O viziune realistă a nevoilor de ordin practic și social a persoanelor cu boli în stadiu terminal

Hoară Alina Simona

Universitatea București,

Facultatea de Sociologie

Anul I

alina.simona.hoara@drd.unibuc.ro

0769410691

Abstract. Serviciile de asistență socială au apărut ca o necesitate în ajutorarea grupurilor vulnerabile apărute

datorită schimbărilor sociale cărora nu le-au mai făcut față. Datorită procesului de globalizare și schimbărilor

sociale apărute, sistemul de asistență socială a fost nevoit să se adapteze și să încerce să găsească soluții unor

probleme precum migrația, catastrofele naturale, copiii abandonați de părinții plecați în străinătate, bătrânii

rămași singuri, care se confruntă de cele mai multe ori cu boli. O importanță deosebită o au de asemenea și

bolnavii aflați în faze terminale, care necesită suport medical, familial dar și social în vederea îmbunătățirii

calității vieții rămase de trăit. Trauma prin care trec persoanele, care știu că își petrec ultimele clipe de viață,

trebuie să primeze în realizarea unui plan individualizat de intervenție. Serviciile paliative au drept scop

reducerea suferinței și implicit asigurarea și menținerea calității vieții atât a beneficiarilor direcți (bolnavii) cât

și a beneficiarilor indirecți (familiile acestora). Serviciile paliative la nivel european sunt în creștere datorită

fenomenului de îmbătrânire a populației, resimțit și în România. Profesioniștii echipei multidisciplinare care se

ocupă de cazurile persoanelor ce necesită îngrijiri paliative trebuie să-și concentreze atenția asupra măsurilor ce

țintesc menținerea bolnavilor în cadrul familiei. Acest lucru este posibil prin dezvoltarea politicilor și serviciilor

paliative la domiciliu, ceea ce ar trebui să reprezinte o prioritate pentru România. Nu trebuie neglijați

profesioniștii care necesită o bună pregătire pentru a nu își însuși și ei această traumă. Acest studiu are la bază

datele statistice prezentate de ANIP( Asociația Națională de Îngrijiri Paliative) dar și alte studii sociologice

relevante în domeniu.

Keywords: palliative services, trauma, social worker, ageing, quality of life

Introducere

Trauma aflării diagnosticului

La baza sistemului de asistență socială, se regăsesc pierderile, traumele și suferințele (Buzducea

(coord),2010,41). Bineînțeles toate aceste cauze îmbracă intensități diferite, specifice fiecărui caz în parte.

Pierderea stării de sănătate din cauza unei boli incurabile, aflate în fază terminală, reprezintă o traumă

existențială (Ruppert,2005/2012,123). La aflarea diagnosticului unei boli incurabile, multe persoane ajung să își

pună întrebarea :”De ce tocmai mie?” încercând astfel să afle cu ce a greșit pe parcursul vieții. Cei care ajung în

acest punct, privesc boala ca pe o pedeapsă a faptelor sale, însă nu este decât o etapă din cele cinci identificate

de Kubler-Ross (apud Buzducea (coord),2010,41) specifice persoanelor aflate în fază terminală, care se

confruntă cu durerea, suferința și trauma și anume refuzul, mânia, negocierea, depresia și acceptarea. Traumele

pot fi directe (afectează persoana în cauză) și indirecte (familia bolnavului). La aflarea unui astfel de diagnostic

nu au de suferit doar cei în cauză ci și familiile acestora.Trauma însă nu se oprește doar la nivel familial, ea se

poate extinde și asupra specialiștilor care asistă aceste persoane, având un impact nu doar asupra laturii

profesionale ci și personale. Deoarece aflarea unui astfel de diagnostic are repercursiuni atât în plan afectiv,

social, psihic, fizic și spiritual, pentru a diminua efectele negative, cel care dă o astfel de veste trebuie să fie

pregătit în acest sens, să aibă anumite competențe, să poată empatiza cu cel în cauză și să decidă care e

momentul oportun pentru informarea pacientului asupra stării sale de sănătate.

