul Mijlociu au rãmas mai mult
sau mai puþin fideli regulilor democraþiei, pãreau deseori cã o fac împotriva
voinþei lor. Mulþi conducãtori politici europeni, nord-americani ºi latino-
americani în a doua jumãtate a secolului al XX-lea au fost susþinãtori fervenþi ºi
hotãrâþi ai democraþiei. În contrast, þãrile din Asia ºi Africa nu au produs prea
mulþi ºefi de stat care sã fie ºi apostoli ai democraþiei. Care au fost
corespondenþii asiatici, arabi sau africani ai lui Rómulo Betancourt, Alberto
Llera Camargo, José Figueres, Eduardo Frei, Fernando Belaúnde Terry, Juan
Bosch, José Napoleón Duarte ºi Raúl Alfonsín? Doi dintre ei au fost Jawaharlal
Nehru ºi Corazon Aquino ºi poate cã au mai fost ºi alþii, însã extrem de puþini
la numãr. Nici un asemenea lider arab nu îmi vine în minte ºi este foarte greu de
identificat un conducãtor islamic care sã fi avut reputaþia de susþinãtor al
democraþiei pe perioada cât a deþinut puterea. De ce se întâmplã acest lucru?
Aceastã întrebare conduce, în mod inevitabil, la chestiunea culturii.
Cultura
de oameni, acolo unde alte forme mai difuze de autoritate au eºuat1. Pe scurt, democraþia
este potrivitã doar în þãrile nord-europene ºi, poate, central-europene, precum ºi
în ramurile colonizate ale acestora.
Teza culturii occidentale are implicaþii imediate pentru democratizare în
Balcani ºi în Uniunea Sovieticã. În decursul istoriei, aceste regiuni au fãcut parte
din imperiile otoman ºi þarist. Religiile lor majoritare sunt ortodoxia ºi islamul,
nu creºtinismul de tip occidental. Aceste regiuni nu au avut aceeaºi experienþã
precum Europa Occidentalã: Renaºtere, Reformã, Iluminism, Revoluþia
Francezã ºi liberalism. Dupã cum a sugerat William Wallace, este posibil ca
sfârºitul Rãzboiului Rece ºi dispariþia Cortinei de Fier sã fi modificat linia politicã
ce reprezenta de secole graniþa între creºtinismul oriental ºi cel occidental.
Începând de la nord, aceastã linie se îndreaptã cãtre sud prin graniþele care
despart Finlanda ºi republicile baltice de Rusia, trece prin Belarus ºi Ukraina,
separând Ukraina occidentalã catolicã de Ukraina esticã ortodoxã, continuã prin
vestul României, separând Transilvania de restul þãrii ºi ajunge în Iugoslavia, pe
linia care desparte Slovenia ºi Croaþia de celelalte republici.2 Aceastã linie poate
sã separe acum acele regiuni în care democraþia se instaureazã de cele în care nu
existã democraþie.
O versiune mai puþin restrictivã a argumentului referitor la obstacolul
cultural susþine cã doar anumite culturi neoccidentale sunt ostile democraþiei.
Cele douã culturi invocate cel mai des în acest scop sunt confucianismul ºi
islamul. Trei întrebãri sunt relevante pentru determinarea mãsurii în care aceste
culturi pun obstacole serioase democratizãrii. În primul rând, în ce mãsurã sunt
valorile ºi credinþele tradiþionale confucianiste ºi islamice ostile democraþiei? În
al doilea rând, dacã sunt ostile, în ce mãsurã au împiedicat aceste culturi
progresul cãtre democraþie? În al treilea rând, dacã au întârziat în mod
semnificativ progresul democratic în trecut, în ce mãsurã e probabil sã o facã ºi
în viitor?
Confucianismul
3 A se vedea Daniel Kelliher, The Political Consequences of China’s Reform, Comparative Politics 18 (Iulie 1986):
488-490 ºi Andrew J. Nathan, Chinese Democracy, (New york: Alfred A. Knopf, 1985).
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 31
este dacã va rãmâne aºa acum, când Lee, creatorul statului, pare sã se retragã
de pe scena politicã.
La sfârºitul anilor ’80, atât Taiwan, cât ºi Coreea s-au îndreptat în direcþia
democraþiei. Din punct de vedere istoric, Taiwanul a reprezentat totdeauna o
provincie perifericã a Chinei. S-a aflat sub ocupaþie japonezã 50 de ani, iar
locuitorii sãi s-au revoltat în 1947 împotriva impunerii controlului chinez.
Guvernul naþionalist a fost umilit în 1949 de faptul cã a fost înfrânt de comuniºti.
Aceastã înfrângere a fãcut ca liderii naþionaliºti sã nu îºi poatã menþine atitudinea arogantã
asociatã cu noþiunile confucianiste tradiþionale de autoritate. Dezvoltarea economicã ºi
socialã rapidã a slãbit ºi mai mult influenþa confucianismului tradiþional.
Emergenþa unei substanþiale clase antreprenoriale, compusã în cea mai mare
parte din taiwanezi, a creat (într-o manierã foarte neconfucianistã) o sursã de
putere ºi bogãþie care nu mai depindea de statul chinez. Astfel, în Taiwan s-a
produs o schimbare fundamentalã a culturii politice chineze, schimbare care nu a avut loc în
China, Coreea sau Vietnam, ºi nu a existat niciodatã în Japonia4. Dezvoltarea economicã
spectaculoasã a Taiwanului a copleºit, astfel, o moºtenire relativ slabã a
confucianismului, iar la sfârºitul anilor ’80 Chiang Ching-kuo ºi Lee Teng-hui au
reacþionat faþã de presiunile generate de schimbarea economicã ºi socialã ºi au
adoptat gradual o politicã mai transparentã în societatea lor.
În Coreea, cultura clasicã includea elemente de mobilitate ºi egalitarism,
inclusiv o tradiþie de autoritarism ºi mânã forte, alãturi de componentele
confucianiste care sunt contrare democraþiei. Dupã cum a descris un cercetãtor
coreean, oamenii nu se considerau cetãþeni cu drepturi pe care le pot exercita ºi cu
responsabilitãþi care trebuie onorate, ci mai degrabã tindeau sã priveascã spre autoritãþi ºi sã
obþinã favoruri care sã le asigure supravieþuirea.5 La sfârºitul anilor ’80, urbanizarea,
educaþia, dezvoltarea substanþialã a clasei mijlocii ºi rãspândirea impresionantã a
creºtinismului au slãbit puterea confucianismului ca obstacol al democraþiei în
Coreea. Totuºi, a rãmas neclar dacã confruntarea dintre vechea culturã ºi noua
prosperitate a fost rezolvatã definitiv în favoarea celei din urmã.
Modelul est-asiatic
1990, douã din cele trei partide de opoziþie din Coreea au fuzionat cu partidul
de guvernãmânt, formând astfel un bloc politic care a exclus efectiv partidul de
opoziþie rãmas, condus de Kim Dae Jung ºi foarte puternic în regiunea Cholla,
de la câºtigarea puterii. La sfârºitul anilor ’80, dezvoltarea democraticã din
Taiwan pãrea sã conducã spre adoptarea unui sistem în care Kuomintang (KMT)
era probabil sã rãmânã partidul dominant, iar Partidul Democratic Progresist era
sortit sã joace un rol permanent în opoziþie. În Malaezia, coaliþia principalelor
trei partide (unite, iniþial, în Partidul de Alianþã, apoi, în Frontul Naþional),
reprezentând comunitãþile malai, chinezã ºi indianã a controlat puterea fãrã
întrerupere ºi împotriva tuturor competitorilor pe care i-au avut, din anii ’50
pânã în anii ’80. La mijlocul anilor ’80, succesorul ºi adjunctul lui Lee Kwan Yew,
Goh Chok Tong, a adoptat un sistem de partide similar în Singapore:
Cred cã un sistem stabil este acela în care existã un partid politic principal care sã
reprezinte cea mai mare parte a populaþiei. Putem avea ºi alte câteva partide foarte
serioase, la periferie. Ele sunt incapabile sã aibã viziuni mai largi, dar reprezintã,
totuºi, interese ale unor sectoare de activitate. Pânã la urmã, opþiunile se îndreaptã tot
cãtre partidul dominant. Cred cã este corect aºa ºi nu îmi vor cere scuze dacã spectrul
politic va ajunge sã arate în acest fel ºi în Singapore.6
Criteriul cel mai important într-o democraþie este existenþa unei competiþii
echitabile ºi deschise între partidele politice, fãrã presiuni sau restricþii venite din
partea guvernului asupra grupurilor de opoziþie. Japonia a trecut, în mod clar, acest
test, acordând, pe parcursul a mai multe decenii, libertatea de expresie, libertatea
presei, libertatea de întrunire publicã ºi asigurând condiþii destul de echitabile în
competiþia electoralã. În alte sisteme cu partid dominant din Asia, spaþiul
competiþiei electorale a fost ocupat mulþi ani de partidul aflat la guvernare. Cu
toate acestea, pânã la sfârºitul anilor ‘80 situaþia s-a îmbunãtãþit în multe þãri. În
Coreea, partidul de guvernãmânt nu a putut dobândi controlul parlamentar în
1989, iar acest eºec pare sã fi reprezentat cauza principalã pentru fuziunea
ulterioarã cu doi dintre oponenþii sãi. În Taiwan, restricþiile pe care le aveau
partidele de opoziþie au fost treptat eliminate. În acest context, se poate imagina
cã ºi alte þãri din regiune s-ar putea alãtura Japoniei în configurarea uni spaþiu
competiþional echilibrat care asigurã victoria partidului aflat la guvernare. În 1990,
sistemele cu partid dominant din Asia de Est se întindeau pe o linie continuã între
democraþie ºi autoritarism, cu Japonia la unul dintre capete, Indonezia la celãlalt,
iar Coreea, Taiwan, Malaezia ºi Singapore (mai mult sau mai puþin în aceastã
ordine) între ele.
Un asemenea sistem poate îndeplini condiþiile formale ale democraþiei, dar
diferã în mod semnificativ de sistemele democratice care predominã în Occident,
unde se presupune nu numai cã partidele ºi coaliþiile politice beneficiazã de
condiþii libere ºi egale în competiþia electoralã, dar ºi cã trebuie sã aibã loc o
alternanþã la guvernare. În contrast, sistemele cu partid dominant din Asia de Est
6 Goh Chok Tong, citat în New York Times, 14 august 1985, A13.
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 33
Islamul
7 Ernest Gellner, Up from Imperialism, The New Republic, 22, mai 1989, 35-36; R.Stephen Humphreys, Islam
and Political Values in Saudi Arabia, Egypt and Syria, Middle East Journal 33 (Iarna 1979): 6-7.
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 34
Economia
Puþine relaþii dintre fenomene sociale, economice ºi politice sunt mai puternice
decât relaþia dintre dezvoltarea economicã ºi existenþa unei politici democratice.
Cele mai bogate þãri sunt democratice ºi cele mai democratice þãri (India este cea
mai dramaticã excepþie) sunt bogate. Corelaþia dintre bogãþie ºi democraþie
implicã faptul cã tranziþiile cãtre democraþie ar trebui sã aibã loc în principal în
þãrile mediu dezvoltate din punct de vedere economic. Este puþin probabil ca
þãrile sãrace sã se democratizeze. În cele mai multe cazuri, þãrile bogate au
fãcut-o deja. Între þãrile bogate ºi cele sãrace se aflã o zonã politicã de tranziþie:
este cel mai probabil ca þãrile din acest strat mediu dezvoltat sã aibã o tranziþie
cãtre democraþie, iar cele mai multe þãri aflate în tranziþie cãtre democraþie vor
aparþine acestui strat. Întrucât þãrile se dezvoltã din punct de vedere economic
ºi se mutã în zona de tranziþie, vor apãrea mari ºanse ca ele sã se democratizeze.
De fapt, trecerile de la autoritarism la democraþie în timpul celui de-al treilea
val au fost cel mai mult concentrate în aceastã zonã de tranziþie, în special când
ne referim la cele mai dezvoltate dintre þãrile autoritare. Concluzia pare clarã.
Sãrãcia este un obstacol principal, poate chiar obstacolul fundamental al
dezvoltãrii democratice. Viitorul democraþiei depinde de viitorul dezvoltãrii
economice. Obstacolele dezvoltãrii economice sunt obstacole ale expansiunii
democraþiei.
Cel de-al treilea val al democraþiei a fost impulsionat de extraordinara
creºtere economicã globalã din anii ’50 ºi ’60. Acea epocã de înflorire economicã
a luat sfârºit o datã cu creºterea preþului petrolului din anii 1973-1974. Între 1974
ºi 1990, democratizarea a fost acceleratã în lume, dar creºterea economicã s-a
atenuat. Au existat totuºi diferenþe substanþiale între ratele de creºtere din
diferite zone ale lumii. Ratele din Asia de Est au rãmas ridicate pe toatã durata
anilor ’70 ºi ’80, iar ratele din Asia de Sud-Est au crescut. Pe de altã parte, ratele
creºterii economice din Orientul Mijlociu, Africa de Nord, America Latinã ºi
zona Caraibelor s-au diminuat considerabil din anii ’70 pânã în anii ’80. Ratele
din Africa saharianã au scãzut în mod dramatic. Produsul intern brut (PIB) pe
cap de locuitor din Africa a stagnat la sfârºitul anilor ’70 ºi s-a diminuat la o ratã
anualã de 2,2% în timpul anilor ’80. Astfel, în Africa, obstacolele economice ale
democratizãrii au crescut în mod clar în anii ’80. Perspectivele pentru anii ’90 nu
sunt încurajatoare. Chiar dacã au loc reforme economice, reduceri ale datoriilor
ºi asistenþã economicã, Banca Mondialã a anticipat o ratã medie anualã de
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 37
8 World Bank, World Development Report 1990 (New York: Oxford University Press, 1990), 8-11, 16, 160; ºi Sub-
Saharan Africa: From Crisis to Sustainable Growth (Washington: World Bank, 1990).
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 38
Tabelul 1. Venitul mare ºi mediu în þãri nedemocratice – PIB pe cap de locuitor (1988)
Larry Diamond**
Abstract:
Even though the third wave of democratization is over, the empirical data suggest that
there has been no reverse wave yet. The global situation has stabilized in a sort of equilibrium,
with some new political regimes qualifying as pseudo-democracies: they hold multiparty
elections, but the real power lies with unaccountable actors, the minorities’ rights are infringed,
media and the judiciary are not independent and there are oblique assaults of the democratic
rules by the executives (hollowed democracy). The supremacy of the democratic ideology, the
international demonstration effect and foreign assistance, as well as the reduced appetite of the
military to seize power contribute to the continuation of this equilibrium.
Key words: electoral / procedural / liberal democracy, minimalist definition,
accountability, consolidation.
** Larry Diamond este co-editor al revistei Journal of Democracy, co-director al Forumului Internaþional pentru
Studii Democratice din cadrul National Endowment for Democracy ºi cercetãtor senior la Institutul Hoover.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 41
Conceptualizarea democraþiei
Pentru a urmãri progresul democraþiei ºi a-i înþelege atât cauzele, cât ºi consecinþele,
este necesar ca termenul „democraþie“ sã aibã un grad mai înalt de claritate
conceptualã. Din nefericire, ceea ce predominã în literatura empiricã ºi teoreticã tot
mai înfloritoare dedicatã democraþiei este o confuzie conceptualã ºi o dezordine atât
de îngrijorãtoare, încât David Collier ºi Steven Levitsky au reuºit sã identifice mai
mult de 550 de „subtipuri“ de democraþie.2 Unele dintre aceste subtipuri nominale
identificã trãsãturi instituþionale specifice sau tipuri de democraþie deplinã, dar multe
indicã forme „diminuate“ de democraþie, care se întrepãtrund unele cu altele în
diverse moduri. Din fericire, cele mai multe teorii ale democraþiei din zilele noastre
(spre deosebire, de pildã, de cele din anii ’60 ºi ’70) converg în a defini democraþia
ca un sistem de autoritate politicã, separatã de trãsãturile sociale ºi economice.
Teoriile continuã sã fie fundamental divergente (deºi nu totdeauna foarte explicit) în
privinþa gamei ºi a dimensiunii atributelor politice pe care le include democraþia.
Definiþiile minimaliste pornesc de la Joseph Schumpeter, care a definit
democraþia ca un sistem de „accedere în poziþii politice decizionale, de pe care
indivizii dobândesc puterea de a decide prin intermediul unei competiþii pentru
voturile electoratului“.3 Huntington, printre alþii, a adoptat explicit accentul pus
1 Samuel P. Huntington, The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century (Norman: University of
Oklahoma Press, 1991), 15.
2 David Collier ºi Steven Levitsky, „Democracy ‘With Adjectives’: Conceptual Innovation in Comparative
Research“ (material nepublicat, Departamentul de ªtiinþe Politice, Berkeley, California, 8 aprilie 1996).
3 Joseph Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, ediþia a doua, (New York: Harper, 1947), 269.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 42
9 Folosesc termenul „liberal“ referindu-mã nu la un regim economic care presupune un stat minimal ºi o
economie deschisã, ci la un regim politic în care libertãþile individuale ºi colective sunt foarte solide ºi bine
protejate. Existã, în mod evident, afinitãþi între libertãþile economice ºi cele politice în aceastã accepþie, dar
existã, totodatã, tensiuni ºi complexitãþi care nu fac obiectul acestei discuþii. În plus, termenul „liberal“ ar trebui
înþeles în sens larg, chiar în accepþiunea sa politicã. El are nevoie de pluralism ºi de suficiente libertãþi civile
pentru a crea condiþiile unei competiþii libere ºi semnificative de interese ºi pentru a face posibilã domnia legii
în perioadele dintre alegeri, ca ºi în timpul acestora. Rãmâne, însã, destul loc pentru variaþie în echilibrul pe
care societatea îl creeazã între drepturile individuale ºi responsabilitãþi sau, cu alte cuvinte, între individ ºi
comunitate.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 44
12 Giovanni Sartori, Parties and Party Systems: A Framework for Analysis (Cambridge: Cambridge University Press,
1976), 230-238.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 47
opoziþie care pot concura la alegeri ºi câºtiga câteva locuri în Parlament, precum
ºi spaþiul mai mare alocat societãþii civile care tinde sã existe în asemenea sisteme
oferã fundamente importante pentru viitoarea evoluþie a democraþiei.13 În Mexic,
Iordania, Maroc ºi unele state din Africa sub-saharianã, unde foºti dictatori din
sisteme unipartidiste ºi-au aranjat realegerea în condiþii pseudodemocratice,
aceste fragmente de democraþie forþeazã limitele a ceea ce este politic posibil ºi
pot genera, pânã la urmã, colapsuri ale democraþiei electorale.
13 Atât folosirea termenului „evolutiv“, cât ºi sublinierea naturii continue ºi deschise a schimbãrii de caracter,
grad ºi profunzime a instituþiilor democratice le datorez lucrãrii lui Richard L. Sklar („Developmental
Democracy“ ºi „Towards a Theory of Developmental Democracy“). Cu toate acestea, cititorii vor observa
diferenþe importante în perspectivele fiecãruia dintre noi.
14 Huntington, The Third Wave, 25-26.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 48
1974 39 14227,5%
1990 76 165 46,1%
1991 91 183 49,7%
1992 99 186 53,2%
1993 108 190 56,8%
1994 114 191 59,7%
1995 117 191 61,3%
Sursa: Datele provin de la Freedom House, Freedom in the World: The Annual Survey of
Political Rights and Civil Liberties, 1990-1991, 1991-1992, 1992-1993, 1993-1994, 1994-
1995 (New York: Freedom House, 1991 ºi anii urmãtori) ºi din Freedom Review 27 (Ianuarie-
februarie 1996).
Notã: Cifrele pentru anii 1990-1995 corespund sfârºitului anilor calendaristici. Cifrele pentru
1974 reflectã estimarea fãcutã de mine în aprilie 1974 referitoare la numãrul democraþiilor
în lume, la începutul celui de-al treilea val.
Sursa: Pentru anii 1972, 1980 ºi 1985: Raymond D. Gastil (editor), Freedom in the World:
Political Rights and Civil Liberties, 1988-1989 (New York: Freedom House, 1989). Pentru anii
1991-1995, a se vedea Tabelul 1.
Notã: Scorurile se referã la gradul de libertate al þãrilor la sfârºitul anilor calendaristici. A se
citi textul care urmeazã pentru explicaþii.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 49
În primii ºase ani ai celui de-al treilea val, cinci state au suferit colapsuri sau
eroziuni ale democraþiei care au determinat ca ele sã nu mai fie catalogate ca
libere. De fapt, deºi tendinþa mondialã generalã a schimbãrii de regim pe
parcursul celui de-al treilea val s-a orientat cãtre democraþie ºi libertate, 22 de þãri
au suferit colapsuri ale democraþiei între 1974 ºi 1991, de atunci intervenind ºi
alte deteriorãri suplimentare.
În timpul celui de-al treilea val, gradul de libertate a crescut senzaþional în
a doua jumãtate a anilor ’80 ºi începutul anilor ’90. Aºa cum demonstreazã
Tabelul 2, între 1985 ºi 1991 (un an crucial, în care am fost martorii prãbuºirii
Uniunii Sovietice), numãrul statelor libere a crescut de la 56 la 76, iar procentul
de state libere de la o treime la peste 40%. În plus, procentul statelor evident
autoritare („nelibere“) a scãzut la un procent istoric de 23% în 1991, pentru a
ajunge în 1992 la puþin peste 20%. În contrast, în 1972 aproape jumãtate din
statele independente din întreaga lume erau catalogate ca „nelibere“.
Perioada dintre 1991 ºi 1992 pare sã fi reprezentat o cotã maximã a libertãþii
în lume. Din 1991, procentul statelor libere s-a diminuat uºor, iar din 1992
procentul statelor „nelibere“ a început sã creascã lent. În ciuda creºterii
constante a numãrului de democraþii electorale, numãrul statelor libere a stagnat
în prima jumãtate a anilor ’90, progresul ºi involuþia în ceea ce priveºte gradul de
libertate aflându-se în echilibru. În 1993, 43 de þãri au înregistrat un declin al
gradului de libertate, în vreme ce alte 18 au progresat. În 1994, opt þãri au
evoluat la categoria libertate (de exemplu, trecând din categoria parþial libere în
cea de libere), iar alte patru au involuat la aceeaºi categorie. În mare, totuºi,
scorurile de la categoria libertate au crescut în 22 de þãri ºi au scãzut în 23.15 În
1995, tendinþa a devenit uºor pozitivã, cu patru evoluþii, trei involuþii la categoria
libertate, un numãr total de 29 de creºteri ºi 11 scãderi ale scorurilor libertãþii.
Cu toate acestea, numãrul statelor libere nu s-a modificat deloc.
Alãturarea celor douã tendinþe divergente din anii ’90, creºterea continuã a
democraþiei electorale faþã de stagnarea democraþiei liberale, demonstreazã
alte pãrþi). Prin practica „alungãrii de la putere a trântorilor“ mai degrabã decât
prin aceea a mobilizãrii împotriva democraþiei înseºi, populaþiile latino-
americane i-au determinat pe mulþi observatori sã detecteze o normalizare ºi o
maturizare a politicii democratice inexistente în epoci anterioare. Într-adevãr,
unele guverne democratice (din sudul ºi estul Europei, ca ºi din America Latinã)
au putut realiza un progres considerabil în ceea ce priveºte reforma economicã
în timpul celui de-al treilea val ºi un progres extrem de mare în direcþia unor
asemenea experienþe reformatoare cum ar fi cea potrivit cãreia „partidul care a
iniþiat reduceri ale veniturilor clasei muncitoare a pierdut alegerile în mai puþin
de jumãtate din cazuri“.17
Aceastã persistenþã a procedurilor constituþionale oferã motive de a ne
pãstra speranþa în viitorul democraþiei în America Latinã, cum ar fi recentele
reforme care au descentralizat puterea ºi au deschis procesul electoral în
Venezuela ºi Columbia, au instituit o comisie electoralã independentã în Panama
ºi au îmbunãtãþit funcþionarea justiþiei în alte câteva þãri. Însã aceºti paºi pozitivi
au fost umbriþi de condiþiile care determinã ca democraþia electoralã din regiune
sã fie tot mai inconsistentã, neliberalã, delegativã ºi generatoare de tensiuni.
