Sunteți pe pagina 1din 226

Coperti 2.qxd 10.06.

2002 12:09 Page 5

Volume 2 Number 1 April 2002

Revista românã de ºtiinþe politice


Romanian Journal of Political Science

Volume 2 Number 1
April 2002

Romanian Journal of Political Science


TEORIA
DEMOCRATIZÃRII

SAR Romanian Academic Society


Cop 2-3.qxd 10.06.2002 12:10 Page 2

Revista Românã de ªtiinþe Politice-Romanian Journal of Political Science-PolSci


Published by the Romanian Academic Society on behalf of the Romanian
community of political scientists

Advisory Board

Vasile Boari ( Universitatea Babeº Bolyai - UBB)


Anton Carpinschi (Universitatea din Iaºi - UAIC)
Cornel Codiþã (ªcoala Naþionalã de ªtiinþe Politice ºi Administrative - SNSPA)
Daniel Dãianu (Academia de Studii Economice - ASE)
Andrei Marga (UBB)
Mihaela Miroiu (SNSPA)
Dan Pavel (Universitatea din Bucureºti - UB)
Vladimir Tismãneanu (University of Maryland)
Aurelian Crãiuþu (Iowa University)

Editor: Alina Mungiu Pippidi (SAR, SNSPA)

Editorial Board

Dragoº Aligicã (University of Indiana at Bloomington)


Gabriel Bãdescu (UBB)
Bogdan Chiriþoiu (UB)
Sorin Ioniþã (SAR. SNSPA)
Virgil Stoica (UAIC)
Oana Valentina Suciu (CEU)
Olivia Rusu-Toderean (UBB)

©Romanian Academic Society


ISSN: 1582-456X
Tehnoredactor: Anton Burtea
Tiparul: Tipografia SEMNE
03.qxd 10.06.2002 12:09 Page 3

TEORIA DEMOCRATIZÃRII
DUPÃ ZECE ANI
Acest volum este conceput pentru a aduce studentului român ºi cititorului
interesat de teoria democraþiei textele esenþiale publicate în Journal of
Democracy pe parcursul ultimei decade. Unele dintre acestea sunt faimoase:
altele au stârnit aprige controverse. În ansamblu, selecþia cuprinde cei mai
semnificativi autori ºi cele mai dezbãtute texte, ca ºi câteva modele privitoare la
realitatea româneascã ºi a Europei de Est, asfel ca un singur volum sã conþinã ºi
teoria esenþialã ºi datele esenþiale privitoare la democratizarea „celui de al treilea
val“. Traduceri semnificative din ultimii ani, de la Robert Dahl la Giovanni
Sartori au început sã umple golul din acest domeniu. Editura Polirom va
contribui ºi cu un volum de dialog cu editorii Journal of Democracy, Larry
Diamond ºi Marc Plattner, înregistrat în mai 2002 în cursul seminarului
organizat de SAR la Bucureºti. Dar textele cuprinse în acest numãr de revistã
sînt textele esenþiale.

Fiind conceput pentru studenþi, volumul conþine deci mai ales traduceri.
Rezumatele sunt în limba englezã deoarece începând cu numãrul 3 Revista
Românã de ªtiinþe Politice este inclusã în baza de citare în ºtiinþe sociale a IPSA,
Asociaþia Internaþionalã de ªtiinþe Politice.

(Editorii)
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 4

CE ESTE … ªI CE NU ESTE
DEMOCRAÞIA*

Phillippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl**

Abstract:

Free elections and majority rule are not enough for a modern democracy to deserve its name.
These are just minimal procedural conditions that are necessary but not sufficient. Instead,
more substantial operative principles must be observed by the political actors, such as the tacit
consensus of politicians to defend the rules of the game while in office, or the limitation of the
political uncertainty by keeping “unacceptable” items out of the political agenda. This is a
minimal definition of democracy that allows for a lot of local variation in institutional setting
and administrative performance.
Key words: procedural democracy, prerequisites of democracy, civic culture

De la un timp, cuvântul democraþie circulã pe piaþa politicã asemenea unei


monede devalorizate. Politicieni cu o gamã largã de convingeri ºi practici s-au
strãduit sã-ºi însuºeascã aceastã etichetã ºi sã o ataºeze propriilor acþiuni.
Cercetãtorii, dimpotrivã, au evitat sã o foloseascã (din pricina ambiguitãþii care
o înconjoarã), fãrã a-i adãuga diverse adjective clarificatoare. Distinsul politolog
american Robert Dahl a încercat chiar sã introducã, în sprijinul acestei etichete,
un nou termen, „poliarhie“, în speranþa zadarnicã a câºtigãrii unui mai mare grad
de precizie conceptualã. Cu toate acestea, la bine ºi la rãu, rãmânem cu
„democraþie“, lozinca discursului politic contemporan. Acesta este cuvântul care
are rezonanþe în minþile oamenilor ºi care se iveºte pe buzele lor atunci când
* ÞWhat Democracy Is… And Is Not?“, Journal of Democracy, 2:3 (1991), 75-88. © The Johns Hopkins
University Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins
University Press.
** Phillippe C. Schmitter este profesor de ºtiinþe politice la Institutul Universitar European din Florenþa ºi
fost director al Centrului pentru Studii Europene de la Universitatea Stanford. Terry Lynn Karl este
conferenþiar la departamentul de ºtiinþe politice ºi director al Centrului pentru Studii Latino–Americane de la
aceeaºi universitate.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 5

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 5

luptã pentru libertate ºi pentru o viaþã mai bunã. Acesta este cuvântul al cãrui
înþeles trebuie sã îl înþelegem, dacã vrem sã ne fie de folos în ghidarea practicii
ºi analizei politice.
Valul tranziþiilor de la guvernãri autocrate, început cu „Revoluþia
Garoafelor“ din Portugalia anului 1974 ºi care pare sã fi atins un apogeu în 1989,
o datã cu colapsul regimurilor comuniste din Europa de Est, a produs o
convergenþã bine venitã, care sã conducã la o definire comunã a democraþiei1.
Peste tot a avut loc o abandonare tacitã a unor adjective dubioase precum
„popularã“, „ghidatã“, „burghezã“ ºi „formalã“, care sã însoþeascã cuvântul
„democraþie“. În acelaºi timp, s-a ajuns la un consens remarcabil referitor la
condiþiile minime pe care trebuie sã le întruneascã societãþile pentru a merita
prestigiosul apelativ de „democratice“. Mai mult, un numãr de organizaþii
internaþionale monitorizeazã acum cât de bine sunt îndeplinite aceste standarde.
Într-adevãr, unele þãri chiar iau în considerare aceste standarde în formularea
politicii externe2.

Ce este democraþia
Vom începe printr-o definiþie largã a democraþiei ºi prin sublinierea conceptelor
generice care o disting drept un sistem unic de organizare a raporturilor dintre
conducãtori ºi cei care sunt conduºi. Apoi, vom trece în revistã pe scurt
procedurile, regulile ºi aranjamentele necesare pentru ca democraþia sã persiste în
timp. În cele din urmã, vom discuta douã principii operaþionale care fac
democraþia sã funcþioneze. Acestea nu sunt incluse între conceptele generice sau
procedurile formale, însã perspectivele democraþiei sunt sumbre dacã efectele
fundamentale de condiþionare ale acestora nu sunt prezente.
Una dintre temele majore ale acestui eseu este aceea conform cãreia
democraþia nu presupune un singur set de instituþii. Existã multe tipuri de
democraþii, iar practicile lor diverse produc seturi variate de efecte. Forma
specificã pe care o ia democraþia depinde de condiþiile socio economice ale unei
þãri, precum ºi de structurile statale ºi practicile de politici publice.
Democraþia politicã modernã este un sistem de guvernare în care conducãtorii sunt
permanent rãspunzãtori pentru acþiunile lor în spaþiul public faþã de cetãþeni, care
acþioneazã indirect, prin procesul de competiþie ºi cooperare care are loc între reprezentanþii
lor aleºi.3
1 Pentru o analizã comparativã a recentelor schimbãri de regim din Europa de Sud-Est ºi America Latinã, a se
vedea Guillermo O’Donnell, Phillippe C. Schmitter ºi Lawrence Whitehead (editori), Transitions from
Authoritarian Rule, 4 volume (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1986). Pentru o culegere diferitã care
adoptã o perspectivã mai structuralã, a se vedea Larry Diamond, Juan Linz ºi Seymour Martin Lipset (editori),
Democracies in Developing Countries, volumele 2, 3 ºi 4 (Boulder, Colorado: Lynne Rienner, 1989).
2 Au fost fãcute numeroase încercãri de codificare ºi cuantificare a existenþei democraþiei în lume. Cea mai
cunoscutã încercare de acest tip aparþine organizaþiei Freedom House, Freedom in the World: Political Rights and
Civil Liberties, raport publicat din 1973 de Greenwood Press ºi din 1988 de University Press of America. A se
vedea ºi Charles Humana, World Human Rights Guide (New York: Facts on File, 1986).
3 Definiþia cea mai des folositã de cercetãtorii sociali din America îi aparþine lui Joseph Schumpeter:
democraþia este „acel aranjament instituþional de luare a deciziilor politice, aranjament în care indivizii
dobândesc puterea de a decide prin intermediul unei competiþii pentru voturile alegãtorilor“, Capitalism,
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 6

6 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Un regim sau sistem de guvernare este un ansamblu de tipare care determinã


metodele de acces la principalele funcþii publice, caracteristicile actorilor admiºi
sau excluºi de la acest acces, strategiile pe care actorii le pot folosi pentru a
câºtiga accesul la o funcþie publicã ºi regulile care sunt urmate în procesul de
luare a deciziilor cu caracter public obligatoriu. Pentru a funcþiona în mod
adecvat, ansamblul trebuie instituþionalizat, adicã diversele tipare trebuie
cunoscute, practicate ºi acceptate de cei mai mulþi actori, dacã nu chiar de toþi.
Din ce în ce mai mult, mecanismul preferat de instituþionalizare este un corp de
legi scrise sprijinite de o constituþie scrisã, deºi multe norme politice trainice pot
avea o bazã informalã, discreþionarã sau tradiþionalã.4
De dragul economiei conceptuale ºi al comparaþiei, acestor forme,
caracteristici ºi reguli li se pune, de regulã, aceeaºi etichetã. Democraþia este una
dintre ele. Alte etichete sunt autocraþie, autoritarism, despotism, dictaturã,
tiranie, absolutism, tradiþionalism, monarhie, oligarhie, plutocraþie, aristocraþie ºi
sultanism5. Fiecare dintre aceste forme de regim poate fi, la rândul sãu, împãrþitã
în subtipuri.
Ca toate regimurile, democraþiile depind de prezenþa conducãtorilor,
persoane care ocupã roluri specializate de autoritate ºi pot da ordine legitime
altor persoane. Ceea ce îi distinge pe conducãtorii democraþi de cei nedemocraþi
sunt, pe de o parte, normele care stabilesc cum cei dintâi ajung la putere ºi, pe
de altã parte, practicile care îi menþin rãspunzãtori pentru acþiunile lor.
Spaþiul public cuprinde procesul de configurare a normelor ºi alegerilor
colective care sunt obligatorii pentru societate ºi puse în aplicare prin puterea
coercitivã a statului. Ceea ce aparþine spaþiului public poate varia foarte mult de la
o democraþie la alta, depinzând de distincþiile preexistente între public ºi privat,
stat ºi societate, coerciþie legitimã ºi schimb voluntar, nevoi colective ºi preferinþe
individuale. Perspectiva liberalã asupra democraþiei susþine cã spaþiul public trebuie
sã fie cât mai restrâns, în vreme ce abordarea socialistã sau social-democratã ar
extinde spaþiul public prin reguli, subvenþii ºi, în unele cazuri, deþinere colectivã a
proprietãþii. Nici una dintre aceste perspective nu este mai democraticã decât
cealaltã, ci doar democraticã într-un mod diferit. Aceasta implicã faptul cã mãsurile
care urmãresc „dezvoltarea sectorului privat“ nu sunt mai democratice decât
acelea care urmãresc „dezvoltarea sectorului public“. Ambele, dacã sunt duse la
extremã, ar putea submina practica democraticã, prima perspectivã prin
distrugerea bazei de satisfacere a nevoilor colective ºi de exercitare a autoritãþii
legitime, a doua perspectivã prin distrugerea bazei de satisfacere a preferinþelor

Socialism and Democracy (Londra: George Allen and Unwin, 1943), 269. Acceptãm anumite aspecte ale abordãrii
clasice procedurale aplicate democraþiei moderne, dar ne deosebim în principal prin faptul cã accentuãm
responsabilitatea conducãtorilor faþã de cetãþeni, precum ºi relevanþa altor mecanisme de competiþie decât
alegerile.
4 Nu numai cã anumite þãri practicã o formã stabilã de democraþie în absenþa unei constituþii formale (ex.
Marea Britanie ºi Israel), dar chiar mai multe þãri au constituþii ºi coduri legale care nu oferã nici o garanþie cã
sunt puse în aplicare. Pe hârtie, constituþia lui Stalin din 1936 era un model virtual de drepturi democratice.
5 Cea mai curajoasã încercare de a lãmuri acest hãþiº de distincþii poate fi gãsitã în Juan Linz, „Totalitarian and
Authoritarian Regimes“, în Handbook of Political Science, editori Fred I. Greenstein ºi Nelson W. Polsby
(Reading, Massachusetts: Addison Wesley, 1975), 175-411.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 7

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 7

individuale ºi de controlare a acþiunilor guvernamentale ilegitime. Diferenþele de


opinie referitoare la echilibrul optim al celor douã perspective alimenteazã o mare
parte a conþinutului de conflict politic în cadrul democraþiilor.
Cetãþenii reprezintã elementul cel mai distinctiv în democraþii. Toate
regimurile au conducãtori ºi un spaþiu public, dar numai în mãsura în care sunt
democratice au ºi cetãþeni. Istoric vorbind, restricþii severe asupra cetãþeniei au
fost impuse în cele mai multe democraþii emergente sau parþiale dupã criterii de
vârstã, gen, clasã, rasã, nivel de alfabetizare, deþinere de proprietate, statut de
plãtitor de impozite ºi aºa mai departe. Numai o micã parte a populaþiei totale
era eligibilã pentru a vota sau pentru a candida. Numai categorii sociale restrânse
puteau înfiinþa, face parte din sau sprijini asociaþii. Dupã lupte îndelungate, care,
în unele cazuri, au presupus miºcãri sociale violente pe plan intern sau rãzboaie
mondiale, multe dintre aceste restricþii au fost eliminate. Astãzi, existã criterii
standard de includere în categoria cetãþenilor. Orice persoanã adultã nãscutã
într-un anumit stat este eligibilã, deºi sunt impuse unele limite mai ridicate în
privinþa vârstei, în cazul acelora care candideazã pentru funcþii publice. Spre
deosebire de tinerele democraþii americane ºi europene din secolul al XIX-lea,
nici una dintre recentele democraþii din Europa de Sud, America Latinã, Asia
sau Europa de Est nu a încercat sã impunã restricþii formale asupra dreptului de
a vota sau de a candida. Când vine însã vorba de restricþii informale asupra
exercitãrii efective a drepturilor de cetãþean, lucrurile sunt puþin diferite. Astfel
se explicã importanþa centralã pe care o acordãm procedurilor, pe care le vom
discuta în cele ce urmeazã.
Competiþia nu a fost totdeauna consideratã o condiþie definitorie a
democraþiei. Democraþiile „clasice“ presupuneau cã procesul de luare a
deciziilor se bazeazã pe participarea directã, care conduce la consens.
Democraþia reprezentativã implica existenþa unui consens referitor la o direcþie
comunã de acþiune, rezultat din ascultarea tuturor variantelor posibile ºi din
cântãrirea avantajelor ºi dezavantajelor fiecãreia dintre ele. O tradiþie a ostilitãþii
faþã de „facþiuni“ ºi „interese particulare“ persistã încã în gândirea democraticã,
dar, cel puþin de când au fost scrise „The Federalist Papers“, s-a acceptat
competiþia între facþiuni ca un rãu necesar în democraþiile care funcþioneazã la o
scarã mai întinsã decât cea localã. Dupã cum susþinea James Madison, „cauzele
latente ale facþiunii sunt adânc înrãdãcinate în natura umanã“ ºi posibilele
remedii pentru „neajunsurile produse de existenþa facþiunilor“ sunt mai rele
decât ceea ce se considerã a fi un rãu. Cursul care trebuie urmat este
recunoaºterea existenþei facþiunilor ºi încercarea de a le controla efectele6. Dar,
cu toate cã democraþii pot cãdea de acord în privinþa inevitabilitãþii facþiunilor,
ei tind sã aibã pãreri diferite referitoare la cele mai bune forme ºi reguli de
controlare a competiþiei dintre facþiuni. Mai mult decât atât, diferenþele care
privesc modalitãþile preferate ºi limitele competiþiei contribuie cel mai mult la
distincþiile dintre un subtip democratic de altele.

6 „Publius“ (Alexander Hamilton, John Jay ºi James Madison), The Federalist Papers (New York: Anchor Books,
1961). Citatul este din Federalist No. 10.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 8

8 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Cea mai popularã definiþie a democraþiei pune semnul de egalitate între


aceasta ºi alegerile periodice, care sunt organizate ºi desfãºurate corect. Se
considerã, în unele cazuri, cã alegerile, chiar cele la care anumite partide ºi anumiþi
candidaþi nu pot participa, sau cele care exclud de la exercitarea votului segmente
importante ale populaþiei, reprezintã o condiþie suficientã a existenþei
democraþiei. Aceastã eroare poartã numele de „electoralism“ sau „credinþa cã
simpla organizare a alegerilor va canaliza acþiunea politicã spre competiþii între
elite ºi cã va acorda legitimitate publicã învingãtorilor“, fãrã a se þine cont de
modul cum au loc alegerile sau de constrângerile pe care le au învingãtorii.7
Oricât ar fi de importante pentru democraþie, alegerile au loc cu intermitenþe ºi
ele doar le permit cetãþenilor sã aleagã între alternativele agregate oferite de
partidele politice, care, mai ales în primele etape ale tranziþiei democratice, pot
prolifera într-o varietate uimitoare. În perioadele dintre alegeri, cetãþenii pot
încerca sã influenþeze politicile publice printr-o gamã foarte largã de alþi
intermediari: asociaþiile de interese, miºcãrile sociale, grupãrile locale,
aranjamentele clientelare ºi aºa mai departe. Cu alte cuvinte, democraþia modernã oferã
o varietate de procese ºi canale competitive pentru exprimarea intereselor ºi valorilor asociative
sau partizane, funcþionale ºi teritoriale, colective ºi individuale. Toate acestea formeazã un
ansamblu al practicii democratice.
O altã perspectivã larg acceptatã identificã democraþia cu regula majoritãþii.
Orice corp decizional care adoptã hotãrâri prin combinarea voturilor a mai mult
de jumãtate din numãrul celor eligibili ºi prezenþi este considerat democratic, fie
cã majoritatea provine dintr-un electorat, un parlament, un comitet, un consiliu
local sau o întrunire preelectoralã. În scopuri excepþionale (ex. amendarea
constituþiei sau excluderea unui membru), este nevoie de „majoritãþi calificate“
cuprinzând mai mult de 50% dintre votanþi, dar puþine persoane ar nega faptul
cã democraþia trebuie sã presupunã ºi unele mijloace de agregare a preferinþelor
individuale.
Apare, totuºi, o problemã, atunci când se pun în discuþie numãrul ºi
intensitatea. Ce se întâmplã când o majoritate (în special una stabilã, care se
autoreproduce) ia în mod regulat decizii care afecteazã anumite minoritãþi (mai ales
un grup cultural ameninþat sau un grup etnic)? În aceste circumstanþe, democraþiile
solide tind sã limiteze principiul central al majoritãþii, pentru a proteja drepturile
minoritãþilor. Aceste limitãri se pot concretiza în: prevederile constituþionale care
plaseazã anumite chestiuni în afara gamei de decizii care trebuie luate de o
majoritate (Carta Drepturilor - Bill of Rights); necesitatea existenþei unor majoritãþi
similare în câteva circumscripþii diferite (confederalism); garanþiile care sã asigure
autonomia guvernelor locale sau regionale în faþa cererilor formulate de autoritãþile
centrale (federalism); guverne de largã coaliþie care încorporeazã toate partidele
politice (consociaþionism); sau în negocierea pactelor sociale între grupuri sociale
majore precum comunitatea patronalã ºi sindicatele (neocorporatism). Totuºi, cea
7 A se vedea Terry Karl, „Imposing Consent? Electoralism versus Democratization in El Salvador“, în Elections
and Democratization in Latin America, 1980-1985, editori Paul Drake ºi Eduardo Silva (San Diego: Center for
Iberian and Latin American Studies, Center for US/Mexican Studies, University of California, San Diego,
1986), 9-36.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 9

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 9

mai comunã ºi mai eficientã modalitate de protejare a minoritãþilor se face prin


activitatea de zi cu zi a asociaþiilor de interese ºi a miºcãrilor sociale. Acestea reflectã
ºi chiar amplificã, dupã pãrerea unora, diversele intensitãþi pe care le au preferinþele
populaþiei în privinþa factorilor de decizie aleºi în mod democratic. O altã
modalitate de exprimare a acestei tensiuni interne dintre numãr ºi intensitate ar fi
prin afirmaþia cã „în democraþiile moderne, voturile pot fi numãrate, însã numai
influenþele pot fi cântãrite“.
Cooperarea a fost totdeauna o trãsãturã centralã a democraþiei. Actorii trebuie
sã ia în mod voluntar decizii colective obligatorii pentru întreaga societate. Pentru
a intra în competiþie unii cu alþii, e nevoie mai întâi ca ei sã coopereze. Trebuie sã
fie capabili sã acþioneze colectiv prin intermediul partidelor politice, al asociaþiilor
ºi miºcãrilor, în scopul selectãrii candidaþilor, articulãrii preferinþelor, trimiterii de
solicitãri cãtre autoritãþi ºi al influenþãrii politicilor publice.
Cu toate acestea, libertãþile pe care le presupune democraþia ar trebui, de
asemenea, sã îi încurajeze pe cetãþeni sã delibereze în cadrul miºcãrilor din care
fac parte, sã-ºi identifice nevoile comune ºi sã-ºi rezolve diferenþele de opinii fãrã
a se baza pe vreo autoritate centralã. Democraþia clasicã a accentuat aceste
calitãþi, care nu s-au estompat sub nici o formã, în ciuda eforturilor repetate ale
teoreticienilor contemporani de a le evidenþia analogia cu comportamentul
economic de piaþã ºi de a reduce toate operaþiunile democratice la efortul
competitiv de maximizare a intereselor. Importanþa grupurilor independente
într-un regim democratic a fost cel mai bine descrisã de Alexix de Tocqueville în
cartea sa, „Democraþia în America“, o lucrare care rãmâne o sursã majorã de
inspiraþie pentru toþi aceia care continuã sã considere cã democraþia reprezintã
mai mult decât lupta candidaþilor de a fi aleºi ºi realeºi.8
În discursul politic contemporan, acest fenomen al cooperãrii ºi deliberãrii
prin intermediul activitãþii derulate de grupurile autonome este inclus la rubrica
„societate civilã“. Diversele unitãþi de interese ºi identitate socialã, prin faptul cã
rãmân independente de stat (ºi poate chiar de partidele politice), nu numai cã pot
limita acþiunile arbitrare ale conducãtorilor, dar pot contribui, totodatã, la
formarea unor cetãþeni mai buni, care sunt mult mai conºtienþi de preferinþele
semenilor lor, mai încrezãtori în propriile acþiuni ºi care manifestã un mult mai
pronunþat spirit civic, prin voinþa lor de a se sacrifica pentru binele comun. În
cazul cel mai bun, societatea civilã oferã un strat intermediar de guvernare între
individ ºi stat. Acest strat este capabil sã ofere resurse pentru rezolvarea
conflictelor ºi pentru controlarea comportamentului membrilor fãrã a uza de
coerciþie publicã. Mai degrabã decât sã încarce factorii de decizie cu cereri tot
mai multe ºi sã facã sistemul neguvernabil9, o societate civilã viabilã poate atenua
8 Alexis de Tocqueville, Democracy in America, 2 volume, (New York: Vintage Books, 1945). (Nota
traducãtorului: a se vedea ºi traducerea în limba românã – Alexis de Tocqueville, Despre democraþie în America, 2
volume, Humanitas, Bucureºti, 1995).
9 Aceastã teamã a supraîncãrcãrii guvernului ºi a colapsului iminent al democraþiei este pe larg reflectatã în
lucrãrile lui Samuel P. Huntington din anii ’70. A se vedea în special Michel Crozier, Samuel P. Huntington ºi
Joji Watanuki, The Crisis of Democracy, (New York: New York University Press, 1975). Pentru opiniile (revizuite)
ale lui Huntington despre viitorul democraþiei, a se vedea articolul sãu, „Will More Countries Become
Democratic?“, Political Science Quaterly 99 (Vara 1984): 193-218.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 10

10 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

conflictele ºi îmbunãtãþi calitatea cetãþenilor, fãrã a se baza exclusiv pe grija de


urmãrire a propriilor interese, caracteristicã economiei de piaþã.
Reprezentanþii, aleºi fie direct, fie indirect, desfãºoarã cea mai mare parte a
activitãþii concrete în democraþiile moderne. Cei mai muþi sunt politicieni
profesioniºti care îºi orienteazã carierele în scopul ocupãrii unor funcþii publice
importante. Este îndoielnic faptul cã vreo democraþie ar putea supravieþui fãrã
asemenea oameni. Prin urmare, întrebarea centralã nu este dacã va exista sau nu
o elitã politicã sau chiar o clasã politicã profesionistã, ci cum sunt aleºi aceºti
reprezentanþi ºi cum vor fi menþinuþi rãspunzãtori pentru acþiunile lor.
Dupã cum am menþionat anterior, în democraþiile moderne existã multe canale
de reprezentare. Cel electoral, bazat pe circumscripþii teritoriale, este cel mai
vizibil. El culmineazã cu alegerea unui parlament sau a unui preºedinte care îºi
prezintã periodic activitatea în faþa tuturor cetãþenilor. Totuºi, simpla dezvoltare
a guvernului, în mare parte ca rezultat al cererii populare, a condus la creºterea
numãrului, diversitãþii ºi puterii agenþiilor însãrcinate cu luarea deciziilor publice,
dar care nu sunt supuse alegerilor. În jurul acestor agenþii, s-a dezvoltat un vast
aparat de reprezentare specializatã, bazat în mare mãsurã pe interese funcþionale,
ºi nu pe circumscripþii teritoriale. Aceste asociaþii de interese, ºi nu partidele
politice, au devenit expresia principalã a societãþii civile în democraþiile cele mai
stabile, pe lângã ele intervenind sporadic unele miºcãri sociale.
Democraþiile mai tinere ºi mai fragile care s-au instaurat începând cu anul
1974 trebuie sã trãiascã într-un „timp comprimat“. Ele nu vor fi asemãnãtoare
cu democraþiile din secolul al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea ºi nu se
pot aºtepta sã dobândeascã multiplele canale de reprezentare, în evoluþia lor
istoricã, aºa cum s-a întâmplat în cazul celor mai mulþi dintre predecesorii lor. O
multitudine uimitoare de partide, interese ºi miºcãri vor încerca toate sã
acapareze influenþa politicã pentru ele însele, creând, pentru societate, provocãri
care nu au existat în procesele anterioare de democratizare.

Proceduri care fac posibilã democraþia

Componentele definitorii ale democraþiei sunt în mod necesar abstracte ºi pot da


naºtere unei varietãþi considerabile de instituþii ºi subtipuri de democraþie. Totuºi,
pentru ca democraþia sã se consolideze, trebuie aplicate norme procedurale specifice
ºi respectate drepturile civile. Orice societate care nu reuºeºte sã îºi impunã asemenea
restricþii, care eºueazã în aplicarea primatului legii faþã de propriile proceduri nu ar
trebui consideratã democraticã. Numai aceste proceduri nu pot defini democraþia,
însã pentru persistenþa acesteia, prezenþa lor este indispensabilã. În esenþã,
procedurile sunt condiþii necesare, dar nu suficiente pentru existenþa democraþiei.
Robert Dahl a propus cea mai larg acceptatã listã de ceea ce el numeºte
condiþii „procedurale minimale“ care sunt indispensabile pentru existenþa unei
democraþii politice moderne (sau, cum o numeºte el, „poliarhii“):
1) Controlul asupra deciziilor guvernamentale care privesc politicile publice
revin, conform constituþiei, reprezentanþilor aleºi.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 11

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 11

2) Reprezentanþii sunt aleºi în competiþii electorale periodice ºi transparent


desfãºurate, în care nu pot avea loc nici un fel de constrângeri.
3) Practic, orice persoanã adultã are dreptul de a-ºi alege reprezentanþii.
4) Practic, orice persoanã adultã are dreptul de a candida la funcþii publice…
5) Cetãþenii au dreptul sã se exprime, fãrã pericolul de a fi pedepsiþi din
motive politice larg definite…
6) Cetãþenii au dreptul de a cãuta surse alternative de informare. Mai mult,
sursele alternative de informare existã ºi sunt protejate de lege.
7) Cetãþenii au, totodatã, dreptul de a înfiinþa asociaþii sau organizaþii relativ
independente, inclusiv partide politice ºi grupuri de interese.10

Pentru mulþi teoreticieni, aceste ºapte condiþii par sã conþinã esenþa


democraþiei procedurale, dar noi propunem adãugarea altor douã în plus. Prima
condiþie propusã de noi ar putea apãrea ca o nuanþare a condiþiei (1) a lui Dahl,
în vreme ce a doua ar putea fi consideratã o condiþie implicit aprioricã pentru
toate cele ºapte de mai sus.

8) Reprezentanþii aleºi prin vot popular trebuie sã aibã posibilitatea sã îºi


exercite atribuþiile constituþionale fãrã a fi supuºi unor eventuale ordine
(fie ºi informale) venite din partea oficialitãþilor nealese. Democraþia este
în pericol dacã ofiþeri militari, funcþionari publici sau conducãtori ai
instituþiilor statului au capacitatea de a acþiona independent de
reprezentanþii aleºi prin vot sau chiar de a se opune deciziilor luate de
aceºtia. Fãrã aceastã prevedere suplimentarã, societãþile militarizate din
America Centralã, unde nu existã un control civil asupra armatei, ar putea
fi clasificate de mulþi cercetãtori drept democratice, aºa cum au ºi fãcut
(fãrã a include, însã, Nicaragua sandinistã) politicienii din Statele Unite.
Aceastã prevedere oferã o mãsurã de siguranþã împotriva a ceea ce am
numit mai devreme „electoralism“, adicã tendinþa de concentrare
preponderent asupra alegerilor, ignorându-se alte realitãþi politice.
9) Societatea trebuie sã se autoguverneze, sã fie capabilã sã acþioneze
independent de constrângerile impuse de un sistem politic suprastatal.
Dahl ºi alþi teoreticieni contemporani ai democraþiei au considerat,
probabil, aceastã condiþie ca de la sine înþeleasã, de vreme ce s-au referit
la state, naþiuni formal suverane. Totuºi, o datã cu dezvoltarea blocurilor,
alianþelor, sferelor de influenþã ºi a unei mari varietãþi de aranjamente
„neocoloniale“, chestiunea autonomiei a dobândit maximã importanþã.
Este un sistem cu adevãrat democratic dacã reprezentanþii sãi aleºi sunt
incapabili sã ia decizii cu caracter obligatoriu, fãrã aprobarea actorilor din
afara ariei lor teritoriale? Acest fapt este semnificativ chiar dacã aceºti din
urmã actori sunt supuºi unor reguli democratice ºi chiar dacã
reprezentanþii aleºi sunt relativ liberi sã modifice sau chiar sã punã capãt
raporturilor de subordonare (cum s-a întâmplat în Puerto Rico), dar el

10 Robert Dahl, Dilemmas of Pluralist Democracy (New Haven: Yale University Press, 1982), 11.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 12

12 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

devine critic atunci când nici una dintre aceste condiþii nu se aplicã (cum
s-a întâmplat în Þãrile Baltice).

Principii care fac posibilã democraþia

Listele de procese componente ºi de norme procedurale ne ajutã sã definim


democraþia, dar nu ne spun prea mult despre modul cum funcþioneazã ea.
Rãspunsul cel mai simplu este cã funcþioneazã „prin consimþãmântul
poporului“. Un rãspuns mai complex ar fi cã funcþioneazã „prin
consimþãmântul parþial al politicienilor care acþioneazã în condiþii de nesiguranþã
limitatã“.
Într-o democraþie, reprezentanþii trebuie cel puþin informal sã cadã de
acord cã aceia care câºtigã un sprijin electoral mai mare sau o influenþã mai
substanþialã în crearea politicilor publice nu îºi vor folosi avantajul temporar
pentru a-i împiedica pe cei care au pierdut alegerile sã le câºtige sau sã exercite
influenþã în viitor ºi cã, în schimbul acestei oportunitãþi de a continua sã
concureze pentru funcþii publice, cei care pentru moment se vor afla în opoziþie
vor respecta dreptul învingãtorilor de a lua decizii cu caracter obligatoriu.
Cetãþenii trebuie sã respecte deciziile care rezultã dintr-o asemenea competiþie,
cu condiþia ca ele sã rãmânã concordante cu preferinþele colective, aºa cum au
fost ele exprimate în alegeri corecte ºi periodice sau în negocieri transparente ºi
repetate.
Provocarea nu este atât de a gãsi un set de obiective care sã impunã un
consens larg, cât de a crea un set de reguli care concretizeazã consimþãmântul
parþial. Formele particulare ale acestei „târguieli democratice“, pentru a folosi
expresia lui Dahl11, diferã de la o societate la alta. Ele depind de clivajele sociale
ºi de unii factori subiectivi, precum încrederea reciprocã, standardul de
corectitudine ºi disponibilitatea de a face compromisuri. Ele pot fi chiar
compatibile cu un mare grad de dezacord asupra chestiunilor legate de politici
publice.
Toate democraþiile presupun un anumit grad de incertitudine referitoare la
persoanele care vor fi alese ºi la politicile pe care acestea le vor pune în aplicare.
Chiar în acele societãþi în care acelaºi partid continuã sã câºtige alegerile sau
unde aceeaºi politicã este aplicatã cu consecvenþã, posibilitatea schimbãrii prin
acþiune colectivã independentã existã, totuºi, precum în Italia, Japonia sau social-
democraþiile scandinave. Dacã aceastã posibilitate nu existã, cum se întâmplã în
Mexic, Senegal sau Indonezia, atunci sistemul nu este democratic.
Dar incertitudinea aflatã în nucleul tuturor democraþilor este limitatã. Nu
chiar orice actor poate intra în competiþie ºi pune în discuþie problema pe care
o considerã de interes, existã reguli prestabilite ce trebuie respectate. Nu orice
politicã poate fi adoptatã, trebuie îndeplinite unele condiþii. Democraþia
instituþionalizeazã incertitudinea politicã „normalã“, limitatã. Limitele variazã de

11 Robert Dahl, After the Revolution: Authority in a Good Society (New Haven: Yale University Press, 1970).
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 13

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 13

la þarã la þarã. Garanþiile constituþionale ale proprietãþii, vieþii private, liberei


exprimãri ºi ale altor drepturi fac parte din aceste limite, dar cele mai eficiente
limite sunt generate de competiþia dintre grupurile de interese ºi de cooperarea
din cadrul societãþii civile. Oricât de puternicã ar fi retorica (ºi unele societãþi par
sã le ofere cetãþenilor lor opþiuni mai dramatice decât alte societãþi), o datã ce se
ajunge la un acord asupra regulilor consimþãmântului parþial, gradul de variaþie
este de aºteptat sã rãmânã într-un interval previzibil ºi general acceptat.
Aceastã accentuare a direcþiilor operative contrasteazã cu o temã foarte
persistentã, dar înºelãtoare, prezentã în literatura recentã asupra teoriilor
democraþiei, anume „cultura civicã“. Principiile pe care le-am sugerat aici se
sprijinã pe reguli raþionale, ºi nu pe obiºnuinþe adânc înrãdãcinate referitoare la
toleranþã, moderaþie, respect reciproc, corectitudine, disponibilitate spre
compromis sau încredere în autoritãþile publice. A aºtepta ca aceste obiceiuri sã
prindã rãdãcini adânci echivaleazã cu un proces lent de consolidare a regimului,
unul care se poate întinde pe durata a mai multor generaþii, astfel încât, dacã am
adopta aceastã strategie ar însemna, probabil, sã condamnãm la eºec, ex
hypothesi, cea mai mare parte a experienþelor contemporane.
Aserþiunea noastrã este cã incertitudinea limitatã ºi consensul parþial pot fi
generate de interacþiunea dintre actori cu vederi antagoniste ºi neîncrezãtori unii
în alþii ºi cã normele cu mult mai generoase ºi mai profunde ale culturii civice
sunt mai degrabã un produs, ºi nu un factor determinant al democraþiei.

Cum se deosebesc democraþiile

Câteva concepte au fost în mod deliberat excluse din definiþia noastrã genericã
a democraþiei, în ciuda faptului cã ele au fost frecvent asociate cu democraþia atât
în practica de zi cu zi, cât ºi în cercetarea academicã. Aceste concepte sunt,
oricum, deosebit de importante când trebuie sã distingem subtipurile de
democraþie. De vreme ce nu existã nici un set unic de instituþii, practici sau valori
care sã reprezinte democraþia, societãþile care abandoneazã regimul autoritar pot
combina diferite componente pentru a produce tipuri diferite de democraþie.
Este important sã recunoaºtem cã aceste componente nu reprezintã puncte
distincte aflate pe o linie continuã de îmbunãtãþire a performanþei, ci o matrice
de posibile combinaþii care sunt democratice din perspective diferite.

1) Consens: Nu toþi cetãþenii pot cãdea de acord asupra scopurilor acþiunii


politice sau asupra rolului statului (deºi, dacã ar face-o, guvernãrile
democratice ar funcþiona mult mai uºor.)
2) Participare: Nu toþi cetãþenii pot participa în mod egal ºi activ în viaþa
politicã, deºi trebuie sã aibã posibilitatea legalã de a face acest lucru.
3) Acces: Conducãtorii pot sã nu acorde o pondere egalã preferinþelor
cetãþenilor cu care intrã în contact, deºi calitatea de cetãþean implicã
faptul cã indivizii ºi grupurile trebuie sã aibã ºanse egale de a-ºi exprima
preferinþele, dacã doresc acest lucru.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 14

14 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

4) Responsabilitate: Conducãtorii pot sã nu urmeze, totdeauna, cursul de


acþiune pe care îl preferã cetãþenii. Dar, atunci când deviazã de la o astfel
de politicã, sã spunem cu justificãri precum: „raþiune de stat“ sau „interes
naþional de maximã importanþã“, ei trebuie sã rãmânã responsabili
pentru acþiunile lor, prin intermediul unor procese regulate ºi corecte.
5) Regula majoritãþii: Este posibil ca funcþiile publice sau regulile acordate ºi,
respectiv, stabilite printr-o majoritate de voturi, deºi deviaþiile de la acest
principiu trebuie, de obicei, justificate ºi aprobate.
6) Suveranitate parlamentarã: Legislativul poate sã nu fie singurul corp care
reglementeazã sau autoritatea ultimã care decide ce legi sunt obligatorii,
cu toate cã acolo unde puterea executivã, judecãtoreascã sau alte
autoritãþi publice au ca atribuþie aceastã decizie finalã, ºi ele trebuie sã fie
rãspunzãtoare pentru acþiunile lor.
7) Guvernare prin partide politice: Conducãtorii pot sã nu fie numiþi, promovaþi
ºi coordonaþi în activitatea lor de partide politice bine organizate ºi cu
programe coerente, deºi, acolo unde acest lucru nu se întâmplã, poate fi
mai dificil sã se formeze un guvern eficient.
8) Pluralism: Procesul politic poate sã nu fie bazat pe o multitudine de
grupuri private autonome, voluntare ºi care se interfereazã unele cu
altele. Totuºi, unde existã monopoluri de reprezentare, ierarhii de
asociere ºi obligaþii de înscriere, este de presupus cã interesele vor fi mai
apropiate de cele ale statului ºi cã separaþia dintre sfera publicã ºi cea
privatã va fi mult mai puþin evidentã.
9) Federalism: Diviziunea teritorialã a autoritãþii poate sã nu presupunã
niveluri multiple sau autonomii locale, cu atât mai puþin consfinþite
într-un document constituþional, cu toate cã o anumitã dispersie a puterii
cãtre unitãþi teritoriale ºi/sau funcþionale este caracteristicã oricãrui tip
de democraþie.
10) Prezidenþialism: Executivul poate sã nu fie condus de o singurã persoanã,
iar aceastã persoanã poate sã nu fie aleasã direct de toþi cetãþenii, deºi o
anumitã concentrare a autoritãþii este prezentã în orice democraþie, chiar
dacã este exercitatã colectiv, iar responsabilitatea faþã de electorat este
doar indirectã.
11) Echilibrul ºi controlul reciproc al puterilor (checks and balances): Nu este necesar
ca diversele niveluri ale guvernãrii sã îºi concentreze sistematic forþele
unele împotriva altora, deºi guvernãrile trebuie menþinute rãspunzãtoare
în faþa tuturor cetãþenilor prin mecanismele puterilor legislativã,
executivã ºi judecãtoreascã, precum ºi prin decretele dictatoriale (cum se
întâmplã în timp de rãzboi).

Cu toate cã fiecare dintre conceptele descrise anterior a fost considerat, în


timp, drept o componentã esenþialã a democraþiei, ele ar trebui, mai degrabã, sã
fie vãzute ca indicatori ai unui tip sau altul de democraþie sau mãcar ca standarde
utile pentru evaluarea performanþelor anumitor regimuri. A le include în însãºi
definiþia genericã a democraþiei ar însemna sã confundãm tipul american cu
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 15

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 15

modelul universal de guvernare democraticã. Tipurile parlamentar, consensual,


unitar, corporatist ºi concentrat din Europa continentalã pot avea câteva
avantaje unice care sã ghideze statele prin tranziþia incertã de la guvernarea
autocraticã la cea democraticã.12

Ce nu este democraþia

Am încercat sã transmitem sensul general pe care îl are democraþia modernã


fãrã a-l identifica cu un set particular de reguli ºi instituþii sau fãrã a-l restrânge
la un anumit tip de culturã sau nivel de dezvoltare. Am argumentat, de asemenea,
cã democraþia nu poate fi redusã la organizarea regulatã a alegerilor sau
echivalatã cu o viziune particularã a rolului statului, dar nu am spus prea multe
despre ce nu este democraþia sau despre ce nu poate produce democraþia.
Existã o tentaþie, care poate fi înþeleasã de a ataºa prea multe aºteptãri
acestui concept ºi de a crede cã, prin instaurarea democraþiei, o societate îºi
rezolvã toate problemele politice, sociale, economice, administrative ºi culturale.
Din nefericire, „lucrurile bune nu merg în mod necesar mânã în mânã“.
În primul rând, democraþiile nu sunt neapãrat mai eficiente din punct de
vedere economic decât alte forme de guvernare. Ratele creºterii economice, ale
economiilor ºi ale investiþiilor pot sã nu fie superioare celor din statele
nedemocratice. Acest lucru este cu atât mai probabil în timpul tranziþiei, când
grupurile care deþin proprietãþi ºi elitele administrative pot reacþiona la
ameninþãri reale sau imaginare la adresa „drepturilor“ de care se bucurau în
regimul autoritar prin iniþierea retragerii de capital, prin blocarea investiþiilor sau
prin sabotaj. În timp, în funcþie de tipul de democraþie, efectele favorabile pe
termen lung asupra distribuþiei veniturilor, cererii agregate, educaþiei,
productivitãþii ºi creativitãþii pot sã se combine, pânã la urmã, pentru a
îmbunãtãþi performanþele economice ºi sociale, dar este cu siguranþã prea mult
sã ne aºteptãm ca acest progres sã se vadã repede ºi, cu atât mai puþin, cã el va
fi o caracteristicã definitorie a democraþiei.
În al doilea rând, democraþiile nu sunt, în mod obligatoriu, mai eficiente din
punct de vedere administrativ. Capacitatea lor de luare a deciziilor poate fi chiar
mai lentã decât cea a regimurilor cãrora le iau locul, cel puþin pentru faptul cã
mai mulþi actori trebuie consultaþi. Costurile pot fi mai ridicate, întrucât „plãþile“
trebuie fãcute cãtre un numãr mai mare de clienþi (deºi nu ar trebui subestimat
gradul de corupþie prezent în regimurile autocrate). Satisfacþia popularã faþã de
performanþa noului guvern democratic poate sã nu parã mai mare, fie ºi pentru
motivul cã nimeni nu este pe deplin mulþumit de compromisurile necesare care
se fac ºi de faptul cã aceia care pierd au, totuºi, libertatea de a-ºi exprima
nemulþumirea.

12 A se vedea Juan Linz, „The Perils of Presidentialism“, Journal of Democracy 1 (Iarna 1990): 51-69, precum ºi
dezbaterea ulterioarã la care au participat Donald Horowitz, Seymour Martin Lipset ºi Juan Linz în Journal of
Democracy 1 (Toamna 1990): 73-91.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 16

16 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

În al treilea rând, nu este probabil ca democraþiile sã parã mai ordonate, mai


consensuale, mai stabile sau mai guvernabile decât autocraþiile pe care le
înlocuiesc. Acest lucru este generat de libertatea de expresie, dar este ºi o
reflectare a probabilitãþii unui dezacord continuu în ceea ce priveºte noile reguli
ºi instituþii. Aceste produse impuse prin constrângere sau compromis sunt,
deseori, destul de ambigue la început ºi nesigure în privinþa efectelor pe care le
presupun, aceasta pânã când actorii învaþã cum sã le foloseascã. Mai mult, ele
apar în perioada imediat urmãtoare unor lupte serioase, la baza cãrora se aflã
idealuri înalte. Grupurile ºi indivizii care au dobândit recent autonomie vor testa
unele reguli, vor protesta faþã de acþiunile anumitor instituþii ºi vor insista sã-ºi
renegocieze partea lor de câºtig. Astfel, prezenþa partidelor anti-sistem nu ar
trebui sã fie nici surprinzãtoare ºi nici consideratã un eºec al consolidãrii
democratice. Ceea ce conteazã este dacã asemenea partide sunt doritoare, deºi
nu din toatã inima, sã joace dupã regulile generale ale incertitudinii limitate ºi ale
consensului parþial.
Guvernabilitatea este o provocare pentru orice regim, nu numai pentru cele
democratice. Date fiind epuizarea politicã ºi pierderea legitimitãþii prin care au
trecut autocraþiile din Paraguayul sultanistic pânã în Albania totalitarã, este de
aºteptat cã numai democraþiile pot genera guvernãri eficiente ºi legitime. Totuºi,
experienþa a arãtat cã ºi guvernãrile democratice pot eºua. Opinia publicã poate
deveni nemulþumitã de performanþele lor. Chiar mai ameninþãtoare este tentaþia
liderilor de a falsifica procedurile ºi de a încãlca principiile consensului parþial ºi
ale incertitudinii limitate. Probabil cã momentul cel mai critic apare atunci când
politicienii încep sã îºi asume rolurile ºi relaþiile previzibile pe care le presupune
o democraþie consolidatã. Mulþi vor fi frustraþi în aºteptãrile lor; unii vor
descoperi cã noile reguli ale competiþiei îi dezavantajeazã; câþiva pot chiar sã
simtã cã interesele lor vitale sunt ameninþate de principiul majoritãþii.
În cele din urmã, democraþiile vor pune bazele unor societãþi mai deschise
decât în cazul autocraþiilor cãrora le-au luat locul, dar nu vor avea în mod necesar
economii mai deschise. Multe dintre cele mai solide democraþii din zilele noastre
au recurs în istoria lor la protecþionism ºi graniþe închise pentru produsele
strãine, folosindu-se de instituþiile publice pentru promovarea dezvoltãrii
economice. În vreme ce compatibilitatea trecutã prin proba timpului între
democraþie ºi capitalism nu pare sã poatã fi pusã la îndoialã, în ciuda tensiunilor
continue care apar între ele, nu este clar dacã democraþia se consolideazã prin
promovarea unor principii economice liberale, precum dreptul indivizilor de a
deþine proprietãþi ºi de a obþine profit de pe urma lor, funcþia de reglare a pieþei,
rezolvarea privatã a disputelor, libertatea de a produce fãrã intervenþia
guvernului sau privatizarea întreprinderilor de stat. Pânã la urmã, ºi democraþiile
trebuie sã perceapã taxe ºi sã reglementeze anumite tranzacþii, în special acolo
unde existã monopoluri ºi oligopoluri private. Cetãþenii sau reprezentanþii lor
pot decide cã este dezirabil sã se protejeze drepturile colectivitãþilor de abuzuri
din partea indivizilor, mai ales ale acelora care deþin mari proprietãþi, fiind
posibil, în asemenea situaþii, sã limiteze anumite forme de proprietate la
deþinerea publicã sau colectivã. Pe scurt, noþiunile de libertate economicã
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 17

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 17

promovate în prezent de modelele economice neoliberale nu sunt sinonime cu


libertatea politicã, pe care pot chiar sã o împiedice.
Democratizarea nu va aduce cu sine în mod necesar creºtere economicã,
pace socialã, eficienþã administrativã, armonie politicã, pieþe libere sau „sfârºitul
ideologiei“. ªi în nici un caz nu va aduce „sfârºitul istoriei“. Fãrã îndoialã, unele
dintre aceste calitãþi vor contribui la consolidarea democraþiei, dar ele nu sunt
nici premise, nici efecte imediate ale acesteia. Mai degrabã, ceea ce ar trebui sã
sperãm este cã vor apãrea instituþii politice care vor putea intra într-o competiþie
paºnicã pentru a forma guverne ºi a influenþa politicile publice, care vor putea
canaliza conflictele economice ºi sociale prin proceduri bine stabilite ºi care vor
avea suficiente legãturi cu societatea civilã ca sã îºi poatã constitui baza socialã
pe care sã o foloseascã în sprijinul acþiunii colective. Unele tipuri de democraþii,
în special cele din þãrile în curs de dezvoltare, au fost incapabile sã respecte
aceastã promisiune, probabil din cauza particularitãþilor tranziþiei de la regimul
autoritar.13 Pariul care se pune este cã un asemenea regim, o datã instituit, nu
numai cã va persista prin autoreproducere în limita condiþiilor restrictive iniþiale,
dar ºi cã se va extinde dincolo de ele.14 Spre deosebire de regimurile autoritare,
democraþiile au capacitatea sã îºi schimbe regulile ºi instituþiile consensual, ca
rãspuns la circumstanþe care se modificã. Este posibil ca ele sã nu producã
imediat toate beneficiile menþionate pânã acum, dar au ºanse mult mai mari
decât autocraþiile sã genereze, pânã la urmã, succesul aºteptat.

Traducere de Magda Ferchedãu-Muntean

13 Terry Lynn Karl, „Dilemmas of Democratization in Latin America“, Comparative Politics 23 (Octombrie
1990): 1-23.
14 Otto Kirchheimer, „Confining Conditions and Revolutionary Breakthroughs“, American Political Science
Review 59 (1965): 964-974.
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 18

AL TREILEA VAL
AL DEMOCRAÞIEI*

Samuel P. Huntington**

Abstract:

There were three main waves of democratization across the globe in the last two centuries, each
of them followed by a reverse wave. Since the early ‘70s we have witnessed to the rise and
spread of the third such wave, which has included parts of Latin America, Southern Europe
and the Communist Eastern Europe. Many social, economic and geo-political factors have
contributed to this development. However, we can already see in action the factors favoring the
third reverse wave.
Key words: waves of democratization, authoritarianism, political culture,
snowballing effect.

Între anii 1974 ºi 1990, cel puþin 30 de þãri s-au aflat în tranziþie cãtre
democraþie, aproape dublând astfel numãrul guvernelor democratice din lume.
Au fost oare aceste procese de democratizare o parte a unei continue ºi tot mai
extinse „revoluþii democratice globale“ care va afecta aproape orice þarã din
lume? Sau au reprezentat ele o extindere limitatã a democraþiei, presupunând, în
cele mai multe cazuri, o revenire în þãrile care au mai experimentat-o în trecut?
Actuala epocã a tranziþiilor democratice constituie al treilea val de
democratizare din istoria lumii moderne. Primul val „lung“ de democratizare a
început în jurul anului 1820, o datã cu extinderea dreptului de vot la nivelul unei
mari pãrþi a populaþiei masculine din Statele Unite, ºi a continuat aproape un
secol, pânã în 1926, dând naºtere la un numãr de aproximativ 29 de democraþii.
* „Democracy’s Third Wave,“ Journal of Democracy, 2:2 (1991), 12-34. © The Johns Hopkins University Press
and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins University Press.
** Samuel Huntington este Eaton Professor de ºtiinþa guvernãrii ºi director al Institutului the Studii
Strategice J. M. Olin al Universitãþii Harvard.
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 19

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 19

În 1922, totuºi, venirea la putere a lui Mussolini în Italia a marcat începutul


primului „val invers“, care a redus pânã în 1942 numãrul statelor democratice la
12. Triumful Aliaþilor în cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial a marcat începutul
unui val secund de democratizare care a atins apogeul în 1962, când 36 de þãri
aveau guverne democratice. A urmat un al doilea val invers (1960-1975), care a
coborât numãrul democraþiilor la 30.
În ce stadiu ne gãsim în cadrul celui de-al treilea val? La începutul unui val
lung sau la sfârºitul, sau aproape de sfârºitul unuia scurt? Iar dacã al treilea val
este aproape de final, va fi el urmat de un semnificativ val invers care sã elimine
multe dintre câºtigurile democraþiei din anii ’70 ºi ’80? Nici ºtiinþele sociale, nici
cercetãtorii din domeniu nu pot oferi rãspunsuri solide la aceste întrebãri. Este
posibil, cu toate acestea, sã identificãm câþiva dintre factorii care vor afecta
viitoarea extindere sau reducere a democraþiei în lume ºi sã adresãm acele
întrebãri care par cele mai relevante pentru viitorul democratizãrii.
O modalitate de a începe acest demers este de a cerceta în ce mãsurã
cauzele care au dat naºtere celui de-al treilea val continuã sã fie de actualitate, sã
fie mai solide, sã se estompeze, sã fie suplimentate sau înlocuite de noi forþe care
sã promoveze democratizarea. Cinci factori majori au contribuit în mod
semnificativ la ocurenþa ºi la momentul de producere a celui de-al treilea val de
tranziþie cãtre democraþie:

1. Criza profundã de legitimitate a regimurilor autoritare într-o lume în care


valorile democratice sunt tot mai mult acceptate, dependenþa acestor
regimuri de o activitate performantã ºi incapacitatea lor de a menþine o
„legitimitate sãnãtoasã“ în condiþiile eºecului economic (ºi, uneori,
militar).
2. Creºterea economicã globalã fãrã precedent din anii ’60, care a ridicat
standardele de trai, a mãrit nivelul educaþional ºi a extins considerabil
clasa mijlocie urbanã în multe þãri.
3. O întorsãturã uimitoare în doctrina ºi în activitãþile Bisericii Catolice,
manifestatã cu ocazia celui de-al doilea consiliu de la Vatican din 1963-
1965, precum ºi transformarea bisericilor catolice naþionale din
apãrãtoare ale status quo-ului în oponente ale autoritarismului.
4. Modificarea politicilor actorilor externi, în principal a Comunitãþii
Europene, Statelor Unite ºi Uniunii Sovietice.
5. „Efectul bulgãrelui de zãpadã“ sau efectul de demonstraþie la începutul
tranziþiilor din cel de-al treilea val, în scopul stimulãrii ºi oferirii de
modele pentru eforturile ulterioare de democratizare.

Voi începe prin a descrie ultimii trei factori, întorcându-mã ulterior la primii
doi.
Din punct de vedere istoric, a existat o corelaþie puternicã între creºtinismul
de tip occidental ºi democraþie. Pânã la începutul anilor ’70, cele mai multe
dintre þãrile protestante deveniserã deja democratice. Cel de-al treilea val din anii
’70 ºi ’80 a fost unul predominant catolic. Începând în Portugalia ºi Spania, el a
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 20

20 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

„înghiþit“ ºase þãri sud-americane ºi trei din America Centralã, s-a îndreptat cãtre
Filipine, s-a întors în Mexic ºi Chile ºi apoi s-a avântat mai puternic în cele douã
þãri catolice din Europa de Est, Polonia ºi Ungaria. În mare, trei sferturi din
þãrile aflate în tranziþie spre democraþie între 1974 ºi 1989 erau predominant
catolice.
Totuºi în 1990, impulsul catolic pentru democratizare se diminuase destul
de mult. Cele mai multe þãri catolice se democratizaserã deja sau, dupã cum se
întâmplase în Mexic, se liberalizaserã. Capacitatea catolicismului de a contribui
la extinderea democraþiei (fãrã a se extinde el însuºi) a fost limitatã în Paraguay,
Cuba ºi câteva þãri africane francofone. Pânã în 1990, Africa sub-saharianã era
singura regiune din lume unde un numãr substanþial de catolici ºi protestanþi
trãiau sub regimuri protestante în foarte multe þãri.

Rolul forþelor externe

În timpul celui de-al treilea val, Comunitatea Europeanã (CE) a jucat un rol
esenþial pentru consolidarea democraþiei în Europa Sudicã. În Grecia, Spania ºi
Portugalia, adoptarea democraþiei a fost consideratã ca necesarã pentru
asigurarea beneficiilor economice provenite din calitatea de membru al CE, în
vreme ce apartenenþa la Comunitate era, la rândul sãu, vãzutã ca o garanþie a
stabilitãþii democraþiei. În 1981, Grecia a devenit membru plin al Comunitãþii,
fiind urmatã, cinci ani mai târziu, de Spania ºi Portugalia.
În aprilie 1987, Turcia a candidat pentru admiterea ca membru cu drepturi
depline în CE. Unul dintre motivele acestui act o reprezenta dorinþa
conducãtorilor turci de a da un impuls modernizãrii ºi tendinþelor democratice
din Turcia ºi de a izola forþele interne care sprijineau fundamentalismul islamic.
În interiorul Comunitãþii, totuºi, perspectiva aderãrii Turciei a fost întâmpinatã
cu foarte puþin entuziasm ºi chiar cu ostilitate (mai ales din partea Greciei). În
1990, eliberarea Europei de Est a ridicat posibilitatea aderãrii Ungariei,
Cehoslovaciei ºi Poloniei. Astfel, Comunitatea a fost confruntatã cu douã
probleme. În primul rând, trebuie sã acorde prioritate extinderii graniþelor sale
sau sã consolideze Comunitatea existentã, înaintând spre o mai profundã uniune
economicã ºi politicã? În al doilea rând, dacã decide sã se extindã, trebuie sã
considere o prioritate integrarea membrilor din Asociaþia Europeanã a
Comerþului Liber, precum Austria, Norvegia ºi Suedia, a þãrilor est-europene sau
a Turciei? Aceste întrebãri se pun în condiþiile în care Comunitatea nu poate
absorbi decât un numãr limitat de þãri într-o perioadã datã. Rãspunsurile la
aceste întrebãri vor avea implicaþii semnificative pentru stabilitatea democraticã
în Turcia ºi în Europa de Est.
Colapsul puterii sovietice a fãcut posibilã democratizarea în Europa de Est.
Dacã Uniunea Sovieticã ar pune capãt sau ar reduce sprijinul pentru regimul lui
Castro, turnura cãtre democraþie s-ar produce ºi în Cuba. În afarã de aceasta,
este puþin probabil ca Uniunea Sovieticã sã facã ceva pentru a promova
democraþia în afara graniþelor sale. Problema esenþialã este ce se va întâmpla în
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 21

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 21

cadrul Uniunii Sovietice. Dacã are loc o slãbire a controlului sovietic, pare
probabil ca democraþia sã se reinstaureze în Statele Baltice. Miºcãri democratice
existã ºi în alte republici, cele mai importante fiind chiar cele din Rusia.
Instaurarea ºi consolidarea democraþiei în Rusia, dacã se va întâmpla, ar fi
singurul câºtig esenþial pentru democraþie de la sfârºitul celui de-Al Doilea
Rãzboi Mondial pânã în prezent. Dezvoltarea democraticã în cele mai multe
republici sovietice este totuºi foarte complicatã, din pricina eterogenitãþii lor
etnice ºi împotrivirii naþionalitãþii dominante faþã de acordarea unor drepturi
egale minoritãþilor etnice. Dupã cum a remarcat Sir Ivor Jennings cu ani în urmã,
poporul nu poate decide pânã ce nu se decide cine este poporul. În cea mai mare parte a
Uniunii Sovietice, pot trece ani, dacã nu ºi decenii, pânã sã se rezolve aceastã
dilemã.
În timpul anilor ’70 ºi ’80, Statele Unite au reprezentat principalul promotor
al democratizãrii. Dacã Statele Unite continuã sã joace acest rol depinde de
voinþa, de capacitatea ºi de mãsura în care ele însele constituie un model atractiv
pentru alte þãri. Înainte de mijlocul anilor ’70, promovarea democraþiei nu fusese
o prioritate pentru politica externã americanã, iar importanþa sa se poate din nou
diminua. Sfârºitul Rãzboiului Rece ºi al competiþiei ideologice cu Uniunea
Sovieticã ar putea îndepãrta unul dintre argumentele pentru sprijinirea unor
dictatori anticomuniºti, dar ar putea reduce ºi interesele pentru o implicare
americanã substanþialã în Lumea a Treia.
Voinþa americanã de promovare a democraþiei poate fi sau nu susþinutã.
Capacitatea Statelor Unite de a proceda în consecinþã, pe de altã parte, este
limitatã. Deficitele comerciale ºi bugetare impun noi limite resurselor pe care
Statele Unite le pot folosi pentru influenþarea evenimentelor care au loc în þãri
strãine. Mai important, capacitatea Statelor Unite de a promova democraþia ºi-a
urmat, într-o anumitã mãsurã, cursul sãu firesc. Þãrile din America Latinã, zona
Caraibelor, Europa ºi Asia de Est, care erau cele mai susceptibile de a suferi
influenþa americanã, au devenit deja democratice, cu câteva excepþii. Singura þarã
importantã unde Statele Unite pot exercita, încã, o influenþã semnificativã în
numele democratizãrii este Mexic. Þãrile nedemocratice din Africa, Orientul
Mijlociu ºi cea mai mare parte a Asiei sunt mai puþin susceptibile de a fi
influenþate de Statele Unite.
În afara Americii Centrale ºi a zonei Caraibelor, regiunea din Lumea a Treia
unde Statele Unite au continuat sã aibã interese de o importanþã vitalã este
Golful Persic. Rãzboiul din Golf ºi trimiterea a 500.000 de soldaþi americani în
regiune au stimulat cereri pentru o miºcare de democratizare în Kuweit ºi Arabia
Sauditã ºi au diminuat legitimitatea regimului lui Saddam Hussein în Irak. O
mare desfãºurare militarã americanã în Golf, dacã este susþinutã mai mult timp,
ar oferi stimulente externe pentru liberalizare, dacã nu ºi pentru democratizare.
Pe de altã parte, probabil cã aceeaºi mare desfãºurare de forþe nu ar putea fi
susþinutã prea mult timp dacã nu se naºte o miºcare de democratizare.
Contribuþia americanã la procesul de democratizare în timpul anilor ’80 a
presupus mai mult decât exercitarea conºtientã ºi directã a puterii ºi influenþei
americane. Miºcãrile democratice din lume au fost inspirate ºi au împrumutat
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 22

22 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

din exemplul american. Ce s-ar putea întâmpla, totuºi, dacã modelul american ar
înceta sã mai întrupeze puterea ºi succesul ºi nu ar mai apãrea ca fiind un model
victorios? La sfârºitul anilor ’80, se discuta mult cã declinul american este adevãrata
realitate. Statele Unite începeau sã fie considerate o putere estompatã, afectatã
de stagnare politicã, ineficienþã economicã ºi haos social. Astfel, eºecurile sale
vor fi în mod inevitabil considerate ca eºecuri ale democraþiei, iar tentaþia de a
adopta democraþia se va diminua.

Efectul bulgãrelui de zãpadã

Impactul pe care îl are efectul bulgãrelui de zãpadã asupra democratizãrii a fost


foarte evident în anul 1990 în Bulgaria, România, Iugoslavia, Mongolia, Nepal ºi
Albania. El a afectat miºcãri de liberalizare în unele þãri arabe ºi africane. În
1990, de exemplu, s-a relatat cã schimbãrile de regim din Europa de Est au alimentat
dorinþa de schimbare în lumea arabã ºi i-au impulsionat pe liderii din Egipt, Iordania,
Tunisia ºi Algeria sã permitã utilizarea spaþiului public pentru exprimarea
nemulþumirilor.
Principalul efect al exemplului est-european a fost asupra liderilor
regimurilor autoritare, ºi nu asupra popoarelor pe care le conduceau. De pildã,
reacþia preºedintelui Zairului, Mobutu Sese Seko, a fost de ºoc ºi groazã la
vederea imaginilor televizate cu execuþia prietenului sãu, dictatorul român
Nicolae Ceauºescu. Câteva luni mai târziu, comentând: ªtiþi ce se întâmplã în
lume…, a anunþat cã va permite ca douã partide în plus faþã de al sãu sã participe
la competiþia electoralã din 1993. În Tanzania, Julius Nyerere a fãcut observaþia
cã, dacã au loc schimbãri în Europa de Est, atunci ºi alte state unde existã sisteme
unipartidiste ºi care profeseazã socialismul vor fi afectate. Þara sa, a adãugat el, ar putea
învãþa o lecþie sau douã din ceea ce s-a întâmplat în Europa de Est. În Nepal,
guvernul a anunþat în 1990 cã regele Birendra a ridicat interdicþia asupra
partidelor politice, ca urmare a situaþiei internaþionale ºi a aºteptãrilor tot mai mari ale
populaþiei.
Dacã unei þãri îi lipsesc condiþii favorabile în plan intern este totuºi puþin
probabil ca ea sã se democratizeze prin efectul bulgãrelui de zãpadã.
Democratizarea þãrilor A ºi B nu este un rezultat al democratizãrii din þara C,
numai dacã ºi în ultima existã condiþiile care au favorizat-o în primele douã. Deºi
legitimitatea guvernului democratic a ajuns sã fie acceptatã în întreaga lume în
anii ’80, nu peste tot au existat condiþii economice ºi sociale favorabile
democraþiei. Revoluþia democraticã globalã poate sã creeze un mediu extern care sã
conducã la democratizare, dar nu poate produce condiþiile necesare pentru
democratizare într-o þarã datã.
În Europa de Est, obstacolul major aflat în calea democratizãrii a fost
controlul sovietic. O datã ce acesta a fost îndepãrtat, miºcãrile de democratizare
s-au rãspândit cu rapiditate. Nu existã un obstacol extern comparabil cu acesta
în Orientul Mijlociu, Africa ºi Asia. Dacã liderii din aceste regiuni au ales
autoritarismul înainte de 1989, de ce nu l-ar alege ºi dupã aceastã datã? Efectul
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 23

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 23

bulgãrelui de zãpadã ar fi real numai în mãsura în care i-ar convinge pe aceºti


lideri de oportunitatea sau necesitatea democratizãrii. Evenimentele din 1989 din
Europa de Est au încurajat, fãrã îndoialã, grupurile democratice de opoziþie ºi
i-au înspãimântat pe liderii autoritari din diverse colþuri ale lumii. Cu toate
acestea, datã fiind slãbiciunea acestor grupuri ºi represiunea îndelungatã impusã
de conducãtorii autoritari, pare îndoielnic ca exemplul est-european sã producã,
într-adevãr, un progres semnificativ cãtre democraþie în cele mai multe dintre
aceste þãri.
În 1990, multe dintre cauzele iniþiale ale celui de-al treilea val ºi-au estompat
ºi chiar ºi-au epuizat puterea. Casa Albã, Kremlinul, Comunitatea Europeanã sau
Vaticanul nu aveau o poziþie puternicã pentru a putea promova democraþia în
regiuni unde nu mai existase pânã atunci (în principal în Asia, Africa ºi Orientul
Mijlociu). Rãmâne totuºi posibilã emergenþa unor noi forþe care favorizeazã
democraþia. Pânã la urmã, cine ar fi putut anticipa în 1985 cã tocmai Mihail
Gorbaciov va fi acela care va facilita democratizarea în Europa de Est?
În anii ’90, se pare cã Fondul Monetar Internaþional (FMI) ºi Banca
Mondialã ar putea deveni mult mai puternice decât au fost vreodatã în
impunerea democratizãrii politice ºi a liberalizãrii economice, ca precondiþii
pentru oferirea asistenþei economice. Franþa ar putea deveni mai activã în
promovarea democraþiei în fostele sale colonii africane, unde influenþa sa
rãmâne substanþialã. Bisericile ortodoxe s-ar putea dovedi foarte influente în
procesul de democratizare în Europa de Sud-Est ºi în Uniunea Sovieticã. La
Beijing, ar putea ajunge la putere un susþinãtor al glastnost-ului, iar un Nasser în
haine jeffersoniene ar putea rãspândi o variantã democraticã a panarabismului în
Orientul Mijlociu. Japonia ºi-ar putea folosi puterea economicã crescândã pentru
a încuraja apãrarea drepturilor omului ºi a democraþiei în þãrile sãrace cãrora le
oferã împrumuturi financiare ºi fonduri nerambursabile. În 1990, nici una dintre
aceste posibilitãþi nu pãrea probabilã, dar, dupã evenimentele neaºteptate din
1989, ar fi o imprudenþã sã nu luãm în calcul aceste scenarii.

Un al treilea val invers?

Pânã în 1990, cel puþin douã dintre democraþiile celui de-al treilea val, Sudan ºi
Nigeria, au revenit la guvernarea autoritarã. Dificultãþile pe care le presupune
procesul de consolidare ar putea conduce ºi la alte reveniri în þãrile în care nu
existã condiþii favorabile pentru susþinerea democraþiei. Primul ºi al doilea val
democratic au fost totuºi urmate nu de o simplã recãdere în pãcatul iniþial abandonat,
ci de valuri majore în care cele mai multe schimbãri de regim din lume s-au fãcut
de la democraþie la autoritarism. Dacã cel de-al treilea val de democratizare îºi
încetineºte viteaza sau ajunge la final, care ar fi factorii ce ar putea produce un
al treilea val invers?
Printre factorii care au contribuit la declanºarea tranziþiilor de la democraþie
la autoritarism au fost:
1. Inconsistenþa valorilor democratice la nivelul elitelor ºi a publicului larg;
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 24

24 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

2. Obstacolele economice serioase care au intensificat conflictul social ºi au


mãrit popularitatea soluþiilor pe care numai un guvern autoritar le-ar
putea aplica;
3. Polarizarea socialã ºi politicã, cauzatã de obicei de guvernele de stânga,
care încearcã o promovare radicalã a reformelor majore la nivel social ºi
economic;
4. Hotãrârea grupurilor conservatoare din clasa mijlocie ºi clasa bogatã de
a exclude miºcãrile populiste ºi de stânga din competiþia pentru ajungerea
la guvernare;
5. Slãbirea principiilor de lege ºi ordine, ca rezultat al acþiunilor teroriste sau
insurgente;
6. Intervenþia sau cucerirea de cãtre o putere nedemocraticã strãinã;
7. Efectul invers al bulgãrelui de zãpadã produs de colapsul sau rãsturnarea
sistemelor democratice în alte þãri.