Rolul asistentului social în depășirea traumei și întocmirea planului individual de intervenție

În cazul persoanelor cu boli incurabile, aflate în faza terminală, sistemul de asistență socială poate oferii servicii

din sfera îngrijirile paliative dar și anumite prestații. Rolul asistentului social într-un astfel de caz, este în primul

rând de suport și informare. Asistentul social are un rol major în cazurile în care persoana aflată în fază

terminală nu are suport familial din varii motive. În aceste cazuri serviciile de asistență socială devin necesare în

vederea prevenirii apariţiei disfuncţiilor pacientului aflat în fază terminala. Asistentul social, reliefând aspectele

pozitive ale vieții persoanelor asistate(Jong și Miller apud Rădulescu,2010,63) le ajută să treacă peste trauma

unei boli letale.

Asistentul social intervine în ajutorarea persoanei aflate în stadiul terminal pe mai multe planuri:

Din punct de vedere al prestațiilor:

- ajutor acordat în obținerea certificatului de handicap

-ajutor material în obținerea unor echipamente specifice, necesare

Din punct de vedere al serviciilor:

-evaluarea bio-psiho-socio-spirituală a beneficiarului și a familiei

-elaborarea planului de intervenție

-implementarea planului de intervenție

- identificarea resurselor necesare în vederea răspunderii nevoilor

-identificarea obiectivelor și acțiunilor ce vor fi puse în practică

-monitorizarea cazului

Asistentul social este un sprijin real al persoanei asistate în depășirea traumei și îmbunătățirea calității vieții,

prin identificarea nevoilor psihosociale (Dumitrache,2016,35):

-de a fi considerat o fiinţă umană, nu un caz;

- de a exprima liber sentimente şi emoţii (pozitive sau negative) pentru a se simţi ei înşişi;

- de a fi acceptat ca o persoană, demnă, de valoare, indiferent de gradul de dependenţă, vulnerabilitate, număr

de eşecuri din viaţă;

- de a fi înţeles şi de a i se răspunde la sentimentele exprimate;

- de a nu fi judecat sau condamnat pentru situația în care se află;

- de a alege şi a decide cu privire la propria viaţă;

- de confidenţialitate.

Ținând cont de aceste nevoi psihosociale identificate, asistentul social trebuie să găsească resursele necesare

pentru a răspunde acestor nevoi. Cu cât o persoană este conștientă de starea în care se află și simte că poate

controla situația cu atât îi este mai ușor să treacă peste trauma bolii incurabile. Asistenții sociali prin măsurile

adoptate în vederea satisfacerii nevoilor, prin faptul că încearcă să schimbe percepția asistatului asupra bolii

incurabile și să-l determine să fie activ și să decidă cu privire la propria persoană, vizează îmbunătațirea calității
asistatului. Prin prisma rolurilor și implicării, asistentul social, ca și membru al unei echipe multidisciplinare în

ajutorarea persoanelor diagnosticate cu boli incurabile aflate în faza terminală, reprezintă un factor cheie în

menținerea calității vieții. Conform Strategiei Naționale pentru Îngrijiri Paliative în România (2012) nevoia de

îngrijire paliativă este în creștere cu 1-2% pe an. România prin Strategia Națională Pentru Dezvoltare Durabilă

”Orizonturi 2013-2020-2030” vizează creșterea acoperirii cu servicii paliative la 60% din necesar, fapt ce duce

la o creștere a numărului de specialiști în îngrijiri paliative. (a se vedea tabelul 1)

Tabelul 1. Numărul estimat de specialiști în îngrijirile paliative

Sursa: Fundația Hospice” Casa Speranței”, 2012, Strategia Națională de îngrijiri paliative ; p.24, accesat în

31.01.2018, la http://www.studiipaliative.ro/wp-content/uploads/2013/09/STATEGIA-NATIONALA-DE-

INGRIJIRI-PALIATIVE.pdf

Îngrijirile paliative la domiciliu și calitatea vieții

Îngrijirile paliative trebuie privite într-o manieră multidisciplinară, ca un rezultat al colaborării dintre medici,

asistenți sociali, psihologici, asistente medicale, infirmiere și preoți. Conform OMS (Organizația Mondială a

Sănătății) îngrijirile paliative au drept scop îmbunătățirea calității vieții familiilor și persoanelor care se

confruntă cu boli incurabile, prin prevenirea și alinarea suferinței, prin identificarea precoce, evaluarea corectă

și tratamentul durerii și a altor probleme fizice, psihologice, sociale și spirituale. Îngrijirile paliative pot fi

generale, fiind oferite de personalul de îngrijire primară, sau specializate care se adresează pacienţilor cu nevoi
complexe, necesitând prin urmare un nivel ridicat de instruire, de personal şi alte resurse.(Dumitrache,2016, 14)

România se aliniază trendului european de scădere a natalității și de îmbătrânire a populației , ceea ce a condus

la o creștere a afecțiunilor neurologice, cardiologice, a bolilor cronice, incurabile, pentru care sistemul de

sănătate nu este pregătit.

