Prof.Înv.Primar Gafar Alev,Șc. Gimnazială Nr. 2 ,Cernavodă
Anotimpul meu preferat este toamna, atunci când pădurea începe să își schimbe culoarea veșmântului iar frunzele se fac podoabă vântului.Este anotimpul în care poporul de păsări călătoare se pregătește de plecare. Lacrimile cerului sunt binecuvântate pentru rodul pământului, așa îmi spunea mama mereu când priveam amândouă pe fereastră picăturile de argint care dansau pe acoperișuri, pe frunzele încă rămase în copaci. Ador anotimpul în care cerul plânge prin ochii norilor, atunci când pământul este îndurerat de sete, când toate plantele, pădurile se roagă pentru a rămâne mereu verzi.Mama îmi spunea că aceste picături intră în pământ pentru a-l ține îm viață.Cerul înnorat își mai face din când în când o fereastră prin care soarele trimite razele ca degete lungi de lumină să mângâie natura. Păsările călătoare freamătă văzduhul, se adună, se rotesc în înălțimi, se grupează și se sfătuiesc, parcă neputându-se despărți de locurile natale.Dar ploaia și frigul din urmă, le mână, cu toate că ele ar dori să mai rămână.Dorința de supraviețuire le dă puterea de a porni la drum. Dacă privești întinsul țării noastre în anotimpul florilor, vei descoperi că un buchet imens de flori este așezat într-o vază care este Marea Neagră, așa cum ne sugerează poeta Ana Blandiana în textul “Buchetul cu flori”. În anotimpul recoltelor bogate, toată țara se transformă într-un uriaș hambar plin cu toate bunătățile.Este anotimpul în care școlarii se gândesc cu bucurie la reîntâlnirea cu școala, cu colegii.Ce amintiri minunate se adună, ca într-o salbă îmbogățită cu alte culori minunate, de la fructe luate, la început de toamnă.