Tranziþiile de la democraþie la autoritarism, în afara acelora produse de


actori strãini, au fost aproape întotdeauna cauzate de cei aflaþi la guvernare sau
aproape de guvernanþi, în cadrul sistemului democratic. Cu una sau douã
excepþii, sistemelor democratice nu li s-a pus capãt prin vot popular sau revoltã
popularã. În cadrul primului val invers, în Germania ºi Italia, dictaturile fasciste
au fost instaurate de miºcãri nedemocratice, care au ajuns la guvernare fiind
puternic susþinute de populaþie. Tot în timpul primului val invers, în Spania ºi
Liban, democraþia a sfârºit în rãzboi civil.
Cu toate acestea, majoritatea copleºitoare a tranziþiilor de la democraþie la
autoritarism s-au materializat fie în lovituri de stat miliare care au înlãturat de la
guvernare lideri aleºi în mod democratic, fie în lovituri guvernamentale, în care
prim-miniºtri numiþi în mod democratic pun capãt regimului democratic prin
acapararea întregii puteri în mâinile lor, de obicei prin declararea stãrii de urgenþã
sau a legii marþiale. În primul val invers, loviturile de stat militare au pus capãt
regimurilor democratice în þãri est-europene ºi în Grecia, Portugalia, Argentina
ºi Japonia. În al doilea val invers, s-au produs lovituri militare în Indonezia,
Pakistan, Grecia, Nigeria, Turcia ºi în multe dintre þãrile Americii Latine.
Lovituri de stat guvernamentale au avut loc, în al doilea val invers, în Coreea,
India ºi Filipine. În Uruguay, conducerea miliarã ºi cea civilã au colaborat pentru
a pune capãt democraþiei, printr-o loviturã de stat mixtã, militarã ºi
guvernamentalã.
Atât în primul, cât ºi în cel de-al doilea val invers, sistemele democratice au
fost înlocuite, în multe cazuri, de noi forme de guvernare autoritarã. Fascismul
s-a distins de formele anterioare de autoritarism prin baza sa socialã largã, prin
ideologie, organizare de partid ºi prin eforturile de a pãtrunde ºi a controla cele
mai multe sectoare ale societãþii. Autoritarismul birocratic a fost diferit faþã de
formele anterioare de guvernare militarã din America Latinã prin caracterul sãu
instituþional, presupoziþia cã va dura la nesfârºit ºi politicile economice adoptate.
Italia ºi Germania în anii ’20 ºi ’30 ºi Brazilia ºi Argentina în anii ’60 ºi ’70 au
fost principalele þãri care au introdus aceste noi forme de guvernare
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 25

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 25

nondemocraticã ºi care au furnizat exemplele pe care grupuri nedemocratice din


alte þãri au încercat sã le imite. Ambele noi forme de autoritarism au fost, în
realitate, rãspunsuri date dezvoltãrii economice ºi sociale: extinderea mobilizãrii
sociale ºi a participãrii politice în Europa, precum ºi epuizarea fazei de import ºi
substituþie în dezvoltarea economicã a Americii Latine.
Deºi cauzele ºi formele primelor douã valuri inverse nu pot genera predicþii
solide referitoare la cauzele ºi formele unui posibil al treilea val invers,
experienþele anterioare sugereazã, totuºi, unele cauze potenþiale ale unui nou val
invers.
În primul rând, eºecurile sistemice de funcþionare eficientã ale regimurilor
democratice le-ar putea submina legitimitatea. La sfârºitul secolului al XX-lea,
principalele surse ideologice nedemocratice de legitimare, dintre care cea mai
cunoscutã este marxism-leninismul, au fost discreditate. Acceptarea generalã a
normelor democratice a condus la ideea cã guvernele democratice au fost chiar
mai puþin dependente de factorul legitimitate decât erau în trecut. Totuºi,
incapacitatea acutã de a asigura bunãstarea, prosperitatea, echitatea, justiþia,
ordinea în plan intern sau securitatea în plan extern ar putea afecta în timp chiar
legitimitatea unor guverne democratice. Pe mãsurã ce amintirile despre eºecurile
autoritarismului se estompeazã, este probabil ca furia faþã de eºecurile regimului
democratic sã creascã. Mai exact, un colaps economic general dupã modelul
celui din 1929-1930 ar putea submina legitimitatea democraþiei în multe þãri.
Cele mai multe democraþii au izbutit sã supravieþuiascã Marii Crize din anii ’30;
totuºi, unele au sucombat, iar altele ar putea sucomba în viitor, ca urmare a unui
dezastru economic comparabil.
În al doilea rând, o întoarcere a unei mari puteri democratice sau în curs de
democratizare la autoritarism ar putea declanºa efectul invers al bulgãrelui de
zãpadã. Revigorarea autoritarismului în Rusia sau în Uniunea Sovieticã ar avea
efecte devastatoare asupra procesului de democratizare din alte republici
sovietice, Bulgaria, România, Iugoslavia, Mongolia ºi, posibil, Polonia, Ungaria
ºi Cehoslovacia. Aceastã întoarcere ar putea trimite un mesaj despoþilor
nedescoperiþi din alte colþuri ale lumii: ªi voi vã puteþi întoarce la ceea ce vã pricepeþi cel
mai bine sã faceþi! În mod similar, instaurarea unui regim autoritar în India ar putea
avea un efect demonstrativ asupra altor þãri din Lumea a Treia. Mai mult, chiar
dacã o þarã importantã nu revine la autoritarism, întoarcerea la dictaturã a mai
multor þãri mici cãrora le lipsesc precondiþiile obiºnuite pentru funcþionarea
democraþiei ar putea crea ramificaþii chiar în acele þãri unde precondiþiile sunt
solide.
ªi faptul cã un stat nedemocratic îºi mãreºte substanþial puterea ºi începe sã se
extindã dincolo de graniþele sale, ar putea stimula apariþia unor miºcãri autoritare
în alte þãri. Acest stimulent ar fi cu atât mai puternic dacã statul autoritar care se
extinde ar înfrânge în plan militar unul sau mai multe state. În trecut, toate marile
puteri care s-au dezvoltat economic au avut, de asemenea, tendinþa de a se extinde
din punct de vedere teritorial. Dacã China se dezvoltã economic sub regimul
autoritar în deceniile care urmeazã ºi îºi extinde influenþa ºi controlul în Asia de
Est, regimurile democratice din regiune vor fi semnificativ slãbite.
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 26

26 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

În sfârºit, dupã cum s-a întâmplat în anii ’20 ºi ’60, s-ar putea ivi diverse
forme mai noi sau mai vechi de autoritarism care par potrivite nevoilor timpului.
Naþionalismul autoritar s-ar putea impune în unele þãri din Lumea a Treia, dar ºi
în Europa de Est. Fundamentalismul religios, care a dominat în mod dramatic
în Iran, ar putea fi adoptat ºi în alte þãri, mai ales în lumea islamului.
Autoritarismul oligarhic s-ar putea instaura atât în þãrile bogate, cât ºi în cele
sãrace, ca o reacþie la tendinþele de nivelare ale democraþiei. Dictaturile populiste
s-ar putea ivi în viitor, ca ºi în trecut, ca rãspuns la protecþia pe care o oferã
democraþia diverselor forme de privilegii economice, mai ales în acele þãri în care
proprietatea pãmântului reprezintã încã o problemã. În cele din urmã, dictaturile
comunale s-ar putea impune în democraþiile unde existã douã sau mai multe
grupuri etnice, rasiale sau religioase distincte, iar unul dintre acestea încearcã sã
deþinã controlul asupra întregii societãþi.
Toate aceste forme de autoritarism au existat în trecut. Mintea umanã mai
poate concepe ºi altele noi în viitor. O posibilitate ar reprezenta-o dictatura
electronicã tehnocraticã, în care autoritarismul este posibil ºi legitimat de
capacitatea regimului de a manipula informaþia, mass-media ºi mijloacele
sofisticate de comunicare. Nici una dintre aceste forme noi sau vechi de
autoritarism nu prezintã o foarte mare probabilitate de a se întâmpla, dar este,
totodatã, greu de spus cã vreuna dintre ele este cu totul imposibilã.

Obstacole în calea democratizãrii

O altã abordare pentru a diagnostica starea de fapt a democraþiei este


examinarea obstacolelor ºi oportunitãþilor procesului de democratizare acolo
unde acesta nu a avut loc. În anul 1990, mai mult de o sutã de þãri nu cunoºteau
ce sunt acelea regimuri democratice. Multe dintre aceste þãri se pot grupa în
patru categorii geoculturale care uneori se pot întrepãtrunde:

1. Regimuri marxist-leniniste, incluzând Uniunea Sovieticã, unde marea


parte a procesului de liberalizare s-a desfãºurat în anii ’80, iar în multe
republici existau miºcãri democratice;
2. Statele din Africa sub-saharianã, care, cu câteva excepþii, au rãmas
dictaturi personale, regimuri militare, sisteme unipartidiste sau combinaþii
ale acestora trei;
3. Statele islamului care se întind din Maroc pânã în Indonezia, cu excepþia
Turciei ºi, poate, a Pakistanului, aveau regimuri nedemocratice;
4. Statele din Asia de Est, din Birmania, prin Asia de Sud-est, pânã în China
ºi Coreea de Nord, care includeau sisteme comuniste, regimuri militare,
dictaturi personale ºi douã semidemocraþii (Thailanda ºi Malaezia).
Obstacolele democratizãrii în aceste grupuri de þãri sunt politice, culturale
ºi economice. În cele mai multe þãri care au pãstrat regimuri autoritare în anul
1990, un obstacol politic cu semnificaþie potenþialã pentru viitoarea
democratizare este absenþa experienþei în ceea ce priveºte democraþia. Douãzeci
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 27

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 27

ºi trei din 30 de þãri care s-au democratizat între 1974 ºi 1990 au avut o oarecare
istorie democraticã, în vreme ce foarte puþine þãri care erau nedemocratice în
1990 puteau invoca o asemenea experienþã. Acestea includ câteva þãri care au
eºuat în cel de-al treilea val (Sudan, Nigeria, Surinam ºi, posibil, Pakistan), patru
þãri care au eºuat în cel de-al doilea val ºi care nu s-au redemocratizat în cel
de-al treilea (Liban, Sri Lanka, Birmania, Fiji) ºi trei þãri democratizate în primul
val, care au fost stopate de Uniunea Sovieticã sã se redemocratizeze la sfârºitul
celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial (Estonia, Letonia ºi Lituania). Aproape
tuturor celor peste 90 de þãri nedemocratice din 1990 le lipsea experienþa
regimului democratic. În mod evident, acesta nu este un impediment definitiv
pentru democratizare, cãci, dacã ar fi aºa, nici o þarã nu ar fi acum democraticã,
însã el face ca situaþia sã fie mai dificilã în cazul lor.
Un alt obstacol al democratizãrii este probabil sã disparã în unele þãri în anii
’90. Liderii care au pus bazele guvernãrii autoritare sau care s-au aflat la
conducere pentru o lungã perioadã tind sã devinã oponenþi neclintiþi ai
democratizãrii. De aceea, o anume formã de schimbare de conducere fãcutã în
cadrul sistemului autoritar precede, de obicei, democratizarea. Decesul
conducãtorilor este probabil sã asigure asemenea schimbãri în anii ’90, în
regimurile autoritare. În 1990, conducãtorii longevivi din China, Côte d’Ivoire ºi
Malawi trecuserã de 80 de ani. Cei din Birmania, Indonezai, Coreea de Nord,
Lesotho ºi Vietnam trecuserã de 70 de ani, iar cei din Cuba, Maroc, Singapore,
Somalia, Siria, Tanzania, Zair ºi Zambia aveau mai mult de 60 de ani. Decesul
acestor lideri sau abandonarea puterii ar îndepãrta un obstacol al democratizãrii
în þãrile lor, dar nu ar face democratizarea inevitabilã.
Între 1974 ºi 1990, au fost democratizate dictaturi personale, regimuri
militare ºi sisteme unipartidiste. Democratizarea pe scarã largã nu s-a produs
încã în statele comuniste cu partid unic care erau produsul revoluþiei interne. În
Uniunea Sovieticã s-a produs liberalizarea, ceea ce poate sau nu sã conducã la
democratizarea Rusiei. În Iugoslavia, miºcãri democratice au fost iniþiate în
Slovenia ºi Croaþia. Revoluþia comunistã iugoslavã a fost totuºi în mare parte o
revoluþie sârbã, iar perspectivele democratizãrii apar neclare în aceastã þarã. În
Cambodgia, un regim revoluþionar comunist extrem de brutal a fost înlocuit de
un regim comunist mai tolerant impus de forþe externe. În 1990, Albania pãrea
sã se deschidã schimbãrilor, dar în China, Vietnam, Laos, Cuba ºi Etiopia
regimurile marxist-leniniste impuse prin revoluþii interne pãreau hotãrâte sã se
menþinã la putere. Revoluþiile din aceste þãri fuseserã naþionaliste ºi, în egalã
mãsurã, comuniste, ºi, de aceea, naþionalismul a revigorat comunismul într-o
manierã care nu era valabilã ºi pentru Europa de Est aflatã sub ocupaþie
sovieticã.
Un impediment serios al democratizãrii este absenþa sau slãbiciunea
adoptãrii reale a valorilor democratice în rândurile liderilor politici din Asia,
Africa ºi Orientul Mijlociu. Când nu se mai aflã la putere, aceºti lideri se simt
motivaþi sã pledeze în favoarea democraþiei. Testul angajamentului lor faþã de
democraþie este valabil doar o datã ce ajung la putere. În America Latinã,
regimurile democratice au fost, în general, alungate de la putere prin lovituri de
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 28

28 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

stat militare. La fel s-a întâmplat ºi în Asia ºi Orientul Mijlociu, dar în aceste
regiuni ºi conducãtorii aleºi au fost responsabili pentru sfârºitul democraþiei:
Syngman Rhee ºi Park Chung Hee în Coreea, Adnan Menderes în Turcia,
Ferdinand Marcos în Filipine, Lee Kwan Yew în Singapore, Indira Gandhi în
India ºi Sukarno în Indonezia. Dupã ce au fost aleºi sã guverneze, aceºti lideri
au început sã submineze valorile ºi practicile democratice.
Chiar când liderii din Asia, Africa ºi Orientul Mijlociu au rãmas mai mult
sau mai puþin fideli regulilor democraþiei, pãreau deseori cã o fac împotriva
voinþei lor. Mulþi conducãtori politici europeni, nord-americani ºi latino-
americani în a doua jumãtate a secolului al XX-lea au fost susþinãtori fervenþi ºi
hotãrâþi ai democraþiei. În contrast, þãrile din Asia ºi Africa nu au produs prea
mulþi ºefi de stat care sã fie ºi apostoli ai democraþiei. Care au fost
corespondenþii asiatici, arabi sau africani ai lui Rómulo Betancourt, Alberto
Llera Camargo, José Figueres, Eduardo Frei, Fernando Belaúnde Terry, Juan
Bosch, José Napoleón Duarte ºi Raúl Alfonsín? Doi dintre ei au fost Jawaharlal
Nehru ºi Corazon Aquino ºi poate cã au mai fost ºi alþii, însã extrem de puþini
la numãr. Nici un asemenea lider arab nu îmi vine în minte ºi este foarte greu de
identificat un conducãtor islamic care sã fi avut reputaþia de susþinãtor al
democraþiei pe perioada cât a deþinut puterea. De ce se întâmplã acest lucru?
Aceastã întrebare conduce, în mod inevitabil, la chestiunea culturii.

Cultura

S-a susþinut cã marile tradiþii cultural-istorice ale lumii variazã semnificativ în


privinþa mãsurii în care atitudinile, valorile, credinþele ºi tiparele
comportamentale contribuie la dezvoltarea democraþiei. O culturã profund
antidemocraticã ar constitui un impediment pentru rãspândirea normelor
democratice în societate, ar nega legitimitatea instituþiilor democratice ºi ar
complica, astfel, foarte tare, dacã nu chiar ar împiedica, emergenþa ºi
funcþionarea eficientã a acestor instituþii. Teza culturalã se manifestã în douã
forme. Versiunea mai restrictivã afirmã faptul cã numai cultura occidentalã oferã
baza potrivitã pentru dezvoltarea instituþiilor democratice ºi, în consecinþã, cã
democraþia este foarte nepotrivitã societãþilor neoccidentale. În primii ani ai
celui de-al treilea val, acest argument a fost explicit promovat de George
Kennan. El spunea cã democraþia este o formã de guvernãmânt care a evoluat în
secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea în Europa de Nord-Vest, în principal în acele þãri care
au graniþa la Canalul Mânecii ºi Marea Nordului (dar, cu o anumitã prelungire în Europa
Centralã) ºi a fost apoi aplicatã în alte pãrþi ale lumii, inclusiv America de Nord, unde
grupuri de indivizi din zona nord-europeanã s-au stabilit ca primi coloniºti ºi au pus în
practicã tiparele dominante ale guvernãmântului civil. De aceea, democraþia are o bazã socialã
relativ restrânsã atât în timp, cât ºi în spaþiu; mai trebuie dovedit cã ea reprezintã o formã
naturalã de guvernãmânt ºi pentru popoarele din afara acestor perimetre limitate. Realizãrile
lui Mao, Salazar ºi Castro demonstreazã, în opinia lui Kennan, cã regimurile
autoritare au fost capabile sã propunã reforme ºi sã îmbunãtãþeascã situaþia unor mari mase
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 29

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 29

de oameni, acolo unde alte forme mai difuze de autoritate au eºuat1. Pe scurt, democraþia
este potrivitã doar în þãrile nord-europene ºi, poate, central-europene, precum ºi
în ramurile colonizate ale acestora.
Teza culturii occidentale are implicaþii imediate pentru democratizare în
Balcani ºi în Uniunea Sovieticã. În decursul istoriei, aceste regiuni au fãcut parte
din imperiile otoman ºi þarist. Religiile lor majoritare sunt ortodoxia ºi islamul,
nu creºtinismul de tip occidental. Aceste regiuni nu au avut aceeaºi experienþã
precum Europa Occidentalã: Renaºtere, Reformã, Iluminism, Revoluþia
Francezã ºi liberalism. Dupã cum a sugerat William Wallace, este posibil ca
sfârºitul Rãzboiului Rece ºi dispariþia Cortinei de Fier sã fi modificat linia politicã
ce reprezenta de secole graniþa între creºtinismul oriental ºi cel occidental.
Începând de la nord, aceastã linie se îndreaptã cãtre sud prin graniþele care
despart Finlanda ºi republicile baltice de Rusia, trece prin Belarus ºi Ukraina,
separând Ukraina occidentalã catolicã de Ukraina esticã ortodoxã, continuã prin
vestul României, separând Transilvania de restul þãrii ºi ajunge în Iugoslavia, pe
linia care desparte Slovenia ºi Croaþia de celelalte republici.2 Aceastã linie poate
sã separe acum acele regiuni în care democraþia se instaureazã de cele în care nu
existã democraþie.
O versiune mai puþin restrictivã a argumentului referitor la obstacolul
cultural susþine cã doar anumite culturi neoccidentale sunt ostile democraþiei.
Cele douã culturi invocate cel mai des în acest scop sunt confucianismul ºi
islamul. Trei întrebãri sunt relevante pentru determinarea mãsurii în care aceste
culturi pun obstacole serioase democratizãrii. În primul rând, în ce mãsurã sunt
valorile ºi credinþele tradiþionale confucianiste ºi islamice ostile democraþiei? În
al doilea rând, dacã sunt ostile, în ce mãsurã au împiedicat aceste culturi
progresul cãtre democraþie? În al treilea rând, dacã au întârziat în mod
semnificativ progresul democratic în trecut, în ce mãsurã e probabil sã o facã ºi
în viitor?

Confucianismul

Nu existã aproape nici o controversã printre specialiºti în privinþa caracterului


nedemocratic sau antidemocratic al confucianismului. Singurul factor luat în
discuþie este mãsura în care sistemul de examinare în societatea chinezã clasicã
le deschidea posibilitatea de a face carierã fãrã a se lua în considerare originea
socialã. Nimeni nu ar cataloga o armatã ca fiind democraticã numai pentru cã
ofiþerii sãi sunt promovaþi pe bazã de merit. Confucianismul chinez clasic ºi
derivatele sale din Coreea, Vietnam, Singapore, Taiwan ºi (într-o versiune mai
atenuatã) Japonia accentueazã importanþa grupului în defavoarea individului, a
1 George F. Kennan, The Cloud of Danger (Boston: Little, Brown, 1977), 41-43.
2 A se vedea William Wallace, The Transformation of Western Europe (Londra: Royal Institute of International
Affairs – Pinter, 1990), 16-19.
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 30

30 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

autoritãþii în defavoarea libertãþii ºi a obligaþiilor în defavoarea drepturilor.


Societãþilor confucianiste le lipseºte o tradiþie a drepturilor pe care individul le
are împotriva statului. În mãsura în care drepturile individuale existã cu adevãrat,
ele sunt o creaþie a statului. Armonia ºi cooperarea au fost preferate în dauna
dezacordului ºi a competiþiei. Menþinerea ordinii ºi a respectului pentru ierarhie
au reprezentat valori centrale. Conflictul de idei dintre grupuri ºi partide era
considerat periculos ºi ilegitim. Cel mai important, confucianismul a
întrepãtruns societatea ºi statul ºi nu a lãsat loc ca instituþiile sociale autonome
sã aibã legitimitate la nivel naþional.
În plan concret, societãþile confucianiste sau influenþate de confucianism nu
au fost deschise cãtre democraþie. În Asia de Est, numai douã þãri, Japonia ºi
Filipine, avuseserã înainte de 1990 o experienþã susþinutã de guvernare
democraticã. În ambele cazuri, democraþia era produsul prezenþei americane.
Mai mult, Filipine este o þarã majoritar catolicã. În Japonia, valorile confucianiste
au fost reinterpretate ºi s-au întrepãtruns cu tradiþiile culturale autohtone. China
nu a avut nici o experienþã de guvernare democraticã, iar democraþia de tip
occidental a fost sprijinitã de-a lungul timpului doar de grupuri relativ reduse de
dizidenþi radicali. Criticii oficiali democraþi nu au abandonat niciodatã elementele-
cheie ale tradiþiei confucianiste.3 Cei care au modernizat China au fost (citându-l
pe Lucian Pye) leniniºtii confucianiºti ai partidelor naþionalist ºi comunist. La
sfârºitul anilor ’80, când creºterea economicã rapidã din China a condus la o
nouã serie de cereri ale studenþilor, intelectualilor ºi populaþiei urbane din clasa
mijlocie de a se face reforme politice ºi de a se instaura democraþia, conducerea
comunistã a dat douã rãspunsuri. Mai întâi, a articulat teoria noului autoritarism,
bazatã pe experienþa din Taiwan, Singapore ºi Coreea, care arãta cã o þarã aflatã
în stadiul de dezvoltare în care se afla ºi China avea nevoie de o guvernare
autoritarã pentru a ajunge la o creºtere economicã echilibratã ºi pentru a limita
consecinþele neliniºtitoare ale dezvoltãrii. Apoi, conducerea a suprimat cu
violenþã miºcarea democraticã din Beijing ºi din alte colþuri ale þãrii în iunie 1989.
În China, economia a revitalizat cultura de a þine piept democraþiei. Pânã
la sfârºitul anilor ’80, în Singapore, Taiwan ºi Coreea, pe de altã parte, creºterea
economicã spectaculoasã a creat baza economicã pentru democraþie. În aceste
þãri, economia a învins cultura în confruntarea pentru asigurarea dezvoltãrii
politice. În 1990, Singapore era singura þarã bogatã (dupã definiþia Bãncii
Mondiale) ºi neexportatoare de petrol care nu avea un sistem politic
democratic, conducãtorul sãu fiind un important exponent al valorilor
confucianiste, opuse celor ale democraþiei occidentale. În anii ’80, preºedintele
Lee Kwan Yew a fãcut din predarea ºi promovarea valorilor confucianiste o
prioritate a statului sãu ºi a luat mãsuri hotãrâte pentru suprimarea dizidenþei
ºi pentru stoparea criticilor venite din partea mass-media la adresa guvernului
ºi a politicilor acestuia. Singapore era, astfel, o anomalie confucianistã
autoritarã, care fãcea parte din þãrile bogate ale lumii. Întrebarea interesantã

3 A se vedea Daniel Kelliher, The Political Consequences of China’s Reform, Comparative Politics 18 (Iulie 1986):
488-490 ºi Andrew J. Nathan, Chinese Democracy, (New york: Alfred A. Knopf, 1985).
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 31

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 31

este dacã va rãmâne aºa acum, când Lee, creatorul statului, pare sã se retragã
de pe scena politicã.
La sfârºitul anilor ’80, atât Taiwan, cât ºi Coreea s-au îndreptat în direcþia
democraþiei. Din punct de vedere istoric, Taiwanul a reprezentat totdeauna o
provincie perifericã a Chinei. S-a aflat sub ocupaþie japonezã 50 de ani, iar
locuitorii sãi s-au revoltat în 1947 împotriva impunerii controlului chinez.
Guvernul naþionalist a fost umilit în 1949 de faptul cã a fost înfrânt de comuniºti.
Aceastã înfrângere a fãcut ca liderii naþionaliºti sã nu îºi poatã menþine atitudinea arogantã
asociatã cu noþiunile confucianiste tradiþionale de autoritate. Dezvoltarea economicã ºi
socialã rapidã a slãbit ºi mai mult influenþa confucianismului tradiþional.
Emergenþa unei substanþiale clase antreprenoriale, compusã în cea mai mare
parte din taiwanezi, a creat (într-o manierã foarte neconfucianistã) o sursã de
putere ºi bogãþie care nu mai depindea de statul chinez. Astfel, în Taiwan s-a
produs o schimbare fundamentalã a culturii politice chineze, schimbare care nu a avut loc în
China, Coreea sau Vietnam, ºi nu a existat niciodatã în Japonia4. Dezvoltarea economicã
spectaculoasã a Taiwanului a copleºit, astfel, o moºtenire relativ slabã a
confucianismului, iar la sfârºitul anilor ’80 Chiang Ching-kuo ºi Lee Teng-hui au
reacþionat faþã de presiunile generate de schimbarea economicã ºi socialã ºi au
adoptat gradual o politicã mai transparentã în societatea lor.
În Coreea, cultura clasicã includea elemente de mobilitate ºi egalitarism,
inclusiv o tradiþie de autoritarism ºi mânã forte, alãturi de componentele
confucianiste care sunt contrare democraþiei. Dupã cum a descris un cercetãtor
coreean, oamenii nu se considerau cetãþeni cu drepturi pe care le pot exercita ºi cu
responsabilitãþi care trebuie onorate, ci mai degrabã tindeau sã priveascã spre autoritãþi ºi sã
obþinã favoruri care sã le asigure supravieþuirea.5 La sfârºitul anilor ’80, urbanizarea,
educaþia, dezvoltarea substanþialã a clasei mijlocii ºi rãspândirea impresionantã a
creºtinismului au slãbit puterea confucianismului ca obstacol al democraþiei în
Coreea. Totuºi, a rãmas neclar dacã confruntarea dintre vechea culturã ºi noua
prosperitate a fost rezolvatã definitiv în favoarea celei din urmã.

Modelul est-asiatic

Interacþiunea dintre progresul economic ºi cultura asiaticã pare sã fi generat un


model de instituþii democratice specifice Asiei de Est. Pânã în 1990, nici o þarã
din aceastã regiune, cu excepþia Filipinelor (care este, mai degrabã, latino-
americanã decât est-asiaticã, din punctul de vedere al culturii) nu experimentase
alternanþa unui guvern reprezentând un partid ales prin vot popular cu un
guvern diferit, ales în aceeaºi manierã. Prototipul a fost reprezentat de Japonia,
un stat democratic, fãrã îndoialã, însã în care partidul de la guvernare nu fusese
schimbat niciodatã de la putere. Modelul japonez de democraþie cu partid
dominant, dupã cum a arãtat Pye, s-a rãspândit ºi în alte þãri din Asia de Est. În
4 Lucian W. Pye ºi Mary W. Pye, Asian Power and Politics: The Cultural Dimensions of Authority (Cambridge:
Harvard University Press, 1985), 232-236.
5 New York Times, 15 decembrie 1987, A14.
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 32

32 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

1990, douã din cele trei partide de opoziþie din Coreea au fuzionat cu partidul
de guvernãmânt, formând astfel un bloc politic care a exclus efectiv partidul de
opoziþie rãmas, condus de Kim Dae Jung ºi foarte puternic în regiunea Cholla,
de la câºtigarea puterii. La sfârºitul anilor ’80, dezvoltarea democraticã din
Taiwan pãrea sã conducã spre adoptarea unui sistem în care Kuomintang (KMT)
era probabil sã rãmânã partidul dominant, iar Partidul Democratic Progresist era
sortit sã joace un rol permanent în opoziþie. În Malaezia, coaliþia principalelor
trei partide (unite, iniþial, în Partidul de Alianþã, apoi, în Frontul Naþional),
reprezentând comunitãþile malai, chinezã ºi indianã a controlat puterea fãrã
întrerupere ºi împotriva tuturor competitorilor pe care i-au avut, din anii ’50
pânã în anii ’80. La mijlocul anilor ’80, succesorul ºi adjunctul lui Lee Kwan Yew,
Goh Chok Tong, a adoptat un sistem de partide similar în Singapore:

Cred cã un sistem stabil este acela în care existã un partid politic principal care sã
reprezinte cea mai mare parte a populaþiei. Putem avea ºi alte câteva partide foarte
serioase, la periferie. Ele sunt incapabile sã aibã viziuni mai largi, dar reprezintã,
totuºi, interese ale unor sectoare de activitate. Pânã la urmã, opþiunile se îndreaptã tot
cãtre partidul dominant. Cred cã este corect aºa ºi nu îmi vor cere scuze dacã spectrul
politic va ajunge sã arate în acest fel ºi în Singapore.6

Criteriul cel mai important într-o democraþie este existenþa unei competiþii
echitabile ºi deschise între partidele politice, fãrã presiuni sau restricþii venite din
partea guvernului asupra grupurilor de opoziþie. Japonia a trecut, în mod clar, acest
test, acordând, pe parcursul a mai multe decenii, libertatea de expresie, libertatea
presei, libertatea de întrunire publicã ºi asigurând condiþii destul de echitabile în
competiþia electoralã. În alte sisteme cu partid dominant din Asia, spaþiul
competiþiei electorale a fost ocupat mulþi ani de partidul aflat la guvernare. Cu
toate acestea, pânã la sfârºitul anilor ‘80 situaþia s-a îmbunãtãþit în multe þãri. În
Coreea, partidul de guvernãmânt nu a putut dobândi controlul parlamentar în
1989, iar acest eºec pare sã fi reprezentat cauza principalã pentru fuziunea
ulterioarã cu doi dintre oponenþii sãi. În Taiwan, restricþiile pe care le aveau
partidele de opoziþie au fost treptat eliminate. În acest context, se poate imagina
cã ºi alte þãri din regiune s-ar putea alãtura Japoniei în configurarea uni spaþiu
competiþional echilibrat care asigurã victoria partidului aflat la guvernare. În 1990,
sistemele cu partid dominant din Asia de Est se întindeau pe o linie continuã între
democraþie ºi autoritarism, cu Japonia la unul dintre capete, Indonezia la celãlalt,
iar Coreea, Taiwan, Malaezia ºi Singapore (mai mult sau mai puþin în aceastã
ordine) între ele.
Un asemenea sistem poate îndeplini condiþiile formale ale democraþiei, dar
diferã în mod semnificativ de sistemele democratice care predominã în Occident,
unde se presupune nu numai cã partidele ºi coaliþiile politice beneficiazã de
condiþii libere ºi egale în competiþia electoralã, dar ºi cã trebuie sã aibã loc o
alternanþã la guvernare. În contrast, sistemele cu partid dominant din Asia de Est

6 Goh Chok Tong, citat în New York Times, 14 august 1985, A13.
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 33

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 33

par sã presupunã competiþia pentru cucerirea puterii, dar nu ºi alternanþa la


guvernare, participarea la alegeri pentru toate forþele politice, dar participarea la
guvernare numai pentru aceia din partidul dominant. Acest tip de sistem politic
genereazã democraþie, dar fãrã alternanþa la guvernare. El reprezintã o adaptare a
practicilor democratice occidentale, care serveºte nu valorilor occidentale ale
competiþiei ºi schimbãrii, ci valorilor asiatice ale consensului ºi stabilitãþii.
Sistemele democratice occidentale sunt mai puþin dependente de legitimitatea
provenitã din eficienþa sistemului decât sunt sistemele autoritare, întrucât eºecurile
guvernãrii sunt în Occident atribuite celor aflaþi în poziþii de decizie, iar nu
sistemului. Înlocuirea decidenþilor ajutã la revitalizarea sistemului. În societãþile din
Asia de Est care au adoptat sau par sã fi adoptat modelul partidului dominant, au
avut loc creºteri economice fãrã precedent între anii ’60 ºi anii ’80. Totuºi, ce se
întâmplã dacã rata de 8% a creºterii îngheaþã la aceastã valoare, dacã ºomajul,
inflaþia ºi alte forme de tulburãri economice se agraveazã sau dacã conflictele
economice ºi sociale se intensificã? Într-o democraþie de tip occidental, rãspunsul
dat ar fi îndepãrtarea din funcþie a celor vinovaþi. Într-o democraþie cu partid
dominant, aceasta ar fi o schimbare revoluþionarã. Dacã structura competiþiei
politice nu permite îndepãrtarea conducãtorilor vinovaþi, nemulþumirea faþã de
activitatea guvernului ar putea foarte bine sã conducã la organizarea de
demonstraþii, proteste, la dezordine publicã ºi eforturi de a mobiliza sprijinul
popular pentru rãsturnarea guvernului. Guvernul ar fi atunci tentat sã rãspundã
prin suprimarea nemulþumirilor ºi prin impunerea unui control autoritar. Întrebarea
cheie este, în acest caz, în ce mãsurã sistemul cu partid unic din Asia de Est
presupune creºtere economicã substanþialã ºi neîntreruptã. Poate acest sistem sã
supravieþuiascã unei recesiuni sau unei stagnãri economice prelungite?

Islamul

Democraþia confucianistã este în mod clar o contradicþie în termeni. Este neclar


dacã democraþia islamicã reprezintã acelaºi lucru. Egalitarismul ºi centralismul
sunt teme centrale ale Islamului. Ernest Gellner susþine cã forma culturalã purã a
Islamului este dotatã cu un numãr de caracteristici (unitatea, regulile etice, individualismul,
conformismul deplin la litera Islamului, puritanismul, o aversiune egalitaristã faþã de mediere
ºi ierarhie, un sâmbure de magie) congruente, dupã toate aparenþele, cu cerinþele modernitãþii
sau modernizãrii. Toate aceste caracteristici sunt, totodatã, congruente cu
democraþia. Totuºi, Islamul respinge orice distincþie între comunitatea religioasã
ºi comunitatea politicã. De aceea, nu existã nici un echilibru între conducãtor ºi
Dumnezeu, iar participarea politicã este legatã de afilierea religioasã. Islamul
fundamentalist cere ca, într-o þarã musulmanã, conducãtorii politici sã fie
musulmani practicieni, shari’a sã fie legea fundamentalã, iar ulema sã aibã un vot
decisiv în articularea sau, cel puþin, în revizuirea ºi ratificarea oricãrei politici
guvernamentale.7 În mãsura în care legitimitatea ºi politica guvernamentalã îºi au

7 Ernest Gellner, Up from Imperialism, The New Republic, 22, mai 1989, 35-36; R.Stephen Humphreys, Islam
and Political Values in Saudi Arabia, Egypt and Syria, Middle East Journal 33 (Iarna 1979): 6-7.
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 34

34 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

originea în doctrina ºi expertiza religioasã, concepþia pe care Islamul o are asupra


politicii diferã ºi este în contradicþie cu premisele politicii democrate.
Astfel, doctrina islamicã conþine elemente care pot avea sa nu afinitãþi cu
democraþia. În practicã, totuºi, singurul stat islamic care a susþinut un sistem
politic pe deplin democratic este Turcia, unde Mustafa Kemal Ataturk a respins
explicit viziunea islamicã asupra societãþii ºi politicii ºi a încercat cu toatã puterea
sã creeze un stat naþional secular, modern ºi de tip occidental. Experienþa Turciei
în privinþa democraþiei nu a fost un succes total. În altã parte a lumii islamice,
Pakistanul a avut trei încercãri de a instaura democraþia, nici una dintre acestea
nedurând prea mult timp. În timp ce democraþia din Turcia a fost întreruptã de
intervenþii militare ocazionale, Pakistanul a avut un regim birocratic ºi militar
întrerupt ocazional de alegeri.
Singura þarã arabã care a susþinut o perioadã semnificativã o formã de
democraþie (cu toate cã una consociaþionalã) a fost Libanul. Democraþia libanezã
s-a transformat totuºi în oligarhie consociaþionalã, iar 40 pânã la 50% din
populaþia sa era de religie creºtinã. O datã ce musulmanii au devenit majoritari
ºi au început sã se afirme, democraþia libanezã a luat sfârºit. Între 1981 ºi 1990,
numai douã dintre cele 37 de state ale lumii cu majoritãþi musulmane au fost
mãcar o datã catalogate ca libere de Freedom House în rapoartele sale anuale:
Gambia, timp de doi ani ºi Republica Turcã a Ciprului de Nord, timp de patru
ani. Oricare ar fi compatibilitatea dintre Islam ºi democraþie în teorie, în practicã,
ele au mers rareori împreunã.
Miºcãrile de opoziþie faþã de regimurile autoritare din sudul ºi estul Europei,
America Latinã ºi Asia de Est au condus aproape întotdeauna la adoptarea
valorilor democratice ºi la proclamarea intenþiilor de instaurare a democraþiei.
Aceasta nu însemnã cã ele au introdus, fãrã excepþii, instituþii democratice dacã
au avut oportunitatea sã o facã, dar cel puþin au articulat o retoricã democraticã.
În contrast, în societãþile islamice autoritare miºcãrile care militau explicit pentru
o politicã democraticã au fost relativ slabe, cea mai puternicã formã de opoziþie
provenind de la fundamentaliºtii islamici.
La sfârºitul anilor ’80, problemele economice interne s-au combinat,
probabil, cu efectul bulgãrelui de zãpadã al democratizãrii din alte pãrþi ale lumii
ºi a determinat guvernele câtorva þãri islamice sã slãbeascã controlul asupra
opoziþiei ºi sã încerce sã dobândeascã o legitimitate reînnoitã prin alegeri. La
început, principalele beneficiare ale acestei deschideri au fost grupurile
fundamentaliste. În Algeria, Frontul Islamic al Salvãrii Naþionale a câºtigat
detaºat alegerile locale din iunie 1990, primele alegeri libere de când þara deve-
nise independentã, în 1962. La alegerile din 1989 din Iordania, fundamentaliºtii
islamici au câºtigat 36 din cele 80 de locuri în parlament. În câteva þãri, se relata
cã fundamentaliºtii pun la cale insurecþii. Performanþele electorale importante
ale grupurilor islamice reflectã, în parte, absenþa altor partide de opoziþie, fie
pentru cã erau interzise de guvern, fie cã boicotau alegerile. Oricum,
fundamentalismul pãrea sã devinã tot mai puternic în þãrile Orientului Mijlociu,
în special în rândurile tinerilor. Faptul cã aceastã tendinþã era atât de puternicã
i-a determinat pe liderii seculari din Tunisia, Turcia ºi alte þãri sã adopte politici
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 35

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 35

susþinute de fundamentaliºti ºi sã facã gesturi politice care sã demonstreze


propriul lor ataºament faþã de Islam.
Astfel, în þãrile islamice, liberalizarea a dus la creºterea puterii unor
importante miºcãri politice ºi sociale a cãror afinitate cu democraþia era
îndoielnicã. În unele privinþe, poziþia partidelor fundamentaliste în societãþile
islamice la începutul anilor ’90 a ridicat aceleaºi întrebãri precum avântul
partidelor comuniste din Europa Occidentalã în anii ’40 ºi, ulterior, ’70.
Guvernele existente vor continua, oare, politica de deschidere ºi vor organiza
alegeri în care grupurile islamice sã poatã concura liber ºi egal? Grupurile
islamice ar câºtiga majoritatea la aceste alegeri? Dacã ar câºtiga alegerile, armata,
care în multe societãþi islamice (ex. Algeria, Turcia, Pakistan ºi Indonezia) este
puternic secularizatã, le-ar permite sã formeze guvernul? Dacã ar forma
guvernul, acesta ar urmãri aplicarea unor politici islamice care ar duce la
subminarea democraþiei ºi la alienarea elementelor moderne ºi cu orientãri
occidentale din societate?

Limitele obstacolelor culturale

În societãþile confucianiste ºi islamice par sã existe obstacole culturale puternice


în calea democratizãrii. Existã însã ºi motive care ne fac sã ne îndoim dacã aceste
obstacole împiedicã în mod necesar dezvoltarea democraticã. În primul rând,
argumente culturale similare nu s-au dovedit foarte puternice în trecut. La un
moment dat, mulþi cercetãtori susþineau cã un obstacol al democraþiei este
catolicismul. Alþii, în tradiþia weberianã, au susþinut cã þãrile catolice nu se puteau
dezvolta economic în aceeaºi manierã precum þãrile protestante. În mod similar,
la un anumit moment, Weber ºi alþii au argumentat cã þãrile de culturã
confucianistã nu ar atinge o dezvoltare capitalistã. Pânã în anii ’80, totuºi, o nouã
generaþie de cercetãtori au considerat confucianismul o cauzã majorã a
spectaculoasei creºteri economice din societãþile est-asiatice. Pe termen lung, va
fi mai viabilã teza conform cãreia confucianismul împiedicã dezvoltarea
democraticã decât teza potrivit cãreia confucianismul împiedicã dezvoltarea
economicã? Teoriile care spun cã anumite culturi sunt obstacole permanente ale
schimbãrii ar trebui luate în considerare cu un oarecare scepticism.
În al doilea rând, mari tradiþii culturale precum islamul ºi confucianismul
reprezintã sisteme de idei, credinþe, doctrine, premise ºi tipare comportamentale
foarte complexe. Orice culturã majorã, inclusiv confucianismul, are anumite
elemente care sunt compatibile cu democraþia, tot la fel cum ºi protestantismul
ºi catolicismul au anumite elemente care sunt clar nedemocratice. Democraþia
confucianistã poate fi o contradicþie în termeni, dar democraþia într-o societate
confucianistã nu este. Adevãrata întrebare este care dintre elementele islamului
ºi confucianismului sunt favorabile democraþiei ºi cum ºi în ce circumstanþe pot
acestea sã elimine aspectele nedemocratice ale acestor tradiþii culturale.
În al treilea rând, culturile sunt, în evoluþia lor istoricã, dinamice, ºi nu
stagnante. Credinþele ºi atitudinile dominante dintr-o societate se schimbã. Deºi
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 36

36 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

menþine ºi elemente de continuitate, cultura dominantã dintr-o societate pe


durata unei generaþii poate diferi semnificativ de cea care a dominat cu una sau
douã generaþii în urmã. În anii ’50, cultura spaniolã era în mod curent descrisã
ca tradiþionalã, autoritarã, ierarhicã, profund religioasã ºi orientatã spre valorile
de onoare ºi status social. Pânã în anii ’70 ºi ’80, aceste cuvinte nu ºi-au mai gãsit
locul într-o descriere a atitudinilor ºi valorilor spaniole. Culturile evolueazã ºi,
precum s-a întâmplat în Spania, cea mai importantã forþã care determinã
schimbãri culturale este, deseori, însãºi dezvoltarea economicã.

Economia

Puþine relaþii dintre fenomene sociale, economice ºi politice sunt mai puternice
decât relaþia dintre dezvoltarea economicã ºi existenþa unei politici democratice.
Cele mai bogate þãri sunt democratice ºi cele mai democratice þãri (India este cea
mai dramaticã excepþie) sunt bogate. Corelaþia dintre bogãþie ºi democraþie
implicã faptul cã tranziþiile cãtre democraþie ar trebui sã aibã loc în principal în
þãrile mediu dezvoltate din punct de vedere economic. Este puþin probabil ca
þãrile sãrace sã se democratizeze. În cele mai multe cazuri, þãrile bogate au
fãcut-o deja. Între þãrile bogate ºi cele sãrace se aflã o zonã politicã de tranziþie:
este cel mai probabil ca þãrile din acest strat mediu dezvoltat sã aibã o tranziþie
cãtre democraþie, iar cele mai multe þãri aflate în tranziþie cãtre democraþie vor
aparþine acestui strat. Întrucât þãrile se dezvoltã din punct de vedere economic
ºi se mutã în zona de tranziþie, vor apãrea mari ºanse ca ele sã se democratizeze.
De fapt, trecerile de la autoritarism la democraþie în timpul celui de-al treilea
val au fost cel mai mult concentrate în aceastã zonã de tranziþie, în special când
ne referim la cele mai dezvoltate dintre þãrile autoritare. Concluzia pare clarã.
Sãrãcia este un obstacol principal, poate chiar obstacolul fundamental al
dezvoltãrii democratice. Viitorul democraþiei depinde de viitorul dezvoltãrii
economice. Obstacolele dezvoltãrii economice sunt obstacole ale expansiunii
democraþiei.
Cel de-al treilea val al democraþiei a fost impulsionat de extraordinara
creºtere economicã globalã din anii ’50 ºi ’60. Acea epocã de înflorire economicã
a luat sfârºit o datã cu creºterea preþului petrolului din anii 1973-1974. Între 1974
ºi 1990, democratizarea a fost acceleratã în lume, dar creºterea economicã s-a
atenuat. Au existat totuºi diferenþe substanþiale între ratele de creºtere din
diferite zone ale lumii. Ratele din Asia de Est au rãmas ridicate pe toatã durata
anilor ’70 ºi ’80, iar ratele din Asia de Sud-Est au crescut. Pe de altã parte, ratele
creºterii economice din Orientul Mijlociu, Africa de Nord, America Latinã ºi
zona Caraibelor s-au diminuat considerabil din anii ’70 pânã în anii ’80. Ratele
din Africa saharianã au scãzut în mod dramatic. Produsul intern brut (PIB) pe
cap de locuitor din Africa a stagnat la sfârºitul anilor ’70 ºi s-a diminuat la o ratã
anualã de 2,2% în timpul anilor ’80. Astfel, în Africa, obstacolele economice ale
democratizãrii au crescut în mod clar în anii ’80. Perspectivele pentru anii ’90 nu
sunt încurajatoare. Chiar dacã au loc reforme economice, reduceri ale datoriilor
ºi asistenþã economicã, Banca Mondialã a anticipat o ratã medie anualã de
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 37

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 37

creºtere a PIB în Africa de numai 0,5% pe cap de locuitor, pânã la sfârºitul


secolului XX.8 Dacã aceastã predicþie este corectã, obstacolele economice ale
democratizãrii în Africa sub-saharianã vor continua sã domine ºi pe parcursul
secolului XXI.
Banca Mondialã a fost mai optimistã în predicþiile referitoare la creºterea
economicã din China ºi statele nedemocratice din Asia de Sud. În prezent,
nivelele scãzute ale bunãstãrii din aceste þãri semnificã totuºi faptul cã, ºi în cazul
unei rate a creºterii economice anuale de 3-5%, condiþiile economice favorabile
democratizãrii sunt încã departe de materializare.
În anii ’90, majoritatea statelor în care existã deja sau sunt pe cale sã existe
condiþii economice favorabile democratizãrii se aflã în Orientul Mijlociu ºi
Africa de Nord (a se vedea Tabelul 1). Economiile multora dintre aceste state
(Emiratele Arabe Unite, Kuwait, Arabia Sauditã, Irak, Iran, Libia, Oman) depind
foarte mult de exporturile de petrol, ceea ce duce la o creºtere a controlului venit
din partea birocraþiei de stat. Cu toate acestea, democratizarea nu este imposibilã
din aceastã cauzã. Birocraþiile de stat din Europa de Est aveau mult mai multã
putere decât o au cele din þãrile exportatoare de petrol. Astfel, la un moment dat,
acea putere se poate prãbuºi în aceste þãri la fel de dramatic cum s-a întâmplat ºi
în þãrile est-europene.
În 1988, printre celelalte þãri din Orientul Mijlociu ºi Africa de Nord,
Algeria atinsese deja un nivel care putea conduce la democratizare, Siria se
apropia de acest nivel, Iordania, Tunisia, Maroc, Egipt ºi Yemenul de Nord erau
sub zona de tranziþie, dar progresaserã în anii ’80. Economiile ºi societãþile din
Orientul Mijlociu se apropie de punctul în care vor deveni prea bogate ºi prea
complexe pentru ca sistemele lor tradiþionale, militare ºi unipartidiste de
guvernare autoritarã sã le poatã susþine. Valul democratizãrii care a cuprins
lumea în anii ’70 ºi ’80 ar putea domina politica Orientului Mijlociu ºi Africii de
Nord în anii ’90. Atunci, problema dintre economie ºi culturã se va pune în felul
urmãtor: Ce tip de politicã ar putea lua naºtere în aceste þãri când prosperitatea
economicã va începe sã se interfereze cu valorile ºi tradiþiile islamice?
În China, obstacolele democratizãrii sunt politice, economice ºi culturale; în
Africa sunt preponderent economice; iar în þãrile în curs de dezvoltare din Asia
de Est ºi în multe þãri islamice sunt în principal culturale.

8 World Bank, World Development Report 1990 (New York: Oxford University Press, 1990), 8-11, 16, 160; ºi Sub-
Saharan Africa: From Crisis to Sustainable Growth (Washington: World Bank, 1990).
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 38

38 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Tabelul 1. Venitul mare ºi mediu în þãri nedemocratice – PIB pe cap de locuitor (1988)

NIVELUL ORIENTUL ASIA DE AFRICA ALTELE


VENITULUI MIJLOCIU ARAB SUD-EST

Venit mare (Emiratele Arabe Singapore


(>6.000$) Unite)
(Kuwait)
(Arabia Saudită)
Venit mediu spre (Irak) Gabon Iugoslavia
mare (2.000-5.500$)(Iran)
(Libia)
(Oman)*
Algeria*
Venit mediu spre Siria Malaezia* Camerun* Paraguay
mic (500-2.200$) Iordania* Tailanda*
Tunisia*
1.000$ Maroc* Congo*
Egipt* Côte d’Ivoire
Yemen* Zimbawe
Liban* Senegal*
Angola
Notă: () = ţară mare exportatoare de petrol
* = rata medie de creștere anuală a PIB între 1980-1988 > 3%
Sursa: Banca Mondială, World Bank Development Report 1990 (New York: Oxford University
Press, 1990), 178-181.

Dezvoltare economicã ºi conducere politicã

Istoria a dovedit cã atât optimiºtii, cât ºi pesimiºtii s-au înºelat în privinþa


democraþiei. Evenimentele viitoare vor dovedi, probabil, acelaºi lucru. În multe
societãþi, existã obstacole foarte serioase în calea expansiunii democraþiei. Cel
de-al treilea val, revoluþia democraticã globalã a secolului XX, nu va dura o veºnicie.
El poate fi urmat de un nou val de autoritarism, suficient de important ca sã
constituie un al treilea val invers. Acesta totuºi, nu va înlãtura posibilitatea
apariþiei unui al patrulea val de democratizare, cândva în secolul XXI. Judecând
dupã experienþa trecutului, cei mai importanþi doi factori care sunt decisivi
pentru viitoarea consolidare ºi expansiune a democraþiei vor fi dezvoltarea
economicã ºi conducerea politicã.
Cele mai sãrace societãþi vor rãmâne nedemocratice atâta vreme cât vor
rãmâne sãrace. Cu toate acestea, sãrãcia nu este inevitabilã. În trecut, state
precum Coreea de Sud, care pãreau înapoiate pentru totdeauna, au uimit lumea
prin durata scurtã care le-a fost necesarã pentru a ajunge la prosperitate. În anii
18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 39

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 39

’80, economiºtii dezvoltãrii au ajuns la un consens în privinþa modalitãþilor de


promovare a creºterii economice. Consensul anilor ’80 poate fi sau nu mai de
duratã sau mai productiv decât consensul atins de economiºti în anii ’50 ºi ’60.
Totuºi, noua ortodoxie a neoortodoxiei pare deja sã fi produs rezultate
semnificative în multe þãri.
Sunt douã motive pentru care trebuie sã ne temperãm speranþele cu
rãbdare. În primul rând, dezvoltarea economicã pentru cele mai subdezvoltate
dintre þãrile subdezvoltate, adicã cea mai mare parte a Africii, poate fi cu mult
mai dificilã decât a fost pentru primele þãri care s-au dezvoltat, întrucât
avantajele înapoierii ajung sã fie contrabalansate de discrepanþa foarte adâncã ºi
fãrã precedent istoric dintre þãrile bogate ºi þãrile sãrace. În al doilea rând, noi
forme de autoritarism s-ar putea ivi în societãþile bogate, informatizate ºi cu
tehnologii avansate. Dacã nu se materializeazã posibilitãþi nefericite precum cele
amintite pânã acum, dezvoltarea economicã ar trebui sã creeze condiþiile pentru
înlocuirea progresivã a sistemelor politice autoritare cu sisteme democratice.
Timpul este de partea democraþiei.
Dezvoltarea economicã face posibilã democraþia, conducerea politicã o face
sã se concretizeze. Pentru ca democraþiile sã devinã o realitate, viitoarele elite
politice vor trebui sã creadã cã democraþia este cea mai puþin proastã formã de
guvernare pentru societãþile lor ºi pentru ele însele. Ele au, de asemenea, nevoie
de abilitãþi care sã le permitã sã facã tranziþia cãtre democraþie, confruntându-se,
în acelaºi timp, atât cu opozanþi radicali, cât ºi cu fanatici ai autoritarismului care
vor încerca, inevitabil, sã le submineze eforturile. Democraþia se va rãspândi în
mãsura în care cei ce exercitã puterea la nivel mondial ºi la nivel naþional doresc
sã o rãspândeascã. Un secol ºi jumãtate dupã ce Tocqueville a fost martorul
emergenþei democraþiei moderne în America, valuri succesive de democratizare
au curãþat þãrmurile dictaturilor. Sprijinit de un torent de progres economic,
fiecare val a avansat ºi s-a retras mai puþin decât predecesoarele sale. Adoptând
o metaforã diferitã, corabia istoriei are cel mai adesea un parcurs sinuos, dar,
atunci când la cârma ei se aflã conducãtori inteligenþi ºi hotãrâþi, ea va reuºi sã
ajungã la destinaþie pe cel mai scurt drum posibil.

Traducere de Magda Ferchedãu – Muntean


40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 40

A LUAT SFÂRªIT CEL DE-AL TREILEA


VAL AL DEMOCRAÞIEI?*

Larry Diamond**

Abstract:

Even though the third wave of democratization is over, the empirical data suggest that
there has been no reverse wave yet. The global situation has stabilized in a sort of equilibrium,
with some new political regimes qualifying as pseudo-democracies: they hold multiparty
elections, but the real power lies with unaccountable actors, the minorities’ rights are infringed,
media and the judiciary are not independent and there are oblique assaults of the democratic
rules by the executives (hollowed democracy). The supremacy of the democratic ideology, the
international demonstration effect and foreign assistance, as well as the reduced appetite of the
military to seize power contribute to the continuation of this equilibrium.
Key words: electoral / procedural / liberal democracy, minimalist definition,
accountability, consolidation.

De la rãsturnarea regimului dictatorial din Portugalia, în aprilie 1974,


numãrul democraþiilor s-a multiplicat considerabil în întreaga lume. Înainte de
debutul acestei tendinþe globale cãtre instaurarea democraþiei, existau în jur de 40
de þãri care puteau fi clasificate ca fiind mai mult sau mai puþin democratice. Acest
numãr a crescut cu moderaþie la sfârºitul anilor ’70 ºi începutul anilor ’80, când
un numãr de state a trecut prin experienþa tranziþiilor de la regimuri autoritare
(predominant militare) la regimuri democratice. Cu toate acestea, la mijlocul
anilor ’80, ritmul expansiunii democratice globale s-a accelerat vizibil, astfel cã în
prezent existã între 76 ºi 117 democraþii, în funcþie de criteriile de numãrare. Cum
se face aceastã numãrare este crucial, pentru a se vedea dacã democraþia va
* „Is the Third Wave Over?,“ Journal of Democracy, 7:3 (1996), 20-38. © The Johns Hopkins University Press
and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins University Press.

** Larry Diamond este co-editor al revistei Journal of Democracy, co-director al Forumului Internaþional pentru
Studii Democratice din cadrul National Endowment for Democracy ºi cercetãtor senior la Institutul Hoover.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 41

AL LUAT SFÂRºIT CEL DE AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 41

continua sã se extindã în lume sau dacã se va menþine la un nivel constant. De fapt,


astfel se pune întrebarea fundamentalã legatã de ceea ce înþelegem prin democraþie.
Cu o formulare care a fãcut istorie, Samuel Huntington a numit perioada de
dupã anul 1974 „cel de-al treilea val“ al expansiunii democratice globale. El
defineºte un „val de democratizare“ pur ºi simplu ca o „serie de tranziþii de la
regimuri nondemocratice la regimuri democratice, tranziþii care au loc într-o
anumitã perioadã ºi care depãºesc ca numãr tranziþiile îndreptate în direcþia
opusã, în aceeaºi perioadã“.1 Huntington identificã douã valuri anterioare de
democratizare: unul lung ºi lent din 1828 pânã în 1926 ºi un al doilea val, din 1943
pânã în 1964. În mod semnificativ, fiecare dintre acestea a luat sfârºit prin ceea ce
Huntington a numit „valuri inverse“ de colapsuri ale democraþiei (primul durând
din 1922 pânã în 1942, al doilea din 1961 pânã în 1975), care au marcat eºecul
unora dintre democraþiile nou instaurate sau reinstaurate. În mare, fiecare val
invers a redus substanþial numãrul democraþiilor din lumea întreagã, dar a lãsat
neatinse mai multe democraþii decât existaserã înainte de începutul valului de
democratizare anterior. Valurile inverse afecteazã foarte mult libertatea politicã,
drepturile omului ºi pacea. Astfel, dupã cum urmeazã sã argumentez, prevenirea
unui val invers ar trebui sã capete importanþã maximã în politicile actorilor ºi
instituþiilor democratice de pe mapamond.

Conceptualizarea democraþiei

Pentru a urmãri progresul democraþiei ºi a-i înþelege atât cauzele, cât ºi consecinþele,
este necesar ca termenul „democraþie“ sã aibã un grad mai înalt de claritate
conceptualã. Din nefericire, ceea ce predominã în literatura empiricã ºi teoreticã tot
mai înfloritoare dedicatã democraþiei este o confuzie conceptualã ºi o dezordine atât
de îngrijorãtoare, încât David Collier ºi Steven Levitsky au reuºit sã identifice mai
mult de 550 de „subtipuri“ de democraþie.2 Unele dintre aceste subtipuri nominale
identificã trãsãturi instituþionale specifice sau tipuri de democraþie deplinã, dar multe
indicã forme „diminuate“ de democraþie, care se întrepãtrund unele cu altele în
diverse moduri. Din fericire, cele mai multe teorii ale democraþiei din zilele noastre
(spre deosebire, de pildã, de cele din anii ’60 ºi ’70) converg în a defini democraþia
ca un sistem de autoritate politicã, separatã de trãsãturile sociale ºi economice.
Teoriile continuã sã fie fundamental divergente (deºi nu totdeauna foarte explicit) în
privinþa gamei ºi a dimensiunii atributelor politice pe care le include democraþia.
Definiþiile minimaliste pornesc de la Joseph Schumpeter, care a definit
democraþia ca un sistem de „accedere în poziþii politice decizionale, de pe care
indivizii dobândesc puterea de a decide prin intermediul unei competiþii pentru
voturile electoratului“.3 Huntington, printre alþii, a adoptat explicit accentul pus

1 Samuel P. Huntington, The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century (Norman: University of
Oklahoma Press, 1991), 15.
2 David Collier ºi Steven Levitsky, „Democracy ‘With Adjectives’: Conceptual Innovation in Comparative
Research“ (material nepublicat, Departamentul de ªtiinþe Politice, Berkeley, California, 8 aprilie 1996).
3 Joseph Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, ediþia a doua, (New York: Harper, 1947), 269.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 42

42 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

de Schumpeter pe competiþia electoralã ca esenþã a democraþiei.4 În timp, totuºi,


definiþia atractiv de concisã a lui Schumpeter a necesitat elaborãri periodice (sau
„nuanþãri“, cum au considerat Collier ºi Levitsky), pentru a se evita includerea
cazurilor care nu se suprapun pe cazul implicit. Cea mai influentã elaborare a
fost teoria „poliarhiei“ a lui Robert Dahl. Aceasta susþine nu numai importanþa
competiþiei ºi participãrii politice extinse, dar ºi a gradului substanþial de libertate
(a cuvântului, a presei ºi a altora asemenea) ºi a pluralismului, care dau
posibilitatea indivizilor de a-ºi exprima preferinþele într-un mod semnificativ.5
Teoriile minimaliste contemporane ale democraþiei, ale celei pe care eu o
numesc aici democraþie electoralã, pentru a o deosebi de democraþia liberalã,
recunosc obligativitatea existenþei unor niveluri minime de libertate civilã pentru
ca participarea ºi competiþia sã aibã sens. Totuºi, în mod tipic, aceste teorii nu
acordã multã atenþie libertãþilor de bazã ºi nici nu încearcã sã le încorporeze în
evaluãrile curente ale democraþiei. Asemenea perspective schumpeteriene,
deosebit de frecvente în rândurile guvernanþilor occidentali care urmãresc ºi
beneficiazã de expansiunea democraþiei, riscã sã exemplifice ceea ce Terry Karl a
numit „eroarea electoralismului“ („fallacy of electoralism“). Aceastã greºealã
constã în privilegierea competiþiei electorale în dauna altor dimensiuni ale
democraþiei, precum ºi în ignorarea gradului în care alegerile multipartidiste, chiar
dacã sunt cu adevãrat competitive, pot lipsi segmente importante ale populaþiei de
oportunitatea de a candida la alegeri sau de a-ºi prezenta ºi apãra interesele, sau pot
lãsa arene semnificative ale puterii de decizie în afara controlului oficialitãþilor
alese.6 Dupã cum subliniazã Phillippe Schmitter ºi Terry Karl, „Oricât ar fi de
importante pentru democraþie, alegerile au loc cu intermitenþe ºi ele doar le
permit, cetãþenilor sã aleagã între alternativele agregate oferite de partidele politice“.7
Dupã cum observã Collier ºi Levitsky, definiþiile minimaliste ale
democraþiei au fost nuanþate în anii din urmã pentru a exclude regimurile cu
„domenii substanþiale rezervate“ puterii militare (sau birocratice, sau oligarhice),
care nu sunt subordonate politicienilor aleºi.8 Din aceste motive, mai ales

4 Huntington, The Third Wave, 5-13.


5 Robert A. Dahl, Polyarchy: Participation and Opposition (New Haven: Yale University Press, 1971), 3. (Nota
traducãtorului: A se vedea ºi traducerea în limba românã – Robert A. Dahl, Poliarhiile: participare ºi opoziþie, Institutul
European, Iaºi, 2000, traducere de Mihaela Sadovschi ºi studiu introductiv de Lucian-Dumitru Dîrdalã)
6 A se vedea Terry Lynn Karl, „Imposing Consent? Electoralism versus Democratization in El Salvador“, în Paul
Drake ºi Eduardo Silva (editori), Elections and Democratization in Latin America, 1980-1985 (San Diego: Center for
Iberian and Latin American Studies and Center for U.S.-Mexican Studies, University of California at San Diego,
1986), 9-36; „Dilemmas of Democratization in Latin America“, Comparative Politics 23 (Octombrie 1990): 14-15;
ºi „The Hybrid Regimes of Central America“, Journal of Democracy 6 (Iulie 1995): 72-86.
7 Philippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl, „What Democracy Is . . . and Is Not“, Journal of Democracy 2 (Vara
1991): 78. (Nota traducãtorului: A se vedea ºi traducerea în limba românã a acestui text, publicatã în acest numãr
al Revistei Române de ªtiinþe Politice - Philippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl, Ce este ºi…ce nu este democraþia,
traducere de Magda Ferchedãu-Muntean).
8 O discuþie importantã despre aceste domenii rezervate puterii militare apare în lucrarea lui J. Samuel Valenzuela,
„Democratic Consolidation in Post-Transitional Settings: Notion, Process and Facilitating Conditions“, în Scott
Mainwaring, Guillermo O’Donnell ºi J. Samuel Valenzuela (editori), Issues in Democratic Consolidation: The New South
American Democracies in Comparative Perspective (Notre Dame, Indiana: University of Notre Dame Press, 1992),
64-66.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 43

AL LUAT SFÂRºIT CEL DE AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 43

Guatemala a fost deseori clasificatã ca fiind o pseudo- sau cvasi-democraþie. Însã


asemenea definiþii nuanþate ale democraþiei pot eºua în recunoaºterea reprimãrii
politice care marginalizeazã segmente semnificative ale populaþiei, mai ales
sãracii ºi minoritãþile etnice ºi regionale. Deºi nuanþarea conceptualã a fost
constructivã, ea a lãsat în urmã un haos de teorii „procedurale extinse“ (dupã
formularea lui Collier ºi Levitsky), care ocupã diverse puncte intermediare pe
linia continuã dintre democraþia electoralã ºi democraþia liberalã.
Aceastã dezordine conceptualã nu este surprinzãtoare, dat fiind faptul cã
cercetãtorii încearcã sã impunã categorii unui fenomen, libertatea politicã, ce
variazã doar ca grad. În vreme ce prezenþa sau absenþa competiþiilor electorale
este relativ lãmuritã, drepturile individuale sau colective la libera exprimare,
organizare ºi adunare pot varia considerabil chiar în þãrile care îndeplinesc
criteriile democraþiei electorale.
Cât de numeroasã ºi de explicit reprimatã sau marginalizatã trebuie sã fie o
minoritate pentru ca sistemul politic sã nu mai poatã fi considerat o poliarhie
sau, în formularea mea, o democraþie liberalã?9 Este Turcia descalificatã din
pricina violenþei nediscriminatorii pe care o foloseºte pentru a suprima
insurgenþa nemiloasã kurdã, ca ºi din pricina constrângerilor istorice (atenuate
recent) impuse exprimãrii paºnice a identitãþii politice ºi culturale kurde? Are
India de suferit din cauzã cã forþele sale de securitate violeazã drepturile omului
în Kashmirul secesionist? Este Sri Lanka descalificatã din pricina exceselor
brutale comise de ambele pãrþi angajate în rãzboiul secesionist al gherilelor
tamile, sau Rusia, din cauza rãzboiului sãlbatic împotriva separatiºtilor ceceni,
sau Columbia, din cauza rãzboiului sãu intern împotriva traficanþilor de droguri
ºi a gherilelor de stânga, precum ºi din pricina ratelor extrem de ridicate ale
asasinatelor politice ºi ale altor abuzuri din domeniul drepturilor omului? Nu au,
oare, aceste state dreptul de a se apãra împotriva insurgenþei violente ºi a terorii
secesioniste? Sau eºueazã, cumva, democraþia, în ciuda faptului cã în toate cele
cinci þãri menþionate au avut loc alegeri corecte în ultimii cinci ani, producându-se
ºi alternanþa la guvernare? Dupã cum se va vedea în continuare, aceastã
problemã afecteazã un numãr tot mai mare de þãri considerate în prezent ca fiind
„democraþii“.
Dupã definiþia electoralã minimalistã, toate cele cinci þãri menþionate
anterior sunt catalogate ca democraþii. Dar, aplicând o definiþie mai strictã, toate
cele cinci þãri eºueazã. Toate sunt afectate de încãlcãri destul de serioase ale
drepturilor politice ºi libertãþilor civile, astfel încât nu au reuºit sã primeascã
aprecierea de „libere“ în cel mai recent „Comparative Survey of Freedom“,

9 Folosesc termenul „liberal“ referindu-mã nu la un regim economic care presupune un stat minimal ºi o
economie deschisã, ci la un regim politic în care libertãþile individuale ºi colective sunt foarte solide ºi bine
protejate. Existã, în mod evident, afinitãþi între libertãþile economice ºi cele politice în aceastã accepþie, dar
existã, totodatã, tensiuni ºi complexitãþi care nu fac obiectul acestei discuþii. În plus, termenul „liberal“ ar trebui
înþeles în sens larg, chiar în accepþiunea sa politicã. El are nevoie de pluralism ºi de suficiente libertãþi civile
pentru a crea condiþiile unei competiþii libere ºi semnificative de interese ºi pentru a face posibilã domnia legii
în perioadele dintre alegeri, ca ºi în timpul acestora. Rãmâne, însã, destul loc pentru variaþie în echilibrul pe
care societatea îl creeazã între drepturile individuale ºi responsabilitãþi sau, cu alte cuvinte, între individ ºi
comunitate.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 44

44 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

raportul anual global privind drepturile politice ºi libertãþile civile, realizat de


Freedom House. Aceastã prãpastie dintre democraþia electoralã ºi democraþia
liberalã, care a devenit una dintre caracteristicile cele mai uimitoare ale celui „de-
al treilea val“, are serioase consecinþe teoretice, politice ºi pentru analiza
comparativã.

Democraþia liberalã ºi pseudodemocraþia

Cum depãºeºte democraþia liberalã concepþiile minimalistã (sau formalã) ºi


intermediarã despre democraþie descrise pânã acum? Pe lângã competiþia
electoralã regulatã, liberã ºi corectã ºi pe lângã sufragiul universal, democraþia
liberalã considerã necesarã absenþa „domeniilor de putere rezervate“ armatei sau
altor forþe sociale ºi politice care nu sunt nici direct, nici indirect responsabile în
faþa cetãþenilor. În al doilea rând, pe lângã responsabilitatea „verticalã“ a aleºilor
faþã de alegãtori (care este asiguratã cel mai bine prin alegeri regulate, libere ºi
corecte), democraþia liberalã necesitã ºi o responsabilitate „orizontalã“ între
deþinãtorii funcþiilor publice. Acest fapt reprezintã o constrângere pentru puterea
executivã, constrângere care vine în sprijinul constituþionalismului, domniei legii
ºi procesului deliberativ.10 În al treilea rând, democraþia liberalã include prevederi
detaliate dedicate pluralismului politic ºi civic, precum ºi libertãþilor individuale ºi
colective. Mai exact, democraþia liberalã prezintã urmãtoarele caracteristici:

1) Adevãrata putere aparþine (în realitate ºi în teoria constituþionalã)


reprezentanþilor aleºi ºi funcþionarilor numiþi, mai degrabã decât actorilor
interni care nu sunt responsabili faþã de cetãþeni (de exemplu, armatei)
sau puterilor strãine.
2) Puterea executivã este constrânsã constituþional ºi menþinutã
responsabilã de alte instituþii ale statului (cum ar fi puterea judecãtoreascã
independentã, Parlamentul, Avocatul Poporului ºi Curtea de Conturi).
3) Nu numai cã rezultatele electorale sunt incerte, în condiþiile unui vot de
opoziþie ºi a presupoziþiei alternanþei la guvernare în timp, dar nici unui
grup care se declarã de acord cu principiile constituþionale nu i se
interzice sã înfiinþeze un partid politic ºi sã candideze la alegeri (chiar
dacã pragurile electorale ºi alte reguli împiedicã partidele mai mici sã
câºtige reprezentare în Parlament).
4) Grupurile culturale, etnice, religioase ºi alte grupuri minoritare, precum
ºi majoritãþile tradiþional dezavantajate ºi lipsite de putere au posibilitatea
(juridicã ºi concretã) de a-ºi exprima opiniile despre procesul politic de
a-ºi folosi limba ºi cultura.
10 Richard L. Sklar, „Developmental Democracy,“ Comparative Studies in Society and History 29 (Octombrie
1987): 686-714, ºi “Towards a Theory of Developmental Democracy,” în Adrian Leftwich (editor), Democracy
and Development: Theory and Practice (Cambridge, England: Polity Press, 1996), 26-27; ºi Guillermo O’Donnell,
„Delegative Democracy,“ Journal of Democracy 5 (Ianuarie 1994): 60-62. Sklar numeºte forma orizontalã
„democraþie constituþionalã“ ºi subliniazã relaþia valorificatoare existentã între aceasta ºi responsabilitatea
verticalã.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 45

AL LUAT SFÂRºIT CEL DE AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 45

5) În afarã de partidele politice ºi alegerile intermitente, cetãþenii au multiple


ºi permanente canale, precum ºi mijloace de exprimare ºi reprezentare a
propriilor interese ºi valori. Printre aceste canale ºi mijloace se numãrã o
multitudine de asociaþii, miºcãri ºi grupuri autonome pe care au libertatea
sã le înfiinþeze sau cãrora li se pot alãtura.
6) Pe lângã libertatea de asociere ºi pluralism, existã surse alternative de
informare, incluzând mass-media independente, la care cetãþenii au acces
neîngrãdit (de factorul politic).
7) Indivizii au libertate substanþialã de gândire, opinie, dezbatere, liberã
exprimare, publicare a opiniilor, adunare, demonstraþii publice ºi
petiþionare.
8) Cetãþenii sunt egali în faþa legii (deºi sunt inegali în privinþa resurselor
politice), iar libertãþile individuale ºi colective menþionate anterior sunt
apãrate de o putere judecãtoreascã independentã ºi imparþialã, ale cãrei
decizii sunt puse în aplicare ºi respectate de alte centre de putere.
9) Domnia legii protejeazã cetãþenii de abuzuri precum reþinerea
nejustificatã, exil, teroare, torturã ºi amestecul necuvenit în viaþa privatã
nu numai de cãtre stat, ci ºi de cãtre forþe antistatale organizate.

