lui trăiau în siguranţă.

Era o lume completă ce nu aco pe rea

mai mult de 16-20 km pătraţi de pământ pietros. Vă închipuiți
ce influenţă trebuie să fi avut acest mediu asupra a tot ce făcea,
spunea şi gândea o persoană? Locuitorii din Babilon, Asiria şi
Egipt făcuseră parte dintr-o gloată enormă. Se pierdu seră în
mulţime. Grecul însă nu pierduse niciodată contactul cu împre -
jurimile imediate. Nu înceta nicicând să fie parte a unui orăşel
unde toată lumea se cunoştea cu toată lumea. Sim ţea că vecinii
săi inteligenţi îl privesc. Orice ar fi făcut, fie că scria piese de
teatru, sculpta statui de marmură sau compunea cântece, nu
uita că strădaniile lui urmau să fie judecate de toţi cetăţenii
născuţi liberi în oraşul lui natal, care se pricepeau la asemenea
lucruri. Această conştiinţă îl obliga să tindă spre perfec ţiune,
iar perfecţiunea, aşa cum învăţase din copilărie, nu era posibilă
fără moderaţie.
La această şcoală severă grecii au învăţat să exceleze în
multe domenii. Au creat noi forme de guvernământ, noi forme
de literatură şi noi idealuri în artă, pe care noi nu am reuşit
vre odată să le întrecem. Au realizat aceste miracole în sătucuri
care ocupau suprafeţe mai mici decât patru sau cinci cvartale
moderne.
Și iată ce s-a întâmplat în cele din urmă!
În secolul al IV-lea înaintea erei noastre, Alexandru al Mace -
doniei a cucerit lumea. De îndată ce a terminat cu războaiele,
Alexandru a hotărât că trebuie să dăruiască întregii omeniri
binefacerile geniului grecesc autentic. L-a scos din cetăţi şi sate
şi a încercat să-l facă să înflorească şi să rodească în vastele
reşedinţe regale ale imperiului său proaspăt cucerit. Însă grecii,
duși de lângă templele cu care erau obişnuiţi, duși de lângă su -
ne tele şi mirosurile bine-cunoscute ale străduţelor întorto cheate
de acasă, şi-au pierdut repede voia bună şi minunatul simţ al
moderaţiei care le inspirase munca mâinilor şi minţii pe vremea
când trudeau pentru gloria vechilor lor oraşe-stat. Au devenit
meşteri fără valoare, mulţumiți cu opere de mâna a doua. În
ziua în care micile oraşe-stat ale vechii Elade şi-au pier dut
independenţa şi au fost înglobate forţat într-o ţară mare, vechiul
spirit grec a murit. Şi mort a rămas de atunci încoace.