Aceste tendinþe, evidente în reînvierea practicilor autoritare sub conducerea
unor preºedinþi civili în þãri precum Peru sau Venezuela, dar ºi în eroziunea
generalã a domniei legii sub presiuni provenite din zona traficului de droguri,
reflectã discrepanþa crescândã între democraþia electoralã ºi cea liberalã, în
regiune.
Aºa cum am menþionat anterior, tendinþele cãtre dezordine crescândã (ºi
persistentã), violarea drepturilor omului, ineficienþã legislativã ºi judecãtoreascã,
nivel crescut al corupþiei, impunitate ºi prerogative ale armatei sunt evidente ºi
în cazul altor democraþii care aparþin celui de-al treilea val, nu numai þãri
importante precum Turcia ºi Pakistan, ci ºi þãri mai mici, precum Zambia ºi în
cea mai mare parte a regimurilor electorale din fosta Uniune Sovieticã. Într-
adevãr, în fosta Uniune Sovieticã, Africa, pãrþi ale Asiei ºi Orientul Mijlociu,
alegerile sunt tot mai lipsite de consistenþã ºi necompetitive, o mascã
transparentã pentru hegemonia autoritarã a despoþilor ºi a partidelor de
guvernãmânt: „Ca o recunoaºtere a dreptului de alegere liberã a reprezentanþilor
guvernamentali, tot mai multe guverne se simt obligate sã organizeze alegeri
pentru a dobândi legitimitate pe plan internaþional“.18 În 1995, aceste competiþii
au degenerat într-o „ºaradã electoralã“ în Kazakhstan, Turkmenistan,
Tadjikistan, Armenia ºi Azerbaijan (ca sã nu mai vorbim de Irak, Iran, Egipt ºi
Algeria), din cauza intimidãrii, falsificãrii ºi constrângerii (în unele cazuri chiar
a interzicerii cu totul) a dreptului forþelor de opoziþie de a se organiza ºi
participa la alegeri. De la începutul anului 1991, când cel de-al treilea val de
democratizare a ajuns în Africa, cel puþin 10 regimuri civile au organizat
alegeri multipartidiste cãrora li se poate reproºa faptul cã nu întrunesc
17 Barbara Geddes, „Challenging the Conventional Wisdom“, în Larry Diamond ºi Marc F. Plattner (editori),
Economic Reform and Democracy (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1995), 67.
18 Human Rights Watch, Human Rights Watch World Report 1996 (New York: Human Rights Watch, 1995), xxv.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 52
criteriile minime ale unei democraþii electorale.19 Toate aceste regimuri sunt
„pseudodemocraþii“.
Poate cã trãsãtura cea mai uimitoare a celui de-al treilea val este cã foarte
puþine regimuri supravieþuiesc în întreaga lume (numai puþin peste 20%) fãrã
a-ºi manifesta un anumit grad de competiþie multipartidistã, fie cã acest nivel
corespunde democraþiei liberale, democraþiei electorale sau pseudodemocraþiei.
Aceastã difuziune largã semnaleazã hegemonia ideologicã a „democraþiei“ în
lumea de dupã Rãzboiul Rece, dar ºi natura superficialã a acestei hegemonii. În
America Latinã ºi Caraibe, atât Statele Unite cât ºi comunitatea internaþionalã
solicitã existenþa unei democraþii electorale, ca schimb pentru recunoaºtere ºi
ajutoare economice, dar nu sunt foarte exigente în privinþa drepturilor omului ºi
a domniei legii. Pentru Africa, marile puteri occidentale au fixat un standard ºi
mai scãzut: acolo, tot ceea ce se cere este existenþa unor partide de opoziþie care
sã aibã posibilitatea sã candideze pentru funcþiile publice, chiar dacã sunt
manipulate, hãituite ºi îndepãrtate de la victorie, când vine vremea alegerilor.
O perioadã de stagnare
19 Aceste zece þãri sunt Senegal, Côte d’Ivoire, Burkina Faso, Ghana, Togo, Camerun, Gabon, Zimbabwe,
Kenya, ºi Etiopia.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 53
20 Samuel P. Huntington, „Armed Forces and Democracy: Reforming Civil-Military Relations“, Journal of
Democracy 6 (Octombrie 1995): 13.
21 Ibid., 9-10.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 54
Împreunã, aceºti factori au prevenit pânã acum apariþia unui nou val de
colapsuri ale democraþiei. În loc de a fi epuizatã cu totul, democraþia a fost în
schimb „atacatã“ în multe þãri, lãsând în urmã un grãunte de electoralism
multipartidist (care presupune deseori competiþii electorale reale ºi
incertitudinea rezultatelor), adecvat pentru obþinerea legitimitãþii internaþionale
ºi a compensaþiilor economice. Mai degrabã decât sã se mobilizeze împotriva
sistemului constituþional, este mai probabil ca liderii ºi grupurile politice care nu
au afinitãþi pentru democraþie sau care sunt (adoptând formularea lui Juan Linz)
„semiloiali“ sistemului sã aleagã ºi sã scuze atacuri indirecte ºi parþiale împotriva
democraþiei, cum ar fi reprimarea unor minoritãþi sau a unor grupuri deranjante
ale opoziþiei. În locul preluãrii puterii prin lovituri de stat, armata poate solicita
treptat o mai mare autonomie operaþionalã ºi un mai mare control asupra
chestiunilor de siguranþã internã ºi contra-insurgenþã, aºa cum s-a ºi întâmplat în
Guatemala, Nicaragua, Columbia, Pakistan, Turcia ºi, probabil, India ºi Sri
Lanka. În loc sã punã capãt competiþiei electorale multipartidiste ºi sã instaureze
o dictaturã unipartidistã (sau personalã), cum au fãcut în timpul primelor douã
valuri inverse, conducãtorii de stat frustraþi (precum Alberto Fujimori în Peru)
pot suspenda aplicarea constituþiei, pot dizolva ºi reorganiza legislativul ºi
reconfigura sistemul constituþional (pentru a fi în avantajul lor), care va pãstra
structura formalã ºi aparenþa democraticã. Sau se vor angaja într-un joc de-a
ºoarecele ºi pisica cu finanþatorii internaþionali, luând mãsuri de liberalizare
politicã drept rãspuns la unele presiuni ºi continuând sã practice reprimarea atât
cât sã le permitã sã pãstreze puterea, aºa cum s-a întâmplat în fostele regimuri
unipartidiste africane ale lui Daniel Arap Moi în Kenya, Omar Bongo în Gabon
ºi Paul Biya în Camerun.
Prin urmare, acesta este modul în care se sfârºeºte cel de-al treilea val: prin
sucombare sau prin mii de compromisuri?
Imperativul consolidãrii
Dacã tiparul istoric poate fi provocat ºi dacã al treilea val poate fi evitat,
imperativul absolut pentru anii urmãtori este consolidarea acelor democraþii
care s-au instaurat în cel de-al treilea val. În esenþã, prin consolidare se înþelege
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 55
22 Juan J. Linz ºi Alfred Stepan, Problems of Democratic Transition and Consolidation: Southern Europe, South America,
and Post-Communist Europe (Baltimore: Johns Hopkins University Press, în curs de apariþie), capitolul 2, ºi
„Toward Consolidated Democracies“, Journal of Democracy 7 (Aprilie 1996): 14-33; ºi Richard Gunther, Hans-
Jürgen Puhle ºi P. Nikiforos Diamandouros, „Introduction“, în Gunther, Diamandouros ºi Puhle (editori), The
Politics of Democratic Consolidation: Southern Europe in Comparative Perspective (Baltimore: Johns Hopkins University
Press, 1995), 7-10.
23 Laurence Whitehead, „The Consolidation of Fragile Democracies: A Discussion with Illustrations“, în
Robert A. Pastor (editor), Democracy in the Americas: Stopping the Pendulum (New York: Holmes and Meier, 1989),
79.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 56
24 Samuel P. Huntington, „Democracy for the Long Haul“, Journal of Democracy 7 (Aprilie 1996): 5.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 57
presupune trei provocãri. În primul rând, noile democraþii liberale ale celui
de-al treilea val trebuie consolidate (numai câteva dintre ele au atins acest
obiectiv pânã acum). Întrucât consolidarea este în parte un proces de
acomodare, timpul este de partea lor, dar numai dacã sunt capabile sã evite crize
majore, sã dobândeascã rãdãcini instituþionale adânci ºi sã punã în practicã o
guvernare eficientã. În al doilea rând, simplele democraþii electorale trebuie
aprofundate ºi liberalizate politic, astfel încât instituþiile lor sã devinã mult mai
mult valorizate de populaþie.
În cele din urmã, democraþiile industriale solide trebuie sã îºi dovedeascã
propria capacitate neîntreruptã de a menþine vitalitatea democraticã, reforma ºi
buna guvernare. Hegemonia ideologicã a democraþiei în lume a înflorit pe baza
a douã fundamente: clara superioritate moralã ºi practicã a sistemelor politice
din democraþiile solide ºi folosirea crescândã, de cãtre acestea, a presiunii ºi a
asistenþei condiþionate, pentru a promova dezvoltarea democraticã în lume.
Dacã democraþiile solide ºi bogate ale lumii au înþelepciunea ºi energia de a
menþine aceste douã fundamente, mai multe democraþii vor deveni „solide“ în
urmãtorii zece ani, chiar dacã expansiunea generalã a democraþiei (electorale) a
încetat. Pe mãsurã ce universul democraþiilor liberale stabile se extinde, se vor ivi
noi puncte de difuziune a democraþiei, de presiune ºi asistenþã, iar argumentele
culturale cã democraþia liberalã este un concept occidental ºi etnocentric vor
deveni din ce în ce mai puþin valabile.
La un anumit moment în primele douã decenii ale secolului al XXI-lea, pe
mãsurã ce dezvoltarea economicã va transforma mai ales societãþile din Asia de
Est, lumea va fi gata sã intre într-un „al patrulea val“ de democratizare ºi, foarte
posibil, într-o erã binefãcãtoare pentru pacea ºi securitatea mondialã, mult mai
profundã ºi mai trainicã decât cea inauguratã de sfârºitul Rãzboiului Rece.
58
Abstract:
The modernization theory was wrong in arguing that a pro-business dictatorship is the best
way towards a modern, affluent democracy in the third world. In fact, the authoritarian regimes
are no more likely to generate growth, as the time series analysis shows, nor are they likely to
give way to democracies in the long run. On the other hand, the poverty trap does indeed exist
the lack of democracy and development tend to sustain each other and the consolidation does
not democracies are likely to die at any age. The only institutions and policies associated
positively with the survival of democracy are parliamentarism, declining inequality and growth
with moderate inflation.
Key words: democratization, institutions, parliamentarism, economic
performance, consolidation
ani studiaþi.1 Am depistat 224 de regimuri, dintre care 101 erau democraþii ºi 123
dictaturi, observând 40 de tranziþii la dictaturã ºi 50 la democraþie. Între
regimurile democratice erau 50 de sisteme parlamentare, 46 de sisteme
prezidenþiale ºi 8 sisteme mixte.2
Definiþia pe care o dãm democraþiei este una minimalistã. Urmãrim cartea
clasicã, din 1971, a lui Robert Dahl, Poliarhiile, în care democratice sunt toate
regimurile ce organizeazã alegeri în care opoziþia are ºanse sã câºtige ºi sã obþinã
guvernarea. Atunci când suntem în dubiu, înclinãm în favoarea clasificãrii
regimului ca fiind dictatorial. Clasificarea noastrã nu este idiosincraticã, ci este
strâns legatã de câteva scale alternative ale democraþiei. Argumentarea ºi regulile
de clasificare a regimurilor sunt discutate în Anexa de la sfârºitul articolului.
mai mic de 1.000 de dolari (în primul an inclus în analizã) pur ºi simplu
au eºuat în a se dezvolta.4 Pânã în anul ieºirii, numai 18 dictaturi au reuºit
(fie sub democraþie, fie sub dictaturã continuã) sã atingã pragul de 1000
de dolari, numai 6 pe cel de 2.000 de dolari ºi numai 3 au reuºi sã ajungã
peste pragul de 3.000 de dolari. Coreea de Sud ºi Taiwanul sunt cazuri
excepþionale: ele sunt singurele dictaturi ce au început în 1950 sub pragul
de 1.000 de dolari ºi au ajuns la un venit anual per capita de peste 5.000
de dolari pânã în 1990. Dacã considerãm ca fiind „iniþial sãrace“ acele
þãri cu un venit mai mic de 2.000 de dolari, gãsim între cele 98 de
dictaturi ce au fost observate mai întâi sub acest nivel, pânã în anul ieºirii
numai 26 dintre ele au ajuns la nivelul de 2000 de dolari, 15 la nivelul de
3.000 de dolari, 7 la nivelul de 4.000 de dolari ºi 4 la nivelul de 5.000 de
dolari. Aceste date ar trebui sã fie suficiente pentru a risipi orice opinie
cã dictatura ar promova cumva creºterea economicã în þãri sãrace.
2) Democraþiile nu sunt produse prin dezvoltarea dictaturilor.5 Dacã ar fi
fost produse, viteza cu care dictaturile realizeazã tranziþia la democraþie
ar creºte în paralel cu nivelul de dezvoltate: totuºi, analizele
perspectivelor de supravieþuire a dictaturilor indicã faptul cã nu se
întâmplã acest lucru. Într-adevãr, tranziþiile la democraþie sunt aleatorii în
ceea ce priveºte nivelul dezvoltãrii: nici o singurã tranziþie nu poate fi
prezisã doar de nivelul de dezvoltare.6 De vreme ce nu existã o
probabilitate mai mare ca dictaturile sãrace sã se dezvolte mai mult decât
democraþiile sãrace ºi de vreme ce nu existã o probabilitate mai mare ca
dictaturile dezvoltate sã devinã democratice iar cele sãrace nu, dictaturile
nu oferã nici un avantaj în atingerea dublei þinte a dezvoltãrii ºi
democraþiei. Pentru a întãri democraþia, trebuie sã întãrim democraþia, ºi
nu sã sprijinim dictaturile.
supravieþuiascã. Democraþiile sãrace, mai ales acelea cu un venit anual per capita
de mai puþin de 1.000 de dolari, sunt extrem de fragile: din studiul nostru reiese
cã probabilitatea ca aceste democraþii sã sufere colapsuri într-un anume an este
de 0,12. Aceastã ratã scade la 0,06 în intervalul 1.000 – 2.000 de dolari, la 0,03
în intervalul 2.000 – 4.000 de dolari ºi la 0,01 în intervalul 4.000 – 6.000 de
dolari. Aceste cifre semnificã faptul cã o democraþie e de aºteptat sã dureze în
medie 8,5 ani într-o þarã cu venitul anual per capita sub 1000 de dolari pe an, 16
ani într-una cu venitul între 1.000 ºi 2.000 de dolari, 33 de ani între 2.000 ºi 4.000
de dolari ºi 100 de ani între 4.000 ºi 6.000 de dolari.
Oricare ar fi diferenþele lor teoretice ºi politice, atât Samuel P. Huntington,
cât ºi Guillermo O’Donnell susþin cã existã un nivel dincolo de care dezvoltarea
suplimentarã, de fapt, descreºte probabilitatea ca democraþia sã supravieþuiascã.7
Huntington susþine cã atât democraþiile, cât ºi dictaturile devin instabile când o
þarã trece printr-un proces de modernizare, care are loc la un nivel intermediar
de dezvoltare. O’Donnell, la rândul sãu, susþine cã democraþiile tind sã se
prãbuºeascã când o þarã epuizeazã „stadiul simplu al substituþiei de import“, din
nou la un nivel intermediar. Descoperirea noastrã, totuºi, este cã nu existã un
nivel de venit la care democraþiile sã devinã mai fragile decât au fost când erau
mai sãrace. Numai în partea de sud a Americii Latine regimurile autoritare s-au
instaurat la niveluri intermediare de dezvoltare. Patru din cele nouã tranziþii la
autoritarism, în condiþiile unui nivel al venitului peste 3.000 de dolari, au avut loc
în Argentina. Adãugând Chile ºi Uruguay, observãm cã exemplele în care
democraþia a scãzut la niveluri medii de dezvoltare, sunt într-o mare mãsurã
specifice regiunii de sud.8
Peste nivelul de 6.000 de dolari, democraþiile sunt de neînvins ºi este de
aºteptat ca ele sã dureze pentru totdeauna: nici un sistem democratic nu s-a
prãbuºit vreodatã într-o þarã unde venitul per capita depãºeºte 6.055 de dolari
(nivelul Argentinei în 1976). De aceea, Seymour Martin Lipset avea dreptate
când afirma cã „cu cât mai mare este bunãstarea unei naþiuni, cu atât mai mari
sunt ºi ºansele ca ea sã susþinã democraþia“.9 O datã instauratã într-o þarã
dezvoltatã, democraþia va fi trainicã indiferent de modul cum funcþioneazã ºi de
toate condiþiile exogene la care este expusã.
Cauza care stã la baza faptului cã democraþiile sunt mai durabile în þãrile mai
dezvoltate a constituit subiectul unor speculaþii extinse. Un motiv propus de
7 Samuel P. Huntington, Political Order in Changing Societies (New Haven: Yale University Press, 1968), (n.trad. –
versiunea în limba românã: Ordinea politicã a societãþilor în schimbare, Polirom, 1999, traducere de Horaþiu
Stamatin); Samuel P. Huntington ºi Joanne Nelson, No Easy Choice: Political Participation in Developing Countries
(Cambridge: Harvard University Press, 1976); ºi Guillermo O’Donnell, Modernization and Bureaucratic –
Authoritarianism: Studies in South American Politics. (Berkeley: Institutul de Studii Internaþionale, Universitatea din
California, 1973).
8 În afarã de tranziþiile din Argentina din anii 1955, 1962, 1966 ºi 1976, alte exemple sunt Chile în 1973,
Uruguay în 1973, Surinam în 1980, Turcia în 1977 ºi Fiji în 1987.
9 Seymour Martin Lipset, „Some Social Requisites for Democracy: Economic Development and Political
Legitimacy“, în American Political Science Review 53 (1959): 56. Bãnuiala noastrã este cã þãrile europene care au
eºuat în fascism în perioada interbelicã aveau venituri per capita nu mai mari de 2000 de dolari (sumã calculatã
la nivelul anului 1985). A se vedea Przeworski ºi Limongi (1995).
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 62
Lipset în Political Man este cã intensitatea conflictelor distributive este mai micã
în condiþiile unui nivel mai mare de venit. O altã ipotezã plauzibilã, care ne-a fost
sugeratã de Larry Diamond, s-a concentrat pe instituþii: poate fi mai probabil ca
actorii politici din þãrile mai dezvoltate sã adopte un cadru instituþional superior
în momentul instaurãrii democraþiei. Ulterior, vom examina aceastã ipotezã
aplicatã la parlamentarism ºi prezidenþialism. Mai întâi, totuºi, vom lua în
considerare cea de-a treia condiþie propusã de noi pentru menþinerea
democraþiei: performanþa economicã.
ani, când rata anualã a inflaþiei este sub 6%; o ºansã de 0,014 ºi o speranþã de
viaþã de 71 de ani, când inflaþia este între 6 ºi 30%; ºi o ºansã de 0,064 ºi o
speranþã de viaþã de aproximativ 16 ani când inflaþia este peste 30%. Sã
observãm cã aceste rezultate par sã confirme ipoteza lui Albert Hirschman din
1981, cã o ratã moderatã a inflaþiei promoveazã stabilitate democraticã.13
Astfel, performanþa economicã este crucialã pentru supravieþuirea
democraþiei în þãrile mai puþin bogate. Când economia creºte rapid cu o ratã
moderatã a inflaþiei, este mult mai probabil ca democraþia sã dãinuie chiar ºi în
cele mai sãrace þãri.
13 Argumentul lui Hirschman a fost cã o ratã moderatã a inflaþiei permite guvernelor sã calmeze cele mai
militante grupuri. A se vedea „The Social and Political Matrix of Inflation: Elaborations on the Latin
American Experience“, în Essays in Trespassing: Economics to Politics and Beyond (New York: Cambridge University
Press,1981), 177-207.
14 Edward N. Muller, “Democracy, Economic Development, and Income Inequality”, American Sociological
Review 53 (1988): 50-68.
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 64
19 Sã remarcãm faptul cã ne referim tot timpul numai la numãrul de locuri în legislativ al celui mai mare partid,
fie cã acesta este sau nu partidul preºedintelui. Din 1968, în Statele Unite controlul a cel puþin uneia dintre
Camerele Congresului s-a aflat în mâinile altui partid decât cel al preºedintelui în 80% din cazuri.
20 Mainwaring a numãrat colapsuri democratice din anul 1945, gãsind 27 în prezidenþialism, 19 în
parlamentarism ºi 4 în alte tipuri de regim. „Presidentialism, Multipartism, and Democracy: The Difficult
Combination“, Comparative Political Studies 26 (1993): 198-228.
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 67
asupra instituþiilor ce sunt alese: între 1950 ºi 1990, nivelurile medii de dezvoltare
la care instituþiile parlamentare au fost alese a fost de 2945 de dolari, în vreme
ce instituþiile prezidenþiale au fost alese la un nivel mediu de dezvoltare de 2,584
de dolari. Modalitatea de tranziþie, cel puþin aºa cum este indicatã de greve ºi alte
forme de nemulþumire socialã (aºa cum este codificatã de Arthur S. Banks), pare
sã nu afecteze alegerea instituþiilor.26
Ne concentrãm pe momentul tranziþiei de vreme ce, o datã stabilite,
anumite cadre instituþionale tind sã persiste, de parcã „nu ar putea suporta
renegocierea“. Aºa cum aratã recentul referendum brazilian ce a respins o
propunere de schimbare a sistemului într-unul parlamentar, dificultatea
schimbãrii aranjamentelor instituþionale complexe este cã statu quo-ul, oricare se
întâmplã sã fie acesta, este favorizat. Dacã susþinãtorii schimbãrii oferã numai un
slogan, „parlamentarismul“, atunci apãrãtorii statu quo-ului pot sã cearã detalii
legate de noul aranjament instituþional; dacã susþinãtorii schimbãrii oferã
asemenea detalii, atunci apãrãtorii pot întotdeauna sã gãseascã nenumãrate
defecte ale noului sistem. Pe tot parcursul perioadei dintre 1950 ºi 1990, au
existat numai trei cazuri în care regimurile democratice au trecut de la un sistem
instituþional la un altul: Franþa a trecut în 1958 de la un sistem parlamentar la
unul mixt, în vreme ce Brazilia a trecut în 1960 de la un sistem prezidenþial la
unul mixt, doar pentru a reveni la prezidenþialism în 1963. Ambele cazuri au avut
loc în condiþii excepþionale. Þãrile ce adoptã instituþii prezidenþiale când sunt în
tranziþia la democraþie, rãmân credincioase acestor instituþii ºi nu le schimbã.27
26 A se vedea Banks, Cross-National Time-Series Data Archive. Între cele 35 de tranziþii ce au avut loc dupã 1973,
instituþiile parlamentare au fost alese în 13 cazuri, la nivelul mediu de dezvoltare de 3.414 dolari, instituþiile
prezidenþiale în 19 cazuri, la nivelul mediu de dezvoltare, de 2.591 de dolari, fãcând ca efectul sã fie ºi mai
pronunþat.