Aceste elemente ale democraþiei liberale constituie marea parte a criteriilor


folosite de Freedom House în raportul sãu anual referitor la starea libertãþii în
lume. Douã dimensiuni ale libertãþii, drepturile politice (de contestare, opoziþie
ºi participare) ºi libertãþile civile, sunt mãsurate pe o scalã de la 1 la 7, cifra 1
indicând þara cea mai liberã, iar 7 pe cea mai puþin liberã. Þãrile care se situeazã
sub 2,5 sunt considerate „libere“, cele care se încadreazã între 3 ºi 5,5 sunt
considerate „parþial libere“, iar cele care se situeazã peste pragul de 5,5 „nu sunt
libere“, cu menþionarea þãrilor care se aflã la limita de 5,5, limitã determinatã pe
baza unui scor brut, mai eliminatoriu.11
Încadrarea la categoria „libere“ în raportul Freedom House este cel mai bun
indicator empiric existent pentru „democraþia liberalã“. Desigur, cum se
întîmplã în cazul unei scale multiple (ordinale), existã, în mod inevitabil, un
element de arbitrar al pragurilor folosite pentru fiecare categorie. Totuºi, existã
o diferenþã semnificativã între punctajele de 2,5 ºi 3. În raportul pentru anul
1995-1996, toate cele nouã þãri care au întrunit punctajul de 2,5 (cel mai mare
punctaj pe care îl poate întruni o þarã pentru a continua sã fie calificatã ca
„liberã“, au primit un punctaj de 2 pentru drepturile politice ºi 3 pentru
libertãþile civile. Diferenþa dintre 2 ºi 3 în privinþa drepturilor politice este
substanþialã, 3 indicând o influenþã semnificativ mai mare a armatei în politicã,
violenþa electoralã ºi politicã sau neregularitãþi electorale, ºi, deci, evidenþiind o
competiþie politicã, evident mai puþin liberã, corectã, inclusivã ºi semnificativã.
11 Scorurile brute sunt determinate prin atribuirea unui punctaj de la 0 la 4 pentru fiecare þarã, pentru fiecare
dintre cele 8 criterii pentru evaluarea drepturilor politice ºi pentru fiecare dintre cele 13 criterii pentru evaluarea
drepturilor civile. Pentru o explicaþie completã a metodologiei folosite în acest raport, a se vedea Freedom
House, Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties, 1994-1995 (New York:
Freedom House, 1995), 672-677 sau Freedom Review 27 (Ianuarie-februarie 1996): 11-15.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 46

46 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

De exemplu, El Salvador ºi Honduras au obþinut fiecare punctajul de 3 la


drepturi politice ºi 3 la libertãþi civile, dupã cum s-a întâmplat ºi în cazul
Venezuelei, unde autonomia ºi atotputernicia armatei ºi intimidarea politicã au
erodat calitatea democraþiei în ultimii ani. Diferenþa dintre scorul 2 ºi scorul 3 în
cazul libertãþilor civile este, de asemenea, semnificativã, întrucât în þãrile care au
obþinut scoruri mari, existã cel puþin un domeniu (precum libertatea cuvântului
ºi a presei, protecþia personalã faþã de utilizarea terorii sau faþã de arestarea
arbitrarã, dar ºi libertatea de asociere ºi autonomia asociaþiilor) în care libertatea
este afectatã în mod semnificativ de constrângeri.
Concepþiile intermediare despre democraþie, care se situeazã undeva între
democraþia „electoralã“ ºi democraþia „liberalã“, încorporeazã în chip explicit
libertãþi civile de bazã precum cea la liberã exprimare ºi asociere, dar permit,
încã, restricþii considerabile ale dreptului la cetãþenie. Distincþia crucialã provine
din rãspunsul la întrebarea dacã libertãþile civile ºi politice sunt considerate
relevante numai în mãsura în care asigurã o competiþie ºi o participare electoralã
semnificativã sau dacã, dimpotrivã, sunt considerate ca necesare pentru
asigurarea unei game mai largi de funcþii democratice.
Pentru a aprecia dinamica schimbãrii de regim ºi evoluþia democraþiei,
trebuie sã recunoaºtem cã existã ºi o a treia clasã de regimuri care sunt
democratice la limita minimã, dar se disting, totuºi, de regimurile pur autoritare.
Asemenea regimuri, pe care le voi numi aici pseudodemocraþii, au partide de
opoziþie legal înfiinþate ºi, probabil, multe alte caracteristici constituþionale de
democraþie electoralã, dar nu reuºesc sã îndeplineascã o cerinþã fundamentalã a
acesteia: existenþa unei competiþii politice corecte, care sã permitã partidului de
guvernãmânt sã pãrãseascã puterea.
Existã o mare variaþie între pseudodemocraþii, în accepþiunea pe care o dau
aici acestui termen. Ele includ „semidemocraþii“, care se apropie de democraþiile
electorale prin pluralism, competitivitate ºi libertãþi civile, ca ºi „sisteme
hegemonice de partide“ (cum era Mexic înainte de 1988), în care partidul de
guvernãmânt utilizeazã pe scarã largã puterea de coerciþie, relaþiile clientelare,
controleazã mass-media ºi abuzeazã de alte instrumente pentru a reduce
definitiv partidele de opoziþie la un statut inferior.12 Dar ele includ ºi sisteme
electorale multipartidiste, în care dominaþia nedemocraticã a partidului de
guvernãmânt poate fi slabã ºi contestatã (cum se întâmplã în Kenya), care pot fi
în curs de a se descompune într-un sistem mai competitiv (cum se întâmplã în
prezent în Mexic) sau care sunt foarte personalizate ºi slab instituþionalizate
(cum este cazul în Kazakhstan).
Ceea ce distinge pseudodemocraþiile de categoria rezidualã de regimuri
„autoritare“ este toleranþa pe care acestea o manifestã faþã de existenþa partidelor
independente de opoziþie. Aceastã distincþie este importantã din punct de vedere
teoretic. Dacã am concepe democraþia în termeni evolutivi, ca instaurându-se
fragmentar sau parþial, fãrã un program bine stabilit, atunci prezenþa partidelor de

12 Giovanni Sartori, Parties and Party Systems: A Framework for Analysis (Cambridge: Cambridge University Press,
1976), 230-238.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 47

AL LUAT SFÂRºIT CEL DE AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 47

opoziþie care pot concura la alegeri ºi câºtiga câteva locuri în Parlament, precum
ºi spaþiul mai mare alocat societãþii civile care tinde sã existe în asemenea sisteme
oferã fundamente importante pentru viitoarea evoluþie a democraþiei.13 În Mexic,
Iordania, Maroc ºi unele state din Africa sub-saharianã, unde foºti dictatori din
sisteme unipartidiste ºi-au aranjat realegerea în condiþii pseudodemocratice,
aceste fragmente de democraþie forþeazã limitele a ceea ce este politic posibil ºi
pot genera, pânã la urmã, colapsuri ale democraþiei electorale.

Tendinþe empirice în timpul celui de-al treilea val

Oricum am mãsura, democraþia s-a extins considerabil de la începutul celui


de-al treilea val. Folosind o perspectivã minimalistã sau formalã care susþine
importanþa competiþiei electorale, vom ajunge la concluzia cã atât numãrul,
cât ºi proporþia democraþiilor din lume au crescut simþitor. În 1974, în lume
existau doar 39 de democraþii, dintre care 28 aveau populaþii de peste un
milion de persoane (sau atât de apropiate de un milion, încât aceastã cifrã
avea sã fie depãºitã pânã în 1995). Numai 23% din þãrile care depãºeau ca
populaþie un milion de locuitori ºi în jur de 27% din numãrul total al þãrilor
erau formal democratice. Diferenþa dintre aceste procente ilustreazã o relaþie
interesantã între dimensiunea þãrii ºi tipul de regim adoptat în timpul celui
de-al treilea val: este mult mai probabil ca þãrile foarte mici (cu populaþia sub
un milion de locuitori), mai probabil decât þãrile mai mari, sã devinã
democraþii (mai ales democraþii liberale). De fapt, douã treimi din statele
cu populaþii sub un milion de locuitori sunt astãzi democraþii liberale, faþã
de numai în jur de un sfert din statele cu populaþii peste un milion de
locuitori.
Pânã la începutul anului 1996, numãrul þãrilor care îndeplineau cel puþin
cerinþele democraþiei electorale crescuse la 117. Mai mult, dacã numãrul statelor
independente a crescut constant în timpul celui de-al treilea val (cu mai mult de
un sfert), proporþia statelor care sunt cel puþin formal democratice este mai mult
decât dublã, urcând la peste 60%. Continuã sã fie uimitor faptul cã marea parte
a acestei creºteri a intervenit în anii ’90, când a avut loc colapsul comunismului
sovietic ºi est-european, precum ºi difuziunea celui de-al treilea val în Africa sub-
saharianã. Dupã cum reiese din Tabelul 1, procentele democraþiilor din lume au
crescut în fiecare an din 1990. Acest fapt poate fi descris ca o explozie
democraticã fãrã precedent. Nu mai devreme de 1990, când scria The Third Wave,
Huntington constata cã 45% din statele lumii (având peste un milion de
locuitori) erau democratice, un procentaj aproape identic cu cel din 1922,
punctul culminant al celui de-al doilea val.14 Chiar dacã ºi noi ne limitãm la þãrile

13 Atât folosirea termenului „evolutiv“, cât ºi sublinierea naturii continue ºi deschise a schimbãrii de caracter,
grad ºi profunzime a instituþiilor democratice le datorez lucrãrii lui Richard L. Sklar („Developmental
Democracy“ ºi „Towards a Theory of Developmental Democracy“). Cu toate acestea, cititorii vor observa
diferenþe importante în perspectivele fiecãruia dintre noi.
14 Huntington, The Third Wave, 25-26.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 48

48 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

cu populaþie peste un milion de locuitori, procentul democraþiilor formale


ajunge acum la 57%.
Care a fost tendinþa urmatã de democraþia liberalã? Cum ne-am aºtepta, atât
numãrul þãrilor, cât ºi procentul de þãri din întreaga lume calificate ca „libere“ de
cãtre Freedom House au crescut în mod semnificativ, deºi nu chiar atât de
exploziv. De când a început sã fie realizat acest raport, adicã din 1972 ºi pânã în
1980, numãrul statelor libere a crescut cu 10 (iar procentul acestora a crescut
doar lent, de la 29 la 32%).
Tabelul 1 – Numãrul democraþiilor formale, 1974, 1990-1995

Anul Numãrul Numãrul Procentul de democraþii


democraþiilor þãrilor din numãrul total al þãrilor

1974 39 14227,5%
1990 76 165 46,1%
1991 91 183 49,7%
1992 99 186 53,2%
1993 108 190 56,8%
1994 114 191 59,7%
1995 117 191 61,3%

Sursa: Datele provin de la Freedom House, Freedom in the World: The Annual Survey of
Political Rights and Civil Liberties, 1990-1991, 1991-1992, 1992-1993, 1993-1994, 1994-
1995 (New York: Freedom House, 1991 ºi anii urmãtori) ºi din Freedom Review 27 (Ianuarie-
februarie 1996).

Notã: Cifrele pentru anii 1990-1995 corespund sfârºitului anilor calendaristici. Cifrele pentru
1974 reflectã estimarea fãcutã de mine în aprilie 1974 referitoare la numãrul democraþiilor
în lume, la începutul celui de-al treilea val.

Tabelul 2- Gradul de libertate a statelor independente, 1972-1995

Anul Libere Parþial libere Nelibere Total

1972 42 (29,0%) 36 (24,8%) 67 (46,2%) 145 (100%)


1980 52 (31,9%) 52 (31,9%) 59 (36,2%) 163 (100%)
1985 56 (33,5%) 56 (33,5%) 55 (32,9%) 167 (100%)
1991 76 (41,5%) 65 (35,5%) 42 (22,9%) 183 (100%)
1992 75 (40,3%) 73 (39,2%) 38 (20,4%) 186 (100%)
1993 72(37,9%) 63 (33,2%) 55(28,9%) 190 (100%)
1994 76 (39,8%) 61(31,9%) 54 (28,3%) 191 (100%)
1995 76 (39,8%) 62 (32,5%) 53 (27,7%) 191 (100%)

Sursa: Pentru anii 1972, 1980 ºi 1985: Raymond D. Gastil (editor), Freedom in the World:
Political Rights and Civil Liberties, 1988-1989 (New York: Freedom House, 1989). Pentru anii
1991-1995, a se vedea Tabelul 1.
Notã: Scorurile se referã la gradul de libertate al þãrilor la sfârºitul anilor calendaristici. A se
citi textul care urmeazã pentru explicaþii.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 49

AL LUAT SFÂRºIT CEL DE AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 49

Tabelul 3 – Democraþii formale ºi democraþii liberale, 1990-1995

Anul Numãr de Numãr de state Procente de state Total


democraþii libere libere din numãrul
formale (democraþii de democraþii
liberale) formale

1990 76(46,1%) 65(39,4%) 85,5% 165


1991 91(49,7%) 76(41,5%) 83,5% 183
1992 99(53,2%) 75(40,3%) 75,8% 186
1993 108(56,8%) 72(37,9%) 66,7% 190
1994 114(59,7%) 76(39,8%) 66,7% 191
1995 117(61,3%) 76(39,8%) 65,0% 191

Sursa: A se vedea Tabelul 1.

În primii ºase ani ai celui de-al treilea val, cinci state au suferit colapsuri sau
eroziuni ale democraþiei care au determinat ca ele sã nu mai fie catalogate ca
libere. De fapt, deºi tendinþa mondialã generalã a schimbãrii de regim pe
parcursul celui de-al treilea val s-a orientat cãtre democraþie ºi libertate, 22 de þãri
au suferit colapsuri ale democraþiei între 1974 ºi 1991, de atunci intervenind ºi
alte deteriorãri suplimentare.
În timpul celui de-al treilea val, gradul de libertate a crescut senzaþional în
a doua jumãtate a anilor ’80 ºi începutul anilor ’90. Aºa cum demonstreazã
Tabelul 2, între 1985 ºi 1991 (un an crucial, în care am fost martorii prãbuºirii
Uniunii Sovietice), numãrul statelor libere a crescut de la 56 la 76, iar procentul
de state libere de la o treime la peste 40%. În plus, procentul statelor evident
autoritare („nelibere“) a scãzut la un procent istoric de 23% în 1991, pentru a
ajunge în 1992 la puþin peste 20%. În contrast, în 1972 aproape jumãtate din
statele independente din întreaga lume erau catalogate ca „nelibere“.
Perioada dintre 1991 ºi 1992 pare sã fi reprezentat o cotã maximã a libertãþii
în lume. Din 1991, procentul statelor libere s-a diminuat uºor, iar din 1992
procentul statelor „nelibere“ a început sã creascã lent. În ciuda creºterii
constante a numãrului de democraþii electorale, numãrul statelor libere a stagnat
în prima jumãtate a anilor ’90, progresul ºi involuþia în ceea ce priveºte gradul de
libertate aflându-se în echilibru. În 1993, 43 de þãri au înregistrat un declin al
gradului de libertate, în vreme ce alte 18 au progresat. În 1994, opt þãri au
evoluat la categoria libertate (de exemplu, trecând din categoria parþial libere în
cea de libere), iar alte patru au involuat la aceeaºi categorie. În mare, totuºi,
scorurile de la categoria libertate au crescut în 22 de þãri ºi au scãzut în 23.15 În
1995, tendinþa a devenit uºor pozitivã, cu patru evoluþii, trei involuþii la categoria
libertate, un numãr total de 29 de creºteri ºi 11 scãderi ale scorurilor libertãþii.
Cu toate acestea, numãrul statelor libere nu s-a modificat deloc.
Alãturarea celor douã tendinþe divergente din anii ’90, creºterea continuã a
democraþiei electorale faþã de stagnarea democraþiei liberale, demonstreazã

15 Freedom House, Freedom in the World 1994-1995, 57.


40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 50

50 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

superficialitatea procesului de democratizare în a doua jumãtate a ultimului val.


În timpul anilor ’90, prãpastia dintre democraþia electoralã ºi cea liberalã s-a
adâncit constant. Din numãrul total al democraþiilor lumii, statele libere
(democraþiile liberale) au scãzut de la 85% în 1990, la 60% în prezent (Tabelul
3). În aceastã perioadã, calitatea democraþiei, estimatã prin mãsura în care sunt
respectate drepturile politice ºi libertãþile civile, s-a erodat în cele mai multe ºi
mai importante dintre democraþiile celui de-al treilea val, Rusia, Turcia, Brazilia
ºi Pakistan, în vreme ce o aºteptatã tranziþie cãtre democraþie în cea mai populatã
þarã africanã, Nigeria, nu a mai avut loc. În acelaºi timp, libertatea politicã s-a
deteriorat în câteva dintre democraþiile cele mai îndelungate din statele în curs
de dezvoltare, incluzând India, Sri Lanka, Columbia ºi Venezuela. De fapt, cu
câteva excepþii notabile (Coreea de Sud, Polonia ºi Africa de Sud), tendinþa
generalã a ultimului deceniu în privinþa þãrilor cu influenþã regionalã care sunt
democraþii electorale a fost cãtre un declin al libertãþii. Aceastã realitate este
deosebit de gravã, dat fiind faptul cã, dupã cum a argumentat Huntington în
The Third Wave „efectele demonstrative“ care sunt atât de importante în
difuziunea sau retragerea democraþiei, asemenea unui val, emanã
disproporþionat de la cele mai puternice þãri la nivel regional sau internaþional.
Tendinþa profundã a celui de-al treilea val a fost uimitoare în special în
America Latinã. Dintre cele 22 de þãri de dincolo de Rio Grade, având populaþii
de peste un milion de locuitori, 10 au înregistrat un declin semnificativ al
libertãþii din 1987, în vreme ce numai 6 au înregistrat creºteri. În timp ce cinci
þãri au avut tranziþii la democraþii formale (Chile, Nicaragua, Haiti, Panama ºi
Paraguay), numai Chile a devenit un stat liber, iar alte ºase state ºi-au pierdut
acest statut. Chiar în unele state libere (precum Argentina, Ecuador ºi Jamaica),
Freedom House a observat o tendinþã descendentã în ultimii ani. Deºi este
acceptat faptul cã America Latinã de astãzi este în cea mai mare parte,
democraticã, numai opt dintre cele 22 de þãri principale ale regiunii au fost
catalogate ca libere la sfârºitul anului 1995, faþã de 13 în 1987. În aceastã
emisferã s-au reinstaurat regimuri autoritare, dar a crescut ºi numãrul
democraþiilor liberale, întrucât regiunea a înregistrat o „convergenþã“ cãtre
„tipuri mixte de regimuri semidemocratice“.16
Se considerã cã este, totuºi, remarcabil cã democraþiile latino-americane au
reuºit sã supravieþuiascã, date fiind enormele dificultãþi prin care au trecut în
ultimii zece ani: declinul economic dramatic ºi sporirea sãrãciei (numai de
curând atenuate în unele þãri), explozia traficului de droguri, violenþa ºi corupþia
care au înflorit ca urmare a acestor fenomene. De vreme ce redemocratizarea
Americii Latine a debutat la începutul anilor ’80, reacþia la adversitãþi ºi crize
politice profunde, inclusiv la scandaluri care au determinat demisii ale unor
preºedinþi din câteva þãri, a reprezentat în principal o respectare strictã a
procesului constituþional ºi a alternanþei la guvernare (deºi armata aproape cã a
pus capãt democraþiei în Venezuela, în 1992 ºi a zãngãnit sãbiile cu zgomot în
16 Jonathan Hartlyn, „Democracies in Contemporary South America: Convergences and Diversities“, în
Joseph Tulchin (editor), Argentina: The Challenges of Modernization (în curs de apariþie). Citatele sunt de la pagina
14 a unei versiuni în lucru, scrise în noiembrie 1995.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 51

AL LUAT SFÂRºIT CEL DE AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 51

alte pãrþi). Prin practica „alungãrii de la putere a trântorilor“ mai degrabã decât
prin aceea a mobilizãrii împotriva democraþiei înseºi, populaþiile latino-
americane i-au determinat pe mulþi observatori sã detecteze o normalizare ºi o
maturizare a politicii democratice inexistente în epoci anterioare. Într-adevãr,
unele guverne democratice (din sudul ºi estul Europei, ca ºi din America Latinã)
au putut realiza un progres considerabil în ceea ce priveºte reforma economicã
în timpul celui de-al treilea val ºi un progres extrem de mare în direcþia unor
asemenea experienþe reformatoare cum ar fi cea potrivit cãreia „partidul care a
iniþiat reduceri ale veniturilor clasei muncitoare a pierdut alegerile în mai puþin
de jumãtate din cazuri“.17
Aceastã persistenþã a procedurilor constituþionale oferã motive de a ne
pãstra speranþa în viitorul democraþiei în America Latinã, cum ar fi recentele
reforme care au descentralizat puterea ºi au deschis procesul electoral în
Venezuela ºi Columbia, au instituit o comisie electoralã independentã în Panama
ºi au îmbunãtãþit funcþionarea justiþiei în alte câteva þãri. Însã aceºti paºi pozitivi
au fost umbriþi de condiþiile care determinã ca democraþia electoralã din regiune
sã fie tot mai inconsistentã, neliberalã, delegativã ºi generatoare de tensiuni.
Aceste tendinþe, evidente în reînvierea practicilor autoritare sub conducerea
unor preºedinþi civili în þãri precum Peru sau Venezuela, dar ºi în eroziunea
generalã a domniei legii sub presiuni provenite din zona traficului de droguri,
reflectã discrepanþa crescândã între democraþia electoralã ºi cea liberalã, în
regiune.
Aºa cum am menþionat anterior, tendinþele cãtre dezordine crescândã (ºi
persistentã), violarea drepturilor omului, ineficienþã legislativã ºi judecãtoreascã,
nivel crescut al corupþiei, impunitate ºi prerogative ale armatei sunt evidente ºi
în cazul altor democraþii care aparþin celui de-al treilea val, nu numai þãri
importante precum Turcia ºi Pakistan, ci ºi þãri mai mici, precum Zambia ºi în
cea mai mare parte a regimurilor electorale din fosta Uniune Sovieticã. Într-
adevãr, în fosta Uniune Sovieticã, Africa, pãrþi ale Asiei ºi Orientul Mijlociu,
alegerile sunt tot mai lipsite de consistenþã ºi necompetitive, o mascã
transparentã pentru hegemonia autoritarã a despoþilor ºi a partidelor de
guvernãmânt: „Ca o recunoaºtere a dreptului de alegere liberã a reprezentanþilor
guvernamentali, tot mai multe guverne se simt obligate sã organizeze alegeri
pentru a dobândi legitimitate pe plan internaþional“.18 În 1995, aceste competiþii
au degenerat într-o „ºaradã electoralã“ în Kazakhstan, Turkmenistan,
Tadjikistan, Armenia ºi Azerbaijan (ca sã nu mai vorbim de Irak, Iran, Egipt ºi
Algeria), din cauza intimidãrii, falsificãrii ºi constrângerii (în unele cazuri chiar
a interzicerii cu totul) a dreptului forþelor de opoziþie de a se organiza ºi
participa la alegeri. De la începutul anului 1991, când cel de-al treilea val de
democratizare a ajuns în Africa, cel puþin 10 regimuri civile au organizat
alegeri multipartidiste cãrora li se poate reproºa faptul cã nu întrunesc
17 Barbara Geddes, „Challenging the Conventional Wisdom“, în Larry Diamond ºi Marc F. Plattner (editori),
Economic Reform and Democracy (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1995), 67.
18 Human Rights Watch, Human Rights Watch World Report 1996 (New York: Human Rights Watch, 1995), xxv.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 52

52 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

criteriile minime ale unei democraþii electorale.19 Toate aceste regimuri sunt
„pseudodemocraþii“.
Poate cã trãsãtura cea mai uimitoare a celui de-al treilea val este cã foarte
puþine regimuri supravieþuiesc în întreaga lume (numai puþin peste 20%) fãrã
a-ºi manifesta un anumit grad de competiþie multipartidistã, fie cã acest nivel
corespunde democraþiei liberale, democraþiei electorale sau pseudodemocraþiei.
Aceastã difuziune largã semnaleazã hegemonia ideologicã a „democraþiei“ în
lumea de dupã Rãzboiul Rece, dar ºi natura superficialã a acestei hegemonii. În
America Latinã ºi Caraibe, atât Statele Unite cât ºi comunitatea internaþionalã
solicitã existenþa unei democraþii electorale, ca schimb pentru recunoaºtere ºi
ajutoare economice, dar nu sunt foarte exigente în privinþa drepturilor omului ºi
a domniei legii. Pentru Africa, marile puteri occidentale au fixat un standard ºi
mai scãzut: acolo, tot ceea ce se cere este existenþa unor partide de opoziþie care
sã aibã posibilitatea sã candideze pentru funcþiile publice, chiar dacã sunt
manipulate, hãituite ºi îndepãrtate de la victorie, când vine vremea alegerilor.

O perioadã de stagnare

În contextul în care numãrul democraþiilor liberale este în prezent în stagnare,


calitatea multora dintre democraþiile celui de-al treilea val se deterioreazã în mod
îngrijorãtor, iar cele mai puternice ºi mai influente state ale lumii, China,
Indonezia, Iran ºi Arabia Sauditã, prezintã extrem de puþine ºanse de
democratizare în urmãtorii ani, se naºte întrebarea: A ajuns la sfârºit cel de-al
treilea val al democratizãrii?
Un rãspuns afirmativ justificat la aceastã întrebare pare sã fie din ce în ce
mai evident. Dacã privim dincolo de forma de democraþie, care este din ce în ce
mai influenþatã de cultura ºi de organizaþiile mondiale, vedem cã eroziunea ºi
stagnarea se aflã pe poziþii egale cu liberalizarea ºi consolidarea. Democraþia
liberalã a încetat sã se mai extindã în lume ºi la fel se întâmplã, în general, cu
libertatea politicã. Dacã privim cu seriozitate la substanþa liberalã a democraþiei,
pare cã al treilea val al expansiunii democratice a încetat sã mai înainteze, fiind
probabil cã s-a oprit pentru totdeauna. S-ar putea sau nu ca în viitorul apropiat
sã fim martorii instaurãrii unor noi democraþii electorale, dar o creºtere
semnificativã a numãrului acestora pare improbabilã, dat fiind faptul cã
democratizarea a avut deja loc în þãrile în care condiþiile erau cele mai favorabile.
Pare, totodatã, probabil ca adoptarea democraþiilor electorale sã fie echilibratã
de abandonarea lor, întrucât câteva tinere democraþii electorale din Africa sau
din alte pãrþi ale lumii sunt fie rãsturnate violent (precum în Gambia ºi Niger),
nimicite chiar înainte de a se instaura (precum în Nigeria) sau deteriorate în ceea
ce priveºte corectitudinea competiþiei electorale ºi a toleranþei faþã de forþele de
opoziþie (precum în Peru, Cambodgia ºi unele state foste comuniste). În aceste

19 Aceste zece þãri sunt Senegal, Côte d’Ivoire, Burkina Faso, Ghana, Togo, Camerun, Gabon, Zimbabwe,
Kenya, ºi Etiopia.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 53

AL LUAT SFÂRºIT CEL DE AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 53

circumstanþe, din ce în ce mai multe þãri pot încerca sã satisfacã dorinþele de


existenþã a „democraþiei“ printr-o formã mai gãunoasã a acesteia, pseudo-
democraþia.
Înseamnã oare cã ne aflãm pe punctul de a intra într-un al treilea „val
invers“ al democraþiei? Aceastã perspectivã înspãimântãtoare nu este încã pe cale
de a se declanºa. Un val invers poate foarte bine sã fie evitat. Teoretic, este
posibil ca un val de expansiune democraticã sã fie urmat, pentru un timp, nu de
un val invers, ci, mai degrabã, de o perioadã de echilibru, în care numãrul total
al democraþiilor din lume nici sã nu creascã, nici sã nu scadã în mod semnificativ.
Exact într-o asemenea perioadã de stagnare se pare cã tocmai am intrat.
Multe dintre noile democraþii ale celui de-al treilea val trec prin serioase
dificultãþi în prezent ºi s-ar putea argumenta cã eroziunea substanþei
democratice precede rãsturnarea regimurilor democratice, fie prin lovituri de
stat guvernamentale, fie prin lovituri militare. Lovitura guvernamentalã
(autogolpe) realizatã de preºedintele peruan Alberto Fujimori a fost precedatã
de ani buni în care s-a înregistrat o deteriorare constantã a drepturilor politice ºi
a libertãþilor civile. Istoric vorbind, drumul loviturilor de stat miliare ºi al altor
forme de rãsturnãri democratice a fost pavat cu o mulþime de probleme fãrã
rezolvare, cu fenomene de corupþie la scarã largã ºi cu proasta funcþionare a
instituþiilor democratice, cu consolidarea autoritãþii puterii executive ºi cu o
insatisfacþie extrem de mare a populaþiei faþã de politicã ºi politicieni, fenomene
care sunt vizibile astãzi în cazul multora dintre democraþiile celui de-al treilea val
(ca ºi în cazul democraþiilor mai vechi).
Cu toate acestea, trei lucruri sunt diferite în zilele noastre:

1. Forþele armate nu doresc sã preia puterea pe faþã, din câteva motive:


absenþa sprijinului popular pentru lovituri de stat militare (cauzatã de
neîncrederea faþã de militari, acumulatã în timpul guvernãrilor brutale
anterioare); profunda neîncredere în propria capacitate de a se confrunta
cu gravele probleme economice ºi sociale; „efectele dezastruoase asupra
coerenþei, eficienþei ºi disciplinei armatei“, care au fost percepute în
timpul guvernãrilor militare anterioare;20 ºi, nu în ultimul rând,
sancþiunile imediate ºi puternice pe care democraþiile consolidate au
început din ce în ce mai mult sã le impunã unor asemenea rãsturnãri ale
regimurilor democratice. În plus, multe democraþii ale celui de-al treilea
val au fãcut importante progrese în sensul aplicãrii condiþiilor pentru
„controlul civil al armatei“, care dominã în democraþiile industrializate:
înaltul nivel al profesionalismului militar, atribuþii restrânse ale armatei,
subordonarea armatei politicienilor civili, autonomia armatei în aria sa
limitatã de competenþã profesionalã ºi, ca o consecinþã, „minimizarea
intervenþiilor militare în politicã ºi a celor politice în armatã“.21

20 Samuel P. Huntington, „Armed Forces and Democracy: Reforming Civil-Military Relations“, Journal of
Democracy 6 (Octombrie 1995): 13.
21 Ibid., 9-10.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 54

54 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

2. Chiar acolo unde progresul cãtre consolidarea democraþiei a fost parþial


ºi lent, iar calitatea democraþiei s-a deteriorat în unele privinþe, cum s-a
întâmplat în Turcia, Filipine, Brazilia, Pakistan ºi Bangladesh, populaþia
nu a dovedit nici o tendinþã de revenire la guvernarea autoritarã de orice
tip. Din punct de vedere cultural, democraþia rãmâne o þintã valorizatã.

3. În cele din urmã, nu s-a înregistrat emergenþa nici unei ideologii


antidemocratice cu pretenþii globale care sã provoace continua
hegemonie ideologicã mondialã a democraþiei ca principiu ºi ca structurã
formalã de guvernare.

Împreunã, aceºti factori au prevenit pânã acum apariþia unui nou val de
colapsuri ale democraþiei. În loc de a fi epuizatã cu totul, democraþia a fost în
schimb „atacatã“ în multe þãri, lãsând în urmã un grãunte de electoralism
multipartidist (care presupune deseori competiþii electorale reale ºi
incertitudinea rezultatelor), adecvat pentru obþinerea legitimitãþii internaþionale
ºi a compensaþiilor economice. Mai degrabã decât sã se mobilizeze împotriva
sistemului constituþional, este mai probabil ca liderii ºi grupurile politice care nu
au afinitãþi pentru democraþie sau care sunt (adoptând formularea lui Juan Linz)
„semiloiali“ sistemului sã aleagã ºi sã scuze atacuri indirecte ºi parþiale împotriva
democraþiei, cum ar fi reprimarea unor minoritãþi sau a unor grupuri deranjante
ale opoziþiei. În locul preluãrii puterii prin lovituri de stat, armata poate solicita
treptat o mai mare autonomie operaþionalã ºi un mai mare control asupra
chestiunilor de siguranþã internã ºi contra-insurgenþã, aºa cum s-a ºi întâmplat în
Guatemala, Nicaragua, Columbia, Pakistan, Turcia ºi, probabil, India ºi Sri
Lanka. În loc sã punã capãt competiþiei electorale multipartidiste ºi sã instaureze
o dictaturã unipartidistã (sau personalã), cum au fãcut în timpul primelor douã
valuri inverse, conducãtorii de stat frustraþi (precum Alberto Fujimori în Peru)
pot suspenda aplicarea constituþiei, pot dizolva ºi reorganiza legislativul ºi
reconfigura sistemul constituþional (pentru a fi în avantajul lor), care va pãstra
structura formalã ºi aparenþa democraticã. Sau se vor angaja într-un joc de-a
ºoarecele ºi pisica cu finanþatorii internaþionali, luând mãsuri de liberalizare
politicã drept rãspuns la unele presiuni ºi continuând sã practice reprimarea atât
cât sã le permitã sã pãstreze puterea, aºa cum s-a întâmplat în fostele regimuri
unipartidiste africane ale lui Daniel Arap Moi în Kenya, Omar Bongo în Gabon
ºi Paul Biya în Camerun.
Prin urmare, acesta este modul în care se sfârºeºte cel de-al treilea val: prin
sucombare sau prin mii de compromisuri?

Imperativul consolidãrii

Dacã tiparul istoric poate fi provocat ºi dacã al treilea val poate fi evitat,
imperativul absolut pentru anii urmãtori este consolidarea acelor democraþii
care s-au instaurat în cel de-al treilea val. În esenþã, prin consolidare se înþelege
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 55

AL LUAT SFÂRºIT CEL DE AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 55

procesul prin care se dobândeºte o legitimitate extinsã ºi profundã, astfel încât


toþi actorii politici semnificativi, atât la nivelul elitelor, cât ºi al maselor, considerã
cã regimul democratic este mai bun pentru societatea lor decât orice altã variantã
realistã pe care ºi-o pot imagina. Aºa cum au subliniat Juan Linz ºi Alfred
Stepan, printre alþii, aceastã legitimitate trebuie sã reprezinte mai mult decât o
angajare abstractã în sensul democraþiei. Ea trebuie, de asemenea, sã includã o
angajare împãrtãºitã, normativã ºi comportamentalã, cãtre regulile ºi practicile
specifice ale sistemului constituþional al þãrii în cauzã.22 Tocmai aceastã adoptare
a procedurilor democratice este cea care genereazã un element crucial al
consolidãrii: o reducere a incertitudinii democraþiei, privind nu atât rezultatele,
cât regulile ºi metodele competiþiei politice. Pe mãsurã ce consolidarea
avanseazã, „se mãreºte numãrul actorilor politici care ajung sã fie convinºi de
comportamentul democratic ºi loialitatea democraticã a adversarilor lor“, are loc
o tranziþie de la angajamente „instrumentale“ la angajamente „principiale“ în
cadrul procesului democratic, se produce o creºtere a încrederii ºi cooperãrii
între competitorii politici ºi o socializare a populaþiei (atât prin eforturi
deliberate, cât ºi prin practica democraticã în societatea politicã ºi în societatea
civilã).23 Deºi mulþi teoreticieni contemporani sunt în mod ciudat hotãrâþi sã
evite termenul, cred cã aceste elemente ale procesului de consolidare presupun
o nouã schimbare a culturii politice.
Consolidarea democraticã este stimulatã de un numãr de schimbãri
instituþionale, de politici publice ºi comportamentale. Multe dintre aceste
schimbãri aduc îmbunãtãþiri guvernãrii democratice direct prin consolidarea
puterii statului, liberalizarea ºi raþionalizarea structurilor economice, asigurarea
ordinii sociale ºi politice simultan cu menþinerea libertãþilor de bazã,
îmbunãtãþirea responsabilitãþii orizontale ºi a domniei legii, precum ºi
controlarea corupþiei. Alte schimbãri conduc la îmbunãtãþirea funcþiilor
reprezentative ale guvernãrii democratice prin consolidarea partidelor politice ºi
a legãturilor dintre acestea ºi grupurile sociale, reducerea fragmentãrii sistemului
de partide, consolidarea capacitãþii autonome ºi responsabilitãþii publice a
parlamentelor ºi a autoritãþilor locale, precum ºi prin întãrirea societãþii civile.
Cele mai multe noi democraþii necesitã aceste tipuri de reformã instituþionalã ºi
de consolidare. Unele necesitã, totodatã, un program consecvent de reforme
care sã reducã implicarea armatei în chestiuni civile ºi sã supunã armata ºi
serviciile de informaþii supravegherii ºi controlului liderilor civili aleºi. Altele
necesitã inovaþii legale ºi instituþionale care sã stimuleze încrederea ºi siguranþa
reciprocã între diferite grupuri etnice ºi naþionale.

22 Juan J. Linz ºi Alfred Stepan, Problems of Democratic Transition and Consolidation: Southern Europe, South America,
and Post-Communist Europe (Baltimore: Johns Hopkins University Press, în curs de apariþie), capitolul 2, ºi
„Toward Consolidated Democracies“, Journal of Democracy 7 (Aprilie 1996): 14-33; ºi Richard Gunther, Hans-
Jürgen Puhle ºi P. Nikiforos Diamandouros, „Introduction“, în Gunther, Diamandouros ºi Puhle (editori), The
Politics of Democratic Consolidation: Southern Europe in Comparative Perspective (Baltimore: Johns Hopkins University
Press, 1995), 7-10.
23 Laurence Whitehead, „The Consolidation of Fragile Democracies: A Discussion with Illustrations“, în
Robert A. Pastor (editor), Democracy in the Americas: Stopping the Pendulum (New York: Holmes and Meier, 1989),
79.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 56

56 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Fundamentarea tuturor acestor provocãri specifice reprezintã totuºi o


legãturã intimã între aprofundarea democraþiei ºi consolidarea sa. Unele dintre
noile democraþii s-au consolidat în timpul celui de-al treilea val, dar nici una
dintre democraþiile electorale „nonliberale“ care s-au instaurat în cel de-a treilea
val nu a reuºit încã sã se consolideze. Iar acele democraþii electorale care precedã
cel de-al treilea val ºi care au involuat de la statutul liberal la cel nonliberal în
timpul lui (India, Sri Lanka, Venezuela, Columbia, Fiji) au devenit ºi mai puþin
stabile ºi consolidate.
Cu cât comportamentele deþinãtorilor principalelor funcþii politice în stat ºi
ale altor actori politici respectã mai puþin drepturile politice, libertãþile civile ºi
constrângerile constituþionale, cu atât mai slab va fi consensul procedural care
stã la baza democraþiei. Consolidarea este prin definiþie obstrucþionatã, în aceste
condiþii. Mai mult, cu cât regimul electoral este mai superficial, mai exclusiv, mai
lipsit de responsabilitate ºi mai abuziv faþã de drepturile individuale ºi colective,
cu atât mai dificil îi va fi sã dobândeascã o legitimitate profundã la nivelul
maselor (sau sã îºi pãstreze o astfel de legitimitate) ºi cu atât mai scãzute vor fi
costurile rãsturnãrii regimului democratic sau reducerii lui la unul pseudo-
democratic, pentru preºedintele ales sau pentru armatã. În aceste condiþii,
consolidarea este obstrucþionatã sau distrusã de efectele superficialitãþii ºi
decãderii instituþionale. Prin urmare, dacã doresc sã se consolideze democraþiile
electorale trebuie sã devinã mai profunde ºi mai liberale. Aceasta va necesita o
mai mare responsabilitate a executivului ºi a armatei în faþa legii, a altor
segmente ale guvernãrii ºi ale publicului, reducerea barierelor participãrii politice
ºi a mobilizãrii grupurilor marginalizate ºi o mai eficientã protecþie a drepturilor
politice ºi civile ale cetãþenilor. Aprofundarea democraþiilor va fi, de asemenea,
facilitatã de instituþionalizarea unui sistem de partide care sã stimuleze
participarea de masã, sã încorporeze grupurile marginalizate ºi sã creeze legãturi
solide cu organizaþiile societãþii civile ºi cu filialele partidelor ºi cu politicienii de
la nivel local.

Pãstrarea teritoriului democratic

Nici una dintre afirmaþiile anterioare nu ar trebui sã fie consideratã ca eliminând


posibilitatea progresului democratic în statele autocrate sau pseudodemocrate
din lume. Totuºi, o perspectivã evolutivã ar trebui sã ne facã sã sesizãm adevãrata
dimensiune a câºtigurilor parþiale ºi a realizãrilor bruºte pe care nici o teorie a
„precondiþiilor democraþiei“ nu le-ar putea anticipa. Totuºi, dacã ne gândim
strategic la viitorul democraþiei, întrebarea cheie trebuie sã fie, împrumutând
analogia fãcutã de Huntington cu campania militarã, cum poate democraþia sã
pãstreze vastul teritoriu pe care l-a cucerit.24
Imperativul absolut pentru progresul global pe termen lung al democraþiei
este reprezentat de prevenirea cãderii într-un nou val invers. Acest fapt

24 Samuel P. Huntington, „Democracy for the Long Haul“, Journal of Democracy 7 (Aprilie 1996): 5.
40-57.qxd 10.06.2002 12:12 Page 57

AL LUAT SFÂRºIT CEL DE AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 57

presupune trei provocãri. În primul rând, noile democraþii liberale ale celui
de-al treilea val trebuie consolidate (numai câteva dintre ele au atins acest
obiectiv pânã acum). Întrucât consolidarea este în parte un proces de
acomodare, timpul este de partea lor, dar numai dacã sunt capabile sã evite crize
majore, sã dobândeascã rãdãcini instituþionale adânci ºi sã punã în practicã o
guvernare eficientã. În al doilea rând, simplele democraþii electorale trebuie
aprofundate ºi liberalizate politic, astfel încât instituþiile lor sã devinã mult mai
mult valorizate de populaþie.
În cele din urmã, democraþiile industriale solide trebuie sã îºi dovedeascã
propria capacitate neîntreruptã de a menþine vitalitatea democraticã, reforma ºi
buna guvernare. Hegemonia ideologicã a democraþiei în lume a înflorit pe baza
a douã fundamente: clara superioritate moralã ºi practicã a sistemelor politice
din democraþiile solide ºi folosirea crescândã, de cãtre acestea, a presiunii ºi a
asistenþei condiþionate, pentru a promova dezvoltarea democraticã în lume.
Dacã democraþiile solide ºi bogate ale lumii au înþelepciunea ºi energia de a
menþine aceste douã fundamente, mai multe democraþii vor deveni „solide“ în
urmãtorii zece ani, chiar dacã expansiunea generalã a democraþiei (electorale) a
încetat. Pe mãsurã ce universul democraþiilor liberale stabile se extinde, se vor ivi
noi puncte de difuziune a democraþiei, de presiune ºi asistenþã, iar argumentele
culturale cã democraþia liberalã este un concept occidental ºi etnocentric vor
deveni din ce în ce mai puþin valabile.
La un anumit moment în primele douã decenii ale secolului al XXI-lea, pe
mãsurã ce dezvoltarea economicã va transforma mai ales societãþile din Asia de
Est, lumea va fi gata sã intre într-un „al patrulea val“ de democratizare ºi, foarte
posibil, într-o erã binefãcãtoare pentru pacea ºi securitatea mondialã, mult mai
profundã ºi mai trainicã decât cea inauguratã de sfârºitul Rãzboiului Rece.

Traducere de Magda Ferchedãu-Muntean


58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 58

58

CE ANUME DETERMINÃ TRÃINICIA


DEMOCRAÞIILOR?*

Adam Przeworsky, Michael Alvarez,


Jose Antonio Cheibub ºi Fernando Limongi**

Abstract:

The modernization theory was wrong in arguing that a pro-business dictatorship is the best
way towards a modern, affluent democracy in the third world. In fact, the authoritarian regimes
are no more likely to generate growth, as the time series analysis shows, nor are they likely to
give way to democracies in the long run. On the other hand, the poverty trap does indeed exist
the lack of democracy and development tend to sustain each other and the consolidation does
not democracies are likely to die at any age. The only institutions and policies associated
positively with the survival of democracy are parliamentarism, declining inequality and growth
with moderate inflation.
Key words: democratization, institutions, parliamentarism, economic
performance, consolidation

Dacã o þarã, aleasã absolut la întâmplare, ar fi sã aibã un regim democratic


anul viitor, ce condiþii ar trebui sã îndeplineascã ea pentru ca probabilitatea sã fie
maximã? Rãspunsul este: democraþie, bunãstare, creºtere economicã, un climat
internaþional favorabil ºi instituþii parlamentare. Acest rãspuns se bazeazã pe
numãrarea exemplelor de supravieþuire sau prãbuºire a regimurilor politice din
135 de þãri observate anual între 1950 sau anul independenþei, sau primul an
pentru care sunt disponibile datele economice (anul „intrãrii”) ºi 1990 sau
ultimul an pentru care sunt disponibile datele (anul „ieºirii”), cu un total de 4.318
* „What Makes Democracies Endure?” Journal of Democracy, 7:3 (1996), 39-55. © The Johns Hopkins
University Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins
University Press.
** Adam Przeworski este profesor de ºtiinþe politice la Universitatea New York. Michael Alvarez este lector
universitar de ºtiinþe politice la Universitatea De Paul. Jose Antonio Cheibub este lector universitar de ºtiinþe
politice la Universitatea Pennsylvania. Fernando Limongi este lector universitar de ºtiinþe politice la
Universitatea din Sao Paulo.
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 59

CE ANUME DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR 59

ani studiaþi.1 Am depistat 224 de regimuri, dintre care 101 erau democraþii ºi 123
dictaturi, observând 40 de tranziþii la dictaturã ºi 50 la democraþie. Între
regimurile democratice erau 50 de sisteme parlamentare, 46 de sisteme
prezidenþiale ºi 8 sisteme mixte.2
Definiþia pe care o dãm democraþiei este una minimalistã. Urmãrim cartea
clasicã, din 1971, a lui Robert Dahl, Poliarhiile, în care democratice sunt toate
regimurile ce organizeazã alegeri în care opoziþia are ºanse sã câºtige ºi sã obþinã
guvernarea. Atunci când suntem în dubiu, înclinãm în favoarea clasificãrii
regimului ca fiind dictatorial. Clasificarea noastrã nu este idiosincraticã, ci este
strâns legatã de câteva scale alternative ale democraþiei. Argumentarea ºi regulile
de clasificare a regimurilor sunt discutate în Anexa de la sfârºitul articolului.

Democraþia. Poate pãrea tautologic sã spunem cã o þarã ar trebui sã aibã un


regim democratic în acest an, pentru a avea o democraþie anul viitor. Noi vom spune
acest lucru pentru a risipi mitul care predominã în anumite cercuri intelectuale ºi
politice (în special în Statele Unite) încã de la sfârºitul anilor ’50 ºi care susþine cã
drumul spre democraþie este unul ocolitor. Se pretinde cã: 1) dictaturile sunt mai
bune pentru generarea dezvoltãrii economice în þãrile sãrace; ºi cã 2) o datã ce þãrile
s-au dezvoltat, regimurile dictatoriale vor face loc democraþiei. Astfel, pentru a
ajunge la democraþie, dictaturile ar trebui sã fie sprijinite sau, cel puþin, tolerate.
Cu toate acestea, ambele propoziþii anterioare sunt false:
1) În vreme ce analizele impactului regimurilor asupra creºterii economice
au avut rezultate divergente, unele date econometrice recente nu reuºesc
sã descopere nici un efect clar al regimului. Nivelul mediu de investiþie
este, de fapt, cu puþin mai mare în democraþiile sãrace decât în dictaturile
sãrace; creºterea populaþiei este mai mare în perioada dictaturilor, dar
productivitatea muncii este mai scãzutã; iar investiþia este alocatã într-un
mod mai eficient în democraþii. Nu se poate vorbi de o mai mare
probabilitate ca dictaturile sã genereze creºtere economicã, în comparaþie
cu democraþiile.3 Într-adevãr, cele 56 de dictaturi cu venit anual per capita
1 Cea mai mare parte a datelor politice a fost colectatã de autori, dar unele date sunt preluate din Arthur S.
Banks, Cross-National Time-Series Data Archive (Binghamton, New York, Centrul pentru analize sociale,
Universitatea de stat din New York, bandã magneticã 1993). Datele sunt descrise în Alvarez, Cheibub, Limongi
ºi Przeworski, „Classifying Political Regimes for the ACLP Data Set” (Working paper nr. 3, Centrul pentru
democraþie al Universitãþii din Chicago, 1994). Cea mai mare parte a datelor economice este preluatã din Penn
World Tables versiunea 5.6; alte date provin de la Banca Mondialã ºi Fondul Monetar Internaþional. Ne referim
la aceastã colecþie de date cu numele de Baza de date ACLP. Arabia Sauditã ºi cele cinci þãri din Golful Persic
au fost excluse din pricina veniturilor din petrol care compun peste 50% din produsul intern brut în cea mai
mare parte a timpului.
2 Aceste cifre adaugã pânã la 104 sisteme instituþionale democratice, de vreme ce au existat trei regimuri
democratice care ºi-au schimbat cadrul instituþional fãrã a trece printr-o perioadã dictatorialã.
3 Adam Przeworski ºi Fernando Limongi, “Democracy and Development”, (lucrare prezentatã la Nobel
Symposium on Democracy, Uppsala, Suedia, 27-30 august 1994). Pentru abordãri diferite despre cum
afecteazã regimurile creºterea economicã, a se vedea analiza prezentatã în Przeworski ºi Limongi, “Political
Regimes and Economic Growth”, în Journal of Economic Perspectives 7 (1993): 51-69. Pentru date econometrice
recente, a se vedea John F. Helliwell, “Empirical Linkages Between Democracy and Economic Growth”, în
British Journal of Political Science 24 (1993): 225-248; Robert J. Barro, “Democracy and Growth” (Working Paper
nr. 4909, National Bureau of Economic Research, Cambridge, Massachusetts, 1994).
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 60

60 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

mai mic de 1.000 de dolari (în primul an inclus în analizã) pur ºi simplu
au eºuat în a se dezvolta.4 Pânã în anul ieºirii, numai 18 dictaturi au reuºit
(fie sub democraþie, fie sub dictaturã continuã) sã atingã pragul de 1000
de dolari, numai 6 pe cel de 2.000 de dolari ºi numai 3 au reuºi sã ajungã
peste pragul de 3.000 de dolari. Coreea de Sud ºi Taiwanul sunt cazuri
excepþionale: ele sunt singurele dictaturi ce au început în 1950 sub pragul
de 1.000 de dolari ºi au ajuns la un venit anual per capita de peste 5.000
de dolari pânã în 1990. Dacã considerãm ca fiind „iniþial sãrace“ acele
þãri cu un venit mai mic de 2.000 de dolari, gãsim între cele 98 de
dictaturi ce au fost observate mai întâi sub acest nivel, pânã în anul ieºirii
numai 26 dintre ele au ajuns la nivelul de 2000 de dolari, 15 la nivelul de
3.000 de dolari, 7 la nivelul de 4.000 de dolari ºi 4 la nivelul de 5.000 de
dolari. Aceste date ar trebui sã fie suficiente pentru a risipi orice opinie
cã dictatura ar promova cumva creºterea economicã în þãri sãrace.
2) Democraþiile nu sunt produse prin dezvoltarea dictaturilor.5 Dacã ar fi
fost produse, viteza cu care dictaturile realizeazã tranziþia la democraþie
ar creºte în paralel cu nivelul de dezvoltate: totuºi, analizele
perspectivelor de supravieþuire a dictaturilor indicã faptul cã nu se
întâmplã acest lucru. Într-adevãr, tranziþiile la democraþie sunt aleatorii în
ceea ce priveºte nivelul dezvoltãrii: nici o singurã tranziþie nu poate fi
prezisã doar de nivelul de dezvoltare.6 De vreme ce nu existã o
probabilitate mai mare ca dictaturile sãrace sã se dezvolte mai mult decât
democraþiile sãrace ºi de vreme ce nu existã o probabilitate mai mare ca
dictaturile dezvoltate sã devinã democratice iar cele sãrace nu, dictaturile
nu oferã nici un avantaj în atingerea dublei þinte a dezvoltãrii ºi
democraþiei. Pentru a întãri democraþia, trebuie sã întãrim democraþia, ºi
nu sã sprijinim dictaturile.

Afluenþa. O datã ce o þarã are un regim democratic, nivelul dezvoltãrii sale


economice are un efect puternic asupra probabilitãþii ca democraþia sã
4 Toate datele pentru venitul anual per capita sunt exprimate în paritatea puterii de cumpãrare (PPP) în dolari
SUA la preþurile de pe piaþa mondialã în anul 1995, aºa cum sunt oferite de versiunea 5.5 a Penn World Tables.
În unele cazuri, aceste numere date diferã în mod semnificativ de cele din versiunea 5.6, folosite în continuare
în aceastã lucrare pentru a mãsura „nivelul dezvoltãrii“.
5 Rezultatele prezentate în acest paragraf sunt tratate pe larg în Adam Przeworski ºi Fernando Limongi,
„Modernization: Theories and Facts“ (Working Paper nr. 8, Centrul pentru democraþie al Universitãþii din
Chicago, 1995).
6 De fapt, poate pãrea cã dezvoltarea conduce la democraþie. Sã presupunem cã observãm o dictaturã cu un
venit per capita de 2.000 de dolari pe an într-o þarã ce creºte din punct de vedere economic cu 2,5% pe an. Sã
presupunem în continuare cã la un venit de 2.000 de dolari orice dictaturã se confruntã în fiecare an cu acelaºi
risc de colaps, egal cu 0,025. Dacã aceastã dictaturã s-ar prãbuºi la exact 20 de ani de la instaurarea sa, la 4.000
de dolari venit anual, am fi tentaþi sã atribuim aceastã prãbuºire dezvoltãrii. Dar, acest regim dictatorial ar fi
avut o ºansã cumulativã de 50% pentru a atinge nivelul de 4.000 de dolari chiar dacã ºansa marginalã de
supravieþuire (rata de hazard) era identicã la 4.000 de dolari cu cea de la 2.000 de dolari. Invers, sã considerãm Spania,
pe care am observat-o pentru prima datã în 1950 la un venit per capita de 1953 de dolari ºi care a crescut sub
dictaturã cu rata medie de 5,25% pe an, pentru a ajunge la 7.531 de dolari pânã în 1976. Sã presupunem cã
dictatura spaniolã s-a confruntat în întreaga perioadã cu o ºansã de 0,03 de colaps în fiecare an, astfel încât
presupunând o funcþie de hazard exponenþialã, avea în jur de 50% ºanse de colaps pânã în 1974, chiar dacã nu
s-ar fi dezvoltata absolut deloc.
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 61

CE ANUME DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR 61

supravieþuiascã. Democraþiile sãrace, mai ales acelea cu un venit anual per capita
de mai puþin de 1.000 de dolari, sunt extrem de fragile: din studiul nostru reiese
cã probabilitatea ca aceste democraþii sã sufere colapsuri într-un anume an este
de 0,12. Aceastã ratã scade la 0,06 în intervalul 1.000 – 2.000 de dolari, la 0,03
în intervalul 2.000 – 4.000 de dolari ºi la 0,01 în intervalul 4.000 – 6.000 de
dolari. Aceste cifre semnificã faptul cã o democraþie e de aºteptat sã dureze în
medie 8,5 ani într-o þarã cu venitul anual per capita sub 1000 de dolari pe an, 16
ani într-una cu venitul între 1.000 ºi 2.000 de dolari, 33 de ani între 2.000 ºi 4.000
de dolari ºi 100 de ani între 4.000 ºi 6.000 de dolari.
Oricare ar fi diferenþele lor teoretice ºi politice, atât Samuel P. Huntington,
cât ºi Guillermo O’Donnell susþin cã existã un nivel dincolo de care dezvoltarea
suplimentarã, de fapt, descreºte probabilitatea ca democraþia sã supravieþuiascã.7
Huntington susþine cã atât democraþiile, cât ºi dictaturile devin instabile când o
þarã trece printr-un proces de modernizare, care are loc la un nivel intermediar
de dezvoltare. O’Donnell, la rândul sãu, susþine cã democraþiile tind sã se
prãbuºeascã când o þarã epuizeazã „stadiul simplu al substituþiei de import“, din
nou la un nivel intermediar. Descoperirea noastrã, totuºi, este cã nu existã un
nivel de venit la care democraþiile sã devinã mai fragile decât au fost când erau
mai sãrace. Numai în partea de sud a Americii Latine regimurile autoritare s-au
instaurat la niveluri intermediare de dezvoltare. Patru din cele nouã tranziþii la
autoritarism, în condiþiile unui nivel al venitului peste 3.000 de dolari, au avut loc
în Argentina. Adãugând Chile ºi Uruguay, observãm cã exemplele în care
democraþia a scãzut la niveluri medii de dezvoltare, sunt într-o mare mãsurã
specifice regiunii de sud.8
Peste nivelul de 6.000 de dolari, democraþiile sunt de neînvins ºi este de
aºteptat ca ele sã dureze pentru totdeauna: nici un sistem democratic nu s-a
prãbuºit vreodatã într-o þarã unde venitul per capita depãºeºte 6.055 de dolari
(nivelul Argentinei în 1976). De aceea, Seymour Martin Lipset avea dreptate
când afirma cã „cu cât mai mare este bunãstarea unei naþiuni, cu atât mai mari
sunt ºi ºansele ca ea sã susþinã democraþia“.9 O datã instauratã într-o þarã
dezvoltatã, democraþia va fi trainicã indiferent de modul cum funcþioneazã ºi de
toate condiþiile exogene la care este expusã.
Cauza care stã la baza faptului cã democraþiile sunt mai durabile în þãrile mai
dezvoltate a constituit subiectul unor speculaþii extinse. Un motiv propus de

7 Samuel P. Huntington, Political Order in Changing Societies (New Haven: Yale University Press, 1968), (n.trad. –
versiunea în limba românã: Ordinea politicã a societãþilor în schimbare, Polirom, 1999, traducere de Horaþiu
Stamatin); Samuel P. Huntington ºi Joanne Nelson, No Easy Choice: Political Participation in Developing Countries
(Cambridge: Harvard University Press, 1976); ºi Guillermo O’Donnell, Modernization and Bureaucratic –
Authoritarianism: Studies in South American Politics. (Berkeley: Institutul de Studii Internaþionale, Universitatea din
California, 1973).
8 În afarã de tranziþiile din Argentina din anii 1955, 1962, 1966 ºi 1976, alte exemple sunt Chile în 1973,
Uruguay în 1973, Surinam în 1980, Turcia în 1977 ºi Fiji în 1987.
9 Seymour Martin Lipset, „Some Social Requisites for Democracy: Economic Development and Political
Legitimacy“, în American Political Science Review 53 (1959): 56. Bãnuiala noastrã este cã þãrile europene care au
eºuat în fascism în perioada interbelicã aveau venituri per capita nu mai mari de 2000 de dolari (sumã calculatã
la nivelul anului 1985). A se vedea Przeworski ºi Limongi (1995).
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 62

62 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Lipset în Political Man este cã intensitatea conflictelor distributive este mai micã
în condiþiile unui nivel mai mare de venit. O altã ipotezã plauzibilã, care ne-a fost
sugeratã de Larry Diamond, s-a concentrat pe instituþii: poate fi mai probabil ca
actorii politici din þãrile mai dezvoltate sã adopte un cadru instituþional superior
în momentul instaurãrii democraþiei. Ulterior, vom examina aceastã ipotezã
aplicatã la parlamentarism ºi prezidenþialism. Mai întâi, totuºi, vom lua în
considerare cea de-a treia condiþie propusã de noi pentru menþinerea
democraþiei: performanþa economicã.

Performanþa economicã. Pentru unele þãri, aºadar, povestea se sfârºeºte


aici: o datã ce democraþia s-a instaurat, afluenþa este o condiþie suficientã ca ea
sã supravieþuiascã, indiferent de orice altceva. Dar democraþiile pot supravieþui
ºi în þãrile mai sãrace, dacã genereazã creºtere economicã cu o ratã moderatã a
inflaþiei.
Deºi Lipset, economistul Mancur Olson ºi Huntington au gândit cu toþii cã
democraþia se destabilizeazã când o þarã creºte rapid, ei nu ar fi putut sã se înºele
mai tare.10 Creºterea rapidã nu este destabilizatoare pentru democraþii (sau
pentru dictaturi): într-adevãr, democraþiile au o mai mare probabilitate de a
supravieþui când cresc mai mult de 5% anual, decât atunci când creºterea este
mai slabã. Fragilitatea democraþiei la niveluri mai scãzute de dezvoltare provine
în mare parte din vulnerabilitatea sa în faþa crizei economice.11 Democraþiile
sãrace, acelea cu venit sub 1.000 de dolari, au o probabilitate de 0,22 de a se
prãbuºi la un an dupã ce venitul lor scade (dându-le o speranþã de viaþã mai micã
de cinci ani) ºi o probabilitate de 0,08 (sau o speranþã de viaþã de 12,5 ani) dacã
venitul lor creºte. Între 1.000 ºi 6.000 de dolari, nivelul mediu, democraþiile sunt
mai puþin sensibile la creºterea economicã ºi cu o mai mare probabilitate de
prãbuºire în cazul stagnãrii: ele se prãbuºesc la o ratã de 0,059 când sunt în
declin, astfel cã speranþa lor de viaþã este de aproximativ 17 ani, ºi la o ratã de
0,027, cu o speranþã de viaþã de aproximativ 37 de ani atunci când înregistreazã
creºtere economicã. Astfel, Larry Diamond ºi Juan Linz au dreptate sã susþinã
cã „criza economicã reprezintã una dintre cele mai comune ameninþãri pentru
stabilitatea democraticã“.12 Dimpotrivã, creºterea economicã determinã
supravieþuirea democraþiei. Într-adevãr, cu cât economia creºte mai rapid, cu atât
mai probabil este ca democraþia sã supravieþuiascã.
Inflaþia, de asemenea, ameninþã stabilitatea democraticã. Un regim
democratic are o ºansã de 0,023 de a se prãbuºi ºi o speranþã de viaþã de 44 de
10 Lipset, Political Man: The Social Bases of Politics (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1981; prima ediþie
a fost publicatã în 1960), mai ales paginile 27-63, 459-476 ºi 488-503; Mancur Olson, „Rapid Growth as a
Destabilizing Force“, în Journal of Economic History 23 (1963): 453-472; ºi Huntington, Political Order in Changing
Societies.
11 Aceastã descoperire vine din nou în paralel cu rezultatele lui John B. Londregan ºi Keith T. Pole referitoare
la loviturile de stat pentru care ei au identificat o probabilitate mai scãzutã în contextul creºterii economice. A
se vedea John B. Londregan ºi Keith T. Pole, „Poverty, the Coup Trap, and the Seizure of Executive Power“,
în World Politics 42 (1990): 151-183.
12 Larry Diamond ºi Juan J. Linz, „Introduction: Politics, Democracy, and Society in Latin America“, în
Diamond, Linz ºi Lipset (editori), Democracy in Developing Countries: Latin America (Boulder, Colorado: Lynne
Rienner, 1989).
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 63

CE ANUME DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR 63

ani, când rata anualã a inflaþiei este sub 6%; o ºansã de 0,014 ºi o speranþã de
viaþã de 71 de ani, când inflaþia este între 6 ºi 30%; ºi o ºansã de 0,064 ºi o
speranþã de viaþã de aproximativ 16 ani când inflaþia este peste 30%. Sã
observãm cã aceste rezultate par sã confirme ipoteza lui Albert Hirschman din
1981, cã o ratã moderatã a inflaþiei promoveazã stabilitate democraticã.13
Astfel, performanþa economicã este crucialã pentru supravieþuirea
democraþiei în þãrile mai puþin bogate. Când economia creºte rapid cu o ratã
moderatã a inflaþiei, este mult mai probabil ca democraþia sã dãinuie chiar ºi în
cele mai sãrace þãri.

Inegalitatea veniturilor. Studiul efectelor politice ale inegalitãþii


veniturilor este împiedicat de insuficienþa ºi calitatea slabã a datelor disponibile.
Cea mai bunã colecþie de date internaþionale comparabile, produsã de Banca
Mondialã, include 266 de observaþii, împrãºtiate în timp pentru 84 de þãri.
Am încercat sã evaluãm impactul inegalitãþii veniturilor (mãsurat prin
raportul venitului celei mai bogate cvintile ºi a celei mai sãrace cvintile) asupra
probabilitãþii ca o democraþie sã supravieþuiascã pentru trei ºi pentru cinci ani
dupã perioada pentru care datele sunt disponibile. Spre deosebire de Edward N.
Muller, nu am reuºit sã depistãm nici un tipar.14 De vreme ce inegalitatea
veniturilor tinde sã fie mai micã în þãrile sãrace, acolo unde cea mai mare parte a
forþei de muncã este angajatã în agricultura independentã economic ºi în þãrile mai
bogate, acolo unde cei mai mulþi dintre muncitori sunt salariaþi ºi, de vreme ce
democraþia este fragilã în þãrile sãrace ºi inexpugnabilã în cele bogate, din aceastã
analizã nu a reieºit nici un tipar general. Pe lângã acestea, insuficienþa datelor
noastre ne-a împiedicat sã controlãm statistic variabila „nivelul de dezvoltare“.
Pe de altã parte, analiza noastrã a relevat cã este mai probabil ca democraþia
sã supravieþuiascã în þãri unde inegalitatea veniturilor scade în timp. Pentru acele
regimuri democratice pentru care am avut mai multe observaþii ale distribuþiei
veniturilor, am calculat cã probabilitatea ca democraþia sã moarã dacã
inegalitatea creºte sau descreºte. Am descoperit cã speranþa de viaþã a
democraþiei în þãri cu o inegalitate scãzutã este de aproximativ 84 de ani, în
vreme ce speranþa de viaþã a democraþiei în þãri în care inegalitatea venitului este
crescãtoare este de aproximativ 22 de ani (aceste cifre sunt valabile pentru 599
de ani democratici, cu inegalitatea crescând în anul 262 ºi scãzând în anul 337).
Sã observãm cã aceste date contrazic orice opinie cã presiunile pentru
distribuirea bunãstãrii ameninþã supravieþuirea democraþiei: oamenii se aºteaptã
ca democraþia sã reducã inegalitatea de venit, iar democraþiile au mai mare
probabilitate de a supravieþui dacã împlinesc aceastã aºteptare.

13 Argumentul lui Hirschman a fost cã o ratã moderatã a inflaþiei permite guvernelor sã calmeze cele mai
militante grupuri. A se vedea „The Social and Political Matrix of Inflation: Elaborations on the Latin
American Experience“, în Essays in Trespassing: Economics to Politics and Beyond (New York: Cambridge University
Press,1981), 177-207.
14 Edward N. Muller, “Democracy, Economic Development, and Income Inequality”, American Sociological
Review 53 (1988): 50-68.
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 64

64 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Climatul internaþional. Factorii economici nu sunt singurii care conteazã


pentru durabilitatea democraþiei. Condiþiile internaþionale sunt predictori mai
buni pentru supravieþuirea regimului decât este nivelul de dezvoltare. În vreme
ce nu putem sã distingem statistic diferitele mecanisme prin care climatul
internaþional se transmite la nivelul þãrilor individuale, numãrul altor democraþii
din regiune ºi din lume conteazã separat pentru supravieþuirea democraþiei în
orice þarã datã: cu cât este mai mare numãrul democraþiilor pe glob ºi în regiune
într-un anumit an, cu atât mai probabil este ca democraþia sã supravieþuiascã în
orice þarã datã. Efectul global este de douã ori mai mare decât cel regional, dar
aceste date indicã faptul cã se produce o contaminare independent de influenþa
directã a guvernelor occidentale ºi a diverselor instituþii internaþionale.

Învãþarea politicã. Se susþine frecvent (Rusia este exemplul favorit) cã


absenþa tradiþiilor democratice obstrucþioneazã consolidarea noilor instituþii
democratice ºi cã, invers, democraþia este mai stabilã în þãrile care s-au bucurat de
ea în trecut (precum Chile). Ceea ce-i lipseºte acestui argument este cã dacã o þarã
a avut un regim democratic (sã observãm timpul trecut folosit aici), ea este o
veteranã nu numai a democraþiei, ci ºi a distrugerii democraþiei. Învãþarea politicã,
cu alte cuvinte, are efecte în ambele direcþii. Democraþii pot considera cã efortul
de consolidare este mai simplu când se pot baza pe tradiþiile trecutului, dar ºi
forþele antidemocratice au o experienþã din care au învãþat: se ºtie cã rãsturnarea
democraþiei este posibilã, iar unele persoane pot ºti chiar cum sã facã acest lucru.
Dacã lovitura de stat a radicalilor ruºi din 1991 a fost mai degrabã un coup de theatre
decât un coup d’etat aceasta s-a întâmplat, probabil, deoarece complotiºtii pur ºi
simplu nu au ºtiut ce fac, o ignoranþã pentru care au fost ridiculizaþi, pe drept, de
corespondenþii lor latino-americani, mult mai experimentaþi.
O rãsturnare a democraþiei în orice moment al istoriei unei þãri micºoreazã
durata de viaþã a oricãrui regim democratic din acea þarã. În mãsura în care
învãþarea politicã este într-adevãr o realitate, se pare cã lecþiile învãþate de forþele
antidemocratice din rãsturnarea democraþiei în trecut sunt mai eficiente decât
tradiþiile pe care se pot baza democraþii.15

Efectul instituþiilor. Nu toate democraþiile sunt la fel. Sistemele de


reprezentare, aranjamentele pentru separarea ºi supervizarea puterilor ºi
metodele de organizare a intereselor, precum ºi doctrinele legale ºi drepturile ºi
îndatoririle asociate cetãþeniei, pot sã varieze, lucru care se întâmplã foarte des
între regimurile care sunt în general recunoscute ca democratice. Aceste
diferenþe, exprimate în detalii de instituþii, genereazã efecte pe care douã milenii
de reflecþie ºi investigaþie nu ne-au ajutat sã le înþelegem pe deplin. Suntem
departe de a avea un rãspuns clar la întrebarea pe care Rousseau a pus-o în a sa
Constituþie a Poloniei: Care instituþii au efecte, ce fel de efecte sunt acestea ºi în ce
condiþii istorice se produc ele.
15 Sã observãm, din nou, cã datele noastre i-au confirmat pe Londregan ºi Pole, în articolul lor |Poverty, the
Coup Trap, and the Seizure of Executive Power“, unde susþineau cã loviturile de stat determinã alte lovituri
de stat.
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 65

CE ANUME DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR 65

Ar trebui sã ne aºteptãm ca democraþia sã dureze mai mult într-un sistem


instituþional decât în altul? Analiza noastrã este limitatã la un singur set de
caracteristici instituþionale, rezumate ca parlamentarism versus prezidenþialism
(am lãsat deoparte sistemele „mixte“, întrucât reprezintã o mostrã prea micã
pentru a produce o estimare solidã). Testãm astfel ipotezele lui Juan Linz, care
oferã motive pentru care democraþiile parlamentare ar trebui sã se dovedeascã
mai durabile decât cele prezidenþiale.16
Unul dintre argumentele lui Linz este cã mizele sunt mai mari în
prezidenþialism, de vreme ce cursa prezidenþialã nu poate avea decât un singur
câºtigãtor. El observã cã un candidat prezidenþial învins nu are nici un rol oficial
în politicã ºi, cel mai probabil, nu va fi nici mãcar membru al parlamentului, în
timp ce într-un sistem parlamentar candidatul învins pentru funcþia de premier
va fi liderul opoziþiei.17 De asemenea, este probabil ca mandatul fix într-un
sistem prezidenþial sã fie mai mare decât cel aºteptat într-un sistem parlamentar.
În sfârºit, în prezidenþialism ºeful executivului este în acelaºi timp ºi ºeful
statului, astfel putând sã prezinte interesele partizane ale preºedintelui ca fiind
interesele naþionale ºi astfel sã submineze legitimitatea de care se bucurã
opoziþia.
Al doilea motiv pentru care democraþiile prezidenþiale pot sã fie mai puþin
durabile este cã ele au o mai mare probabilitate de a genera blocaje legislative.
Asemenea blocaje pot apãrea în oricare dintre sisteme. : în parlamentarism când
nu se poate forma nici o coaliþie, ºi în prezidenþialism, când legislativul este
controlat de o majoritate ostilã preºedintelui, dar nu suficient de mare pentru a
depãºi în mod frecvent decizia de veto al acestuia. În sistemele prezidenþiale,
executivul, în virtutea mandatului fix, poate supravieþui alãturi de legislative
ostile, conducând la producerea unor impasuri între ramura executivã ºi cea
legislativã. Dupã cum observa un mare gânditor politic al secolului al XIX-lea,
Walter Bagehot, „când intervine o diferenþã de opinii, legislativul este forþat sã
se lupte cu executivul, ºi executivul este forþat sã se lupte cu legislativul; astfel,
foarte probabil, se vor certa pânã la încheierea mandatelor lor“.18 În câteva
sisteme prezidenþiale contemporane, linia principalã a conflictului politic este
cea dintre preºedinte ºi parlament, mai degrabã decât cea dintre partidele
politice. În asemenea condiþii, nici unul nu poate guverna.
16 Juan J. Linz, „The Perils of Presidentialism“, în Journal of Democracy 1 (Iarna 1990): 51-69 ºi „The Virtues
of Presidentialism“, în Journal of Democracy 1 (Toamna 1990): 84-91.
17 Juan J. Linz, „Democracy: Presidential or Parliamentary – Does It Make a Difference?“ (lucrare pregãtitã
pentru Atelierul de Partide Politice în regiunea sudicã a Americii Latine, Woodrow Wilson International Center
for Scholars, Washington, D.C., 1984). Argumentul lui Linz este contrazis de Scott Mainwaring ºi Mathew
Shugart, „Juan Linz, Presidentialism and Democracy: A Critical Appraisal“ (Working Paper nr. 2000, Helen
Kellog Institute for International Studies, Universitz of Notre Dame, 1993).
18 Walter Bagehot, „The English Constitution: The Cabinet“, în Arend Lijphart (editor), Parliamentary Versus
Presidential Government (Oxford: Oxford University Press, 1992); eseul 1884 al lui Woodrow Wilson,
„Committee or Cabinet Government“, retipãrit în acelaºi volum, are o argumentaþie similarã celei a lui
Bagehot. De asemenea, în colecþia lui Lijphart se poate gãsi analiza structurii politice a SUA, realizatã de
Comisia pentru sistem constituþional, pentru a marca bicentenarul din 1976. Comisia noteazã cã „separaþia
puterilor, ca principiu al structurii constituþionale, ne-a ajutat în prevenirea tiraniei ºi a abuzãrii înaltelor funcþii
din stat, dar a fãcut acest lucru prin încurajarea confruntãrii ºi a impasului, precum ºi prin difuzarea
responsabilitãþii pentru rezultatele acestora“.
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 66

66 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Majoritãþile legislative sunt mai frecvente în prezidenþialism decât în


parlamentarism: în 57,9 % din cazuri în prezidenþialism ºi în 49,0% din cazuri în
parlamentarism.19 Dar, în 24,2% din anii prezidenþiali, numãrul locurilor pe care
cel mai mare partid le deþine în legislativ a fost mai mic de jumãtate ºi mai mare
decât o treime. De vreme ce proporþia necesarã anulãrii vetoului prezidenþial
este, de obicei, de douã treimi, aceste cifre indicã faptul cã sunt foarte frecvente
condiþiile care determinã un impas executiv-legislativ în prezidenþialism.
Numãrul mediu efectiv de partide este aproximativ acelaºi în cele douã sisteme:
3,10 în parlamentarism ºi 3,05 în prezidenþialism. Totuºi, fracþionalizarea
extremã, în care nici un partid nu controleazã mai mult de o treime din locurile
parlamentare, este mai frecventã în prezidenþialism (intervenind în 18% din
cazuri) decât în parlamentarism (intervenind în numai 8,9% din cazuri).
Linz are dreptate când vorbeºte despre durabilitatea aranjamentelor
instituþionale alternative. În perioada studiatã, 14 democraþii (sau 28% din cele
50 de cazuri) s-au prãbuºit într-un sistem parlamentar. Una singurã (12,5% din
8 cazuri) s-a prãbuºit într-un sistem mixt ºi 24 (52% din 46 de cazuri) s-a
prãbuºit în prezidenþialism.20. Între acele democraþii care s-au prãbuºit în
perioada cercetãrii noastre, sistemele parlamentare au durat în medie 8 ani, în
vreme ce corespondentele lor prezidenþiale au durat 9 ani. Dar sistemele
parlamentare care erau încã funcþionale în 1990 erau mai vechi: cu o medie de
aproximativ 43 de ani, comparativ cu media de 22 de ani a regimurilor
prezidenþiale. Probabilitatea ca o democraþie sã se prãbuºeascã sub
prezidenþialism în orice an dat din studiul nostru a fost de 0,049; comparativ,
probabilitatea sub parlamentarism a fost de 0,014. Dacã aceastã diferenþã pare
micã, sã ne gândim în termenii speranþei de viaþã: speranþa de viaþã a democraþiei
sub prezidenþialism este mai micã de 20 de ani, în timp ce sub parlamentarism
este de 71 de ani.
Aceastã diferenþã de durabilitate nu este un efect al nivelurilor de dezvoltare
economicã la care regimurile parlamentare ºi prezidenþiale se aflau. În vreme ce
sistemele parlamentare se gãsesc, în medie, în þãrile mai bogate, democraþiile
prezidenþiale sunt mai puþin durabile la aproape orice nivel de dezvoltare.
Excluzând þãrile cu o populaþie, în 1990, mai micã de un milion (dintre care
multe au sisteme parlamentare) datele problemei nu se schimbã, (riscul
probabilitatea condiþionatã ca un regim sã se prãbuºeascã, dat fiind faptul cã a
supravieþuit atât de mult), este exact acelaºi. Aceastã diferenþã nu se datoreazã
nici unor caracteristici ascunse ale Americii Latine: de fapt, regimurile
prezidenþiale în America Latinã trãiesc mult mai mult decât acelea din alte
regiuni, cu excepþia Statelor Unite. De aceea, viaþa democraþiilor prezidenþiale nu
este scurtatã din cauzã cã se aflã în America Latinã.

