Vreau să vă dau câteva sfaturi cu privire la prezentarea lucrării de licenţă, chiar dacă sunt

sigur că toţi colegii mei care coordonează au avut grijă să vă instruiască în această
chestiune. Nu ştiu de ce cred că aţi avea nevoie de ele, dar şi dacă luaţi de aici o singură
idee, tot vă îmbogăţiţi.

1. Faceţi prezentarea în PowerPoint. E cea mai bună idee, plus că peste tot în lume se face
la fel.  Cel mai bine e să fie pe un fond albastru închis cu litere albe boldate. Aşa se poate
citi chiar dacă în sală e lumină. Literele să fie destul de mari să poată fi citite de la 10
metri.

2. Primul slide trebuie să conţină doar titlul, numele autorului şi al coordonatorului

ştiinţific. Nu scrieţi nimic altceva, niciun fel de mulţumiri sau alte chestii. Nu se mai
poartă nici motto-uri vara asta… Puteţi totuşi pune o fotografie care să exprime ceva din
lucrare, peste care să vină scrisul, însă în aşa fel încât să se vadă ambele chestiuni.

3. Al doilea slide e bine să cuprindă motivarea alegerii temei. Cuvintele scrise de voi şi
“ceea ce vă mână-n luptă” sunt mai importante decat citatele sforăitoare, care poate au
mai şi fost citite anterior de profesorii din comisie.

4. Al treilea poate să cuprindă ipoteza lucrării, scopul şi obiectivele cercetării, nu

neapărat în ordinea asta. Dacă nu ştiţi ipoteza pe de rost, o puteţi scrie. Slide-urile nu
trebuie să cuprindă mult text, scrieţi doar ideile principale ale capitolului pe care îl
prezentaţi, pe care va trebui să le completaţi fără să citiţi de pe ecran. Cea mai proastă
impresie posibilă o face cel care citeşte cuvânt cu cuvânt de pe ecran. Asta denotă lipsă
de pregătire şi faptul că nu stăpâneşte prea bine subiectul. Deci pleacă din start cu
handicap.

5. Următorul cuprinde capitolul “Material şi metode“, sau mai nou, “Designul

cercetării“ în care vorbiţi despre organizarea şi desfăşurarea cercetării. Unde, cand, cu
cine aţi lucrat. Descrieţi grupul experimental şi eventual şi pe cel de control. Adică
vorbiţi despre vârstă, eventualul grad al afecţiunii, sex, grad de activitate fizică sau orice
alte criterii după care v-aţi selectat pacienţii. Scrieţi şi ce metode aţi folosit în cercetare.

6. Programul kinetic. Adică partea practică, deci ceea ce aţi făcut. Puteţi include şi nişte
poze aici, dacă sunt făcute cu voi, nu copiate de pe nu ştiu unde. Descrieţi pe scurt câteva
exerciţii  mai reprezentative, eventual dozajul şi alte chestiuni care influenţează abordarea
kinetică. Evident, puteţi avea mai multe slide-uri şi aici.

7. Al şaselea include capitolul “Analiza şi interpretarea rezultatelor”. Afişaţi şi atenţie,

discutaţi(!) graficele şi tabelele prin care obiectivizaţi rezultatele. Puteţi avea mai multe
slide-uri cu acest titlu, în funcţie de câte grafice vreţi să prezentaţi. Acestea rămân afişate
numai cât timp le discutaţi.

8. Următorul reprezintă concluzii lucrării. Aici scrieţi dacă ipoteza a fost confirmată, dacă
cercetarea a dat rezultate de care sunteţi mulţumiţi sau nu. Uneori cercetarea poate să nu
dea rezultate şi acesta nu este neapărat un lucru rău. Aţi demonstrat că nu e aşa cum
presupuneaţi. Până la urmă tot aveţi un rezultat. La concluzii puteţi trece şi eventuale
propuneri în vederea îmbunătăţirii practicii domeniului.

9. Nu mai urmează nimic, e de prost-gust să scrieţi la final “Vă mulţumesc”. Puteţi s-o
spuneţi pur şi simplu. E suficient. După ce terminaţi de vorbit.

10. Nu vă plimbaţi prin sală în timpul prezentării. Nu vă mişcaţi prea repede, nu vorbiţi
prea repede, nu daţi slide-urile pe fast forward. Eu mă plimb prin sală când ţin cursurile,
nu ştiu de ce am impresia că asta îi face pe studenţi să fie mai atenţi, să nu “doarmă”, dar
poate mă înşel, îmi voi regândi strategia, deşi Tonya Reiman, celmai mare expert în
“limbajul trupului” din America spune că e mai bine să ne mişcăm, aşa facem să se
deplaseze energia… Cred că ideea cea mai bună ar fi să nu vă plimbaţi prea repede sau
prea departe…

Un alt pas important în pregătire este alcătuirea unei liste de posibile zece întrebări pe
care vă puteţi imagina că vi le-ar pune cei din comisie, începând de la ce metode de
kinetoterapie aţi folosit, până la cum îl cheamă pe pacientul nr 12. Aici ar fi bine să nu vă
lipsească flerul. Şi să cunoaşteţi foarte bine afecţiunea abrdată, la fel şi principiile de
tratament. Evident, scrieţi într-un document special atât întrebările, cât şi răspunsurile.
Apăraţi-vă ideile cu argumente, nu la modul emoţional sau absurd, arătaţi întotdeauna că
acestea au fost rezultatele obţinute în felul în care aţi lucrat. Spuneţi: “Acestea sunt
rezultatele obţinute de mine, în modul descris anterior, e munca mea de cercetare în
condiţiile  descrise”. Tot evident, prezentarea poate conţine un număr mai mare de slide-
uri, în funcţie de cât aveţi de prezentat, de grafice, tabele şi aşa mai departe.

Repet, vorbiţi liber, nu citiţi. În paralel cu ideile principale vă puteţi extrage din lucrare,
argumentele la acestea şi unele descrieri mai amănunţite, pe care le puteţi printa sub
titlurile “Slide-ul numărul 1″, “Slide-ul numărul 2″ şi aşa mai departe, numai pentru a citi
mai multe detalii. Acest document separat cuprinde deci mai multă informaţie, de fapt
totul despre fiecare slide. Citiţi de mai multe ori, până ajungeţi să jonglaţi cu ele. Şi în
cazul ăsta putem spune că “Repetitio est mater studiorum”. Repetaţi în faţa calculatorului,
citiţi în faţa oglinzii cu voce tare, sau folosiţi orice alte metode care credeţi că vi se
potrivesc. Cu cât veţi repeta mai mult, cu atât veţi avea mai puţine emoţii când veţi
susţine lucrarea.

Nu uitaţi: succesul vine NUMAI dacă ştii cum să-l chemi!