La dezvoltarea îngrijirilor paliative au contribuit mai multe tratate și acorduri politice internaționale precum

Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) și Pactul internațional cu privire la drepturile economice,

sociale și culturale (1976).

În România, îngrijirile paliative s-au remarcat în anul 1992 prin activități de voluntariat iar în 2005 a apărut o

legislație care spijină acest tip de servicii. În anul 2014 conform Atlasului Global al Îngrijirilor Paliative,

România se afla în grupul țărilor (4b) cu o integrare avansată a îngrijirilor paliative.( a se vedea figura 2)

Figura 2. Harta țărilor cu integrare avansată a îngrijirilor paliative.

Sursa: Global Atlas of Palliative Care at the End of Life,2014,capitolul 4,48 ISBN: 978-0-9928277-0-0

Accesat în 31.01.2018 la : http://www.who.int/nmh/Global_Atlas_of_Palliative_Care.pdf

Pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor aflate în stadii terminale , îngrijirile paliative trebuie să debuteze

la momentul oportun și să se desfășoare în cadrul apropiat al persoanei în cauză, și anume în cadrul familial

dacă condițiile și resursele existente permit acest lucru. Îngrijirile paliative la domiciliu, din punct de vedere
social și afectiv reprezintă cea mai bună soluție în menținerea calității vieții, ținând cont de faptul că pacientul

rămâne în mediul său, ceea ce îi permite o autonomie și control asupra îngrijirii (singur dacă asistatul o poate

realiza sau cu ajutorul familiei) dar având și sprijinul echipei specializate. Acest fapt este certificat și de un

sondaj realizat de IMAS în 2010 la cererea Fundației Hospice ”Casa Speranței”, în care românii declară că,

dacă ar fi cazul ar apela la îngrijirile paliative la domiciliu în detrimentul celor din spitale sau alte centre. ( a se

vedea figura 3)

Figura 3. Cum văd românii viitorul îngrijirilor paliative

Sursa: Sondaj Îngrijiri Paliative în România (2010, 11) accesat la :

http://www.studiipaliative.ro/wp-content/uploads/2013/09/SONDAJ-OPINIE-IMAS_martie-2008.pdf , în data

de 31.01.2018

În ultimii ani, calitatea vieții a fost privită ca întreg în strânsă legătură cu familia, ceea ce a dus la o nouă

abordare a problematicii, atât în cercetare cât și în practică.(Oșvat, 2010,182) Membrii familiilor și persoanele

aflate în stadii terminale preferă îngrijirile paliative la domiciliu care sunt oferite de echipele multidisciplinare

mobile formate din medic, asistent medical, infirmier, asistent social, preot și alți specialiști după caz. În

dezvoltarea politicilor sociale și a serviciilor din acest sector o prioritate o pot avea îngrijirile paliative la

domiciliu, datorită legăturilor familiale existente, datorită preferințelor pacienților de a își petrece ultimele clipe

de viață acasă.(Olăroiu și Heuvel,2008,59). Serviciile de îngrijiri paliative la domiciliu pe lângă faptul că

implică și responsabilizează membrii familiei în îngrijirea bolnavului, respectă tradiția și cultura acestora, ceea
ce conduc la o calitate a vieții. Echipa de îngrijiri paliative la domiciliu pe lângă rolul de consiliere și suport

psiho-social are un rol important în controlul durerii și controlul simptomelor.

În România, în ultimul deceniu, datorită surselor de finanțare internă și internațională, îngrijirile paliative s-au

dezvoltat iar numărul serviciilor de îngrijiri paliative la domiciliu au crescut, însă creșterile sunt timide,

acoperind doar 7,9% din necesar. (a se vedea figura 4).