19 Sã remarcãm faptul cã ne referim tot timpul numai la numãrul de locuri în legislativ al celui mai mare partid,
fie cã acesta este sau nu partidul preºedintelui. Din 1968, în Statele Unite controlul a cel puþin uneia dintre
Camerele Congresului s-a aflat în mâinile altui partid decât cel al preºedintelui în 80% din cazuri.
20 Mainwaring a numãrat colapsuri democratice din anul 1945, gãsind 27 în prezidenþialism, 19 în
parlamentarism ºi 4 în alte tipuri de regim. „Presidentialism, Multipartism, and Democracy: The Difficult
Combination“, Comparative Political Studies 26 (1993): 198-228.
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 67

CE ANUME DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR 67

Scott Mainwaring, la fel ca ºi Alfred Stepan ºi Cindy Skach, are, de


asemenea, dreptate: democraþiile au o probabilitate scãzutã de a supravieþui
atunci când combinã prezidenþialism ºi un sistem de partide fragmentat.21
Combinaþia între prezidenþialismul cu un legislativ unde nici un singur partid nu
are sistem majoritar reprezintã un sãrut al morþii: e de aºteptat ca asemenea
sisteme sã trãiascã numai 15 ani. E de aºteptat ca democraþiile prezidenþiale în
care un singur partid are o majoritate legislativã sã supravieþuiascã 26 de ani.
„Blocajul“, o situaþie în care proporþia locurilor celui mai mare partid este între
o treime ºi o jumãtate, este fatal într-un grad mai mare pentru sistemele
prezidenþiale. Acestea se prãbuºesc cu o ratã de 0,038 (având o speranþã de viaþã
de 26 de ani), atunci când nu este nici un blocaj, ºi cu o ratã de 0,091 (având o
speranþã de viaþã de 11 ani), atunci când existã un blocaj. Mai mult, informaþii
descriptive despre parlamentarism sprijinã argumentul lui Scott Mainwaring ºi
Matthew Shugart cã „Sistemele parlamentare cu partide disciplinate ºi un partid
majoritar oferã cel mai puþin control asupra puterii executive ºi, de aceea,
promoveazã o abordare de genul «câºtigãtorul ia totul», mai mult decât sistemele
prezidenþiale“.22 Majoritãþile formate dintr-un singur partid nu determinã
supravieþuirea democraþiilor parlamentare: acelea în care un singur partid are
majoritatea locurilor în camera inferioarã a legislativului au o speranþã de viaþã
de 55 de ani, în vreme ce sistemele parlamentare care nu au o astfel de majoritate
au o speranþã de viaþã de 111 ani. Totuºi, aceastã diferenþã nu este semnificativã
statistic.
Cât de bune sunt aranjamentele instituþionale alternative în confruntarea cu
crizele economice? Atunci când economia este în declin într-un an dat,
democraþiile parlamentare se prãbuºesc cu o ratã de 0,039: acestea se pot aºtepta
sã trãiascã 26 de ani în asemenea condiþii. Atunci când economia este într-o
perioadã de ascensiune, rata de prãbuºire este 0,007, iar speranþa de viaþã este
143 de ani. De aceea, sistemele parlamentare sunt vulnerabile la crize
economice. Sistemele prezidenþiale sunt mai puþin sensibile, dar ele se prãbuºesc
cu rate mult mai ridicate, în orice condiþii. Când economia se aflã în declin,
acestea se prãbuºesc cu o ratã de 0,064, având o speranþã de viaþã de 16 ani.
Când economia se aflã în creºtere, acestea se prãbuºesc cu o ratã de 0,042, având
o speranþã de viaþã de 24 de ani. Democraþia este vulnerabilã la crizele
economice sub ambele sisteme instituþionale, dar sistemele prezidenþiale au o
probabilitate mai scãzutã de a supravieþui în condiþii economice bune decât
sistemele parlamentare, în condiþii grele.
Analizele statistice oferã dovezi chiar mai puternice în favoarea
parlamentarismului. Speranþa de viaþã a sistemelor prezidenþiale depinde de
21 Mainwaring, „Presidentialism in Latin America“, în Latin American Research Review 25 (1990): 157-179.
Alferd Stepan ºi Cindy Skach, “Meta-Institutional Frameworks and Democratic Consolidation“, în World
Politics 46 (1993): 1-22.
22 Mainwaring ºi Shugart, în „Juan Linz, Presidentialism and Democracy“, discutã în contradictoriu cu Linz:
în opinia lor, parlamentarismul majoritar, mai degrabâ decât prezidenþialismul, este cel care creºte mizele
politice. Totuºi, chiar dacã sistemele parlamentare majoritare dureazã mai puþin decât cele minoritare,
democraþiile parlamentare de orice tip dureazã mai mult decât regimurile prezidenþiale. Cu toate acestea, nu
putem ºti dacã aceastã diferenþã se datoreazã intensitãþii conflictelor politice.
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 68

68 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

nivelul de dezvoltare, de creºterea economicã ºi de existenþa majoritãþilor


legislative. Poate chiar mai surprinzãtor, analiza statisticã atestã faptul cã
sistemele prezidenþiale sunt puternic vulnerabile la blocajele dintre legislativ ºi
executiv. Dimpotrivã, în ciuda cifrelor descriptive citate mai sus, pentru
sistemele parlamentare nici distribuþia locurilor, nici creºterea economicã nu
sunt un predictor semnificativ statistic al supravieþuirii democraþiei. Statisticile
confirmã, totodatã, cã regimurile prezidenþiale au o probabilitate mai scãzutã de
supravieþuire în þãrile care nu erau independente pânã în 1950 (numite astfel
pentru a fi diferenþiate de þãrile latino-americane), în vreme ce sistemele
parlamentare au aceeaºi probabilitate de a supravieþui atât în þãrile independente
de mai mult timp, cât ºi în cele care ºi-au dobândit de curând acest statut. În
schimb, numai sistemele parlamentare sunt sensibile la fragmentarea etnicã a
populaþiei. Dar, acest efect, atunci când este semnificativ statistic, influenþeazã
foarte puþin speranþele lor de viaþã. Astfel, democraþiile prezidenþiale sunt pur ºi
simplu mai fragile.
Pentru a concluziona, supravieþuirea democraþiilor depinde de sistemele lor
instituþionale. Regimurile parlamentare dureazã mult mai mult decât cele
prezidenþiale. Instituþiile electorale ce produc majoritãþi conduc la supravieþuirea
sistemelor prezidenþiale: cele care se confruntã cu blocaje legislative sunt în mod
special fragile. Ambele sisteme sunt vulnerabile în faþa performanþelor
economice slabe, dar democraþiile prezidenþiale au o mai micã probabilitate de a
supravieþui chiar ºi când economia creºte, comparativ cu sistemele parlamentare
aflate în situaþia unei economii în declin. Dovada cã democraþia parlamentarã
supravieþuieºte mai mult ºi într-un spectru mai larg de condiþii decât demo-
craþiile prezidenþiale pare astfel incontestabilã.

Alegerea instituþiilor. De vreme ce democraþiile parlamentare dureazã mai


mult, este uimitor faptul cã atât de multe democraþii adoptã prezidenþialismul. Ce
determinã alegerea iniþialã a instituþiilor democratice? O mare parte a rãspunsului
poate fi spicuitã la o privire obiºnuitã a istoriei. Þãrile care au avut monarhii, dar
nu au experimentat nici o revoluþie au transferat exercitarea responsabilitãþii
guvernamentale din faþa Coroanei în faþa parlamentului, sfârºind prin a adopta
un sistem parlamentar. Þãri în care monarhia a fost abolitã (Franþa în 1848 ºi, din
nou, în 1875, Germania în 1919) ºi colonii care s-au rãzvrãtit împotriva puterilor
monarhice (Statele Unite ºi America Latinã la sfârºitul secolului al XVIII-lea –
începutul secolului al XIX-lea) au înlocuit monarhii cu preºedinþi. Aºa cum
Simon Bolivar spunea odatã, „Alegem monarhi pe care îi numim preºedinþi“.
Þãrile care au ieºit de sub dominaþia colonialã dupã Al Doilea Rãzboi Mondial au
moºtenit în mod tipic parlamentarismul de la colonizatori. Totuºi, în mod
caracteristic, aceleaºi þãri au instituit sisteme prezidenþiale, dacã ºi atunci când
democraþia iniþialã s-a prãbuºit. La fel de caracteristic este faptul cã democra-
tizarea dictaturilor a tins sã menþinã prezidenþialismul.
Potrivit numãrãtorii noastre, dintre cele 35 de þãri care s-au democratizat
între 1974 ºi 1990, 19 au adoptat sisteme prezidenþiale, 13 au ales parla-
mentarismul ºi 3 au optat pentru sisteme mixte. Dacã mizele politice sunt
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 69

CE ANUME DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR 69

într-adevãr mai mari în prezidenþialism, este greu sã identificãm cauzele pentru


care acest sistem s-ar instaura în condiþiile în care partidele politice sunt perfect
de bine informate ºi nefiind dispuse sã îºi asume riscuri. O explicaþie ar putea fi
cã partidele sunt nerealist de optimiste: fiecare se vede câºtigãtor la urne ºi
presupune cã va câºtiga funcþia prezidenþialã. Totuºi, suspectãm cã alegerea
prezidenþialismului nu este doar o decizie a partidelor politice.
Sã observãm cã între þãrile care au fost democratice înainte de actuala
tranziþie spre democraþie, aproape toate au ales acelaºi sistem pe care îl aveau
înainte de regimul nedemocratic.23 Aceastã continuitate, în special în America
Latinã, poate sã-i mulþumeascã pe cei cãrora le place sã gãseascã explicaþii în
culturã sau tradiþii.24 Totuºi, este mai probabil cã aceasta reflectã rolul politic
continuu al armatei, care pare sã aibã o preferinþã pentru regimurile
prezidenþiale, probabil pentru cã ele oferã o ierarhie mai clarã. Acest motiv îi este
suficient armatei pentru a pleda în favoarea prezidenþialismului când problema
instituþiilor democratice apare pe agenda tranziþiei. Tiparele empirice par sã
sprijine aceastã aºteptare: în vreme ce 10 din cele 17 regimuri democratice care
s-au nãscut în urma dictaturilor civile au optat pentru prezidenþialism, în timp ce
un numãr copleºitor de þãri, 22 din cele 28 de democraþii care s-au nãscut în
urma dictaturilor militare au fãcut aceeaºi alegere. Astfel, prezidenþialismul pare
sã fie cel puþin în parte, o moºtenire a guvernãrii militare.
O datã ce am aflat cã sistemele prezidenþiale prezintã o probabilitate mai
mare sã fie adoptate când regimul anterior a fost unul militar, întrebarea normalã
care se ridicã este dacã nu cumva toate datele descoperite cu privire la
longevitatea democraþiilor prezidenþiale sunt greºite. Democraþia poate fi mai
fragilã sub prezidenþialism tocmai din cauza faptului cã acest set de instituþii este
ales când armata joacã un rol activ în politicã. Într-o anumitã mãsurã, lucrurile
stau în felul urmãtor: în vreme ce speranþa de viaþã a democraþiilor prezidenþiale
ce se nasc în urma dictaturilor civile este de aproximativ 24 de ani, sistemele
prezidenþiale ce se nasc în urma dictaturilor militare se pot aºtepta sã dureze
doar 17 ani. Însã democraþiile parlamentare ce urmeazã unei guvernãri militare
dureazã pur ºi simplu, mai mult: 71 de ani.25 Prin urmare, s-ar pãrea cã
prezidenþialismul per se este cel ce face democraþia mai fragilã.
O datã ce excludem instituþiile moºtenite de la guvernanþii coloniali, nivelul
de dezvoltare la care are loc tranziþia la democraþie pare sã aibã un anumit impact

23 Numai Pakistan a trecut de la parlamentarism în 1950-1955 la prezidenþialism în 1972-1976, pentru a reveni


la parlamentarism în 1988. Numai Ghana, Nigeria, Coreea de Sud (care a fost democraþie parlamentarã timp
de un an în 1960) ºi Turcia au ales un sistem prezidenþial dupã experienþa democraþiilor parlamentare. În cele
din urmã, numai Surinam a optat pentru un sistem mixt dupã experienþa prezidenþialismului democratic.
24 Acesta este argumentul comisiei de redactare a constituþiei nigeriene din 1976: „Într-adevãr, tendinþa
tuturor oamenilor din întreaga lume este sã înalþe o singurã persoanã pe poziþia de conducãtor. În contextul
Africii, diviziunea (puterilor) nu este numai lipsitã de înþeles, ci este dificil de a fi menþinutã în practicã. Se
cunoaºte foarte bine cã nici un ºef de stat african nu este mulþumit cu poziþia de figurant“. A se vedea raportul
comisiei în Lijphart, Parliamentary Versus Presidential Government.
25 Numai douã democraþii parlamentare s-au nãscut în urma unei dictaturi civile ºi s-au prãbuºit înainte de
1991. Speranþa lor de viaþã este de 22 de ani, dar numãrul infim de þãri incluse diminueazã mult încrederea în
aceste cifre.
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 70

70 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

asupra instituþiilor ce sunt alese: între 1950 ºi 1990, nivelurile medii de dezvoltare
la care instituþiile parlamentare au fost alese a fost de 2945 de dolari, în vreme
ce instituþiile prezidenþiale au fost alese la un nivel mediu de dezvoltare de 2,584
de dolari. Modalitatea de tranziþie, cel puþin aºa cum este indicatã de greve ºi alte
forme de nemulþumire socialã (aºa cum este codificatã de Arthur S. Banks), pare
sã nu afecteze alegerea instituþiilor.26
Ne concentrãm pe momentul tranziþiei de vreme ce, o datã stabilite,
anumite cadre instituþionale tind sã persiste, de parcã „nu ar putea suporta
renegocierea“. Aºa cum aratã recentul referendum brazilian ce a respins o
propunere de schimbare a sistemului într-unul parlamentar, dificultatea
schimbãrii aranjamentelor instituþionale complexe este cã statu quo-ul, oricare se
întâmplã sã fie acesta, este favorizat. Dacã susþinãtorii schimbãrii oferã numai un
slogan, „parlamentarismul“, atunci apãrãtorii statu quo-ului pot sã cearã detalii
legate de noul aranjament instituþional; dacã susþinãtorii schimbãrii oferã
asemenea detalii, atunci apãrãtorii pot întotdeauna sã gãseascã nenumãrate
defecte ale noului sistem. Pe tot parcursul perioadei dintre 1950 ºi 1990, au
existat numai trei cazuri în care regimurile democratice au trecut de la un sistem
instituþional la un altul: Franþa a trecut în 1958 de la un sistem parlamentar la
unul mixt, în vreme ce Brazilia a trecut în 1960 de la un sistem prezidenþial la
unul mixt, doar pentru a reveni la prezidenþialism în 1963. Ambele cazuri au avut
loc în condiþii excepþionale. Þãrile ce adoptã instituþii prezidenþiale când sunt în
tranziþia la democraþie, rãmân credincioase acestor instituþii ºi nu le schimbã.27

Concluzii. Rezultatul central la care am ajuns este importanþa factorilor


economici în susþinerea democraþiilor. În vreme ce teoria modernizãrii a greºit
în a considera cã dezvoltarea economicã sub dictaturã dã naºtere la democraþie,
Lipset a avut dreptate argumentând cã, o datã stabilitã într-o þarã bogatã,
democraþia are ºanse mai mari de supravieþuire. Într-adevãr, am descoperit cã o
datã ce o þarã este suficient de bogatã, având un venit per capita de peste 6.000
de dolari, supravieþuirea democraþiei este sigurã, în ciuda oricãror dificultãþi care
pot sã aparã. ªi, în vreme ce factorii internaþionali, la fel ca ºi instituþiile politice,
sunt importanþi pentru durabilitatea democraþiei în þãrile mai puþin bogate,
performanþa economicã conteazã: într-adevãr, democraþia are ºanse mai mari de
a supravieþui într-o economie în curs de dezvoltare cu un venit per capita mai
mic de 1.000 de dolari, decât într-o þarã unde venitul per capita este între 1.000

26 A se vedea Banks, Cross-National Time-Series Data Archive. Între cele 35 de tranziþii ce au avut loc dupã 1973,
instituþiile parlamentare au fost alese în 13 cazuri, la nivelul mediu de dezvoltare de 3.414 dolari, instituþiile
prezidenþiale în 19 cazuri, la nivelul mediu de dezvoltare, de 2.591 de dolari, fãcând ca efectul sã fie ºi mai
pronunþat.
27 Acesta nu este un argument în favoarea faptului cã þãrile care au adoptat instituþii prezidenþiale în timpul
recentelor tranziþii la democraþie ar trebui sã încerce imediat sã treacã la parlamentarism. Oricând alegerea
instituþionalã este prezentã pe agenda politicã, conflictele substanþiale, chiar ºi cele minore, tind sã-ºi mute
concentrarea pe problemele instituþionale. Asemenea situaþii sunt periculoase pentru democraþie, de vreme ce
semnificã faptul cã nu existã reguli clare prin care conflictele substanþiale sã fie rezolvate. Prin urmare, a avea
un sistem instituþional stabil este mai important decât a avea unul perfect. Îi datorãm aceastã observaþie lui
Hyug Baeg Im.
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 71

CE ANUME DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR 71

ºi 4.000 de dolari, dar care este în declin economic. Democraþiile pot supravieþui
chiar ºi în cele mai sãrace þãri dacã reuºesc sã genereze dezvoltare, dacã reduc
inegalitatea, dacã climatul internaþional este propice ºi dacã au instituþii
parlamentare.
Totuºi, pentru o multitudine de motive, aceasta nu este o concluzie
optimistã. Sãrãcia este o capcanã. Puþine þãri cu venit anual per capita mai mic
de 1.000 de dolari se dezvoltã sub orice regim: rata lor medie de creºtere
economicã este mai micã de 1% pe an; multe dintre ele cunosc un declin
economic prelungit. Atunci când þãrile sãrace stagneazã, orice democraþie se
întâmplã sã ia naºtere, ea tinde sã se prãbuºeascã rapid. Sãrãcia dã naºtere la
sãrãcie ºi la dictaturã.
Alegerea instituþionalã oferã o scãpare parþialã din aceastã capcanã:
sistemele parlamentare din þãrile sãrace, cu toate cã sunt foarte fragile, au ºanse
de supravieþuire aproape duble faþã de democraþiile prezidenþiale ºi de patru ori
mai mari atunci când cresc din punct de vedere economic. Totuºi, de vreme ce
se pare cã þãrile sãrace tind mai degrabã sã aleagã prezidenþialismul, existã o slabã
consolare cã se va putea apela vreodatã la ingineria constituþionalã ºi la avantajele
care decurg din ea. În mod egal, o slabã consolare este oferitã de studiul politicii.
Cele mai multe þãri ce revin la democraþie se întorc la constituþia pe care au
avut-o în trecut, chiar dacã aceasta nu a funcþionat niciodatã, cum e cazul
Argentinei, unde prima alternare democraticã la guvernare sub constituþia din
1853 revizuitã, deja violase prevederile acesteia.28
În cele din urmã, nu am gãsit nici o dovadã a „consolidãrii“. O democraþie
devine „consolidatã“ dacã „rata hazardului“ pe care o presupune ºi care a fost
menþionatã anterior scade o datã cu vârsta sa, astfel încât, aºa cum susþinea
Robert Dahl, democraþiile au o probabilitate mai mare de a supravieþui dacã au
durat o anumitã perioadã.29 Am gãsit unele dovezi cã acest lucru este adevãrat,
dar, de asemenea, cã democraþiile sunt eterogene. O datã ce controlãm din punct
de vedere statistic nivelul de dezvoltare, eterogenitatea dispare ºi ratele de hazard
devin independente de vârstã, semnificând faptul cã, pentru un nivel de
dezvoltare dat, democraþiile au ºanse aproape egale sã se prãbuºeascã la orice
vârstã.
De vreme ce democraþiile au ºanse mai mari sã supravieþuiascã atunci când
existã în þãri dezvoltate, aceste rezultate ar indica faptul cã ratele de hazard
(necorectate pentru nivelul de dezvoltare) scad foarte mult deoarece þãrile se
dezvoltã din punct de vedere economic, ºi nu din cauzã cã o democraþie
existentã de un timp are ºanse mari sã persiste.
În mod clar, nu considerãm „consolidarea“ a fi doar o problemã de timp,

28 Constituþia din 1853 fixeazã perioada dintre alegeri ºi numire la nouã luni, deoarece atâta le lua electorilor
sã cãlãtoreascã din interiorul þãrii pânã la Buenos Aires. Transferul guvernãrii de la preºedintele Raul Alfonsin
la nou alesul preºedinte Carlos Menem a fost scurtatã în urma unei înþelegeri mutuale sub presiunea unei crize
inflaþioniste.
29 Robert A. Dahl, „Transitions to Democracy“ (prelegere susþinutã la simpozionul „Voices of Democracy“,
Universitatea din Dayton, Centrul pentru studii internaþionale, 16-17 martie 1990).
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 72

72 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

de un anumit tip de „acomodare“ sau de „instituþionalizare“ mecanicã.30 Am


descoperit cã democraþiile au ºanse mai mari de a supravieþui la niveluri mai
înalte de dezvoltare economicã. Dar am descoperit, de asemenea, cã
democraþiile supravieþuiesc dacã genereazã creºtere economicã ºi dacã
controleazã presiunile de distribuire a bunãstãrii, permiþând un anumit nivel de
inflaþie ºi reducând inegalitatea veniturilor. Aceasta nu înseamnã cã negãm faptul
cã instituþiile conteazã: de fapt, instituþiile conteazã, ºi nu numai parlamen-
tarismul ºi sistemele electorale, ci ºi altele, pe care nu le-am luat în considerare
din lipsã de date. Abilitatea democraþiei de a supravieþui este o problemã de
politicã ºi politici publice, precum ºi de noroc. Totuºi, dimpotrivã, dacã
democraþiile devin „consolidate“ din indiferent ce motiv, atunci ar trebui sã
observãm cã, la orice nivel de dezvoltare, simpla trecere a timpului face ca
prãbuºirea lor sã fie mai puþin probabilã. Oricum, acest lucru nu-l observãm ºi
deci concluzionãm prin a spune cã „procesul de consolidare“ este un termen
lipsit de conþinut.
Pe scurt, secretul durabilitãþii democratice pare sã stea în dezvoltarea
economicã, nu sub dictaturã, aºa cum susþinea teoria dominantã în anii ’60, ci
sub democraþie bazatã pe instituþii parlamentare.

Anexã: clasificarea regimurilor

Definim democraþia ca fiind un regim în care poziþiile de decizie sunt obþinute


ca urmare a alegerilor competitive. Numai dacã opoziþiei i se permite sã
concureze, sã câºtige ºi sã preia guvernarea, se poate spune cã un regim este
democratic. În mãsura în care se concentreazã pe alegeri, aceastã definiþie este,
în mod evident, minimalistã.
Aceastã definiþie are douã pãrþi: „poziþiile decizionale“ ºi „competiþia“. În
nici un regim nu sunt ocupate toate poziþiile decizionale exclusiv prin alegeri.
Esenþial pentru a considera un regim democratic este faptul cã douã tipuri de
poziþii decizionale sunt ocupate prin alegeri: ºeful executivului ºi locurile în
corpul legislativ.
Competiþia are loc atunci când existã o opoziþie care are unele ºanse de a
câºtiga poziþiile decizionale în urma alegerilor. Adoptãm aproape textual
dictonul lui Przeworski, potrivit cãruia „Democraþia este un sistem în care
partidele pierd alegerile“: oricând avem o îndoialã, clasificãm ca fiind democraþii
numai acele sisteme în care partidele ce deþin puterea chiar pierd în realitate
alegerile. Alternanþa la putere constituie o dovadã de primã mânã a competiþiei.
În schimb, competiþia încorporeazã trei caracteristici: 1) nesiguranþa ex
ante; 2) ireversibilitate ex post ºi 3) repetabilitate.
30 Guillermo O’Donnell, „Partial Institutionalization: Latin America and Elsewhere“ (Lucrare prezentatã la
conferinþa „Consolidating Third Wave Democracies: Trends and Challenges“, Taipei, Taiwan, 27-30 august
1995), presupune cã „instituþionalizarea“ poate fi înþeleasã în douã moduri: fie ca un proces de stabilizare
gradualã a aºteptãrilor cã un sistem instituþional dat va orienta acþiunile politice, fie ca o sincronizare crescândã
între instituþii formale ºi practici concrete. Dacã „instituþionalizarea“ este consideratã în primul sens, ea este
legatã tautologic de „consolidare“. Dar este o problemã empiricã dacã democraþia poate supravieþui atunci
când instituþiile formale nu descriu practici concrete.
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 73

CE ANUME DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR 73

Prin „nesiguranþa ex ante“ înþelegem faptul cã existã o anumitã


probabilitate pozitivã cã cel puþin un membru al coaliþiei de guvernare poate
pierde poziþia decizionalã într-un anumit tur de scrutin. Nesiguranþa nu este
sinonimã cu imprevizibilitatea: probabilitatea distribuirii de ºanse electorale este
în mod tipic cunoscutã. Tot ceea ce este necesar pentru ca rezultatele sã fie
nesigure este ca un anumit partid care deþine puterea sã piardã alegerile.
Prin „ireversibilitate ex post“ înþelegem asigurarea cã aceluia (oricine ar fi)
care ar câºtiga i s-ar permite sã ocupe poziþiile decizionale. Rezultatele alegerilor
trebuie sã fie ireversibile în democraþie, chiar dacã opoziþia câºtigã. Consecinþa
practicã a acestei caracteristici este excluderea alegerilor trucate ºi a perioadelor
de liberalizare. Regimurile dictatoriale concep liberalizarea ca pe o deschidere
controlatã faþã de spaþiul politic. Atunci când eºueazã, adicã atunci când opoziþia
câºtigã, urmeazã uneori o perioadã de interdicþii. Prin urmare, nu existã nici o
siguranþã cã opoziþia ar putea sã îºi celebreze victoria.
Ultima caracteristicã a competiþiei este cã se aºteaptã ca alegerile sã se
repete. Indiferent cine câºtigã un tur de scrutin nu poate folosi puterea
decizionalã pentru a împiedica forþele politice competitoare sã câºtige
urmãtoarele alegeri. Democraþia, cum spunea cândva Juan Linz, este guvernare
pro tempore. Toate rezultatele politice trebuie sã fie temporare: perdanþii vor avea
dreptul de a candida ºi în viitor, de a negocia din nou, de a influenþa legislaþia,
de a presa birocraþia sau de a face recurs în tribunale. Nici prevederile
constituþionale nu sunt de neschimbat; regulile, de asemenea, pot fi schimbate în
concordanþã cu alte reguli.
Din punct de vedere operaþional, un regim este catalogat ca democraþie
dacã nu a încãlcat nici una dintre cele patru reguli enumerate mai jos. (Regulile
noastre de sincronizare sunt dupã cum urmeazã: codificãm regimul ce a prevalat
la sfârºitul anului, chiar dacã a ajuns la putere la 31 decembrie , cum, spre
exemplu, a ajuns la putere dictatura în Nigeria în 1983. Tranziþiile la autoritarism
sunt semnalate de o loviturã de stat. Tranziþiile la democraþie sunt datate de
momentul depunerii jurãmântului de cãtre guvernul nou ales, nu de alegeri. În
câteva cazuri, cum ar fi acela al Republicii Dominicane în 1963, unde un regim
democratic a durat ºase luni, sau Bolivia în 1979, unde situaþia s-a schimbat de
câteva ori, informaþia despre regimuri care au început ºi s-au prãbuºit în acelaºi
an este pierdutã). Un regim este catalogat ca dictaturã dacã cel puþin una dintre
aceste condiþii este îndeplinitã.
Regula 1: „Selecþia executivului“. ªeful executivului nu este ales.
Regula 2: „Selecþia legislativului“. Legislativul nu este ales.
Regula 3: „Partidele“. Nu existã mai mult de un partid. Mai exact, aceastã regulã se
aplicã dacã:
1) nu existã nici un partid sau
2) existã numai un singur partid sau
3) deþinerea puterii decizionale s-a sfârºit prin stabilirea unei guvernãri unipartidiste sau
nonpartidiste, sau
4) cei care deþin puterea au dizolvat legislativul în mod neconstituþional ºi au rescris
regulile în favoarea lor. Alternanþa la guvernare nesocoteºte guvernarea prin
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 74

74 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

partide: Jamaica, unde un singur partid a deþinut în acelaºi timp, în


proporþie de 100%, locurile în legislativ ºi, totuºi, dupã ce a pierdut
alegerile, a pãrãsit guvernarea. Jamaica a fost catalogatã ca democraticã
pentru întreaga perioadã în discuþie.
Cu toate acestea, aceste trei reguli nu sunt suficiente pentru a clasifica acele
regimuri care organizeazã alegeri în mod regulat, permit diverse grade de
libertate pentru opoziþie ºi sunt totdeauna învingãtoare. Existã câteva regimuri
care nu pot fi clasificate fãrã nici o ambiguitate, pe baza tuturor dovezilor
produse de istorie: nu avem cum sã spunem dacã cei ce deþin puterea ar organiza
alegeri fãrã a fi siguri cã le vor câºtiga. În asemenea cazuri, trebuie sã decidem
ce eroare preferãm sã evitãm: catalogarea ca democraþii a regimurilor
nedemocratice sau necatalogarea ca democraþii a regimurilor care de fapt au
acest statut. Greºeala e de neevitat; singura problemã este în ce direcþie greºim.
Am decis sã greºim având o abordare conservatoare, descalificând ca democraþii
regimuri ce îndeplinesc primele trei reguli, dar nu ºi pe urmãtoarea:

Regula 4: „Eroare de tip II“. Cei ce deþin puterea au deþinut-o ºi în trecutul apropiat,
în virtutea faptului cã au fost aleºi pentru mai mult de douã mandate sau fãrã sã fi fost aleºi
ºi, pânã în prezent sau în momentul în care au fost detronaþi nu au pierdut nici un scrutin.

Pe parcursul acestei discuþii ne-am concentrat asupra democraþiei.


Abordãm dictatura pur ºi simplu ca pe o categorie rezidualã, probabil mai
nimerit numitã „nedemocraþie“. De vreme ce ni se spune deseori cã democraþia
„este“ o variabilã continuã, iatã motivele pentru care insistãm sã dihotomizãm
regimurile politice: 1) În vreme ce unele democraþii sunt mai democratice decât
altele, dacã nu existã o competiþie pentru poziþiile decizionale, atunci nici un
regim nu ar trebui sã fie considerat democratic. Kenneth A. Bollen ºi Robert W.
Jackman în eseul lor din American Sociological Review din anul 1989,
„Democracy, Stability, and Dichotomies“, confundã argumentul cã unele
democraþii sunt mai democratice decât altele cu pretenþia cã se poate distinge
gradul de „democraþie“ pentru orice pereche de regimuri. 2) Ideea cã ar trebui,
aºa cum sugereazã Bollen ºi Jackman în discuþia lor despre „cazurile extreme“,
sã plasãm cazurile care nu pot clasificate fãrã ambiguitate, date fiind regulile
noastre, într-o categorie „intermediarã“, la jumãtatea distanþei dintre democraþie
ºi dictaturã, mi se pare ridicolã. 3) „Cazurile extreme“ constituie fie erori
sistematice, fie nesistematice. Erorile sistematice pot fi tratate de reguli explicite,
cum este regula noastrã privind eroarea de tip II, iar consecinþele lor pot fi
examinate statistic. O datã ce aceastã decizie este luatã, clasificarea este lipsitã de
ambiguitate. 4) În schimb, unele erori ce sunt aleatorii în ceea ce priveºte regulile
vor persista ºi va trebui sã le acceptãm prezenþa. Dar nu existã motive a priori
sã credem cã o clasificare mai rafinatã va avea o eroare de mãsurare mai micã. O
scalã mai nuanþatã genereazã erori mai mici, dar mai numeroase, în timp ce o
scalã mai grosolanã genereazã erori mai mari, dar mai puþin numeroase. Dacã
distribuþia observaþiilor adevãrate este unimodalã ºi aproape simetricã, o
clasificare mai rafinatã va avea o eroare mai micã, dar, de fapt, observaþiile din
58-75.qxd 10.06.2002 12:13 Page 75

CE ANUME DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR 75

toate scalele polihotomice tind sã aibã o distribuþie în formã de „U“, care


avantajeazã o clasificare dihotomicã.
Oricare ar fi particularitãþile regulilor noastre, clasificãrile ce rezultã diferã
puþin de abordãrile alternative: scala Coppedge-Reinecke pentru 1978 prezice
92% din regimurile noastre, scala Bollen din 1965 prezice 85% ºi scalele Gurr
ale autocraþiei ºi democraþiei din 1950-1986 prezic împreunã 91%. Scala Gastil
a libertãþilor politice ce acoperã perioada dintre 1972 ºi 1990, prezice 93,2% din
clasificarea noastrã; scala sa pentru libertãþi civile prezice 91,5 % ºi cele douã
scale reunite prezic 94,2 % din regimurile noaste. De aceea, nu existã nici un
motiv sã credem cã rezultatele noastre sunt idiosincratice în clasificarea
particularã a regimurilor.
De vreme ce distincþia dintre sistemele parlamentare ºi prezidenþiale este
necontroversatã, o prezentãm numai pe scurt. În sistemele parlamentare
adunarea legislativã poate demite guvernul, în timp ce în sistemele prezidenþiale
nu poate. Acest criteriu coincide perfect cu modul de selectare a guvernului: de
cãtre legislativ în sistemele parlamentare ºi de cãtre alegãtori (direct sau indirect)
în sistemele prezidenþiale. În cadrul fiecãrui tip de design instituþional existã
diferenþe semnificative. Cea mai importantã dintre acestea o reprezintã sistemul
electoral. Unele tipuri de sisteme electorale tind sau nu sã genereze majoritãþi
legislative.
Totuºi, unele aranjamente instituþionale nu se încadreazã în nici unul dintre
aceste tipuri pure: ele sunt „premier-prezidenþiale“, „semiprezidenþiale“ sau
„mixte“, potrivit unor terminologii diferite. În asemenea sisteme, preºedintele
este ales pentru un mandat fix ºi are anumite puteri executive, dar guvernele sunt
la discreþia parlamentului. Aceste sisteme „mixte“ nu sunt omogene: cele mai
multe se înclinã mai aproape de parlamentarism atâta vreme cât guvernul este
responsabil în faþa legislativului; altele, Portugalia, între 1976 ºi 1981, oferã
preºedintelui puterea de a numi ºi demite guvernele ºi, prin urmare, înclinã mai
aproape de prezidenþialism.
Între cele 135 de þãri care sunt incluse în eºantionul nostru, s-au numãrat 50
de democraþii parlamentare, 46 prezidenþiale ºi 8 mixte. În afara Americilor,
s-au numãrat 9 democraþii prezidenþiale: Congo (1960-1962), Ghana (1979-
1980), Nigeria (1979-1982), Uganda (1980-1984), Bangladesh (1986-1990),
Coreea de Sud (1988 - pânã în prezent), Pakistan (1972-1976) ºi Filipine înainte
de 1964 ºi apoi din 1986 pânã în prezent.
În America Latinã, singurele regimuri parlamentare au fost încercarea de
scurtã duratã în Brazilia, ce a precedat lovitura de stat din 1964, ºi Surinam. Cele
mai multe þãri vest-europene au sisteme parlamentare, dar democraþii
parlamentare pot, de asemenea, fi gãsite în cele mai multe pãrþi ale lumii.

Traducere de Aurelian Muntean


76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 76

DEMOCRAÞIA
CA VALOARE UNIVERSALÃ*

Amartya Sen**

Abstract:

The rise of democracy is the most important development in the 20th century. This is a crucial
fact to be taken into account when talking about the developing countries: democracies are not
performing economically worse than autocracies, and no substantial famine has ever occurred
in an independent and democratic country with free press, no matter how poor this country is.
But democracy has not only instrumental value, to create wealth and spread social best practices
through free communication; it has also intrinsic value for the human life. Moreover, it is a
very general concept that can be adapted locally. As a result, particular cultural traditions
cannot be used as a ground for rejecting the democratic institutions.
Key words: political culture, values, Confucianism, Islam, development, famine

În vara anului 1997, am fost întrebat de un important ziar japonez care cred
eu cã a fost cel mai important eveniment care s-a întâmplat în secolul al XX-lea.
Întrebarea mi s-a pãrut neobiºnuit de provocatoare, întrucât multe evenimente
grave au avut loc în ultimii o sutã de ani. Imperiile europene, în special cel
britanic ºi cel francez, care au dominat în secolul al XIX-lea, s-au prãbuºit. Am
fost martorii a douã rãzboaie mondiale. Am vãzut ascensiunea ºi decãderea
fascismului ºi a nazismului. Acest secol a inclus ascensiunea comunismului ºi
colapsul sãu (în fostul bloc sovietic), dar ºi transformarea sa radicalã (în China).
Am observat, de asemenea, trecerea de la dominaþia economicã a Occidentului
la un nou echilibru economic mult mai dominat de Japonia ºi de þãrile din Asia
* „Democracy As an Universal Value“, Journal of Democracy, 10:3 (1999), 3-17. © The Johns Hopkins
University Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins
University Press.
** Amartya Sen, laureat al premiului Nobel pentru Economie în anul 1998, este Master al Trinity College
(Cambridge) ºi Professor Emeritus la Universitatea Harvard.
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 77

DEMOCRAÞIA CA VALOARE UNIVERSALÃ 77

de Est ºi Sud-Est. Chiar dacã aceastã regiune trece acum prin unele dificultãþi
financiare ºi economice, acest lucru nu va anula schimbarea de echilibru în
economia mondialã, schimbare care s-a produs pe durata mai multor decenii (în
cazul Japoniei, pe durata aproape întregului secol). Ultimii o sutã de ani nu duc
lipsã de evenimente importante.
Oricum, din marea varietate de evoluþii care au avut loc în secolul al XX-
lea, pânã la urmã nu am avut nici o dificultate în a alege cea mai senzaþionalã
evoluþie a acestei perioade: ascensiunea democraþiei. Aceasta nu echivaleazã cu
o negare a faptului cã ºi alte evoluþii au fost importante, dar aº îndrãzni sã spun
cã în viitorul îndepãrtat, când oamenii vor privi înapoi, la ceea ce s-a întâmplat
în acest secol, nu vor putea sã nu acorde prioritate emergenþei democraþiei drept
cea mai acceptabilã formã de guvernare.
Originile democraþiei se aflã, desigur, în Grecia de acum mai bine de un
mileniu. Eforturi treptate fãcute în sensul democratizãrii au fost fãcute ºi în alte
pãrþi, inclusiv în India.1 Dar, de fapt, în Grecia anticã a prins formã conceptul
de democraþie, acolo fiind ºi aplicat (deºi la o scarã limitatã), înainte de a se
prãbuºi ºi de a fi înlocuit de forme de guvernare asimetrice ºi autoritare. Acest
lucru nu s-a întâmplat nicãieri altundeva.
Ulterior, democraþia, aºa cum o cunoaºtem astãzi, avut nevoie de mult timp
pentru a se impune. Instaurarea sa gradualã ºi, pânã la urmã, triumfãtoare ca
sistem de guvernare operabil a fost susþinutã de multe evoluþii, de când a fost
semnatã Magna Carta în 1215, trecând prin perioada revoluþiilor francezã ºi
americanã din secolul al XVIII-lea ºi pânã la extinderea dreptului de vot în
Europa ºi America de Nord în secolul al XIX-lea. Totuºi, abia în secolul al XX-
lea, conceptul de democraþie s-a impus ca o formã „normalã“ de guvernare la
care orice naþiune este îndreptãþitã, fie ea din Europa, America, Asia sau Africa.
Ideea de democraþie ca angajament universal este destul de nouã ºi ea
reprezintã, în mod esenþial, un produs al secolului al XX-lea. Rebelii care au
restrâns puterea regelui Angliei prin Magna Carta au simþit democraþia ca pe o
nevoie în întregime localã. Spre deosebire de ei, luptãtorii americani pentru
independenþã ºi revoluþionarii din Franþa au contribuit extrem de mult la
înþelegerea nevoii de democraþie ca un sistem general. Cu toate acestea, impactul
cererilor lor practice a rãmas local, limitat, de fapt, la cele douã þãrmuri ale
Atlanticului de Nord ºi bazat pe istoria economicã, socialã ºi politicã specificã
regiunii.
Pe toatã durata secolului al XIX-lea, teoreticienii democraþiei au considerat
cã este foarte firesc sã discute dacã o þarã sau alta este „potrivitã pentru
democraþie“. Acest mod de gândire s-a modificat abia în secolul al XX-lea, o
datã cu recunoaºterea faptului cã întrebarea era greºit pusã: o þarã nu trebuie sã
fie sortitã a se potrivi democraþiei, mai degrabã ea trebuie sã devinã potrivitã
pentru democraþie prin aplicarea acesteia. Aceasta este, cu adevãrat, o schimbare
1 În romanul lui Aldous Huxley Punct contrapunct, aceastã realitate pare sã fi fost suficientã pentru a-i furniza
scuze credibile unui soþ care îºi înºela soþia. El îi spunea soþiei cã trebuie sã meargã la Londra pentru a studia
problema democraþiei în vechea Indie, la biblioteca de la British Museum, când, de fapt, mergea sã îºi
întâlneascã amanta.
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 78

78 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

esenþialã, care duce la extinderea sferei potenþiale de influenþã a democraþiei


pânã la cuprinderea a miliarde de persoane, cu istoriile ºi culturile lor diverse, ca
ºi cu nivelurile disparate de bogãþie.
Tot în acest secol oamenii au acceptat, în cele din urmã, cã „dreptul de vot
pentru toþi adulþii“ trebuie sã se refere cu adevãrat la „toþi“, nu numai la bãrbaþi,
ci ºi la femei. Când în luna ianuarie a acestui an am avut ocazia sã mã întâlnesc
cu preºedintele elveþian Ruth Dreyfuss, o femeie extrem de distinsã, am putut
sã-mi aduc aminte cã numai cu 25 de ani în urmã femeile din Elveþia nici mãcar
nu aveau posibilitatea sã voteze. Am ajuns, pânã la urmã, sã recunoaºtem cã
acoperirea universalitãþii, ca ºi calitatea compasiunii, nu este exageratã.
Nu neg cã existã contestãri ale pretenþiei de universalitate pe care o are
democraþia. Aceste contestãri apar în multe forme ºi provin din direcþii diferite.
Aceasta ar fi o parte a temei eseului de faþã. Va trebui sã examinez pretenþia
democraþiei de a fi o valoare universalã ºi disputele care vin sã o conteste.
În orice epocã sau context social existã unele credinþe puternice care par sã
se bazeze pe necesitatea existenþei respectului ca regulã generalã, ca un fel de
„default setting“ dintr-un program de computer. Ele sunt considerate corecte
numai dacã nu cumva pretenþia lor este cât de cât negatã. Câtã vreme democraþia
nu este încã acceptatã în mod universal, nici acceptatã în mod uniform în
climatul general mondial, guvernarea democraticã a ajuns sã fie consideratã în
general corectã. Mingea este pe terenul acelora care doresc sã critice aspru
democraþia, ei trebuind sã-ºi justifice atitudinea.
Aceastã schimbare istoricã s-a produs doar cu puþin timp în urmã, când
susþinãtorii democraþiei din Asia sau Africa au trebuit sã argumenteze în
favoarea ei cu spatele la zid. În vreme ce avem destule motive sã-i contrazicem
pe cei care, implicit sau explicit, resping necesitatea democraþiei, trebuie sã fim
foarte atenþi la modul în care climatul general al opiniei publice s-a modificat
faþã de secolele anterioare. Nu trebuie sã stabilim de fiecare datã dacã o þarã sau
alta (Africa de Sud, Cambodgia sau Chile) este „potrivitã pentru democraþie“ (o
chestiune care a dominat discursul secolului al XIX-lea). Acum luãm acest lucru
de bun. Aceastã recunoaºtere a democraþiei ca un sistem universal relevant
reprezintã o revoluþie majorã a gândirii ºi una dintre principalele contribuþii ale
secolului al XX-lea. Exact în acest context suntem chemaþi sã examinãm
chestiunea democraþiei ca valoare universalã.

Experienþa indianã
Cât de bine a funcþionat democraþia? Deºi nimeni nu pune cu adevãrat în
discuþie rolul democraþiei în, sã spunem, Statele Unite, Marea Britanie, el
continuã sã fie controversat în multe dintre þãrile mai sãrace ale lumii. Nu este
momentul sã cercetãm în detaliu contextul istoric, dar aº spune cã democraþia
nu a funcþionat suficient de bine.
Desigur, India a fost una dintre principalele arene în care s-a desfãºurat
aceastã dezbatere. Negând independenþa Indiei, britanicii ºi-au exprimat
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 79

DEMOCRAÞIA CA VALOARE UNIVERSALÃ 79

neliniºtea faþã de capacitatea indienilor de a se guverna. India se afla într-o stare


de confuzie în 1947, anul când a devenit independentã. Avea un guvern fãrã nici
o experienþã, cu o fragmentare neasumatã, alinieri politice neclare, combinate cu
o violenþã comunitarã ºi o dezordine socialã la scarã largã. Era dificil sã fii
încrezãtor în viitorul unei Indii unite ºi democratice. ªi, totuºi, o jumãtate de
secol mai târziu, am descoperit cã democraþia a funcþionat remarcabil de bine,
acceptându-i bunele ºi relele. Diferenþele politice au fost dezbãtute într-un cadru
constituþional, iar guvernele au ajuns la putere ºi au pãrãsit-o în conformitate cu
regulile electorale ºi parlamentare. Deºi a inclus o combinaþie stângace,
improbabilã ºi neelegantã de diferenþe, India supravieþuieºte, oricum, ºi
funcþioneazã remarcabil de bine ca o entitate politicã cu sistem democratic.
Unitatea ei este asiguratã de o democraþie funcþionalã.
India a supravieþuit, totodatã, încercãrii extraordinare de confruntare cu o
varietate de limbi importante ºi cu un spectru de religii. Diferenþele religioase ºi
comunitare sunt, desigur, vulnerabile, în sensul cã pot fi exploatate de politicieni
care reprezintã diverse secte, lucru care s-a ºi întâmplat de câteva ori (inclusiv în
lunile din urmã), cauzând îngrijorare maximã în þarã. Totuºi, faptul cã îngrijorarea
preîntâmpinã violenþa ºi cã atitudinea de condamnare a unei asemenea violenþe
caracterizeazã toate sectele din þarã oferã în cele din urmã cea mai bunã garanþie
democraticã împotriva exploatãrii facþionale limitate a sectarismului. Acest lucru
este, cu siguranþã, esenþial pentru supravieþuirea ºi prosperitatea unei þãri atât de
marcate de varietate precum este India, care include nu numai o majoritate hindu,
dar care reprezintã ºi a treia þarã din lume cu populaþie musulmanã, care include
milioane de creºtini ºi budiºti, ºi cei mai mulþi sikh, parºi ºi jainiºti.

Democraþie ºi dezvoltare economicã

Se susþine deseori cã sistemele nedemocratice au mai multe ºanse sã genereze


dezvoltare economicã. Aceastã opinie poartã câteodatã numele de „ipoteza
Lee“, de la numele celui care a susþinut-o, Lee Kuan Yew, lider ºi fost preºedinte
din Singapore. El are cu certitudine dreptate cã unele state în care se
promoveazã o disciplinã de fier (precum Coreea de Sud, Singapore ºi China de
dupã începerea reformelor) au avut rate de creºtere economicã mai mari decât
þãri mult mai puþin autoritare (India, Jamaica, Costa Rica). „Ipoteza Lee“, totuºi,
este bazatã pe dovezi empirice sporadice care genereazã informaþii foarte
selective ºi limitate, mai degrabã decât testãri statistice ale numeroaselor date
disponibile. O relaþie generalã de acest tip nu poate fi stabilitã pe baza unor
dovezi foarte selective. De exemplu, nu putem considera creºterea economicã
puternicã din Singapore sau China ca o „dovadã definitivã“ cã autoritarismul
este mai eficient în generarea creºterii economice ºi nici nu putem emite
concluzia opusã cã Botswana, þara cu cea mai bunã creºtere economicã din
Africa ºi una dintre cele mai bune creºteri economice din întreaga lume, a fost o
oazã de democraþie pe acel continent în ultimele decenii. Avem nevoie de studii
empirice mai sistematice care sã lãmureascã opiniile pro ºi contra.
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 80

80 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

De fapt, nu existã dovezi generale convingãtoare cã guvernarea autoritarã ºi


suprimarea drepturilor civile ºi politice sunt cu adevãrat benefice pentru
dezvoltarea economicã. Tabloul statistic general nu ne permite sã inducem acest
lucru. Studii empirice sistematice (de pildã, cele ale lui Robert Barro ºi Adam
Przeworski) nu vin în sprijinul ideii cã existã un conflict general între drepturile
politice ºi performanþa economicã.2 Legãtura pare sã depindã de multe alte
circumstanþe ºi, în vreme ce unele investigaþii statistice scot în evidenþã o relaþie
puternic pozitivã, altele gãsesc una puternic negativã. Dacã toate studiile
comparative sunt luate în considerare împreunã, ipoteza cã nu existã o relaþie
clarã între creºterea economicã ºi democraþie, în orice direcþie (pozitivã sau
negativã) rãmâne extrem de plauzibilã. De vreme ce democraþia ºi libertatea
politicã sunt importante prin ele însele, cazul rãmâne deschis.3
Aceastã chestiune include, totodatã, o problemã fundamentalã legatã de
metodele cercetãrii economice. Nu trebuie sã privim doar la corelaþiile statistice,
ci sã examinãm cu maximã atenþie ºi procesele cauzale implicate în creºterea ºi
dezvoltarea economicã. Politicile ºi circumstanþele economice care au condus la
succesul economic avut de þãrile din Asia de Est sunt pânã acum înþelese într-o
manierã rezonabilã. Deºi diferitele studii empirice au variat în problemele
accentuate, s-a ajuns pânã acum la un consens larg privitor la o listã de „politici
utile“ care includ deschiderea cãtre competiþie, folosirea pieþelor internaþionale,
prevederile publice referitoare la încurajarea investiþiilor ºi a exporturilor, un
nivel înalt de alfabetizare ºi ºcolarizare, reforme agricole de succes ºi alte
oportunitãþi care lãrgesc participarea în procesul de expansiune economicã. Nu
existã nici un motiv sã presupunem cã oricare dintre aceste politici este
incompatibilã cu democraþia ºi cã trebuie impusã cu forþa de elementele
autoritarismului care întâmplãtor erau prezente în Coreea de Sud, Singapore sau
China. Existã dovezi cu adevãrat copleºitoare care aratã cã, pentru generarea
unei creºteri economice mai rapide, este necesar un climat economic favorizant,
ºi nu un sistem politic constrângãtor.
Pentru a încheia aceastã idee, trebuie sã trecem dincolo de limitele restrânse
ale creºterii economice ºi sã cercetãm cu atenþie cerinþele mai generale ale
dezvoltãrii economice, inclusiv necesitatea siguranþei economice ºi sociale. În
acest context, trebuie sã privim legãtura dintre drepturile politice ºi civile, pe de
o parte, ºi prevenirea dezastrelor economice majore, pe de altã parte. Drepturile
civile ºi politice le dau oamenilor ocazia de a atrage atenþia asupra nevoilor
generale ºi de a solicita acþiunea publicã adecvatã. Rãspunsul dat de un guvern
suferinþelor acute ale poporului sãu depinde deseori de presiunea care existã
asupra sa. Exercitarea drepturilor politice (precum dreptul de vot, de criticare,
de protestare ºi altele asemenea) poate face diferenþa asupra imperativelor care
funcþioneazã în privinþa unui guvern.
Am discutat cu altã ocazie faptul remarcabil cã atunci când ne referim la
2 Adam Przeworski et al., Sustainable Democracy (Cambridge: Cambridge University Press, 1995); Robert J.
Barro, Getting It Right: Markets and Choices in a Free Society (Cambridge, Massachusetts.: MIT Press, 1996).
3 Am examinat dovezile empirice ºi legãturile cauzale în detaliu în cartea mea Development as Freedom, care
urmeazã sã aparã la editura Knopf în 1999.
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 81

DEMOCRAÞIA CA VALOARE UNIVERSALÃ 81

teribila istorie a foametei din lume nu putem vorbi de situaþii de foamete extremã
în nici una din þãrile independente ºi democratice, cu o presã relativ liberã.4 Nu
putem identifica excepþii ale acestei reguli, indiferent unde le-am cãuta: foametea
recentã din Etiopia, Somalia sau alte regimuri dictatoriale; foametea din Uniunea
Sovieticã din anii ’30; foametea din China din anii 1958-1961, care a marcat
eºecul „Marelui Salt Înainte“* sau, chiar mai devreme, foametea din Irlanda ºi
India aflate sub stãpânire strãinã. China, deºi în multe privinþe avea o situaþie
economicã mai bunã decât India, a „reuºit“ (spre deosebire de India) sã treacã
printr-o perioadã de foamete, cea mai gravã din istoria mondialã: aproape 30 de
milioane de persoane au murit din cauza foametei între anii 1958-1961, în vreme
ce politici guvernamentale greºite au rãmas necorectate timp de trei ani. Politicile
nu au fost criticate din pricina inexistenþei partidelor de opoziþie în parlament, a
unei prese libere ºi a alegerilor multipartidiste. Exact aceastã absenþã a
competiþiei a determinat ca politici greºite fundamental sã continue sã opereze,
chiar dacã ucideau milioane de oameni în fiecare an. Acelaºi lucru poate fi
afirmat în legãturã cu alte douã perioade de foamete din lumea contemporanã,
cele care se întâmplã chiar acum în Coreea de Nord ºi Sudan.
Foametea este deseori asociatã cu ceea ce pare un dezastru natural, iar
comentatorii preferã deseori sã explice simplist foametea scoþând în evidenþã
aceste evenimente: inundaþiile din China în timpul „Marelui Salt Înainte“ eºuat,
seceta din Etiopia sau pierderea recoltelor din Coreea de Nord. Cu toate acestea,
multe þãri care au probleme naturale similare sau chiar mai grave se descurcã
foarte bine, pentru cã un guvern responsabil intervine ºi ajutã la atenuarea
foametei. De vreme ce primele victime ale foametei sunt oamenii sãraci ºi
nevoiaºi, moartea lor poate fi prevenitã prin generarea de noi venituri (de
exemplu, prin programe de angajare), care sã facã hrana accesibilã potenþialelor
victime ale foametei. Chiar ºi cele mai sãrace þãri care s-au confruntat cu secetã,
inundaþii sau alte dezastre naturale (precum India în 1973 sau Zimbabwe ºi
Botswana la începutul anilor ’80) au avut capacitatea sã îºi hrãneascã populaþia
fãrã a trece prin experienþa foametei.
Foametea poate fi uºor prevenitã dacã se fac eforturi serioase în acest scop,
iar un guvern democratic, confruntat cu perspectiva alegerilor ºi a criticilor
venite din partea partidelor de opoziþie ºi a ziarelor independente, nu poate sã
nu facã astfel de eforturi. Nu este surprinzãtor cã, în vreme ce India a continuat
sã aibã perioade de foamete sub guvernarea britanicã pânã la independenþã
(ultima foamete pe care mi-o amintesc, copil fiind, a fost în 1943, cu patru ani

4 A se vedea articolul meu, „Development: Which Way Now?” în Economic Journal 93 (Decembrie 1983);
Resources, Values, and Development (Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press, 1984); ºi „Rationality
and Social Choice,” prelegere la Asociaþia Economicã Americanã, publicatã în American Economic Review în
martie 1995. A se vedea See also Jean Drèze þi Amartya Sen, Hunger and Public Action (Oxford: Clarendon Press,
1987); Frances D’Souza (editor), Starving in Silence: A Report on Famine and Censorship (Londra: Centrul
Internaþional Împotriva Cenzurii Articolul 19, 1990); Human Rights Watch, Indivisible Human Rights: The
Relationship between Political and Civil Rights to Survival, Subsistence and Poverty (New York: Human Rights Watch,
1992); ºi Federaþia Internaþionalã a Crucii Roºii ºi a Semilunei Roºii, World Disaster Report 1994 (Geneva: Red
Cross, 1994).
* Nota traducãtorului: În anul 1958, Mao a lansat sub acest nume politica sa de colectivizare.
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 82

82 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

înainte de proclamarea independenþei), aceste perioade au încetat brusc, o datã cu


instaurarea unei democraþii multipartidiste ºi cu funcþionarea unei prese libere.
Am discutat aceste chestiuni în altã parte, în special în lucrarea scrisã
împreunã cu Jean Dreze, prin urmare nu le voi mai aprofunda aici.5 Problema
foametei este doar un exemplu al impactului democraþiei, deºi este, din multe
puncte de vedere, cel mai simplu caz analizat. Rolul pozitiv al drepturilor civile
ºi politice se aplicã la prevenirea dezastrelor economice ºi sociale, în general.
Când lucrurile merg bine, mai ales acest rol al democraþiei nu trebuie pierdut din
vedere. Când lucrurile se agraveazã, dintr-un motiv sau altul, imperativele
politice oferite de guvernarea democraticã dobândesc o mai mare valoare
practicã.
Cred cã aici avem de învãþat o importantã lecþie. Mulþi tehnocraþi econo-
miºti recomandã folosirea imperativelor economice (pe care le oferã sistemul
economiei de piaþã), în vreme ce imperativele politice (pe care sistemele politice
le-ar putea garanta) sunt ignorate. Aceasta înseamnã cã se opteazã pentru un set
de reguli extrem de dezechilibrate. Puterea protectoare a democraþiei poate sã nu
fie luatã prea mult în seamã când o þarã este suficient de norocoasã sã nu aibã
de a face cu vreo calamitate serioasã, când totul merge destul de bine. Totuºi,
pericolele incertitudinii, care izvorãsc din circumstanþele economice schimbate,
din alte de condiþii sau din greºeli necorectate în politicile publice, pot umbri
ceea ce are aparenþa unui stat sãnãtos.
Problemele recente din Asia de Est ºi Sud-Est aduc la suprafaþã, printre
altele, pierderile produse de o guvernare nedemocraticã. Acest lucru este valabil
în douã privinþe. În primul rând, adâncirea crizei financiare în unele dintre aceste
economii (care includ Coreea de Sud, Thailanda, Indonezia) este strâns legatã de
lipsa transparenþei în sectorul de afaceri, în principal de lipsa participãrii publice
în supervizarea aranjamentelor financiare. Absenþa unui forum democratic
eficient este cauza centralã a acestui eºec. În al doilea rând, o datã ce criza
financiarã a condus la o recesiune economicã generalã, puterea protectoare a
democraþiei, aceea care previne foametea în þãrile democratice, a fost puternic
desconsideratã în þãri precum Indonezia. Problemele persoanelor care au avut
acum de suferit nu au fost ascultate aºa cum era nevoie.
O scãdere a produsului intern brut de, sã spunem, 10% în fiecare an poate
sã parã mare dacã se produce în urma unei rate a creºterii de 5 sau 10% în
fiecare an din ultimele decenii. Totuºi, acest declin poate decima vieþi omeneºti
ºi crea situaþii extrem de dificile pentru milioane de oameni, dacã povara
declinului nu este împãrþitã, ci lãsatã pe seama acelora (ºomeri ºi persoane
dezavantajate economic) care o pot suporta cel mai puþin. Persoanele
vulnerabile din Indonezia pot sã nu fi apreciat prea mult democraþia când
lucrurile aveau un curs ascendent, dacã aceastã lacunã le-a determinat sã nu aibã
prea multe de spus atunci când criza inegal împãrtãºitã s-a accentuat. Rolul
protector al democraþiei este puternic desconsiderat atunci când este cea mai
mare nevoie de el.

5 Drèze þi Sen, Hunger and Public Action.


76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 83

DEMOCRAÞIA CA VALOARE UNIVERSALÃ 83

Funcþiile democraþiei

Am dat posibilitatea pânã acum ca scopul acestui eseu sã fie înþeles clar de criticii
democraþiei, în special de criticii economiºti. Mã voi reîntoarce la critici, dar a
venit timpul sã aprofundez analiza pozitivã a ceea ce reprezintã democraþia ºi a
ceea ce stã la baza pretenþiei sale de universalitate.
Mai exact, ce este democraþia? Nu trebuie sã identificãm democraþia cu
domnia majoritãþii. Democraþia necesitã asigurarea unor condiþii complexe, care
includ, cu siguranþã, dreptul de vot ºi respectarea rezultatelor alegerilor, dar ºi
protejarea libertãþilor, respectul pentru lege, garantarea dreptului la liberã
exprimare, distribuþia necenzuratã a informaþiilor ºi comentariile corecte. Chiar
alegerile pot avea rezultate grave dacã diversele pãrþi implicate nu au ºanse egale
sã-ºi prezinte programele sau dacã electoratul nu se poate bucura de libertatea
de informare ºi de cântãrire a opiniilor protagoniºtilor care concureazã pentru
voturi. Democraþia este un sistem cu multe exigenþe ºi nu doar o condiþie
mecanicã (precum domnia majoritãþii), consideratã izolat.
În aceastã luminã, meritele democraþiei ºi pretenþia sa de a fi o valoare
universalã pot fi legate de anumite virtuþi distincte care þin de practica sa lipsitã
de constrângeri. Putem distinge trei modalitãþi diferite în care democraþia
îmbogãþeºte vieþile cetãþenilor. În primul rând, libertatea politicã este o parte a
libertãþii umane, în general, iar exercitarea drepturilor civile ºi politice este o
parte crucialã a vieþilor indivizilor în ipostaza lor de fiinþe sociale. Participarea
politicã ºi socialã are o valoare intrinsecã pentru viaþa umanã ºi pentru
prosperitatea individualã. Obstrucþionarea participãrii la viaþa politicã a
comunitãþii este o privare majorã.
În al doilea rând, tocmai am susþinut (contrazicând ideea cã democraþia
nu este compatibilã cu dezvoltarea economicã) faptul cã democraþia are o
importantã valoare instrumentalã în a mãri gradul în care indivizii sunt
ascultaþi în legãturã cu exprimarea ºi sprijinirea cerinþelor lor în atenþia
politicienilor (inclusiv cerinþele de satisfacere a unor nevoi economice). În
al treilea rând (ºi aceasta este chestiunea care va fi exploratã în continuare),
practica democraþiei le dã cetãþenilor oportunitatea de a învãþa unii de la alþii
ºi ajutã societatea sã-ºi formeze valorile ºi prioritãþile. Chiar ideea de
„nevoi“, inclusiv înþelegerea „nevoilor economice“, necesitã o dezbatere
publicã ºi un schimb de informaþii, opinii ºi analize. În acest sens,
democraþia are o importanþã constructivã, pe lângã valoarea intrinsecã, pentru
vieþile cetãþenilor ºi importanþa instrumentalã în deciziile politice. Pretenþia
democraþiei de a fi o valoare universalã trebuie sã þinã seama de aceastã
diversitate de perspective.
Conceptualizarea (chiar comprehensiunea) a ceea ce conteazã ca „nevoi“,
inclusiv ca „nevoi economice“, poate sã necesite exercitarea drepturilor civile ºi
politice. O înþelegere corectã a ceea ce înseamnã nevoile economice (conþinutul
ºi forþa lor) poate necesita dezbateri ºi schimburi intelectuale. Drepturile civile ºi
politice, în special acelea legate de garantarea discuþiilor deschise, a dezbaterilor,
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 84

84 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

a criticii ºi opoziþiei, sunt centrale în procesul de generare a unor opþiuni


informate ºi bine cântãrite. Aceste procese sunt cruciale pentru formarea
valorilor ºi a prioritãþilor ºi nu putem, în general, sã le favorizãm independent de
dezbaterea publicã, adicã fãrã a þine cont dacã schimbul deschis ºi dezbaterea
sunt sau nu permise.
De fapt, impactul ºi eficienþa dialogului deschis sunt deseori subestimate în
afirmarea problemelor politice ºi sociale. De pildã, dezbaterea publicã are un rol
important de jucat în reducerea ratelor ridicate ale fertilitãþii care caracterizeazã
multe dintre þãrile în curs de dezvoltare. Existã dovezi substanþiale cã declinul
adânc al ratelor fertilitãþii în statele cele mai alfabetizate din India a fost cu mult
influenþat de discuþia publicã a efectelor negative pe care fertilitatea ridicatã o are
asupra comunitãþii ca întreg, ºi, în special, asupra vieþii tinerelor femei. Dacã în
statele indiene Kerala ºi Tamil Nadu s-a reuºit inducerea ideii cã, în epoca
modernã, o familie fericitã este o familie micã, multe discuþii ºi dezbateri au
contribuit la formarea acestei perspective. Kerala are acum o ratã a fertilitãþii de
1,7 (similarã cu aceea din Marea Britanie ºi Franþa ºi mai micã decât cea de 1,9
din China) ºi acest lucru a fost realizat fãrã nici o constrângere, ci, în principal,
prin emergenþa unor valori noi, un proces în care dialogul politic ºi social au
jucat rolul cel mai important. Rata ridicatã de alfabetizare din Kerala (care o
depãºeºte e cea din oricare provincie chinezã), mai ales în rândul femeilor, a
contribuit foarte mult la realizarea unui asemenea dialog social ºi politic.
Mizeria ºi privaþiunile pot fi de diverse tipuri , unele mai influenþabile prin
remedii sociale decât altele. Totalitatea necazurilor umane ar reprezenta o bazã
largã pentru identificarea „nevoilor“ noastre. De exemplu, sunt multe lucruri pe
care am putea avea motive serioase sã le valorizãm ºi care, astfel, ar putea fi
considerate „nevoi“, în cazul în care sunt realizabile. Ne-am putea, chiar, dori
nemurirea, aºa cum Maitreyee, acea minte strãlucitã din Upanishade, dorea în
conversaþia ei de 3000 de ani cu Yajnvalkya. Dar noi nu considerãm nemurirea
o „nevoie“ pentru cã este chiar irealizabilã. Concepþia noastrã despre nevoi se
bazeazã pe convingerea cã privaþiunile pot fi evitate ºi pe înþelegerea modului
cum pot fi ele rezolvate. În formarea înþelegerii ºi a credinþelor despre
fezabilitatea (în special, fezabilitatea socialã), discuþiile publice joacã un rol
crucial. Drepturile politice, incluzând libertatea de exprimare ºi dezbatere, sunt
nu numai centrale în inducerea reacþiilor sociale la nevoi economice, dar sunt ºi
în centrul conceptualizãrii nevoilor economice.