27 Acesta nu este un argument în favoarea faptului cã þãrile care au adoptat instituþii prezidenþiale în timpul
recentelor tranziþii la democraþie ar trebui sã încerce imediat sã treacã la parlamentarism. Oricând alegerea
instituþionalã este prezentã pe agenda politicã, conflictele substanþiale, chiar ºi cele minore, tind sã-ºi mute
concentrarea pe problemele instituþionale. Asemenea situaþii sunt periculoase pentru democraþie, de vreme ce
semnificã faptul cã nu existã reguli clare prin care conflictele substanþiale sã fie rezolvate. Prin urmare, a avea
un sistem instituþional stabil este mai important decât a avea unul perfect. Îi datorãm aceastã observaþie lui
Hyug Baeg Im.
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 71
ºi 4.000 de dolari, dar care este în declin economic. Democraþiile pot supravieþui
chiar ºi în cele mai sãrace þãri dacã reuºesc sã genereze dezvoltare, dacã reduc
inegalitatea, dacã climatul internaþional este propice ºi dacã au instituþii
parlamentare.
Totuºi, pentru o multitudine de motive, aceasta nu este o concluzie
optimistã. Sãrãcia este o capcanã. Puþine þãri cu venit anual per capita mai mic
de 1.000 de dolari se dezvoltã sub orice regim: rata lor medie de creºtere
economicã este mai micã de 1% pe an; multe dintre ele cunosc un declin
economic prelungit. Atunci când þãrile sãrace stagneazã, orice democraþie se
întâmplã sã ia naºtere, ea tinde sã se prãbuºeascã rapid. Sãrãcia dã naºtere la
sãrãcie ºi la dictaturã.
Alegerea instituþionalã oferã o scãpare parþialã din aceastã capcanã:
sistemele parlamentare din þãrile sãrace, cu toate cã sunt foarte fragile, au ºanse
de supravieþuire aproape duble faþã de democraþiile prezidenþiale ºi de patru ori
mai mari atunci când cresc din punct de vedere economic. Totuºi, de vreme ce
se pare cã þãrile sãrace tind mai degrabã sã aleagã prezidenþialismul, existã o slabã
consolare cã se va putea apela vreodatã la ingineria constituþionalã ºi la avantajele
care decurg din ea. În mod egal, o slabã consolare este oferitã de studiul politicii.
Cele mai multe þãri ce revin la democraþie se întorc la constituþia pe care au
avut-o în trecut, chiar dacã aceasta nu a funcþionat niciodatã, cum e cazul
Argentinei, unde prima alternare democraticã la guvernare sub constituþia din
1853 revizuitã, deja violase prevederile acesteia.28
În cele din urmã, nu am gãsit nici o dovadã a „consolidãrii“. O democraþie
devine „consolidatã“ dacã „rata hazardului“ pe care o presupune ºi care a fost
menþionatã anterior scade o datã cu vârsta sa, astfel încât, aºa cum susþinea
Robert Dahl, democraþiile au o probabilitate mai mare de a supravieþui dacã au
durat o anumitã perioadã.29 Am gãsit unele dovezi cã acest lucru este adevãrat,
dar, de asemenea, cã democraþiile sunt eterogene. O datã ce controlãm din punct
de vedere statistic nivelul de dezvoltare, eterogenitatea dispare ºi ratele de hazard
devin independente de vârstã, semnificând faptul cã, pentru un nivel de
dezvoltare dat, democraþiile au ºanse aproape egale sã se prãbuºeascã la orice
vârstã.
De vreme ce democraþiile au ºanse mai mari sã supravieþuiascã atunci când
existã în þãri dezvoltate, aceste rezultate ar indica faptul cã ratele de hazard
(necorectate pentru nivelul de dezvoltare) scad foarte mult deoarece þãrile se
dezvoltã din punct de vedere economic, ºi nu din cauzã cã o democraþie
existentã de un timp are ºanse mari sã persiste.
În mod clar, nu considerãm „consolidarea“ a fi doar o problemã de timp,
28 Constituþia din 1853 fixeazã perioada dintre alegeri ºi numire la nouã luni, deoarece atâta le lua electorilor
sã cãlãtoreascã din interiorul þãrii pânã la Buenos Aires. Transferul guvernãrii de la preºedintele Raul Alfonsin
la nou alesul preºedinte Carlos Menem a fost scurtatã în urma unei înþelegeri mutuale sub presiunea unei crize
inflaþioniste.
29 Robert A. Dahl, „Transitions to Democracy“ (prelegere susþinutã la simpozionul „Voices of Democracy“,
Universitatea din Dayton, Centrul pentru studii internaþionale, 16-17 martie 1990).
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 72
Regula 4: „Eroare de tip II“. Cei ce deþin puterea au deþinut-o ºi în trecutul apropiat,
în virtutea faptului cã au fost aleºi pentru mai mult de douã mandate sau fãrã sã fi fost aleºi
ºi, pânã în prezent sau în momentul în care au fost detronaþi nu au pierdut nici un scrutin.
DEMOCRAÞIA
CA VALOARE UNIVERSALÃ*
Amartya Sen**
Abstract:
The rise of democracy is the most important development in the 20th century. This is a crucial
fact to be taken into account when talking about the developing countries: democracies are not
performing economically worse than autocracies, and no substantial famine has ever occurred
in an independent and democratic country with free press, no matter how poor this country is.
But democracy has not only instrumental value, to create wealth and spread social best practices
through free communication; it has also intrinsic value for the human life. Moreover, it is a
very general concept that can be adapted locally. As a result, particular cultural traditions
cannot be used as a ground for rejecting the democratic institutions.
Key words: political culture, values, Confucianism, Islam, development, famine
În vara anului 1997, am fost întrebat de un important ziar japonez care cred
eu cã a fost cel mai important eveniment care s-a întâmplat în secolul al XX-lea.
Întrebarea mi s-a pãrut neobiºnuit de provocatoare, întrucât multe evenimente
grave au avut loc în ultimii o sutã de ani. Imperiile europene, în special cel
britanic ºi cel francez, care au dominat în secolul al XIX-lea, s-au prãbuºit. Am
fost martorii a douã rãzboaie mondiale. Am vãzut ascensiunea ºi decãderea
fascismului ºi a nazismului. Acest secol a inclus ascensiunea comunismului ºi
colapsul sãu (în fostul bloc sovietic), dar ºi transformarea sa radicalã (în China).
Am observat, de asemenea, trecerea de la dominaþia economicã a Occidentului
la un nou echilibru economic mult mai dominat de Japonia ºi de þãrile din Asia
* „Democracy As an Universal Value“, Journal of Democracy, 10:3 (1999), 3-17. © The Johns Hopkins
University Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins
University Press.
** Amartya Sen, laureat al premiului Nobel pentru Economie în anul 1998, este Master al Trinity College
(Cambridge) ºi Professor Emeritus la Universitatea Harvard.
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 77
de Est ºi Sud-Est. Chiar dacã aceastã regiune trece acum prin unele dificultãþi
financiare ºi economice, acest lucru nu va anula schimbarea de echilibru în
economia mondialã, schimbare care s-a produs pe durata mai multor decenii (în
cazul Japoniei, pe durata aproape întregului secol). Ultimii o sutã de ani nu duc
lipsã de evenimente importante.
Oricum, din marea varietate de evoluþii care au avut loc în secolul al XX-
lea, pânã la urmã nu am avut nici o dificultate în a alege cea mai senzaþionalã
evoluþie a acestei perioade: ascensiunea democraþiei. Aceasta nu echivaleazã cu
o negare a faptului cã ºi alte evoluþii au fost importante, dar aº îndrãzni sã spun
cã în viitorul îndepãrtat, când oamenii vor privi înapoi, la ceea ce s-a întâmplat
în acest secol, nu vor putea sã nu acorde prioritate emergenþei democraþiei drept
cea mai acceptabilã formã de guvernare.
Originile democraþiei se aflã, desigur, în Grecia de acum mai bine de un
mileniu. Eforturi treptate fãcute în sensul democratizãrii au fost fãcute ºi în alte
pãrþi, inclusiv în India.1 Dar, de fapt, în Grecia anticã a prins formã conceptul
de democraþie, acolo fiind ºi aplicat (deºi la o scarã limitatã), înainte de a se
prãbuºi ºi de a fi înlocuit de forme de guvernare asimetrice ºi autoritare. Acest
lucru nu s-a întâmplat nicãieri altundeva.
Ulterior, democraþia, aºa cum o cunoaºtem astãzi, avut nevoie de mult timp
pentru a se impune. Instaurarea sa gradualã ºi, pânã la urmã, triumfãtoare ca
sistem de guvernare operabil a fost susþinutã de multe evoluþii, de când a fost
semnatã Magna Carta în 1215, trecând prin perioada revoluþiilor francezã ºi
americanã din secolul al XVIII-lea ºi pânã la extinderea dreptului de vot în
Europa ºi America de Nord în secolul al XIX-lea. Totuºi, abia în secolul al XX-
lea, conceptul de democraþie s-a impus ca o formã „normalã“ de guvernare la
care orice naþiune este îndreptãþitã, fie ea din Europa, America, Asia sau Africa.
Ideea de democraþie ca angajament universal este destul de nouã ºi ea
reprezintã, în mod esenþial, un produs al secolului al XX-lea. Rebelii care au
restrâns puterea regelui Angliei prin Magna Carta au simþit democraþia ca pe o
nevoie în întregime localã. Spre deosebire de ei, luptãtorii americani pentru
independenþã ºi revoluþionarii din Franþa au contribuit extrem de mult la
înþelegerea nevoii de democraþie ca un sistem general. Cu toate acestea, impactul
cererilor lor practice a rãmas local, limitat, de fapt, la cele douã þãrmuri ale
Atlanticului de Nord ºi bazat pe istoria economicã, socialã ºi politicã specificã
regiunii.
Pe toatã durata secolului al XIX-lea, teoreticienii democraþiei au considerat
cã este foarte firesc sã discute dacã o þarã sau alta este „potrivitã pentru
democraþie“. Acest mod de gândire s-a modificat abia în secolul al XX-lea, o
datã cu recunoaºterea faptului cã întrebarea era greºit pusã: o þarã nu trebuie sã
fie sortitã a se potrivi democraþiei, mai degrabã ea trebuie sã devinã potrivitã
pentru democraþie prin aplicarea acesteia. Aceasta este, cu adevãrat, o schimbare
1 În romanul lui Aldous Huxley Punct contrapunct, aceastã realitate pare sã fi fost suficientã pentru a-i furniza
scuze credibile unui soþ care îºi înºela soþia. El îi spunea soþiei cã trebuie sã meargã la Londra pentru a studia
problema democraþiei în vechea Indie, la biblioteca de la British Museum, când, de fapt, mergea sã îºi
întâlneascã amanta.
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 78
Experienþa indianã
Cât de bine a funcþionat democraþia? Deºi nimeni nu pune cu adevãrat în
discuþie rolul democraþiei în, sã spunem, Statele Unite, Marea Britanie, el
continuã sã fie controversat în multe dintre þãrile mai sãrace ale lumii. Nu este
momentul sã cercetãm în detaliu contextul istoric, dar aº spune cã democraþia
nu a funcþionat suficient de bine.
Desigur, India a fost una dintre principalele arene în care s-a desfãºurat
aceastã dezbatere. Negând independenþa Indiei, britanicii ºi-au exprimat
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 79
teribila istorie a foametei din lume nu putem vorbi de situaþii de foamete extremã
în nici una din þãrile independente ºi democratice, cu o presã relativ liberã.4 Nu
putem identifica excepþii ale acestei reguli, indiferent unde le-am cãuta: foametea
recentã din Etiopia, Somalia sau alte regimuri dictatoriale; foametea din Uniunea
Sovieticã din anii ’30; foametea din China din anii 1958-1961, care a marcat
eºecul „Marelui Salt Înainte“* sau, chiar mai devreme, foametea din Irlanda ºi
India aflate sub stãpânire strãinã. China, deºi în multe privinþe avea o situaþie
economicã mai bunã decât India, a „reuºit“ (spre deosebire de India) sã treacã
printr-o perioadã de foamete, cea mai gravã din istoria mondialã: aproape 30 de
milioane de persoane au murit din cauza foametei între anii 1958-1961, în vreme
ce politici guvernamentale greºite au rãmas necorectate timp de trei ani. Politicile
nu au fost criticate din pricina inexistenþei partidelor de opoziþie în parlament, a
unei prese libere ºi a alegerilor multipartidiste. Exact aceastã absenþã a
competiþiei a determinat ca politici greºite fundamental sã continue sã opereze,
chiar dacã ucideau milioane de oameni în fiecare an. Acelaºi lucru poate fi
afirmat în legãturã cu alte douã perioade de foamete din lumea contemporanã,
cele care se întâmplã chiar acum în Coreea de Nord ºi Sudan.
Foametea este deseori asociatã cu ceea ce pare un dezastru natural, iar
comentatorii preferã deseori sã explice simplist foametea scoþând în evidenþã
aceste evenimente: inundaþiile din China în timpul „Marelui Salt Înainte“ eºuat,
seceta din Etiopia sau pierderea recoltelor din Coreea de Nord. Cu toate acestea,
multe þãri care au probleme naturale similare sau chiar mai grave se descurcã
foarte bine, pentru cã un guvern responsabil intervine ºi ajutã la atenuarea
foametei. De vreme ce primele victime ale foametei sunt oamenii sãraci ºi
nevoiaºi, moartea lor poate fi prevenitã prin generarea de noi venituri (de
exemplu, prin programe de angajare), care sã facã hrana accesibilã potenþialelor
victime ale foametei. Chiar ºi cele mai sãrace þãri care s-au confruntat cu secetã,
inundaþii sau alte dezastre naturale (precum India în 1973 sau Zimbabwe ºi
Botswana la începutul anilor ’80) au avut capacitatea sã îºi hrãneascã populaþia
fãrã a trece prin experienþa foametei.
Foametea poate fi uºor prevenitã dacã se fac eforturi serioase în acest scop,
iar un guvern democratic, confruntat cu perspectiva alegerilor ºi a criticilor
venite din partea partidelor de opoziþie ºi a ziarelor independente, nu poate sã
nu facã astfel de eforturi. Nu este surprinzãtor cã, în vreme ce India a continuat
sã aibã perioade de foamete sub guvernarea britanicã pânã la independenþã
(ultima foamete pe care mi-o amintesc, copil fiind, a fost în 1943, cu patru ani
4 A se vedea articolul meu, „Development: Which Way Now?” în Economic Journal 93 (Decembrie 1983);
Resources, Values, and Development (Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press, 1984); ºi „Rationality
and Social Choice,” prelegere la Asociaþia Economicã Americanã, publicatã în American Economic Review în
martie 1995. A se vedea See also Jean Drèze þi Amartya Sen, Hunger and Public Action (Oxford: Clarendon Press,
1987); Frances D’Souza (editor), Starving in Silence: A Report on Famine and Censorship (Londra: Centrul
Internaþional Împotriva Cenzurii Articolul 19, 1990); Human Rights Watch, Indivisible Human Rights: The
Relationship between Political and Civil Rights to Survival, Subsistence and Poverty (New York: Human Rights Watch,
1992); ºi Federaþia Internaþionalã a Crucii Roºii ºi a Semilunei Roºii, World Disaster Report 1994 (Geneva: Red
Cross, 1994).
* Nota traducãtorului: În anul 1958, Mao a lansat sub acest nume politica sa de colectivizare.
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 82
Funcþiile democraþiei
Am dat posibilitatea pânã acum ca scopul acestui eseu sã fie înþeles clar de criticii
democraþiei, în special de criticii economiºti. Mã voi reîntoarce la critici, dar a
venit timpul sã aprofundez analiza pozitivã a ceea ce reprezintã democraþia ºi a
ceea ce stã la baza pretenþiei sale de universalitate.
Mai exact, ce este democraþia? Nu trebuie sã identificãm democraþia cu
domnia majoritãþii. Democraþia necesitã asigurarea unor condiþii complexe, care
includ, cu siguranþã, dreptul de vot ºi respectarea rezultatelor alegerilor, dar ºi
protejarea libertãþilor, respectul pentru lege, garantarea dreptului la liberã
exprimare, distribuþia necenzuratã a informaþiilor ºi comentariile corecte. Chiar
alegerile pot avea rezultate grave dacã diversele pãrþi implicate nu au ºanse egale
sã-ºi prezinte programele sau dacã electoratul nu se poate bucura de libertatea
de informare ºi de cântãrire a opiniilor protagoniºtilor care concureazã pentru
voturi. Democraþia este un sistem cu multe exigenþe ºi nu doar o condiþie
mecanicã (precum domnia majoritãþii), consideratã izolat.
În aceastã luminã, meritele democraþiei ºi pretenþia sa de a fi o valoare
universalã pot fi legate de anumite virtuþi distincte care þin de practica sa lipsitã
de constrângeri. Putem distinge trei modalitãþi diferite în care democraþia
îmbogãþeºte vieþile cetãþenilor. În primul rând, libertatea politicã este o parte a
libertãþii umane, în general, iar exercitarea drepturilor civile ºi politice este o
parte crucialã a vieþilor indivizilor în ipostaza lor de fiinþe sociale. Participarea
politicã ºi socialã are o valoare intrinsecã pentru viaþa umanã ºi pentru
prosperitatea individualã. Obstrucþionarea participãrii la viaþa politicã a
comunitãþii este o privare majorã.
În al doilea rând, tocmai am susþinut (contrazicând ideea cã democraþia
nu este compatibilã cu dezvoltarea economicã) faptul cã democraþia are o
importantã valoare instrumentalã în a mãri gradul în care indivizii sunt
ascultaþi în legãturã cu exprimarea ºi sprijinirea cerinþelor lor în atenþia
politicienilor (inclusiv cerinþele de satisfacere a unor nevoi economice). În
al treilea rând (ºi aceasta este chestiunea care va fi exploratã în continuare),
practica democraþiei le dã cetãþenilor oportunitatea de a învãþa unii de la alþii
ºi ajutã societatea sã-ºi formeze valorile ºi prioritãþile. Chiar ideea de
„nevoi“, inclusiv înþelegerea „nevoilor economice“, necesitã o dezbatere
publicã ºi un schimb de informaþii, opinii ºi analize. În acest sens,
democraþia are o importanþã constructivã, pe lângã valoarea intrinsecã, pentru
vieþile cetãþenilor ºi importanþa instrumentalã în deciziile politice. Pretenþia
democraþiei de a fi o valoare universalã trebuie sã þinã seama de aceastã
diversitate de perspective.
Conceptualizarea (chiar comprehensiunea) a ceea ce conteazã ca „nevoi“,
inclusiv ca „nevoi economice“, poate sã necesite exercitarea drepturilor civile ºi
politice. O înþelegere corectã a ceea ce înseamnã nevoile economice (conþinutul
ºi forþa lor) poate necesita dezbateri ºi schimburi intelectuale. Drepturile civile ºi
politice, în special acelea legate de garantarea discuþiilor deschise, a dezbaterilor,
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 84
Universalitatea valorilor
Dacã analiza de pânã acum este corectã, atunci pretenþia democraþiei de a
reprezenta o valoare nu se bazeazã pe un singur merit. Existã o pluralitate de
virtuþi aici, incluzând, în primul rând, importanþa intrinsecã a participãrii politice
ºi a libertãþii pentru viaþa umanã; în al doilea rând, importanþa instrumentalã a
imperativelor politice în menþinerea guvernelor responsabile în faþa cetãþenilor;
în al treilea rând, rolul constructiv al democraþiei în formarea valorilor ºi în
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 85
mult, când o democraþie existentã este rãsturnatã, au loc proteste pe scarã largã,
chiar dacã aceste proteste sunt deseori suprimate cu brutalitate. Mulþi oameni au
dorit sã îºi riºte vieþile în lupta pentru reinstaurarea democraþiei.
Unele persoane care nu sunt de acord cu statutul de valoare universalã al
democraþiei îºi bazeazã argumentul nu pe absenþa unanimitãþii, ci pe prezenþa
contrastelor regionale. Aceste presupuse contraste sunt puse uneori în legãturã
cu gradul de sãrãcie al unor naþiuni. În conformitate cu acest argument, oamenii
sãraci sunt interesaþi ºi au motive sã fie interesaþi de obþinerea hranei zilnice, ºi
nu de instaurarea democraþiei. Acest argument mult-prea-repetat este eronat la
douã niveluri diferite.
În primul rând, aºa cum am discutat anterior, rolul protector al democraþiei
poate fi în mod particular important pentru cei sãraci. Aceasta se aplicã, evident,
în ceea ce priveºte potenþialele victime ale foametei care se confruntã cu
problema inaniþiei. Se aplicã, totodatã, oropsiþilor care se prãbuºesc de pe scara
economicã într-o crizã financiarã. Oamenii cu nevoi economice trebuie sã aibã
ºi ei o voce politicã. Democraþia nu este un lux care poate aºtepta instaurarea
prosperitãþii generale.
În al doilea rând, existã foarte puþine dovezi cã oamenii sãraci preferã sã
respingã democraþia, dacã li se dã posibilitatea sã aleagã. Este, de aceea, de
oarecare interes faptul cã atunci când un fost guvern indian de la mijlocul anilor
’70 a încercat un argument similar pentru a justifica presupusa „stare de
urgenþã“ (ºi suprimarea variatelor drepturi civile ºi politice) pe care o declarase,
alegerile au divizat votanþii exact din acest motiv. La acele alegeri, a cãror temã
centralã a fost chiar aceastã chestiune, suprimarea drepturilor politice ºi civile de
bazã a fost respinsã cu hotãrâre, iar electoratul indian, unul dintre cele mai sãrace
din lume, a arãtat cã nu este dispus sã protesteze mai puþin faþã de negarea
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale, decât faþã de privaþiunile economice.
În mãsura în care a existat vreo testare a propoziþiei cã sãracilor nu le pasã
de drepturile civile ºi politice, dovezile vin cu totul împotriva acesteia. Afirmaþii
similare pot fi fãcute prin observarea luptei pentru libertãþi democratice din
Coreea de Sud, Thailanda, Bangladesh, Pakistan, Birmania, Indonezia ºi de
oriunde altundeva din Asia. În mod similar, în timp ce libertatea politicã este
negatã în Africa, au existat miºcãri ºi protest împotriva acestei reprimãri oricând
circumstanþele le-au permis sã se manifeste.
7 Amartya Sen, „Human Rights and Asian Values,“ Morgenthau Memorial Lecture (New York: Consiliul
Carnegie pentru Eticã ºi Afaceri Internaþionale, 1997), publicatã într-o formã restrânsã în The New Republic, 14-
21 iulie 1997.
8 Fareed Zakaria, „Culture is Destiny: A Conversation with Lee Kuan Yew,“ Foreign Affairs 73 (Martie-Aprilie
1994): 113.
9 The Analects of Confucius, Simon Leys, trans. (New York: Norton, 1997), 14.22, 70. [Nota traducãtorului: A se
vedea ºi versiunea în limba românã: Confucius, Analecte, traducere din limba chinezã veche, studiu introductiv,
tabel cronologic, note ºi comentarii de Florentina Viºan; Humanitas, Bucureºti, 1995]
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 88
Guillermo O’Donnell**
Abstract:
The general optimism that followed the third wave of democratization was grounded in the
unilinear, stadial notion of democratic consolidation: once the transition is completed, there can
be only one way of political development in the new democracies that is, towards the model of
the advanced Western societies. In fact, such optimism is unwarranted. Undemocratic games
are possible within the formal democratic frameworks, especially in societies with
clientelar/particularistic traditions. Vicious equilibria in which the lack of accountability and
undemocratic practices can coexist with formal democratic rules are stable in the long run.