Figura 4. Nr. serviciilor de îngrijiri paliative la domiciliu în 2010 și 2014

Sursa tabel : prelucrare proprie

Sursa datelor: Asociația Națională de Îngrijri Paliative,2014,Catalogul serviciilor de Îngrijiri Paliative din
România,p.17, accesat la https://www.anip.ro/media/2016/03/CATALOG-Servicii-de-ingrijiri-paliative_ 2014.
pdf și (Moșoiu(coord),2010,11)

Deoarece serviciile de îngrijiri paliative sunt asigurate atât de stat prin secțiile oncologice din spital cât și de

mediul privat prin firme, ONG-uri, fundații sau asociații nu există o bază de date națională actualizată care să

menționeze cu exactitate câte astfel de servicii există. Fiind un domeniu relativ nou se simte lipsa informării

asupra a ceea ce înseamnă îngrijirile paliative și modalitatea de organizare a acestora.

Un aport important în soluționarea parțială a nevoilor de îngrijiri paliative vine din partea voluntarilor. Aceștia

joacă un rol important în asigurarea calității vieții în cazul persoanelor cu boli incurabile, aflate în stadii

terminale prin (Dumitrache,2016,78):

-Activităţi de recreere (petrecerea timpului liber,plimbare)

-Activităţi educative (dezvoltarea abilităţilor de utilizare a mijloacelor IT)

-Activităţi de îngrijre (ajutor în realizarea igienei corporale)

-Diverse terapii alternative (prin desen, muzică, cu animale)

-Suport oferit personalului medical la solicitarea acestuia.

Voluntarii sunt persoane care doresc să se implice în comunitatea locală în vederea îmbunătățirii ei prin

ajutorarea persoanelor aflate în dificultate. Dorința voluntarilor de a ajuta persoane aflate în ultimul stadiu al

bolii reliefează faptul că comunitatea este activă și atentă la nevoile membrilor ei.

Concluzii

Înțelegând mai bine efectul îmbătrânirii populației asupra serviciilor de îngrijiri paliative și importanța

menținerii calității vieții persoanelor cu boli incurabile, aflate în stadiu terminal, consider că cercetarea în acest

domeniu este necesară. Îngrijirile paliative reprezintă un domeniu care trebuie să se dezvolte la nivel național

iar populația trebuie informată asupra drepturilor pe care le au în astfel de situații. Asistenții sociali împreună cu

ceilalți specialiști din cadrul echipei multidisciplinare mobile de îngrijiri paliative la domiciliu și alături de

voluntari, care lucrează direct cu persoanele aflate în ultimul stadiu de viață trebuie să găseacă modalitatea cea

mai potrivită pentru asigurarea calității vieții asistaților dar și a membrilor familiilor care trebuie să fie pregătiți

pentru perioada de doliu ce va urma. Trauma aflării unui diagnostic crunt, a unei boli incurabile, în cazul

persoanelor asistate se transformă în trauma familiei care își pierde în final un membru. La fel ca și nașterea,

moartea, implică asistență medicală și nu numai mai ales în cazul persoanelor care suferă de boli incurabile,

pentru asigurarea asistenţei şi confortului, atât a asistatului, cât şi a familiei sale. Pornind de la acceptarea

faptului că a muri este un fenomen normal, se impune schimbarea mentalităţii şi atitudinii faţă de muribund, nu

numai a personalului echipei paliative, ci şi a întregii societăţi. Unul din rolurile asistentului social, ca membru

al echipei paliative este acela de a-i determina pe ceilalți membri ai familiei să înțeleagă și să vadă naturalețea

actului de deces. Orice om la un moment dat părăsește această lume, iar despărțirea este dureroasă chiar dacă

este pregătită din timp. În aceste situații se face simțit și rolul unui preot ca parte a echipei multidisciplinare.

Reîntorcându-mă la ceea ce am afirmat la începutul studiului, trauma, pierderea cuiva drag, face parte din viața

noastră. Istoria traumei este aceeași cu istoria omenirii.(Buzducea (coord), 2010,41).

Bibliografie:

1. Buzducea, D.(coord), (2010).Asistența socială a grupurilor de risc, Iași: Polirom

2. Dumitrache, M.(coord),(2016). Metodologie de lucru în asistență socială privind furnizarea de servicii din

sfera îngrijirilor paliative către copii şi tineri diagnosticaţi cu boli ameninţătoare de viaţă, Bacău:[f.e.]