Universalitatea valorilor
Dacã analiza de pânã acum este corectã, atunci pretenþia democraþiei de a
reprezenta o valoare nu se bazeazã pe un singur merit. Existã o pluralitate de
virtuþi aici, incluzând, în primul rând, importanþa intrinsecã a participãrii politice
ºi a libertãþii pentru viaþa umanã; în al doilea rând, importanþa instrumentalã a
imperativelor politice în menþinerea guvernelor responsabile în faþa cetãþenilor;
în al treilea rând, rolul constructiv al democraþiei în formarea valorilor ºi în
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 85

DEMOCRAÞIA CA VALOARE UNIVERSALÃ 85

înþelegerea nevoilor, drepturilor ºi a îndatoririlor. În lumina acestui diagnostic,


ne putem referi acum la chestiunea care motiveazã aceste eseu, anume cauza
pentru care considerãm democraþia o valoare universalã.
În dezbaterea acestei pretenþii, se susþine, uneori, cã nu toatã lumea este de
acord cu privire la importanþa decisivã a democraþiei, mai ales atunci când intrã
în competiþie cu alte lucruri dezirabile pentru atenþia ºi loialitatea noastrã. Acest
lucru se întâmplã ºi nu este nici o unanimitate aici. Aceastã absenþã a
unanimitãþii este consideratã de unele persoane ca o dovadã suficientã cã
democraþia nu este o valoare universalã.
În mod clar, trebuie sã începem prin a pune o întrebare de naturã
metodologicã: Ce este aceea o valoare universalã? Pentru ca o valoare sã fie
consideratã universalã, trebuie sã întruneascã consensul tuturor? Dacã acest
lucru este cu adevãrat necesar, atunci categoria valorilor universale ar trebui sã
fie goalã. Nu am cunoºtinþã de nici o valoare (nici chiar maternitatea, mã
gândesc la Mommie Dearest) faþã de care sã nu fi existat nici o obiecþie. Aº
susþine cã nu este nevoie de un consens general pentru a putea avea o valoare
universalã. Mai degrabã, pretenþia unei valori universale este cã oamenii de
pretutindeni pot avea motive de a o considera universalã.
Când Mahatma Gandhi a argumentat valoarea universalã a nonviolenþei, el
nu susþinea cã oamenii de pretutindeni au acþionat deja în conformitate cu
aceastã valoare, ci cã ei au motive puternice de a o vedea ca valabilã. În mod
similar, când Rabindranath Tagore a argumentat în sprijinul „libertãþii minþii
umane“ ca valoare universalã, el nu spunea cã acest lucru este acceptat de toatã
lumea, ci cã toatã lumea are motive sã îl accepte, motive pe care sã le exploreze
ºi sã le propage.6 Înþeleasã în acest fel, orice pretenþie cã un lucru este o valoare
universalã implicã o analizã contrafactualã, în particular referitoare la
posibilitatea ca oamenii sã surprindã valoarea într-o pretenþie pe care nu au
luat-o suficient în considerare. Toate pretenþiile de valoare universalã, nu numai
cea a democraþiei, au aceastã presupoziþie implicitã.
Aº spune cã în legãturã cu aceastã presupoziþie, deseori implicitã s-a produs
cea mai mare modificare atitudinalã cãtre democraþie în secolul al XX-lea. În
luarea în considerare a instaurãrii democraþiei într-o þarã unde nu existã ºi unde
mulþi oameni pot sã nu fi avut ocazia sã o ia în considerare ca posibilitate
practicã, se presupune acum cã persoanele implicate ar aproba aceastã
posibilitate o datã ce devine o realitate a vieþii lor. În secolul al XIX-lea, aceastã
asumpþie nu ar fi fost fãcutã, dar presupoziþia cã este consideratã naturalã (sau,
cum am numit-o mai devreme, poziþie „default“) s-a schimbat radical în timpul
secolului al XX-lea.
Trebuie, de asemenea, subliniat faptul cã aceastã schimbare este, în mare
mãsurã, bazatã pe observarea istoriei secolului al XX-lea. Pe mãsurã ce
democraþia s-a rãspândit, numãrul aderenþilor sãi a crescut, nu s-a diminuat.
Pornind din Europa ºi America, democraþia ca sistem a atins multe þãrmuri
îndepãrtate, unde a fost întâmpinatã cu dorinþa de implicare ºi cu toleranþã. Mai
6 A se vedea articolul „Tagore and His India,” în New York Review of Books, 26 iunie 1997.
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 86

86 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

mult, când o democraþie existentã este rãsturnatã, au loc proteste pe scarã largã,
chiar dacã aceste proteste sunt deseori suprimate cu brutalitate. Mulþi oameni au
dorit sã îºi riºte vieþile în lupta pentru reinstaurarea democraþiei.
Unele persoane care nu sunt de acord cu statutul de valoare universalã al
democraþiei îºi bazeazã argumentul nu pe absenþa unanimitãþii, ci pe prezenþa
contrastelor regionale. Aceste presupuse contraste sunt puse uneori în legãturã
cu gradul de sãrãcie al unor naþiuni. În conformitate cu acest argument, oamenii
sãraci sunt interesaþi ºi au motive sã fie interesaþi de obþinerea hranei zilnice, ºi
nu de instaurarea democraþiei. Acest argument mult-prea-repetat este eronat la
douã niveluri diferite.
În primul rând, aºa cum am discutat anterior, rolul protector al democraþiei
poate fi în mod particular important pentru cei sãraci. Aceasta se aplicã, evident,
în ceea ce priveºte potenþialele victime ale foametei care se confruntã cu
problema inaniþiei. Se aplicã, totodatã, oropsiþilor care se prãbuºesc de pe scara
economicã într-o crizã financiarã. Oamenii cu nevoi economice trebuie sã aibã
ºi ei o voce politicã. Democraþia nu este un lux care poate aºtepta instaurarea
prosperitãþii generale.
În al doilea rând, existã foarte puþine dovezi cã oamenii sãraci preferã sã
respingã democraþia, dacã li se dã posibilitatea sã aleagã. Este, de aceea, de
oarecare interes faptul cã atunci când un fost guvern indian de la mijlocul anilor
’70 a încercat un argument similar pentru a justifica presupusa „stare de
urgenþã“ (ºi suprimarea variatelor drepturi civile ºi politice) pe care o declarase,
alegerile au divizat votanþii exact din acest motiv. La acele alegeri, a cãror temã
centralã a fost chiar aceastã chestiune, suprimarea drepturilor politice ºi civile de
bazã a fost respinsã cu hotãrâre, iar electoratul indian, unul dintre cele mai sãrace
din lume, a arãtat cã nu este dispus sã protesteze mai puþin faþã de negarea
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale, decât faþã de privaþiunile economice.
În mãsura în care a existat vreo testare a propoziþiei cã sãracilor nu le pasã
de drepturile civile ºi politice, dovezile vin cu totul împotriva acesteia. Afirmaþii
similare pot fi fãcute prin observarea luptei pentru libertãþi democratice din
Coreea de Sud, Thailanda, Bangladesh, Pakistan, Birmania, Indonezia ºi de
oriunde altundeva din Asia. În mod similar, în timp ce libertatea politicã este
negatã în Africa, au existat miºcãri ºi protest împotriva acestei reprimãri oricând
circumstanþele le-au permis sã se manifeste.

Argumente pentru diferenþele culturale


Existã ºi un alt argument în apãrarea unui presupus contrast regional
fundamental, legat nu de circumstanþele economice, ci de diferenþele culturale.
Poate cã cele mai faimoase dintre aceste opinii sunt cele legate de ceea ce poartã
numele de „valori ale Asiei“. Se susþine cã asiaticii valorizeazã prin tradiþie
disciplina, iar nu libertatea politicã ºi cã, astfel, atitudinea faþã de democraþie
trebuie în mod inevitabil sã fie mai scepticã în aceste þãri. Am discutat aceastã
tezã mai detaliat cu ocazia prelegerii Morgenthau Memorial, susþinutã la
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 87

DEMOCRAÞIA CA VALOARE UNIVERSALÃ 87

Consiliul Carnegie pentru Eticã ºi Afaceri Internaþionale.7.


Este foarte greu sã gãsim vreo bazã realã pentru aceastã opinie intelectualã
în istoria culturilor din Asia, mai ales dacã ne concentrãm pe tradiþiile din India,
Mijlociu, Iran ºi alte pãrþi din Asia. De pildã, una dintre primele ºi cele mai
categorice declaraþii care promovau toleranþa pluralismului ºi obligaþia statului de
a proteja minoritãþile poate fi gãsitã în scrierile împãratului indian Ashoka, din
secolul al III-lea înainte de Christos.
Asia este, desigur, un spaþiu foarte extins, care cuprinde 60% din populaþia
întregii lumii, iar generalizãrile despre un set atât de vast de popoare nu sunt
uºoare. Uneori, cei care susþin existenþa unor „valori ale Asiei“ tind sã priveascã
mai ales în direcþia Asiei de Est, ca regiune specificã pentru acestea. Teza
generalã a unui contrast între Asia Orientalã ºi Asia Occidentalã se concentreazã
deseori asupra teritoriilor din estul Thailandei, chiar dacã existã ºi o opinie mai
ambiþioasã, potrivit cãreia restul Asiei este destul de „similar“. Lee Kuan Yew,
cãruia trebuie sã îi fim recunoscãtori pentru cã a fost un atât de clar comentator
(ºi pentru a fi articulat de la un cap la altul ceea ce deseori este afirmat vag în
aceastã literaturã întortocheatã) prezintã „diferenþele fundamentale dintre
concepþia occidentalã ºi cea asiaticã asupra societãþii ºi modului de guvernare“,
explicând cã „atunci vorbesc de þãrile din Asia de Est, mã refer la Japonia,
Coreea de Sud, China, Vietnam, distingându-le de cele din Asia de Sud-Est, care
sunt o mixturã între cultura chinezã ºi cea indianã, deºi cultura indianã însãºi
pune accentul pe valori similare.“8
Asia de Est, totuºi, este ºi ea extrem de diversã, cu multe variaþii care pot fi
identificate nu numai între Japonia, China, Coreea de Sud ºi alte þãri din regiune,
ci ºi în interiorul fiecãrei þãri în parte. Confucius este cel mai citat autor când se
pune problema interpretãrii valorilor asiatice, dar el nu reprezintã singura
influenþã intelectualã în aceste þãri (în Japonia, China ºi Coreea de Sud, de
exemplu, existã tradiþii budiste foarte vechi ºi larg rãspândite, puternice de mai
mult de un mileniu ºi jumãtate, ºi existã ºi alte influenþe care includ o prezenþã
creºtinã considerabilã). Nu se poate vorbi de o venerare omogenã a ordinii în
dauna libertãþii în nici una dintre aceste culturi.
Mai mult, Confucius însuºi nu a recomandat o loialitate oarbã faþã de stat.
Când Zilu îl întreabã: „Cum ar trebui tratat un prinþ?“, Confucius rãspunde (cu
o afirmaþie pe care cenzorii regimurilor autoritare ar putea dori sã o cântãreascã
mai bine): „Spuneþi-i adevãrul chiar dacã îl supãrã.“9 Confucius nu respinge
ideea de a fi prevãzãtor ºi de a avea tact în plan practic, dar nu renunþã la aceastã
recomandare, ca act de opoziþie faþã de un guvern rãu (plin de tact, dacã este

7 Amartya Sen, „Human Rights and Asian Values,“ Morgenthau Memorial Lecture (New York: Consiliul
Carnegie pentru Eticã ºi Afaceri Internaþionale, 1997), publicatã într-o formã restrânsã în The New Republic, 14-
21 iulie 1997.
8 Fareed Zakaria, „Culture is Destiny: A Conversation with Lee Kuan Yew,“ Foreign Affairs 73 (Martie-Aprilie
1994): 113.
9 The Analects of Confucius, Simon Leys, trans. (New York: Norton, 1997), 14.22, 70. [Nota traducãtorului: A se
vedea ºi versiunea în limba românã: Confucius, Analecte, traducere din limba chinezã veche, studiu introductiv,
tabel cronologic, note ºi comentarii de Florentina Viºan; Humanitas, Bucureºti, 1995]
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 88

88 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

necesar): „Când în stat predominã lucrurile bune, vorbiþi ºi acþionaþi cu hotãrâre.


Când statul este în derivã, acþionaþi hotãrât ºi vorbiþi cu prudenþã.“10
Într-adevãr, Confucius oferã o sugestie clarã cã cele douã temelii ale
edificiului imaginar al valorilor asiatice, loialitatea faþã de familie ºi obedienþa faþã
de stat, pot fi într-un conflict sever una cu alta. Mulþi dintre cei care susþin
puterea „valorilor asiatice“ considerã rolul statului ca o prelungire a rolului
familiei, dar, cum a observat Confucius, pot exista ºi tensiuni între cele douã.
Guvernatorul din She i-a spus lui Confucius: „Printre supuºii mei, existã un om
cu o integritate desãvârºitã: când tatãl lui a furat o oaie, el l-a denunþat.“
Confucius i-a replicat în felul urmãtor: „Printre oamenii mei, cei care sunt
integri procedeazã diferit: tatãl îl acoperã pe fiu, iar fiul pe tatã, iar în ceea ce fac
ei existã integritate.“11
Interpretarea monoliticã a valorilor asiatice ca fiind ostile democraþiei ºi
drepturilor politice nu este validatã printr-o examinare criticã. Presupun cã nu ar
trebui sã critic prea mult lipsa argumentelor teoretice care stau la baza acestor
credinþe, de vrme ce aceia care au avut aceste opinii nu sunt cercetãtori, ci
politicieni, deseori purtãtori de cuvânt oficiali sau neoficiali ai guvernelor
autoritare. Cu toate acestea, este interesant sã observãm cã în timp ce
cercetãtorilor din mediul academic le lipseºte simþul practic, când este vorba de
politica practicã, politicienii pot, în schimb, sã fie lipsiþi de simþ practic când vine
vorba de cercetarea academicã.
Nu este greu, desigur, sã gãsim scrieri autoritare în tradiþiile asiatice. Dar nu
este greu sã le gãsim nici în operele clasicilor occidentali. Nu trebuie sã cãutãm
mai departe de operele lui Platon sau Toma d’Aquino, pentru a vedea cã
ataºamentul pentru disciplinã nu este o trãsãturã specific asiaticã. A respinge
posibilitatea ca democraþia sã fie o valoare universalã din pricina unor scrieri
asiatice despre ordine ºi disciplinã ar fi un act similar cu respingerea democraþiei
ca formã fireascã de guvernare în Europa ºi America de astãzi, pe baza scrierilor
lui Platon ºi Toma d’Aquino (ca sã nu mai menþionãm literatura medievalã
substanþialã în sprijinul Inchiziþiei).
Pe baza experienþelor luptelor politice contemporane, în special în Orientul
Mijlociu, islamul este deseori portretizat ca fiind ostil faþã de libertatea
individualã. Dar, prezenþa diversitãþii ºi a varietãþii în interiorul unei tradiþii se
aplicã ºi în cazul islamului. În India, Akbar ºi cei mai mulþi dintre împãraþii
moguli (cu excepþia notabilã a lui Aurangzeb) oferã exemple ilustrative atât
pentru teoria, cât ºi pentru practica toleranþei politice ºi religioase. Sultanii turci
erau deseori mai toleranþi decât contemporanii lor europeni. Exemple
nenumãrate pot, de asemenea, fi identificate printre conducãtorii din Cairo ºi
Bagdad. În secolul al XII-lea, marele învãþat evreu Maimonide a trebuit sã
pãrãseascã o Europã intolerantã (unde se nãscuse) ºi sã se fereascã de
persecutorii evreilor, refugiindu-se în atmosfera sigurã a unui Cairo civilizat ºi
tolerant, sub protecþia sultanului Saladin.

11 The Analects of Confucius, 13.18, 63.


10 The Analects of Confucius, 14.3, 66.
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 89

DEMOCRAÞIA CA VALOARE UNIVERSALÃ 89

Diversitatea este o trãsãturã a celor mai multe dintre culturile lumii.


Civilizaþia occidentalã nu reprezintã o excepþie de la aceastã regulã. Practic,
democraþia care a câºtigat teren în Occidentul modern este în mare parte
rezultatul unui consens ale cãrui origini se gãsesc în Iluminism ºi în Revoluþia
Industrialã ºi, în special, în ultimul secol. A vedea în aceasta un ataºament istoric
la Occidentului, de-a lungul mileniilor, faþã de democraþie ºi a-l opune apoi
tradiþiilor nonoccidentale (tratate nediferenþiat) ar însemna sã facem o mare
greºealã. Aceastã tendinþã spre suprasimplificare poate fi identificatã nu numai
în scrierile unor reprezentanþi guvernamentali din Asia, dar ºi în teoriile unora
dintre cei mai subtili învãþaþi occidentali.
Ca sã dau un exemplu din scrierile unui scriitor foarte important ale cãrui
opere, în multe alte privinþe, au fost impresionante, îmi permit sã îl citez pe
Samuel Huntington cu teza sa despre ciocnirea civilizaþiilor, în care
eterogenitãþile din cadrul fiecãrei culturi nu sunt recunoscute aºa cum ar trebui.
Studiul sãu ajunge la concluzia clarã cã „un simþ al individualismului ºi o tradiþie
a drepturilor ºi libertãþilor“ pot fi gãsite în societãþile occidentale, care sunt
„unice printre societãþile civilizate.“12 Huntington susþine, de asemenea, cã
„trãsãturile centrale ale Occidentului, acelea care îl disting de alte civilizaþii,
precedã modernizarea Occidentului.“ În opinia sa, „Occidentul a fost Occident
cu mult înainte de a fi modern.“13 Exact aceastã tezã este cea care, aºa cum am
argumentat, nu supravieþuieºte examinãrii istorice.
Fiecãrei încercãri a unui reprezentant guvernamental asiatic de a opune
presupusele „valori asiatice“ celor presupus occidentale, pare sã îi corespundã o
încercare a unui intelectual occidental de a propune un contrast din punctul de
vedere opus. Dar chiar dacã fiecare asalt asiatic este urmat de o respingere
occidentalã, cele douã împreunã nu prea reuºesc sã distingã pretenþia
democraþiei de a reprezenta o valoare universalã.

Unde se desfãºoarã dezbaterea

Am încercat sã abordez un numãr de chestiuni legate de opinia cã democraþia


este o valoare universalã. Valoarea democraþiei include importanþa sa intrinsecã
pentru viaþa umanã, rolul sãu instrumental în generarea imperativelor politice ºi
funcþia sa constructivã în formarea valorilor (ºi în înþelegerea forþei ºi fezabilitãþii
nevoilor, drepturilor ºi îndatoririlor). Aceste merite nu au un caracter regional,
dupã cum un astfel de merit nu îl are nici promovarea disciplinei ºi a ordinii.
Eterogenitatea valorilor pare sã caracterizeze cele mai multe, poate chiar toate
culturile majore. Argumentul cultural nu exclude alegerile pe care le putem face
în prezent ºi nici nu impune vreo constrângere asupra lor.
Aceste alegeri trebuie fãcute aici ºi acum, þinând cont de rolurile funcþionale
ale democraþiei, de care pledoaria pentru democraþie în lumea contemporanã
12 Samuel P. Huntington, The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order (New York: Simon and
Schuster, 1996), 71.
13 Huntington, The Clash of Civilizations, 69.
76-90.qxd 10.06.2002 12:13 Page 90

90 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

depinde. Am argumentat cã aceastã pledoarie este, într-adevãr, foarte puternicã,


nefiind dependentã de folclorul regional. Forþa argumentului cã democraþia este
o valoare universalã stã, în cele din urmã, în acest avantaj. Acesta este contextul
în care se desfãºoarã dezbaterea. El nu poate fi respins de tabuuri imaginare sau
predispoziþii civilizaþionale impuse de trecutul nostru diferit.

Traducere de Magda Ferchedãu-Muntean


91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 91

ILUZII DESPRE CONSOLIDAREA


DEMOCRAÞIEI*

Guillermo O’Donnell**

Abstract:

The general optimism that followed the third wave of democratization was grounded in the
unilinear, stadial notion of democratic consolidation: once the transition is completed, there can
be only one way of political development in the new democracies that is, towards the model of
the advanced Western societies. In fact, such optimism is unwarranted. Undemocratic games
are possible within the formal democratic frameworks, especially in societies with
clientelar/particularistic traditions. Vicious equilibria in which the lack of accountability and
undemocratic practices can coexist with formal democratic rules are stable in the long run.
Key words: polyarchy, accountability, informal rules, consolidation

Pânã nu de mult, democraþiile erau puþine la numãr, iar cele mai multe
dintre ele erau localizate în partea nord-vesticã a emisferei nordice. Cu toate
acestea, în ultimele douã decenii, multe þãri au abandonat regimurile autoritare.
Sunt multe diferenþe între aceste þãri. Unele au revenit la noi tipuri de
autoritarism (chiar dacã, din când în când, organizeazã alegeri), în vreme ce altele
au adoptat în mod clar democraþia. Alte þãri par sã fie fixate într-o zonã gri. Ele
pãstreazã asemãnãri cu democraþiile solide, dar unele atribute cheie ale acestora
fie le lipsesc, fie existã în forme precare. În prezent, cantitatea uriaºã de literaturã
academicã ne spune cã aceste democraþii „incomplete“ nu reuºesc sã devinã
consolidate sau instituþionalizate.

* „Illusions About Consolidation“, Journal Of Democracy, 7:2 (1996). © The Johns Hopkins University Press
and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins University Press.
** Guillermo O'Donnell este profesor onorific Helen Kellogg de guvernare ºi studii internaþionale la
Universitatea Notre Dame. A scris: Modernization and Bureaucratic Authoritarianism (1979); Bureaucratic
Authoritarianism: Argentina, 1966-1973, in Comparative Perspective (1988); ºi, în colaborare cu Philippe
Schmitter ºi Laurence Whitehead, Transitions from Authoritarian Rule. (1986).
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 92

92 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

De aici rezultã douã sarcini. Una este de a stabili un punct determinant care
separã toate democraþiile de toate nondemocraþiile. Localizarea acestui punct
depinde de întrebãrile pe care le punem ºi, de aceea, este totdeauna arbitrarã. Au
fost propuse o mulþime de definiþii ale democraþiei.1 Conceptul de „poliarhie“ al
lui Robert Dahl este cel pe care îl consider cel mai util. O datã ce se obþine un
set rezonabil de limitat de democraþii, a doua sarcinã este de a examina criteriile
pe care un anumit corp de lucrãri le foloseºte pentru a compara cazurile care
aparþin acestui set. Dacã aceste criterii sunt considerate dezirabile, urmãtorul pas
este de a promova concepte alternative pentru aceste comparaþii. Exact acest
lucru îl voi urmãri în articolul de faþã, chiar dacã într-o manierã preliminarã ºi
schematicã.
America Latinã contemporanã este punctul meu empiric de referinþã,
deºi discuþia mea se aplicã, probabil, ºi altor þãri democratizate recent, din alte
pãrþi ale lumii. Principalul argument este cã, în contradicþie cu ceea ce susþin cele
mai multe lucrãri de cercetare, problema multora dintre noile poliarhii nu este cã
le lipseºte instituþionalizarea. Mai degrabã, felul în care politologii contemporani
conceptualizeazã, de regulã, unele instituþii ne împiedicã sã recunoaºtem cã
aceste poliarhii au, de fapt, douã instituþii extrem de importante. Una este foarte
formalizatã, dar intermitentã: alegerile. Cealaltã este informalã, permanentã ºi
predominantã: particularismul (sau clientelismul, definit în sens larg). Un fapt
important este cã, spre deosebire de perioadele anterioare de autoritarism,
particularismul existã acum într-o tensiune neconfortabilã cu regulile ºi
instituþiile formale din ceea ce eu numesc „pachetul instituþional complet“ al
unei poliarhii. Aceste argumente deschid drumul unor serii de chestiuni pe care
le voi analiza în studiile viitoare în detaliul ºi cu nuanþa pe care o meritã; scopul
meu acum este de a furniza unele elemente din ceea ce eu cred cã sunt revizuiri
necesare în agenda conceptualã ºi comparativã pentru studierea tuturor
poliarhiilor existente, în special acelea care sunt instituþionalizate informal. 2
Aºa cum este definitã de Dahl, poliarhia are ºapte atribute: 1) oficialitãþi
alese; 2) alegeri libere ºi corecte; 3) sufragiu inclusiv; 4) dreptul de a candida
pentru funcþii publice; 5) libertatea de exprimare; 6) existenþa surselor alternative
de informare; 7) autonomie asociativã.3 Atributele de la 1 la 4 ne spun cã un

1 Ilustrând lipsa criteriilor clare din literatura de specialitate, David Collier ºi Steven Levitsky au fãcut un
inventar ºi au discutat despre cele peste o sutã de adjective care au fost ataºate termenului „democraþie“. Prin
multe dintre aceste adjective se intenþioneazã sã se indice cã situaþiilor respective le lipsesc, într-o anumitã
mãsurã, atributele democraþiei depline, aºa cum a fost ea definitã de fiecare autor. A se vedea Collier ºi
Levitsky, „Democracy 'With Adjectives': Finding Conceptual Order in Recent Comparative Research“
(manuscris nepublicat, Universitatea Berkeley, California, Departamentul de ºtiinþe politice, 1995).
2 Am încercat fãrã succes sã gãsesc termeni potriviþi pentru ceea ce literatura numeºte democraþii
instituþionalizate versus democraþii neinstituþionalizate (sau slab instituþionalizate) sau democraþii consolidate
versus democraþii neconsolidate, cele mai vechi poliarhii încadrându-se în prima pereche de termeni, iar cele
noi, în a doua pereche. Din motive care urmeazã sã fie clarificate în continuare, am optat pentru a numi primul
grup de þãri „instituþionalizate formal“, iar pe al doilea „instituþionalizate informal“, nu fãrã îndoieli: în primul
set de þãri, multe lucruri se întâmplã în afara regulilor instituþionale prescrise formal, în vreme ce al doilea set
include o instituþie foarte formalizatã, alegerile.
3 Aceastã listã este din cartea lui Robert Dahl, Democracy and Its Critics (New Haven: Yale University Press,
1989), 221. Cititorul poate cerceta mai multe detalii legate de aceste atribute, discutate de Dahl în cartea tocmai
citatã.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 93

ILUZII DESPRE CONSOLIDAREA DEMOCRAÞIEI 93

aspect fundamental al poliarhiei este cã alegerile sunt inclusive, corecte ºi


competitive. Atributele de la 5 la 7 se referã la libertãþile politice ºi sociale care
sunt minim necesare nu numai în timpul alegerilor, ci ºi între acestea, ca o
condiþie pentru ca alegerile sã fie corecte ºi competitive. În conformitate cu
aceste criterii, unele þãri din America Latinã nu sunt în prezent poliarhii:
Republica Dominicanã, Haiti ºi Mexic au avut recent alegeri, dar ele au fost
marcate de serioase neregularitãþi înainte, în timpul ºi dupã încheierea votãrii.
La lista lui Dahl trebuie adãugate ºi alte atribute. Unul este cã
oficialitãþile alese (ºi, unele, numite) nu ar trebui sã îºi piardã arbitrar funcþia
înainte de sfârºitul mandatelor constituþionale (Alberto Fujimori în Peru ºi Boris
Yelþîn în Rusia pot sã fi fost aleºi în alegeri libere, dar ei au abolit poliarhia când
au dizolvat parlamentele ºi i-au concediat pe membrii curþilor supreme de
justiþie). Un al doilea atribut de adãugat este cã autoritãþile alese nu ar trebui sã
fie supuse unor constrângeri severe, dreptului de veto sau excluderii de la
anumite domenii de politici publice din partea altor actori, nealeºi, în special din
partea forþelor armate.4 În acest sens, Guatemala ºi Paraguay, precum ºi,
probabil, El Salvador ºi Honduras, nu se calificã drept poliarhii.5 Chile este un
caz ciudat, unde restricþiile de acest tip fac parte dintr-o constituþie moºtenitã de
la regimul autoritar. Totuºi, Chile întruneºte cele ºapte criterii ale lui Dahl. Peru
este un alt caz îndoielnic, de vreme ce alegerile prezidenþiale din 1995 nu au fost
nepãtate, iar forþele armate îºi menþin puterea tutelarã asupra unor zone de
politici publice. În al treilea rând, ar trebui sã existe un teritoriu naþional
necontestat care defineºte populaþia cu drept de vot.6 În cele din urmã, o
definiþie potrivitã a poliarhiei ar trebui sã includã ºi o dimensiune inter-
temporalã: aºteptarea generalã ca procesul electoral corect ºi libertãþile conexe
acestuia sã continue pe termen nelimitat.
Aceste criterii permit sã mai rãmânã în categoria poliarhiilor doar
Columbia, Costa Rica ºi Venezuela, ale cãror origini democratice se aflã înainte
de valul de democratizare care a început la mijlocul anilor ’70, ºi alte nouã þãri
care s-au democratizat dupã acest val: Argentina, Bolivia, Brazilia, Ecuador,
Nicaragua, Panama, Uruguay ºi, cu avertismentele deja notate, Chile ºi Peru.
Numai în cea mai veche poliarhie latino-americanã (Costa Rica) ºi în douã cazuri
de redemocratizare (Chile ºi Uruguay) ramura executivã, parlamentul, partidele
4 A se vedea mai ales J. Samuel Valenzuela, „Democratic Consolidation in Post-transitional Settings: Notion,
Process, and Facilitating Conditions“, în Scott Mainwaring, Guillermo O'Donnell ºi J. Samuel Valenzuela
(editori), Issues in Democratic Consolidation: The New South American Democracies in Comparative Perspective (Notre
Dame, Indiana: University of Notre Dame Press, 1992), 57-104 ºi Philippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl,
„What Democracy Is…and Is Not“, în Journal of Democracy 2 (Vara 1991): 75-88. (Nota traducãtorului: A
se vedea ºi traducerea în limba românã a acestui text, publicatã în acest numãr al Revistei Române de ªtiinþe
Politice - Philippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl, Ce este ºi…ce nu este democraþia, traducere de Magda
Ferchedãu-Muntean).
5 A se vedea Terry Lynn Karl, „The Hybrid Regimes of Central America“, în Journal of Democracy 6 (Iulie
1995): 73-86 ºi „Imposing Consent? Electoralism vs. Democratization in El Salvador“, în Paul Drake ºi
Eduardo Silva (editori), Elections and Democratization in Latin America, 1980-1985 (San Diego: Centrul pentru
studii iberice ºi latino-americane, 1986), 9-36.
6 A se vedea în special Juan J. Linz ºi Alfred Stepan, Problems of Democratic Transition and Consolidation: Southern
Europe, South America, and Post-Communist Europe (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1996) ºi Philippe
Schmitter, „Dangers and Dilemmas of Democracy“, în Journal of Democracy 5 (Aprilie 1994): 57-74.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 94

94 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

ºi puterea judecãtoreascã funcþioneazã într-o manierã care este rezonabil de


apropiatã de regulile instituþionale formale, fãcându-le sã fie noduri
instituþionale eficiente în fluxul puterii politice ºi al politicilor publice. Columbia
ºi Venezuela au funcþionat în acest fel, dar nu o mai fac în prezent. Aceste douã
þãri, alãturi de Panama ºi Peru (un set care include marea majoritate a
populaþiilor latino-americane ºi a volumul de PIB), funcþioneazã în moduri pe
care teoria democraticã actualã nu ne-a prea pregãtit sã le înþelegem.
Trebuie sã ne întoarcem la definiþia poliarhiei. Aceastã definiþie, precisã în
ceea ce priveºte alegerile (atributele de la 1 la 4), este plinã de respect faþã de
trãsãturi instituþionale precum parlamentarismul sau prezidenþialismul,
centralismul sau federalismul, majoritarismul sau consensualismul ºi prezenþa
sau absenþa unei constituþii scrise sau a procesului de verificare a
constituþionalismului legilor. De asemenea, definiþia poliarhiei nu spune nimic
despre teme importante, dar eludate, cum ar fi condiþiile, modul ºi mãsura în
care guvernele sunt responsabile faþã de cetãþeni între alegeri, precum ºi gradul
în care domnia legii depãºeºte teritoriul geografic ºi social al þãrii.7 Faptul cã
aceste lucruri sunt lãsate sub tãcere este oportun: definiþia poliarhiei, sã ne
amintim, stabileºte un punct crucial clar, unul care separã situaþiile în care existã
alegeri inclusive, corecte ºi competitive ºi libertãþi de bazã, de toate celelalte
situaþii, incluzând nu numai regimurile autoritare arogante, dar ºi þãri care
organizeazã alegeri, deºi în lipsa unor caracteristici care, împreunã, definesc
poliarhia.
Între poliarhii, cu toate acestea, existã multe diferenþe. Acestea sunt
empirice, dar pot fi ºi evaluate normativ, iar efectul lor probabil asupra
perspectivelor supravieþuirii fiecãrei poliarhii poate fi în cele din urmã
determinat. Acestea sunt chestiuni importante, care meritã o oarecare clarificare
conceptualã.
Prin definiþie, toate cazurile latino-americane pe care le-am numit poliarhii
sunt astfel pentru un fapt simplu, dar crucial: alegerile sunt instituþionalizate.
Prin instituþie, înþeleg un tipar regularizat de interacþiune care este cunoscut,
practicat ºi acceptat (dacã nu chiar aprobat) de actori care se aºteaptã sã continue
sã interacþioneze dupã regulile sancþionate ºi sprijinite de acel tipar.8 În mod
tipic, instituþiile sunt acceptate, în existenþa ºi continuitatea lor, de actorii care
interacþioneazã cu ele ºi prin ele. Instituþiile sunt, de regulã, instrumente
incontestabile de reglementare a aºteptãrilor ºi comportamentelor. Uneori,
instituþiile devin organizaþii complexe: se presupune cã ele opereazã într-un
cadru foarte formalizat ºi explicit de reguli ºi se materializeazã în clãdiri, ritualuri
ºi oficialitãþi. Acestea sunt instituþiile asupra cãrora se concentreazã atât ºtiinþa
politicã „precomportamentalã“, cât ºi cea mai mare parte a ºtiinþei politice neo-
instituþionale contemporane. O caracteristicã neobiºnuitã a alegerilor în ipostaza
lor de instituþii este cã sunt extrem de formalizate prin reguli detaliate ºi
7 Pentru o listã utilã a acestor variaþii instituþionale, a se vedea Schmitter ºi Karl, „What Democracy Is…and
is Not“.
8 Pentru o discuþie detaliatã a instituþiilor, a se vedea articolul meu, „Delegative Democracy“, în Journal of
Democracy 5 (Ianuarie 1994): 56-69.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 95

ILUZII DESPRE CONSOLIDAREA DEMOCRAÞIEI 95

explicite, dar funcþioneazã cu intermitenþe ºi nu au totdeauna un corp


organizaþional permanent.
În toate poliarhiile, mai noi sau mai vechi, alegerile sunt
instituþionalizate atât în ceea ce le priveºte direct, cât ºi în eficienþa rezonabilã9 a
condiþiilor conexe de libertate a expresiei, acces la informaþii alternative ºi
autonomie organizaþionalã. Liderii ºi votanþii sunt încredinþaþi cã, în viitor, vor
avea loc la termenul stabilit alegeri inclusive, corecte ºi competitive, cã votanþii
vor fi înregistraþi cum trebuie ºi cã nu vor suferi coerciþii fizice, iar voturile lor
vor fi numãrate corect. Este, de asemenea, luat de bun faptul cã învingãtorii îºi
vor prelua funcþiile publice, iar mandatele lor nu vor înceta într-o manierã
arbitrarã. Mai mult, pentru ca acest proces electoral sã existe, trebuie, totodatã,
sã existe libertatea de opinie ºi de asociere (inclusiv libertatea de a înfiinþa partide
politice), precum ºi o presã necenzuratã. Þãrile unde alegerile nu au aceste
caracteristici nu pot fi catalogate ca fiind poliarhii.10
Cei mai mulþi cercetãtori ai democratizãrii sunt de acord cã noile
poliarhii sunt, în cel mai bun caz, slab instituþionalizate. Puþine dintre ele par sã
fi instituþionalizat altceva decât alegerile, din ceea ce ne-am aºtepta sã
instituþionalizeze când ne gândim la experienþa polarhiilor mai vechi. Dar
aparenþele pot fi înºelãtoare, de vreme ce multe alte instituþii pot exista, chiar
dacã ele pot sã nu fie cele pe care cei mai mulþi dintre noi le-ar prefera sau le-ar
recunoaºte cu uºurinþã.

Teorii ale „consolidãrii“

Când sunt instituþionalizate alegerile acestora, s-ar putea spune cã poliarhia (sau
democraþia politicã) este „consolidatã“, adicã existã probabilitatea ca ea sã fie
trainicã. Aceasta, alãturi de prevederea absenþei puterii de veto asupra
autoritãþilor alese, constituie influenta definiþie a „consolidãrii democratice“
oferite de Juan J. Linz, care o numeºte o stare de fapt „în care nici unul dintre
actorii politici majori, partide sau grupuri de interese, forþe sau instituþii
organizate nu considerã cã existã o alternativã la procesele democratice de
câºtigare a puterii ºi… nici o instituþie sau grup politic nu pretinde dreptul de
veto împotriva decidenþilor aleºi democratic… Simplu spus, democraþia trebuie
consideratã «singurul joc acceptat» (the only game in town)“.11 Aceastã definiþie
minimalistã are avantaje importante. Totuºi, eu vãd puþine câºtiguri analitice în

9 Recunosc cã termenul „rezonabil“ este ambiguu. Aceste libertãþi nu sunt nicãieri complet neafectate, dacã
nu prin altceva, mãcar prin consecinþele politice ale inegalitãþii sociale. Prin „rezonabil“ înþeleg cã nu existã nici
interdicþii de jure asupra acestor libertãþi, nici eforturi sistematice ºi, de regulã, pline de succes ale guvernului
sau actorilor privaþi de a le anula.
10 Pe de altã parte, alegerile pot deveni în mod autentic mai competitive prin, sã spunem, adoptarea unor
mãsuri care sã diminueze avantajele celor care se aflã în funcþii publice sau ale partidelor puternice din punct
de vedere economic. Desigur, acestea sunt chestiuni importante. Dar, ceea ce vreau sã arãt acum este cã aceste
diferenþe intervin în þãrile care sunt deja catalogate ca poliarhii.
11 Juan J. Linz, „Transitions to Democracy“, în Washington Quaterly 13 (1990): 156. Aserþiunea „singurul joc
acceptat“ presupune unele ambiguitãþi pe care le voi discuta în acest articol.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 96

96 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

ataºarea termenului „consolidatã“ lângã ceva care, probabil, deºi nu sigur, va


dura: „democraþie“ ºi „consolidatã“ sunt termeni prea polisemantici pentru a
forma o bunã pereche.
Alþi autori oferã definiþii mai extinse ale consolidãrii democratice, multe dintre
ele centrate pe obþinerea unui grad foarte mare de „instituþionalizare“.12 De regulã,
aceste definiþii nu considerã cã alegerile sunt o instituþie.13 Ele se concentreazã
asupra unor organizaþii complexe, în principal executivul, partidele, parlamentul ºi,
uneori, puterea judecãtoreascã. Multe studii de valoare au fost concepute din acest
punct de vedere. Prin însãºi logica pe care o folosesc când afirmã cã multe noi
poliarhii sunt neinstituþionalizate, totuºi aceste studii presupun, ca etalon com-
parativ, o perspectivã genericã ºi cumva idealistã asupra vechilor poliarhii. Sensul
acestui etalon mã uimeºte cu totul: deseori, este neclar dacã se aseamãnã cu o medie
de caracteristici observate în cadrul vechilor poliarhii, un tip ideal generat de unele
dintre aceste caracteristici, o generalizare a întregului set de caracteristici a unora
dintre poliarhii sau o declaraþie normativã a caracteristicilor preferate. Mai mult,
acest mod de gândire conþine o puternicã aromã teleologicã. Situaþiile concrete care
nu au „ajuns“ la instituþionalizare deplinã sau care nu par sã se deplaseze în aceastã
direcþie sunt considerate subdezvoltate, îngheþate, clar neconsolidate ºi aºa mai
departe. O asemenea perspectivã presupune cã existã sau cã ar trebui sã existe
factori care lucreazã în favoarea consolidãrii sau instituþionalizãrii crescute, dar cã
„obstacolele“ contracarante pun piedici unui proces de schimbare care, altfel, s-ar
derula liber.14 Faptul cã unele dintre aceste poliarhii au fost într-o stare de „clarã
neconsolidare“15 timp de 20 de ani sugereazã cã acest mod de gândire este extrem
de straniu.
O carte recent publicatã despre consolidarea democraticã în Europa Sudicã

12 Chiar dacã cele mai multe definiþii ale consolidãrii democratice sunt centrate pe problema „instituþionalizãrii“
(fie explicit, fie implicit, prin afirmarea acceptãrii sau aprobãrii instituþiilor democratice ºi a regulilor lor
formale), ele oferã o mare varietate de criterii adiþionale. Numai eu am numãrat peste 12 astfel de criterii, la o
recentã trecere în revistã a literaturii de specialitate. A se vedea Doh Chull Shin, „On the Third Wave of
Democratization: A Synthesis and Evaluation of Recent Theory and Research“, în World Politics 47 (Octombrie
1994): 135-170.
13 Chiar dacã el nu se exprimã în aceºti termeni, o excepþie o constituie definiþia consolidãrii democratice oferite
de J. Samuel Valenzuela. Definiþia sa se concentreazã asupra a ceea ce eu numesc instituþionalizarea alegerilor ºi
absenþa puterii de veto. A se vedea studiul sãu, „Democratic Consolidation in Post-Transitional Settings“, 69.
14 A venit timpul pentru o autocriticã. Termenul „subdezvoltate“ l-am folosit împreunã cu Scott Mainwaring
ºi J. Samuel Valenzuela în introducerea volumului nostru Issues in Democratic Consolidation, 11. În plus, în capitolul
meu din acelaºi volum (pp. 17-56), am oferit o definiþie minimalistã a consolidãrii democratice ºi am propus
conceptul de „a doua tranziþie“, de la guvernul ales democratic la un regim democratic consolidat. Aceste
concepte fac parte din teleologia pe care o critic aici. Aceastã perspectivã teleologicã este omoloagã celei folosite
în multe studii despre modernizare în anii '50 ºi '60. La vremea respectivã, a fost criticatã abundent, dar, evident,
nu decisiv. Pentru o criticã a conceptului de „consolidare democraticã“ care este convergent cu al meu, a se
vedea Ben Ross Schneider, „Democratic Consolidations: Some Broad Comparisons and Sweeping Arguments“,
în Latin American Research Review 30 (1995): 215-234. Schneider concluzioneazã prin a avertiza împotriva „erorii
universalismului excesiv“ (p. 231).
15 Philippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl, „The Conceptual Travels of Transitologists and Consolidationists:
How Far to the East Should They Attempt to Go?“ în Slavic Review 63 (Primãvara 1994): 173-185.
16 Richard Gunther, P. Nikiforos Diamandouros ºi Hans-Jurgen Puhle (editori), The Politics of Democratic
Consolidation: Southern Europe in Comparative Perspective (Baltimore: Johns Hopkins University Press,
1995).
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 97

ILUZII DESPRE CONSOLIDAREA DEMOCRAÞIEI 97

este un caz care meritã discutat.16 Aceasta este prima dintr-o serie de cinci
volume, rezultate dintr-un proiect desfãºurat timp de opt ani ºi care a implicat,
drept coautori ºi participanþi la discuþii, pe mulþi dintre cei mai distinºi cercetãtori
ai democratizãrii. Introducerea (pp. 1-32) ºi concluziile (pp. 389-413) scrise de co-
editorii ºi codirectorii programului de cercetare oferã o decantare impresionant de
eruditã a acestor schimburi academice extinse. Aceste texte sunt ºi ele ilustrative
pentru perspectivele pe care le critic aici. Editorii folosesc conceptul de
„traiectorii ale tranziþiilor ºi consolidãrilor democratice“, concept cu care, chiar
dacã avertizeazã cã el „nu ar trebui sub nici o formã înþeles ca implicând o
prejudecatã conceptualã deterministã“, ei intenþioneazã sã „capteze ºi sã
evidenþieze combinaþia particularã ºi jocul de libertate ºi constrângere la fiecare
stadiu succesiv al procesului de democratizare“ (p. xvi, sublinierea autorului,
G.O’D.). Mai departe, ei afirmã: „Considerãm miºcarea neîntreruptã cãtre tipul
ideal de consolidare democraticã foarte semnificativã“ (p. 9, sublinierea autorului,
G.O’D.). În conformitate cu aceastã perspectivã, cele mai multe þãri latino-
americane, spre deosebire de cele din Europa Sudicã despre care autorii spun cã
au devenit democraþii consolidate în parte pentru cã au „sãrit“ etapele de
dezvoltare ºi democratizare, sunt considerate ca „încã luptându-se cu probleme
ale tranziþiei de magnitudine ºi intensitate variate ºi, deseori, majore“ (p. xiv-xvi,
sublinierea autorului, G.O’D.). O excepþie de la aceastã regulã este Chile, unde
tranziþia „se îndreaptã cãtre consolidare“ (p. 19. sublinierea autorului, G.O’D.) ºi
care „pare sã fie pe drumul încheierii cu succes a etapei tranziþionale“ (p. 389,
sublinierea autorului, G.O’D.). Þãrile din Europa Sudicã, dupã ce au ajuns în
stadiul de consolidare, sunt considerate a intra într-un alt stadiu, „al persistenþei
democratice“, care „este ultimul din procesul de democratizare“ (p. xiii).
Oricum ar sta lucrurile, poliarhiile care sunt considerate a fi neconsolidate,
neinstituþionalizate sau slab instituþionalizate sunt definite negativ pentru ceea ce
le lipseºte: tipul ºi gradul de instituþionalizare pe care se presupune cã le-au atins
vechile poliarhii. Totuºi, definiþiile negative mutã atenþia de la construirea
tipologiilor de poliarhii pe baza caracteristicilor specifice ºi descrise pozitiv ale
fiecãrui tip.17 Asemenea tipologii sunt necesare, printre altele, pentru
identificarea probabilitãþii de trãinicie a fiecãrui tip în parte, pentru explorarea
tiparelor de schimbare ºi pentru clarificarea variatelor dimensiuni la nivelul
cãrora problemele calitãþii ºi performanþei poliarhiei pot fi discutate ºi cercetate.
Nu existã nici o teorie care sã ne poatã spune din ce cauzã ºi în ce manierã
noile poliarhii care au instituþionalizat alegerile îºi vor „desãvârºi“ setul

16 Richard Gunther, P. Nikiforos Diamandouros ºi Hans-Jurgen Puhle (editori), The Politics of Democratic
Consolidation: Southern Europe in Comparative Perspective (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1995).
17 Ar trebui sã ne amintim câteva tipologii care au fost propuse pentru poliarhiile instituþionalizate formal. A
se vedea în special cartea lui Arend Lijphart, Democracies: Patterns of Majoritarian and Consensus Government in
Twenty-One Countries (New Haven: Yale University Press, 1984). Aceastã lucrare a fost extrem de utilã pentru
înþelegerea acestor poliarhii, întrucât ea subliniazã necesitatea unor eforturi similare pentru întregul set de
poliarhii care, de acum, s-a extins extrem de mult. Pentru o încercare fãcutã în aceastã direcþie, a se vedea
Carlos Acuna ºi William Smith, „Future Politico-Economic Scenarios for Latin America“, în William Smith,
Carlos Acuna ºi Eduardo Gamarra (editori), Democracy, Markets, and Structural Reform in Latin America (New
Brunswick, New Jersey: Transaction, 1993), 1-28.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 98

98 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

instituþional sau, cu alte cuvinte vor deveni „consolidate“. Tot ceea ce putem
spune acum este cã, atâta vreme cât alegerile sunt instituþionalizate, este probabil
ca poliarhiile sã fie trainice. Putem adãuga ipoteza cã aceastã probabilitate este
mai mare în cazul poliarhiilor care sunt instituþionalizate formal. Însã aceastã
afirmaþie nu este teribil de interesantã dacã nu þinem cont de alþi factori care,
probabil, au puternice efecte independente în privinþa ºanselor de supravieþuire
ale poliarhiilor.18 În consecinþã, a numi unele poliarhii „consolidate“ sau
„puternic instituþionalizate“ ar însemna nu mai mult decât a spune cã sunt
instituþionalizate în maniere la care ne aºteptãm ºi pe care le aprobãm. Fãrã a
exista o teorie despre modul în care se întâmplã acest lucru ºi despre cauzele care
ar sta la baza lui, este, în cel mai bun caz, prematur sã ne aºteptãm ca poliarhiile
mai noi sã devinã în mod natural sau sã fie forþate sã devinã „consolidate“ sau
„puternic instituþionalizate“. În orice situaþie, o asemenea teorie poate fi
elaboratã pe baza unei descrieri pozitive a caracteristicilor principale pe care le
au cazurile relevante.

Importanþa regulilor informale

Poliarhia reprezintã rezultatul fericit al unor procese care au durat secole


întregi, mai ales în þãrile din partea de nord-vest a globului. În ciuda multor
variaþii între aceste þãri, poliarhia este concretizatã într-un pachet instituþional:
un set de reguli ºi instituþii (multe dintre ele organizaþii complexe), care este
formalizat explicit în constituþii ºi legislaþie auxiliarã. Se presupune cã regulile
ghideazã comportamentul indivizilor din instituþii ºi al indivizilor care
interacþioneazã cu instituþiile. Gradul în care comportamentul ºi aºteptãrile se
desprind de reguli sau deviazã de la ele este dificil de mãsurat empiric. Dar
când estimarea este rezonabil de apropiatã de adevãr, regulile formale ne
simplificã sarcina. Ele sunt predictori buni ai comportamentului ºi
aºteptãrilor. În acest caz, se poate concluziona cã toate sau cele mai multe
reguli ºi instituþii formale ale poliarhiei sunt deplin sau aproape deplin
instituþionalizate.19 Când estimarea este neclarã ºi, practic, inexistentã, suntem
confruntaþi cu dubla sarcinã de a descrie comportamentul real ºi de a
descoperi regulile (de obicei, informale) dupã care comportamentul ºi

18 Adam Przeworski ºi colaboratorii sãi au descoperit cã o dezvoltare economicã puternicã ºi un regim


parlamentar cresc media ratei de supravieþuire a poliarhiilor. Acestea sunt descoperiri importante, dar autorii
nu au testat impactul inegalitãþii socio-economice ºi ale celei produse de instituþionalizarea informalã pe care
urmeazã sã o discut. În aºteptarea unei cercetãri mai ample, este imposibil sã identificãm acum direcþia cauzalã
ºi greutatea tuturor acestor variabile. Presupunerea mea este cã inegalitatea socio-economicã puternicã este în
strânsã conexiune cu instituþionalizarea informalã. Dar nu ºtim dacã fie una dintre ele, fie ambele, direct sau
indirect, afecteazã ºansele de supravieþuire ale poliarhiei sau dacã ar putea amâna efectele dezvoltãrii economice
pe care Przeworski et al. le-au descoperit. A se vedea Adam Przeworski ºi Fernando Limongi, „Modernization:
Theories and Facts“ (Working Paper nr. 4, Centrul pentru Democraþie din Chicago, Universitatea din Chicago,
noiembrie 1994) ºi studiul lui Przeworski et al. din acest numãr al Journal of Democracy.
19 Un subiect care nu mã preocupã în acest articol este mãsura în care regulile formale sunt instituþionalizate
în cazul diverselor poliarhii mai vechi ºi în cadrul a diverse arii problematice din interiorul lor, deºi variaþiile
par destul de importante în ambele cazuri.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 99

ILUZII DESPRE CONSOLIDAREA DEMOCRAÞIEI 99

aºteptãrile se conduc cu adevãrat. În aceste împrejurãri, actorii sunt la fel de


raþionali ca ºi în cele puternic formalizate, dar contururile raþionalitãþii lor nu
pot fi identificate fãrã a cunoaºte regulile reale ºi înþelesul comun al acestor
reguli dupã care se conduc. Aceastã situaþie poate fi definitã negativ,
subliniindu-se absenþa sincronizãrii dintre regulile formale ºi comportamentul
observat. Aºa cum antropologii cunosc de multã vreme, acesta nu reprezintã
un substitut pentru studierea regulilor reale care sunt urmate ºi nici nu
îndreptãþeºte presupunerea cã existã, cumva, o tendinþã cãtre respectarea, din
ce în ce mai mult a regulilor formale. Acest lucru este adevãrat în special când
regulile informale sunt împãrtãºite la scarã largã ºi adânc înrãdãcinate. În acest
caz, se poate spune cã aceste reguli (mai degrabã decât cele formale) sunt
puternic instituþionalizate.20
Într-o anumitã mãsurã, aceasta se întâmplã ºi în cazul vechilor poliarhii.
Variatele lamentaþii, din toate pãrþile spectrului ideologic, despre decãderea
democraþiei în aceste þãri sunt în mare parte o consecinþã a discrepanþei vizibile
ºi, aparent, crescânde între regulile formale ºi comportamentul de orice tip al
actorilor politici. Dar discrepanþa este chiar mai mare în multe dintre noile
poliarhii, unde regulile formale despre modul în care se presupune cã
funcþioneazã instituþiile politice sunt ghiduri ineficiente pentru ceea ce se
întâmplã în realitate.
Multora dintre noile poliarhii nu le lipseºte instituþionalizarea, dar
concentrarea asupra organizaþiilor foarte formalizate ºi complexe ne împiedicã
sã vedem o instituþie extrem de influentã, informalã ºi, uneori, mascatã:
clientelismul ºi, mai general, particularismul. De dragul conciziei, voi lãsa la o
parte detaliile ºi nuanþele21 ºi voi folosi aceºti termeni pentru a mã referi în sens
larg la diferitele tipuri de relaþii neuniversale, care se întind de la schimburi
particulariste ierarhice, clientelism, nepotism, pânã la favoruri concrete care, în

20 Folclorul multor þãri este înþesat de glume despre strãinul naiv sau despre „fraierul“ aborigen care intrã în
încurcãturã urmând regulile formale pe care le presupune o situaþie datã. Am cercetat aceastã chestiune în
legãturã cu Brazilia ºi Argentina în „Democracia en la Argentina: Micro y macro“ (Working Paper nr. 2,
Institutul Helen Kellogg pentru Studii Internaþionale, Notre Dame, Indiana, 1983); „Y a mí qué me importa?
Notas sobre sociabilidad y política Argentina y Brasil“ (Working Paper nr. 9, Institutul Helen Kellogg pentru
Studii Internaþionale, Notre Dame, Indiana, 1984) ºi „Micro-escenas de la privatización de lo público en
Brasil“ (Working Paper nr. 21, cu comentarii de Roberto DaMatta ºi J. Samuel Valenzuela, Institutul Helen
Kellogg pentru Studii Internaþionale, Notre Dame, Indiana, 1989).
21 În scopul argumentãrii generice prezentate în acest eseu ºi, nu fãrã o ezitare provocatã de caracterul sãu
vag, de acum înainte voi folosi termenul „particularism“ pentru a mã referi la aceste fenomene. Pentru
relevanþa contemporanã a clientelismului, a se vedea Luis Roniger ºi Ayse Gunes-Ayata, editori, Democracy,
Clientelism, and Civil Society (Boulder, Colorado: Lynne Rinner, 1994). Pentru studii despre America Latinã care
sunt apropiate de perspectiva mea, a se vedea în special Roberto DaMatta, A Case e a rua: E espaco, cidadania,
mulher e morte no Brasil (Sao Paulo: Editora Brasiliense, 1985); Jonathan Fox, „The Difficult Transition from
Clientelism to Citizenship“, în World Politics, 46 (Ianuarie 1994): 151-184; Francis Hagopian, „The
Compromised Transition: the Political Class in the Brazilian Transition“, în Mainwaring et al., Issues in
Democratic Consolidation, 243-293; ºi Scott Mainwaring, „Brazilian Party Underdevelopment in Comparative
Perspective“, în Political Science Quarterly 107 (Iarna 1992-1993): 677-707. Acestea ºi alte studii, aratã cã
particularismul ºi fenomenele care îl însoþesc nu sunt ignorate de cercetãtorii buni. Dar, demonstrând forþa
teoriilor dominante despre democratizare, în aceastã literaturã datele ºi descoperirile bogate care rezultã din
asemenea studii de caz nu sunt procesate conceptual ca o parte intrinsecã a problematicii democratizãrii sau
sunt considerate doar ca „obstacole“ care intervin pe drumul presupusei direcþii a schimbãrii.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 100

100 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

condiþiile regulilor formale din pachetul instituþional al poliarhiei, ar fi


considerate corupte.22
Particularismul, la fel ca ºi corespondentele sale, perspectivele
neopatrimoniale23 ºi delegative, alãturi de practicile de guvernare, vine în
contradicþie cu unul dintre aspectele importante ale pachetului instituþional
complet al poliarhiei: distincþia comportamentalã, legalã ºi normativã între sfera
publicã ºi sfera privatã. Aceastã distincþie reprezintã un aspect important al
instituþionalizãrii formale a poliarhiei. Se presupune cã indivizii care îndeplinesc
roluri în instituþii politice ºi de stat sunt ghidaþi nu de motive particulariste, ci de
orientãri universaliste cãtre o anumitã versiune a binelui public. Graniþele dintre
public ºi privat sunt estompate deseori în vechile poliarhii, dar însãºi ideea de
graniþã este larg acceptatã ºi, de multe ori, afirmatã puternic când ea pare
afectatã de autoritãþi publice care acþioneazã din motive particulariste. Acolo
unde dominã particularismul, aceastã idee este mai slabã, mai puþin însuºitã ºi
rareori aplicatã.
Dar poliarhia are sens, chiar în sferele instituþionale care, în ciuda regulilor
formale, sunt dominate de particularism. În parlament, puterea judecãtoreascã ºi
unele acþiuni ale executivului, ritualurile ºi discursurile dau de înþeles cã regulile
formale sunt cele care ghideazã comportamentul. Consecinþele sunt duble. Pe de
o parte, închinându-se regulilor formale, aceste ritualuri ºi discursuri încurajeazã
cererile ca regulile sã fie cu adevãrat respectate ºi ca manifestãrile
comportamentale ale guvernului orientate cãtre public sã domine. Pe de altã
parte, ipocrizia ostentativã a multora dintre aceste ritualuri ºi discursuri hrãneºte
cinismul cu care sunt privite instituþiile poliarhiei, deþinãtorii funcþiilor publice ºi
„politicienii“, în general. Atâta vreme cât aceastã a doua consecinþã este foarte
vizibilã, particularismul este acceptat ºi practicat ca principala metodã de a
câºtiga ºi de a exercita puterea politicã. În asemenea poliarhii, particularismul
este o importantã componentã a regimului.24 Poliarhiile sunt regimuri, dar nu
toate poliarhiile sunt acelaºi tip de regim.
Vedem aici ambiguitatea aserþiunii fãcute de Juan J. Linz, Adam Przeworski25
ºi de alþii care susþin cã la stadiul de consolidare se ajunge când democraþia devine
„singurul joc acceptat“ (the only game in town). Este clar cã aceºti autori se referã
22 Desigur, relaþii particulariste pot fi gãsite ºi în poliarhiile instituþionalizate formal. Aici, arãt diferenþele de
grad care par destul de mari pentru a necesita o recunoaºtere conceptualã. Un semn important al acestor
diferenþe este extraordinara îngãduinþã cu care, în poliarhiile instituþionalizate informal, liderii politici, cea mai
mare parte a opiniei publice ºi chiar curþile de justiþie trateazã situaþiile care în celelalte poliarhii ar fi
considerate ca presupunând conflicte de interese foarte serioase.
23 Pentru o discuþie a perspectivei neopatrimoniale, a se vedea articolul meu „Transitions, Continuities, and
Paradoxes“ în Mainwaring et al., Issues in Democratic Consolidation, 17-56. O discuþie interesantã mai recentã a
neopatrimonialismului este cea propusã de Jonathan Hartlyn în articolul sãu „Crisis-Ridden Elections (Again)
in the Dominican Republic: Neopatrimonialism, Presidentialism, and Weak Electoral Oversight“, în Journal of
Interamerican and World Affairs 34 (Iarna 1994): 91-144.
24 Prin „regim“ înþeleg „setul de tipare efectiv dominante (nu neapãrat formalizate legal) care stabilesc
modalitãþile de recrutare ºi accedere la roluri guvernamentale, precum ºi resursele permisibile care formeazã
baza aºteptãrilor de accedere la aceste roluri“, aºa cum am definit în cartea mea Bureaucratic Authoritarianism:
Argentina, 1966-1973, in Comparative Perspective (Berkeley: University of California Press, 1988), 6.
25 Adam Przeworski, Democracy and the Market: Political and Economic Reforms in Eastern Europe and Latin America
(Cambridge: Cambridge University Press, 1991).
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 101

ILUZII DESPRE CONSOLIDAREA DEMOCRAÞIEI 101

la regulile formale ale poliarhiilor. Mai general, chiar dacã pot sã nu se refere la
„instituþionalizare“, autorii care se limiteazã la termenul „consolidare“ afirmã,
totodatã, mai mult sau mai puþin implicit, aceeaºi sincronizare între regulile
formale ºi comportamentul real.26 De exemplu, Przeworski susþine cã se ajunge
în etapa consolidãrii democratice, „când nimeni nu se poate vedea acþionând în
afara instituþiilor democratice“. Dar aceasta nu împiedicã posibilitatea ca jocurile
„din interiorul“ instituþiilor democratice sã fie diferite de cele dictate de regulile
formale. Przeworski afirmã, de asemenea: „Mai tehnic vorbind, democraþia este
consolidatã atunci când acordul (operarea din interiorul cadrului instituþional)
constituie echilibrul strategiilor descentralizate ale tuturor forþelor relevante“.27 În
mod clar, Przeworski presupune cã existã doar un singur echilibru, cel generat de
o strânsã sincronizare între regulile formale ºi comportament. Totuºi, oricât de
inferioare pot fi în termenii performanþei ºi rezultatelor pe care le valorizãm, ºi
situaþiile pe care le descriu eu constituie un echilibru.28

Un limb teoretic

Dacã principalul criteriu pentru consolidarea democraþiei sau pentru


instituþionalizare reprezintã, mai mult sau mai puþin explicit, o sincronizare
rezonabil de strânsã între regulile formale ºi comportamentul real, atunci ce
putem spune despre þãri precum Italia, Japonia ºi India? Acestea sunt poliarhii
de duratã unde, dupã toate semnele, diverse forme de particularism se manifestã
cu violenþã. Totuºi, aceste þãri nu apar ca problematice în literatura pe care o iau
în discuþie. Faptul cã ele sunt enumerate ca fiind „consolidate“ (sau, cel puþin,
nu sunt catalogate ca „neconsolidate“) sugereazã cât de puternicã, dar ºi cât de
inconsistentã este aceastã perspectivã. Ea ataºeazã eticheta „consolidate“ unor
cazuri care, în mod clar, nu se potrivesc cu argumentele sale, dar care au rezistat
pentru o perioadã semnificativ mai lungã decât au fãcut-o pânã acum noile
poliarhii. Aceasta este o anomalie paradigmaticã tipicã. Ea trateazã aceste cazuri
trimiþându-le într-un limb teoretic,29 de parcã, pentru cã sunt cumva considerate
„consolidate“, marile discrepanþe dintre regulile formale ºi comportamente ar fi
26 A se vedea, printre mulþi alþi autori care ar putea fi citaþi (unii dintre ei incluºi în articolul lui Shin, „On the
Third Wave of Democratization“), definiþia consolidãrii democratice propusã de Gunther, Diamandouros ºi
Puhle, în Politics of Democratic Consolidation, 3: „obþinerea unui sprijin atitudinal substanþial pentru acordul
comportamental cu noile instituþii democratice ºi cu regulile pe care acestea le stabilesc“. O definiþie mai largã,
dar echivalentã, este oferitã dupã patru pagini.
27 Przeworski, Democracy and the Market, 26.
28 Într-o altã discuþie foarte influentã, Philippe C. Schmitter, chiar dacã nu foloseºte acest termen, exprimã o
viziune similarã a consolidãrii democratice. A se vedea articolul sãu „Dangers and Dilemmas of Democracy“,
în Journal of Democracy 5 (Aprilie 1994): 56-74. Schmitter începe prin a afirma: „În America de Sud, Europa de
Est ºi Asia, spectrul care bântuie tranziþia… este neconsolidarea… Aceste þãri sunt «sortite» sã rãmânã
democratice doar în lipsa altei variante disponibile.“ El recunoaºte cã atributele poliarhiei pot fi valabile în
aceste þãri, dar, aceste „tipare nu se prea cristalizeazã“ (pp. 60-61). A spune cã democraþia existã „aproape din
întâmplare“ (adicã este negativ definitã) ºi cã nu este cristalizatã (adicã nu formal instituþionalizatã) este o altã
modalitate de a afirma viziunea generalizatã pe care o discut ºi eu.
29 Excepþia o constituie lucrarea lui Gunther el al., Politics of Democratic Consolidation, în care Italia este unul
dintre cele patru cazuri studiate. Maniera în care trateazã evenimentele recente este exemplarã pentru
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 102

102 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

irelevante. Este pãcat cã se întâmplã aºa, pentru cã variaþiile care sunt importante
teoretic ºi empiric pentru studiul întregului set de poliarhii existente rãmân,
astfel, într-un con de umbrã.
O altã chestiune care stârneºte confuzii este generatã de necesitatea
„legitimitãþii“, pe care unele definiþii ale consolidãrii o adaugã. Cine trebuie sã
accepte regulile democratice formale ºi cât de profundã trebuie sã fie aceastã
acceptare? Aici, literatura oscileazã între a susþine cã numai anumiþi lideri trebuie
sã adere la principiile democratice ºi a argumenta cã cei mai mulþi cetãþeni ai unei
þãri trebuie sã fie democraþi, pe de o parte, ºi a afirma necesitatea acceptãrii
normative a acestor principii ºi a conþinutului rãmas, cu simpla percepere cã nu
existã nici o alternativã fezabilã a democraþiei, pe de altã parte. Dimensiunea
acestei aderenþe este, de asemenea, problematicã: este suficient cã ea se referã la
instituþiile formale ale regimului sau ar trebui sã fie extinsã ºi cãtre alte zone, cum
ar fi cultura politicã democraticã împãrtãºitã la scarã largã?
Dat fiind acest impas conceptual, nu este surprinzãtor faptul cã este
imposibil sã se specifice clar când o democraþie a devenit „consolidatã“. Pentru
a ilustra acest lucru, sã considerãm „testele“ pe care le propun Gunther,
Diamandouros ºi Puhle. Aceste teste se presupune cã ajutã la diferenþierea
cazurilor consolidate din Europa Sudicã de cele neconsolidate din America
Latinã, din Europa de Est ºi din Asia. Indicatorii care „pot oferi dovezi cã un
regim este consolidat“ sunt: 1) „alternanþa la putere a foºtilor rivali“;30 2) „sprijin
ºi stabilitate continue ºi largi în timpul perioadelor cu dificultãþi economice
extreme“; 3) „înfrângerea reuºitã ºi pedepsirea unor rebeli din poziþii strategice“;
4) „stabilitatea regimului în faþa restructurãrii radicale a sistemului de partide“; ºi
5) „absenþa unui partid sau a unei miºcãri anti-sistem semnificative din punct de
vedere politic“ (pp. 12-13).
În ceea ce priveºte America Latinã, trebuie comentat în legãturã cu fiecare
dintre aceste puncte cã: 1) alternanþele la guvernare prin procese electorale
paºnice au avut loc în America Latinã la fel de des ca ºi în Europa Sudicã; 2) în
prima, sprijinul pentru stabilitatea regimului a persistat (în Argentina, Brazilia ºi
Bolivia, între alte þãri) chiar în condiþiile unei recesiuni mult mai acute decât în
Europa Sudicã ºi în contextul unei inflaþii de patru ori mai mari; 3) dovezile de
pedepsire sunt foarte puþine, deºi cu excepþii importante în ambele regiuni; 4)
chiar atunci când ne gândim la Italia din zilele noastre, este greu sã ne imaginãm
restructurãri ale sistemului de partide mai radicale decât cele care au avut loc în
problemele de naturã conceptualã pe care le discut aici. Ei afirmã cã în Italia „câteva importante regimuri
parþiale … au fost contestate, s-au deconsolidat ºi au intrat într-un proces semnificativ de restructurare
începând cu anul 1991“ (p. 19). La aceeaºi paginã, cititorul aflã cã aceste regimuri parþiale includ nu mai puþin
decât „sistemul electoral, sistemul de partide ºi însãºi structura statului.“ (Mai târziu, la acestea s-au adãugat
„natura primarã a relaþiilor dintre executiv ºi legislativ“ [p. 394]). Totuºi, „democraþia italianã rãmâne puternicã
ºi plinã de mobilitate“, dupã ce, practic, toate aspectele importante ale regimului sãu, ºi chiar ale statului, s-au
„deconsolidat“ (p. 412). Dacã autorii vor sã spunã cã, în ciuda unei crize severe, poliarhia italianã este probabil
sã fie una trainicã, sunt de acord cu ei.
30 De fapt, acest prim „test“ este destul de ambiguu. Chiar înainte de articularea listei lor de teste cu acesta
pe prima poziþie, autorii afirmã cã „resping [alternanþa paºnicã la guvernare a unor partide care în trecut s-au
aflat într-o opoziþie violentã]“ ca o condiþie absolut necesarã pentru a considera cã un regim este „consolidat“
(sublinierea autorului, G.O'D.). A se vedea Gunther et al., Politics of Democratic Consolidation, 12.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 103

ILUZII DESPRE CONSOLIDAREA DEMOCRAÞIEI 103

Bolivia, Brazilia ºi Ecuador; ºi 5) partidele politice „anti-sistem“ sunt la fel de


absente în poliarhiile din America Latinã precum sunt ºi în cele din Europa
Sudicã. Indicatorii consolidãrii democratice invocaþi de aceºti autori (ºi cu care
sunt de acord mulþi alþii) suferã de o ambiguitate extremã.31 În cele din urmã,
s-ar putea observa cã argumentarea lor ne îndreaptã în direcþia reducerii la
absurd, pentru cã s-ar putea susþine, pe baza logicii sale, cã poliarhiile latino-
americane sunt, de fapt, „mai consolidate“, întrucât au trecut prin mai multe
„teste severe“ (p. 12) decât corespondentele lor din Europa Sudicã.