Key words: polyarchy, accountability, informal rules, consolidation
Pânã nu de mult, democraþiile erau puþine la numãr, iar cele mai multe
dintre ele erau localizate în partea nord-vesticã a emisferei nordice. Cu toate
acestea, în ultimele douã decenii, multe þãri au abandonat regimurile autoritare.
Sunt multe diferenþe între aceste þãri. Unele au revenit la noi tipuri de
autoritarism (chiar dacã, din când în când, organizeazã alegeri), în vreme ce altele
au adoptat în mod clar democraþia. Alte þãri par sã fie fixate într-o zonã gri. Ele
pãstreazã asemãnãri cu democraþiile solide, dar unele atribute cheie ale acestora
fie le lipsesc, fie existã în forme precare. În prezent, cantitatea uriaºã de literaturã
academicã ne spune cã aceste democraþii „incomplete“ nu reuºesc sã devinã
consolidate sau instituþionalizate.
* „Illusions About Consolidation“, Journal Of Democracy, 7:2 (1996). © The Johns Hopkins University Press
and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins University Press.
** Guillermo O'Donnell este profesor onorific Helen Kellogg de guvernare ºi studii internaþionale la
Universitatea Notre Dame. A scris: Modernization and Bureaucratic Authoritarianism (1979); Bureaucratic
Authoritarianism: Argentina, 1966-1973, in Comparative Perspective (1988); ºi, în colaborare cu Philippe
Schmitter ºi Laurence Whitehead, Transitions from Authoritarian Rule. (1986).
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 92
De aici rezultã douã sarcini. Una este de a stabili un punct determinant care
separã toate democraþiile de toate nondemocraþiile. Localizarea acestui punct
depinde de întrebãrile pe care le punem ºi, de aceea, este totdeauna arbitrarã. Au
fost propuse o mulþime de definiþii ale democraþiei.1 Conceptul de „poliarhie“ al
lui Robert Dahl este cel pe care îl consider cel mai util. O datã ce se obþine un
set rezonabil de limitat de democraþii, a doua sarcinã este de a examina criteriile
pe care un anumit corp de lucrãri le foloseºte pentru a compara cazurile care
aparþin acestui set. Dacã aceste criterii sunt considerate dezirabile, urmãtorul pas
este de a promova concepte alternative pentru aceste comparaþii. Exact acest
lucru îl voi urmãri în articolul de faþã, chiar dacã într-o manierã preliminarã ºi
schematicã.
America Latinã contemporanã este punctul meu empiric de referinþã,
deºi discuþia mea se aplicã, probabil, ºi altor þãri democratizate recent, din alte
pãrþi ale lumii. Principalul argument este cã, în contradicþie cu ceea ce susþin cele
mai multe lucrãri de cercetare, problema multora dintre noile poliarhii nu este cã
le lipseºte instituþionalizarea. Mai degrabã, felul în care politologii contemporani
conceptualizeazã, de regulã, unele instituþii ne împiedicã sã recunoaºtem cã
aceste poliarhii au, de fapt, douã instituþii extrem de importante. Una este foarte
formalizatã, dar intermitentã: alegerile. Cealaltã este informalã, permanentã ºi
predominantã: particularismul (sau clientelismul, definit în sens larg). Un fapt
important este cã, spre deosebire de perioadele anterioare de autoritarism,
particularismul existã acum într-o tensiune neconfortabilã cu regulile ºi
instituþiile formale din ceea ce eu numesc „pachetul instituþional complet“ al
unei poliarhii. Aceste argumente deschid drumul unor serii de chestiuni pe care
le voi analiza în studiile viitoare în detaliul ºi cu nuanþa pe care o meritã; scopul
meu acum este de a furniza unele elemente din ceea ce eu cred cã sunt revizuiri
necesare în agenda conceptualã ºi comparativã pentru studierea tuturor
poliarhiilor existente, în special acelea care sunt instituþionalizate informal. 2
Aºa cum este definitã de Dahl, poliarhia are ºapte atribute: 1) oficialitãþi
alese; 2) alegeri libere ºi corecte; 3) sufragiu inclusiv; 4) dreptul de a candida
pentru funcþii publice; 5) libertatea de exprimare; 6) existenþa surselor alternative
de informare; 7) autonomie asociativã.3 Atributele de la 1 la 4 ne spun cã un
1 Ilustrând lipsa criteriilor clare din literatura de specialitate, David Collier ºi Steven Levitsky au fãcut un
inventar ºi au discutat despre cele peste o sutã de adjective care au fost ataºate termenului „democraþie“. Prin
multe dintre aceste adjective se intenþioneazã sã se indice cã situaþiilor respective le lipsesc, într-o anumitã
mãsurã, atributele democraþiei depline, aºa cum a fost ea definitã de fiecare autor. A se vedea Collier ºi
Levitsky, „Democracy 'With Adjectives': Finding Conceptual Order in Recent Comparative Research“
(manuscris nepublicat, Universitatea Berkeley, California, Departamentul de ºtiinþe politice, 1995).
2 Am încercat fãrã succes sã gãsesc termeni potriviþi pentru ceea ce literatura numeºte democraþii
instituþionalizate versus democraþii neinstituþionalizate (sau slab instituþionalizate) sau democraþii consolidate
versus democraþii neconsolidate, cele mai vechi poliarhii încadrându-se în prima pereche de termeni, iar cele
noi, în a doua pereche. Din motive care urmeazã sã fie clarificate în continuare, am optat pentru a numi primul
grup de þãri „instituþionalizate formal“, iar pe al doilea „instituþionalizate informal“, nu fãrã îndoieli: în primul
set de þãri, multe lucruri se întâmplã în afara regulilor instituþionale prescrise formal, în vreme ce al doilea set
include o instituþie foarte formalizatã, alegerile.
3 Aceastã listã este din cartea lui Robert Dahl, Democracy and Its Critics (New Haven: Yale University Press,
1989), 221. Cititorul poate cerceta mai multe detalii legate de aceste atribute, discutate de Dahl în cartea tocmai
citatã.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 93
Când sunt instituþionalizate alegerile acestora, s-ar putea spune cã poliarhia (sau
democraþia politicã) este „consolidatã“, adicã existã probabilitatea ca ea sã fie
trainicã. Aceasta, alãturi de prevederea absenþei puterii de veto asupra
autoritãþilor alese, constituie influenta definiþie a „consolidãrii democratice“
oferite de Juan J. Linz, care o numeºte o stare de fapt „în care nici unul dintre
actorii politici majori, partide sau grupuri de interese, forþe sau instituþii
organizate nu considerã cã existã o alternativã la procesele democratice de
câºtigare a puterii ºi… nici o instituþie sau grup politic nu pretinde dreptul de
veto împotriva decidenþilor aleºi democratic… Simplu spus, democraþia trebuie
consideratã «singurul joc acceptat» (the only game in town)“.11 Aceastã definiþie
minimalistã are avantaje importante. Totuºi, eu vãd puþine câºtiguri analitice în
9 Recunosc cã termenul „rezonabil“ este ambiguu. Aceste libertãþi nu sunt nicãieri complet neafectate, dacã
nu prin altceva, mãcar prin consecinþele politice ale inegalitãþii sociale. Prin „rezonabil“ înþeleg cã nu existã nici
interdicþii de jure asupra acestor libertãþi, nici eforturi sistematice ºi, de regulã, pline de succes ale guvernului
sau actorilor privaþi de a le anula.
10 Pe de altã parte, alegerile pot deveni în mod autentic mai competitive prin, sã spunem, adoptarea unor
mãsuri care sã diminueze avantajele celor care se aflã în funcþii publice sau ale partidelor puternice din punct
de vedere economic. Desigur, acestea sunt chestiuni importante. Dar, ceea ce vreau sã arãt acum este cã aceste
diferenþe intervin în þãrile care sunt deja catalogate ca poliarhii.
11 Juan J. Linz, „Transitions to Democracy“, în Washington Quaterly 13 (1990): 156. Aserþiunea „singurul joc
acceptat“ presupune unele ambiguitãþi pe care le voi discuta în acest articol.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 96
12 Chiar dacã cele mai multe definiþii ale consolidãrii democratice sunt centrate pe problema „instituþionalizãrii“
(fie explicit, fie implicit, prin afirmarea acceptãrii sau aprobãrii instituþiilor democratice ºi a regulilor lor
formale), ele oferã o mare varietate de criterii adiþionale. Numai eu am numãrat peste 12 astfel de criterii, la o
recentã trecere în revistã a literaturii de specialitate. A se vedea Doh Chull Shin, „On the Third Wave of
Democratization: A Synthesis and Evaluation of Recent Theory and Research“, în World Politics 47 (Octombrie
1994): 135-170.
13 Chiar dacã el nu se exprimã în aceºti termeni, o excepþie o constituie definiþia consolidãrii democratice oferite
de J. Samuel Valenzuela. Definiþia sa se concentreazã asupra a ceea ce eu numesc instituþionalizarea alegerilor ºi
absenþa puterii de veto. A se vedea studiul sãu, „Democratic Consolidation in Post-Transitional Settings“, 69.
14 A venit timpul pentru o autocriticã. Termenul „subdezvoltate“ l-am folosit împreunã cu Scott Mainwaring
ºi J. Samuel Valenzuela în introducerea volumului nostru Issues in Democratic Consolidation, 11. În plus, în capitolul
meu din acelaºi volum (pp. 17-56), am oferit o definiþie minimalistã a consolidãrii democratice ºi am propus
conceptul de „a doua tranziþie“, de la guvernul ales democratic la un regim democratic consolidat. Aceste
concepte fac parte din teleologia pe care o critic aici. Aceastã perspectivã teleologicã este omoloagã celei folosite
în multe studii despre modernizare în anii '50 ºi '60. La vremea respectivã, a fost criticatã abundent, dar, evident,
nu decisiv. Pentru o criticã a conceptului de „consolidare democraticã“ care este convergent cu al meu, a se
vedea Ben Ross Schneider, „Democratic Consolidations: Some Broad Comparisons and Sweeping Arguments“,
în Latin American Research Review 30 (1995): 215-234. Schneider concluzioneazã prin a avertiza împotriva „erorii
universalismului excesiv“ (p. 231).
15 Philippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl, „The Conceptual Travels of Transitologists and Consolidationists:
How Far to the East Should They Attempt to Go?“ în Slavic Review 63 (Primãvara 1994): 173-185.
16 Richard Gunther, P. Nikiforos Diamandouros ºi Hans-Jurgen Puhle (editori), The Politics of Democratic
Consolidation: Southern Europe in Comparative Perspective (Baltimore: Johns Hopkins University Press,
1995).
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 97
este un caz care meritã discutat.16 Aceasta este prima dintr-o serie de cinci
volume, rezultate dintr-un proiect desfãºurat timp de opt ani ºi care a implicat,
drept coautori ºi participanþi la discuþii, pe mulþi dintre cei mai distinºi cercetãtori
ai democratizãrii. Introducerea (pp. 1-32) ºi concluziile (pp. 389-413) scrise de co-
editorii ºi codirectorii programului de cercetare oferã o decantare impresionant de
eruditã a acestor schimburi academice extinse. Aceste texte sunt ºi ele ilustrative
pentru perspectivele pe care le critic aici. Editorii folosesc conceptul de
„traiectorii ale tranziþiilor ºi consolidãrilor democratice“, concept cu care, chiar
dacã avertizeazã cã el „nu ar trebui sub nici o formã înþeles ca implicând o
prejudecatã conceptualã deterministã“, ei intenþioneazã sã „capteze ºi sã
evidenþieze combinaþia particularã ºi jocul de libertate ºi constrângere la fiecare
stadiu succesiv al procesului de democratizare“ (p. xvi, sublinierea autorului,
G.O’D.). Mai departe, ei afirmã: „Considerãm miºcarea neîntreruptã cãtre tipul
ideal de consolidare democraticã foarte semnificativã“ (p. 9, sublinierea autorului,
G.O’D.). În conformitate cu aceastã perspectivã, cele mai multe þãri latino-
americane, spre deosebire de cele din Europa Sudicã despre care autorii spun cã
au devenit democraþii consolidate în parte pentru cã au „sãrit“ etapele de
dezvoltare ºi democratizare, sunt considerate ca „încã luptându-se cu probleme
ale tranziþiei de magnitudine ºi intensitate variate ºi, deseori, majore“ (p. xiv-xvi,
sublinierea autorului, G.O’D.). O excepþie de la aceastã regulã este Chile, unde
tranziþia „se îndreaptã cãtre consolidare“ (p. 19. sublinierea autorului, G.O’D.) ºi
care „pare sã fie pe drumul încheierii cu succes a etapei tranziþionale“ (p. 389,
sublinierea autorului, G.O’D.). Þãrile din Europa Sudicã, dupã ce au ajuns în
stadiul de consolidare, sunt considerate a intra într-un alt stadiu, „al persistenþei
democratice“, care „este ultimul din procesul de democratizare“ (p. xiii).
Oricum ar sta lucrurile, poliarhiile care sunt considerate a fi neconsolidate,
neinstituþionalizate sau slab instituþionalizate sunt definite negativ pentru ceea ce
le lipseºte: tipul ºi gradul de instituþionalizare pe care se presupune cã le-au atins
vechile poliarhii. Totuºi, definiþiile negative mutã atenþia de la construirea
tipologiilor de poliarhii pe baza caracteristicilor specifice ºi descrise pozitiv ale
fiecãrui tip.17 Asemenea tipologii sunt necesare, printre altele, pentru
identificarea probabilitãþii de trãinicie a fiecãrui tip în parte, pentru explorarea
tiparelor de schimbare ºi pentru clarificarea variatelor dimensiuni la nivelul
cãrora problemele calitãþii ºi performanþei poliarhiei pot fi discutate ºi cercetate.
Nu existã nici o teorie care sã ne poatã spune din ce cauzã ºi în ce manierã
noile poliarhii care au instituþionalizat alegerile îºi vor „desãvârºi“ setul
16 Richard Gunther, P. Nikiforos Diamandouros ºi Hans-Jurgen Puhle (editori), The Politics of Democratic
Consolidation: Southern Europe in Comparative Perspective (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1995).
17 Ar trebui sã ne amintim câteva tipologii care au fost propuse pentru poliarhiile instituþionalizate formal. A
se vedea în special cartea lui Arend Lijphart, Democracies: Patterns of Majoritarian and Consensus Government in
Twenty-One Countries (New Haven: Yale University Press, 1984). Aceastã lucrare a fost extrem de utilã pentru
înþelegerea acestor poliarhii, întrucât ea subliniazã necesitatea unor eforturi similare pentru întregul set de
poliarhii care, de acum, s-a extins extrem de mult. Pentru o încercare fãcutã în aceastã direcþie, a se vedea
Carlos Acuna ºi William Smith, „Future Politico-Economic Scenarios for Latin America“, în William Smith,
Carlos Acuna ºi Eduardo Gamarra (editori), Democracy, Markets, and Structural Reform in Latin America (New
Brunswick, New Jersey: Transaction, 1993), 1-28.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 98
instituþional sau, cu alte cuvinte vor deveni „consolidate“. Tot ceea ce putem
spune acum este cã, atâta vreme cât alegerile sunt instituþionalizate, este probabil
ca poliarhiile sã fie trainice. Putem adãuga ipoteza cã aceastã probabilitate este
mai mare în cazul poliarhiilor care sunt instituþionalizate formal. Însã aceastã
afirmaþie nu este teribil de interesantã dacã nu þinem cont de alþi factori care,
probabil, au puternice efecte independente în privinþa ºanselor de supravieþuire
ale poliarhiilor.18 În consecinþã, a numi unele poliarhii „consolidate“ sau
„puternic instituþionalizate“ ar însemna nu mai mult decât a spune cã sunt
instituþionalizate în maniere la care ne aºteptãm ºi pe care le aprobãm. Fãrã a
exista o teorie despre modul în care se întâmplã acest lucru ºi despre cauzele care
ar sta la baza lui, este, în cel mai bun caz, prematur sã ne aºteptãm ca poliarhiile
mai noi sã devinã în mod natural sau sã fie forþate sã devinã „consolidate“ sau
„puternic instituþionalizate“. În orice situaþie, o asemenea teorie poate fi
elaboratã pe baza unei descrieri pozitive a caracteristicilor principale pe care le
au cazurile relevante.
20 Folclorul multor þãri este înþesat de glume despre strãinul naiv sau despre „fraierul“ aborigen care intrã în
încurcãturã urmând regulile formale pe care le presupune o situaþie datã. Am cercetat aceastã chestiune în
legãturã cu Brazilia ºi Argentina în „Democracia en la Argentina: Micro y macro“ (Working Paper nr. 2,
Institutul Helen Kellogg pentru Studii Internaþionale, Notre Dame, Indiana, 1983); „Y a mí qué me importa?
Notas sobre sociabilidad y política Argentina y Brasil“ (Working Paper nr. 9, Institutul Helen Kellogg pentru
Studii Internaþionale, Notre Dame, Indiana, 1984) ºi „Micro-escenas de la privatización de lo público en
Brasil“ (Working Paper nr. 21, cu comentarii de Roberto DaMatta ºi J. Samuel Valenzuela, Institutul Helen
Kellogg pentru Studii Internaþionale, Notre Dame, Indiana, 1989).
21 În scopul argumentãrii generice prezentate în acest eseu ºi, nu fãrã o ezitare provocatã de caracterul sãu
vag, de acum înainte voi folosi termenul „particularism“ pentru a mã referi la aceste fenomene. Pentru
relevanþa contemporanã a clientelismului, a se vedea Luis Roniger ºi Ayse Gunes-Ayata, editori, Democracy,
Clientelism, and Civil Society (Boulder, Colorado: Lynne Rinner, 1994). Pentru studii despre America Latinã care
sunt apropiate de perspectiva mea, a se vedea în special Roberto DaMatta, A Case e a rua: E espaco, cidadania,
mulher e morte no Brasil (Sao Paulo: Editora Brasiliense, 1985); Jonathan Fox, „The Difficult Transition from
Clientelism to Citizenship“, în World Politics, 46 (Ianuarie 1994): 151-184; Francis Hagopian, „The
Compromised Transition: the Political Class in the Brazilian Transition“, în Mainwaring et al., Issues in
Democratic Consolidation, 243-293; ºi Scott Mainwaring, „Brazilian Party Underdevelopment in Comparative
Perspective“, în Political Science Quarterly 107 (Iarna 1992-1993): 677-707. Acestea ºi alte studii, aratã cã
particularismul ºi fenomenele care îl însoþesc nu sunt ignorate de cercetãtorii buni. Dar, demonstrând forþa
teoriilor dominante despre democratizare, în aceastã literaturã datele ºi descoperirile bogate care rezultã din
asemenea studii de caz nu sunt procesate conceptual ca o parte intrinsecã a problematicii democratizãrii sau
sunt considerate doar ca „obstacole“ care intervin pe drumul presupusei direcþii a schimbãrii.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 100
la regulile formale ale poliarhiilor. Mai general, chiar dacã pot sã nu se refere la
„instituþionalizare“, autorii care se limiteazã la termenul „consolidare“ afirmã,
totodatã, mai mult sau mai puþin implicit, aceeaºi sincronizare între regulile
formale ºi comportamentul real.26 De exemplu, Przeworski susþine cã se ajunge
în etapa consolidãrii democratice, „când nimeni nu se poate vedea acþionând în
afara instituþiilor democratice“. Dar aceasta nu împiedicã posibilitatea ca jocurile
„din interiorul“ instituþiilor democratice sã fie diferite de cele dictate de regulile
formale. Przeworski afirmã, de asemenea: „Mai tehnic vorbind, democraþia este
consolidatã atunci când acordul (operarea din interiorul cadrului instituþional)
constituie echilibrul strategiilor descentralizate ale tuturor forþelor relevante“.27 În
mod clar, Przeworski presupune cã existã doar un singur echilibru, cel generat de
o strânsã sincronizare între regulile formale ºi comportament. Totuºi, oricât de
inferioare pot fi în termenii performanþei ºi rezultatelor pe care le valorizãm, ºi
situaþiile pe care le descriu eu constituie un echilibru.28
Un limb teoretic
irelevante. Este pãcat cã se întâmplã aºa, pentru cã variaþiile care sunt importante
teoretic ºi empiric pentru studiul întregului set de poliarhii existente rãmân,
astfel, într-un con de umbrã.
O altã chestiune care stârneºte confuzii este generatã de necesitatea
„legitimitãþii“, pe care unele definiþii ale consolidãrii o adaugã. Cine trebuie sã
accepte regulile democratice formale ºi cât de profundã trebuie sã fie aceastã
acceptare? Aici, literatura oscileazã între a susþine cã numai anumiþi lideri trebuie
sã adere la principiile democratice ºi a argumenta cã cei mai mulþi cetãþeni ai unei
þãri trebuie sã fie democraþi, pe de o parte, ºi a afirma necesitatea acceptãrii
normative a acestor principii ºi a conþinutului rãmas, cu simpla percepere cã nu
existã nici o alternativã fezabilã a democraþiei, pe de altã parte. Dimensiunea
acestei aderenþe este, de asemenea, problematicã: este suficient cã ea se referã la
instituþiile formale ale regimului sau ar trebui sã fie extinsã ºi cãtre alte zone, cum
ar fi cultura politicã democraticã împãrtãºitã la scarã largã?
Dat fiind acest impas conceptual, nu este surprinzãtor faptul cã este
imposibil sã se specifice clar când o democraþie a devenit „consolidatã“. Pentru
a ilustra acest lucru, sã considerãm „testele“ pe care le propun Gunther,
Diamandouros ºi Puhle. Aceste teste se presupune cã ajutã la diferenþierea
cazurilor consolidate din Europa Sudicã de cele neconsolidate din America
Latinã, din Europa de Est ºi din Asia. Indicatorii care „pot oferi dovezi cã un
regim este consolidat“ sunt: 1) „alternanþa la putere a foºtilor rivali“;30 2) „sprijin
ºi stabilitate continue ºi largi în timpul perioadelor cu dificultãþi economice
extreme“; 3) „înfrângerea reuºitã ºi pedepsirea unor rebeli din poziþii strategice“;
4) „stabilitatea regimului în faþa restructurãrii radicale a sistemului de partide“; ºi
5) „absenþa unui partid sau a unei miºcãri anti-sistem semnificative din punct de
vedere politic“ (pp. 12-13).
În ceea ce priveºte America Latinã, trebuie comentat în legãturã cu fiecare
dintre aceste puncte cã: 1) alternanþele la guvernare prin procese electorale
paºnice au avut loc în America Latinã la fel de des ca ºi în Europa Sudicã; 2) în
prima, sprijinul pentru stabilitatea regimului a persistat (în Argentina, Brazilia ºi
Bolivia, între alte þãri) chiar în condiþiile unei recesiuni mult mai acute decât în
Europa Sudicã ºi în contextul unei inflaþii de patru ori mai mari; 3) dovezile de
pedepsire sunt foarte puþine, deºi cu excepþii importante în ambele regiuni; 4)
chiar atunci când ne gândim la Italia din zilele noastre, este greu sã ne imaginãm
restructurãri ale sistemului de partide mai radicale decât cele care au avut loc în
problemele de naturã conceptualã pe care le discut aici. Ei afirmã cã în Italia „câteva importante regimuri
parþiale … au fost contestate, s-au deconsolidat ºi au intrat într-un proces semnificativ de restructurare
începând cu anul 1991“ (p. 19). La aceeaºi paginã, cititorul aflã cã aceste regimuri parþiale includ nu mai puþin
decât „sistemul electoral, sistemul de partide ºi însãºi structura statului.“ (Mai târziu, la acestea s-au adãugat
„natura primarã a relaþiilor dintre executiv ºi legislativ“ [p. 394]). Totuºi, „democraþia italianã rãmâne puternicã
ºi plinã de mobilitate“, dupã ce, practic, toate aspectele importante ale regimului sãu, ºi chiar ale statului, s-au
„deconsolidat“ (p. 412). Dacã autorii vor sã spunã cã, în ciuda unei crize severe, poliarhia italianã este probabil
sã fie una trainicã, sunt de acord cu ei.