3. Moșoiu, D.(coord),(2010).Evaluarea costurilor serviciilor de îngrijiri paliative în România.Studiu realizat în

cadrul Programului de Sănătate Publică (2008-2009) de către Hospice ”Casa Speranței” și Institutul pentru

Politici Publice citit de la : http://www.studiipaliative.ro/wp-content/uploads/2013/09/Evaluarea-costurilor-

serviciilor-de-ingrijiri-paliative-in-Romania.pdf

4. Olăroiu, M., Heuvel, W.J.A. (2008). Îngrijirile paliative în România:necesități și drepturi.Revista Română de

Bioetică,6,57-62. Citit de la : bioetica.ro/index.php/arhiva-bioetica/article/download/79/88

5. Oșvat,C.(2010). Familia copilului cu dizabilități:aspect privind calitatea vieții.În Buzducea,D.(coord),

Asistența socială a grupurilor de risc, Iași:Polirom

6. Rădulescu,A.(2010). Asistența socială:un răspuns la problematica grupurilor de risc.În Buzducea,D.(coord),

Asistența socială a grupurilor de risc, Iași:Polirom

7. Ruppert, F.(2012). Traumă, atașament, constelații familiale.Psihoterapia traumei (A.Motoc, traducător),

București:Trei (lucrarea inițială apărută în 2005).

8. Asociația Națională de Îngrijri Paliative, Hospice „Casa Speranței”,2014, Catalogul serviciilor de Îngrijri

paliative din România, Citit de la : http://www.studiipaliative.ro/wp-content/uploads/2013/09/CATALOG-

Servicii-de-ingrijiri-paliative_2014.pdf

9. Sondaj de opinie: Îngrijiri Paliative în România (2010, 11) accesat la : http://www.studiipaliative.ro/wp-

content/ uploads/2013/09/SONDAJ-OPINIE-IMAS_martie-2008.pdf , în data de 31.01.2018

10. Atlasul Global al Îngrijirii Paliative la Sfârșitul Vieții,2014,capitolul 4,48 ISBN: 978-0-9928277-0-0 Citit

de la : http://www.who.int/nmh/Global_Atlas_of_Palliative_Care.pdf

11. Fundația Hospice” Casa Speranței”, 2012, Strategia Națională de îngrijiri paliative. Citit de la :

http://www.studiipaliative.ro/wp-content/uploads/2013/09/STATEGIA-NATIONALA-DE-INGRIJIRI-

PALIATIVE.pdf
 A realistic vision of the practical and social needs of people with terminal diseases

Hoară Alina Simona

University of Bucharest,

Faculty of Sociology

Year I

alina.simona.hoara@drd.unibuc.ro

0769410691

Abstract. Social services appeared as a necessity in helping the vulnerable groups that formed as a result of the

social changes they could not handle. Because of the globalization process and social changes that rose, the

social services had to adapt and try to find solutions to problems like migration, natural disasters, abandoned

children by parents who went abroad, old people that remained alone, who often confront with diseases. People

with terminal diseases are of great importance, who often need medical support, but also family and social

support in order to improve the quality of their life, as to how much they still have to live. The trauma of the

people who are living their last days has to be of utmost importance in creating an individualized intervention

plan. Palliative services have as a purpose the reducing of suffering and ensuring and maintaining the quality of

life of the direct beneficiaries (the sick) as well as the indirect beneficiaries (their families). Palliative services

across Europe are on the rise because of the aging of the population, which can be felt in Romania as well. The

professionals in the multidisciplinary team who handle the cases which require palliative care, have to focus on

measures that have as a purpose maintaining the ill within the family. This is possible by developing home

palliative services and policies, which should represent a priority for Romania. The professionals should not be

neglected, they require great training so that they don’t take the trauma onto themselves. This study was

developed on the statistics issued by ANIP (Asociatia Nationala de Ingrijiri Paliative – National Palliative Cares

Association) and other relevant studies in the field.