Poliarhii, particularism ºi responsabilitate

Aproape cã nu mai este nevoie sã spunem cã toate cazurile reale prezintã diverse
variante de combinaþii de-a lungul diverselor dimensiuni relevante. Aceastã
observaþie, totuºi, nu ar trebui sã conducã la soluþia procustianã de a strânge
laolaltã toate cazurile. Diferenþele în grad în care fiecare caz aproximeazã un pol
sau altul pot justifica clasificarea ºi analiza lor separatã. Desigur, am putea
prefera, din variate motive, un proces politic care aderã destul de îndeaproape la
regulile formale din pachetul instituþional al poliarhiei. Cu toate acestea, existã
poliarhii, unele la fel de vechi precum Italia, India ºi Japonia sau, în America
Latinã, Columbia ºi Venezuela, care sunt încã trainice, deºi nu funcþioneazã dupã
cum dicteazã regulile lor formale. Pentru a înþelege aceste cazuri, trebuie sã ºtim
ce jocuri sunt, în realitate, jucate ºi dupã ce reguli.
În multe þãri din estul sau sudul mapamondului, existã o veche ºi adâncã
fracturã între pays réel ºi pays légal. Astãzi, când multe dintre aceste þãri pretind
cã sunt democraþii ºi adoptã un cadru constituþional, persistenþa ºi marea
vizibilitate a acestei fracturi pot sã nu ameninþe supravieþuirea poliarhiilor, dar
nici nu faciliteazã vindecarea fracturii. Instituþiile sunt viguroase, mai ales când
au rãdãcini adânci, ºi particularismul nu este o excepþie. El este o trãsãturã
permanentã a societãþii umane. Numai de curând ºi numai în unele contexte
instituþionale s-a reuºit temperarea lui de norme ºi reguli universaliste. În multe
dintre noile poliarhii, particularismul sãlãºluieºte în cele mai multe instituþii
politice formale; totuºi ocuparea înaltelor posturi guvernamentale este decisã de
procesul universalist al numãrãrii corecte a voturilor. Acest lucru poate suna
paradoxal, dar nu este aºa. El aratã cã acestea sunt poliarhii, dar ele nu sunt nici
cele pe care teoria democraþiei le imagina când se nãºtea din reflecþia asupra
regimurilor politice din nord-vest ºi nici ceea ce multe studii ale democratizãrii
presupun cã ar trebui sã fie sau sã devinã democraþia.
Faptul cã anumite poliarhii sunt instituþionalizate informal are consecinþe
importante. Doresc sã accentuez aici una care este strâns legatã de estomparea
graniþelor dintre sferele publicã ºi privatã: responsabilitatea, un aspect crucial al
31 În textul pe care îl comentez, problema este amplificatã de folosirea unor categorii precum „consolidare
parþialã“ ºi „consolidare suficientã“ (despre care autorii spun cã precede „consolidarea deplinã“ în unele dintre
cazurile sud-europene). Ei chiar vorbesc de un stadiu al „persistenþei democratice“, care se presupune cã
urmeazã atingerii stadiului de „consolidare [democraticã] deplinã“.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 104

104 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

poliarhiei instituþionalizate formal este serios obstrucþionatã. Instituþionalizarea


alegerilor înseamnã cã existã o responsabilitate electoralã retrospectivã, iar o
presã rezonabil de liberã ºi diversele segmente active ale societãþii se îngrijesc ca
unele acte strident de ilegale ale guvernului sã fie expuse publicului (chiar dacã
rar sancþionate). Poliarhia, chiar dacã nu este instituþionalizatã formal,
marcheazã o victorie uriaºã asupra regimurilor autoritare de toate tipurile. Ceea
ce lipseºte foarte mult, totuºi, este o altã dimensiune de responsabilitate, pe care
eu o numesc „orizontalã“. Prin aceasta înþeleg controlul pe care instituþiile
publice ar trebui sã îl exercite unele asupra altora. Toate poliarhiile instituþio-
nalizate formal includ diverse agenþii dotate cu o autoritate legal definitã pentru
a sancþiona acþiuni ilegale sau nepotrivite ale instituþiilor statului. Aceasta este o
expresie, deseori trecutã cu vederea, a domniei legii într-o zonã în care este cel
mai greu de implantat, adicã împotriva instituþiilor de stat ºi, mai ales, a înalþilor
funcþionari. Ideea de bazã este cã instituþiile formale au graniþe bine definite ºi
legale, care delimiteazã exercitarea autoritãþii lor, ºi cã existã agenþii de stat
împuternicite sã controleze ºi sã corecteze trecerile ilegale ale acestor graniþe de
cãtre vreun funcþionar sau de vreo agenþie. Aceste graniþe sunt strâns legate de
graniþa public-privat, prin faptul cã aceia care îndeplinesc roluri publice trebuie
sã respecte regulile universaliste ºi orientate cãtre public, ºi nu sã îºi urmãreascã
propriile interese. Chiar dacã funcþionarea realã a acestei graniþe este departe de
a fi perfectã, aceastã reþea de graniþe ºi responsabilitãþi este o componentã
importantã a instituþionalizãrii formale a întregului pachet al poliarhiei. 32
În contrast, în cele mai multe dintre noile poliarhii existã puþinã
responsabilitate orizontalã. Mai mult, în multe dintre ele executivul face eforturi
aprige ºi, deseori, încununate de succes, pentru a eroda urmele de
responsabilitate orizontalã care într-adevãr existã. Combinaþia de alegeri institu-
þionalizate, particularism ca instituþie politicã dominantã ºi o mare discrepanþã
între regulile formale ºi maniera în care cele mai multe instituþii politice
funcþioneazã în realitate, face sã existe o afinitate puternicã faþã de noþiunile de
autoritate politicã delegativã, ºi nu reprezentativã. Prin aceasta înþeleg un
executiv dictatorial ºi plebiscitar care, o datã ales, se considerã împuternicit sã
guverneze þara aºa cum crede el cã e bine. Consolidându-ºi poziþia în contextul
presiunii crizelor socio-economice accentuate ºi fiind în acord cu vechile
concepþii neindividualiste, volkisch despre politicã, practicile delegative se luptã
cu toate puterile împotriva instituþionalizãrii politice formale. Puterea legislativã,
cea judecãtoreascã ºi diversele agenþii de stat cu rol de control sunt considerate
32 Se poate ca eu sã fi pãrut naiv în comentariile mele anterioare asupra modului în care indivizii care îºi
îndeplinesc rolurile publice trebuie sã fie ghidaþi de orientãri universaliste cãtre o anumitã versiune a binelui
public. Acum pot adãuga faptul cã, dupã cum ºtiau ºi cei care au scris The Federalist Papers, aceasta nu este numai
sau în cea mai mare parte o problemã legatã de intenþiile subiective ale acestor indivizi. Ea depinde în mare
mãsurã de aranjamentele instituþionale în privinþa controlului ºi a responsabilitãþii, precum ºi de aºteptãrile
construite în jurul acestor aranjamente, ele furnizând imperative (inclusiv ameninþãrile cu sancþiuni severe ºi
discreditare publicã) pentru acest tip de comportament. Cã aceste imperative sunt deseori insuficiente nu ar
trebui sã permitã estomparea diferenþelor în cazurile în care aranjamentele instituþionale sunt nonexistente sau
ineficiente. Aceste situaþii oferã tentaþii enorme care deseori acompaniazã deþinerea puterii politice. Doresc sã
îi mulþumesc lui Adam Przeworski ºi lui Michael Coppedge cã mi-au atras atenþia asupra acestei chestiuni, în
conversaþii particulare.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 105

ILUZII DESPRE CONSOLIDAREA DEMOCRAÞIEI 105

obstacole plasate în calea unei preluãri a sarcinilor pe care alegãtorii le-au delegat
executivului. Eforturile acestuia de a slãbi puterea unor asemenea instituþii, de a
trece peste autoritatea lor legalã ºi de a ale diminua prestigiul reprezintã un
corolar logic al acestei perspective.33 Pe de altã parte, aºa cum avertiza Max
Weber, instituþiile deposedate de putere ºi responsabilitate reale tind sã acþioneze
în moduri care par sã confirme motivele aduse în spijinul acestei deposedãri. În
cazurile care ne preocupã aici, particularismul devine chiar mai agresiv în
interiorul parlamentului ºi al partidelor politice, tribunalele eºueazã în a
administra justiþia, iar agenþiile de control sunt reduse la a avea doar un rol pasiv.
Acest context încurajeazã continuarea erodãrii autoritãþii stabilite prin lege, face
ca graniþa dintre public ºi privat sã fie din ce în ce mai firavã ºi creeazã tentaþii
enorme în sensul corupþiei.
În aceastã mare de particularism ºi graniþe înceþoºate, cum reuºeºte oare sã
supravieþuiascã procesul universalist de alegeri corecte ºi competitive?
Guvernele care doresc sã violeze legea nu sunt garante solide ale integritãþii
proceselor electorale. O parte a rãspunsului, cel puþin în legãturã cu alegerile
pentru poziþiile cheie ale statului, o reprezintã atenþia internaþionalã ºi procesul
de relatare în strãinãtate a neregulilor electorale. Alegerile corecte sunt
principala, dacã nu chiar singura trãsãturã care atestã, în ochii altor guverne ºi a
opiniei publice internaþionale, faptul cã unele þãri sunt democratice. În zilele
noastre, aceastã atestare prezintã importante avantaje pentru þãrile în cauzã ºi
pentru aceia care le guverneazã. În interiorul þãrii, alegerile reprezintã un
moment când funcþioneazã ceva similar responsabilitãþii orizontale: partidele
opuse celui de la guvernare sunt prezente în secþiile de votare, având interesul
comun de a preveni fraudele. Alegerile creeazã o concentrare maximã asupra
problemelor de naturã politicã, dar ºi asupra simbolurilor ºi ritualurilor care
însoþesc actul votãrii. În acest moment, simþul cetãþenilor pentru o corectitudine
elementarã se manifestã cu o intensitate specialã. Violãrile de orice tip sunt
imediat anunþate public. Confruntate cu protestele care ar putea urma ºi cu
repercusiunile acestora în presa internaþionalã ºi þinând cont de dificultãþile
suplimentare care ar rezulta din încercarea de a mãslui rezultatele votului, cele
mai multe guverne doresc sã-ºi asume riscurile unor alegeri corecte ºi
competitive.
Particularismul dominant, guvernarea delegativã ºi slaba responsabilitate
orizontalã au cel puþin douã consecinþe negative serioase. Prima este cã absenþa
generalizatã a controlului face posibil ca practicile autoritare sã se reafirme.34
Cea de-a doua este cã, în þãrile care au adoptat poliarhia în condiþii de inegalitate
33 Cititorul a observat, cu siguranþã, cã mã refer la þãri cu regimuri prezidenþiale ºi cã, în consecinþã, trec cu
rapiditate peste argumentele (propuse pentru prima datã de Juan J. Linz ºi adoptate de alþi cercetãtori)
referitoare la avantajele parlamentarismului în comparaþie cu prezidenþialismul ce caracterizeazã America
Latinã. Deºi, în mod teoretic, aceste argumente mã conving ºi pe mine, din pricina caracteristicilor pe care le
descriu sunt sceptic în legãturã cu consecinþele practice pe care le-ar presupune încercarea de implantare a
parlamentarismului în aceste þãri.
34 Pentru analize ale unora dintre aceste situaþii, a se vedea Paulo Sergio Pinheiro, „The Legacy of
Authoritarianism in Democratic Brazil“, în Stuart S. Nagel (editor) Latin American Development and Public Policy
(New York: St. Martin's, 1995), 237-253; ºi Martha K. Huggins (editor), Vigilantism and the State in Modern Latin
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 106

106 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

profundã ºi crescândã, crearea ºi implementarea politicilor devine din ce în ce


mai favorabilã grupurilor de interese extrem de bine organizate ºi de puternice
din punct de vedere economic.
În þãrile de care ne ocupãm aici, libertãþile democratice pur politice sunt în
vigoare: vot lipsit de constrângeri; libertatea de opinie, miºcare ºi asociere ºi altele
deja enumerate. Dar, pentru mari segmente ale populaþiei, libertãþile fundamentale
liberale sunt inexistente sau cãlcate în picioare în mod curent. Drepturile femeilor
agresate de a-ºi da în judecatã soþii ºi drepturile þãranilor la un proces cinstit
împotriva deþinãtorilor de pãmânt, inviolabilitatea domiciliilor în cartierele sãrace ºi,
în general, drepturile celor sãraci ºi ale diverselor minoritãþi la un tratament decent
ºi la accesul liber în agenþiile publice ºi în sãlile de judecatã sunt deseori
nerecunoscute. Eficienþa întregului ansamblu de drepturi (democratice ºi liberale) stã
la baza cetãþeniei politice ºi civile depline. În multe dintre noile poliarhii, indivizii
sunt cetãþeni numai în relaþie cu o singurã instituþie care funcþioneazã într-o manierã
apropiatã de ceea ce prescriu regulile sale formale, alegerile. Cât despre cetãþenia
deplinã, numai membrii unei minoritãþi privilegiate se bucurã de ea.35 Poliarhiile
instituþionalizate formal prezintã diferite combinaþii de democraþie, liberalism ºi
republicanism (înþeles ca o perspectivã care concureazã cu liberalismul în trasarea
unei distincþii clare între public ºi privat, dar care adaugã o concepþie înnobilantã ce
solicitã participarea individului în sfera publicã). Poliarhiile instituþionalizate informal
sunt democratice în sensul care tocmai a fost definit. Când adaugã, aºa cum fac
deseori, componenta plebiscitarã a guvernãrii delegative, ele sunt ºi puternic
majoritare. Însã componentele lor liberale ºi republicane sunt extrem de slabe.

Eliberarea de unele iluzii


Am acoperit cu mare rapiditate un teren complicat.36 Ca sã nu fie nici o
neînþelegere, voi insista asupra faptului cã ºi eu prefer situaþiile care se apropie
de respectarea realã a regulilor formale ale poliarhiei, cetãþenia care aprobã ferm
America: Essays in Extralegal Violence (New York: Praeger, 1991). A se vedea, de asemenea, o analizã
îngrijorãtoare, bazatã pe date ale Freedom House, pe care o face Larry Diamond în articolul sãu „Democracy
in Latin America: Degrees, Illusions, and Directions for Consolidation“, în Tom Farer (editor), Beyond
Sovereignty: Colectively Defending Democracy in the Americas (Baltimore: Johns Hopkins Universitz Press, 1996). În
ultimii ani, indicii Freedom House dezvãluie faptul cã mai multe þãri din America Latinã mai degrabã au
regresat decât au avansat. Pentru o discuþie a diverselor aspecte legate de distrugerea domniei legii ºi slãbirea
cetãþeniei, a se vedea Guillermo O'Donnell, „On the State, Democratization and Some Conceptual Problems:
the Latin American View with Glances at Some Post-Communist Countries“, în World Development 21 (1993):
1355-1369.
35 Existã o temã adiacentã uriaºã pe care nu o voi discuta aici: legãtura acestor probleme cu sãrãcia foarte
rãspânditã ºi, chiar mai mult, cu inegalitãþile profunde de diverse tipuri.
36 Evident, avem nevoie de analize care sã fie mai nuanþate, mai cuprinzãtoare ºi mai dinamice decât cea fãcutã
aici de mine. Lista de teme pe care le propun a fi studiate mai în profunzime sunt: oportunitãþile care pot fi
determinate de cererile pentru comportament guvernamental mai universalist ºi mai orientat cãtre public;
strania coexistenþã a particularismului dominant cu moduri de decizie foarte tehnocrate în zona politicilor
economice; efectele cererilor internaþionale (în special ale acelora care privesc corupþia ºi incertitudinea din
legislaþie ºi din procedurile de judecare) de a exista o mai mare concordanþã între comportamentul
oficialitãþilor publice ºi regulile formale; ºi dezagregarea diverselor tipuri de instituþii ale clientelismului ºi
particularismului. O altã chestiune majorã pe care o ridic aici, propusã de Larry Diamond într-o conversaþie
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 107

ILUZII DESPRE CONSOLIDAREA DEMOCRAÞIEI 107

procedurile ºi valorile democratice, aplicarea corectã a legii în toate mediile


sociale ºi geografice, precum ºi o inegalitate scãzutã. Exact datoritã acestei
preferinþe am argumentat în sprijinul necesitãþii de a ne îmbunãtãþi
instrumentele conceptuale pentru complexa sarcinã de a studia ºi compara
întregul set al poliarhiilor existente. Numai printr-o analizã pozitivã, non-
teleologicã ºi non-etnocentricã a caracteristicilor principale pe care le au
poliarhiile, putem noi, cercetãtorii, sã contribuim la un progres atât de necesar.
Acest lucru este în special adevãrat când vorbim de poliarhiile care sunt
instituþionalizate în moduri pe care nu le agreãm ºi pe care deseori le trecem cu
vederea, chiar dacã ele nu se aseamãnã îndeaproape ºi chiar dacã unele dintre ele
poate cã nu se vor asemãna niciodatã cu „democraþiile consolidate“ din nord-
vest.
În acest scop, trebuie sã începem sã ne eliberãm de unele iluzii. În calitatea
mea de autor care a comis cele mai multe din greºelile pe care le critic aici,
bãnuiesc cã noi, cercetãtorii democratizãrii, suntem încã influenþaþi de spiritul
epocii noastre, potrivit cãruia multe þãri au depãºit recent, mai mult sau mai
puþin, cele mai mari dificultãþi. Credem cã democraþia, chiar sub masca destul de
modestã a poliarhiei, este de departe preferabilã varietãþii de regimuri autoritare
pe care le-a înlocuit. Am fost fericiþi atunci când aceste regimuri s-au prãbuºit,
iar unii dintre noi au participat chiar la aceste evenimente istorice. Acestea au
fost momente pline de speranþã ºi de un uriaº entuziasm. Mulþimile au cerut
democraþie, iar opinia publicã internaþionalã i-a sprijinit. Cererea pentru
democraþie a avut multe înþelesuri, dar în toate cazurile ea a avut un numitor
comun foarte puternic: „Nu mai vrem sã ne întoarcem de unde am plecat!“37
Oricât de confuze, utopice ºi limitate erau ideile susþinute în privinþa
democraþiei, era clar cã toatã lumea dorea sã scape o datã pentru totdeauna de
despoþi. Democraþia, chiar dacã sau poate tocmai din pricinã cã avea atât de
multe ºi diferite înþelesuri ataºate, a constituit imperativul mobilizator central
care trebuia sã fie atins ºi pãstrat pe termen nelimitat. Se simþea cumva cã aceastã
democraþie va ajunge curând sã se asemene tipului de democraþie admiratã la
þãrile din nord-vest (admirate pentru regimurile lor trainice ºi pentru bogãþia lor,
dar mai ales pentru faptul cã ambele lucruri pãreau sã meargã mânã în mânã). În
aceste þãri, dupã tranziþie, democraþia avea sã fie stabilizatã sau consolidatã;
Nord-Vestul era vãzut ca un punct final al traseului care ar fi în mare parte
traversat prin îndepãrtarea conducãtorilor autoritari. Aceastã iluzie era extrem
de folositoare în perioadele incerte ale tranziþiei. Rãmãºiþele sale sunt încã destul

particularã, este de a localiza punctul în care violarea drepturilor liberale ar trebui interpretatã ca o anulare sau
o diminuare a libertãþilor politice conexe procesului electoral. În cele din urmã, Philippe C. Schmitter emite o
opinie interesantã atunci când recomandã ca poliarhiile sã fie dezagregate în diverse „regimuri parþiale“. Cele
mai multe dintre acestea ar arãta destul de diferit când ar fi comparate cazurile instituþionalizate formal cu cele
instituþionalizate informal. A se vedea Schmitter, „The Consolidation of Democracy and Reprezentation of
Social Groups“, în American Behavioral Scientist 35 (Martie-Iunie, 1992): 422-449.
37 Acesta a fost sloganul din rapoartele comisiilor care au investigat cazurile de violare a drepturilor omului
din Argentina ºi Brazilia. Pentru o discuþie mai amplã a ceea ce eu numesc starea antiautoritarã dominantã din
timpul tranziþiilor, a se vedea articolul meu „Transitions, Continuities, and Paradoxes“ ºi articolul lui Nancy
Bermeo „Democracy and the Lessons of Dictatorship“, în Comparative Politics 24 (Aprilie 1992): 273-291.
91-108.qxd 10.06.2002 12:14 Page 108

108 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

de puternice pentru a face ca democraþia ºi consolidarea sã fie termeni puternici


ºi, în consecinþã, valizi din punct de vedere pragmatic, ai discursului politic.38
Puterea lor analiticã de convingere este un cu totul alt subiect.
Pe de altã parte, întrucât valorile care au inspirat nevoia de democraþie sunt
mai importante ca niciodatã, articolul de faþã reprezintã un efort de a deschide
cãi mai ordonate pentru studierea unei teme ºi a unei preocupãri pe care o
împãrtãºesc asemenea celor mai mulþi dintre autorii pe care i-am discutat aici:
calitatea (în unele cazuri este destul de deprimantã) a vieþii sociale care se
întrepãtrunde cu funcþionarea diverselor tipuri de poliarhii. Modul cum aceastã
calitate ar putea fi îmbunãtãþitã depinde, în parte, de cât de realist înþelegem
trecutul ºi prezentul fiecãrui caz în parte.

Traducere de Aurelian Muntean

38 Ilustrând simptomatic rãmãºiþele discursului ºi speranþelor tranziþiei, precum ºi influenþele reciproce dintre
discursurile politice ºi cele academice, de câteva ori, guvernele din þãrile pe care le cunosc mai îndeaproape
(Argentina, Brazilia, Chile ºi Uruguay) au proclamat triumfãtoare cã democraþiile lor au devenit „consolidate“.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 109

DE LA LIBERALISM
LA DEMOCRAÞIE LIBERALÃ*

Marc F. Plattner**

Abstract:

Even though liberalism and democracy are not the same thing, the former containts within
itself the seeds of its own democratization. Once the liberal principles were accepted in politics,
the property qualifications of voting were gradually removed and the universal suffrage became
inevitable. Other barriers, such as the exclusion of women, were also removed subsequently.
History proved that decion-making by majorities did not undermine the economic basis of
prosperity. If anything, the revival of liberalism in the last two decades signals an even more
profound understanding of the concept: limiting the excesses of the democratic governments and
protecting individual rights are more important that simply translating public sentiment into
public policy.
Key words: liberalism, suffrage, rights, property, accountability.

În zilele noastre, se face referire la cele mai multe regimuri liberale din lume,
acele regimuri din þãrile vestice avansate, fie prin a le numi regimuri liberale, fie,
mai des, pur ºi simplu democraþii. Acest lucru reflectã unul dintre cele mai
ºocante moduri în care liberalismul secolului al XX-lea diferã de liberalismul
clasic, apãrut la sfârºitul secolului al XVII-lea ºi începutul secolului al XVIII-lea.
În prezent, liberalismul (înþeles ca guvernare constituþionalã ºi limitatã, domnia
legii ºi protecþia drepturilor individuale) este aproape invariabil asociat cu
democraþia (înþeleasã ca selecþie a oficialitãþilor guvernamentale prin sufragiu
universal). Totuºi, reciproca a devenit în ultimele decenii din ce în ce mai puþin

* „From Liberalism to Liberal Democracy“, Journal of Democracy, 10:3, (1999), 121-134. © The Johns
Hopkins University Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns
Hopkins University Press.
** Marc F. Plattner este coeditor al Journal of Democracy ºi codirector al Forumului Internaþional pentru Studii
Democratice.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 110

110 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

adevãratã. O datã cu scãderea numãrului regimurilor autoritare, începând cu


1975, ºi cu înlocuirea lor cu guverne alese mai mult sau mai puþin liber, existã
acum multe regimuri ce pot fi caracterizate, în mod plauzibil, ca fiind
democratice, dar nu liberale. Drept urmare, relaþia dintre liberalism ºi democraþie
a devenit încã o datã subiect de intense dezbateri intelectuale ºi politice.
Probabil cel mai cunoscut exemplu de acest tip este articolul din 1997 al lui
Fareed Zakaria, „The Rise of Illiberal Democracy“, publicat în Foreign Affairs.1
Zakaria subliniazã un aspect ce a fost deja subliniat de alþi observatori, mai
înþelegãtori faþã de încercãrile noilor aºa-zise democraþii liberale din lumea post-
comunistã ºi din cea în curs de dezvoltare: chiar unele regimuri ce au organizat
cu succes alegeri cu adevãrat libere au punctat slab la criterii cum ar fi liberalismul
ca domnie a legii ºi protecþia drepturilor individuale. Observatorii cei mai
înþelegãtori tind sã sublinieze importanþa „consolidãrii“ acestor democraþii noi,
a conservãrii realizãrilor din punct de vedere electoral, în timp ce caracteristicile
sale liberale sunt întãrite. Cu toate acestea, Zakaria concluzioneazã cã deficitul
liberal al acestor regimuri a apãrut nu în ciuda ci, într-o anumitã mãsurã, din
cauza adoptãrii mecanismului democratic al alegerilor populare. Astfel, el pune
sub semnul întrebãrii caracterul înþelept al încurajãrii þãrilor de a-ºi alege
conducãtorii mai înainte de a întãri fundamentele liberalismului.
Zakaria accentueazã distincþia dintre liberalism ºi democraþie. Subliniind
faptul cã, în opinia sa, liberalismul este mai important decât democraþia, el
argumenteazã cã autocraþia liberalã este superioarã democraþiei neliberale.
Aceasta a stimulat discutarea viabilitãþii autocraþiei liberale (sau, generic vorbind,
a liberalismului nedemocratic) în lumea contemporanã, în ciuda faptului cã
singurul exemplu clar de autocraþie liberalã în secolul al XX-lea, pe care îl dã
Zakaria este Hong Kong-ul aflat sub guvernare colonialã britanicã. Principalul
sãu exemplu îl constituie monarhiile constituþionale din Europa secolului al
XIX-lea, care au avut, cu siguranþã, multe elemente liberale înainte ca ele sã fi
adoptat votul universal. Dar, de asemenea, este demn de luat în seamã faptul cã
toate aceste nondemocraþii liberale de dinaintea secolului al XX-lea au devenit
acum democraþii. Acest lucru ridicã întrebarea de ce toate regimurile liberale au
tins sã evolueze într-o direcþie democraticã. Se datoreazã cumva acest lucru
circumstanþelor întâmplãtoare sau factorilor neesenþiali ori este cumva legat de
principiile intrinseci ale liberalismului? Aceasta este problema pe care doresc sã
o studiez în acest articol.

Liberalism ºi egalitate

Liberalismul este în mod esenþial o doctrinã dedicatã protejãrii drepturilor


individuale la viaþã, libertate, proprietate ºi urmãririi obþinerii fericirii. Existenþa
statului (a guvernãrii, n. trad.) este necesarã pentru protejarea acestor drepturi,

1 Fareed Zakaria, „The Rise of Illiberal Democracy“, în Foreign Affairs 76 (Noiembrie-Decembrie 1997), 22-
43.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 111

DE LA LIBERALISM LA DEMOCRAÞIE LIBERALÃ 111

dar, de asemenea, le poate ºi ameninþa. Deci, în plus, este esenþialã prevenirea


violãrii acestor drepturi de cãtre cei ce guverneazã. Astfel, liberalismul susþine
existenþa unui stat limitat de o constituþie ºi de domnia legii. La o primã analizã
nu pare sã existe, în principiu, nici un motiv pentru care o asemenea guvernare
sã fie aleasã de popor în mod obligatoriu. O guvernare constituþionalã formatã
dintr-o singurã persoanã sau din mai multe ar putea sã guverneze în asemenea
fel încât sã protejeze drepturile indivizilor. Într-adevãr, existã motive sã ne
temem cã o guvernare responsabilã în faþa majoritãþii indivizilor va fi tentatã sã
violeze drepturile indivizilor sau minoritãþilor care nu sunt populare. În
consecinþã, mulþi liberali s-au opus în secolele trecute extinderii sufragiului la
nivelul tuturor cetãþenilor, temându-se tocmai de asemenea urmãri. Totuºi,
pretutindeni, eforturile de a împiedica extinderea sufragiului au eºuat, iar
liberalismul s-a transformat în democraþie liberalã. ªi, departe de a fi distrus de
democratizarea sa, liberalismul ca întreg a prosperat. Aceasta sugereazã cã
tensiunea dintre liberalism ºi democraþie nu este aºa de mare precum au crezut
unii. De fapt, aº merge mai departe ºi aº sugera cã filozofia liberalismului conþine
în ea însãºi sãmânþa democratizãrii sale.
În primul rând, ne putem referi la faptul extrem de important cã declaraþiile
clasice ale principiilor liberale au promovat nu numai doctrinele drepturilor
individuale ºi ale guvernãrii limitate, ci ºi doctrinele egalitãþii umane. Declaraþia
Americanã de Independenþã proclamã primul dintre adevãrurile sale evidente
prin ele însele, „cã toþi oamenii sunt creaþi egali“. Declaraþia francezã a
Drepturilor Omului ºi Cetãþeanului afirma în primul din cele 17 principii ale sale:
„Oamenii s-au nãscut ºi continuã sã fie liberi ºi egali în ceea ce priveºte
drepturile lor“. Aceastã legãturã profundã dintre drepturile sau libertãþile omului
ºi egalitatea lor mutualã, poate fi uºor urmãritã înapoi în timp, pânã în paginile
lucrãrii clasice a teoriei politice liberale, Al doilea tratat despre cârmuire, de John
Locke. În dezvoltarea subiectului originilor puterii politice legitime, Locke
pleacã de la „starea în care se aflã oamenii în mod natural“. El argumenteazã cã
aceasta nu e numai „o stare de perfectã libertate“ ci, de asemenea, „o stare de
egalitate, în care toatã puterea ºi jurisdicþia se exercitã mutual ºi în mod egal nici
un individ nefiind privilegiat faþã de altul“.2
Legãtura dintre libertatea naturalã ºi egalitatea naturalã este clarã. Dacã
oamenii nu sunt egali în drepturi naturale, adicã, dacã unii oameni au dreptul de
a-i conduce pe alþii, atunci oamenii nu sunt liberi în mod natural. ªi, în mod
corespunzãtor, dacã toþi oamenii sunt liberi în mod natural, atunci nici unul nu
poate avea dreptul natural de a-i conduce pe ceilalþi. Al doilea tratat al lui Locke
este, cu siguranþã, o continuare a Primului tratat, o combatere a doctrinei puterii
paternale, a lui Sir Robert Filmer. Potrivit lui Locke, baza sistemului lui
Filmer este urmãtoarea: „Oamenii nu s-au nãscut liberi ºi, prin urmare, nu ar
putea sã aibã niciodatã libertatea de a alege nici guvernanþii, nici formele de

2 John Locke, Second Treatise of Government, editor Thomas P. Peardon (Indianapolis: Bobbs-Merrill, 1952),
capitolul 2, secþiunea 4, 4. (Al doilea tratat despre cârmuire, traducere în limba românã de Silviu Culea, Bucureºti:
Nemira, 1999).
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 112

112 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

guvernare“.3 Dupã ce a arãtat punctele slabe ale argumentului lui Filmer în ceea
ce priveºte supunerea naturalã a oamenilor, Locke începe cel de-Al doilea tratat
susþinând cã dacã înºelãtoria ºi violenþa nu sunt singura bazã a guvernãrii, ar
trebui gãsitã o nouã bazã pentru puterea politicã. Locke o gãseºte în
consimþãmântul oamenilor. Tocmai datoritã faptului cã oamenii sunt „liberi,
egali ºi independenþi de la naturã, nici unul nu poate fi scos din aceastã stare ºi
supus puterii politice a altcuiva fãrã consimþãmântul sãu“.6 O datã ce alte
principii ale legitimitãþii politice sunt subminate, rãmâne numai consimþãmântul
celor guvernaþi.
A spune cã guvernarea legitimã se bazeazã pe consimþãmântul celor
guvernaþi este echivalent cu a spune cã oamenii (poporul), un termen care
pentru Locke nu semnificã „cei mulþi“, ca opuºi nobililor, ci se referã la toþi cei
care aparþin societãþii, sunt în fond suverani. Ei sunt întemeietorii societãþii
politice, ei decid unde sã învesteascã puterea de a crea legi ºi ei au „un drept de
a reveni la libertatea iniþialã“ ºi de a alege o nouã putere legislativã, în cazul în
care cea existentã le trãdeazã încrederea.5 Totuºi, în ciuda acestor aspecte
egalitare sau democratizatoare ale doctrinei lui Locke, el nu concluzioneazã pe
baza acestora cã oamenii înºiºi (sau reprezentanþii lor aleºi) ar trebui în mod
necesar sã guverneze. În schimb, el argumenteazã cã, atunci când oamenii se
unesc pentru prima datã într-o societate politicã, majoritatea pot alege sã nu se
învesteascã ei înºiºi ca putere legislativã (situaþie pe care Locke o numeºte
„democraþie perfectã“), ci sã învesteascã în puþini oameni sau într-un singur om,
sau în asemenea „forme de guvernare mixte sau compuse pe care ei le considerã
bune“.6 Spre exemplu, în Anglia, el sugereazã cã ataºamentul oamenilor faþã de
vechile lor aranjamente constituþionale este cel care îi aduce înapoi la „vechea
putere legislativã formatã din rege, lorzi ºi comune“7 Pe scurt, formele
nedemocratice de guvernare pot fi legitime dacã se bucurã de consimþãmântul
poporului.
Aceastã teorie nu este nerezonabilã ºi constituie o viziune care a prevalat,
cel puþin un secol, între suporterii drepturilor omului ºi ai guvernãmântului
limitat. Dar gradual ºi inexorabil, concepþia cã guvernãmântul trebuie sã se
bazeze pe consimþãmântul popular a dus la ideea cã guvernarea trebuie sã fie a
poporului, de cãtre popor, pentru popor. De ce s-a întâmplat acest lucru? Poate
cã s-ar putea atinge aceastã problemã, întrebând de ce oamenii ar putea sã
încuviinþeze o guvernare ce nu e în mâinile lor sau ale reprezentanþilor aleºi de
ei. Cineva poate, bineînþeles, sã rãspundã cã, în primele secole, oamenilor nu li
s-a dat niciodatã cu adevãrat dreptul de a alege ºi, dacã li s-ar fi dat, ei ar fi ales
guvernarea popularã*. În mod alternativ, se poate ajunge la un acord cu Locke,

3 John Locke, First Treatise, în Peter Laslett, editor, Two Treatises of Government (New York: New American
Library, 1960), capitolul 1, secþiunea 5, 178.
4 Locke, Second Treatise, capitolul 8, secþiunea 95, 54.
5 Ibid., capitolul. 19, secþiunea 222, 124.
6 Ibid., capitolul. 10, secþiunea 132, 74.
7 Ibid., capitolul. 19, secþiunea 223, 125.
* guvernarea în care oamenii sã aibã cu adevãrat un cuvânt de spus - n. trad.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 113

DE LA LIBERALISM LA DEMOCRAÞIE LIBERALÃ 113

în ceea ce priveºte faptul cã „oamenii nu-ºi pãrãsesc atât de uºor vechile tipare,
aºa cum sugereazã unii. Cu greu se lasã convinºi sã îndrepte greºelile recunos-
cute din cadrul cu care s-au obiºnuit“.8 În secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea,
principiile monarhice ºi aristocratice au guvernat nu numai lumea, ci ºi spiritul
oamenilor. Se poate spune cã oamenii doreau sã consimtã sã fie conduºi de alþii
tocmai pentru cã principii diferite de cel al consimþãmântului, aveau încã, o
influenþã mare. Dar subscrierea publicã ºi acceptarea crescândã a principiilor
egalitãþii naturale ºi ale guvernãrii prin consimþãmânt erau destinate sã erodeze
dorinþa oamenilor de a accepta cârmuirea nedemocraticã.
În coloniile americane, unde ideile lui Locke erau cel mai larg acceptate ºi
unde monarhia ºi aristocraþia se bucurau de mult mai puþin sprijin decât în
societãþile tradiþionale ale Europei, a fost clar dupã Revoluþie faptul cã oamenii nu
ar accepta altceva decât guvernarea popularã.9 Revoluþia Francezã s-a îndreptat
rapid înspre o respingere categoricã a oricãror componente ale monarhiei sau
aristocraþiei. Chiar ºi în Marea Britanie, unde ataºamentul popular faþã de „vechile
forme“ a rãmas mult mai puternic, cererile pentru sufragiu universal dateazã cel
puþin din anii 1770,10 iar secolul al XIX-lea a fost marcat de o largã dezbatere
publicã privind extinderea dreptului de vot, care a avut în final succes.

Extinderea dreptului de vot

O modalitate folositoare de a explora dinamica ce a dus la democratizarea


liberalismului este aceea de a considera punctele de vedere exprimate de unii
gânditori liberali de primã importanþã din secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea. Un
prim exemplu de invocare a egalitãþii naturale ºi a consimþãmântului oamenilor,
ca bazã pentru respingerea oricãror forme de guvernare, mai puþin guvernarea
popularã, poate fi gãsit în opera lui Thomas Paine, pe baza cãreia se pot trage cele
mai radicale concluzii din doctrina lui Locke, cu privire la drepturile naturale. În
lucrarea sa Dissertation on First Principles of Government (1795),11 Paine susþine cã
existã numai douã „diviziuni de bazã“ ale guvernãrii: „Prima este guvernarea prin
alegeri ºi reprezentare; a doua este guvernarea prin succesiune ereditarã“. Paine
considerã cã prima este „fundamentatã pe drepturile omului“, în vreme ce ultima
este „fundamentatã pe uzurpare“. Potrivit lui Paine, guvernarea ereditarã „nu are
nici un drept de a exista“. Este posibil ca parlamentul englez sã fi avut dreptul de
a-i aduce pe tron pe William ºi Mary în 1688, deoarece „fiecare naþiune,
deocamdatã, are dreptul de a se autoguverna dupã cum doreºte“. Dar
parlamentul nu avea nici un drept sã constrângã generaþiile viitoare de englezi sã
fie guvernate de urmaºii lui William ºi ai lui Mary.
8 Ibid., capitolul 19, secþiunea 223, 125.
9 A se vedea Clinton Rossiter, editor, The Federalist (New York: New American Library, 1961), nr. 39, 240.
10 S. MacCoby, editor, The English Radical Tradition, 1763 - 1914 (Londra: Nicholas Kaye, 1952), 31-32, 36, 39-
40.
11 Thomas Paine, Dissertation on First Principles of Government, în Nelson F. Adkins, editor, Common Sense and
Other Political Writings (New York: Liberal Arts Press, 1953), 155-174. Toate citatele din Paine sunt din aceastã
lucrare.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 114

114 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Cât priveºte guvernarea reprezentativã, singura sa bazã este egalitatea în


drepturi: „Fiecare om are dreptul la numai un singur vot în alegerea
reprezentanþilor“. Cu toate cã Paine nu se referã la problema dreptului de vot
pentru femei, condamnã ca fiind nedrept punctul de vedere potrivit cãruia
proprietatea ar trebui sã devinã criteriul acordãrii dreptului de vot. Excluderea
de la vot este ofensatoare, deoarece „implicã aplicarea unui stigmat pe caracterul
moral al persoanelor excluse“, iar proprietatea nu justificã un asemenea stigmat.
„Dreptul de a vota reprezentanþii“, susþine Paine, „este dreptul primar prin
intermediul cãruia sunt protejate alte drepturi. Anularea acestui drept înseamnã
reducerea omului la nivelul sclaviei, deoarece sclavia presupune cã un individ
este supus voinþei altui individ, iar acela care nu are dreptul de vot în alegerea
reprezentanþilor este în aceastã situaþie“.
În final, citez un pasaj care, atunci când se þine cont de retorica excesivã a
lui Paine, oferã o anumitã înþelegere a procesului istoric prin care excluderea de
la dreptul de vot a ajuns sã parã intolerabilã:

Atunci când oamenii puteau sã fie convinºi cã nu au nici un drept sau


cã acele drepturi aparþin numai unei anumite clase de oameni, sau cã
guvernarea este un lucru ce existã prin sine însuºi, nu era dificil sã fie
conduºi în mod autoritar. Ignoranþa în care au fost þinuþi ºi superstiþiile
în spiritul cãrora erau educaþi au oferit mijloacele guvernãrii autoritare.
Dar, atunci când ignoranþa dispare o datã cu superstiþia, când oamenii
devin conºtienþi de lucrurile care li se impun din afarã, când ei
considerã cã atât cultivatorul, cât ºi manufacturierul sunt principalii
agenþi care creeazã toatã bogãþia ce existã în lume, în afarã de ceea ce
natura produce în mod spontan, când ei încep sã simtã urmãrile ºi
beneficiile activitãþilor lor, precum ºi drepturile lor ca membri ai
societãþii, nu mai este posibil sã fie guvernaþi la fel ca înainte. O datã
descoperitã, înºelãtoria nu mai poate fi pusã din nou în scenã.

Un alt sprijin pentru extinderea dreptului de vot a venit din partea


utilitarismului, care, cu toate cã respingea doctrina drepturilor naturale, a preluat
totuºi ca principiu cãlãuzitor dictonul lui Jeremy Bentham „Fiecare e rãspun-
zãtor pentru sine ºi pentru nimeni altcineva“. Expresia clasicã a gândirii politice
utilitariste este consideratã a fi lucrarea lui James Mill, Essay on Government
(1820).12 La fel ca ºi Paine, James Mill priveºte sistemul de reprezentare ca fiind
cheia pentru o guvernare bunã. Evitând orice limbaj ce solicitã dreptul
indivizilor de a-ºi vota reprezentanþii, el argumenteazã cã „beneficiile sistemului
de reprezentare se pierd în toate cazurile în care interesele corpului alegãtorilor
nu sunt aceleaºi cu cele ale comunitãþii“. Totuºi, aceastã potrivire de interese
poate exista ºi în condiþiile inexistenþei sufragiului universal, cu condiþia ca
interesele celor excluºi de la dreptul de vot „sã fie incluse fãrã doar ºi poate în

12 James Mill, An Essay on Government (Indianapolis: Bobbs-Merrill,1955). Toate citatele sunt din capitolul 8,
72-82.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 115

DE LA LIBERALISM LA DEMOCRAÞIE LIBERALÃ 115

interesele celorlalþi indivizi“ care au dreptul la vot. Pe aceste argumente îºi


justificã Mill excluderea femeilor de la dreptul de vot, „interesul lor fiind inclus
în acela al taþilor ºi soþilor lor“ ºi e pregãtit sã accepte excluderea bãrbaþilor sub
40 de ani, deoarece justificarea era cã „este în interesul bãrbaþilor de 40 de ani sã
asigure ºi bunãstarea celor mai tineri decât ei“.
James Mill prezintã, de asemenea, un argument lung ºi întortocheat în
favoarea ideii ce condiþioneazã dreptul de vot de proprietate. El respinge
criteriul deþinerii unei proprietãþi mari pe motiv cã acesta ar conduce la formarea
unui guvernãmânt al celor puþini, care, þinând cont de natura umanã, ºi-ar urmãri
propriile interese pe socoteala intereselor comunitãþii. Cu toate cã el recunoaºte
faptul cã existenþa unui nivel mai mic al proprietãþii, care sã permitã exercitarea
dreptului de vot pentru marea majoritate a oamenilor, nu ar fi ceva „rãu“,
conchide, de asemenea, cã aceasta nu ar fi „de nici un folos“, de vreme ce
acceptarea dreptului de vot pentru încã un segment de populaþie nu ar schimba
prea mult situaþia. În celebra sa recenzie (1829) a lucrãrii Essay a lui Mill,
Thomas Babington Macaulay interpreteazã opiniile lui Mill ca fiind opuse
oricãrui criteriu al proprietãþii ºi discutã cu el aceastã chestiune în
contradictoriu.13 (De asemenea, Macauley obiecteazã împotriva raþionamentului
lui Mill cu privire la problema dreptului de vot al femeilor, învinuindu-l pe acesta
cã „reduce la nivelul unei dogme interesele unei jumãtãþi din rasa umanã“).
Pentru Macaulay, care se opune fundamental abordãrii deductive a politicii
de cãtre Mill ºi punctului de vedere rapace asupra naturii umane, problema
„criteriului pecuniar“ pentru acordarea dreptului de vot este „problema practicã
cea mai importantã din întregul eseu“. El argumenteazã, în mod opus lui Mill,
cã, de vreme ce „se întâmplã sã existe în toate comunitãþile civilizate o
minoritate de oameni bogaþi ºi o majoritate de oameni sãraci“, ar fi într-adevãr
în interesul celor sãraci, dacã ar deþine dreptul de vot, sã îºi foloseascã puterea
politicã pentru a-i deposeda de averi pe cei bogaþi. Într-o salvã retoricã
extraordinarã, Macaulay înfãþiºeazã pericolele acordãrii dreptului de vot pentru
cei sãraci:

Este posibil ca în sânul civilizaþiei sã ia naºtere maladia care o va


distruge? Este posibil ca instituþiile sã poatã fi înfiinþate ºi, fãrã
„ajutorul“ cutremurelor, foametei, molimelor sau sãbiilor strãinilor, sã
anuleze ceea ce au obþinut atât de multe secole de înþelepciune ºi glorie,
iar apoi sã ºteargã definitiv gusturile alese, literatura, ºtiinþa, comerþul,
meºteºugurile, totul în afarã de treburile mãrunte necesare pentru a
duce o viaþã de animal? Este posibil ca, în douã sau trei sute de ani, o
mânã de pescari deºiraþi ºi sãrãcãcios îmbrãcaþi sã poatã pune stãpânire
pe ruinele celor mai mari oraºe europene cu pãsãri ºi animale sãlbatice,
sã-ºi poatã spãla nãvoadele în mijlocul relicvelor din apele civilizaþiei
europene ºi sã-ºi construiascã colibele lângã capitelurile impunãtoa-

13 Thomas Babington Macaulay, „Mill on Government,“ în The Works of Lord Macaulay (New York: Hurd and
Houghton, 1878), 2: 5-51. Toate citatele din Macaulay sunt din acest eseu.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 116

116 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

relor catedrale? Dacã principiile domnului Mill sunt solide, putem


spune, fãrã ezitare, cã forma de guvernãmânt pe care o recomandã va
produce, cu siguranþã, toate aceste lucruri. Dar dacã aceste principii nu
sunt solide, dacã raþionamentele prin care ne-am opus lor sunt juste,
clasele superioare ºi mijlocii sunt reprezentantele naturale ale rasei
umane. Interesul lor poate fi opus în anumite privinþe aceluia pe care îl
au contemporanii lor mai sãraci. Dar el este identic cu acele ale
nenumãratelor generaþii care urmeazã.

Imnurile de laudã pe care Macaulay le aduce splendorilor civilizaþiei ºi proza


sa incomparabilã nu ar trebui sã complice ºi mai mult faptul cã aceasta rãmâne
o disputã despre „criteriile pecuniare“, care se învârte în primul rând în jurul
sorþii probabile a proprietãþii într-un regim caracterizat prin existenþa sufragiului
universal. Aceasta este o controversã despre care cineva ar putea spune cã are
loc într-un cadru care poartã amprenta lui Locke. Adevãrata problemã este dacã
dreptul de proprietate e ameninþat de extinderea dreptului la vot. Disputa despre
democraþie a devenit tot mai mult o disputã în interiorul liberalismului, în vreme
ce suportul pentru instituþiile ereditare a pãlit o datã cu triumful principiilor
egalitãþii naturale ºi ale guvernãrii prin consimþãmânt.

Caracterul inevitabil al sufragiului universal

În cadrul dezbaterii privind consecinþele posibile ale eliminãrii criteriilor de


proprietate, exemplul Americii a fost deseori scos în relief. În critica sa la adresa
argumentãrii lui James Mill în favoarea sufragiului universal, Macaulay afirmã,
„Cazul Statelor Unite nu este adecvat subiectului“ deoarece, în aceastã þarã, spre
deosebire de þãrile mai stabile, sãracii au o ºansã rezonabilã de a deveni bogaþi.
Apoi, invocând doctrina malthusianã potrivit cãreia o populaþie crescândã va
duce la inegalitate mai mare de condiþii, el concluzioneazã: „Cât priveºte
America, aºteptãm secolul al XX-lea pentru a vedea dacã aceste lucruri sunt
adevãrate sau nu“.
Desigur, Tocqueville a oferit în cartea sa Despre Democraþie în America un
puternic arsenal de idei pentru cei care credeau cã sufragiul universal ar fi
compatibil cu securitatea proprietãþii. Dintre multele pasaje în care Tocqueville
vorbeºte despre respectul americanilor pentru proprietate, putem cita: „În nici o
þarã din lume dragostea pentru proprietate nu e mai activã ºi mai neliniºtitoare
decât în Statele Unite; nicãieri majoritatea nu aratã mai puþinã aplecare spre acele
principii care ameninþã sã afecteze, în vreun fel, legile proprietãþii“.14
Pe lângã argumentul mai general pe care îl aduce, ºi anume faptul cã de 700
de ani lumea trece printr-o revoluþie providenþialã ºi irezistibilã, Tocqueville
oferã, de asemenea, ºi un argument mai specific cu privire la întrebarea de ce
extinderea continuã a sufragiului este inevitabilã:
14 Alexis de Tocqueville, Democracy in America , editor Phillips Bradley (New York: Vintage, 1960) 2: 270.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 117

DE LA LIBERALISM LA DEMOCRAÞIE LIBERALÃ 117

Atunci când o naþiune începe sã modifice criteriul ce stabileºte cine are


drept la vot, poate fi uºor prevãzut faptul cã, mai devreme sau mai
târziu, acel criteriu va fi în întregime abolit. Nu mai existã regulã
invariabilã în istoria societãþii: cu cât sunt extinse mai mult drepturile
electorale, cu atât este mai mare nevoia de a le extinde, deoarece dupã
fiecare concesie creºte forþa democraþiei, iar necesitãþile sale cresc o
datã cu forþa sa. Setea de putere a celor care se aflã sub procentul
stabilit este stimulatã proporþional cu numãrul celor care se aflã peste
acest procent. În final excepþia devine regulã, concesiile determinã alte
concesii, ºi acest lucru nu se poate opri decât o datã cu introducerea
sufragiului universal.15

Descriind procesul prin care au fost eliminate gradual criteriile de


proprietate ce au existat înainte de Revoluþia Americanã, Tocqueville noteazã cã
aceste schimbãri au fost votate de oamenii din clasele înalte, aceºtia urmãrind cu
orice preþ binele oamenilor. Într-un anumit fel, aceasta pare sã fi caracterizat ºi
procesul din Marea Britanie. Istoricul Gertrude Himmelfarb descrie lupta
pentru Actul Reformator din 1867 dintre conservatorii lui Disraeli ºi liberalii lui
Gladstone în termenii urmãtori: „Ceea ce e interesant este faptul cã nu
reformiºtii din interiorul sau exteriorul Camerei au impus preþul reformei, ci,
mai degrabã, înºiºi liderii celor douã partide.[Partizanul liberal al sistemului
parlamentar Robert] Lowe descria partidele ca fiind în competiþie unul cu celãlalt
într-o licitaþie jalnicã, în care constituþia a fost adjudecatã de cel mai slab
ofertant. Un conservator s-a plâns cã colegii sãi încearcã sã supraliciteze Partidul
Liberal pe piaþa liberalismului“.16
În urma adoptãrii Actului Reformator, chiar ºi cei mai sceptici cu privire la
sufragiul universal i-au recunoscut caracterul inevitabil. În lucrarea Liberty,
Equality, Fraternity (1873), James Fitzjames Stephens scria:

Teoria acceptatã a guvernãrii pare sã se prefigureze în direcþia cã fiecare ar


trebui sã aibã dreptul la un vot, cã legislativul ar trebui sã fie ales prin aceste
voturi ºi cã guvernul ar trebui sã conducã afacerile publice ale þãrii prin
intermediul unei comisii care în acel moment are succes în obþinerea
încrederii. Mai presus de orice îndoialã, aceastã teorie s-a dezvoltat ºi se
dezvoltã cucerind adepþi, dar ºi cu scopul de a cuceri în continuare.
Triumful sãu este la fel de clar precum e soarele la prânz, iar probabilitatea
ca triumfurile sale sã continue pentru un timp mai îndelungat decât am dori
sã ne imaginãm e la fel de mare cât poate fi orice probabilitate de acest
tip… Dacã sunt întrebat: „Ce propunere ai pentru înlocuirea sufragiului
universal? Din punct de vedere practic ce poþi sã recomanzi?“, rãspund pe
loc cã nu pot sã recomand nimic. Întregul curent de gândire ºi întregul val

15 Ibid., 1: 59.
16 Gertrude Himmelfarb, Victorian Minds (New York: Harper & Row, 1970), 348. Marc F. Plattner 133.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 118

118 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

de preocupãri umane sunt îndreptate cu o forþã irezistibilã în acea direcþie.


Vechile moduri de viaþã, multe dintre ele fiind la fel de greºite în vremea lor
cum sunt ºi mecanismele din zilele noastre, se prãbuºesc în întreaga Europã
ºi plutesc de colo-colo precum cãpiþele de fân pe apã, în timpul inundaþiilor.
De aceea, nici nu vãd de ce un om înþelept sã-ºi dea osteneala pentru a salva
resturile acestora. Apele au ieºit din matcã ºi nici o forþã umanã nu le poate
întoarce, dar nu vãd de ce o datã ce urmãm curentul de apã trebuie sã mai
ºi cântãm Aleluia drept mulþumire zeului apei.17

Critica democraþiei, întrucâtva ºovãielnicã, a lui Stephen, se concentreazã pe


importanþa cunoaºterii specializate ºi a constanþei în problemele guvernamen-
tale, precum ºi pe ignoranþa ºi nestatornicia maselor cu drept de vot. De
asemenea, el repetã o parte din conceptele promovate de John Stuart Mill cu
privire la „mediocritatea“ societãþii ºi a guvernãrii contemporane.18 Stephen
atribuie, parþial, entuziasmul privitor la egalitate, „dezvoltãrii enorme a
bunãstãrii în Statele Unite“. La fel ca ºi Macaulay, Stephen se întreabã cât timp
vor continua americanii „sã susþinã necesitatea egalitãþii, în condiþiile în care
populaþia va deveni din ce în ce mai numeroasã“ ºi concluzioneazã întrebându-
se dacã „apariþia rapidã a unei multitudini de oameni obiºnuiþi, autosuficienþi ºi,
în mod esenþial, neînsemnaþi, chiar reprezintã o realizare în faþa cãreia întreaga
lume trebuie sã se închine ºi sã-ºi exprime veneraþia“.
Afirmaþiile lipsite de speranþã ºi eficienþã ale lui Stephen reflectã în mare
mãsurã ceea ce avea sã devinã o atitudine de opoziþie faþã de sufragiul universal,
atitudine care s-a transformat dintr-un program politic într-o lamentaþie
culturalã. O datã cu prima jumãtate a secolului al XX-lea, excluderea femeilor de
la dreptul de vot a fost înlãturatã. Astfel, în 1948 Naþiunile Unite au adoptat
Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului care prevedea la articolul 21: „Orice
persoanã are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale þãrii sale,
fie direct, fie prin reprezentanþi liber aleºi….Voinþa poporului trebuie sã
constituie baza puterii de stat; aceastã voinþã trebuie sã fie exprimatã prin alegeri
nefalsificate, care sã aibã loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal ºi
exprimat prin vot secret sau urmând o procedurã echivalentã care sã asigure
libertatea votului“. Evident, cele mai multe dintre prevederile articolului 21 au

17 James Fitzjames Stephen, Liberty, Equality, Fraternity (Cambridge: Cambridge University Press, 1967),
210-12. Acest citat, precum ºi citatele care urmeazã din Stephen sunt din capitolul 5, 179-229.
18 John Stuart Mill ocupã un loc aparte în evoluþia gândirii asupra extinderii sufragiului. În lucrarea sa,
Considerations on Representative Government (1861), el argumenteazã cã „este o nedreptate personalã sã se respingã
oricãrei persoane, în afarã de cazul când se previn astfel rele mai mari, privilegiul normal de a se þine cont de
pãrerea sa în rezolvarea problemelor în care are acelaºi interes ca ºi celelalte persoane“. El nu numai cã se
opune criteriilor proprietãþii, ci ºi respinge în mod vehement argumentul tatãlui sãu, James Mill, în ceea ce
priveºte respingerea dreptului de vot pentru femei. Oricum, el apãrã ideea respingerii acordãrii dreptului de
vot pentru analfabeþi, pentru cei ce nu plãtesc nici o taxã ºi pentru cei ce beneficiazã de asistenþã socialã. Mai
mult decât atât, el nu numai cã acceptã aceste excepþii în introducerea sufragiului universal, dar ºi respinge
principiul sufragiului egal. Astãzi, argumentul sãu în favoarea acordãrii unor voturi multiple celor ce posedã
„superioritate intelectualã individualã“ (fapt indicat de profesia lor sau de nivelul de educaþie) pare chiar mai
învechit decât argumentele în favoarea restrângerii sufragiului. A se vedea John Stuart Mill, Considerations on
Representative Government (New York: Liberal Arts Press, 1958), 127-147.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 119

DE LA LIBERALISM LA DEMOCRAÞIE LIBERALÃ 119

fost violate în mod constant de multe din statele membre ale ONU ce sunt
conduse de guvernãri dictatoriale sau cu un singur partid. Dar, chiar ºi cele mai
multe dintre aceste state (exceptând, cu siguranþã, Africa de Sud în perioada
apertheid-ului) ºi-au organizat alegerile false sub semnul regulilor ce prevãd
sufragiu universal ºi egal.

Democraþia ºi renaºterea liberalã

Ce concluzie se poate trage din aceastã scurtã trecere în revistã a evoluþiei


liberalismului la democraþia liberalã contemporanã? În primul rând, rãspândirea
ideilor liberale despre libertatea naturalã ºi egalitatea tuturor oamenilor a
condamnat orice privilegii speciale ºi substanþiale care se obþin pe bazã ereditarã.
Cu toate cã monarhia ºi chiar ºi ramura aristocraticã a legislativului poate sã fi fost
în unele þãri pãstrate în forma lor, în toate þãrile dezvoltate au fost „golite“ de orice
putere politicã substanþialã. În al doilea rând, aceleaºi idei liberale sunt cele care, în
cele din urmã, au subminat orice efort de a exclude indivizi de la participarea politicã
pe baza unor factori precum rasã, religie sau sex. În al treilea rând, încercarea de a
limita dreptul de vot pe baza criteriului proprietãþii a fost cel mai mare obstacol
potenþial pentru democratizarea liberalismului, deoarece putea pretinde o bazã în
caracterul sacru al proprietãþii private care e susþinut de liberalismul însuºi.
Tensiunea realã sau perceputã dintre majoritarismul politic ºi politicile care
promoveazã creºterea economicã ºi prosperitatea constituie o temã de reflecþie
mereu actualã, mulþi comentatori susþinând cã reformele economice eficiente
necesitã separarea guvernanþilor de majoritãþile electorale. În acelaºi timp, istoria
ultimelor douã secole a demonstrat clar cã introducerea sufragiului universal nu
trebuie sã ducã la deposedarea desãvârºitã a bogaþilor ºi distrugerea unei
economii productive ºi a unei societãþi civilizate. Tocqueville a avut dreptate ºi
Macaulay a greºit. Cazul Statelor Unite din perioada secolului al XIX-lea a fost
într-adevãr grãitor. Vitalitatea sa economicã ºi stabilitatea politicã nu au fost
numai un produs al unei populaþii risipite, în stare sã se extindã pe un continent
vast ºi fertil. La fel, în Lumea Veche, societãþile liberale au tins sã genereze mai
degrabã largi clase de mijloc decât sã fie divizate într-o mânã de oameni bogaþi
ºi o vastã minoritate sãracã.
În acelaºi timp, pânã acum douã decenii s-ar fi putut argumenta în mod
plauzibil cã, din cauza politicilor sociale ºi economice implementate de
majoritãþile populare, liberalismul a început sã „moarã“ lent. O datã cu
rãspândirea industriei de stat, creºterea ireversibilã evidentã a statului bunãstãrii
ºi povara crescândã a taxelor necesare pentru plata sa, nu era nerezonabil sã se
considere creºterea puterii politice a maselor ca desfãºurându-se în tandem cu
naþionalizarea gradualã a economiei. Ideea drepturilor de proprietate pãrea sã-ºi
piardã tot mai mult bunul renume. O dovadã clarã pentru acest lucru a fost
omiterea din Convenþia Internaþionalã a ONU privind Drepturile Economice,
Sociale ºi Politice (1966) a oricãrei menþiuni cu privire la dreptul de proprietate
(care era subliniat în textul Declaraþiei Universale din 1948). Acele forþe politice
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 120

120 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

ce se autointitulau liberale (în sensul european) constituiau o minoritate ce-ºi


pierdea din importanþã, iar partidele aflate la guvernare în multe democraþii se
autointitulau socialiste sau social democrate. Termenul democraþie socialã (sau
chiar socialistã) înlãtura deseori termenul democraþie liberalã. ªi desigur, lumea
democraticã era ameninþatã de un adversar comunist puternic, ce declara atât
egalitarismul sãu, cât ºi ostilitatea faþã de liberalism.
Totuºi, ultimele douã decenii au marcat o renaºtere remarcabilã a
liberalismului. ªtiinþa economiei de piaþã a revenit la modã. Industriile de stat sunt
privatizate, iar beneficiile bunãstãrii s-au redus. Importanþa criticã a protejãrii
drepturilor de proprietate a fost recunoscutã nu numai în înþelegeri internaþionale
ºi în noile constituþii naþionale, ci ºi de o literaturã academicã influentã. Partide de
centru-dreapta ºi cu poziþii pro-piaþã explicite au guvernat democraþiile avansate
de-a lungul anilor ‘80. Partidele de centru-stânga, dintre care multe au revenit la
putere în anii 90, au abandonat în mare mãsurã economiile centrate pe intervenþia
statului ºi au redescoperit virtuþile pieþelor ºi ale antreprenoriatului. ªi toate
acestea au fost acompaniate ºi accelerate de cãderea comunismului.
Cum a fost afectat rolul politic al majoritãþilor populare de aceste dezvoltãri
ºi de renaºterea liberalismului pe care acestea au promovat-o? Cred cã trebuie
fãcutã o distincþie crucialã, o distincþie care e înrãdãcinatã în adevãratele principii
ale liberalismului. Aº spune cã principiul includerii universale, potrivit cãruia
nimeni nu trebuie sã fie privat de dreptul egal în alegerea celor care guverneazã,
nu a fãcut decât sã devinã sacrosanct. Totuºi, în acelaºi timp, s-a redus în mod
clar opinia potrivit cãreia majoritãþile populare ar trebui sã joace un rol mai activ
în procesul de decizie asupra politicilor guvernamentale.
Ultima afirmaþie este reflectatã în mai multe feluri, dar probabil nu mai puþin
în conotaþia nefavorabilã pe care cuvântul populism a ajuns sã-l obþinã în noile
democraþii din lumile în curs de dezvoltare sau postcomuniste. Mai general, nu a
existat nici o tendinþã, nici în democraþiile noi, ºi nici în democraþiile înrãdãcinate,
de a face guvernele sã fie mai direct responsabile în faþa electoratului prin metode
tradiþionale, cum ar fi reducerea duratei mandatului. De fapt, a existat o tendinþã
crescãtoare în ce priveºte sporirea puterii justiþiei ºi a agenþiilor autonome, acele
pãrþi ale guvernãrii care sunt cele mai izolate de populaþie. Verificarea constitu-
þionalitãþii legilor a fost vãzutã mult timp ca o instituþie „antidemocraticã“,
oferind putere judecãtorilor ce nu sunt aleºi, în defavoarea majoritãþii populaþiei.
Totuºi, în ultimii ani, verificarea constituþionalitãþii legilor, ce era odatã o
particularitate a Statelor Unite, s-a rãspândit atât în noile democraþii, cât ºi în cele
vechi. Nu numai cã a întâmpinat o opoziþie slabã, dar, în multe þãri post-
comuniste, sondajele de opinie demonstreazã un nivel ridicat al sprijinului
popular de care se bucurã curþile constituþionale.19
Probabil chiar mai ºocantã este înfiinþarea, mai ales în noile democraþii, a
agenþiilor independente, ce s-au dorit a fi în mod explicit libere de controlul politic
al guvernului. Aceste agenþii includ instituþii cum ar fi bãncile centrale, comisiile
19 În ceea ce priveºte rãspândirea verificãrii constituþionalitãþii legilor, a se vedea Nathan Brown, „Judicial
Review and the Arab World“ ºi Herman Schwartz, „Eastern Europe's Constitutional Courts“ în Journal of
Democracy 9 (Octombrie 1998): 85-114.
109-121.qxd 10.06.2002 12:14 Page 121

DE LA LIBERALISM LA DEMOCRAÞIE LIBERALÃ 121

electorale, comisiile pentru drepturile omului, agenþiile anticorupþie, avocatul


poporului ºi cele asemenea lor.20 Noua importanþã a agenþiilor de acest tip, evident
reflectã în parte suspectarea reprezentanþilor aleºi ai poporului ºi percepþia faptului
cã în aceºtia nu se poate avea încredere cã se vor abþine de la a urmãri avantaje
personale sau partizane în defavoarea binelui public. Dar, reflectã, de asemenea,
un triumf al modului liberal de a gândi, înþelegerea faptului cã limitarea exceselor
guvernului ºi protejarea drepturilor individuale sunt de o importanþã mai mare
decât transpunerea sentimentele populare imediate în politici publice. Un alt semn
al aceleiaºi tendinþe este accentul crescut pe care politicienii, la fel ca ºi politologii,
îl pun pe probleme cum ar fi constituþionalismul, domnia legii, echilibrul ºi
controlul reciproc, instituþional, al puterilor (institutional checks and balances) ºi
rãspunderea. Se poate spune cã aceºtia redescoperã înþelepciunea din Federalist
Papers, cãutând protecþie împotriva tendinþelor periculoase ale guvernãrii
populare, prin remedii ce sunt ele însele compatibile cu guvernarea popularã. De
fapt, popularitatea atacului împotriva democraþiei neliberale poate fi ea însãºi
privitã ca un semn al triumfului liberalismului.
În cea mai mare parte, rãspunsul la critica lui Zakaria nu a luat forma
argumentelor ce reduc importanþa unor asemenea deziderate liberale cum ar fi
constituþionalismul, domnia legii ºi drepturile individuale comparate cu
importanþa alegerilor cu largã participare a indivizilor. În principiu, toþi cei ce se
alãturã dezbaterii au cãzut de acord asupra valorii acestor scopuri liberale. În
schimb, dezbaterea a avut în centrul ei întrebarea dacã nu cumva în societãþile
cãrora le lipseºte o puternicã tradiþie liberalã, guvernul ales sau cel autoritar este
o cale mai sigurã pentru a realiza aceste scopuri. Adevãrata problemã este dacã
succesiunea din secolul al XIX-lea, - întâi liberalism apoi democraþie - poate
funcþiona în zilele noastre, când progresul ideilor liberale a subminat
revendicãrile tradiþionale nedemocratice de legitimitate politicã.21
Meritã a fi notat faptul cã, spre deosebire de extinsa experimentare curentã a
diferitelor tipuri de echilibru ºi control reciproc al puterilor ºi de agenþii
independente, practic, nu a existat nici un experiment cu sufragiu limitat (cel puþin
în societãþile liberale ce se autoguverneazã). Mai curând, dreptul la sufragiu universal
ºi egal este astãzi mai puþin contestat decât a fost vreodatã ºi este greu sã se constate
pe ce baze acceptabile sã fie introduse limitãri ale sufragiului. Dacã, pe de o parte,
sunt puþine manifestãri pentru o guvernare mai populistã, pe de altã parte, nu se
manifesteazã deloc pentru un guvern exclusiv. Este exact triumful principiului
liberal, potrivit cãruia toþi oamenii sunt creaþi egali, ce face ca liberalismului
nedemocratic sã-i fie imposibil sã prospere în lumea contemporanã. La bine ºi la
greu, viitorul liberalismului este indisolubil legat de viitorul democraþiei liberale.

Traducere de Aurelian Muntean


20 În ceea ce priveºte înfiinþarea acestor instituþii, a se vedea Andreas Schedler, Larry Diamond ºi Marc F.
Plattner, editori, The Self-Restraining State: Power and Accountability in NewDemocracies (Boulder, Colorado: Lynne
Rienner, 1999).
21 A se vedea Marc F. Plattner, „Liberalism and Democracy“, în Foreign Affairs 77 (Martie-Aprilie 1998): 171-80.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 122

CE ESTE CONSOLIDAREA
DEMOCRATICÃ?*

Andreas Schedler**

Abstract:

The notion of democratic consolidation is used in many ways, which threatens o confuse
democratization policy agenda. By consolidation we mean sometimes simply a better
organization of the current democratic institutions; alternatively, we may refer to the step from
electoral to liberal democracy; or to the strategic shift from both to advanced, modern democracy.
This is wrong, because the policy mechanisms for pursuing these aims are different. By
consolidation we should not suggest a process of ‘deepening’, but simply refer to the democratic
survival i.e. securing the institutions against authoritarian regression. This is important for
practical purposes because a democracy can be secure against reversals even though its
institutions are weak; and conversely, another democracy may break down in spite of the its
strong institutional elements.
Key words: consolidation, electoral / procedural / liberal democracy, breakdown,
authoritarianism.

* „What Is Democratic Consolidation?“, Journal of Democracy, 9:2 (1998), 91-107. © The Johns Hopkins
University Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins
University Press.
** Andreas Schedler, profesor invitat la Centro de Investigacion y Docencia Economicas (CIDE) din Mexic,
predã de asemenea la Universitatea din Viena ºi la FLACSO - Mexic. Anterior, Schedler a fost lector universitar
în ºtiinþe politice la Institutul Austriac pentru Studii Avansate.
Sunt recunoscãtor Academiei de ªtiinþe a Austriei pentru cã mi-a sprijinit munca la acest articol prin Programul Austriac pentru
Cercetare ºi Tehnologie Avansatã (PACTA). O versiune anterioarã a acestui articol a fost prezentatã sub titlul „Concepts of
Democratic Consolidation“ la întâlnirea Asociaþiei de Studii Latino Americane de la Guadalajara, Mexic, 17-19 aprilie 1997.
Pentru referinþe bibliografice mai extinse cititorul poate consulta aceastã versiune originalã extinsã. Pentru a obþine o copie puteþi
trimite un e-mail autorului (andreas@dis1.cide.mx).
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 123

CE ESTE CONSOLIDAREA DEMOCRATICÃ? 123

Pe parcursul ultimului sfert de veac, cel de-„al treilea val“ al democratizãrii


globale a determinat mai mult de 60 de þãri din întreaga lume sã treacã de la
autoritarism la un anumit tip de regim democratic.1 Aceasta, cu siguranþã, nu e
un lucru de neglijat, însã a devenit evident faptul cã menþinerea democraþiei este
deseori o sarcinã la fel de dificilã precum trecerea la democraþie. În perioada
imediat urmãtoare declanºãrii tranziþiilor democratice, au apãrut îngrijorãri
legate de modul în care trebuie sã fie întãrite ºi stabilizate aceste noi regimuri. În
contextul în care extinderea democraþiei cãtre alte þãri a încetinit, specialiºtii din
ºtiinþele politice, precum ºi actorii politici din noile democraþii se concentreazã
din ce în ce mai mult pe ceea ce se numeºte „consolidare democraticã“.
Iniþial, termenul „consolidare democraticã“ descria provocarea securizãrii
noilor democraþii, a extinderii speranþei lor de viaþã dincolo de viitorul apropiat,
a imunizãrii lor împotriva ameninþãrii revenirii la autoritarism, a construirii
„digurilor“ împotriva eventualelor „valuri inverse“. La aceastã misiune iniþialã de
a face din democraþie „singurul joc acceptat“ (the only game in town), s-a
adãugat un numãr nemãsurat de alte înþelesuri. Drept consecinþã, lista
„problemelor consolidãrii democratice“ (precum ºi lista corespondentã a
„condiþiilor necesare pentru consolidarea democraticã“) s-a extins atât de mult,
încât cu greu pot fi identificate. Aceasta a ajuns sã includã elemente divergente
precum legitimitatea popularã, rãspândirea valorilor democratice, neutralizarea
actorilor anti-sistem, supremaþia sectorului civil asupra celui militar, eliminarea
enclavelor autoritare, construcþia partidelor, organizarea intereselor funcþionale,
stabilizarea normelor electorale, rutinizarea politicii, descentralizarea puterii de
stat, introducerea mecanismelor democraþiei directe, reforma puterii
judecãtoreºti, atenuarea sãrãciei ºi stabilizarea economicã.
În acest punct, când oamenii folosesc conceptul în orice sens doresc,
nimeni nu poate fi sigur ce semnificã acesta pentru ceilalþi, dar cu toþii menþin
iluzia cã vorbesc unii cu alþii într-un mod uºor de înþeles. Deºi „consolidarea
democraticã“ pare sã fi fost un concept nebulos încã de la inventarea sa, ceaþa
conceptualã care învãluie termenul a devenit din ce în ce mai densã, pe mãsurã
ce s-a rãspândit atât în lumea academicã, cât ºi în cea politicã. Dacã este adevãrat
cã „nici un domeniu ºtiinþific nu poate avansa prea mult în condiþiile în care
participanþii nu împãrtãºesc o înþelegere comunã a termenilor cheie din
domeniu,“2 atunci studiul consolidãrii democratice, în stadiul actual de confuzie
conceptualã, este condamnat la stagnare. „Consolidologia“, aceastã subdis-
ciplinã care aspirã la obþinerea recunoaºterii, este aparent ancoratã într-un
concept neclar, inconsistent ºi nelimitat, dar, în realitate, nu este ancoratã deloc,
ci pluteºte haotic în ape tulburi. Folosirea aceluiaºi concept pentru lucruri care
diferã foarte mult doar simuleazã un limbaj comun. De fapt, dezordinea
conceptualã ce guverneazã acþioneazã ca o barierã puternicã pentru comuni-
carea academicã, construcþia teoreticã ºi acumularea de cunoºtinþe.

1 A se vedea Larry Diamond, Developing Democracy: Toward Consolidation (Baltimore: Johns Hopkins University
Press, în curs de apariþie), capitolul 2.
2 Elinor Ostrom, „An Agenda for the Study of Institutions“, Public Choice 48 (1986): 4.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 124

124 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Cred cã putem ordona ºi înþelege multiplele întrebuinþãri ºi sensuri ale


„consolidãrii democratice“ privind realitãþile concrete, precum ºi provocãrile
practice cãrora termenul este destinat sã li se adreseze. Înþelesul pe care îl
atribuim noþiunii de consolidare democraticã depinde de poziþia pe care ne
situãm (consideraþiile noastre empirice) ºi de þinta pe care o avem în vedere
(orizonturile noastre normative). Acest înþeles variazã în funcþie de contextele ºi
de scopurile pe care le avem în minte.