30 De fapt, acest prim „test“ este destul de ambiguu. Chiar înainte de articularea listei lor de teste cu acesta
pe prima poziþie, autorii afirmã cã „resping [alternanþa paºnicã la guvernare a unor partide care în trecut s-au
aflat într-o opoziþie violentã]“ ca o condiþie absolut necesarã pentru a considera cã un regim este „consolidat“
(sublinierea autorului, G.O'D.). A se vedea Gunther et al., Politics of Democratic Consolidation, 12.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 103
Aproape cã nu mai este nevoie sã spunem cã toate cazurile reale prezintã diverse
variante de combinaþii de-a lungul diverselor dimensiuni relevante. Aceastã
observaþie, totuºi, nu ar trebui sã conducã la soluþia procustianã de a strânge
laolaltã toate cazurile. Diferenþele în grad în care fiecare caz aproximeazã un pol
sau altul pot justifica clasificarea ºi analiza lor separatã. Desigur, am putea
prefera, din variate motive, un proces politic care aderã destul de îndeaproape la
regulile formale din pachetul instituþional al poliarhiei. Cu toate acestea, existã
poliarhii, unele la fel de vechi precum Italia, India ºi Japonia sau, în America
Latinã, Columbia ºi Venezuela, care sunt încã trainice, deºi nu funcþioneazã dupã
cum dicteazã regulile lor formale. Pentru a înþelege aceste cazuri, trebuie sã ºtim
ce jocuri sunt, în realitate, jucate ºi dupã ce reguli.
În multe þãri din estul sau sudul mapamondului, existã o veche ºi adâncã
fracturã între pays réel ºi pays légal. Astãzi, când multe dintre aceste þãri pretind
cã sunt democraþii ºi adoptã un cadru constituþional, persistenþa ºi marea
vizibilitate a acestei fracturi pot sã nu ameninþe supravieþuirea poliarhiilor, dar
nici nu faciliteazã vindecarea fracturii. Instituþiile sunt viguroase, mai ales când
au rãdãcini adânci, ºi particularismul nu este o excepþie. El este o trãsãturã
permanentã a societãþii umane. Numai de curând ºi numai în unele contexte
instituþionale s-a reuºit temperarea lui de norme ºi reguli universaliste. În multe
dintre noile poliarhii, particularismul sãlãºluieºte în cele mai multe instituþii
politice formale; totuºi ocuparea înaltelor posturi guvernamentale este decisã de
procesul universalist al numãrãrii corecte a voturilor. Acest lucru poate suna
paradoxal, dar nu este aºa. El aratã cã acestea sunt poliarhii, dar ele nu sunt nici
cele pe care teoria democraþiei le imagina când se nãºtea din reflecþia asupra
regimurilor politice din nord-vest ºi nici ceea ce multe studii ale democratizãrii
presupun cã ar trebui sã fie sau sã devinã democraþia.
Faptul cã anumite poliarhii sunt instituþionalizate informal are consecinþe
importante. Doresc sã accentuez aici una care este strâns legatã de estomparea
graniþelor dintre sferele publicã ºi privatã: responsabilitatea, un aspect crucial al
31 În textul pe care îl comentez, problema este amplificatã de folosirea unor categorii precum „consolidare
parþialã“ ºi „consolidare suficientã“ (despre care autorii spun cã precede „consolidarea deplinã“ în unele dintre
cazurile sud-europene). Ei chiar vorbesc de un stadiu al „persistenþei democratice“, care se presupune cã
urmeazã atingerii stadiului de „consolidare [democraticã] deplinã“.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 104
obstacole plasate în calea unei preluãri a sarcinilor pe care alegãtorii le-au delegat
executivului. Eforturile acestuia de a slãbi puterea unor asemenea instituþii, de a
trece peste autoritatea lor legalã ºi de a ale diminua prestigiul reprezintã un
corolar logic al acestei perspective.33 Pe de altã parte, aºa cum avertiza Max
Weber, instituþiile deposedate de putere ºi responsabilitate reale tind sã acþioneze
în moduri care par sã confirme motivele aduse în spijinul acestei deposedãri. În
cazurile care ne preocupã aici, particularismul devine chiar mai agresiv în
interiorul parlamentului ºi al partidelor politice, tribunalele eºueazã în a
administra justiþia, iar agenþiile de control sunt reduse la a avea doar un rol pasiv.
Acest context încurajeazã continuarea erodãrii autoritãþii stabilite prin lege, face
ca graniþa dintre public ºi privat sã fie din ce în ce mai firavã ºi creeazã tentaþii
enorme în sensul corupþiei.
În aceastã mare de particularism ºi graniþe înceþoºate, cum reuºeºte oare sã
supravieþuiascã procesul universalist de alegeri corecte ºi competitive?
Guvernele care doresc sã violeze legea nu sunt garante solide ale integritãþii
proceselor electorale. O parte a rãspunsului, cel puþin în legãturã cu alegerile
pentru poziþiile cheie ale statului, o reprezintã atenþia internaþionalã ºi procesul
de relatare în strãinãtate a neregulilor electorale. Alegerile corecte sunt
principala, dacã nu chiar singura trãsãturã care atestã, în ochii altor guverne ºi a
opiniei publice internaþionale, faptul cã unele þãri sunt democratice. În zilele
noastre, aceastã atestare prezintã importante avantaje pentru þãrile în cauzã ºi
pentru aceia care le guverneazã. În interiorul þãrii, alegerile reprezintã un
moment când funcþioneazã ceva similar responsabilitãþii orizontale: partidele
opuse celui de la guvernare sunt prezente în secþiile de votare, având interesul
comun de a preveni fraudele. Alegerile creeazã o concentrare maximã asupra
problemelor de naturã politicã, dar ºi asupra simbolurilor ºi ritualurilor care
însoþesc actul votãrii. În acest moment, simþul cetãþenilor pentru o corectitudine
elementarã se manifestã cu o intensitate specialã. Violãrile de orice tip sunt
imediat anunþate public. Confruntate cu protestele care ar putea urma ºi cu
repercusiunile acestora în presa internaþionalã ºi þinând cont de dificultãþile
suplimentare care ar rezulta din încercarea de a mãslui rezultatele votului, cele
mai multe guverne doresc sã-ºi asume riscurile unor alegeri corecte ºi
competitive.
Particularismul dominant, guvernarea delegativã ºi slaba responsabilitate
orizontalã au cel puþin douã consecinþe negative serioase. Prima este cã absenþa
generalizatã a controlului face posibil ca practicile autoritare sã se reafirme.34
Cea de-a doua este cã, în þãrile care au adoptat poliarhia în condiþii de inegalitate
33 Cititorul a observat, cu siguranþã, cã mã refer la þãri cu regimuri prezidenþiale ºi cã, în consecinþã, trec cu
rapiditate peste argumentele (propuse pentru prima datã de Juan J. Linz ºi adoptate de alþi cercetãtori)
referitoare la avantajele parlamentarismului în comparaþie cu prezidenþialismul ce caracterizeazã America
Latinã. Deºi, în mod teoretic, aceste argumente mã conving ºi pe mine, din pricina caracteristicilor pe care le
descriu sunt sceptic în legãturã cu consecinþele practice pe care le-ar presupune încercarea de implantare a
parlamentarismului în aceste þãri.
34 Pentru analize ale unora dintre aceste situaþii, a se vedea Paulo Sergio Pinheiro, „The Legacy of
Authoritarianism in Democratic Brazil“, în Stuart S. Nagel (editor) Latin American Development and Public Policy
(New York: St. Martin's, 1995), 237-253; ºi Martha K. Huggins (editor), Vigilantism and the State in Modern Latin
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 106
particularã, este de a localiza punctul în care violarea drepturilor liberale ar trebui interpretatã ca o anulare sau
o diminuare a libertãþilor politice conexe procesului electoral. În cele din urmã, Philippe C. Schmitter emite o
opinie interesantã atunci când recomandã ca poliarhiile sã fie dezagregate în diverse „regimuri parþiale“. Cele
mai multe dintre acestea ar arãta destul de diferit când ar fi comparate cazurile instituþionalizate formal cu cele
instituþionalizate informal. A se vedea Schmitter, „The Consolidation of Democracy and Reprezentation of
Social Groups“, în American Behavioral Scientist 35 (Martie-Iunie, 1992): 422-449.
37 Acesta a fost sloganul din rapoartele comisiilor care au investigat cazurile de violare a drepturilor omului
din Argentina ºi Brazilia. Pentru o discuþie mai amplã a ceea ce eu numesc starea antiautoritarã dominantã din
timpul tranziþiilor, a se vedea articolul meu „Transitions, Continuities, and Paradoxes“ ºi articolul lui Nancy
Bermeo „Democracy and the Lessons of Dictatorship“, în Comparative Politics 24 (Aprilie 1992): 273-291.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 108
38 Ilustrând simptomatic rãmãºiþele discursului ºi speranþelor tranziþiei, precum ºi influenþele reciproce dintre
discursurile politice ºi cele academice, de câteva ori, guvernele din þãrile pe care le cunosc mai îndeaproape
(Argentina, Brazilia, Chile ºi Uruguay) au proclamat triumfãtoare cã democraþiile lor au devenit „consolidate“.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 109
DE LA LIBERALISM
LA DEMOCRAÞIE LIBERALÃ*
Marc F. Plattner**
Abstract:
Even though liberalism and democracy are not the same thing, the former containts within
itself the seeds of its own democratization. Once the liberal principles were accepted in politics,
the property qualifications of voting were gradually removed and the universal suffrage became
inevitable. Other barriers, such as the exclusion of women, were also removed subsequently.
History proved that decion-making by majorities did not undermine the economic basis of
prosperity. If anything, the revival of liberalism in the last two decades signals an even more
profound understanding of the concept: limiting the excesses of the democratic governments and
protecting individual rights are more important that simply translating public sentiment into
public policy.
Key words: liberalism, suffrage, rights, property, accountability.
În zilele noastre, se face referire la cele mai multe regimuri liberale din lume,
acele regimuri din þãrile vestice avansate, fie prin a le numi regimuri liberale, fie,
mai des, pur ºi simplu democraþii. Acest lucru reflectã unul dintre cele mai
ºocante moduri în care liberalismul secolului al XX-lea diferã de liberalismul
clasic, apãrut la sfârºitul secolului al XVII-lea ºi începutul secolului al XVIII-lea.
În prezent, liberalismul (înþeles ca guvernare constituþionalã ºi limitatã, domnia
legii ºi protecþia drepturilor individuale) este aproape invariabil asociat cu
democraþia (înþeleasã ca selecþie a oficialitãþilor guvernamentale prin sufragiu
universal). Totuºi, reciproca a devenit în ultimele decenii din ce în ce mai puþin
* „From Liberalism to Liberal Democracy“, Journal of Democracy, 10:3, (1999), 121-134. © The Johns
Hopkins University Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns
Hopkins University Press.
** Marc F. Plattner este coeditor al Journal of Democracy ºi codirector al Forumului Internaþional pentru Studii
Democratice.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 110
Liberalism ºi egalitate
1 Fareed Zakaria, „The Rise of Illiberal Democracy“, în Foreign Affairs 76 (Noiembrie-Decembrie 1997), 22-
43.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 111
2 John Locke, Second Treatise of Government, editor Thomas P. Peardon (Indianapolis: Bobbs-Merrill, 1952),
capitolul 2, secþiunea 4, 4. (Al doilea tratat despre cârmuire, traducere în limba românã de Silviu Culea, Bucureºti:
Nemira, 1999).
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 112
guvernare“.3 Dupã ce a arãtat punctele slabe ale argumentului lui Filmer în ceea
ce priveºte supunerea naturalã a oamenilor, Locke începe cel de-Al doilea tratat
susþinând cã dacã înºelãtoria ºi violenþa nu sunt singura bazã a guvernãrii, ar
trebui gãsitã o nouã bazã pentru puterea politicã. Locke o gãseºte în
consimþãmântul oamenilor. Tocmai datoritã faptului cã oamenii sunt „liberi,
egali ºi independenþi de la naturã, nici unul nu poate fi scos din aceastã stare ºi
supus puterii politice a altcuiva fãrã consimþãmântul sãu“.6 O datã ce alte
principii ale legitimitãþii politice sunt subminate, rãmâne numai consimþãmântul
celor guvernaþi.
A spune cã guvernarea legitimã se bazeazã pe consimþãmântul celor
guvernaþi este echivalent cu a spune cã oamenii (poporul), un termen care
pentru Locke nu semnificã „cei mulþi“, ca opuºi nobililor, ci se referã la toþi cei
care aparþin societãþii, sunt în fond suverani. Ei sunt întemeietorii societãþii
politice, ei decid unde sã învesteascã puterea de a crea legi ºi ei au „un drept de
a reveni la libertatea iniþialã“ ºi de a alege o nouã putere legislativã, în cazul în
care cea existentã le trãdeazã încrederea.5 Totuºi, în ciuda acestor aspecte
egalitare sau democratizatoare ale doctrinei lui Locke, el nu concluzioneazã pe
baza acestora cã oamenii înºiºi (sau reprezentanþii lor aleºi) ar trebui în mod
necesar sã guverneze. În schimb, el argumenteazã cã, atunci când oamenii se
unesc pentru prima datã într-o societate politicã, majoritatea pot alege sã nu se
învesteascã ei înºiºi ca putere legislativã (situaþie pe care Locke o numeºte
„democraþie perfectã“), ci sã învesteascã în puþini oameni sau într-un singur om,
sau în asemenea „forme de guvernare mixte sau compuse pe care ei le considerã
bune“.6 Spre exemplu, în Anglia, el sugereazã cã ataºamentul oamenilor faþã de
vechile lor aranjamente constituþionale este cel care îi aduce înapoi la „vechea
putere legislativã formatã din rege, lorzi ºi comune“7 Pe scurt, formele
nedemocratice de guvernare pot fi legitime dacã se bucurã de consimþãmântul
poporului.
Aceastã teorie nu este nerezonabilã ºi constituie o viziune care a prevalat,
cel puþin un secol, între suporterii drepturilor omului ºi ai guvernãmântului
limitat. Dar gradual ºi inexorabil, concepþia cã guvernãmântul trebuie sã se
bazeze pe consimþãmântul popular a dus la ideea cã guvernarea trebuie sã fie a
poporului, de cãtre popor, pentru popor. De ce s-a întâmplat acest lucru? Poate
cã s-ar putea atinge aceastã problemã, întrebând de ce oamenii ar putea sã
încuviinþeze o guvernare ce nu e în mâinile lor sau ale reprezentanþilor aleºi de
ei. Cineva poate, bineînþeles, sã rãspundã cã, în primele secole, oamenilor nu li
s-a dat niciodatã cu adevãrat dreptul de a alege ºi, dacã li s-ar fi dat, ei ar fi ales
guvernarea popularã*. În mod alternativ, se poate ajunge la un acord cu Locke,
3 John Locke, First Treatise, în Peter Laslett, editor, Two Treatises of Government (New York: New American
Library, 1960), capitolul 1, secþiunea 5, 178.
4 Locke, Second Treatise, capitolul 8, secþiunea 95, 54.
5 Ibid., capitolul. 19, secþiunea 222, 124.
6 Ibid., capitolul. 10, secþiunea 132, 74.
7 Ibid., capitolul. 19, secþiunea 223, 125.
* guvernarea în care oamenii sã aibã cu adevãrat un cuvânt de spus - n. trad.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 113
în ceea ce priveºte faptul cã „oamenii nu-ºi pãrãsesc atât de uºor vechile tipare,
aºa cum sugereazã unii. Cu greu se lasã convinºi sã îndrepte greºelile recunos-
cute din cadrul cu care s-au obiºnuit“.8 În secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea,
principiile monarhice ºi aristocratice au guvernat nu numai lumea, ci ºi spiritul
oamenilor. Se poate spune cã oamenii doreau sã consimtã sã fie conduºi de alþii
tocmai pentru cã principii diferite de cel al consimþãmântului, aveau încã, o
influenþã mare. Dar subscrierea publicã ºi acceptarea crescândã a principiilor
egalitãþii naturale ºi ale guvernãrii prin consimþãmânt erau destinate sã erodeze
dorinþa oamenilor de a accepta cârmuirea nedemocraticã.
În coloniile americane, unde ideile lui Locke erau cel mai larg acceptate ºi
unde monarhia ºi aristocraþia se bucurau de mult mai puþin sprijin decât în
societãþile tradiþionale ale Europei, a fost clar dupã Revoluþie faptul cã oamenii nu
ar accepta altceva decât guvernarea popularã.9 Revoluþia Francezã s-a îndreptat
rapid înspre o respingere categoricã a oricãror componente ale monarhiei sau
aristocraþiei. Chiar ºi în Marea Britanie, unde ataºamentul popular faþã de „vechile
forme“ a rãmas mult mai puternic, cererile pentru sufragiu universal dateazã cel
puþin din anii 1770,10 iar secolul al XIX-lea a fost marcat de o largã dezbatere
publicã privind extinderea dreptului de vot, care a avut în final succes.
12 James Mill, An Essay on Government (Indianapolis: Bobbs-Merrill,1955). Toate citatele sunt din capitolul 8,
72-82.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 115
13 Thomas Babington Macaulay, „Mill on Government,“ în The Works of Lord Macaulay (New York: Hurd and
Houghton, 1878), 2: 5-51. Toate citatele din Macaulay sunt din acest eseu.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 116
15 Ibid., 1: 59.
16 Gertrude Himmelfarb, Victorian Minds (New York: Harper & Row, 1970), 348. Marc F. Plattner 133.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 118
17 James Fitzjames Stephen, Liberty, Equality, Fraternity (Cambridge: Cambridge University Press, 1967),
210-12. Acest citat, precum ºi citatele care urmeazã din Stephen sunt din capitolul 5, 179-229.
18 John Stuart Mill ocupã un loc aparte în evoluþia gândirii asupra extinderii sufragiului. În lucrarea sa,
Considerations on Representative Government (1861), el argumenteazã cã „este o nedreptate personalã sã se respingã
oricãrei persoane, în afarã de cazul când se previn astfel rele mai mari, privilegiul normal de a se þine cont de
pãrerea sa în rezolvarea problemelor în care are acelaºi interes ca ºi celelalte persoane“. El nu numai cã se
opune criteriilor proprietãþii, ci ºi respinge în mod vehement argumentul tatãlui sãu, James Mill, în ceea ce
priveºte respingerea dreptului de vot pentru femei. Oricum, el apãrã ideea respingerii acordãrii dreptului de
vot pentru analfabeþi, pentru cei ce nu plãtesc nici o taxã ºi pentru cei ce beneficiazã de asistenþã socialã. Mai
mult decât atât, el nu numai cã acceptã aceste excepþii în introducerea sufragiului universal, dar ºi respinge
principiul sufragiului egal. Astãzi, argumentul sãu în favoarea acordãrii unor voturi multiple celor ce posedã
„superioritate intelectualã individualã“ (fapt indicat de profesia lor sau de nivelul de educaþie) pare chiar mai
învechit decât argumentele în favoarea restrângerii sufragiului. A se vedea John Stuart Mill, Considerations on
Representative Government (New York: Liberal Arts Press, 1958), 127-147.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 119
fost violate în mod constant de multe din statele membre ale ONU ce sunt
conduse de guvernãri dictatoriale sau cu un singur partid. Dar, chiar ºi cele mai
multe dintre aceste state (exceptând, cu siguranþã, Africa de Sud în perioada
apertheid-ului) ºi-au organizat alegerile false sub semnul regulilor ce prevãd
sufragiu universal ºi egal.
CE ESTE CONSOLIDAREA
DEMOCRATICÃ?*
Andreas Schedler**
Abstract:
The notion of democratic consolidation is used in many ways, which threatens o confuse
democratization policy agenda. By consolidation we mean sometimes simply a better
organization of the current democratic institutions; alternatively, we may refer to the step from
electoral to liberal democracy; or to the strategic shift from both to advanced, modern democracy.
This is wrong, because the policy mechanisms for pursuing these aims are different. By
consolidation we should not suggest a process of ‘deepening’, but simply refer to the democratic
survival i.e. securing the institutions against authoritarian regression. This is important for
practical purposes because a democracy can be secure against reversals even though its
institutions are weak; and conversely, another democracy may break down in spite of the its
strong institutional elements.
Key words: consolidation, electoral / procedural / liberal democracy, breakdown,
authoritarianism.
* „What Is Democratic Consolidation?“, Journal of Democracy, 9:2 (1998), 91-107. © The Johns Hopkins
University Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins
University Press.
** Andreas Schedler, profesor invitat la Centro de Investigacion y Docencia Economicas (CIDE) din Mexic,
predã de asemenea la Universitatea din Viena ºi la FLACSO - Mexic. Anterior, Schedler a fost lector universitar
în ºtiinþe politice la Institutul Austriac pentru Studii Avansate.
Sunt recunoscãtor Academiei de ªtiinþe a Austriei pentru cã mi-a sprijinit munca la acest articol prin Programul Austriac pentru
Cercetare ºi Tehnologie Avansatã (PACTA). O versiune anterioarã a acestui articol a fost prezentatã sub titlul „Concepts of
Democratic Consolidation“ la întâlnirea Asociaþiei de Studii Latino Americane de la Guadalajara, Mexic, 17-19 aprilie 1997.
Pentru referinþe bibliografice mai extinse cititorul poate consulta aceastã versiune originalã extinsã. Pentru a obþine o copie puteþi
trimite un e-mail autorului (andreas@dis1.cide.mx).
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 123
1 A se vedea Larry Diamond, Developing Democracy: Toward Consolidation (Baltimore: Johns Hopkins University
Press, în curs de apariþie), capitolul 2.
2 Elinor Ostrom, „An Agenda for the Study of Institutions“, Public Choice 48 (1986): 4.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 124
Consideraþii ºi orizonturi
3 Robert Dahl, Poliarchy: Participation and Opposition (New Haven: Yale University Press, 1971). (Nota
traducãtorului: a se vedea ºi traducerea în limba românã Poliarhiile: participare la opoziþie. Iaºi: Institutul
European, 2000).