Keywords: palliative services, trauma, social worker, ageing, quality of life

Introduction

The trauma of finding out the diagnosis

At the base of the social services there are the losses, traumas and sufferings (Buzducea et all,2010,41). Of

course, there are of different intensities, particular to each case. The loss of health due to an incurable disease in

terminal state is an existential trauma (Ruppert,2008/2012,123). When hearing the diagnosis, many people

come to ask themselves “Why me?”, trying to find out what have they done wrong throughout their life. Those

who get to this point view the illness as a punishment for their actions, but in fact it is just a phase of the five,

identified by Kubler-Ross (apud Buzducea et all,2010,41) specific to those who are in a terminal phase and are

confronting pain, suffering and trauma, thus: refusal, anger, negotiation, depression and acceptance. Traumas

can be direct (they affect the person with the disease) but also indirect (the ill person’s family). When hearing

such a diagnosis, they and their families hurt as well. The trauma doesn’t stop at a family level, it can spread

onto the professionals that assist these people, impacting their professional as well as their personal lives.

Because finding out such a diagnosis has repercussions on an emotional, social, psychological, physical and

spiritual level, in order to diminish the negative effects, the person who has to give the news has to be prepared

in this way, has to have competencies in order to empathize with the person and to decide on which is the best

moment to inform the patient about his/her state.

The role of the social worker in overcoming the trauma and creating the individual intervention plan

In the case of those with incurable diseases who are in a terminal phase, the social assistance system can

provide palliative service as well as some benefits. The role of the social worker in this case is first off to

support and inform. The social worker has a major role in the cases where the terminally ill doesn’t have family

support for various reasons. In these cases the social services become necessary in order to prevent the

apparition of dysfunctions at the terminally ill patient. The social worker, by highlighting the positive aspects in

the patient’s life (Jong and Miller apud Buzducea et all,2010,63) helps him/her to get over the trauma of a lethal

disease.

The social worker intervenes in helping the terminally ill on different levels:
From a benefits point of view:

- help granted in obtaining the handicap certificate

- material support in obtaining of specific, necessary equipment

From a provided services point of view:

- the bio-psycho-socio-spiritual evaluation of the beneficiary and his/her family;

- elaborating the intervention plan;

- implementing the intervention plan;

- identifying the necessary resources in managing the needs;

- identifying the objectives and actions that will be put into practice;

- monitoring the case;

The social worker is of real support to the person in assistance in overcoming the trauma and improving the

quality of life by identifying the psycho-social needs (Dumitrache,2016,35):

- to be considered a human being, not a case;

- to freely express feelings and emotions (positive or negative) in order to feel themselves;

- to be accepted by a person as worthy and valuable, no matter the level of dependency, vulnerability, number of

failures in life;

- to be understood and to have a response to the expressed feelings;

- to not be judged or condemned for his/her situation;

- to choose and decide regarding their own life;

- of confidentiality.

Taking in consideration the identified psycho-social needs, the social worker has to find the necessary resources

in order to respond to these needs. The more a person is conscious of the state he/she is in and feels he/she can

control the situation, the easier it is for him/her to get over the trauma of the incurable disease. The social

workers through the adopted measures in order to satisfy the needs, by the fact that they are trying to change the

person’s in assistance perception of the illness, and trying to get him/her to be active and to decide regarding

his/her own self, are improving the quality of life of the person. Through the roles and involvement of the social
worker as a member of a multidisciplinary team in helping the person diagnosed with an incurable disease in a

terminal phase, represents a key factor in maintaining the quality of life. According to the National Strategy for

Palliative Cares in Romania (2012) the need for palliative cares is rising 1-2% a year. Romania, through the

National Strategy for Durable Development “Horizons 2013-2020-2030” aims at raising the coverage of

palliative cares to 60% of the demand, which means a growth of practitioners specialized in palliative care. (see

table 1)

Table 1. Estimated number of palliative care specialists

Source: http://www.studiipaliative.ro/wp-content/uploads/2013/09/STATEGIA-NATIONALA-DE-INGRIJIRI-

PALIATIVE.pdf ,(chapter 3, point 16 p.24, accessed on 31.01.2018, hour: 19:48)

Home palliative care and the quality of life

Palliative care must be viewed in a multidisciplinary manner, as a result of cooperation between doctors, social

workers, psychologists, nurses and priests. According to WHO (World Health Organization) palliative care

have as a purpose the improvement of the quality of life of the families and the persons’ who deal with

incurable diseases by preventing and ailing the suffering, by early identification, correct evaluation and

treatment of pain and other physical, psychological, social and spiritual problems. Palliative care can be general,

being offered by the primary care personnel or specialized which address the patients with complex necessities,

thus needing a high level of training, personnel and other resources (Dumitrache,2016, 14). Romania is aligning
itself to the European trend of a descending birth rate and aging of the population, which has led to a growth in

neurological and cardiac affections, chronic, incurable diseases, for which the health system is not ready for.