Consideraþii ºi orizonturi

Când cercetãtorii democratizãrii urmãresc sã clasifice regimurile, distincþia cheie


se face, desigur, între cele care sunt democratice ºi cele care nu sunt democratice
(ultimele fiind etichetate în general ca „autoritare“). Cele mai larg acceptate
criterii pentru identificarea unei þãri ca fiind democratice au fost oferite de
Robert Dahl, drepturile civile ºi politice, plus alegerile corecte, competitive ºi
inclusive.3 Dahl numeºte þãrile ce îndeplinesc aceste criterii „poliarhii“, dar ele
sunt numite de obicei „democraþii liberale“.
Alte douã subtipuri ale democraþiei au câºtigat recunoaºtere largã în
literatura de specialitate ce analizeazã noile democraþii. Pe de o parte, avem toate
aceste cazuri limitã care posedã doar câteva caracteristici esenþiale ale
democraþiei liberale ºi, de aceea, se situeazã undeva între democraþie ºi
autoritarism. Eu numesc aceste regimuri semidemocratice „democraþii
electorale“. Acest termen este acum folosit în general pentru a descrie un anumit
tip de semidemocraþie, unul care reuºeºte sã organizeze alegeri mai mult sau mai
puþin inclusive, curate ºi competitive, dar eºueazã în menþinerea libertãþilor
politice ºi civile esenþiale pentru democraþia liberalã. Aici, totuºi, voi folosi
termenul „democraþie electoralã“, în sens mai larg, drept termenul cel mai
convenabil pentru orice gen de „subtip diminuat“ al democraþiei.4
Pe de altã parte, avem acele „democraþii avansate“ care posedã, în mod
ipotetic, anumite trãsãturi pozitive în plus faþã de criteriile definitorii minime ale
democraþiei liberale ºi, prin urmare, sunt superioare, din punctul de vedere al
calitãþii democratice, multora dintre noile democraþii. Acest termen riscã sã
idealizeze ºi sã reifice democraþiile vestice bogate, dar, chiar dacã recunoaºtem
cã referirile admirative la adresa „democraþiilor vestice consacrate“ se bazeazã
deseori pe stereotipuri, trebuie sã admitem cã formele discursive (cum ar fi
„normalitatea democraticã“) sunt ºi ele realitãþi sociale.
Aceastã clasificare cu patru categorii (autoritarism, democraþie electoralã,
democraþie liberalã, democraþie avansatã) corespunde, de fapt, modului în care
David Collier ºi Steven Levitsky au ordonat universul semantic al democraþiei ºi

3 Robert Dahl, Poliarchy: Participation and Opposition (New Haven: Yale University Press, 1971). (Nota
traducãtorului: a se vedea ºi traducerea în limba românã Poliarhiile: participare la opoziþie. Iaºi: Institutul
European, 2000).
4 Pentru „subtipuri diminuate“ ale democraþiei, a se vedea David Collier ºi Steven Levitsky, „Democracy with
Adjectives: Conceptual Innovation in Comparative Research“, World Politics 49 (Aprilie 1997): 430-451.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 125

CE ESTE CONSOLIDAREA DEMOCRATICÃ? 125

subcategoriilor sale. În efortul lor admirabil de a pune ordine în haosul


nenumãratelor subtipuri ale democraþiei care se gãsesc în studiile contemporane
de democratizare (numãrãtoarea lor s-a oprit la 550) ei au distins tocmai aceste
patru tipuri mari de regim (chiar dacã le-au etichetat în mod diferit).5 Doresc sã
arãt cã aceste categorii largi oferã, de asemenea, o bazã pentru reordonarea hãrþii
conceptuale a studiilor ce analizeazã consolidarea ºi pentru înþelegerea
multiplelor moduri în care cercetãtorii democraþiei folosesc termenul
„consolidare democraticã“.
Figura 1 prezintã grafic aceastã clasificare a familiilor de regimuri, de-a
lungul unui continuum unidimensional al „democratizãrii“, ce are plasate la un
capãt regimurile autoritare, iar la celãlalt, democraþiile avansate.6 Figura ilustreazã
modul în care aceste patru tipuri definesc contextele empirice, precum ºi
orizonturile normative ºi obligaþiile practice ce caracterizeazã conceptualizãrile
distincte ale consolidãrii democratice. Cele douã categorii de mijloc, democraþia
electoralã ºi cea liberalã, reprezintã referenþii empirici ai întregii dezbateri cu
privire la consolidarea democraticã. În termeni normativi, autoritarismul
formeazã orizontul exterior negativ pe care susþinãtorii democraþiei din aceste
douã tipuri de regimuri încearcã sã le evite, iar democraþia avansatã formeazã
orizontul exterior pozitiv pe care aceºtia încearcã sã-l atingã. În plus, democraþia
electoralã ºi cea liberalã constituie, una pentru cealaltã, orizonturi normative. În
vreme ce democraþia electoralã se prezintã ca orizontul proxim de evitat pentru
democraþia liberalã, democraþia liberalã se prezintã ca orizontul proxim de atins
pentru democraþia electoralã.
Acum, acei cercetãtori care privesc (cu teamã) de la nivelul democraþiei
electorale sau liberale la autoritarism echivaleazã consolidarea democraticã cu
evitarea regresiei spre autoritarism, o „moarte rapidã“ a democraþiei. Aceia care
privesc (cu speranþã) de la nivelul democraþiei electorale sau liberale la
democraþia avansatã, echivaleazã consolidarea democraticã cu fundamentarea
democraþiei, cu creºterea calitãþii democraþiei. Aceia care privesc (cu îngrijorare)
de la nivelul democraþiei liberale la democraþia electoralã echivaleazã
consolidarea democraticã cu evitarea unei „morþi lente“ a democraþiei, erodarea
unor caracteristici fundamentale ale democraþiei. Iar aceia care privesc (cu
nerãbdare) de la nivelul democraþiei electorale la cea liberalã echivaleazã
5 A se vedea David Collier ºi Steven Levitsky, „Democracy 'with Adjectives': Finding Conceptual Order in
Recent Comparative Research“ (lucrare prezentatã la întâlnirea anualã a Asociaþiei Americane de ªtiinþe
Politice, Chicago, 31 august - 3 septembrie 1995). Aceastã discuþie nu apare în versiunea publicatã a lucrãrii lor,
pe care am citat-o mai sus la nota 4.
6 Poziþionarea regimurilor autoritare ºi democratice pe aceeaºi secvenþã temporalã sugereazã cã aceste tipuri
de regim sunt separate numai de diferenþe cantitative. Totuºi, aceasta nu este o asumpþie obligatorie. Întrucât,
chiar dacã cineva crede, aºa cum eu o fac, faptul cã distincþia dintre democraþie ºi autoritarism este una
calitativã, o distincþie de clasã, o chestiune a anumitor instituþii care sunt absente sau prezente, cineva poate
recunoaºte cã problemele complexe ale pragului de distincþie apar imediat ce anumite elemente ale pachetului
central de instituþii ale democraþiei sunt fie slabe, fie absente. Ar trebui sã subliniez cã linia continuã pare
închisã la ambele capete, în vreme ce, de fapt, ea este închisã numai la capãtul ei autoritar (de totalitarism), dar
este deschisã la capãtul ei democratic (pentru dezvoltãri viitoare ale democraþiei). În acest sens, metafora
„orizontului“ pe care o folosesc în continuare este „realistã“ numai pentru acest capãt deschis al figurii: un
orizont, în fond ºi la urma urmei, nu poate fi niciodatã atins, ci se retrage din faþa omului, pe mãsurã ce acesta
înainteazã.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 126

126 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

consolidarea democraticã cu dezvoltarea democraþiei, cu furnizarea


caracteristicilor ce-i lipsesc.

FIGURA 1 – CONCEPTE ALE CONSOLIDÃRII DEMOCRATICE

Putem încerca sã afirmãm cã aceia care sunt preocupaþi de stabilitatea


democraticã ºi care încearcã sã evite regresia fie la regimuri nedemocratice, fie la
unele semidemocratice, sprijinã noþiuni „negative“ ale consolidãrii democratice,
în vreme ce aceia care sunt preocupaþi de avansarea democraþiei ºi de încercãrile
de atingere a progresului fie la democraþia liberalã, fie la o democraþie de foarte
bunã calitate, susþin noþiuni „pozitive“ ale consolidãrii democratice.7

7 Sã observãm cã aceastã distincþie între consolidarea „pozitivã“ ºi consolidarea „negativã“ este diferitã de
aceea teoretizatã de Geoffrey Pridham. El asociazã „consolidarea negativã“ cu asigurarea supravieþuirii
democraþiei ºi „consolidarea pozitivã“ cu legitimarea democraþiei la nivelul elitei ºi al masei. Totuºi, suporturile
teoretice ale acestei distincþii, precum ºi relaþia dintre cele douã tipuri de democraþie par neclare. A se vedea
Geoffrey Pridham, „The International Context of Democratic Consolidation: Southern Europe in
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 127

CE ESTE CONSOLIDAREA DEMOCRATICÃ? 127

Într-un fel, aceastã abordare, dependentã de context ºi perspectivã, încearcã


sã reconstruiascã nucleul teleologic al conceptului. Desigur, nu sunt primul care
a observat calitatea teleologicã a consolidãrii democratice. Atât Ben Schneider,
cât ºi Guillermo O’Donnell au criticat în mod repetat „puternica aromã
teleologicã“ a noþiunii de consolidare democraticã.8 Aceºti critici au dreptate.
Consolidarea democraticã este într-adevãr un concept intrinsec teleologic.
Totuºi, cred cã teleologia nu e greºitã prin ea însãºi, dacã sunt respectate trei
condiþii: în primul rând, trebuie sã evitãm camuflarea sau complicarea sa,
teleologia ascunsã fiind, într-adevãr, o teleologie greºitã. În al doilea rând, trebuie
sã disociem teleologia de orice credinþã în progresul inevitabil: sprijinirea unui
anumit telos, a unui scop normativ sau a unor lucruri reale este un subiect.
Asumarea „unui anumit tip de progres automat sau natural“ pentru realizarea
acelui scop este un cu totul alt subiect.9 În al treilea rând, trebuie sã recunoaºtem
cã noþiunea consolidãrii democratice cunoaºte nu un singur telos caracteristic, ci
mai multe ºi, de asemenea, aceastã pluralitate de telosuri defineºte în mod
corespunzãtor o pluralitate de concepte ale consolidãrii democratice.

Prevenirea colapsului democraþiei

O datã ce o tranziþie de la o guvernare autoritarã într-o þarã datã a ajuns la un


punct în care au loc alegeri (mai mult sau mai puþin) libere, corecte ºi
competitive, de obicei actorii democratici nu îºi pot permite sã se relaxeze ºi sã
se bucure de „incertitudinea limitatã“ a guvernãrii democratice. „Incertitudinile
nelimitate“ ce ameninþã regimul persistã mai des decât s-ar pãrea, iar îngrijorãrile
fundamentale ale democraþilor se mutã de la stabilirea instituþiilor centrale ale
democraþiei la asigurarea a ceea ce au obþinut pânã în acel moment. Pentru aceºti
actori, consolidarea democraþiei semnificã reducerea probabilitãþii ca aceasta sã
intre în colaps, pânã în punctul în care ei se pot simþi în mod rezonabil
încrezãtori în faptul cã democraþia va persista în viitorul apropiat (ºi îndepãrtat).
Comparative Perspective“, în Richard Gunther, P Nikoforos Diamandouros ºi Hans Jurgen Puhle, editori, The
Politics of Democratic Consolidation Southern Europe in Comparative Perspective (Baltimore: Johns Hopkins University
Press, 1996), 169.
8 Guillermo O'Donnell, „Illusions About Consolidation“, Journal of Democracy 7 (Aprilie 1996): 38. A se vedea,
de asemenea, „Illusions and Conceptual Flaws“, Journal of Democracy 7 (Octombrie 1996): 160-168; ºi Ben Ross
Schneider, „Democratic Consolidations: Some Broad Comparison and Sweeping Arguments“, Latin American
Research Review 30 (1995): 215-234.
9 Richard Gunther, P. Nikiforos Diamandouros ºi Hans-Jurgen Puhle, „O'Donnell's 'Illusions': A Rejoinder“
Journal of Democracy 7 (Octombrie 1996): 155. Dacã se pune problema unei opþiuni, toatã lumea va fi de
acord cu aceastã observaþie precautã faþã de asumpþia prea facilã a progresului liniar. Literatura abundã de
avertismente cã nimic nu e sigur, cã întoarceri la vechea stare pot sã se întâmple în orice moment ºi cã nici
democraþiile „consolidate“ nu sunt imune la crize, „deconsolidãri“ ºi prãbuºiri. Totuºi, „consolidarea
democraticã“ este unul dintre acei termeni care se referã atât la un proces dinamic (o democraþie ce se
consolideazã), cât ºi la rezultatele acestuia (o democraþie consolidatã). Iar atunci când diverºi autori folosesc
acest termen nu pentru a descrie rezultatul dorit (telosul) al consolidãrii democratice, ci procesul care duce la
atingerea acestuia, este greu sã se evite conotaþii cu certitudinile progresive care se strecoarã în limbaj. Spre
exemplu, expresii des folosite cum ar fi „procesul consolidãrii democratice“, „dinamica consolidãrii
democratice“ sau „logica consolidãrii democratice“ tind sã sugereze o realitate fundamentalã care se auto-
propulseazã spre tãrâmul promis al consolidãrii.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 128

128 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Aceastã preocupare faþã de supravieþuirea regimului descrie înþelesul „clasic“ al


consolidãrii democratice. Ea oferã coerenþã unui câmp semantic larg ºi înþesat
de o gamã considerabilã de etichete semantice care definesc acest telos fie în
mod pozitiv, fie în mod negativ. În sensurile sale pozitive, aceastã ramurã a
studiilor despre consolidare se pronunþã asupra obþinerii continuitãþii,
menþinerii, fortificãrii, supravieþuirii, permanenþei, trãiniciei, persistenþei,
mobilitãþii, viabilitãþii, durabilitãþii sau ireversibilitãþii democraþiei. La polul opus,
sensurile negative invocã necesitatea depãºirii fragilitãþii, instabilitãþii,
nesiguranþei, vulnerabilitãþii, reversibilitãþii democraþiei sau ameninþãrii
colapsului. Oricare ar fi diferenþele de nuanþã, scopul acestui vocabular
polisemantic este clar: menþinerea în viaþã a democraþiei ºi prevenirea morþii ei
subite.
În concordanþã cu atenþia acordatã pericolului pe care îl presupun loviturile
de stat, aceastã primã noþiune a consolidãrii democratice se intereseazã mai
presus de orice de actorii devianþi sau anti-sistem care nutresc motive
antidemocratice. În principiu, numãrul de actori care se aflã în mod real sau
potenþial în aceastã categorie este nelimitat. În America Latinã, ce a avut parte
în istoria recentã de regimuri birocratico-autoritare, temerile legate de colapsul
democraþiei au tins sã se concentreze asupra profesioniºtilor violenþei de stat,
precum ºi asupra clasei oamenilor de afaceri, care a câºtigat o faimã anti-
democraticã (pânã la ultimul ciclu al democratizãrii). Dar, de fapt, lista
„asasinilor“ ºi „groparilor“ guvernãrii democratice (fie suspectaþi, fie con-
damnaþi) este mult mai mare. Ea include soldaþi mercenari (gherile, carteluri ale
drogurilor, protestatari violenþi de stradã), preºedinþi aleºi, care orchestreazã
lovituri de stat sprijinite de militari ºi chiar populaþii nemulþumite, care pot sã se
sature de o democraþie care nu le-a adus, în termeni materiali, decât greutãþi
economice ºi inegalitate socialã.10
Eliminarea, neutralizarea sau convertirea jucãtorilor neloiali reprezintã
sarcina principalã în efortul de prevenire a colapsului democraþiei. Cu toate
acestea, îmblânzirea duºmanului nu este sub nici o formã singura grijã practicã
asociatã cu stabilizarea democraþiei. De vreme ce stabilitatea democraticã este un
scop nobil ºi necontroversat, unii cercetãtori tind sã invoce orice lucru ce este
valorizat pozitiv în numele durabilitãþii democraþiei. Ei iau în discuþie, de pildã,
performanþa economicã, construirea naþiunii ºi a statului, crearea legitimitãþii,
difuzarea valorilor democratice, eliminarea moºtenirilor autoritare, institu-
þionalizarea sistemelor de partide ºi aºa mai departe. Lista este fãrã sfârºit.
Uneori aceste probleme sunt însoþite de teorii cauzale plauzibile despre cum
afecteazã ele ºansele continuitãþii democratice, deºi uneori o fac prin lanþuri
cauzale lungi ºi indirecte.11
10 A se vedea, de exemplu, Samuel P. Huntington, The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century
(Norman: University of Oklahoma Press, 1991); ºi Laurence Whitehead, „The Consolidation of Fragile
Democracies: A Discussion with Illustrations“, în Robert A. Pastor, editor, Democracy in the Americas: Stopping
the Pendulum (New York: Holmes and Meier, 1989), 76-95.
11 Pentru o criticã a conceptelor cauzale ce combinã definiþia consolidãrii democratice cu explicaþia acesteia,
a se vedea Andreas Schedler, „Expected Regime Stability: Rethinking Democratic Consolidation“ (Centro de
Investigacion y Docencia Economicas, Department of Political Studies, 1998, Working Paper 81).
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 129

CE ESTE CONSOLIDAREA DEMOCRATICÃ? 129

Prevenirea eroziunii democraþiei

Aºa cum au recunoscut rapid cercetãtorii consolidãrii democratice, concentrarea


asupra politicii loviturii de stat clasice sau militare, ca subiecte preferate de
cercetare, poate fi discutabilã din punct de vedere empiric, politic ºi moral, în
mãsura în care distrage atenþia de la alte probleme presante. Mai mult decât atât,
poate sã se dovedeascã a fi o perspectivã care cautã pericolul acolo unde nu este
ºi, de aceea, omite adevãratele ameninþãri care se ascund în locuri mai puþin
tradiþionale ºi evidente.
Multe democraþii noi înfruntã ameninþarea rãsturnãrii ilegale sau pseudo-
legale de cãtre forþe antidemocratice. Dar, pe lângã riscul colapsului (al
revenirilor dramatice, bruºte ºi vizibile la o guvernare autoritarã), multe
democraþii noi trebuie sã se obiºnuiascã cu pericolul decãderii, al unor forme de
regresie mai puþin spectaculoasã, mai sporitã ºi mai puþin transparentã. În vreme
ce primul provoacã o discontinuitate radicalã cu politica democraticã
(conducând la autoritarism deschis), ultimul implicã o degradare radicalã ce
conduce la o democraþie confuzã, la un regim hibrid, aflat undeva între
democraþia liberalã ºi dictaturã. Dacã primul concept al consolidãrii democratice,
colapsul democraþiei, este echivalent cu o preocupare dominantã ºi cu un orizont
definitoriu ce trebuie evitat, despre al doilea concept, eroziunea democraticã, se
poate spune exact acelaºi lucru.
Guillermo O’Donnell a fost cel care, la sfârºitul anilor ‘80, a prezentat
prima formulare explicitã a acestui sens extins al consolidãrii democratice. În
influentul sãu eseu „Transitions, Continuities, and Paradoxes“, el a atras atenþia
asupra ameninþãrii regresiei tãcute de la democraþie la guvernare semidemo-
craticã ºi a încorporat caracterul copleºitor al acestei ameninþãri în definiþia
(largã) a consolidãrii democratice. Accentuând dimensiunea temporalã a
observaþiei sale, el a propus sã se facã distincþie între „moartea rapidã“ ºi
„moartea lentã“ a democraþiei. În vreme ce prima se referea la loviturile de stat
politice clasice, O’Donnell a descris-o pe ultima ca „o diminuare progresivã a
spaþiilor existente pentru exercitarea puterii civile ºi a eficacitãþii garanþiilor
clasice ale constituþionalismului liberal“, ca un „proces lent ºi, uneori, opac de
avansãri autoritare succesive“, care la final ar conduce la o democradura, o
democraþie represivã ºi de faþadã.12
Dar ce s-a întâmplat de la publicarea articolului lui O’Donnell? Cinicii ar
putea spune cã unele democraþii noi nu se mai aflã în faþa pericolului regresiei
spre o guvernare semidemocraticã, deoarece au ajuns deja în acest stadiu. Pentru
asemenea societãþi, eroziunea nu mai reprezintã un risc, deoarece a devenit deja
o realitate. Lãsând ironia deoparte, relevanþa politicã continuã a acestei probleme
este destul de evidentã. Într-un articol recent, Samuel P. Huntington a mers chiar
12 A se vedea Guillermo O'Donnell, „Transitions, Continuities, and Paradoxes“, în Scott Mainwaring,
Guillermo O'Donnell ºi J. Samuel Valenzuela, editori, Issues in Democratic Consolidation: The New South American
Democracies in Comparative Perspective (Notre Dame: University of Notre Dame Press, 1992), 17-56. Citatele sunt
de la paginile 19 ºi 33.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 130

130 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

mai departe, afirmând cã, pentru democraþiile din cel de-al treilea val, „problema
nu o reprezintã rãsturnarea, ci erodarea: slãbirea intermitentã sau gradualã a
democraþiei chiar de cãtre cei aleºi în fruntea regimurilor democratice“.13
În ultimii ani, cercetãtorii consolidãrii democratice ºi-au îmbunãtãþit
cunoºtinþele referitoare la cãile diferite pe care o poate lua „moartea lentã“ a
democraþiilor. Reafirmarea supremaþiei militare, subliniatã de O’Donnell, este
doar una dintre posibilitãþi, chiar dacã una foarte... posibilã. Alte forme de
erodare afecteazã alþi stâlpi instituþionali ai democraþiei. Spre exemplu, violenþa
de stat, la fel ca ºi slãbiciunea statului, poate submina domnia legii; ascensiunea
partidelor hegemonice poate sufoca competiþia electoralã; decãderea instituþiilor
electorale poate afecta corectitudinea numãrãrii voturilor; persoanele care deþin
funcþii publice pot sã se foloseascã de accesul privilegiat la resursele statului ºi la
mass-media în moduri care violeazã standardele minime de corectitudine
electoralã ºi oportunitate egalã; sau introducerea unor legi pentru obþinerea
cetãþeniei discriminatorii poate viola normele democratice ale incluziunii.

Dezvoltarea democraþiei

În vreme ce democraþiile liberale înfruntã provocarea „negativã“ a prevenirii


eroziunii democraþiei ºi regresiei la o guvernare semidemocraticã, în mod
simetric, „democraþiile electorale“ înfruntã provocarea „pozitivã“ a dezvoltãrii
democraþiei, a instaurãrii unei guvernãri pe deplin democratice. Cercetãtorii
democraþiilor electorale deseori asociazã noþiunea consolidãrii democratice cu
aceastã sarcinã, cu telosul îndepãrtãrii de unele „subtipuri diminuate“ ale
democraþiei spre o democraþie „nediminuatã“ sau, cum afirma cândva
Guillermo O’Donnell, cu desãvârºirea unei a „doua tranziþii“, de la o guvernare
democraticã la un regim democratic.14 Când se discutã despre consolidarea
democraticã, existã tendinþa referirii la scopul desãvârºirii unei tranziþii
incomplete la democraþie. Mai sugestiv spus, tendinþa este de a se privi nu numai
înapoi, la pericolele regresiei la un regim autoritar, ci ºi înainte, la perspectivele
progresului democratic. Atunci când asemenea aºteptãri faþã de progresul
democratic nu se materializeazã, cercetãtorii consolidãrii tind sã exprime aceastã
instituþionalizare frustrantã a guvernãrii semidemocratice prin concepte cum ar
fi „îngheþarea“ sau „scleroza“ democraticã.
Care sunt actorii, conflictele ºi localizãrile de bazã pentru dezvoltarea
democraþiei? Depinde de tipul de „democraþie electoralã“ existent în acel loc. În
America Latinã, au avut relevanþã specialã trei configuraþii. Pentru început,
considerãm acele þãri în care regimul autoritar aflat în stare de colaps, a reuºit sã
amendeze constituþia cu anumite norme nedemocratice. În asemenea cazuri de
imperfecþiuni constituþionale, democratizarea completã necesitã ca aceste
13 Samuel P. Huntington, „Democracy for the Long Haul“, Journal of Democracy 7 (Aprilie 1996): 9. Sã
observãm, totuºi, cã noþiunea pe care Huntington o oferã pentru eroziunea democraþiei este substanþial mai
largã decât cea dezvoltatã aici ºi cã ea include, de exemplu, loviturile de stat orchestrate de guvern.
14 A se vedea O'Donnell, „Transitions“, 18-19.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 131

CE ESTE CONSOLIDAREA DEMOCRATICÃ? 131

moºteniri autoritare formale sã fie îndepãrtate. Cazul latino-american prototipic


de semidemocraþie constituþionalã a fost reprezentat de Chile în perioada de
dupã 1990, iar studiul clasic ce a modelat un concept general al consolidãrii
democratice, pornind de la direcþiile eronate pe care le prezintã cazul chilian, a
fost lucrarea lui J. Samuel Valenzuela, „Democratic Consolidation in Post-
Transitional Settings“.15 În opinia sa, abolirea „puterilor tutelare“, a „domeniilor
rezervate“ ºi a „discriminãrilor majore“ din legea electoralã apãrea ca un
ingredient necesar pentru consolidarea democraticã. De atunci, acest concept al
consolidãrii democratice a beneficiat de o largã atenþie din partea cercetãtorilor.
Spre exemplu, Juan Linz ºi Alfred Stepan au analizat pe larg acest tip de
dezvoltare democraticã, centrat pe constituþie, sub titlul „consolidarea
constituþionalã“.16
Un alt tip de semidemocraþie care a adus în discuþie provocãri deosebite ale
consolidãrii democratice, privite ca dezvoltare a democraþiei, este sistemul cu
partid hegemonic în crizã. În America Latinã, acest caz este (sau a fost)
reprezentat de Mexic ºi Paraguay. În esenþã, problema este cum sã indici
momentul în care partidele hegemonice (autoritare) au devenit partide
(democratice) dominante. Partidele hegemonice, dat fiind faptul cã se folosesc
de clientela de stat, controleazã mass-media, sunt adepte ale reprimãrii ºi („în
ultimã instanþã“) ale fraudei electorale, nu vor pierde ºi nu vor putea nici teoretic
sã piardã alegerile. Din contrã, partidele dominante nu vor pierde cursa
electoralã, dar, în principiu, existã posibilitatea ca acest lucru sã se întâmple în
realitate. Totuºi, atâta vreme cât alternanþa la putere, ultima dovadã a existenþei
unui sistem electoral democratic, rãmâne doar o posibilitate, dar, de fapt, nu are
loc, suspiciuni adânc înrãdãcinate vor persista privind posibilitatea ca partidul
aflat la putere sã accepte sau nu pierderea unor alegeri naþionale.
Deºi moºtenirile constituþionale ale regimurilor militare, alãturi de
moºtenirile structurale ale sistemelor cu partid hegemonic, ridicã susþinãtorilor
democraþiei importante probleme legate de pragul electoral, acestea nu sunt,
pânã la urmã, foarte numeroase. În comparaþie cu acestea, o a treia varietate de
dezvoltare a democraþiei apare ca având o relevanþã generalã mai mare pentru
þãrile latino-americane: transformarea „democraþiilor neliberale“, unde domnia
legii este distorsionatã ºi selectivã (sau chiar aleatorie), în democraþii liberale care
garanteazã eficient drepturile omului, precum ºi drepturile politice ºi civile de
bazã. Cu excepþia notabilã (ºi controversatã) a celor trei þãri din regiunea sudicã,
democraþiile contemporane din America Latinã nu au urmat secvenþa istoricã a

15 A se vedea J. Samuel Valenzuela, „Democratic Consolidation in Post-Transitional Settings: Notions,


Process, and Facilitating Conditions“, în Mainwaring et al., Issues in Democratic Consolidation, 57-104.
16 A se vedea Juan J. Linz ºi Alfred Stepan, Problems of Democratic Transition and Consolidation: Southern Europe,
South America, and Post-Communist Europe (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1996). Totuºi, analiza efectivã
a lui Linz ºi Stepan este deseori inconsistentã cu propriul lor concept al consolidãrii democratice. Spre
exemplu, ei plaseazã Chile (în mod corect, cred) în categoria „democraþiilor incomplete“, ºi nu în cea a
democraþiilor „neconsolidate constituþional“ (aºa cum ar sugera conceptul lor de „consolidare
constituþionalã“). În esenþã, ideea lor de „consolidare constituþionalã“ este în dezacord cu propria lor
asumpþie anterioarã, de la paginile 3-6, potrivit cãreia democraþia liberalã formeazã punctul de start
indispensabil pentru consolidarea democraticã.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 132

132 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

dezvoltãrii politice întâlnite în Europa de Vest: în prima etapã, construcþia


statului; în a doua, ordonarea legalã a statului; în a treia etapã, ordonarea
democraticã a statului. În schimb, aºa cum s-a întâmplat în multe democraþii din
„cel de-al treilea val“ din alte regiuni, secvenþa a fost exact opusã. Democraþiile
au fost create în contextul statelor a cãror existenþã este parþialã ºi precarã (atât
în termeni teritoriali, cât ºi sociali) ºi cu sisteme juridice care deseori nu pot face
mai mult decât sã administreze domnia anarhiei. În mod corespunzãtor, cele
douã chei pentru a depãºi „starea neliberalã a «democraþiei» de azi din America
Latinã“17 sunt „reforma instituþiilor statului“ ºi „reforma judiciarã“, doi termeni
la modã, care deja au intrat chiar ºi în vocabularul agenþiilor financiare
internaþionale.

Fundamentarea democraþiei

Conceptul de consolidare democraticã pe care tocmai l-am discutat, desãvârºirea


tranziþiei democratice prin trecerea de la democraþia electoralã la cea liberalã,
reprezintã o versiune „pozitivã“ ºi orientatã spre progres a consolidãrii
democratice. Înaintarea de-a lungul „liniei continue a democraþiei“, prin
fundamentarea democraþiei liberale ºi apropierea ei de democraþia avansatã,
reprezintã o a doua variantã pozitivã. Atunci când comparãm democraþiile
contemporane din America Latinã cu imaginile mai mult sau mai puþin optimiste
ale democraþiilor occidentale stabile, primele par sã eºueze din multe puncte de
vedere. Ele par sã aibã (sau sã fie dominate de) „dezavantaje comparative“ în
aproape toate domeniile guvernãrii democratice. Lista presupuselor deficite
structurale acoperã domenii diverse cum ar fi: performanþa guvernamentalã,
administraþia publicã, sistemul juridic, sistemul de partide, grupurile de interese,
societatea civilã, cultura politicã ºi stilurile de luare a deciziilor. În toate aceste
domenii ºi în multe altele, cele mai multe democraþii latino-americane aratã
„subdezvoltate“ în comparaþie cu „democraþiile avansate“.
Cei mai mulþi autori care scriu despre consolidarea democraticã fie se
gândesc la primul nostru concept de consolidare democraticã, stabilizarea
democraþiei, fie la acest ultim concept, fundamentarea democraþiei. Aceste douã
concepte ale consolidãrii democratice sunt de departe cele mai populare. De
fapt, popularitatea academicã a ultimului concept nu este o surprizã. Cele mai
multe dintre noile democraþii latino-americane care sunt în curs de maturizare
trebuie încã sã se îngrijoreze în legãturã cu supravieþuirea lor pe termen lung. Ca

17 Diamond, „Democracy in Latin America: Degrees, Illusions, and Directions for Consolidation“, în Tom
Farer, editor, Beyond Sovereignty: Collectively Defending Democracy in the Americas (Baltimore: Johns Hopkins
University Press, 1996), 73. Este instructiv sã privim „Map of Freedom“ publicatã regulat de Freedom House
în Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties. În raportul din 1995-1996, din toatã America Latinã
numai Chile, Argentina, Uruguay, Ecuador, Costa Rica ºi Panama sunt prezentate cu culoarea alba, indicându-
se, astfel, statutul lor de þãri „libere“. Toate celelalte þãri sunt prezentate grafic cu nuanþe de gri, ce exprimã
clasificarea lor inferioarã, nu mai mult decât la categoria societãþilor „parþial libere“. A se vedea Freedom House,
Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties 1995-1996 (New York: Freedom
House, 1996), 99.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 133

CE ESTE CONSOLIDAREA DEMOCRATICÃ? 133

regulã, totuºi, aceasta nu mai este o preocupare imediatã, ci numai o problemã


între multe alte probleme care necesitã concentrarea clasei politice. În prezent,
problemele legate de calitatea democraþiei tind sã fie mult mai importante în
politicile de fiecare zi decât problemele supravieþuirii democraþiei.

Organizarea democraþiei

Tipurile de consolidare „negativã“ pe care le-am discutat încearcã sã previnã


regresia democraþiei cãtre acele orizonturi de temut care trebuie evitate. În mod
simetric, cele douã tipuri de consolidare „pozitivã“ încearcã sã obþinã progresul
democratic cãtre orizonturi valorizate care trebuie atinse. Tertium non datur?
Nu cred. Între cele douã perechi de concepte se poate distinge, într-o poziþie
intermediarã instabilã, o folosire „neutrã“ a consolidãrii democratice, care este
înþeleasã ca fiind „organizarea“ democraþiei.
Din aceastã perspectivã, consolidarea democraþiei necesitã mai mult decât
instituþionalizarea regulilor de bazã ale democraþiei. Ea necesitã stabilirea regulilor
si organizaþiilor specifice democraþiei. Cu alte cuvinte, acest concept al
consolidãrii îºi mutã atenþia de la procedurile minimale ce definesc regimurile
democratice, la normele ºi organizaþiile concrete care definesc diverse forme ale
democraþiei. Ea mutã nivelul de analizã de la regimuri la subsisteme sau, citându-l
pe Philippe Schmitter, la „regimuri parþiale“18 Astfel, consolidarea democraticã
devine sinonimã cu „construcþia instituþionalã“. Aceasta implicã construirea
tuturor acelor organizaþii mari ce formeazã infrastructura caracteristicã pentru
democraþiile liberale moderne: partide ºi sisteme de partide, corpuri legislative,
birocraþii de stat, sisteme judiciare ºi sisteme de intermediere a intereselor.
În vreme ce Schmitter, dupã cunoºtinþele mele, meritã sã fie recunoscut ca
fiind cel ce a introdus ºi dezvoltat acest concept al consolidãrii democratice, alþii
au urmat calea sa, mai cu seamã specialiºtii din subdomeniile pentru care aceastã
perspectivã a consolidãrii democratice oferã o oportunitate de conectare a
intereselor lor particulare de cercetare cu discuþia generalã pe marginea
consolidãrii democratice.19

18 A se vedea, spre exemplu, Philippe Schmitter, „Organized Interests and Democratic Consolidation in
Southren Europe“, în Gunther et al., The Politics of Democratic Consolidation, 284-314. Cred cã e fals sã se descrie
aceastã schimbare de nivel de analizã ca o „dezagregare“ (Schneider, Democratic Consolidation, 220-221). În
definitiv, relaþia dintre normele fundamentale ºi cele secundare nu este o relaþie între sumã ºi pãrþi (aºa cum
sugereazã termenul dezagregare), ci mai degrabã, o relaþie între, sã spunem, bazã ºi suprastructurã.
19 A se vedea Schmitter, „Organized Interests“. A se vedea, de asemenea, spre exemplu, Geoffrey Pridham,
„Political Parties, Parliaments and Democratic Consolidation in Southern Europe: Empirical and Theoretical
Perspectives“, în Ulrike Liebert ºi Maurizio Cotta, editori, Parliament and Democratic Consolidation in Southern
Europe (Londra: Pinter Publishers, 1990), 225-248. Aceastã perspectivã „organizaþionalã“ a consolidãrii
democratice este deseori prezentatã împreunã cu ideea cã actorii politici trebuie sã accepte ºi sã se obiºnuiascã
cu aceste mezo- ºi micro-aranjamente. Spre exemplu, Linz ºi Stepan vãd „consolidarea constituþionalã“ a
democraþiei ca fiind atinsã atunci când toþi actorii politici „acceptã ºi se obiºnuiesc cu rezolvarea conflictelor
prin legi, proceduri ºi instituþii specifice, consfinþite prin noul proces democratic“. A se vedea Linz ºi Stepan,
Problems of Democratic Trasition and Consolidation, 6.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 134

134 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Aceastã a cincea perspectivã a consolidãrii democratice este „auto-


referenþialã“ în mãsura în care democraþia liberalã îi serveºte atât ca punct de
plecare, cât ºi de sosire. S-ar putea spune cã aceasta se îndreaptã de la democraþia
liberalã spre nimic altceva. Unii autori sunt emfatici în accentuarea neutralitãþii
ei în termeni normativi. Totuºi, decât sã fie neutru din punct de vedere normativ,
conceptul pare mai degrabã sã fie normativ ambivalent. „Organizarea“ demo-
craþiei poate sã ne aducã mai aproape de scopurile normative de a preveni
regresiile democraþiei, pe de o parte, ºi de a genera progresul democraþiei, pe de
altã parte. Dar poate, de asemenea, sã ne îndepãrteze de la aceste scopuri. Totul
depinde de formele concrete în care se desfãºoarã procesul de organizare.

Nostalgii posttranziþionale

Ce imagine apare din aceastã reconstrucþie „teleologicã“ a conceptelor


coexistente ºi concurente ale consolidãrii democratice? Un rezultat fundamental
este cã termenul de consolidare democraticã, aºa cum unii cercetãtori îl folosesc,
reprezintã un concept cluster ce are o structurã inteligibilã, dar fãrã un nucleu,
fãrã un numitor comun plin de înþeles. Toate conceptele pornesc de la un anumit
tip de regim democratic ºi þintesc cãtre îmbunãtãþirea statu quo-ului democraþiei.
Totuºi, contextul lor empiric poate fi sau democraþia liberalã („realã“), sau
(„semi“)democraþia electoralã, iar orizontul lor normativ poate fi sau
supravieþuirea democraticã, sau progresul democratic. De fapt, aceste idei
variate cu privire la consolidarea democraticã nu au foarte multe în comun.
De aceea, consolidarea democraticã apare ca un concept „omnibus“,
concept „cutie de gunoi“, concept „catch-all“, lipsindu-i un înþeles de bazã care
ar unifica toate utilizãrile sale. Dacã este adevãrat cã acest concept oferã
fundamentul pentru ceea ce Schmitter a numit „o subdisciplinã embrionicã“ a
ºtiinþei politice, aceastã disciplinã nu se bucurã nici de o preocupare substanþialã,
nici de un nucleu metodologic. Ea este unitã numai de un domeniu comun de
aplicabilitate. Ea acoperã toate noile democraþii (inclusiv semidemocraþiile), care,
prin definiþie, intrã în „faza consolidãrii democratice“ (sau, cel puþin, înfruntã
„problemele consolidãrii“) în momentul în care încheie un tip de tranziþie
democraticã. În acest sens, „consolidologia“ este nimic mai mult decât o etichetã
pentru studiul noilor democraþii.
Mai rãu decât orice, cercetãtorii consolidãrii democratice tind sã ignore
multitudinea supãrãtoare de înþelesuri ale conceptului. Ei tind sã ignore caracterul
vag ºi inconsistent al folosirii conceptului. Cu toþii folosesc termenul în orice mod
se potriveºte cel mai bine cu scopurile cercetãrii, nevoile de finanþare ºi strategiile
de promovare, în vreme ce folosirea aceluiaºi concept cheie menþine iluzia unei
preocupãri comune, a unui scop comun, a unui limbaj comun, a unei „variabile
dependente“ comune.
Se pot înþelege motivele practice pentru care s-a ajuns la aceastã situaþie, dar,
în termenii cercetãrii academice, aceastã coexistenþã necontrolatã a sensurilor
inconsistente ale conceptului, acest caz de omonimie scãpatã de sub control, este
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 135

CE ESTE CONSOLIDAREA DEMOCRATICÃ? 135

o stare de fapt nefericitã. Nu numai cã este pãgubitoare pentru construcþia teoriilor


ºi pentru acumularea de cunoºtinþe, dar ºi împiedicã operaþiuni elementare, cum ar
fi clasificarea cazurilor. În termenii consolidãrii democratice, aºa cum este folosit
azi conceptul, þãri cum ar fi Argentina ºi Polonia pot fi plasate oriunde în clasificãri.
Descrierea lor ca þãri „puternic consolidate“ sau „neconsolidate persistent“
depinde întru totul de sensul conceptului de consolidare democraticã adoptat. Aºa
cum stau lucrurile acum, utilitatea conceptului pentru clasificãri este aproape nulã.
Graniþele sale sunt fluide ºi neclare. Conceptul nu ne permite ordonarea realitãþii
în nici mod demn de încredere.
Cum putem sã schimbãm aceastã stare de fapt lamentabilã? O soluþie
minimalã ar fi sã practicãm „toleranþa transparentã“, sã recunoaºtem sensurile
multiple ale consolidãrii democratice, sã fim clari ºi expliciþi când le utilizãm. Aºa
cum afirma Christoph Kotowski despre conceptul de revoluþie, „Dacã
cercetãtorii nu atribuie acelaºi înþeles conceptului … ei ar putea cel puþin sã
specifice la ce «înþeles» se referã“.20
O asemenea recunoaºtere a diferenþelor poate reprezenta singura cale realistã
pentru ieºirea din dezordinea conceptualã. Poate cã „multitudinea neobiºnuitã“ de
sensuri ale conceptului de consolidare democraticã îºi are locul aici. Atâta vreme
cât noþiunea de consolidare democraticã funcþioneazã ca o etichetã genericã pentru
studierea noilor democraþii (ºi a sistemelor aproape democratice), ar fi surprinzãtor
sã vedem comunitatea academicã preferând o anumitã temã în defavoarea altora ºi
tinzând înspre o definiþie mai restrânsã ºi mai precisã a termenului. Cei mai mulþi
cercetãtori ar denunþa rapid o asemenea agendã unilateralã ca fiind neadecvatã din
punct de vedere empiric, supãrãtoare din punct de vedere normativ, imprudentã
politic ºi plictisitoare din punct de vedere academic. Ca o consecinþã, orice ambiþie
în vederea „legiferãrii“ câmpului semantic al consolidãrii democratice pentru
obþinerea unitãþii poate fi sortitã eºecului.
În acest înþeles, reconstrucþia „teleologicã“ precedentã a conceptului de
consolidare democraticã ne-ar permite, cel puþin, sã urmãrim „melodii“ clare ºi
distincte în actualul cor babilonian de voci care „cântã“ „melodii“ ale consolidãrii
democratice. Despãrþirea de înþelesul singular al conceptului de „consolidare a
democraþiei“ ºi îmbrãþiºarea pluralitãþii „tipurilor de consolidare democraticã“,
ne-ar ajuta la compunerea „melodiilor“ discordante ale consolidãrii democratice în
moduri mai lucide, mai precise ºi, de multe ori, mai modeste.

Înapoi la origini
Coexistenþa paºnicã ºi recunoaºterea mutualã a diferitelor concepte ale
consolidãrii democratice ar fi de preferat stãrii actuale de confuzie conceptualã.
Acelaºi lucru ar fi adevãrat pentru o altã opþiune: abandonarea conceptului ºi
renunþarea la a mai discuta despre el. Totuºi, ambele alternative sunt soluþii de

20 Chritoph M. Kotowski, „Revolution“, în Giovanni Sartori, editor, Social Science Concepts: A Systematic Analysis
(Beverly Hills: Sage Publications, 1984), 440.
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 136

136 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

calitatea a doua. Preferinþa mea de primã calitate ar fi autocontrolul ºi încetarea


folosirii termenului pentru orice am dori sã vedem cã se întâmplã în noile
democraþii („condiþiile pentru consolidarea democraticã“) sau pentru orice
credem cã este problematic în aceste societãþi („problemele consolidãrii
democratice“). Mai degrabã decât sã folosim termenul în sensuri ambigue ºi
neconsistente, ar trebui sã-i atribuim un înþeles clar. Aºa cum Giovanni Sartori
a declarat acum 15 ani, „lucrurile diferite ar trebui sã aibã nume diferite“.21
Cred cã ar trebui sã ne întoarcem la preocuparea iniþialã a conceptului
pentru supravieþuirea democraþiei. Ar trebui sã-i redãm sensul clasic, care este
acela de a pune în siguranþã nivelurile la care a ajuns guvernarea democraticã
împotriva întoarcerii la autoritarism. Aceasta înseamnã cã ar trebui sã
restrângem folosirea conceptului la cele douã sensuri „negative“ pe care le-am
descris mai înainte: evitarea colapsului democraþiei ºi evitarea erodãrii
democratice. Termenul „consolidare democraticã“ ar trebui sã se refere la
perspectivele continuitãþii regimului, ºi nimic mai mult. Drept consecinþã,
conceptul de „democraþie consolidatã“ ar trebui sã descrie un regim democratic
care observatorii importanþi se aºteaptã sã dureze mult în viitor, ºi nimic mai
mult. De ce ar trebui sã se restrângã folosirea conceptului de „consolidare
democraticã“ în aceastã manierã particularã, ºi nu în alta? Motivul principal este
cã toate celelalte utilizãri ale conceptului de consolidare democraticã
(dezvoltarea, organizarea ºi fundamentarea democraþiei) sunt problematice ºi
pot fi înlocuite cu concepte alternative superioare.
În primul rând, procesul (ºi provocarea) de a pune pe roate o tranziþie
parþialã, blocatã, deviatã sau trunchiatã þine de esenþa studiilor de tranziþie. Nu
este nevoie sã se amestece lucrurile ºi sã se introducã încã un termen pentru
desemnarea sa. În plus, în semidemocraþiile care se lovesc de sarcina dezvoltãrii
democraþiei, orice discuþie legatã de „consolidarea democraþiei“ induce în
eroare. Aceasta sugereazã cã un regim democratic deja existã în acea þarã (ºi nu
e nevoie decât de consolidarea sa), când, de fapt, problema cea mai arzãtoare
este de a construi un regim pe deplin democratic.
În al doilea rând, evoluþia subsistemelor democraþiei, a actorilor colectivi ºi
a normelor în vigoare este în mod clar o problemã relevantã ºi de actualitate.
Dar confundarea consolidãrii „regimurilor parþiale“ cu consolidarea democraþiei
ca întreg ne priveazã de o distincþie analiticã importantã. Aceasta pune laolaltã,
prin definiþie, douã lucruri care în realitate sunt numai vag asociate. Spre
exemplu, o democraþie poate fi protejatã împotriva întoarcerii la autoritarism,
chiar dacã sistemul sãu de partide este încã nedezvoltat ºi fluid. ªi, invers, o
democraþie se poate prãbuºi chiar dacã sistemul sãu de partide este puternic
instituþionalizat. Mai mult decât atât, dacã îmbinãm cele douã niveluri de analizã,
nu mai putem emite judecãþi rezonabile cu privire la instituþiile centrale ale
consolidãrii democraþiei sau la un regim democratic ca atare. Deoarece, din

21 Giovanni Sartori, „Guidelines for Concept Analysis“, în Sartori, Social Science Concepts, 50 (a se vedea, de
asemenea, 37-40).
122-137.qxd 10.06.2002 12:15 Page 137

CE ESTE CONSOLIDAREA DEMOCRATICÃ? 137

aceastã perspectivã, atâta vreme cât orice subsistem al democraþiei (sistemul de


partide, organizaþiile ce reprezintã anumite interese, parlamentul, sistemul de
guvernare) nu indicã gradul necesar de consolidare (care e dificil de definit altfel
decât prin a face referire la practicile „normale“ sau „cele mai bune“ în
democraþiile avansate), trebuie sã clasificãm democraþia în cauzã ca fiind una
„neconsolidatã“. ªi de îndatã ce orice subsistem experimenteazã schimbãri
structurale radicale (aºa cum a experimentat sistemul de partide din Italia la
începutul anilor ’90), suntem siliþi sã descriem acea societate ca fiind „în curs de
deconsolidare“. Aceasta nu pare sã aibã sens.
În ultimul rând, asocierea consolidãrii democratice cu îmbunãtãþirea calitãþii
democraþiei sau cu fundamentarea democraþiei reprezintã cea mai popularã
noþiune „pozitivã“ cu privire la consolidarea democraticã. Dar, de asemenea,
pare sã fie ºi cea mai problematicã. Atât conceptul de „calitate a democraþiei“,
cât ºi cel de „fundamentare a democraþiei“ sunt încã neclare ºi controversate. În
vreme ce avem tone de literaturã, precum ºi un consens larg cu privire la
standardele minime ale democraþiei liberale, discuþia despre standardele calitãþii
democratice este încã la început. Prin urmare, în actuala etapã a dezbaterii,
conceptualizarea consolidãrii democratice sub forma fundamentãrii democraþiei
deschide uºile unei dezbateri cât mai extinse. Aceasta permite introducerea în
definiþia consolidãrii democratice, într-un mod arbitrar ºi subiectiv, a oricãror
tipuri de scopuri ºi criterii considerate indispensabile pentru o democraþie de
înaltã calitate ºi, prin urmare, „consolidatã“ (care nu face decât sã devinã o altã
etichetã vagã pentru democraþia „realã“). Aceasta nu poate decât sã conducã,
desigur, la concluzii necontrolate ºi deplasate cu privire la starea empiricã a
consolidãrii democratice.
La un nivel mai important, „democraþia face imposibil sfârºitul dezbaterii
referitoare la propria sa identitate“.22 Democraþia este o þintã în miºcare, un
lucru în evoluþie ºi transparent ºi exact aºa este ºi fundamentarea ei. Orice înþeles
fix pe care putem sã-l dãm conceptelor calitãþii ºi fundamentãrii democraþiei ºi
orice consens la care putem ajunge cu privire la aceste concepte nu pot sã fie
decât „echilibre temporare“, deschise posibilitãþilor de revizuire ulterioarã.
Drept urmare, dacã asociem consolidarea democraticã cu fundamentarea
democraþiei, vom obþine un concept al consolidãri democratice care este atât
deschis, cât ºi nemãrginit. În acest sens, nici o democraþie nu va fi vreodatã
„consolidatã pe deplin“ ºi este de înþeles faptul cã autori care sprijinã o
asemenea dimensiune a consolidãrii democratice se împotrivesc cu totul
extinderii „certificatului de atestare“ a consolidãrii democratice.

Traducere de Aurelian Muntean

22 Laurence Whitehead, „The Vexed Issues of the Meaning of 'Democracy'“ (manuscris nepublicat,
Universitatea Oxford, 1997), 17.
138-144.qxd 10.06.2002 12:15 Page 138

138

DEZVOLTARE ªI CULTURÃ
DEMOCRATICÃ*

Robert A. Dahl**

Abstract:

An advanced market society is not strictly necessary for the existence of a robust democratic
culture, neither is it sufficient. The latter does not emerge automatically from the socio-economic
modernization, while the former can also constitute the basis for hierarchical and unequal
arrangements. As a result, there is no unique path that links development, the type of political
regime and the democratic culture, but three: the Western one, in which democratization and
its values preceded and favored the economic modernization; the authoritarian modernization,
in which the sequence was reversed; and a third, incremental one, in which all three elements
develop slowly and reinforce each other. In consequence, on the one hand, democratization does
not have to pass through all the historical stages that define the Western experience, and hence
can proceed at a faster pace; on the other, authoritarian reversals are possible anytime in those
places where democratic political culture is still weak.
Key words: democratization, authoritarian reversal, political culture, development,
modernization.

* „Development and Democratic Culture“, In: Diamond, L. et al (eds), 1997. Consolidating the Third Wave
Democracies. Johns Hopkins University Press, Baltimore. © 1997. (Copyright Holder). Reprinted by permission
of the Johns Hopkins University Press.
** Robert A. Dahl este Profesor de ºtiinþe politice la universitatea Yale ºi fost preºedinte al Societãþii
Americane de ªtiinþe Politice. A publicat: Noua (dez)ordine politicã din America (1994), Democraþia ºi criticii ei (1989)
ºi Poliarhiile: participare ºi opoziþie (1970).
Aceastã lucrare se bazeazã în mare mãsurã pe capitolul meu „Culturã politicã ºi dezvoltare economicã“, în
Ragnvald Kalleberg ºi Frederick Englestad (ed.), Timp social ºi schimbare socialã: Aspecte istorice în ºtiinþele
sociale (în curs de publicare).
138-144.qxd 10.06.2002 12:15 Page 139

DEZVOLTARE ªI CILTURÃ DEMOCRATICÃ 139

Conform definiþiei lui Juan Linz ºi Alfred Stephan, o democraþie


consolidatã este un sistem politic în care „democraþia devine, atitudinal, singurul
joc acceptat; chiar ºi atunci când sunt confruntaþi cu crize politice ºi economice
majore, majoritatea convârºitoare a cetãþenilor cred cã orice schimbare politicã
ulterioarã trebuie sã se producã în parametrii procedurilor democratice.“1 Cu
alte cuvinte, o democraþie nu se poate consolida în absenþa unei culturi de-
mocratice care sã asigure suportul emoþional ºi cognitiv necesar pentru a adera
la procedurile democratice.2
Faptul cã am plasat conceptul de culturã democraticã în centrul analizei
mele reflectã douã premise implicite. Prima dintre ele susþine cã toate sistemele
politice, inclusiv cele democratice, se confruntã, mai devreme sau mai târziu, cu
crize. Cea de-a doua afirmã cã o culturã democraticã solidã va permite unei þãri
sã depãºeascã momentul de crizã. În timpul unei crize, liderii, sprijiniþi de cãtre
mase continuã sã urmeze procedurile democratice chiar ºi atunci când aceastã
conduitã devine dificil de respectat.3
Este posibil - ºi dacã da, cum? - sã se creeze o culturã democraticã solidã
într-o þarã în care aceasta fie nu a existat, fie a fost extrem de slabã, aºa cum este
cazul celei mai mari pãrþi a lumii nedemocratice de astãzi ºi chiar al unora dintre
democraþiile noi? Pe cât de importantã pare aceastã întrebare, pe atât de mici
sunt ºansele noastre de a gãsi un rãspuns satisfãcãtor, cel puþin pentru moment.
În loc sã încerc sã gãsesc un rãspuns, am ales mai degrabã sã comentez pe
marginea unei explicaþii larg rãspândite care, deºi pare plauzibilã, în opinia mea
furnizeazã o pistã greºitã.
Una din interpretãrile comune care se oferã la un volum impresionant de date
empirice este cã economia de piaþã este o condiþie necesarã ºi suficientã pentru o
culturã democraticã solidã. Legãtura empiricã puternicã dintre democraþiile
secolului XX ºi o economie de piaþã avansatã este indiscutabilã. Dar, în ciuda
valabilitãþii empirice incontestabile a acestei legãturi, natura exactã a relaþiei dintre
modernizarea socio-economicã, democratizare ºi crearea unei culturi democratice
este o enigma la fel de mare astãzi, ca ºi acum un sfert de secol.
1 Vezi capitolul lui Juan Linz ºi Alfred Stepan din aceastã colecþie, 15.
2 Prin „culturã“, înþeleg un ansamblu de norme care ghideazã comportamentul, valori care influenþeazã
judecãþile ºi scheme cognitive care sunt larg rãspândite ºi care tind sã se rãmânã constante din generaþie în
generaþie. Aceastã definiþie destul de largã este consistentã cu aceea furnizatã de A.L. Kroeber ºi Clyde
Kluckhon în 1952, dupã ce aceºtia au realizat o evaluare a câteva sute de definiþii ale culturii, în efortul de a
decela un concept care sã fie general acceptabil. Vezi Milton Singer, „Cultura: conceptul de culturã“, în David
Sills, ed., Enciclopedia Internaþionalã a ªtiinþelor Sociale (New York: MacMillan, 1968), 527-43.
3 Cea de-a doua premisã este doar atât - o presupunere. Dacã ne propunem sã testãm aceastã presupunere,
ne vom confrunta cu probleme metodologice serioase, deoarece propoziþia empiricã devine circularã. Cum
ºtim dacã o culturã politicã sau un sistem de credinþe politice, într-o þarã democraticã, sunt suficient de solide
pentru a oferi un sprijin adecvat procedurilor democratice, chiar ºi într-o situaþie de crizã majorã? ªtim asta
pentru cã democraþia a supravieþuit crizei. Dar de ce a reuºit democraþia sã supravieþuiascã crizei? A reuºit
datoritã soliditãþii credinþelor democratice. Cu toate cã propoziþia nu este inerent circularã, soliditatea relativã
a credinþelor este greu de determinat. Dacã o þarã democraticã a supravieþuit multor crize în trecut, este
rezonabil sã inferãm de aici cã, în acea þarã, credinþele democratice ºi cultura democraticã sunt suficient de
puternice ca sã susþinã procedurile democratice de-a lungul unei eventuale noi crize. Dacã însã tranziþia
democraticã este recentã, cum putem totuºi sã determinãm profunzimea ºi forþa credinþelor democratice?
Probabil cã nu putem sã evaluãm gradul de consolidare al unei democraþii decât dupã ce aceasta a traversat o
crizã majorã, iar instituþiile ei au supravieþuit intacte.
138-144.qxd 10.06.2002 12:15 Page 140

140 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Este adevãrat cã multe trãsãturi sistemice ale unei economii ºi ale unei
societãþi de piaþã avansate sunt favorabile dezvoltãrii unei culturi democratice.
Printre aceste trãsãturi putem include un sistem legal stabil; descentralizarea
deciziilor economice; folosirea pe scarã largã a informaþiei, persuasiunii, a
stimulentelor sau a recompenselor în locul coerciþiei directe, pentru a influenþa
comportamentul actorilor economici; crearea unei clase de mijloc; accesul la
informaþii suficient de credibile, ºi lista ar putea continua. Cu toate acestea,
consider cã ar fi greºit sã presupunem cã o economie de piaþã avansatã ar fi fie
indispensabilã, fie suficientã pentru a crea o culturã democraticã solidã.
Istoria democratizãrii în Statele Unite, Canada, Noua Zeelandã, Australia,
Elveþia, þãrile scandinave, ºi fãrã îndoialã lista ar putea continua, demonstreazã
cã societãþile de piaþã avansate au apãrut acolo unde existau deja de ceva timp
condiþiile pentru democratizare ºi pentru dezvoltarea unei culturi democratice
solide. Cele mai multe din trãsãturile sistemice asociate cu economiile de piaþã
avansate menþionate mai sus puteau fi identificate în aceste þãri chiar ºi atunci
când ele nu erau decât societãþi preindustriale, predominant agrare. Cu mult
înaintea industrializãrii, existau deja structurile care au facilitat tranziþia la
democraþie ºi consolidarea acesteia prin acceptarea pe scarã largã a ideilor
democratice ºi prin dezvoltarea unei culturi democratice.
Istoria democraticã timpurie poate fi cu uºurinþã consideratã irelevantã
pentru lumea contemporanã. Poate cã este adevãrat în cazul multor þãri.
Consider însã cã reflectarea asupra acestor experienþe istorice timpurii poate
constitui un ajutor în efortul de a discerne mai clar acele tipuri de structuri care
ar putea contribui la crearea unei culturi democratice într-o þarã în care aceasta
a lipsit dintotdeauna.4
Existenþa unei economii de piaþã avansate nu este o condiþie necesarã ºi nici
suficientã pentru dezvoltarea unei culturi democratice solide. Un argument
pentru este faptul cã sistemul de credinþe care face parte integrantã din
ansamblul componentelor structurale ale economiilor de piaþã poate funcþiona
ºi în sensul susþinerii ierarhiei ºi a inegalitãþii, aºa cum s-a întâmplat ºi se
întâmplã în cadrul conducerii interne a întreprinderilor economice. Mai mult, nu
existã nici un motiv sã presupunem cã procesul de modernizare socioeconomicã
este însoþit automat de apariþia unei culturi politice democratice, ca un fel de
deus ex machina politic.
Supravieþuirea democraþiei în perioade de crizã este condiþionatã de douã
practici esenþiale, care au o bazã culturalã. În primul rând, principalele forþe
publice de organizare a coerciþiei - poliþia ºi armata - trebuie controlate în mod
ferm de cãtre liderii politici aleºi în mod democratic. O þarã democraticã are
ºanse de a supravieþui cu bine unei crize numai dacã aceastã normã este atât de
adânc înrãdãcinatã, încât ideea unei lovituri militare este efectiv de neconceput
atât pentru liderii civili, cât ºi pentru cei militari.
4 Gordon S. Wood a concluzionat, pe baza unor studii istorice recente, cã economia agricolã de piaþã a apãrut
în Noua Anglie abia dupã 1780. El argumenteazã, în continuare, cã „explozia puterii antreprenoriale“ în
agriculturã a fost rezultatul schimbãrii instituþiilor politice ºi a ideilor. Vezi „Inventarea capitalismului
american“, New York Review of Books, 6 Iunie 1994, 44-49.
138-144.qxd 10.06.2002 12:15 Page 141

DEZVOLTARE ªI CILTURÃ DEMOCRATICÃ 141

Cea de-a doua normã extrem de importantã, dar cu siguranþã extrem de


dificil de menþinut în orice þarã, este tolerarea ºi, mai mult, protecþia legalã fermã
a opiniilor ºi credinþelor conflictuale. Toleranþa mutualã are, fãrã îndoialã,
limitele sale. Acordul asupra regulilor vieþii politice nu poate fi creat ºi nici
menþinut atâta timp cât existã dezacorduri fundamentale asupra substanþei
politicilor sau a identitãþii naþionale. Fãcând abstracþie de complexitatea
problemelor morale, nu cred cã pot fi trasate, cu un grad oarecare de precizie,
limitele empirice ale toleranþei reciproce. Putem ºti însã cu siguranþã unde se
gãsesc limitele exterioare. Aºa cum demonstreazã perioadele care au precedat
prãbuºirea democraþiilor sau rãzboaiele civile, competiþia politicã vizând unele
moduri de viaþã care se exclud reciproc nu poate intra în limitele toleranþei
mutuale.

Trei cãi posibile

Observaþia cã o economie de piaþa modernã nu este o condiþie nici necesarã, nici


suficientã pentru existenþa unei democraþii genereazã firesc constatarea cã nu
existã o cale unicã prin care sã se facã legãtura între dezvoltarea socioeconomicã,
regimul politic ºi cultura democraticã.
Experienþa istoricã de pânã acum pare sã sugereze mai multe cãi posibile.
Aº vrea sã subliniez trei dintre ele, asumându-mi simplificarea exageratã a
complexitãþii istorice.
1) Calea occidentalã tipicã: Democratizarea ºi cultura democraticã preced ºi favorizeazã
dezvoltarea socioeconomicã. Aºa cum am sugerat mai sus, aceastã cale a fost
urmatã de Statele Unite, þãrile scandinave ºi multe altele. Este un drum
atât de familiar, încât probabil cã nu este nevoie sã mai adaug nimic.
2) Calea modernizãrii sub un regim autoritar: Dezvoltarea socioeconomicã precede ºi
favorizeazã democratizarea ºi consolidarea culturii democratice. Schematic,
autoritarianismul modernizator, care se transformã în final în
democraþie, presupune câteva etape. Regimurile autoritare introduc
economia de piaþã avansatã, cu toate trãsãturile cheie pe care le-am
descris anterior, ºi creeazã astfel condiþii care stimuleazã cererile pentru
democratizare, atât la nivelul elitelor, cât ºi la nivelul publicului larg.
Formele anterioare de coerciþie devin din ce în ce mai dificile, mai
periculoase ºi cu costuri din ce în ce mai mari pentru liderii care ar
încerca sã le exercite asupra unui public mult mai mobilizat, mai informat
ºi mai încrezãtor în sine. Elita conducãtoare însãºi este divizatã între
autoritarieni ºi democraþi. Aceasta înseamnã cã unii dintre membrii
conducerii regimului autoritar, care probabil formeazã o facþiune
pronunþat democratã, dupã ce au propus, au observat ºi chiar au
participat activ la beneficiile noii ordini economice ºi sociale, nu mai sunt
dispuºi sã accepte o politicã autoritarã, care ar pune în pericol realizãrile
perioadei de deschidere a regimului, mai ales în ceea ce priveºte creºterea
economicã.
138-144.qxd 10.06.2002 12:15 Page 142

142 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Dezbaterea politicã - devenitã deja un fenomen larg rãspândit, cu toate


precauþiile necesare - este toleratã pe o scalã din ce în ce mai largã. Presa, care
îºi câºtigase deja o autonomie destul de mare, devine liberã. Li se permite
liderilor opoziþiei sã participe la viaþa politicã. Este adoptatã o constituþie.
Miºcãrile politice clandestine devin partide politice. Etapa cea mai criticã o
constituie organizarea de alegeri relativ libere ºi corecte. Oficialii aleºi, fie cã
provin din conducerea fostului regim, fie cã au aparþinut opoziþiei democratice,
încep sã guverneze în conformitate cu practicile ºi instituþiile democratice. În
concluzie, regimul autoritar a fost înlocuit de o guvernare democraticã
substanþialã.

3) Democraþia se construieºte gradual, prin intercondiþionarea dezvoltãrii economice, a


celei sociale ºi a celei politice. Sã considerãm un exemplu ipotetic: Liderii
politici acþioneazã în mod deliberat în sprijinul creãrii elementelor unei
economii de piaþã, al creºterii exporturilor ºi al stimulãrii creºterii
economice rapide. Pe fondul noilor oportunitãþi create, apar din ce în ce
mai mulþi întreprinzãtori, oameni de afaceri ºi bancheri. Aceste grupuri
încep apoi sã exercite presiuni asupra conducerii politice, pentru permite
dezvoltarea ºi mai substanþialã a sectorului privat. Liderii politici
reacþioneazã pozitiv, datoritã beneficiilor aduse de creºterea economicã.
Procesul atrage firesc dupã sine creºterea urbanizãrii, contractarea
sectorului agricol ºi dezvoltarea clasei de mijloc ºi a celei muncitoare.
Creºte cererea pentru educaþie, pentru posibilitatea dezvoltãrii
aptitudinilor specializate, pentru accesul la informaþie ºi la mijloacele de
comunicare. Liderii politici reacþioneazã pozitiv ºi la aceaste cereri. Noua
clasã de mijloc urbanã, deja suficient dezvoltatã, formuleazã noi cereri:
libertate mai mare de expresie, libertatea presei ºi accesul liber la
informaþie. Apar tot mai multe oportunitãþi de comunicare ºi de expresie,
fie ele legale, cvasilegale sau chiar tehnic ilegale. Încep sã prindã contur
revendicãri mai substanþiale care solicitã statul de drept, alegeri libere,
legislaturi responsabile, reforma constituþionalã etc. Astfel, se ajunge la
un moment de rãscruce în care liderii politici trebuie sã aleagã între douã
opþiuni: sã susþinã cererile de democratizare sau sã reintroducã un regim
represiv care, lipsit fiind de legitimitate ºi de capacitatea de a asigura mai
departe creºterea economicã, ar duce inevitabil de dezordine, opoziþie
violentã, ºi poate, chiar revoluþie. Liderii politici vor alege sã sprijine
cererile democratice; astfel se încheie procesul de tranziþie democraticã
într-o þarã în care procentul populaþiei educate este deja semnificativ,
ceea ce oferã o bazã realã de sprijin pentru ideile ºi practicile
democratice.

Chiar dacã aceastã descriere este schematicã ºi ipoteticã, ea mi se pare cã


surprinde cu mai mare fidelitate procesul modernizãrii sub un regim autoritar
decât cea de la punctul 2). Totodatã, cred cã este consistentã cu descrierile
acestui proces, aºa cum se desfãºoarã el în Asia. Schematizarea procesului de
138-144.qxd 10.06.2002 12:15 Page 143

DEZVOLTARE ªI CILTURÃ DEMOCRATICÃ 143

modernizare sub un regim autoritar pe care am încercat-o la punctul 2) ar putea


fi uºor adaptatã astfel încât sã reflecte procesul incremental al dezvoltãrilor
intercondiþionate.
Mi se pare interesant totodatã faptul cã evoluþia gradualã pare mai aproape
de experienþa multor þãri democratice occidentale, decât secvenþialitatea rigidã
pe care o sugereazã scenariul de la punctul 1) de mai sus. De exemplu, ea se
potriveºte mai bine cu extinderea treptatã a dreptului de vot ºi cu dezvoltarea în
timp a partidelor politice ºi a culturii politice democratice.
Voi oferi câteva concluzii orientative despre legãtura dintre cultura politicã
ºi dezvoltarea socioeconomicã. Mai întâi, chiar dacã o societate de piaþã avansatã
aduce cu ea multe structuri ºi credinþe favorabile democratizãrii, existenþa unei
astfel de societãþi de piaþã nu este nici necesarã, nici suficientã pentru a crea o
culturã politicã suficient de solidã pentru a susþine democraþia de-a lungul
perioadelor inevitabile de crizã ºi conflict.
În al doilea rând, nu existã, de fapt, o singurã cale care sã conducã de la un
regim nondemocratic la inaugurarea instituþiilor politice democratice. Chiar dacã
diferã de procesul tipic pentru þãrile occidentale, calea modernizãrii autoritare a
dus la o democratizare semnificativã în câteva þãri, mai ales în Coreea de Sud ºi
Taiwan.
În al treilea rând, fiind cunoscute instituþiile necesare democraþiilor
moderne, procesul tranziþiei ºi al consolidãrii democratice ar trebui sã fie mai
rapid comparativ cu perioada mult mai lungã care a fost necesarã þãrilor occi-
dentale pentru a descoperi aceste instituþii. Dar, chiar ºi cu un ritm al mo-
dernizãrii mult mai rapid, într-o þarã în care experienþa democraticã fie este
minimã, fie lipseºte în totalitate, procesul necesitã timp. În Coreea de Sud ºi
Taiwan, de exemplu, procesul de democratizare a durat aproape 40 de ani.5
În al patrulea rând, introducerea instituþiilor politice democratice într-o þarã
lipsitã de o experienþã anterioarã semnificativã a democraþiei înseamnã o
schimbare majorã, însã nu implicã automat ºi apariþia unei culturi democratice
solide, care sã susþinã aceste instituþii. Introducerea instituþiior politice ale
democraþiei este un pas important pe calea consolidãrii unui sistem democratic
stabil, însã nu este un element suficient pentru a crea o culturã politicã puternic
pro-democraticã.6
5 Nu am luat în discuþie costurile modernizãrii autoritare ºi nici ale modernizãrii în general. Este important,
însã, sã recunoaºtem cã acestea sunt costuri foarte mari. Amartya Sen a arãtat cã, deºi speranþa de viaþa este
mai mare în China decât în India, India a realizat un progres semnificativ de la câºtigarea independenþei prin
eradicarea foametei, progres ce poate fi atribuit existenþei sistemului democratic multipartidic. Prin constrast,
perioadele de foamete care s-au succedat în China între 1958 ºi 1961 au ucis aproape 30 de milioane de oameni,
aºa cum se aratã în „Libertãþi ºi nevoi“, New Republic, 10 ºi 17 Ianuarie 1994, 31-38.
6 Mãsura în care cultura post-confucianistã, de exemplu, ar putea împiedica dezvoltarea ºi consolidarea unei
culturi democratice solide este subiectul unor dezbateri aprinse. Sung Chul Yang descrie existenþa unor „valori
ºi comportamente antidemocratice persistente“ în Coreea de Sud în Sistemele politice din Coreea de Nord ºi de Sud:
O analizã comparativã (Boulder, Colo: Westview, 1994). Vezi, de asemenea, Chaibong Hahm, „Democraþie ºi
autoritate în context post-Confucian“, în Sung Chul Yang, ed. , Democraþie ºi Comunism: Teorie, realitate ºi
viitor“ (Seul: Asociaþia Coreeanã de Studii Internaþionale, 1995), 343- 59; ºi Daniel A. Bell , „Democraþia în
societãþile confuciene: Provocarea justificãrii“, în Bell ºi al., ed., Cãtre democraþii liberale în Asia Pacificã (New
York: St Matin's: 1995), 17-40. O evaluare pozitivã este oferitã de Lee Teng-hui, preºedintele Republicii
Chineze, în contribuþia sa la aceast volum.
138-144.qxd 10.06.2002 12:15 Page 144

144 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

În al cincilea rând, deoarece nu existã douã þãri cu aceeaºi experienþã


istoricã, este nerealist sã se presupunã cã toate þãrile democratice vor avea culturi
politice identice. Culturile politice sunt considerabil diferite în þãrile democratice
din Europa ºi America ºi este probabil ca ele sã difere ºi mai mult dacã sunt
comparate þãri din alte regiuni ale lumii.7
În al ºaselea rând, dacã instituþiile politice democratice ale unei þãri nu sunt
susþinute de o culturã politicã democraticã solidã, este posibil ca ele sã cedeze în
favoarea unui regim autoritar, într-o situaþie de crizã majorã. ªi, mai devreme sau
mai târziu, orice þarã trebuie sã facã faþã unei crize majore.

Traducere: Raluca Maria Popa

7 Pentru o analizã a variaþiilor în atitudinile faþã de întinderea atribuþiilor guvernelor þãrilor din Europa vezi
Ole Borre ºi Elinor Scarbrough, eds., The Scope of Government (Oxford: Oxford University Press, 1995); pentru
comparaþii care includ ºi Statele Unite, vezi Russell J. Dalton, Politica cetãþenilor, opinia publicã ºi partidele politice în
democraþiile occidentale, ed. a II-a, (Chatham, N.J: Chatham House, 1996).
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 145

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT


ªI OCCIDENT*

Philippe C. Schmitter**

Abstract:

The existence of a strong civil society, though not a prerequisite for the demise of autocracy
and a successful transition, contributes to the consolidation of democracy. Modern democracies
are complex institutional arrangements in which the political parties cannot channel all the
communication between independent agents and the public sector. A high density of civil society
associations is beneficial, but is not an automatic product of capitalism, urbanization and
cognitive mobilization it requires explicit encouragement through public policies. While the
“Asian societies” are too diverse to allow for non-trivial regional generalizations, it can be said
that, overall, their civil societies have been by tradition been dependent on the public authority.
In many Asian countries the modernization was a centrally-controlled experiment pursued by
the urban elite. The current challenge in the region is to integrate the local civil society with the
new political developments at the center, in order to make it a pillar of consolidated democracy.
Key words: civil society, consolidation, modernization, capitalism, Asian societies.