4 Pentru „subtipuri diminuate“ ale democraþiei, a se vedea David Collier ºi Steven Levitsky, „Democracy with
Adjectives: Conceptual Innovation in Comparative Research“, World Politics 49 (Aprilie 1997): 430-451.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 125
7 Sã observãm cã aceastã distincþie între consolidarea „pozitivã“ ºi consolidarea „negativã“ este diferitã de
aceea teoretizatã de Geoffrey Pridham. El asociazã „consolidarea negativã“ cu asigurarea supravieþuirii
democraþiei ºi „consolidarea pozitivã“ cu legitimarea democraþiei la nivelul elitei ºi al masei. Totuºi, suporturile
teoretice ale acestei distincþii, precum ºi relaþia dintre cele douã tipuri de democraþie par neclare. A se vedea
Geoffrey Pridham, „The International Context of Democratic Consolidation: Southern Europe in
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 127
mai departe, afirmând cã, pentru democraþiile din cel de-al treilea val, „problema
nu o reprezintã rãsturnarea, ci erodarea: slãbirea intermitentã sau gradualã a
democraþiei chiar de cãtre cei aleºi în fruntea regimurilor democratice“.13
În ultimii ani, cercetãtorii consolidãrii democratice ºi-au îmbunãtãþit
cunoºtinþele referitoare la cãile diferite pe care o poate lua „moartea lentã“ a
democraþiilor. Reafirmarea supremaþiei militare, subliniatã de O’Donnell, este
doar una dintre posibilitãþi, chiar dacã una foarte... posibilã. Alte forme de
erodare afecteazã alþi stâlpi instituþionali ai democraþiei. Spre exemplu, violenþa
de stat, la fel ca ºi slãbiciunea statului, poate submina domnia legii; ascensiunea
partidelor hegemonice poate sufoca competiþia electoralã; decãderea instituþiilor
electorale poate afecta corectitudinea numãrãrii voturilor; persoanele care deþin
funcþii publice pot sã se foloseascã de accesul privilegiat la resursele statului ºi la
mass-media în moduri care violeazã standardele minime de corectitudine
electoralã ºi oportunitate egalã; sau introducerea unor legi pentru obþinerea
cetãþeniei discriminatorii poate viola normele democratice ale incluziunii.
Dezvoltarea democraþiei
Fundamentarea democraþiei
17 Diamond, „Democracy in Latin America: Degrees, Illusions, and Directions for Consolidation“, în Tom
Farer, editor, Beyond Sovereignty: Collectively Defending Democracy in the Americas (Baltimore: Johns Hopkins
University Press, 1996), 73. Este instructiv sã privim „Map of Freedom“ publicatã regulat de Freedom House
în Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties. În raportul din 1995-1996, din toatã America Latinã
numai Chile, Argentina, Uruguay, Ecuador, Costa Rica ºi Panama sunt prezentate cu culoarea alba, indicându-
se, astfel, statutul lor de þãri „libere“. Toate celelalte þãri sunt prezentate grafic cu nuanþe de gri, ce exprimã
clasificarea lor inferioarã, nu mai mult decât la categoria societãþilor „parþial libere“. A se vedea Freedom House,
Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties 1995-1996 (New York: Freedom
House, 1996), 99.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 133
Organizarea democraþiei
18 A se vedea, spre exemplu, Philippe Schmitter, „Organized Interests and Democratic Consolidation in
Southren Europe“, în Gunther et al., The Politics of Democratic Consolidation, 284-314. Cred cã e fals sã se descrie
aceastã schimbare de nivel de analizã ca o „dezagregare“ (Schneider, Democratic Consolidation, 220-221). În
definitiv, relaþia dintre normele fundamentale ºi cele secundare nu este o relaþie între sumã ºi pãrþi (aºa cum
sugereazã termenul dezagregare), ci mai degrabã, o relaþie între, sã spunem, bazã ºi suprastructurã.
19 A se vedea Schmitter, „Organized Interests“. A se vedea, de asemenea, spre exemplu, Geoffrey Pridham,
„Political Parties, Parliaments and Democratic Consolidation in Southern Europe: Empirical and Theoretical
Perspectives“, în Ulrike Liebert ºi Maurizio Cotta, editori, Parliament and Democratic Consolidation in Southern
Europe (Londra: Pinter Publishers, 1990), 225-248. Aceastã perspectivã „organizaþionalã“ a consolidãrii
democratice este deseori prezentatã împreunã cu ideea cã actorii politici trebuie sã accepte ºi sã se obiºnuiascã
cu aceste mezo- ºi micro-aranjamente. Spre exemplu, Linz ºi Stepan vãd „consolidarea constituþionalã“ a
democraþiei ca fiind atinsã atunci când toþi actorii politici „acceptã ºi se obiºnuiesc cu rezolvarea conflictelor
prin legi, proceduri ºi instituþii specifice, consfinþite prin noul proces democratic“. A se vedea Linz ºi Stepan,
Problems of Democratic Trasition and Consolidation, 6.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 134
Nostalgii posttranziþionale
Înapoi la origini
Coexistenþa paºnicã ºi recunoaºterea mutualã a diferitelor concepte ale
consolidãrii democratice ar fi de preferat stãrii actuale de confuzie conceptualã.
Acelaºi lucru ar fi adevãrat pentru o altã opþiune: abandonarea conceptului ºi
renunþarea la a mai discuta despre el. Totuºi, ambele alternative sunt soluþii de
20 Chritoph M. Kotowski, „Revolution“, în Giovanni Sartori, editor, Social Science Concepts: A Systematic Analysis
(Beverly Hills: Sage Publications, 1984), 440.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 136
21 Giovanni Sartori, „Guidelines for Concept Analysis“, în Sartori, Social Science Concepts, 50 (a se vedea, de
asemenea, 37-40).
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 137
22 Laurence Whitehead, „The Vexed Issues of the Meaning of 'Democracy'“ (manuscris nepublicat,
Universitatea Oxford, 1997), 17.
138-144.qxd 10.06.2002 12:15 Page 138
138
DEZVOLTARE ªI CULTURÃ
DEMOCRATICÃ*
Robert A. Dahl**
Abstract:
An advanced market society is not strictly necessary for the existence of a robust democratic
culture, neither is it sufficient. The latter does not emerge automatically from the socio-economic
modernization, while the former can also constitute the basis for hierarchical and unequal
arrangements. As a result, there is no unique path that links development, the type of political
regime and the democratic culture, but three: the Western one, in which democratization and
its values preceded and favored the economic modernization; the authoritarian modernization,
in which the sequence was reversed; and a third, incremental one, in which all three elements
develop slowly and reinforce each other. In consequence, on the one hand, democratization does
not have to pass through all the historical stages that define the Western experience, and hence
can proceed at a faster pace; on the other, authoritarian reversals are possible anytime in those
places where democratic political culture is still weak.
Key words: democratization, authoritarian reversal, political culture, development,
modernization.
* „Development and Democratic Culture“, In: Diamond, L. et al (eds), 1997. Consolidating the Third Wave
Democracies. Johns Hopkins University Press, Baltimore. © 1997. (Copyright Holder). Reprinted by permission
of the Johns Hopkins University Press.
** Robert A. Dahl este Profesor de ºtiinþe politice la universitatea Yale ºi fost preºedinte al Societãþii
Americane de ªtiinþe Politice. A publicat: Noua (dez)ordine politicã din America (1994), Democraþia ºi criticii ei (1989)
ºi Poliarhiile: participare ºi opoziþie (1970).
Aceastã lucrare se bazeazã în mare mãsurã pe capitolul meu „Culturã politicã ºi dezvoltare economicã“, în
Ragnvald Kalleberg ºi Frederick Englestad (ed.), Timp social ºi schimbare socialã: Aspecte istorice în ºtiinþele
sociale (în curs de publicare).
138-144.qxd 10.06.2002 12:15 Page 139
Este adevãrat cã multe trãsãturi sistemice ale unei economii ºi ale unei
societãþi de piaþã avansate sunt favorabile dezvoltãrii unei culturi democratice.
Printre aceste trãsãturi putem include un sistem legal stabil; descentralizarea
deciziilor economice; folosirea pe scarã largã a informaþiei, persuasiunii, a
stimulentelor sau a recompenselor în locul coerciþiei directe, pentru a influenþa
comportamentul actorilor economici; crearea unei clase de mijloc; accesul la
informaþii suficient de credibile, ºi lista ar putea continua. Cu toate acestea,
consider cã ar fi greºit sã presupunem cã o economie de piaþã avansatã ar fi fie
indispensabilã, fie suficientã pentru a crea o culturã democraticã solidã.
Istoria democratizãrii în Statele Unite, Canada, Noua Zeelandã, Australia,
Elveþia, þãrile scandinave, ºi fãrã îndoialã lista ar putea continua, demonstreazã
cã societãþile de piaþã avansate au apãrut acolo unde existau deja de ceva timp
condiþiile pentru democratizare ºi pentru dezvoltarea unei culturi democratice
solide. Cele mai multe din trãsãturile sistemice asociate cu economiile de piaþã
avansate menþionate mai sus puteau fi identificate în aceste þãri chiar ºi atunci
când ele nu erau decât societãþi preindustriale, predominant agrare. Cu mult
înaintea industrializãrii, existau deja structurile care au facilitat tranziþia la
democraþie ºi consolidarea acesteia prin acceptarea pe scarã largã a ideilor
democratice ºi prin dezvoltarea unei culturi democratice.
Istoria democraticã timpurie poate fi cu uºurinþã consideratã irelevantã
pentru lumea contemporanã. Poate cã este adevãrat în cazul multor þãri.
Consider însã cã reflectarea asupra acestor experienþe istorice timpurii poate
constitui un ajutor în efortul de a discerne mai clar acele tipuri de structuri care
ar putea contribui la crearea unei culturi democratice într-o þarã în care aceasta
a lipsit dintotdeauna.4
Existenþa unei economii de piaþã avansate nu este o condiþie necesarã ºi nici
suficientã pentru dezvoltarea unei culturi democratice solide. Un argument
pentru este faptul cã sistemul de credinþe care face parte integrantã din
ansamblul componentelor structurale ale economiilor de piaþã poate funcþiona
ºi în sensul susþinerii ierarhiei ºi a inegalitãþii, aºa cum s-a întâmplat ºi se
întâmplã în cadrul conducerii interne a întreprinderilor economice. Mai mult, nu
existã nici un motiv sã presupunem cã procesul de modernizare socioeconomicã
este însoþit automat de apariþia unei culturi politice democratice, ca un fel de
deus ex machina politic.
Supravieþuirea democraþiei în perioade de crizã este condiþionatã de douã
practici esenþiale, care au o bazã culturalã. În primul rând, principalele forþe
publice de organizare a coerciþiei - poliþia ºi armata - trebuie controlate în mod
ferm de cãtre liderii politici aleºi în mod democratic. O þarã democraticã are
ºanse de a supravieþui cu bine unei crize numai dacã aceastã normã este atât de
adânc înrãdãcinatã, încât ideea unei lovituri militare este efectiv de neconceput
atât pentru liderii civili, cât ºi pentru cei militari.
4 Gordon S. Wood a concluzionat, pe baza unor studii istorice recente, cã economia agricolã de piaþã a apãrut
în Noua Anglie abia dupã 1780. El argumenteazã, în continuare, cã „explozia puterii antreprenoriale“ în
agriculturã a fost rezultatul schimbãrii instituþiilor politice ºi a ideilor. Vezi „Inventarea capitalismului
american“, New York Review of Books, 6 Iunie 1994, 44-49.
138-144.qxd 10.06.2002 12:15 Page 141
7 Pentru o analizã a variaþiilor în atitudinile faþã de întinderea atribuþiilor guvernelor þãrilor din Europa vezi
Ole Borre ºi Elinor Scarbrough, eds., The Scope of Government (Oxford: Oxford University Press, 1995); pentru
comparaþii care includ ºi Statele Unite, vezi Russell J. Dalton, Politica cetãþenilor, opinia publicã ºi partidele politice în
democraþiile occidentale, ed. a II-a, (Chatham, N.J: Chatham House, 1996).
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 145
Philippe C. Schmitter**
Abstract:
The existence of a strong civil society, though not a prerequisite for the demise of autocracy
and a successful transition, contributes to the consolidation of democracy. Modern democracies
are complex institutional arrangements in which the political parties cannot channel all the
communication between independent agents and the public sector. A high density of civil society
associations is beneficial, but is not an automatic product of capitalism, urbanization and
cognitive mobilization it requires explicit encouragement through public policies. While the
“Asian societies” are too diverse to allow for non-trivial regional generalizations, it can be said
that, overall, their civil societies have been by tradition been dependent on the public authority.
In many Asian countries the modernization was a centrally-controlled experiment pursued by
the urban elite. The current challenge in the region is to integrate the local civil society with the
new political developments at the center, in order to make it a pillar of consolidated democracy.
Key words: civil society, consolidation, modernization, capitalism, Asian societies.
* "Civil Society East and West", In: Diamond, L. et al (eds), 1997. Consolidating the Third Wave Democracies. Johns
Hopkins University Press, Baltimore. © 1997. [Copyright Holder]. Reprinted by permission of the Johns
Hopkins University Press.
** Phillippe C. Schmitter este profesor de ºtiinþe politice la Institutul Universitar European din Florenþa ºi
fost director al Centrului pentru Studii Europene de la Universitatea Stanford.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 146
1 Cer scuze cititorului pentru faptul cã nu pot oferi citate pentru justificarea acestei definiþii a societãþii civile.
Ea condenseazã lecturile mele din scrierile clasice ale unor autori precum Adam Ferguson ºi Adam Smith
referitoare la importanþa autonomiei raþionale ºi a limitelor impuse de sentimente morale; Montesquieu despre
noþiunea corpurilor intermediare; Burke despre „micile corporaþii“; Hegel despre necesitatea autonomiei
duale; Tocqueville despre rolul procesului de deliberare internã ºi al învãþãrii politice; Durkheim despre
accentul pe care asociaþiile trebuie sã îl punã pe specializare ºi normare; von Gierke despre posibilitatea
persoanei juridice ºi a autoadministrãrii ºi Gramsci despre caracterul central al statului în raport cu asociaþiile
de clasã, sectoriale ºi (mai ales) profesionale.
Am obþinut foarte multe beneficii intelectuale ºi din abordãrile contemporane ale acestor chestiuni, în special
din Antony Black, Guilds and Civil Society in European Political Thought (Londra: Methuen, 1984) ºi John
Keane, Democracy and Civil Society (Londra: Verso, 1988).
Ca participant în proiectul Real Utopias despre asociaþii ºi democraþie (construit pe structura unei serii de
seminarii ºi conferinþe finanþate de Centrul A.E. Havens pentru Studiul Structurii Sociale ºi al Schimbãrii
Sociale de la Universitatea din Wisconsin), am avut ocazia sã discut (ºi, câteodatã, sã fiu în dezacord) cu unii
dintre cei mai buni teoreticieni care încearcã în prezent sã contribuie la calitatea gândirii despre societatea civilã:
Joshua Cohen, Paul Hirst, Jane Mansbridge, Claus Offe, Joel Rogers et al., Associations and Democracy, editor Erik
Olin Wright (Londra: Verso, 1995).
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 148
2 Aceastã abordare a procesului de consolidare a democraþiei este dezvoltatã conceptual ºi exploratã empiric
în capitolele 5 ºi 6 ale cãrþii mele aflate în curs de apariþie ºi care are titlul provizoriu Essaying the Consolidation
of Democracy.
3 Pentru o prezentare detaliatã a implicaþiilor ºi a opoziþiilor pe care le presupune distincþia pluralism-
corporatism, a se vedea lucrarea mea, „Consolidation of Democracy and Representation of Social Groups“,
American Behavioral Scientist 35 (martie-iunie 1992): 442-49, precum ºi articolul meu, „Corporatism“, în Joel
Krieger (editor), The Oxford Companion to Politics of the World (New York ºi Oxford: Oxford University Press,
1993), 195-98.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 149
4 Guillermo O'Donnell ºi Phillippe C. Schmitter, Transitions from Authoritarian Rule: Tentative Conclusions
About Uncertain Democracies (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1986).
5 Prima aserþiune, conform cãreia, în mod normal, mobilizarea societãþii civile are loc dupã, ºi nu înainte ce
tranziþia va fi luat sfârºit ºi cã, de aceea, nu poate fi creditatã cu generarea tranziþiei, are atât de multe excepþii
încât capacitatea sa descriptivã este îndoielnicã. Coreea de Sud, Filipine ºi, poate, Peru sunt cazuri în care
puterea din stradã a poporului a determinat, probabil, atât declanºarea, cât ºi natura tranziþiei care a urmat. E.
Gyimah-Boadi sugereazã în capitolul sãu din aceastã colecþie cã, în Africa, organizaþiile societãþii civile au avut
un rol mai proeminent în impulsionarea schimbãrii de regim. Nefiind un expert al acestei zone, accept aceastã
corecþie, cu toate cã nu pot sã nu observ cã marea parte a acestor tranziþii generate de societatea civilã s-au
dovedit abortive, cum a fost cazul la începutul anilor '80 în Chile.
A doua aserþiune, potrivit cãreia, în mod normal, resurecþia societãþii civile este urmatã de o demobilizare a
unitãþilor sale constitutive, o datã ce au loc alegeri credibile ºi partidele politice preiau controlul, s-a dovedit
chiar mai plinã de controverse. Datorez cercetãrii doctorale a lui Tracy Fitzsimmons asupra situaþiei din Chile
corecþia conform cãreia multe organizaþii ale societãþii civile nu se demobilizeazã, ci se remobilizeazã în jurul
altor obiective, precum oferirea serviciilor directe cãtre membrii lor, o datã ce tranziþia este în desfãºurare.
Fitzsimmons, „Paradoxes of Participation: Organization and Democratization in Latin America“ (disertaþie
doctoralã, Universitatea Stanford, 1995).
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 150
A treia propoziþie. Prezenþa unui sistem stabil ºi funcþional de partide (de orice tip
ar fi acesta) nu este singura dovadã a existenþei societãþii civile, de vreme ce nu e probabil ca
partidele politice sã poatã monopoliza funcþia de intermediere organizatã între indivizi ºi
firme, pe de o parte, ºi autoritãþile publice, pe de altã parte. Fãrã nici o îndoialã,
funcþionarea unui sistem viabil ºi competitiv de partide ar dobândi beneficii din
existenþa unei societãþi civile, dar nu ne putem aºtepta ca un asemenea sistem sã
reflecte toate interesele ºi pasiunile societãþii civile, cu atât mai puþin în timpul
perioadelor destul de lungi dintre alegeri. Partidele politice vor încerca sã
pãtrundã în instituþiile cheie ale societãþii civile (i.e. asociaþii ºi miºcãri) ºi sã ºi le
subordoneze, însã avem unele motive sã credem cã partidele ºi-au pierdut
capacitatea de a agrega interesele ºi pasiunile societãþii civile în programe,
platforme electorale ºi ideologii.
În democraþiile occidentale stabile au avut loc schimbãri substanþiale în
natura ºi rolul partidelor. Ar fi anacronic sã presupunem cã partidele din tinerele
democraþii vor trebui sã parcurgã aceleaºi etape ºi sã îndeplineascã toate funcþiile
pe care le-au îndeplinit predecesoarelor lor. Cetãþenii de astãzi, chiar ºi aceia din
societãþi care au suferit îndelung sub regimuri autoritare ºi care nu au o istorie a
societãþii civile, au abilitãþi organizaþionale destul de diferite, sunt mai puþin
predispuºi sã se identifice cu simboluri ºi ideologii partizane ºi apãrã un set mult
mai variat de interese. Mai mult, noile regimuri emerg într-un context
internaþional aproape saturat de diverse modele de acþiune colectivã încununatã
de succes. Este posibil ca toate acestea sã nu împiedice conturarea unui rol
hegemonic al partidelor în reprezentarea societãþii civile, dar ele sugereazã cã
partidele vor fi mai mult concurate de asociaþiile de interese ºi de miºcãrile
sociale decât au fost predecesoarele lor occidentale. Va trebui sã revizuim
concepþia noastrã despre democratizare, în funcþie de aceastã realitate.
tradiþionale ale circumscripþiei teritoriale ºi ale procesului legislativ. Cea mai mare
parte a activitãþii cetãþenilor poate ocoli aceste mecanisme partizane,
concentrându-se direct, prin canalele funcþionale ºi prin procesele de negociere,
asupra oficialitãþilor alese sau numite în aparatul de stat. Din aceste motive,
democraþia modernã ar trebui conceptualizatã nu ca „un regim“, ci ca un ansamblu
de „regimuri parþiale“, fiecare dintre acestea fiind instituþionalizat în conformitate cu viziuni
distincte de reprezentare a grupurilor sociale ºi de rezolvare a conflictelor care apar între ele.
Partidele, asociaþiile, miºcãrile, elitele locale ºi alte tipuri de clientele politice
concureazã ºi se intersecteazã prin aceste canale distincte, în efortul de a câºtiga
funcþii publice ºi de a influenþa politicile publice. Autoritãþile cu funcþii diverse
ºi aflate la diferite niveluri de agregare teritorialã interacþioneazã cu reprezentanþii
acestor interese ºi pretind în mod legitim cã sunt rãspunzãtoare în faþa lor.
Desigur, constituþiile reprezintã un efort de a stabili un singur ºi
atotcuprinzãtor set de „meta-reguli“ care sã asigure coerenþa acestor regimuri
parþiale, prin atribuirea unor sarcini specifice pentru fiecare ºi prin impunerea
unei relaþii ierarhice între ele. Însã documentele formale au rareori succes în
delimitarea ºi controlarea tuturor acestor relaþii. Procesul de convocare a
adunãrii constituante, elaborarea unui proiect acceptabil de constituþie ºi
ratificarea lui prin vot parlamentar sau referendum reprezintã un moment
semnificativ pentru consolidarea democraticã, dar multe regimuri parþiale se vor
opri în acest punct. Cãci, tocmai între interstiþiile dintre diferitele tipuri de
reprezentare în societatea civilã, normele constituþionale dovedesc a avea
caracterul cel mai vag ºi mai puþin prescriptiv. Sã ne imaginãm cã vom încerca sã
deducem din cele mai detaliate constituþii (ºi ele sunt din ce în ce mai detaliate)
cum vor interacþiona partidele, asociaþiile ºi miºcãrile pentru a influenþa politicile
publice sau sã observãm cum proprietarii ºi angajaþii negociazã pentru
împãrþirea acþiunilor, pe baza noilor reguli.
Dacã democraþia politicã nu este un regim, ci un ansamblu de regimuri,
atunci strategia potrivitã pentru studierea relaþiei dintre consolidarea sa ºi
societatea civilã ar trebui sã se bazeze pe descompunerea elementelor
constitutive. Nu numai cã acest lucru este de dorit din punct de vedere teoretic,
dar el este ºi fezabil din perspectivã empiricã. În Figura 1, am încercat sã schiþez
configuraþia specificã a proprietãþii ºi sã sugerez care sunt câteva dintre
regimurile parþiale pentru care existã probabilitatea de a se instaura. Axa verticalã
descrie spaþiul în termenii domeniului instituþional de acþiune, care variazã de la
agenþii de stat definite în funcþie de nivelul de autoritate la care se aflã, pânã la
unitãþi ale societãþii civile autoconstituite. Axa orizontalã descrie gama de resurse ale
puterii pe care actorii le aduc în sprijinul procesului politic pe cale de a se
instaura: numere, în cazul actorilor care se bazeazã mai ales pe numãrarea
voturilor individuale; intensitãþi, pentru acei actori a cãror putere depinde de
cântãrirea contribuþiei unor grupuri particulare de cetãþeni. Teoriile concurente
despre democraþie (liberalã ºi etatistã, majoritarã ºi consociativã, unitarã ºi
federalã, prezidenþialã ºi parlamentarã) au argumentat îndelung în favoarea
meritelor unor anumite localizãri din Figura 1. Toate aceste localizãri sunt
potenþial democratice, cu condiþia sã respecte principiul atotcuprinzãtor al
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 152
Figura 1. Schiþã a spaþiului proprietãþii care are rol în consolidarea regimurilor totale
sau parþiale ale democraþiilor moderne
operative. Unele vor încerca sã îºi menþinã avantajele organizaþionale de care s-au
bucurat întotdeauna. Altele vor profita de ºansa de a stabili o nouã legãturã cu
membrii lor ºi de a se angaja în mod independent în procesul de creare a
politicilor publice. Aici sesizãm o ironie adânc înrãdãcinatã, întrucât este cel mai
puþin probabil ca acele grupuri ale societãþii civile care au cea mai mare nevoie
de acþiunea colectivã (cele ale cãror membri potenþiali sunt numeroºi, dispersaþi
ºi relativ afectaþi de sãrãcie) sã reuºeascã sã recruteze aceºti membri pe criterii
raþionale ºi voluntare. Grupurile mici, concentrate ºi favorizate ar trebui sã aibã
mai puþine dificultãþi în atragerea resurselor, în contextul democraþiei. Nu numai
cã ele au mai puþinã nevoie de resurse (de vreme ce membrii lor pot avea
resursele adecvate pentru acþiuni individuale), dar aceste grupuri au fost, de
regulã, ºi interlocutorii preferaþi ai vechiului regim. În absenþa constrângerilor,
noul drept „liberal“ la asociere ar putea produce o suprareprezentare sistematic
denaturatã a intereselor clasei dominante, precum ºi a celor profesionale ºi
sectoriale (i.e. grupate în funcþie de specificitãþile rezultate din producerea
diferitelor bunuri ºi servicii). Grupurile subordonate au, desigur, noile resurse
ale votului, ca un mijloc de urmãrire a intereselor generale, dar ele sunt
dependente de recunoaºterea statului, de licenþiere ºi de subvenþionãrile
caracteristice vechiului regim pentru a putea lua parte eficient la jocul
democratic, atunci când se pune problema îndeplinirii unor interese mai
specifice. Cu alte cuvinte, balanþa se poate înclina cãtre tentaþiile practice ale
neocorporatismului, în defavoarea atracþiilor ideologice ale pluralismului.