At the development of palliative care several treaties and political agreements have contributed, such as

Universal Declaration of the Human Rights (1948) and the International Covenant on Economic, Social and

Cultural Rights (1976).

In Romania, palliative cares have been remarked in 1992 through volunteering activities and in 2005 a new

legislation appeared that supports this type of services. In 2014, according to the World Palliative Care Atlas,

Romania was amongst the countries (4b) with an advanced integration of palliative care. (see picture 2)

Picture 2. Map of the countries with an advance integration of palliative care.

Source: Global Atlas of Palliative Care at the End of Life,2014,chapter 4,48 ISBN: 978-0-9928277-0-0

Consulted at : http://www.who.int/nmh/Global_Atlas_of_Palliative_Care.pdf, on 31.01.2018, hour: 20:52

In order to improve the quality of life of the terminally ill, palliative cares have to debut at the right moment and

have to happen in an environment close to the person in need, in the family environment, if the existing

conditions and resources allow it. Home palliative cares, from a social and emotional point of view, represent

the best solution to maintaining the quality of life, taking in consideration that the patient remains within his/her

environment, which allows him/her an autonomy and control over cares (if the person in need can do it alone or
with the help of the family) but also having the support of the specialized team. This fact is certified by a poll

done by IMAS in 2010 at the request of the Hospice ”Casa Speranței” Foundation, in which Romanians declare

that, were it the case, they would request home palliative cares over the ones given in hospitals or other centers.

(see picture 3)

Picture 3. How Romanians see the future of palliative cares

Source: Sondaj Îngrijiri Paliative în România (2010, 11) accessed at:

http://www.studiipaliative.ro/wp-content/uploads/2013/09/SONDAJ-OPINIE-IMAS_martie-2008.pdf on

31.01.2018 , hour: 21:29

In the last years, the quality of life has been viewed as a whole, in a tight relationship with family, which has led

to a new tackle of the problem, both in research and in practice. (Buzducea et all ,2010,182) The family

members and the terminally ill prefer home palliative care which are being offered by mobile multidisciplinary

teams formed of doctor, nurse, social worker, priest and other specialized practitioners according to each case.

In developing the social policies and services in this field, home palliative care may have a priority because of

the existing family connections, due to patients’ prefferences to spend their last day at home (Olăroiu and

Heuvel,2008,59). Home palliative cares, besides the fact they involve the family members and give them

responsibilities, they respect their tradition and culture, which lead to a good quality of life. The home palliative

cares team besides its role of counseling and psycho-social support, has an important role in controlling the pain

and simptoms.
In Romania, in the last decade, due to internal and international financing, palliative cares have developed and

the number of home palliative care services has risen but the growth is timid, covering only 7,9% of the

demand. (see picture 4).

Picture 4. Number of home palliative care services in 2010 and 2014

Source: own processing

According to data provided by ANIP in Catalogul serviciilor de Îngrijiri Paliative din România Ediția 2010 and
2014, consulted at https://www.anip.ro/media/2016/03/CATALOG-Servicii-de-ingrijiri-paliative_2014.pdf ,
pag.17
And at
http://www.studiipaliative.ro/wp-content/uploads/2013/09/Evaluarea-costurilor-serviciilor-de-ingrijiri-paliative-
in-Romania.pdf, pag.11

Because palliative caers are provided both by the state in hospital oncology wards and by companies, NGOs,

foundations or associations, there isn’t an updated national database to know exactly how many this type of

services exist. Being a fairly new domain there is a lack of information regarding what palliative care means

and its method of organizing.

An important share in partially solving the need for palliative cares comes from volunteers. They play an

important role in ensuring the quality of life of those with incurable diseases in terminal phases.