* "Civil Society East and West", In: Diamond, L. et al (eds), 1997. Consolidating the Third Wave Democracies. Johns
Hopkins University Press, Baltimore. © 1997. [Copyright Holder]. Reprinted by permission of the Johns
Hopkins University Press.
** Phillippe C. Schmitter este profesor de ºtiinþe politice la Institutul Universitar European din Florenþa ºi
fost director al Centrului pentru Studii Europene de la Universitatea Stanford.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 146

146 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

În cursul recentelor discuþii despre schimbãrile contemporane de regim


politic ºi despre consecinþele probabile ale acestora, nici un alt concept nu a atras
atât de multã atenþie precum acela de „societate civilã“, cu singura excepþie a
conceptului de „democraþie“. Prãbuºirea sau transformarea atât de multor
regimuri autoritare, dintr-o gamã atât de largã de contexte culturale ºi localizãri
geografice, a împins noþiunea de societate civilã cu mult peste graniþele þãrilor
vest-europene, unde îºi are originea. Fãrã nici o îndoialã, practicile societãþii
civile au apãrut iniþial în timpul primelor secole ale celui de-al doilea mileniu în
aºa-numita „centurã a oraºelor–state“, care se întindea de la Londra pânã la
Florenþa ºi Siena, prin Þãrile de Jos, valea Rinului, câmpiile elveþiene ºi valea
Padului, de unde s-a rãspândit apoi treptat ºi inegal cãtre regiunile nordice, estice
ºi sudice ale peninsulei europene. Fireºte, colonialismul a transplantat cu succes
unele dintre practicile societãþii civile în pãrþile lumii unde europenii s-au stabilit
ca grup dominant, dar ce s-ar putea spune despre acele locuri care doar au
suferit efectele imperialismului european? Chiar mai important, cum ar putea fi
caracterizate acele câteva popoare care au scãpat de sub dominaþia directã a unor
asemenea puteri strãine ºi au pãstrat, astfel, o mai mare continuitate în controlul
propriilor instituþii ºi valori în timpul secolelor al nouãsprezecelea ºi al
douãzecilea?
Nu înseamnã, oare, cã am întinde prea mult conceptul de societate civilã,
dacã ne aºteptãm ca el sã joace un rol similar în influenþarea rezultatelor
procesului de democratizare în fostele colonii britanice, franceze, olandeze ºi
belgiene din Africa, Orientul Mijlociu ºi Asia? ªi nu ar fi chiar mai lipsit de logicã
sã ne imaginãm cã ar exista efecte similare în Persia, China, Thailanda sau
Japonia, ca sã nu mai menþionãm Taiwanul ºi Coreea, foste colonii japoneze?

Zece propoziþii generale

Prima propoziþie. Înainte de a ne aventura pe acest teren care se dovedeºte plin


de riscuri, în special pentru cineva care nu are cunoºtinþe profunde referitoare la
aceste pãrþi ale lumii, daþi-mi voie sã lãmuresc întâi care ar trebui sã fie relaþia
dintre societatea civilã ºi democraþie: Prezenþa unei societãþi civile (sau, mai
corect spus, a unor anumite intensitãþi, distribuþii ºi tipuri de societate civilã)
contribuie în mod pozitiv la consolidarea (ºi, ulterior, la persistenþa) democraþiei.
Nota bene, societatea civilã are o contribuþie la consolidãrea democraþiei, dar nu
reprezintã o cauzã a acesteia. Ea nu poate produce, în mod unilateral,
democraþie ºi nici nu poate susþine singurã instituþiile ºi practicile democratice,
o datã ce acestea sunt adoptate. Ergo, societatea civilã opereazã asupra
procesului democratic alãturi de alte instituþii, procese ºi calcule politice.
Societatea civilã poate fi definitã ca un set sau un sistem de grupuri
intermediare cu organizare proprie, grupuri care: (1) sunt relativ independente
atât de autoritãþile publice, cât ºi de unitãþile private de producþie ºi reproducþie,
adicã de firme ºi, respectiv, familii; (2) sunt capabile de a lua hotãrâri ºi de a
acþiona colectiv în scopul apãrãrii sau al promovãrii propriilor interese ºi pasiuni;
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 147

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT ªI OCCIDENT 147

(3) nu încearcã sã ia locul agenþilor statali sau unitãþilor de (re)producþie private


ºi nici sã accepte responsabilitãþi pentru guvernarea întregii societãþi; (4) sunt de
acord sã acþioneze conform unor reguli „civile“ prestabilite, care presupun
respectul reciproc.
Prin urmare, societatea civilã nu reprezintã o calitate simplã, ci una
compusã. Ea se sprijinã pe patru condiþii sau, mai bine spus, pe patru norme
comportamentale: (1) autonomie dualã; (2) acþiune colectivã; (3) nonuzurpare;
(4) respect. Mai mult, aceste norme comportamentale trebuie practicate în
cadrul societãþii civile de cãtre cele mai multe dintre unitãþile intermediare ale
acesteia ºi respectate atât de autoritãþile publice, cât ºi de actorii privaþi de
(re)producþie. Dacã prezenþa organizaþiilor intermediare este o probã necesarã
pentru existenþa societãþii civile, ea singurã nu este însã ºi o probã suficientã.
Aceste unitãþi intermediare pot fi manipulate de actori publici sau privaþi. Ele
pot fi simple faþade ce mascheazã acþiunile grupurilor sociale care intenþioneazã
sã preia puterea de la autoritãþile legitime ale statului sau sã exercite dominaþie
asupra altor grupuri sociale, într-o manierã „necivilizatã“.1
Consolidarea democraþiei poate fi definitã ca fiind procesul de transformare a
aranjamentelor întâmplãtoare, a normelor de discreþionare ºi a soluþiilor
imprevizibile ce se ivesc în perioadele de tranziþie, în relaþii de cooperare ºi
competiþie care sunt cunoscute ca prezentând încredere, sunt practicate cu
regularitate ºi acceptate voluntar de acele persoane sau colectivitãþi (i.e.
politicieni ºi cetãþeni) care participã la guvernarea democraticã. Dacã se
instaureazã un regim democratic, el transmite o anumitã neîncredere
instituþionalã în privinþa unor roluri sau politici, însã cetãþenii vor putea fi siguri
cã procesul de competiþie pentru ocuparea poziþiilor decizionale sau pentru
exercitarea influenþei va fi unul corect ºi circumscris unei game de consecinþe
previzibile. Democraþia reprezentativã modernã are la baza sa aceastã
„nesiguranþã limitatã“, precum ºi „consimþãmântul parþial“ al actorilor de a
respecta rezultatele procesului democratic.
Nucleul dilemei pe care o presupune consolidarea democraticã este, deci,
crearea unui set de instituþii pe care politicienii sã le stabileascã de comun acord,

1 Cer scuze cititorului pentru faptul cã nu pot oferi citate pentru justificarea acestei definiþii a societãþii civile.
Ea condenseazã lecturile mele din scrierile clasice ale unor autori precum Adam Ferguson ºi Adam Smith
referitoare la importanþa autonomiei raþionale ºi a limitelor impuse de sentimente morale; Montesquieu despre
noþiunea corpurilor intermediare; Burke despre „micile corporaþii“; Hegel despre necesitatea autonomiei
duale; Tocqueville despre rolul procesului de deliberare internã ºi al învãþãrii politice; Durkheim despre
accentul pe care asociaþiile trebuie sã îl punã pe specializare ºi normare; von Gierke despre posibilitatea
persoanei juridice ºi a autoadministrãrii ºi Gramsci despre caracterul central al statului în raport cu asociaþiile
de clasã, sectoriale ºi (mai ales) profesionale.
Am obþinut foarte multe beneficii intelectuale ºi din abordãrile contemporane ale acestor chestiuni, în special
din Antony Black, Guilds and Civil Society in European Political Thought (Londra: Methuen, 1984) ºi John
Keane, Democracy and Civil Society (Londra: Verso, 1988).
Ca participant în proiectul Real Utopias despre asociaþii ºi democraþie (construit pe structura unei serii de
seminarii ºi conferinþe finanþate de Centrul A.E. Havens pentru Studiul Structurii Sociale ºi al Schimbãrii
Sociale de la Universitatea din Wisconsin), am avut ocazia sã discut (ºi, câteodatã, sã fiu în dezacord) cu unii
dintre cei mai buni teoreticieni care încearcã în prezent sã contribuie la calitatea gândirii despre societatea civilã:
Joshua Cohen, Paul Hirst, Jane Mansbridge, Claus Offe, Joel Rogers et al., Associations and Democracy, editor Erik
Olin Wright (Londra: Verso, 1995).
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 148

148 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

iar cetãþenii sã doreascã sã le sprijine. Obþinerea unei soluþii stabile nu este o


întreprindere uºoarã, mai ales într-un climat plin de aºteptãri exagerate, care
tinde sã caracterizeze perioadele de tranziþie. Nu numai cã opþiunile presupun
existenþa unui conflict intern (partidele politice preferând stabilirea unor reguli care
sã le permitã realegerea sau accesul la guvernare, iar diversele grupuri de cetãþeni
dorind reguli care sã asigure o mai mare responsabilizare a celor care îi
reprezintã), dar ele dau naºtere unor consecinþe exterioare lor. O datã ce aceste opþiuni
instituþionale se concretizeazã, prin alegeri cu rezultate imprevizibile, în guverne
care creeazã politici publice, ele vor afecta rata creºterii economice,
disponibilitatea pentru investiþii, competitivitatea pe pieþele externe, distribuþia
veniturilor ºi a bogãþiei naþionale, accesul la educaþie, percepþiile referitoare la
lipsurile culturale, echilibrul rasial ºi chiar identitatea naþionalã. Într-o anumitã
mãsurã, actorii anticipeazã aceste probleme esenþiale ºi le încorporeazã în
compromisuri procedurale, dar rãmâne posibilitatea de a face erori ºi de a genera
consecinþe neintenþionate. Pe termen scurt, consolidarea democraþiei depinde
de capacitatea actorilor politici ºi a cetãþenilor de a gãsi o soluþie conflictelor
interne pe care le presupun regulile. Pe termen lung, consolidarea democraticã
va depinde de impactul extern pe care politicile rezultate din aceste reguli îl vor
avea asupra grupurilor din societatea civilã2.
Afirmaþiile de pânã acum nu conduc la concluzia cã societãþile civile nu
diferã unele de altele în mod semnificativ. Intensitatea, distribuþia ºi tipul de
societate civilã pot avea un impact de duratã asupra consolidãrii democratice.
Când vorbim de intensitatea societãþii civile, avem în vedere faptul cã aceasta
nu monopolizeazã niciodatã pe deplin interacþiunile dintre stat ºi indivizi, firme,
clanuri, ci opereazã alãturi de acestea, cu accent diferit asupra efortului de a
influenþa cursul politicii publice. Cu cât aceste eforturi sunt canalizate mai mult
prin organizaþii intermediare, cu atât mai mare este intensitatea societãþii civile
ºi, pe cale de consecinþã, cu atât mai lipsitã de dificultãþi va fi, pe de altã parte,
consolidarea democraticã.
Distribuþia societãþii civile presupune cã atributele acesteia pot fi mai bine
aplicate unor subseturi de interese sau pasiuni decât altora. Cercetãrile
academice se concentreazã pe intermedierea liniilor funcþionale care produc
clivaje în societate (clase, sectoare economice, profesii) ºi pe dorinþa ca aceste
conflicte deosebit de proeminente ale grupurilor funcþionale amintite sã fie
abordate prin canalele organizate ale societãþii civile. Cum originile conflictului
se schimbã într-o societate concretã, poate deveni la fel de imperativ ca ºi „alte“
tipuri de interese ºi chiar pasiuni sã fie reprezentate în aceeaºi manierã.

2 Aceastã abordare a procesului de consolidare a democraþiei este dezvoltatã conceptual ºi exploratã empiric
în capitolele 5 ºi 6 ale cãrþii mele aflate în curs de apariþie ºi care are titlul provizoriu Essaying the Consolidation
of Democracy.
3 Pentru o prezentare detaliatã a implicaþiilor ºi a opoziþiilor pe care le presupune distincþia pluralism-
corporatism, a se vedea lucrarea mea, „Consolidation of Democracy and Representation of Social Groups“,
American Behavioral Scientist 35 (martie-iunie 1992): 442-49, precum ºi articolul meu, „Corporatism“, în Joel
Krieger (editor), The Oxford Companion to Politics of the World (New York ºi Oxford: Oxford University Press,
1993), 195-98.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 149

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT ªI OCCIDENT 149

Tipul de societate civilã se referã la faptul cã normele de autonomie, acþiune


colectivã, nonuzurpare ºi respect pot sã se concretizeze în diverse moduri pentru
a produce diferite configuraþii sau „sisteme de intermediere“. Normele cele mai
discutate dintre toate acestea implicã distincþia ideal-tipicã între pluralism ºi
corporatism. Implicaþia suplimentarã este cã ambele configuraþii (precum ºi
punctele care intervin pe linia continuã care le desparte) sunt compatibile cu
procesul de consolidare democraticã, dar cã prezenþa lor va avea un impact
semnificativ asupra performanþei, distribuþiei beneficiilor ºi a „calitãþii“
democraþiei care se instaureazã3.

A doua propoziþie. Existenþa societãþii civile nu este o condiþie obligatorie pentru


prãbuºirea autocraþiei sau pentru tranziþia cãtre democraþie ºi nici nu este, în mod obiºnuit,
suficientã pentru a cauza o asemenea schimbare de regim. Cu toate acestea, tranziþia spre
democraþie este aproape întotdeauna însoþitã de ceea ce Guillermo O’Donnell
ºi cu mine am numit „resurecþia societãþii civile“, care se întâmplã, de obicei,
dupã, ºi nu înainte de începutul tranziþiei4. O mare parte a entuziasmului iniþial
se concretizeazã în miºcãri relativ spontane, dar, o datã cu convocarea alegerilor
în timpul tranziþiei, atenþia se deplaseazã preponderent cãtre partidele politice5.
Dupã primele alegeri, totuºi, pe mãsurã ce societatea se stabilizeazã în limitele
unui conflict cu un grad mai mare de rutinã, procesul de consolidare tinde sã
mãreascã rolul asociaþiilor de interese ºi al altor forme de societate civilã.
Aceastã dinamicã poate conduce la o anumitã confuzie în legãturã cu natura
societãþii civile în noile democraþii, pentru cã acolo poate exista la început
tentaþia de a identifica prezenþa sau puterea acesteia prin spontaneitatea
miºcãrilor sociale sau prin entuziasmul cetãþenilor care se alãturã acestora.
Aceastã „prioritate“ acordatã miºcãrilor sociale se va diminua o datã cu
schimbarea de regim, deoarece: 1) simpla instaurare a democraþiei satisface unele
dintre cele mai pasionate revendicãri ale miºcãrilor sociale; 2) procesul de
consolidare încurajeazã indivizii ºi colectivitãþile sociale sã urmãreascã
satisfacerea unor interese de naturã privatã ºi sã profite, în acest sens, de
eforturile altor semeni ai lor ºi 3) mecanismele democraþiei moderne tind sã

4 Guillermo O'Donnell ºi Phillippe C. Schmitter, Transitions from Authoritarian Rule: Tentative Conclusions
About Uncertain Democracies (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1986).
5 Prima aserþiune, conform cãreia, în mod normal, mobilizarea societãþii civile are loc dupã, ºi nu înainte ce
tranziþia va fi luat sfârºit ºi cã, de aceea, nu poate fi creditatã cu generarea tranziþiei, are atât de multe excepþii
încât capacitatea sa descriptivã este îndoielnicã. Coreea de Sud, Filipine ºi, poate, Peru sunt cazuri în care
puterea din stradã a poporului a determinat, probabil, atât declanºarea, cât ºi natura tranziþiei care a urmat. E.
Gyimah-Boadi sugereazã în capitolul sãu din aceastã colecþie cã, în Africa, organizaþiile societãþii civile au avut
un rol mai proeminent în impulsionarea schimbãrii de regim. Nefiind un expert al acestei zone, accept aceastã
corecþie, cu toate cã nu pot sã nu observ cã marea parte a acestor tranziþii generate de societatea civilã s-au
dovedit abortive, cum a fost cazul la începutul anilor '80 în Chile.
A doua aserþiune, potrivit cãreia, în mod normal, resurecþia societãþii civile este urmatã de o demobilizare a
unitãþilor sale constitutive, o datã ce au loc alegeri credibile ºi partidele politice preiau controlul, s-a dovedit
chiar mai plinã de controverse. Datorez cercetãrii doctorale a lui Tracy Fitzsimmons asupra situaþiei din Chile
corecþia conform cãreia multe organizaþii ale societãþii civile nu se demobilizeazã, ci se remobilizeazã în jurul
altor obiective, precum oferirea serviciilor directe cãtre membrii lor, o datã ce tranziþia este în desfãºurare.
Fitzsimmons, „Paradoxes of Participation: Organization and Democratization in Latin America“ (disertaþie
doctoralã, Universitatea Stanford, 1995).
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 150

150 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

privilegieze interesele care vizeazã reprezentare teritorialã ºi funcþii (de aici


existenþa partidelor politice ºi a asociaþiilor de interese), în dauna subiectelor
concentrate pe teme concrete (i.e. miºcãrile dedicate rezolvãrii unor probleme
punctuale).
Cel mai important aspect care trebuie reþinut este cã societatea civilã este
compusã nu numai dintr-un singur tip de organizaþii intermediare, ci din variate
tipuri, iar aceastã mixturã e de aºteptat sã se modifice în timp, ca urmare a
schimbãrii de substanþã ºi intensitate a conflictului, precum ºi ca o consecinþã a
atingerii unui nou stadiu de democratizare.

A treia propoziþie. Prezenþa unui sistem stabil ºi funcþional de partide (de orice tip
ar fi acesta) nu este singura dovadã a existenþei societãþii civile, de vreme ce nu e probabil ca
partidele politice sã poatã monopoliza funcþia de intermediere organizatã între indivizi ºi
firme, pe de o parte, ºi autoritãþile publice, pe de altã parte. Fãrã nici o îndoialã,
funcþionarea unui sistem viabil ºi competitiv de partide ar dobândi beneficii din
existenþa unei societãþi civile, dar nu ne putem aºtepta ca un asemenea sistem sã
reflecte toate interesele ºi pasiunile societãþii civile, cu atât mai puþin în timpul
perioadelor destul de lungi dintre alegeri. Partidele politice vor încerca sã
pãtrundã în instituþiile cheie ale societãþii civile (i.e. asociaþii ºi miºcãri) ºi sã ºi le
subordoneze, însã avem unele motive sã credem cã partidele ºi-au pierdut
capacitatea de a agrega interesele ºi pasiunile societãþii civile în programe,
platforme electorale ºi ideologii.
În democraþiile occidentale stabile au avut loc schimbãri substanþiale în
natura ºi rolul partidelor. Ar fi anacronic sã presupunem cã partidele din tinerele
democraþii vor trebui sã parcurgã aceleaºi etape ºi sã îndeplineascã toate funcþiile
pe care le-au îndeplinit predecesoarelor lor. Cetãþenii de astãzi, chiar ºi aceia din
societãþi care au suferit îndelung sub regimuri autoritare ºi care nu au o istorie a
societãþii civile, au abilitãþi organizaþionale destul de diferite, sunt mai puþin
predispuºi sã se identifice cu simboluri ºi ideologii partizane ºi apãrã un set mult
mai variat de interese. Mai mult, noile regimuri emerg într-un context
internaþional aproape saturat de diverse modele de acþiune colectivã încununatã
de succes. Este posibil ca toate acestea sã nu împiedice conturarea unui rol
hegemonic al partidelor în reprezentarea societãþii civile, dar ele sugereazã cã
partidele vor fi mai mult concurate de asociaþiile de interese ºi de miºcãrile
sociale decât au fost predecesoarele lor occidentale. Va trebui sã revizuim
concepþia noastrã despre democratizare, în funcþie de aceastã realitate.

A patra propoziþie. Democraþia modernã este un set complex de instituþii care


implicã multiple canale de reprezentare ºi numeroase oportunitãþi de luare a unor decizii
autoritare. Calitatea de cetãþean, bunul cel mai de preþ al democraþiei, nu este
limitatã la activitatea de a vota periodic la alegeri. Aceastã calitate se poate
exercita prin influenþarea procesului de selectare a candidaþilor, implicarea în
asociaþii sau miºcãri, trimiterea de petiþii cãtre autoritãþi, participarea la derularea
unor proteste „neconvenþionale“ ºi aºa mai departe. Nici responsabilitatea
autoritãþilor faþã de cetãþeni nu devine realitate numai prin mecanismele
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 151

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT ªI OCCIDENT 151

tradiþionale ale circumscripþiei teritoriale ºi ale procesului legislativ. Cea mai mare
parte a activitãþii cetãþenilor poate ocoli aceste mecanisme partizane,
concentrându-se direct, prin canalele funcþionale ºi prin procesele de negociere,
asupra oficialitãþilor alese sau numite în aparatul de stat. Din aceste motive,
democraþia modernã ar trebui conceptualizatã nu ca „un regim“, ci ca un ansamblu
de „regimuri parþiale“, fiecare dintre acestea fiind instituþionalizat în conformitate cu viziuni
distincte de reprezentare a grupurilor sociale ºi de rezolvare a conflictelor care apar între ele.
Partidele, asociaþiile, miºcãrile, elitele locale ºi alte tipuri de clientele politice
concureazã ºi se intersecteazã prin aceste canale distincte, în efortul de a câºtiga
funcþii publice ºi de a influenþa politicile publice. Autoritãþile cu funcþii diverse
ºi aflate la diferite niveluri de agregare teritorialã interacþioneazã cu reprezentanþii
acestor interese ºi pretind în mod legitim cã sunt rãspunzãtoare în faþa lor.
Desigur, constituþiile reprezintã un efort de a stabili un singur ºi
atotcuprinzãtor set de „meta-reguli“ care sã asigure coerenþa acestor regimuri
parþiale, prin atribuirea unor sarcini specifice pentru fiecare ºi prin impunerea
unei relaþii ierarhice între ele. Însã documentele formale au rareori succes în
delimitarea ºi controlarea tuturor acestor relaþii. Procesul de convocare a
adunãrii constituante, elaborarea unui proiect acceptabil de constituþie ºi
ratificarea lui prin vot parlamentar sau referendum reprezintã un moment
semnificativ pentru consolidarea democraticã, dar multe regimuri parþiale se vor
opri în acest punct. Cãci, tocmai între interstiþiile dintre diferitele tipuri de
reprezentare în societatea civilã, normele constituþionale dovedesc a avea
caracterul cel mai vag ºi mai puþin prescriptiv. Sã ne imaginãm cã vom încerca sã
deducem din cele mai detaliate constituþii (ºi ele sunt din ce în ce mai detaliate)
cum vor interacþiona partidele, asociaþiile ºi miºcãrile pentru a influenþa politicile
publice sau sã observãm cum proprietarii ºi angajaþii negociazã pentru
împãrþirea acþiunilor, pe baza noilor reguli.
Dacã democraþia politicã nu este un regim, ci un ansamblu de regimuri,
atunci strategia potrivitã pentru studierea relaþiei dintre consolidarea sa ºi
societatea civilã ar trebui sã se bazeze pe descompunerea elementelor
constitutive. Nu numai cã acest lucru este de dorit din punct de vedere teoretic,
dar el este ºi fezabil din perspectivã empiricã. În Figura 1, am încercat sã schiþez
configuraþia specificã a proprietãþii ºi sã sugerez care sunt câteva dintre
regimurile parþiale pentru care existã probabilitatea de a se instaura. Axa verticalã
descrie spaþiul în termenii domeniului instituþional de acþiune, care variazã de la
agenþii de stat definite în funcþie de nivelul de autoritate la care se aflã, pânã la
unitãþi ale societãþii civile autoconstituite. Axa orizontalã descrie gama de resurse ale
puterii pe care actorii le aduc în sprijinul procesului politic pe cale de a se
instaura: numere, în cazul actorilor care se bazeazã mai ales pe numãrarea
voturilor individuale; intensitãþi, pentru acei actori a cãror putere depinde de
cântãrirea contribuþiei unor grupuri particulare de cetãþeni. Teoriile concurente
despre democraþie (liberalã ºi etatistã, majoritarã ºi consociativã, unitarã ºi
federalã, prezidenþialã ºi parlamentarã) au argumentat îndelung în favoarea
meritelor unor anumite localizãri din Figura 1. Toate aceste localizãri sunt
potenþial democratice, cu condiþia sã respecte principiul atotcuprinzãtor al
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 152

152 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

cetãþeniei ºi un minimum de drepturi procedurale, alegeri corecte, dreptul la


libera asociere ºi aºa mai departe.

Figura 1. Schiþã a spaþiului proprietãþii care are rol în consolidarea regimurilor totale
sau parþiale ale democraþiilor moderne

A cincea propoziþie. Ca rãspuns la oportunitãþile (ºi ameninþãrile) pe care le


implicã democratizarea, este probabil ca asociaþiile individuale existente deja în timpul
vechiului regim sã fie nevoite sã îºi schimbe în mod semnificativ structurile interne ºi practicile
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 153

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT ªI OCCIDENT 153

operative. Unele vor încerca sã îºi menþinã avantajele organizaþionale de care s-au
bucurat întotdeauna. Altele vor profita de ºansa de a stabili o nouã legãturã cu
membrii lor ºi de a se angaja în mod independent în procesul de creare a
politicilor publice. Aici sesizãm o ironie adânc înrãdãcinatã, întrucât este cel mai
puþin probabil ca acele grupuri ale societãþii civile care au cea mai mare nevoie
de acþiunea colectivã (cele ale cãror membri potenþiali sunt numeroºi, dispersaþi
ºi relativ afectaþi de sãrãcie) sã reuºeascã sã recruteze aceºti membri pe criterii
raþionale ºi voluntare. Grupurile mici, concentrate ºi favorizate ar trebui sã aibã
mai puþine dificultãþi în atragerea resurselor, în contextul democraþiei. Nu numai
cã ele au mai puþinã nevoie de resurse (de vreme ce membrii lor pot avea
resursele adecvate pentru acþiuni individuale), dar aceste grupuri au fost, de
regulã, ºi interlocutorii preferaþi ai vechiului regim. În absenþa constrângerilor,
noul drept „liberal“ la asociere ar putea produce o suprareprezentare sistematic
denaturatã a intereselor clasei dominante, precum ºi a celor profesionale ºi
sectoriale (i.e. grupate în funcþie de specificitãþile rezultate din producerea
diferitelor bunuri ºi servicii). Grupurile subordonate au, desigur, noile resurse
ale votului, ca un mijloc de urmãrire a intereselor generale, dar ele sunt
dependente de recunoaºterea statului, de licenþiere ºi de subvenþionãrile
caracteristice vechiului regim pentru a putea lua parte eficient la jocul
democratic, atunci când se pune problema îndeplinirii unor interese mai
specifice. Cu alte cuvinte, balanþa se poate înclina cãtre tentaþiile practice ale
neocorporatismului, în defavoarea atracþiilor ideologice ale pluralismului.

A ºasea propoziþie. În societãþile în care apar asociaþii de clasã, sectoriale sau


profesionale care au atât o capacitate strategicã6, cât ºi o sferã cuprinzãtoare de acþiune7, aceste
reprezentante ale societãþii civile joacã un rol mai important în procesul de consolidare decât
în cazurile în care apar nenumãrate organizaþii cu specializare restrânsã, care se suprapun în
aria de activitate ºi care depind în mare mãsurã de membrii ºi interlocutorii lor. Astfel,
organizaþiile pluraliste slãbesc rolul intermediarilor, pe când cele corporatiste îl întãresc.
Aceastã diferenþã afecteazã, totodatã, probabilitatea de instaurare a unor
regimuri parþial stabile ºi, de aici, tipul de regim democratic. De pildã, crearea
unor regimuri viabile „concentrate“ (cu asociaþii dependente unele de altele sau
de agenþiile de stat în cazul proceselor de negociere asupra politicilor economice
sau sociale, atât la nivelul macro, cât ºi la cel mezo) depinde de dezvoltarea
capacitãþii strategice ºi a unei sfere cuprinzãtoare de acþiune. O datã ce
concentrarea este iniþiatã, ea tinde sã încurajeze „asociaþiile participante“ sã
dobândeascã mai multã autonomie faþã de membrii sãi ºi de interlocutorii din
partide ºi sã-ºi extindã sfera de acþiune în sensul controlãrii unor domenii de
interes din ce în ce mai largi. La cealaltã extremã, noile democraþii se pot popula

6 Capacitatea strategicã este capacitatea organizaþiilor nou înfiinþate sau reactivate (cu resurse ºi autonomie
suficiente) de a defini ºi menþine pe termen lung un curs al acþiunii care nu este nici legat exclusiv de
preferinþele imediate ale membrilor, nici dependent de politicile partidelor sau agenþiilor care nu intrã în
domeniul lor de activitate.
7 Sfera cuprinzãtoare de acþiune este lãrgimea domeniului de interes, aºa cum este el definit de fiecare asociaþie în
parte ºi acceptat de autoritãþi.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 154

154 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

cu o serie de „guverne care acþioneazã conform unor interese private“ în zone


delicate de politici publice. Consecinþele acestui tip de abordare pot fi profunde
pentru partidele politice ºi pentru clientelele locale, ca ºi pentru procesul
legislativ ºi pentru capacitatea generalã de guvernare a realitãþii politice.
Dacã sfera cuprinzãtoare de acþiune ºi capacitatea strategicã sunt cele douã
caracteristici compuse ale asociaþiilor, relevante pentru a face predicþii în privinþa
rezultatelor, cele douã caracteristici care definesc cel mai bine natura sistemelor
interorganizaþionale din interiorul societãþii civile sunt guvernarea de clasã ºi
concordanþa.
Guvernarea de clasã presupune capacitatea de a dedica o întreagã categorie
socialã (de exemplu, proprietarii mijloacelor de producþie, muncitorii din
ramurile industriale, liber-profesioniºtii din toate sectoarele) unei direcþii de
acþiune comune ºi pe termen lung, precum ºi capacitatea de a oferi asigurãri cã
toþi aceia care au în comun o asemenea politicã i se conformeazã cu adevãrat. În
mod teoretic, acest lucru ar putea fi dus la îndeplinire de un partid politic, deºi
logica competiþiei electorale perpetue tinde sã submineze aceastã abordare în
cazul muncitorilor manuali, prin aceea cã îi forþeazã sã opteze între interesele
restrânse de clasã ºi ofertele partizane largi, necesare pentru a câºtiga alegerile,
iar partidele nu au îndeplinit aproape niciodatã aceastã funcþie pentru capitaliºti.
În termeni practici ºi contemporani, dacã guvernarea de clasã ar urma sã devinã
o caracteristicã puternicã a societãþii civile, atunci asociaþiile de interese
monopoliste, coordonate ierarhic ºi cu impact naþional (care, de obicei,
culmineazã într-o singurã asociaþie dominantã) ar trebui sã se ocupe de punerea
ei în practicã. Dacã sistemul/sistemele emergent(e) de intermediere sunt
multiple ºi suprapuse unele altora sau dacã rãmân localizate pe o arie restrânsã
sau dispersate, atunci societatea civilã va fi mai puþin capabilã sã ofere ºi sã aplice
pacea socialã între clasele aflate în conflict. Cu toate acestea, chiar ºi în aceastã
situaþie, societatea civilã va fi mai deschisã, mai competitivã ºi mai inovativã8.
Concordanþa se referã la mãsura în care aria de acoperire, statutul de monopol
ºi capacitatea de coordonare a diferitelor tipuri de interese din cadrul societãþii
civile sunt similare. S-ar putea postula o tendinþã fundamentalã în direcþia
concordanþei, în special între grupuri de asociaþii care reprezintã interese
conflictuale. Oricum, unele asociaþii pot experimenta (ºi, ocazional, importa)
forme inedite de organizare internã care se difuzeazã ulterior ºi cãtre oponenþii sau
imitatorii lor. Dat fiind gradul ridicat de incertitudine care caracterizeazã perioada
de tranziþie, un anumit grad de neconcordanþã reprezintã un rezultat destul de
firesc. Problema este dacã aceastã neconcordanþã persistã sau dacã împiedicã
procesul de consolidare a unui set de reguli democratice stabilite prin consens.

A ºaptea ºi a opta propoziþie. Prezenþa societãþii civile contribuie (în mod pozitiv)
la consolidarea democraþiei prin intermediul urmãtoarelor procese:

8 Relaþia pozitivã dintre pluralism ºi democraþie a fost totdeauna acceptatã din start. Relaþia dintre corporatism
ºi democraþie a fost totdeauna contestatã. Pentru o imagine a acestor moduri de intermediere, a se vedea
articolul meu, „Democratic Theory and Neocorporatist Practice“, Social Research (Iarna 1983): 885-928.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 155

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT ªI OCCIDENT 155

(1) Stabilizeazã aºteptãrile din interiorul grupurilor sociale ºi, ca urmare,


prezintã autoritãþilor informaþii mai concentrate, mai solide ºi mai
apropiate de realitate, pe baza cãrora acestea sã poatã guverna.
(2) Inspirã concepþii ale interesului ºi norme de comportament care sunt
civice, adicã atente la existenþa unitãþii ca întreg ºi cu respect faþã de
procesul democratic.
(3) Oferã canalele necesare propriei exprimãri ºi identificãri ale indivizilor ºi
firmelor, existând, de aceea, o mai redusã probabilitate ca actorii sã se
îndepãrteze de sistemul politic în momentul când formuleazã cereri, în
special cãtre oficialitãþile guvernamentale centrale, de care îi desparte o
distanþã considerabilã.
(4) Coordoneazã comportamentul membrilor sãi în ceea ce priveºte
angajamentele colective, reducând astfel povara guvernãrii atât pentru
autoritãþile publice, cât ºi pentru producãtorii privaþi.
(5) Oferã rezervoare importante, dar nu unice, de rezistenþã potenþialã la
acþiunea arbitrarã sau tiranicã a conducãtorilor, fie cã ei sunt uzurpatori
nelegitimi, fie cã reprezintã majoritãþi intolerante.

Societatea civilã nu este, cu toate acestea, o binecuvântare absolutã pentru democraþie. Ea


poate afecta consolidarea ºi funcþionarea ulterioarã a democraþiei într-un numãr de moduri
negative:

(1) Poate determina ca formarea majoritãþilor sã fie mult mai dificilã, mai
îndelungatã ºi mai precarã, diminuând, ca urmare, legitimitatea
guvernelor democratice.
(2) Poate constitui în cadrul procesului de configurare a politicilor publice
o distribuþie sistematic pãrtinitoare a influenþei, în special acolo unde
principiile formatoare sunt strict liberale, adicã individualiste ºi
voluntariste. (Dupã cum spune E.E. Schattsschneider, problema corului
de grupuri de interese în Statele Unite este cã vorbeºte pe limba clasei
avute)9.
(3) Tinde sã impunã un proces elaborat ºi mai obscur de ajungere la
compromisuri în viaþa politicã, al cãrui rezultat îl pot constitui politici pe
care nimeni nu le doreºte ºi cu care nimeni nu se poate ulterior
identifica.
(4) Poate reînvia tendinþa de adoptare a unor soluþii care presupun
investirea unor fonduri de cãtre guvernul central în programe locale
populiste, de cumpãrare a voturilor; prin intermediul acestor programe,
asociaþiile sau miºcãrile îºi satisfac propriile interese în dauna intereselor
generale, ceea ce conduce la o economie ineficientã ºi inflaþionistã.
(5) Aspectul cel mai negativ îl constituie faptul cã se dovedeºte existenþa nu
a uneia, ci a mai multor societãþi civile, toate ocupând acelaºi spaþiu

9 E.E. Schattsschneider, The Semi-Sovereign People: A Realist's View of Demcoracy in America (New York:
Harper and Row, 1960).
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 156

156 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

geografic, social ºi politic, dar organizându-ºi interesele în comunitãþi


care sunt etnic, lingvistic sau cultural distincte, chiar exclusiviste. (Soluþia
adoptatã în Europa Occidentalã pentru aceastã „fragmentare“ a
societãþii civile a fost consociaþionalismul sau Proporz-demokratie.
Aceasta nu poate fi o opþiune pentru toate noile democraþii, care s-ar
putea, ca urmare, sã se loveascã de perspectiva de nedorit a secesiunii.)
Orice societate civilã datã va produce o mixturã de efecte pozitive ºi
negative menþionate anterior. Nu existã garanþii a priori cã efectele pozitive le
vor depãºi totdeauna ca numãr pe cele negative, deºi aºa a dovedit de-a lungul
timpului experienþa europeanã. Din nefericire, este mult mai probabil ca actorii
politici din noile democraþii sã se conducã dupã calcule cu bãtaie scurtã ºi, deci,
sã nu fie doritori sã mizeze pe avantajele finale ale unei societãþi civile active ºi
viabile.
Dacã modul cum a fost conceptualizatã pânã acum problema are vreo
validitate, ar fi posibil sã estimãm rezultatele probabile prin monitorizarea
proprietãþilor capacitãþii strategice, sferei cuprinzãtoare de acþiune, guvernãrii de clasã ºi
a concordanþei, care emerg în decursul procesului de schimbare a regimului politic.
Aceste proprietãþi, la rândul lor, depind de caracteristicile mai discrete pe care
asociaþiile ºi miºcãrile le dobândesc (numãrul de organizaþii, densitatea de membri ºi
domeniile de reprezentare), precum ºi de macrocaracteristicile sistemului de
intermediere (aria de acoperire a intereselor ºi pasiunilor, mãsura în care au un
statut de monopol ºi gradul de coordonare).

A noua propoziþie. Societatea civilã nu este un produs automat ºi necontrolat al


capitalismului, urbanizãrii, alfabetizãrii, mobilizãrii sociale (deci al dezvoltãrii), deºi apariþia
sa este favorizatã de toþi aceºti factori. Mai degrabã, emergenþa sa necesitã politici explicite din
partea autoritãþilor publice ºi practici implicite ale (re)producãtorilor privaþi.
Politicile publice care stimuleazã apariþia societãþii civile implicã un
ansamblu complex de drepturi ºi obligaþii. Acest ansamblu a variat considerabil
de-a lungul istoriei ºi, de aceea, este dificil sã se emitã judecãþi generale despre
tipul de politici care sunt recomandate. Oricum, aceste politici includ: (1)
libertatea de asociere, petiþionare ºi întrunire; (2) recunoaºterea legalã ºi
imunitatea; (3) existenþa unui tratament fiscal special; (4) stabilirea unor foruri
de reprezentare funcþionalã; (5) oferirea de garanþii privind accesul la procesul
de decizie; (6) protejarea de interferenþa statului în problemele interne; (7)
subvenþionarea cu fonduri publice; (8) obligativitatea de a avea membri ºi
susþinãtori; (9) extinderea legalã a contractelor (Allgemeinverbindlichheit); ºi (10)
descentralizarea responsabilitãþilor referitoare la implementarea politicilor10.
Practicile private care contribuie la o mai mare dependenþã de intermediarii
din societãtea civilã sunt chiar mai dificil de identificat cu precizie, deºi ar putea
include urmãtoarele: (1) conºtiinþa de clasã, sectorialã, profesionalã ºi de grup;
(2) dorinþa de a contribui la acþiunea colectivã; (3) „sentimentele morale“ sau
10 Oficial, trebuie sã observ cã toate aceste condiþii „publice“ de facilitare implicã exercitarea relaþiilor de
putere care sunt supuse nu numai implementãrii discreþionare, ci ºi schimbãrilor care au loc, pânã la urmã, la
nivelul guvernului ºi partidelor politice aflate le guvernare.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 157

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT ªI OCCIDENT 157

reþinerea de la urmãrirea intereselor de grup; (4) satisfacþia rezultatã din


interacþiunea cu semenii, adicã sociabilitatea; (5) încrederea în conducerea
grupului ºi în potrivirea cu semenii; (6) un anumit grad de altruism îndreptat în
direcþia societãþii ca întreg; (7) înclinaþia de a accepta disciplina de grup; (8)
dorinþa de a se abþine de la oportunitãþile care deschid calea spre obþinerea unor
favoruri speciale, adicã rezistenþa în faþa tentaþiilor clientelare; (9) simþul
eficienþei personale ºi (10) suficiente abilitãþi organizaþionale11.

A zecea propoziþie. Dupã cum am vãzut pânã acum, emergenþa societãþii civile se
poate face sub forma unei mari varietãþi de configuraþii organizaþionale; oricum, este probabil
ca seria de posibilitãþi valabile în orice societate datã sã fie în mod considerabil mai restrânse.
E de aºteptat ca variaþiile de tip (mai ales de-a lungul liniei neîntrerupte care
desparte sistemul pluralist de cel corporatist) sã producã diferenþe considerabile
în distribuirea beneficiilor, performanþa economicã agregatã ºi capacitatea
practicã de guvernare a democraþiei care se poate instaura în final. Pentru
înþelegerea acestor diferenþe, de mare importanþã sunt cele douã proprietãþi
compuse ale asociaþiilor sau miºcãrilor (capacitatea strategicã ºi sfera cuprinzãtoare de
acþiune) ºi cele douã proprietãþi compuse care descriu sistemele emergente de
intermediere (guvernarea de clasã ºi concordanþa). Cu cât sunt mai mari valorile
acestor patru dimensiuni (ºi ele tind sã fie mai mari în sistemele corporatiste
decât în cele pluraliste), cu atât mai mare va fi contribuþia pozitivã pe care
societatea civilã o are în sensul consolidãrii democraþiei.
Aceasta nu înseamnã cã este uºor de fãcut predicþii sau de înþeles de ce o
societate datã va adopta o anumitã configuraþie sau alta. Este probabil ca unul dintre
factori sã îl reprezinte moºtenirea instituþiilor de la autocraþia încheiatã ºi mãsura în
care tipul de tranziþie asigurã un anumit grad de continuitate. Tranziþiile debutate
prin consens politic, de la un regim în cazul cãruia practicile corporatiste sunt adânc
înrãdãcinate, pot oferi cel mai favorabil context. La polul opus, schimbãrile abrupte
sau violente de la autocraþii personale bazate pe relaþii clientelare („sultanistice“ este
termenul propus de Juan Linz pentru a desemna aceste cazuri, chiar dacã el poate
nedreptãþi conducerea ordonatã ºi birocratizatã a Imperiului Otoman) par cele mai
probabile contexte pentru emergenþa unei societãþi civile slabe.
Mulþi alþi factori, fãrã îndoialã, contribuie în fundal la înclinarea societãþilor
civile emergente în balanþa uneia sau alteia dintre configuraþii. Nivelurile ridicate
de urbanizare preindustrialã, dimensiunea micã a statului, dezvoltarea capitalistã
întârziatã, deºi cu un curs relativ rapid atunci când a avut loc, viziunea
conservatoare a „Marii Transformãri“ cãtre economia de piaþã, moduri
consecvent artizanale de producþie, politici de protecþionism agricol ºi,
îndeosebi, puterea ideologiei social-democrate au fost asociate în Europa
Occidentalã cu rezultate corporatiste în timpul secolului al nouãsprezecelea ºi la
începutul secolului al douãzecilea. Totuºi, nu este deloc clar dacã aceste variabile
au acelaºi efect sau dacã determinã aceeaºi direcþie.

11 Oficial, ar trebui sã avertizez cã toate aceste facilitãþi „private“ îºi au originea în factorii culturali despre care
este unanim cunoscut faptul cã sunt dificil de mãsurat ex ante ºi de blamat ex post.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 158

158 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

O contribuþie potenþial novatoare

O abordare destul de nouã ºi potenþial semnificativã este emergenþa a ceva ce se


apropie de o „societate civilã transnaþionalã“. Reþelele de organizaþii
neguvernamentale (multe cu baza în societãþi civile dezvoltate, de unde provin
atât fondurile, cât ºi personalul) au dobândit o capacitate formidabilã de
intervenþie în noile democraþii. Fiecare etapã succesivã de democratizare,
începând cu anul 1974, a fost urmatã de înfiinþarea unor organizaþii
neguvernamentale formale ºi a unor reþele informale dedicate apãrãrii
drepturilor omului, protecþiei minoritãþilor, monitorizãrii alegerilor, consultanþei
economice ºi încurajãrii schimburilor la nivel academic. Când au început primele
procese de democratizare în Portugalia, Grecia ºi Spania la mijlocul ºi la sfârºitul
anilor ’70, nu prea exista acest tip de infrastructurã. Câteva dintre lecþiile
esenþiale învãþate din aceste experienþe au fost ulterior aplicate în alte pãrþi ale
lumii. Pânã acum, s-a înfiinþat o mare varietate de partide, asociaþii, fundaþii,
miºcãri ºi reþele transnaþionale, gata sã intervinã pentru promovarea sau
protejarea democraþiei. În mãsura în care sprijinul internaþional pentru con-
solidarea democraþiei s-a deplasat din ce în ce mai mult dinspre canalele publice,
interguvernamentale de influenþã spre implicarea directã a organizaþiilor
neguvernamentale private, se poate vorbi despre stimularea dezvoltãrii
societãþilor civile naþionale acolo unde nu ºi-ar fi fãcut altfel apariþia sau unde ar
fi putut fi absorbite fie de autoritãþile publice, fie de (re)producãtorii privaþi.

Nouã reflecþii despre societãþile din Asia


Vom începe printr-un act îndrãzneþ de extindere conceptualã: Deºi originile sale
istorice sunt situate fãrã echivoc în Europa Occidentalã, normele ºi practicile societãþii civile
sunt relevante pentru consolidarea democraþiei în orice arie culturalã ºi geograficã a lumii, cu
condiþia ca tipul generic de democraþie pe care actorii politici încearcã sã îl consolideze sã fie
modern ºi liberal, cu alte cuvinte constituþional, reprezentativ, responsabil prin intermediul
alegerilor multipartidiste, tolerant faþã de diversitatea socialã ºi etnicã ºi garant al drepturilor
de proprietate.
Fie cã s-au impus prin decret imperial, prin acþiuni ale coloniºtilor europeni
sau prin procese de difuzare internaþionalã, normele ºi practicile societãþii civile
s-au rãspândit dincolo de aria centralã în interiorul cãreia s-au dezvoltat iniþial.
Dupã cum se ºtie, acest proces a fost inegal ºi impus peste tradiþii naþionale
destul de diferite. Este posibil ca unele societãþi din afara Europei sã fi avut
instituþii similare în trecut (sistemele de bresle din China sau din Imperiul
Otoman), dar rãmâne de dezbãtut mãsura în care aceste moºteniri naþionale au
relevanþã în contemporaneitate.
Se poate, de asemenea, discuta dacã existã alte forme generice de
democraþie care sã fie viabile ºi care sã reflecte normele culturale ºi aºteptãrile
populare din societãþile naþionale, deºi mi-aº permite sã îmi exprim scepticismul
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 159

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT ªI OCCIDENT 159

faþã de aceastã eventualitate. Nu numai cã noþiunea de democraþie „mai


autenticã“ africanã, asiaticã („confucianistã“), latino-americanã („ibericã“), din
Orientul Mijlociu („islamicã“) sau chiar numai noþiunea de democraþie non-
occidentalã au fost folosite pentru mascarea practicilor autocrate, dar ele au fost
ºi foarte rar însoþite de vreo dovadã cã cetãþenii dintr-o anumitã societate posedã
cu adevãrat valori distinctive sau cultura politicã necesarã pentru responsa-
bilizarea conducãtorilor.
Mai mult, e util sã ne amintim cã acei cercetãtori care se specializeazã în
cultura unei regiuni exotice a lumii au o tendinþa de a ataºa culturii pe care o
studiazã un caracter distinctiv, permanent ºi, de aceea, rezistent la secularizare,
dezvoltare ºi occidentalizare. Sã ne aducem aminte cã, nu cu mult timp în urmã,
specialiºti americani respectabili au ajuns la concluzia incompatibilitãþii
psihoculturale dintre confucianism ºi capitalism ºi a imposibilitãþii sistemelor
totalitare de a se transforma în altceva, cu atât mai puþin în sisteme politico-
economice de tip occidental.

Prima reflecþie. Lecturile mele din literatura despre Asia contemporanã


sunt restrânse ºi fãcute în grabã, dar m-au convins cã societãþile asiatice sunt,
probabil, prea diverse pentru a permite vreo generalizare valabilã ºi netrivialã pentru regiune
ca întreg. Chiar dacã excludem statele predominant musulmane ale zonei sud-
estice (Indonezia, Malaezia, Bangladesh ºi Brunei) ºi dacã alãturãm partea
catolicã a Filipinelor Americii Latine, de care aceastã þarã aparþine din punct de
vedere sociocultural, variaþiile în sistemele de credinþe, structurile de clasã,
nivelurile de dezvoltare, relaþiile dintre centru ºi periferie, precum ºi în modul în
care se implicã în economia mondialã sunt încã foarte mari.
Variaþia este chiar mai mare când se examineazã variabila dependentã
reprezentând situaþia fiecãrei þãri în parte în ceea ce priveºte democratizarea.
Thailanda este frecvent citatã ca un caz clasic de permanentã alternanþã între
autocraþie ºi democraþie, deºi existã exemple recente care aratã cã acest ciclu nu
ar mai fi valabil. Taiwan ºi Coreea de Sud au început tranziþii „impuse ºi
controlate“ de sus în jos, cu toate cã în ultimul caz se pare cã mobilizarea
maselor ar fi forþat mâna elitelor conducãtoare. China ºi Vietnam afiºeazã cu
hotãrâre modul de gândire conform cãruia „tranziþia economicã trebuie sã
preceadã tranziþia politicã“, în vreme ce Coreea de Nord pare sã fie prinsã
într-o capcanã a timpului. Singapore a instituþionalizat o democradurã sui
generis, care nu presupune nici cea mai micã incertitudine în privinþa rezultatelor
alegerilor ºi, în consecinþã, nici o perspectivã realistã a rotaþiei consensuale la
guvernare.

A doua reflecþie. Dupã câte îmi dau seama, toate societãþile asiatice au fost
afectate de rãspândirea concepþiilor ºi practicilor occidentale ale societãþii civile. Nu mai este
nevoie sã spunem cã þãrile cele mai afectate au fost cele care s-au aflat sub
dominaþie colonialã directã. Se poate emite ipoteza cã puterea influenþei în aceste
þãri a fost direct proporþionalã cu puterea societãþii civile în þãrile de origine.
Dacã acest lucru se aplicã, mutatis mutandis, oraºelor din China care au inclus
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 160

160 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

enclave strãine este o altã problemã, deºi lucrãrile lui Joseph Fewsmith ar pãrea
sã indice cã în Shanghai numãrul cazurilor de asociere era destul de important12.
Chiar acolo unde impactul influenþelor strãine a fost mediat de conducãtori
locali sau de instituþii autohtone, se pare cã a devenit imperativã copierea
practicilor asociative occidentale, cel puþin în acele sectoare economice care au
fost cel mai des în contact cu strãinii. Negustorii ºi camerele lor de comerþ au
fost primii care au urmat acest drum, urmaþi de diverse grupuri profesionale
precum inginerii, avocaþii, doctorii ºi profesorii. Misionarii occidentali par ºi ei
sã fi constituit o sursã importantã de inspiraþie pentru noi forme de acþiune
colectivã voluntarã, deºi organizaþiile religioase locale aveau propriul repertoriu
de congregaþii, asociaþii, societãþi ºi fundaþii. Peste tot, impulsul cãtre auto-
organizare al muncitorilor din mediul urban ºi politicile autoritãþilor privitoare la
asociaþiile clasei muncitoare, sindicate, miºcãri ºi alte asemenea au urmat o logicã
ºi un tipar diferite, ceea ce este, întâmplãtor, caracteristic ºi pentru dezvoltarea
societãþilor civile occidentale.
În zilele noastre, contactul cu concepþiile ºi practicile strãine s-a intensificat,
fiind impulsionat de eforturile organizaþiilor neguvernamentale transnaþionale ºi
facilitat de noile tehnologii comunicaþionale, precum faxul ºi internetul. Nu
numai cã dezvoltarea acestor tehnologii a condus la diversificarea surselor de
inspiraþie ºi a fãcut ca ele sã fie mult mai dificil de controlat de cãtre liderii
autoritari, dar ele au avut un rol esenþial la extinderea substanþialã a bazei de
asociere. Plecând de la o gamã relativ restrânsã de interese de clasã, profesionale
ºi sectoriale din societãþile asiatice (aproape toate legate de cei care au avut
legãturi cu comercianþii ºi investitorii strãini), acum a devenit posibil ca ºi o mare
varietate de pasiuni (pentru drepturile omului, protejarea mediului înconjurãtor,
conservarea resurselor naturale, emanciparea femeilor, îmbunãtãþirea relaþiilor
cu vecinii ºi aºa mai departe) sã gãseascã surse de inspiraþie ºi chiar sprijin
financiar din surse externe (ºi neoficiale).

A treia reflecþie. Dupã câte pot spune, toate societãþile asiatice (cu posibila excepþie
a Filipinelor) au o tradiþie autohtonã de organizare în societate13. Fie cã sunt organizate
ca bresle, fundaþii, frãþii religioase, societãþi în jurul templelor, asociaþii de sate,
asociaþii familiale sau societãþi secrete, aceste organizaþii par sã fi asigurat funcþia
de intermediere între indivizi ºi autoritãþile locale ºi chiar naþionale, din timpuri
imemoriale, cu siguranþã înainte de pãtrunderea acceleratã a occidentalilor în
secolul al nouãsprezecelea. Ceea ce nu îmi este clar este (1) dacã aceste instituþii
tradiþionale au continuat sã existe pânã în prezent ºi, deci, au încã o influenþã
majorã asupra formelor de auto-organizare care sunt importate, ºi (2) dacã
instituþiile tradiþionale au reuºit sã atingã un grad semnificativ de autonomie faþã
12 Joseph Fewsmith, „From Guild to Interest Group: The Transformation of Public and Private Late Qing
China“, Comparative Studies in Society and History 25 (1983): 617-40.
13 Am fost corectat, în cadrul conferinþei unde îºi are originea prezenta lucrare, de o participantã din Filipine,
care afirma cã þara sa are moduri distinctive ºi tradiþionale de auto-organizare societalã. Ceea ce nu îmi este
clar este dacã aceste grupuri sunt suficient de corporatiste în natura lor ºi dacã au un minimum de trãsãturi pe
care le-am identificat anterior cu societatea civilã: autonomie dualã, capacitate deliberativã, nonuzurpare ºi
respect reciproc.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 161

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT ªI OCCIDENT 161

de stat ºi, prin urmare, sunt potenþial capabile sã reziste capcanelor ºi


ameninþãrilor venite din partea conducãtorilor autocraþi. Datã fiind varietatea de
experienþe naþionale din zonã, nu aº fi surprins sã mi se spunã cã rãspunsul la
ambele întrebãri pe care mi le-am pus sã fie cã „variazã de la þarã la þarã“ (sau
chiar de la regiune la regiune).

A patra reflecþie. Aproape toate sursele pe care le-am consultat (ºi


recunosc cã nu sunt complete) subliniazã cã fie ele de origine localã sau strãinã,
organizaþiile din societatea civilã asiaticã sunt dependente, cel puþin din punctul de vedere al
funcþionãrii, de autoritãþile publice14. Foarte puþine dintre exponentele societãþii civile
ar fi putut fi organizate fãrã „bunãvoinþa“ statului ºi numai în momentele
excepþionale de schimbare politicã au putut ele oferi o bazã pentru rezistenþa
faþã de puterea statalã arbitrarã sau tiranicã15. Implicaþia clarã este cã, în ciuda
faptului cã s-ar putea asemãna, prin profil ºi nume, asociaþiilor, cluburilor,
sindicatelor, societãþilor, fundaþiilor occidentale, organizaþiile asiatice nu pot
îndeplini funcþiile pozitive ale democraþiei descrise în propoziþia a opta. Pe de
altã parte, ele nici nu pot fi fãcute rãspunzãtoare pentru funcþiile negative.
La prima vedere, s-ar pãrea cã existã un contrast evident cu literatura
despre Europa Occidentalã ºi America de Nord, care accentueazã gradul ridicat
atât al autonomiei faþã de stat, cât ºi al spontaneitãþii de a forma grupuri, precum
ºi caracterul de voluntariat al implicãrii în grupuri. Se presupune cã numai
asociaþiile care au deja o istorie ºi o practicã de organizare independentã ar avea
capacitatea de a stabiliza aºteptãrile, de a agrega informaþii corecte, de a inspira
concepþii alternative despre interese ºi valori, de a oferi canalele proxime de
identificare ºi exprimare, de a-ºi conduce în mod legitim membrii ºi de a susþine
un rezervor cu semnificaþie potenþialã de rezistenþã atât faþã de conducãtori
tirani, cât ºi faþã de majoritãþi intolerante.
Ceea ce aceastã abordare pierde din vedere este simplul fapt istoric conform
cãruia pe continentul european, în Scandinavia ºi, ocazional, în Statele Unite ºi
Marea Britanie, în prezent, multe asociaþii de clasã, sectoriale ºi profesionale îºi
datoreazã existenþa unei dovezi trecute de bunãvoinþã din partea statului. Se
presupune prea des cã societatea civilã trebuie sã fie pluralistã în origine ºi
funcþionare, în vreme ce acesta este mai degrabã excepþia decât regula. Tocmai

14 Îi sunt extrem de recunoscãtor lui Hal Kahn pentru cã mi-a atras atenþia asupra numãrului tematic „Public
Sphere / Civil Society in China?“, Modern China 19 (Aprilie 1993). Aceastã publicaþie a avut un impact major
asupra percepþiei pe care o aveam despre acest subiect. Nu mai este nevoie sã spun cã studiile din acest numãr
se limiteazã la China, deºi generalizãrile ar putea fi extinse ºi asupra diasporei chineze ºi a altor comunitãþi
influenþate de cultura ºi practicile chineze. Dupã cum am observat în prima reflecþie, avem, totuºi, de-a face cu
o regiune a diversitãþilor. Evenimentele recente din Coreea de Sud ºi Filipine sugereazã cu certitudine o mai
mare autonomie a asociaþiilor ºi miºcãrilor faþã de autoritãþile statului.
15 Ceea ce nu am gãsit, totuºi, este un fenomen care apare frecvent în cele câteva scrieri care se referã la
societatea civilã islamicã, anume, rolul revoltelor, aparent spontane, ale populaþiei urbane periferice,
nestructurate de organizaþii profesionale sau locale, dar manipulate într-o manierã clandestinã de conspiraþii
oculte ale elitelor. Aceastã impresie poate proveni din cunoºtinþele mele limitate de istorie modernã a Asiei (ce
am putea spune despre Revolta Boxerilor?), dar bãnuiala mea este cã e posibil ca marile oraºe din Asia sã fi
avut o mai bunã structurã internã ºi, de aceea, sã nu fi fost la fel de vulnerabile în faþa insurecþiilor, precum
marile aglomerãri din lumea arabã.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 162

162 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

pentru cã nu este un produs automat ºi necontrolat al capitalismului, urbanizãrii,


alfabetizãrii, mobilizãrii sociale sau dezvoltãrii (propoziþia a noua), societatea civilã
occidentalã a depins frecvent de protecþia statului, subvenþionare publicã,
recunoaºterea calitãþii de monopol, excluderea de la taxe fiscale, garantarea accesului
la deciziile publice, obligaþiile de a se finanþa prin contribuþii financiare, extinderea
contractelor, concesionarea funcþiei de implementare a politicilor publice ºi aºa mai
departe. Multe organizaþii proeminente din societãþile civile europene au beneficiat
de câteva sau de cele mai multe dintre aceste instrumente corporatiste ºi ele continuã
cã contribuie în mod semnificativ la stabilitatea democraticã.16
În concluzie, specialiºtii care cunosc cel mai bine continentul asiatic trebuie
sã fie atenþi sã nu accepte o versiune a istoriei societãþii civile europene care este
prea retrospectivã ºi care nu ia în considerare diversele sale origini ºi practici. Nu
existã nici un motiv a priori pentru care organizaþii iniþial dependente de stat sã
nu poatã dezvolta o mai mare autonomie, dacã li se oferã ocazia, de exemplu în
cursul democratizãrii.

A cincea reflecþie. Într-o manierã similarã, literatura despre societatea civilã


asiaticã accentueazã cã, spre deosebire de experienþa occidentalã, a existat un
antagonism mai puþin structurat ºi persistent între sfera privatã ºi sfera publicã. Graniþa dintre
aceste douã sfere, care a constituit o problemã crucialã pentru gândirea liberalã,
poate cã a fost mai uºor de traversat de o parte sau alta, deºi aproape imposibil de
distins, la începutul epocii de modernizare a Asiei. Între puþinele informaþii pe care
le am despre filosofia tradiþionalã politicã ºi socialã a Asiei, nu am putut identifica
teoria potrivit cãreia lumea ar fi iniþial divizatã într-o sferã privatã care priveºte
acþiunea raþionalã pur individualã, comportamentul care îºi urmãreºte propriile
interese ºi contractul voluntar, ºi abia ulterior în sfera publicã a identitãþii de grup,
a responsabilitãþii colective ºi a obedienþei obligatorii faþã de autoritatea publicã. Nu
mai este nevoie sã spunem cã strãinii care au ajuns în Asia au adus aceastã teorie cu
ei ºi s-au comportat în conformitate cu imperativele ei, dar se pare cã a fost dificil
pentru asiatici de a atribui sensuri radical diferite comportamentului în familii,
clanuri, sate, firme, asociaþii, fundaþii, autoritãþi provinciale, agenþii de stat ºi aºa mai
departe. De aceea, am întâlnit frecvent nu numai tema cã anumite instituþii sunt
greu de clasificat empiric ca fiind private sau publice, ci ºi ideea cã, în termeni
normativi, actorii nu s-au aºteptat sã existe vreun conflict între cele douã sfere.
Iarãºi, cercetãtorii acestui continent ar trebui sã fie atenþi ºi sã nu presupunã
cã existã un contrast prea mare faþã de situaþia europeanã, cu excepþia situaþiei
anglo-saxone. Numeroasele bresle meºteºugãreºti, ordine profesionale ºi camere
sectoriale din Austria, Germania, Franþa, Italia ºi Þãrile de Jos, toate aveau
identitãþi ºi funcþii care îmbinau sferele publicã ºi privatã ºi, de aceea, sunt greu
16 Sã ne gândim la Germania, o þarã care a experimentat noi forme de auto-organizare societalã. Multe dintre
cele mai importante grupuri profesionale sau de afaceri îºi datoreazã existenþa faptului cã au fost promovate
de stat în timpul Grunderjahre din cel de-al doilea Reich. Chiar înainte de Machtergreifung ºi de Gleichsaltung din
timpul celui de-al treilea Reich, unele grupuri adoptaserã voluntar ideologia naþional-socialistã înainte de 1933.
Astãzi, în condiþiile unui management ºi ale unor legi diferite, aceste grupuri reprezintã bastioane solide ale
unei democraþii stabile. Observaþii similare ar putea fi fãcute despre multe dintre organizaþiile de bazã din
societãþile civile din Franþa, Olanda, Belgia, Italia, Spania ºi Portugalia.
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 163

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT ªI OCCIDENT 163

de clasificat ºi astãzi. Mai mult, nu ar fi simplu sã identificãm un tipar serios al


antagonismului dintre aceste organizaþii ºi sponsorii sau agenþii statali. Uneori,
instituþiile intermediare au servit drept agenþi relativ pasivi în domeniul
politicilor publice, iar alteori, au devenit unitãþi de rezistenþã împotriva a ceea ce
se considera cã reprezintã o intervenþie nejustificatã în afacerile lor interne.

A ºasea reflecþie. Un lucru pe care eu, ca europenist, l-am considerat


extrem de uimitor a fost afirmaþia cã în Asia, ariile principale de origine ºi dezvoltare
a instituþiilor intermediare nu au fost marile centre urbane, ci oraºele mici ºi chiar satele. Aici
intervine principala diferenþã, de vreme ce în Europa societatea civilã este
aproape sinonimã cu societatea urbanã. Fireºte, au existat unele situaþii în
Europa în care mecanismele colective ale societãþii civile au fost folosite în
mediul rural, de exemplu, în cazul pãºunilor comunale ºi pãdurilor din Alpi ºi
Pirinei, proiectelor de asanare a terenurilor ºi de îndiguire din Olanda, sistemelor
de irigaþie din vãile râurilor, cum ar fi cel din valea Padului, în cazul creºterii oilor
în regiunea Meseta din Spania ºi în cel al breslelor meºteºugãreºti din micile
oraºe. Cu toate acestea, ceea ce a deschis spaþiul sociopolitic pentru o asemenea
dezvoltare istoricã a fost o serie de caracteristici distinctive ale marilor oraºe
comerciale din perioada târzie a Europei medievale: complexitatea internã,
simþul puternic al identitãþii locale, participarea la reþele extinse de
interdependenþã economicã, controlul asupra zonelor rurale care înconjurau
marile oraºe, capacitatea de a intra în competiþie cu lorzii feudali ºi cu aspiranþii
la tron, formarea unor alianþe municipale defensive ºi, îndeosebi, capacitatea de
autoguvernare. Germanii au chiar o expresie foarte nimeritã referitoare la
aceastã situaþie unicã: Stadtluft macht frei! (Aerul oraºul te face sã te simþi liber!)
Nimic din ceea ce am citit (ºi recunosc cã nu reprezintã foarte mult) nu
sugereazã dezvoltãri similare în marile oraºe ale Asiei, dintre care multe par sã fi
servit în principal ca centre de control imperial. În Europa, ocazia consolidãrii
autonomiei municipale a fost oferitã de eºecul afirmãrii supremaþiei de cãtre
papalitate sau de cãtre Imperiul Roman (precum ºi de apriga competiþie dintre
ele). De aceea, cei aflaþi în cãutarea a ceva care sã semene unei societãþi civile în
Asia au avut tendinþa sã se concentreze mai degrabã asupra micilor oraºe ºi a
satelor, unde tipurile de organizare care au existat, totuºi, au fost totdeauna
precare ºi dependente de evenimentele care aveau loc la nivel imperial17.
Impresia mea este cã numai contextul „pluralist“ impus anumitor oraºe de cãtre
concesiunile strãine ºi enclavele coloniale precum Hong Kong, Macao ºi
Singapore au fãcut ca aceste mari oraºe sã înceapã sã se dezvolte în ceva ce pãrea
mai apropiat de societãþile civile urbane din Europa.18
17 A se vedea capitolul lui Minxin Pei din acest numãr al Journal of Democracy. Poate nu din întâmplare, el
subliniazã schimbãrile de la nivelul de bazã, al guvernãrii din oraºe mici ºi sate ºi nu menþioneazã aproape deloc
schimbãri similare în marile oraºe ale Republicii Populare Chineze.
18 Aceastã reflecþie mã face sã fiu tot mai uimit cã discuþiile despre societatea civilã dintre specialiºtii acestui
continent sunt atât de impregnate de presupoziþiile despre sfera publicã. Noþiunea lui Habermas este dificil de
aplicat ºi Europei (asemenea lui Marx, acesta pare sã fi fabricat un model european prin combinarea
socioeconomiei continentului cu politica Marii Britanii), iar aplicarea ei nu poate constitui nicidecum punctul
de plecare în contextul Asiei, unde Stadtluft nu a adus libertate oamenilor!
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 164

164 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

A ºaptea reflecþie. Un lucru pe care nu l-am putut descoperi în literatura


despre Asia a fost vreo urmã de conºtientizare a ceea ce am numit anterior
„condiþia autonomiei duale“ (prima propoziþie). Se acordã multã atenþie gradului
de autonomie (limitatã) a societãþii civile faþã de stat ºi de agenþii acestuia, dar nu
se spune nimic despre autonomia exponentelor societãþii civile asiatice faþã de grupurile sociale
primare ºi ascriptive precum familia, clanul, satul sau firma. În viziunea mea, influenþatã,
fãrã îndoialã, în aceastã privinþã, de Hegel, este la fel de important ca aceste
grupuri cu organizare proprie sã fie capabile sã acþioneze cu hotãrâre fãrã a fi
controlate dincolo de faþadele formale de unitãþile primare de producþie ºi
reproducþie socialã. Pentru a avea acele virtuþi potenþial democratice pe care
le-am descris în propoziþia a opta, aceste grupuri trebuie sã fie capabile sã
guverneze din punct de vedere civic, ºi nu instinctiv sau tradiþional. Aceasta nu
înseamnã neapãrat cã trebuie sã se guverneze „democratic“, într-adevãr,
literatura social-ºtiinþificã asupra asociaþiilor ºi miºcãrilor de la Roberto Michels
pânã în prezent este suprasaturatã de exemple despre oligarhii adânc
înrãdãcinate. Totuºi, grupurile trebuie sã dovedeascã o anumitã putere de luare
a deciziilor, care sã presupunã cã participanþii la procesul de deliberare au cel
puþin interese ºi pasiuni presupus echilibrate. Dacã aºa-numiþii membri au
aceastã calitate prin naºtere sau poziþie socialã ºi dacã ei se supun ordinelor ca
urmare a apartenenþei la familie, clan, grup etnic sau a altor forme de loialitate
tradiþionalã, atunci ar fi o greºealã sã numim acea organizaþie o exponentã a
societãþii civile.
Citind printre rânduri, cu limita provenitã din faptul cã nu am putut gãsi
prea multã literaturã monograficã despre modul cum anumite asociaþii au operat
în cadrul diferitelor societãþi ale Asiei, cred cã am descoperit un puternic curent
al dependenþei de unitãþile primare de producþie ºi reproducþie. Mã întreb cât de
multe firme reflectã, de fapt, numai dominaþia unui anume grup etnic sau sat de
origine sau câte asociaþii rurale îºi datoreazã existenþa ºi primii paºi unei singure
persoane sau familii. În ce mãsurã este posibil sã depãºeascã þesãtura de relaþii
ierarhice, interpersonale ºi interfamiliale care îi înconjoarã, pentru a ajunge sã se
trateze unul pe celãlalt ca persoane egale, care au interese ºi pasiuni echivalente?
Din nou, nu aº fi surprins sã aflu cã acest lucru „variazã“, cã ar fi, adicã, mai
probabil în Coreea de Sud decât în Taiwan. Sau poate cã unele minoritãþi etnice,
sã spunem chinezii din Indonezia sau Malaezia, sunt capabile sã susþinã mai bine
acþiunea colectivã prin sprijinul puternic provenit din legãturile de familie, neam,
localitate, în vreme ce nativii acestor þãri sunt mai civilizaþi, dar mai prost
organizaþi ºi mai dependenþi de sprijinul statului.

A opta reflecþie. Toate societãþile capitaliste din Asia aflate în curs de modernizare
au recurs, la un moment dat, la aranjamente etatist-corporatiste pentru a controla consecinþele
politice ale transformãrilor prin care treceau. Acest lucru nu este deloc surprinzãtor de
vreme ce, dupã cum a prezis Mihail Manoilescu cu ceva timp în urmã, toate
þãrile aflate la periferia sistemului capitalist mondial vor fi cel puþin tentate sã
recurgã la asemenea mecanisme, pentru a-i ajunge din urmã pe fruntaºii
economici ºi politici. În recenzia mea asupra articolului sãu, „Secolul
145-167.qxd 10.06.2002 12:16 Page 165

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT ªI OCCIDENT 165

corporatismului“, am explorat schimbãrile care au avut loc în Europa de Sud ºi


America Latinã începând cu anii ’20 ºi ’30, când diferite tipuri de regimuri
autoritare au încercat sã direcþioneze fonduri publice cãtre organizaþii
monopoliste, cu structuri ierarhice ºi mandatate oficial pentru a mobiliza ºi
controla anumite sectoare profesionale ºi pentru a preveni afirmarea miºcãrilor
de clasã, al cãror comportament conflictual ar fi putut afecta proiectele
regimurilor de a iniþia modernizarea de sus în jos19. Doar mai târziu, mulþumitã
studenþilor cu care lucram împreunã cu Tang Tsou la Universitatea din Chicago,
am conºtientizat faptul cã tendinþe similare erau prezente în principiile
ideologice din China republicanã condusã de Sun Yat-sen ºi de partidul sãu,
Kuomintang*, tendinþe care ulterior aveau sã ghideze practicile asociaþionale ale
republicii Taiwan. Mai mult, Coreea de Sud, Indonezia ºi Thailanda de dupã Al
Doilea Rãzboi Mondial au experimentat, de asemenea, aranjamente similare
pentru corporatismul de stat20.
În cursul procesului mai recent de liberalizare, un numãr de þãri din Asia,
incluzând Republica Popularã Chinezã (RPC) au instituþionalizat sisteme noi de
înregistrare (ºi, probabil, monitorizare) a organizaþiilor sociale. Aparent, nu toate
aceste sisteme includ prevederi corporatiste clasice, care sã permitã recunoaºterea
unei singure organizaþii pentru fiecare categorie21, care sã oblige organizaþiile
recunoscute sã se alãture unei organizaþii naþionale, recunoscute în mod similar (ºi
chiar mai mult controlate)22 ºi care sã-i oblige pe toþi potenþialii beneficiari sã
contribuie financiar asemenea m