6 Capacitatea strategicã este capacitatea organizaþiilor nou înfiinþate sau reactivate (cu resurse ºi autonomie
suficiente) de a defini ºi menþine pe termen lung un curs al acþiunii care nu este nici legat exclusiv de
preferinþele imediate ale membrilor, nici dependent de politicile partidelor sau agenþiilor care nu intrã în
domeniul lor de activitate.
7 Sfera cuprinzãtoare de acþiune este lãrgimea domeniului de interes, aºa cum este el definit de fiecare asociaþie în
parte ºi acceptat de autoritãþi.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 154
A ºaptea ºi a opta propoziþie. Prezenþa societãþii civile contribuie (în mod pozitiv)
la consolidarea democraþiei prin intermediul urmãtoarelor procese:
8 Relaþia pozitivã dintre pluralism ºi democraþie a fost totdeauna acceptatã din start. Relaþia dintre corporatism
ºi democraþie a fost totdeauna contestatã. Pentru o imagine a acestor moduri de intermediere, a se vedea
articolul meu, „Democratic Theory and Neocorporatist Practice“, Social Research (Iarna 1983): 885-928.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 155
(1) Poate determina ca formarea majoritãþilor sã fie mult mai dificilã, mai
îndelungatã ºi mai precarã, diminuând, ca urmare, legitimitatea
guvernelor democratice.
(2) Poate constitui în cadrul procesului de configurare a politicilor publice
o distribuþie sistematic pãrtinitoare a influenþei, în special acolo unde
principiile formatoare sunt strict liberale, adicã individualiste ºi
voluntariste. (Dupã cum spune E.E. Schattsschneider, problema corului
de grupuri de interese în Statele Unite este cã vorbeºte pe limba clasei
avute)9.
(3) Tinde sã impunã un proces elaborat ºi mai obscur de ajungere la
compromisuri în viaþa politicã, al cãrui rezultat îl pot constitui politici pe
care nimeni nu le doreºte ºi cu care nimeni nu se poate ulterior
identifica.
(4) Poate reînvia tendinþa de adoptare a unor soluþii care presupun
investirea unor fonduri de cãtre guvernul central în programe locale
populiste, de cumpãrare a voturilor; prin intermediul acestor programe,
asociaþiile sau miºcãrile îºi satisfac propriile interese în dauna intereselor
generale, ceea ce conduce la o economie ineficientã ºi inflaþionistã.
(5) Aspectul cel mai negativ îl constituie faptul cã se dovedeºte existenþa nu
a uneia, ci a mai multor societãþi civile, toate ocupând acelaºi spaþiu
9 E.E. Schattsschneider, The Semi-Sovereign People: A Realist's View of Demcoracy in America (New York:
Harper and Row, 1960).
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 156
A zecea propoziþie. Dupã cum am vãzut pânã acum, emergenþa societãþii civile se
poate face sub forma unei mari varietãþi de configuraþii organizaþionale; oricum, este probabil
ca seria de posibilitãþi valabile în orice societate datã sã fie în mod considerabil mai restrânse.
E de aºteptat ca variaþiile de tip (mai ales de-a lungul liniei neîntrerupte care
desparte sistemul pluralist de cel corporatist) sã producã diferenþe considerabile
în distribuirea beneficiilor, performanþa economicã agregatã ºi capacitatea
practicã de guvernare a democraþiei care se poate instaura în final. Pentru
înþelegerea acestor diferenþe, de mare importanþã sunt cele douã proprietãþi
compuse ale asociaþiilor sau miºcãrilor (capacitatea strategicã ºi sfera cuprinzãtoare de
acþiune) ºi cele douã proprietãþi compuse care descriu sistemele emergente de
intermediere (guvernarea de clasã ºi concordanþa). Cu cât sunt mai mari valorile
acestor patru dimensiuni (ºi ele tind sã fie mai mari în sistemele corporatiste
decât în cele pluraliste), cu atât mai mare va fi contribuþia pozitivã pe care
societatea civilã o are în sensul consolidãrii democraþiei.
Aceasta nu înseamnã cã este uºor de fãcut predicþii sau de înþeles de ce o
societate datã va adopta o anumitã configuraþie sau alta. Este probabil ca unul dintre
factori sã îl reprezinte moºtenirea instituþiilor de la autocraþia încheiatã ºi mãsura în
care tipul de tranziþie asigurã un anumit grad de continuitate. Tranziþiile debutate
prin consens politic, de la un regim în cazul cãruia practicile corporatiste sunt adânc
înrãdãcinate, pot oferi cel mai favorabil context. La polul opus, schimbãrile abrupte
sau violente de la autocraþii personale bazate pe relaþii clientelare („sultanistice“ este
termenul propus de Juan Linz pentru a desemna aceste cazuri, chiar dacã el poate
nedreptãþi conducerea ordonatã ºi birocratizatã a Imperiului Otoman) par cele mai
probabile contexte pentru emergenþa unei societãþi civile slabe.
Mulþi alþi factori, fãrã îndoialã, contribuie în fundal la înclinarea societãþilor
civile emergente în balanþa uneia sau alteia dintre configuraþii. Nivelurile ridicate
de urbanizare preindustrialã, dimensiunea micã a statului, dezvoltarea capitalistã
întârziatã, deºi cu un curs relativ rapid atunci când a avut loc, viziunea
conservatoare a „Marii Transformãri“ cãtre economia de piaþã, moduri
consecvent artizanale de producþie, politici de protecþionism agricol ºi,
îndeosebi, puterea ideologiei social-democrate au fost asociate în Europa
Occidentalã cu rezultate corporatiste în timpul secolului al nouãsprezecelea ºi la
începutul secolului al douãzecilea. Totuºi, nu este deloc clar dacã aceste variabile
au acelaºi efect sau dacã determinã aceeaºi direcþie.
11 Oficial, ar trebui sã avertizez cã toate aceste facilitãþi „private“ îºi au originea în factorii culturali despre care
este unanim cunoscut faptul cã sunt dificil de mãsurat ex ante ºi de blamat ex post.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 158
A doua reflecþie. Dupã câte îmi dau seama, toate societãþile asiatice au fost
afectate de rãspândirea concepþiilor ºi practicilor occidentale ale societãþii civile. Nu mai este
nevoie sã spunem cã þãrile cele mai afectate au fost cele care s-au aflat sub
dominaþie colonialã directã. Se poate emite ipoteza cã puterea influenþei în aceste
þãri a fost direct proporþionalã cu puterea societãþii civile în þãrile de origine.
Dacã acest lucru se aplicã, mutatis mutandis, oraºelor din China care au inclus
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 160
enclave strãine este o altã problemã, deºi lucrãrile lui Joseph Fewsmith ar pãrea
sã indice cã în Shanghai numãrul cazurilor de asociere era destul de important12.
Chiar acolo unde impactul influenþelor strãine a fost mediat de conducãtori
locali sau de instituþii autohtone, se pare cã a devenit imperativã copierea
practicilor asociative occidentale, cel puþin în acele sectoare economice care au
fost cel mai des în contact cu strãinii. Negustorii ºi camerele lor de comerþ au
fost primii care au urmat acest drum, urmaþi de diverse grupuri profesionale
precum inginerii, avocaþii, doctorii ºi profesorii. Misionarii occidentali par ºi ei
sã fi constituit o sursã importantã de inspiraþie pentru noi forme de acþiune
colectivã voluntarã, deºi organizaþiile religioase locale aveau propriul repertoriu
de congregaþii, asociaþii, societãþi ºi fundaþii. Peste tot, impulsul cãtre auto-
organizare al muncitorilor din mediul urban ºi politicile autoritãþilor privitoare la
asociaþiile clasei muncitoare, sindicate, miºcãri ºi alte asemenea au urmat o logicã
ºi un tipar diferite, ceea ce este, întâmplãtor, caracteristic ºi pentru dezvoltarea
societãþilor civile occidentale.
În zilele noastre, contactul cu concepþiile ºi practicile strãine s-a intensificat,
fiind impulsionat de eforturile organizaþiilor neguvernamentale transnaþionale ºi
facilitat de noile tehnologii comunicaþionale, precum faxul ºi internetul. Nu
numai cã dezvoltarea acestor tehnologii a condus la diversificarea surselor de
inspiraþie ºi a fãcut ca ele sã fie mult mai dificil de controlat de cãtre liderii
autoritari, dar ele au avut un rol esenþial la extinderea substanþialã a bazei de
asociere. Plecând de la o gamã relativ restrânsã de interese de clasã, profesionale
ºi sectoriale din societãþile asiatice (aproape toate legate de cei care au avut
legãturi cu comercianþii ºi investitorii strãini), acum a devenit posibil ca ºi o mare
varietate de pasiuni (pentru drepturile omului, protejarea mediului înconjurãtor,
conservarea resurselor naturale, emanciparea femeilor, îmbunãtãþirea relaþiilor
cu vecinii ºi aºa mai departe) sã gãseascã surse de inspiraþie ºi chiar sprijin
financiar din surse externe (ºi neoficiale).
A treia reflecþie. Dupã câte pot spune, toate societãþile asiatice (cu posibila excepþie
a Filipinelor) au o tradiþie autohtonã de organizare în societate13. Fie cã sunt organizate
ca bresle, fundaþii, frãþii religioase, societãþi în jurul templelor, asociaþii de sate,
asociaþii familiale sau societãþi secrete, aceste organizaþii par sã fi asigurat funcþia
de intermediere între indivizi ºi autoritãþile locale ºi chiar naþionale, din timpuri
imemoriale, cu siguranþã înainte de pãtrunderea acceleratã a occidentalilor în
secolul al nouãsprezecelea. Ceea ce nu îmi este clar este (1) dacã aceste instituþii
tradiþionale au continuat sã existe pânã în prezent ºi, deci, au încã o influenþã
majorã asupra formelor de auto-organizare care sunt importate, ºi (2) dacã
instituþiile tradiþionale au reuºit sã atingã un grad semnificativ de autonomie faþã
12 Joseph Fewsmith, „From Guild to Interest Group: The Transformation of Public and Private Late Qing
China“, Comparative Studies in Society and History 25 (1983): 617-40.
13 Am fost corectat, în cadrul conferinþei unde îºi are originea prezenta lucrare, de o participantã din Filipine,
care afirma cã þara sa are moduri distinctive ºi tradiþionale de auto-organizare societalã. Ceea ce nu îmi este
clar este dacã aceste grupuri sunt suficient de corporatiste în natura lor ºi dacã au un minimum de trãsãturi pe
care le-am identificat anterior cu societatea civilã: autonomie dualã, capacitate deliberativã, nonuzurpare ºi
respect reciproc.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 161
14 Îi sunt extrem de recunoscãtor lui Hal Kahn pentru cã mi-a atras atenþia asupra numãrului tematic „Public
Sphere / Civil Society in China?“, Modern China 19 (Aprilie 1993). Aceastã publicaþie a avut un impact major
asupra percepþiei pe care o aveam despre acest subiect. Nu mai este nevoie sã spun cã studiile din acest numãr
se limiteazã la China, deºi generalizãrile ar putea fi extinse ºi asupra diasporei chineze ºi a altor comunitãþi
influenþate de cultura ºi practicile chineze. Dupã cum am observat în prima reflecþie, avem, totuºi, de-a face cu
o regiune a diversitãþilor. Evenimentele recente din Coreea de Sud ºi Filipine sugereazã cu certitudine o mai
mare autonomie a asociaþiilor ºi miºcãrilor faþã de autoritãþile statului.
15 Ceea ce nu am gãsit, totuºi, este un fenomen care apare frecvent în cele câteva scrieri care se referã la
societatea civilã islamicã, anume, rolul revoltelor, aparent spontane, ale populaþiei urbane periferice,
nestructurate de organizaþii profesionale sau locale, dar manipulate într-o manierã clandestinã de conspiraþii
oculte ale elitelor. Aceastã impresie poate proveni din cunoºtinþele mele limitate de istorie modernã a Asiei (ce
am putea spune despre Revolta Boxerilor?), dar bãnuiala mea este cã e posibil ca marile oraºe din Asia sã fi
avut o mai bunã structurã internã ºi, de aceea, sã nu fi fost la fel de vulnerabile în faþa insurecþiilor, precum
marile aglomerãri din lumea arabã.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 162
A opta reflecþie. Toate societãþile capitaliste din Asia aflate în curs de modernizare
au recurs, la un moment dat, la aranjamente etatist-corporatiste pentru a controla consecinþele
politice ale transformãrilor prin care treceau. Acest lucru nu este deloc surprinzãtor de
vreme ce, dupã cum a prezis Mihail Manoilescu cu ceva timp în urmã, toate
þãrile aflate la periferia sistemului capitalist mondial vor fi cel puþin tentate sã
recurgã la asemenea mecanisme, pentru a-i ajunge din urmã pe fruntaºii
economici ºi politici. În recenzia mea asupra articolului sãu, „Secolul
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 165
19 A se vedea studiul meu, „Still the Century of Corporatism?“, în F.B. Pike ºi T. Stritch (editori), The New
Corporatism (Notre Dame, Indiana: Notre Dame University Press, 1974), 85-131. A se vedea, de asemenea, Robert
Bianchi, „Interest Group Politics in the Third World“, Third World Quaterly 8 (Aprilie 1986): 507-39.
20 Cu întârziere, aº dori sã le mulþumesc lui Joseph Fewsmith, Dwight King, Jang Jip Choi, Marc Blecher ºi Montri
Chenvidyakarn, ale cãror lucrãri despre China republicanã, Indonezia, Coreea de Sud, China comunistã ºi Thailanda
mi-au atras atenþia asupra acestor tentaþii corporatiste de stat. De asemenea, studiul fãcut de James Babb la
Universitatea Stanford despre asociere ºi strategiile de partid în Japonia postbelicã m-au convins cã aceastã
generalizare este valabilã pentru þara în cauzã.
21 De fapt, în „Management Regulations on the Registration of Social Organizations“ în Republica Popularã
Chinezã (documentul nr. 43, octombrie 1989), se gãseºte o prevedere care limiteazã recunoaºterea unei singure
organizaþii pentru fiecare categorie de interes. În studiul sãu de caz, Jude Howell susþine cã acest lucru se circumscrie
folosirii abile a unor titluri specializate. A se vedea Howell, „Interest Groups in Post-Mao China: Civil Society or
Corporatism?“ (lucrare prezentatã la al XVI-lea Congres Mondial al Asociaþiei Internaþionale de ªtiinþe Politice,
Berlin, 21-25 august 1994): 21-22.
22 Înfiinþarea asociaþiilor naþionale în RPC este mult mai atent controlatã ºi restricþionatã decât a organizaþiilor de
ramurã. Howell, „Interest Groups in Post-Mao China“.
23 Douã foarte interesante excepþii potrivit cãrora calitatea de membru este obligatorie în Xiaoshan (de presupus
cã ºi în alte pãrþi ale RPC) sunt Asociaþia muncitorilor ºi Asociaþia antreprenorilor privaþi. Ibid., 23.
24 Sursa pe care m-am bazat în cazul RPC sugereazã cã proliferarea poate sã fi atins un punct maxim în tumultosul
an 1989, chiar înainte de instituirea sistemului de înregistrare în octombrie 1989. Ibid., 9.
* Nota traducãtorului: Sun Yat-sen, om politic chinez (1866-1925). În 1912, a fondat partidul politic Kuomintang (Partidul
Naþionalist). Sun Yat-sen a fost ales preºedintele Chinei în 1921, dupã care a realizat o alianþã între Kuomintang ºi Partidul
Comunist Chinez. Dupã preluarea puterii de cãtre comuniºti în 1949, influenþa partidului Kuomintang s-a limitat la Taiwan.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 166
25 Pentru o foarte convingãtoare interpretare a acestui proces, îi sunt îndatorat lui Ngo Takwing, „Civil Society and
Political Liberalization in Taiwan“, Bulletin of Concerned Asian Scholar 25 (Ianuarie-Martie 1993): 3-12.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 167
26 Asia oferã cel puþin douã cazuri, pânã acum, în care mobilizarea amplã a societãþii civile a avut cu adevãrat
un impact semnificativ asupra iniþierii schimbãrii de regim: Filipine ºi, chiar mai relevant, Coreea de Sud.
Pentru clarificarea acestei chestiuni, îi sunt dator în special lui Sun-hyuk Kim, care a finalizat recent o lucrare
de doctorat la Universitatea Stanford, despre societatea civilã din Coreea de Sud. Sun-hyuk Kim, „From
Resistance to Representation: Civil Society in South Korean Democratization“ (disertaþie doctoralã,
Universitatea Stanford, 1996).
27 Ibid., 6-12.
168-185.qxd 10.06.2002 12:16 Page 168
SFÂRªITUL PARADIGMEI
TRANZIÞIEI*
Thomas Carothers**
Abstract:
The transition paradigm relies on five core assumptions: (i) any departure from
authoritarianism can be considered a move towards democracy; (ii) democracy unfolds in a
predetermined sequence of steps; (iii) elections are a crucial test; (iv) there are no special
prerequisites of democracy; (v) the third wave of democratization takes place in coherent,
functioning states. In fact, in a way or another, the experience of the last decade proved that
these assumptions cannot be taken for granted. As a result, while the number of states
qualified as dictatorships has reduced, the intermediary category of pseudo-democracies has
swollen. The new regimes display either the syndrome of feckless pluralism, or that of
dominant-power politics. Both are stable in the long run and detrimental to the quality of
democratic life. If foreign assistance for democratization is to be effective, it must address the
specific core syndrome that affects the political system in a country, and integrate the democracy-
building and socio-economic aid.
Key words: transition, prerequisites, pseudo-democracy, development, state-building, aid.
* „The End of Transition Paradigm“, Journal of Democracy, 13:1 (2002), 5-21. © The Johns Hopkins University
Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins University
Press.
** Vicepreºedinte pentru activitatea de studii ºi cercetare la Carnegie Endowment for International Peace, în
Washington DC, ºi autorul lucrãrilor Aiding Democracy Abroad: The Learning Curve (1999) ºi Funding Virtue: Civil
Society Aid and Democracy Promotion (2000).
Autorul mulþumeºte lui Jeffrey Krutz pentru contribuþia la munca de documentare necesarã redactãrii acestui
articol ºi lui Daniel Brumberg, Charles King, Michel McFault, Marina Ottaway, Chris Sabatini, ºi Michael
Shifter, pentru comentariile lor asupra primei versiuni.
168-185.qxd 10.06.2002 12:16 Page 169
3 Ruth Collier argumenteazã cã o paradigmã similarã a tranziþiei a dominat lucrãrile academice despre
democratizare. „Cercetarea academicã de acest tip, cunoscutã sub numele de 'literaturã despre tranziþii', este
reprezentatã cel mai bine de lucrarea fondatoare a lui O'Donnel ºi Schmitter (1986) care a stabilit un cadru
teoretic asumat implicit sau explicit de majoritatea contribuþiilor ulterioare.“ Ruth Berins Collier, Cãi cãtre
democraþie: Clasa muncitoare ºi elitele în Europa de Vest ºi America de Sud (Cambridge: Cambridge University Press,
1999), 5.
168-185.qxd 10.06.2002 12:16 Page 171
voi detalia în continuare. Un exemplu uimitor, care meritã menþionat, este cel al
Republicii Democrate din Congo (Kinshasa) pe care Agenþia Statelor Unite
pentru Dezvoltare Internaþionalã (USAID) continuã sã o numeascã „o þarã în
tranziþie cãtre o societate democraticã ºi o economie de piaþã“4, deºi realitatea
este cea a unei þãri mãcinate de conflicte, care trece printr-un proces de
schimbare politicã incert, adesea opac ºi de foarte puþine ori democratic.
Cea de-a doua premisã exprimã teza desfãºurãrii stadiale a procesului de
democratizare. Paradigma tranziþiei considerã cã democratizarea are loc în etape.
Prima etapã este cea a deschiderii - o perioadã de germinare democraticã ºi
liberalizare politicã în care apar breºe în regimul dictatorial aflat la conducere, cel
mai important clivaj fiind cel dintre susþinãtorii radicali ai schimbãrii ºi cei
moderaþi. Dupã deschidere, urmeazã schimbarea - cãderea vechiului regim ºi
apariþia rapidã a unui sistem nou, democratic, prin venirea la putere a unui
guvern ales democratic ºi prin înfiinþarea unei structuri instituþionale
democratice care înseamnã adesea promulgarea unei noi constituþii. Dupã
tranziþie, urmeazã consolidarea - un proces lent, dar constant evolutiv, în cursul
cãruia formele democratice se transformã în conþinut democratic prin reforma
instituþiilor de stat, reglementarea alegerilor, întãrirea societãþii civile ºi acomo-
darea generalã a societãþii cu „regulile de joc“5 democratice.
Susþinãtorii democraþiei admit cã þãrile în tranziþie nu urmeazã neapãrat o
evoluþie constantã de la etapa deschiderii, prin schimbare, cãtre consolidare.
Þãrile în tranziþie, afirmã aceºtia, pot ºi chiar se întâmplã sã se întoarcã, sã
stagneze sau sã evolueze mai rapid pe drumul jalonat de aceste etape. Cu toate
acestea, chiar ºi devierile de la succesiunea normalã a etapelor, pe care aceiaºi
observatori sunt dispuºi sã le accepte, sunt definite în interiorul abordãrii
evolutive. Opþiniunile alternative sunt interpretate în termenii vitezei cu care
þãrile se deplaseazã de-a lungul traseului prescris, precum ºi ai direcþiei pe care o
urmeazã în acest parcurs, ºi nu în termenii non-conformitãþii cu modelul impus.
Cel puþin în anii de vârf ai celui de-al treilea val, mulþi entuziaºti ai democraþiei
au fost convinºi cã, deºi succesul zecilor de tranziþii care începuserã nu era
asigurat, democratizarea este în esenþã un proces natural, care se declanºeazã ºi
se dezvoltã în mod inevitabil, o datã ce s-a produs schimbarea politicã.