(Dumitrache,2016,78):

- Recreational activities (free time, strolls)

- Educational activities (developing their abilities to use IT technologies)

- Care activities (helping them with their body hygiene)

- Various alternative therapies (drawing, music, with animals)

- Support offered to the medical staff at its request

The volunteers are people that want to be involved in the local community in order to improve it by helping the

people in difficulty. The volunteers’ desire to help people in the terminal phases of their diseases, stresses the

fact that the community is active and attentive to the needs of their members.

Conclusions

By better understanding the effects of the aging population on the palliative cares and the importance of

maintaining the quality of life for those with incurable diseases in terminal phases, I consider that research in

this domain is a must. Palliative cares represent a domain that has to develop at a national level and the

population has to be informed about the rights they have in such situations. Social workers together with

specialists in the mobile multidisciplinary team for home palliative cares and along volunteers, that work

directly with people in their last phases of life, have to find the best solutions to ensure the quality of life of

those in need and their families, who have to be prepared for the mourning period that follows. The trauma of

receiving a devastating diagnosis of an incurable disease, in the case of the ones needing assistance transforms

itself into the trauma of the family which will eventually lose a member.

Just as birth, death, involves healthcare, and not only, especially in the case of people suffering from incurable

diseases, to provide assistance and comfort to both the assistant and his family. Accepting the fact that dying is

a normal phenomenon,it is necessary to change the mentality and attitude towards a dying person,not only

palliative team staff,but also the whole society.

One of the roles of social workers,as a member of palliative team is to persuade other family members to

understand and see the naturalness of death act. Everyone at some point leaves this world, and the separation is

painful even it is ready in time. In these situations it is felt the role of a priest as part of the multidisciplinary

team.Coming back to what I have affirmed at the beginning of the study, the trauma of losing someone dear to

us is part of our life. The history of trauma is one with the history of the human kind. (Buzducea et all,

2010,41).
Bibliography:

1.Buzducea,D.(coord),(,2010).Social assistance of risk groups.Iasi:Polirom

2. Dumitrache, M.(coord),(2016). Work methodology in social work on the provision of palliative care services

to children and young people diagnosed with life-threatening diseases, Bacău:[f.e.]

3. Moșoiu, D.(coord),(2010).Evaluation of costs of Palliative Care Services in Romania. The study was

conducted within the framework of the Public Health Program (2008-2009) by the Hospice "House of Hope"

and the Institute for Public Policies. Read at : http://www.studiipaliative.ro/wp-content/uploads/ 2013/09/

Evaluarea-costurilor-serviciilor-de-ingrijiri-paliative-in-Romania.pdf

4. Olăroiu, M., Heuvel, W.J.A. (2008). The palliative care in Romania:needs and rights. The Romanian

Bioethics Journal,6,57-62. Read at : bioetica.ro/index.php/arhiva-bioetica/article/download/79/88

5. Osvat,C (2010).Family of child with disabilities:aspect relating quality of life.In Buzducea,D (coord),Social

assistance of groups of risk, Iași:Polirom

6. Radulescu,A.(2010). Social assistance:An answer to the problem of groups of risk.In Buzducea, D . (coord) ,

Social assistance of groups of risk., Iași:Polirom

7. Ruppert, F.(2012). Trauma,Bonding and Family Constellations (A.Motoc, translator), București:Trei ( the

original work paper appeared in 2005).

8. National Association of Palliative Care, Hospice „House of Hope”,2014, The catalog of Palliative Care in

Romania. Read at : http://www.studiipaliative.ro/wp-content/uploads/2013/09/CATALOG-Servicii-de-ingrijiri-

paliative_2014.pdf

9. Survey: The palliative care in România (2010, 11) access la : http://www.studiipaliative.ro/wp-content/

uploads/2013/09/SONDAJ-OPINIE-IMAS_martie-2008.pdf , in date of 31.01.2018

10. The Global Atlas of Palliative Care at the end of life, 2014,chapter 4,48 ISBN: 978-0-9928277-0-0 Read

at : http://www.who.int/nmh/Global_Atlas_of_Palliative_Care.pdf

11. Foundation Hospice” House of Hope”, 2012, The National Strategy of Palliative Care. Read at :

http://www.studiipaliative.ro/wp-content/uploads/2013/09/STATEGIA-NATIONALA-DE-INGRIJIRI-

PALIATIVE.pdf