Mumiai, iar corpul îmbălsămat s-a numit „mumie“.

Mumia era
înfăşurată în metri peste metri de pânză pregătită special şi
apoi aşezată într-un coşciug, gata să fie dus în locuinţa ultimă.
Însă mormântul unui egiptean era o adevărată casă unde corpul
era înconjurat de mobilier, instrumente muzicale (ca să petreacă
mai plăcut ceasurile terne de aşteptare) şi sta tuete reprezen -
tând bucătari, brutari şi bărbieri (pentru ca ocu pantul întune -
cosului cămin să aibă mâncare cum se cuvine şi să nu umble
nebărbierit).
Iniţial aceste morminte au fost săpate în stâncile munţilor
din vest, însă pe măsură ce egiptenii au înaintat spre nord, au
fost nevoiţi să-şi construiască cimitirele în deşert. Însă deşertul
e plin de animale sălbatice şi tâlhari la fel de sălbatici care
intrau în morminte şi tulburau mumia sau furau bijuteriile
îngropate alături de mort. Pentru a preveni asemenea pângăriri
nelegiuite, egiptenii ridicau deasupra mormintelor nişte dâm -
buri din pietre. Treptat dâmburile s-au mărit, deoarece bogaţii
construiau movile mai înalte decât săracii şi exista o rivalitate
con siderabilă pentru a vedea cine va construi cel mai înalt tumul
de pietre. Recordul a fost stabilit de regele Khufu, căruia grecii
îi ziceau Kheops şi care a trăit cu aproximativ trei mii de ani
înain tea erei noastre. Movila lui, pe care grecii au numit-o pira -
midă (deoarece cuvântul egiptean pentru „înalt“ era pir-em-us),
măsoară peste 150 de metri înălţime.
Acoperă mai bine de cinci hectare de deşert, adică o supra -
faţă de trei ori mai mare decât a bazilicii Sfântul Petru, cel mai
mare edificiu din lumea creştină.
Peste o sută de mii de oameni au trudit douăzeci şi ceva de
ani aducând pietrele necesare de pe celălalt mal al fluviului –
trecându-le peste Nil (cum au reuşit să o facă nu pricepem), de
multe ori tractându-le pe distanţe mari în deşert înainte de a
le ridica în sfârşit în poziţia corectă. Însă atât de bine şi-au
făcut treaba arhitecţii şi inginerii regelui, încât strâmtul coridor
care duce la mormântul regal din inima monstrului de piatră
nu s-a deformat până acum sub greutatea miilor de tone de
piatră care îl presează din toate părţile.