Paradigma tranziþiei implicã, într-o mãsurã considerabilã, o teleologie
democraticã, chiar dacã susþinãtorii ei neagã aceastã dimensiune.6
orice graniþe, mesajul încurajator cã, atunci când vine vorba despre democraþie,
„oricine poate sã o facã“.
În al cincilea rând, paradigma tranziþiei se bazeazã pe presupoziþia cã tranziþiile
cãtre democraþie care compun cel de-al treilea val se produc în interiorul unor state
coerente ºi funcþionale. Paradigma tranziþiei recunoaºte cã procesul de democratizare
implicã o anumitã restructurare a instituþiilor statale - cum ar fi crearea de noi
instituþii electorale, reforma parlamentarã ºi reforma judiciarã - dar acest proces de
remodelare se produce în interiorul unor state care funcþioneazã deja.8 Acest cadru
de interpretare i-a împiedicat pe cei care s-au ocupat de programele de asistenþã sã
acorde atenþia necesarã provocãrilor cu care se confruntã o societate care încearcã sã
devinã democraticã în acelaºi timp în care este nevoitã fie sã înceapã de la zero
construcþia statalã, fie sã facã faþã unui stat care, deºi existã, este în mare mãsurã
nefuncþional. Aceste probleme nu apãruserã în Europa de Sud ºi nici în America
Latinã, cele douã regiuni care au servit ca bazã empiricã pentru formarea paradigmei
tranziþiei. În mãsura în care promotorii democraþiei au luat în considerare
posibilitatea ca procesul de tranziþie sã implice ºi construcþia statului, ei au lucrat cu
presupoziþia cã procesul de construcþie a democraþiei ºi cel de construþie a statului
sunt douã eforturi care se susþin reciproc sau chiar douã feþe ale aceleiaºi monede.
8 Lista de programe de guvernare pe care o conþine portofoliul de programe de asistenþã pentru democraþie
al USAID nu conþine nici un exemplu de programe orientate cãtre construcþia statalã fundamentalã. Vezi
„Obiective ale organizaþiei: guvernarea“, www.usaid.gov/democracy/gov.html.
9 O analizã pãtrunzãtoare a celui de-al treilea val o oferã Larry Diamond, „S-a terminat cel de-al treilea val?“
Journal of Democracy 7 (Iulie 1996): 20-37.
168-185.qxd 10.06.2002 12:16 Page 174
O primã evaluare aratã de departe cã majoritatea þãrilor celui de-al treilea val
nu au devenit democraþii relativ funcþionale ºi nici mãcar nu par sã continue sau
sã aprofundeze progresele democratice limitate pe care le-au reuºit. Dimpotrivã,
în unele þãri ca Uzbekistan, Turkmenistan, Belarus sau Togo, regimurile
autoritare s-au reconsolidat, în ciuda unei perioade iniþiale de deschidere politicã.
Dar aceasta nu este regula. Cele mai multe din þãrile „în tranziþie“ nu sunt nici
dictatoriale, nici înscrise în mod clar pe drumul cãtre democraþie. Ele au intrat
într-o zonã politicã gri 10, ceea ce înseamnã cã, deºi au unele atribute ale vieþii
politice democratice, incluzând un spaþiu politic, chiar dacã limitat, pentru
partidele de opoziþie ºi societatea civilã independentã, în paralel cu existenþa
alegerilor libere ºi a constituþiilor democratice, aceste þãri suferã încã de
deficienþe grave ale democraþiei, printre care se numãrã reprezentarea slabã a
intereselor cetãþeneºti, nivelul scãzut de participare politicã, alta decât votul,
legitimitatea incertã a procesului electoral, încrederea scãzutã a opiniei publice în
instituþiile statale ºi performanþa instituþionalã constant slabã.
Pe mãsurã ce a crescut numãrul þãrilor al cãror regim politic se aflã undeva
în spaþiul dintre o dictaturã completã ºi o democraþie liberalã consolidatã,
analiºtii politici au propus o serie de termeni care sã descrie aceastã situaþie
hibridã: semidemocraþie, democraþie formalã, democraþie electoralã, democraþie
de faþadã, pseudodemocraþie, democraþie slabã, democraþie parþialã, democraþie
neliberalã ºi democraþie virtualã.11 Unii dintre aceºti termeni, cum ar fi
„democraþie de faþadã“ sau „pseudodemocraþie“ au aplicabilitate doar pentru
unele din þãrile subsumate zonei politice gri. Alte etichete, cum ar fi
„democraþie slabã“ sau „democraþie parþialã“ pot fi aplicate în mult mai multe
cazuri. Cu toate cã aceºti termeni pot fi într-o oarecare mãsurã utili, mai ales
atunci când sunt elaboraþi pe baza unor analize empirice ºtiinþifice, cum ar fi
cercetarea lui O'Donnell asupra „democraþiei delegative“, ei exprimã totuºi o
poziþie normativã: atunci când descriu þãrile din spaþiul zonei gri ca tipuri de
democraþii, analiºtii încearcã, de fapt, sã utilizeze paradigma tranziþiei pentru a
explica exact evoluþiile politice care o contestã12 Caracterizarea pe care aceºti
termeni o fac þãrilor analizate implicã faptul cã ele au stagnat undeva într-un
punct al succesiunii normale de etape, de obicei la începutul fazei de consolidare.
Zona gri circumscrie o diversitate vastã de modele politice care ar putea fi
clasificate în numeroase subtipuri ºi subcategorii. Efortul de a înþelege natura
zonei gri este abia la început ºi, categoric va necesita mult mai multã muncã de
cercetare. Un prim pas analitic ar fi recunoaºterea celor douã sindromuri
generale care afecteazã evoluþia politicã a þãrilor din zona gri. Aceste sindromuri
nu sunt tipuri delimitate de sisteme politice, ci mai degrabã modele politice care
10 Larry Diamond foloseºte termenul „zonã crepuscularã“ pentru a caracteriza un numãr mai mic, dar
semnificativ de þãri - ºi anume democraþiile electorale care sunt într-o zonã de „persistenþã fãrã legitimare sau
instituþionalizare,“ în Dezvoltarea democraþiei: cãtre consolidare (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1999),
22.
11 David Collier ºi Steven Levitsky, „Democraþie cu adjective: Inovaþie conceptualã în cercetarea
comparativã,“ World Politics 49 (Aprilie 1997): 430- 51.
12 Guillermo O'Donnell, „Democraþia delegativã,“ Journal of Democracy 5 (Ianuarie 1994): 55-69.
168-185.qxd 10.06.2002 12:16 Page 175
Celãlalt sindrom politic des întâlnit în þãrile zonei gri este reprezentat de
dominarea vieþii politice de cãtre o singurã putere. Þãrile care exhibã acest
sindrom posedã un spaþiu politic limitat, dar real, un anumit nivel de contestare
politicã din partea grupãrilor de opoziþie ºi majoritatea formelor instituþionale
de bazã ale democraþiei. Cu toate acestea, existã o grupare politicã - o miºcare,
un partid, o familie extinsã sau chiar un singur lider - care dominã sistemul
politic în aºa fel încât ºansele formãrii unei alternative la puterea existentã sunt
foarte mici.
Spre deosebire de þãrile afectate de pluralism ineficient, în cele cu o
putere politicã dominantã, principala problemã este neclaritatea distincþiei dintre
stat ºi partidul de putere (sau forþa politicã dominantã). Principalele servicii ºi
resurse ale statului - resursele financiare, locurile de muncã, informaþiile publice
(via media de stat) ºi forþele poliþieneºti - sunt puse treptat în slujba partidului
dominant. Dacã în cazul regimurilor pluraliste ineficiente sistemul juridic este de
cele mai multe ori independent, în þãrile dominate de o singurã forþã politicã
puterea judecãtoreascã este subordonatã celei politice, ca parte a controlului
unilateral al puterii. ªi, în timp ce în þãrile pluralismului ineficient alegerile sunt
de cele mai multe ori libere ºi corecte, în þãrile cu o singurã putere dominantã
procesul electoral este dubios, deºi nu complet farudat, în care grupul dominant
pregãteºte un spectacol electoral satisfãcãtor, care sã îndeplineascã aºteptãrile
comunitãþii internaþionale, în timp ce în culise aranjeazã scena electoralã în
favoarea sa astfel încât sã îºi asigure victoria.
La fel ca în þãrile cu sisteme pluraliste ineficiente, cetãþenii þãrilor cu o
singurã putere dominantã tind sã fie nemulþumiþi de politicã ºi, în general, nu
sunt angajaþi în alte forme de participare politicã în afara votului. Însã din cauza
absenþei alternanþei puterii politice, cetãþenii þãrilor cu o singurã putere
dominantã sunt mai puþin înclinaþi sã adopte perspectiva „un blestem asupra
tuturor caselor voastre“, atât de rãspânditã în þãrile pluralismului ineficient ca
mod de raportare la partidele politice. Cu toate acestea, este greu pentru
partidele politice de opoziþie sã câºitige credibilitate publicã, din cauza statutului
lor de excluºi permaneneþi ai coridoarelor puterii. Singurele energii ºi speranþe
168-185.qxd 10.06.2002 12:16 Page 177
de coagulare a unei opoziþii eficiente la regim vin din zona societãþii civile, care
este reprezentatã de o serie de organizaþii nonguvernamentale ce au ca scop
spijinirea democraþiei, precum ºi de mijlocele de comunicare independente.
Aceste grupãri ale societãþii civile sunt adesea finanþate prin donaþii occidentale
ºi ele contestã sau acuzã guvernul în probleme care se referã la protecþia
drepturilor omului, la îngrijirea mediului înconjurãtor, la înlãturarea corupþiei
sau la alte tematici de interes public.
Statul tinde sã fie la fel de slab ºi sã aibã o performanþã instituþionalã la fel de
proastã în þãrile cu o singurã putere dominantã ca ºi în cele afectate de pluralism
ineficient, cu toate cã problema celor dintâi este mai degrabã inerþia birocraticã ºi
stagnarea implicitã în funcþionarea de facto a unui sistem monopartid, pe când cele
din urmã se confruntã cu un managment statal dezorganizat ºi instabil, una din
consecinþele acestuia fiind înlocuirea permanentã a miniºtrilor. Deþinerea
îndelungatã a puterii de cãtre aceeaºi grupare politicã produce adesea corupþie la
scara largã ºi capitalism „prietenos“. Datoritã existenþei unei oarecare deschideri
politice în sistem, conducãtorii politici simt adesea presiunea publicului în ceea ce
priveºte înlãturarea corupþiei ºi a altor abuzuri ale statului. Ca rãspuns,
conducãtorii politici afirmã periodic intenþia de a eradica orice forme de corupþie
ºi de a întãri domnia legii. Dar intoleranþa lor constantã pentru orice înseamnã
opoziþie dezvoltatã plus configuraþia politicã pe care o conduc alimenteazã exact
problemele pe care liderii politici se angajeazã public sã le rezolve.
Regimurile cu putere dominantã sunt rãspândite în trei zone. În Africa sub-
Saharianã, valul de democratizare primit cu atâta entuziasm, care a cuprins zona
în primii ani de dupã 1990, a lãsat în urmã numeroase sisteme politice dominate
de o singurã putere. În unele cazuri, statele cu partid unic au realizat reforme de
liberalizare, însã nu au permis decât o deschidere politicã limitatã. Exemplele
includ Cameron, Burkina Fasso, Guinea Ecuatorialã, Tanzania, Gabon, Kenya ºi
Mauritania. În unele cazuri, cu toate cã vechile regimurile s-au prãbuºit sau au
fost învinse, noile regimuri fie au alunecat finalmente tot cãtre structuri
dominate de un singur partid, aºa cum s-a întâmplat în Zambia în 1990, fie nu
au reuºit sã pãstreze puterea, cedând-o, în cele din urmã, forþelor pe care le
învinseserã anterior, ca în Congo (Brazzaville).
Sistemele cu putere dominantã pot fi întânite ºi în fosta Uniune
Sovieticã. Armenia, Azerbaijan, Georgia, Kîrgizstan ºi Kazakhstan intrã în
aceastã categorie. Celelalte republici din Asia Centralã pot fi descrise mai
exact ca fiind sisteme autoritare deschise. Tendinþa de liberalizare care s-a
manifestat în Orientul Mijlociu începând cu mijlocul anilor '80, derulându-se
de atunci în continuu, cu suiºuri ºi coborâºuri, a deplasat câteva þãri din sfera
autoritarianismului în categoria sistemelor cu putere dominantã. În aceastã
categorie intrã Moroc, Iordania, Algeria, Egipt, Iran ºi Yemen. Sistemele cu
putere dominantã se întâlnesc mai rar în alte regiuni decât cele menþionate.
Malaezia ºi Cambodgia sunt exemplele asiatice. În America Latinã, Paraguay
poate fi un exemplu, iar Venezuela este destul de probabil sã devinã
urmãtorul.
Sistemele cu putere dominantã variazã în funcþie de nivelul libertãþii politice
168-185.qxd 10.06.2002 12:16 Page 178
Prãbuºirea premiselor
Traiectoriile politice ale majoritãþii þãrilor celui de-al treilea val ridicã semne de
întrebare serioase asupra valabilitãþii paradigmei tranziþiei. Inadvertenþele devin
evidente dacã revizuim principalele premise ale paradigmei prin prisma analizei
de mai sus.
În primul rând, presupoziþia cã orice þarã care renunþã la un regim
dictatorial devine o „þarã în tranziþie cãtre democraþie“, presupoziþie pe care
promotorii democraþiei au îmbrãþiºat-o aproape automat în anii de vârf ai celui
de-al treilea val, s-a dovedit adesea inadecvatã ºi chiar eronatã. Unele din aceste
þãri nu au devenit deloc mai democratice. Altele, deºi posedã la nivel superficial
anumite trãsãturi democratice, nu semnaleazã un proces de democratizare mai
profund ºi, în mod sigur, nu urmeazã un scenariu de evoluþie predictibil.
Modelele de transformare cel mai des întânite printre „þãrile în tranziþie“ - pe
care le-am identificat mai sus ca fiind pluralismul ineficient ºi politica puterii
dominante - deºi includ elemente de democraþie, trebuie înþelese ca direcþii
alternative, ºi nu ca puncte de staþionare pe traseul cãtre democraþia liberalã.
Promotorii democraþiei din Statele Unite persistã în folosirea limbajului
tranziþiei cu o rigiditate ridicolã, chiar ºi pentru a caracteriza þãri care nu se
conformeazã în nici un caz vreunei paradigme de democratizare - ºi în aceastã
categorie intrã nu doar Congo, pe care l-am citat ºi mai sus ca exemplu, ci multe
alte þãri cum ar fi Moldova („Molodova face progrese în tranziþia cãtre
democraþie...“), Zambia („Zambia continuã procesul de creare a unei democraþii
viabile, multipartidicã...“), Cambodgia („Cambodgia a înregistrat în ultimele 18
luni numeroase succese în politica de democratizare ºi de asigurare a unei
guvernãri mai bune“) ºi Guinea („Guinea a fãcut paºi majori cãtre construirea
unei societãþi democratice“).13 Folosirea limbajului paradigmei tranziþiei
constituie un obicei periculos, care încearcã sã suprapunã o organizare
conceptualã simplistã ºi uneori incorectã peste un tablou empiric extrem de
complex.
În al doilea rând, nu este vorba doar despre inutilitatea conceptului ºi a
etichetei de „þarã în tranziþie“, ci ºi despre inadecvarea la realitate a modelului
„etapelor democratizãrii“. Þãrile cu unele dintre cele mai de succes exemple de
democratizare din ultimii ani - Taiwan, Coreea de Sud sau Mexic - nu au parcurs
etapele paradigmatice, începând cu schimbarea democraticã, urmatã rapid de
alegeri naþionale ºi de instituirea unui nou cadru instituþional democratic.
Dimpotrivã, evoluþia lor politicã este definitã de un fenomen complet opus - un
13 Aceste citate sunt preluate din descrierile de þarã cuprinse în secþiunea dedicatã construcþiei democratice,
pe pagina web a USAID, www.usaid.gov/democracy.html.
168-185.qxd 10.06.2002 12:16 Page 180
Renunþarea
POLSCI PAPERS
Alina Mungiu-Pippidi1
Abstract.
Where does Romania stand on democracy a decade after the fall of the Communist regime?
Has it become a consolidated democracy? Did democratic institutions gain the trust of the
majority? Political transition is defined as the process of replacing formal institutions of
Communist times with new, official and formal institutions, oriented towards free market and
democracy. As this process is now largely over, Romania can be considered a consolidated
democracy, but not, in every area, a substantial democracy, as the review of recent achievements
and setbacks for democracy shows. Previous bad experiences with civil servants turn out as a
powerful predictor of mistrust in government and state in general in models of institutional
social capital. Residual communism and frustration with the transition are also causes for
mistrust in politics. Anti-democratic attitudes are mainly associated with advanced age, low
institutional trust, authoritarianism and lower political competence. The argument is made
that better governance is the only policy tool available to build trust and consolidate the
legitimacy of the political regime.
Keywords: democratization, institutional social capital, Romania, authoritarianism.
1 Alina Mungiu-Pippidi, PhD, Professor of Political Science at Romanian National School of Government
and Administration, and UNDP Romania Human Development Report Coordinator.
186-195.qxd 10.06.2002 12:17 Page 187
More than a decade after the fall of the Communist regime, when even
transition scholars seem to agree on putting a natural end to their discipline, and
admitting that some features of the transition may not be transitory after all2, it
is worthwhile reviewing Romania's democratic performance. Is present
Romania a democracy? Did democratic institutions gain the trust of the
majority? If not, what is to be done? Is the democratic process reversible? Is it
still evolving? These are a few questions that should be examined.
During its first years after the fall of the Ceausescu regime (1989), Romania
was the perfect example of an 'electoral democracy'. Free and reasonably fair
elections produced regular Parliaments (1990, 1992) and governments dominated
by the Communist successor parties. Once elected, these institutions operated in
principle within the framework of procedural democracy, but, in practice, often
breaking the rules and norms accepted in the West as attributes of liberal
democracy. However, public opinion was either too weak, too divided, or simply
too indifferent to demand more accountability. The continuing impoverishment of
the poorest, due to mismanagement of the economy, and rampant corruption
brought the post-Communist regime to an end in 1996, prompting hopes that the
electoral democracy phase was over, and that a more substantial approach to
democratic institutions and government accountability would emerge. Four years
later, when the loose and ineffective anti-Communist coalition lost the November
2000 elections, in favor of Ion Iliescu and of his renovated party (currently known
as Social Democratic Party - PSD), many observers had the impression that the
same history would start all over again. However, things have evolved substantially
since 1996, which suggests that the political transition is nearing to its end.
2 Carothers, Thomas, "The End of the Transition Paradigm", Journal of Democracy, 13:1 (2002)
3 Robert Dahl classified democracies in formal or procedural (formal rules, from free elections to civilian
control over the military is accomplished) and substantial (not only the democratic norm is officially set, but
compliance with the norms is generalized behavior).
186-195.qxd 10.06.2002 12:17 Page 188
However, the major political framework will endure in its current form - as
shaped by the last decade, and especially by the last few years, during which
certain events occurred, which prompt to the 'end-of-transition', namely:
Having said the above, the Romanian democracy has achieved important
progress, in 2001, in some areas, but also suffered setbacks in other respects. By
and large, there are still many things to be done, in order for Romania's
procedural democracy to fully become a substantial democracy as well. We shall
review accomplishments, as well as threats, in the following paragraphs.
Positive developments:
Threats:
Political corruption is on the rise. 651 directly elected mayors out of the
2,957, that is to say more than a fifth of those who were elected in June 2000,
shifted political allegiance after the November 2000 legislative elections5. 82% of
these turncoats went to the victor PSD. The Alliance for Romania, a splinter of
PSD, which made the third Romanian party in June 2000, lost 73% of its mayors
after losing legislative elections. There is no evidence that coercion played a part
in these shifts. Such moves are also frequent in the Parliament, as there is no
regulation to prevent defection from one party to another, and some MPs tend
to always be on the winning side. Such practices discredit politics and the parties,
since constituents vote for one party only to see the elected move to another
party, according to their personal interests.
which still has a national audience (although both are severely crippled by
incompetent management and face increasing competition from the private
sector), Rompres is largely a 'ceremonial' agency, which is publishing official
versions of public statements more than producing news.
7 The Democrats produced a new leader, deputy Emil Boc, who authored the best interventions in the
Romanian parliament, in 2001. Renewing leaders is the most urgent need for opposition parties, which, in the
past decade, relied largely on the same people.
186-195.qxd 10.06.2002 12:17 Page 193
Agree Disagree
% %
If Parliament was closed down and parties abolished, would you... 19.4 71.8
Best to get rid of Parliament and elections and have a strong l
eader who can quickly decide everything 30.2 65.1
The army should govern the country 13.2 80.7
We should return to Communist rule. 17.7 77.8
A unity government with only the best people should replace
government by elected politicians 59.2 31.9
Fig. 3. Trust in state, government and public sector (institutional social capital)
POLSCI PAPERS
TENTAÞII NEOPOPULISTE
ÎN EUROPA DE EST*
Adrian Cioflâncã**
Abstract:
The reinventing of politics in Eastern Europe brought about ambiguous side-effects. The most
salient is populism, which surfaced again after an interruption of fifty years. The current East
European populism is however more refined than its historical ancestor and relates well to the
Western neo-populism of our days. While extremism appears somehow appeased in the style
of these new parties the radical core of the doctrine is still there, keeping it a threat to
democracy.
Keywords: populism, Eastern Europe, neopopulism, globalisation.
1 Hans-Georg Betz, Stefan Imerfall (eds.), The New Politics of the Right Neo-Populist Parties and Movements in
Established Democracies, London, MacMillan, 1998.
2 Paul Taggart, Populism, Buckingham, Open University Press, 2000, p. 73-76.
3 Hans-Georg Betz, Introduction, în Hans-Georg Betz, Stefan Imerfall (eds.), op. cit., p. 1-9.
196-210.qxd 10.06.2002 12:18 Page 198
4 Stefan Immerfall, The Neo-Populist Agenda, în Hans-Georg Betz, Stefan Imerfall (eds.), op. cit., p. 249-261.
5 Thomas Hylland Eriksen, Globalization and the Politics of Identity, „UN Chronicle“, autumn, 1999
(http://www.sv.uio.no/~geirthe/UNChron.html); vezi ºi Michael Mandlebaum, The Future of Nationalism,
în „The National Interest“, no. 57, Fall 1999 (http://www.nationalinterest.org/issues/57/57.mandel-
baum.html).
6 Inventare ale miturilor legate de globalizare au fost fãcute de numeroºi autori; vezi, de exemplu, Robert J.
Holton, Some Myths about Globalization (http://www.roma.unisa.edu.au/herdsa97/holton.htm); Richard D.
McCormick, 10 Myths about Globalization (http://www.uscib.org/news/rdmdenv.htm); Petru Dumitriu,
Ipostaze non-obiective ºi excese ale globalizãrii, în „Sfera Politicii“, nr. 86/2000, p. 40-46; din pãcate, multe
din lecturile româneºti ale fenomenului globalizãrii, mai ales la nivel politic (vezi, de exemplu, numãrul tematic
al revistei „Agora social-democratã“, an II, nr. 2/3, iunie 2000), sunt marcate de stereotipurile cansacrate de
vulgatã.
7 Pentru o prezentare a acesteia vezi Ronald Inglehart, Modernization and Post-Modernization: Cultural, Economic
and Political Change in 43 Societies, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1997.
196-210.qxd 10.06.2002 12:18 Page 199
Profilul neopopulismului