SANCTIUNI DE DREPT PENAL

1. Constituie sancțiuni penale :

a) pedepsele; - varianta corectă

b) pedepsele, măsurile de siguranță și măsurile educative;
c) detențiunea pe viață, închisoarea și amenda.
2. Constituie sancțiuni în dreptul penal:

a) pedepsele;
b) pedepsele, măsurile de siguranță și măsurile educative;
c) sancțiunile civile ce constau în restituiri și despăgubiri. - varianta corectă
3. Pedeapsa:

a) nu este singura sancțiune penală;

b) are și o funcție de eliminare definitivă; - toate 3 variantele sunt corecte
c) are și o funcție de eliminare temporară.
4. Detențiunea pe viață:

a) are avantajul că poate fi retrasă în caz de eroare judiciară;

b) este o pedeapsă absolut determinată; - primele 2 variante sunt corecte
c) poate fi aplicată infractorului care, la data pronunțării hotărârii de condamnare, a
împlinit vârsta de 65 ani, dacă legea o prevede pentru infracțiunea săvârșită.
5. Pedeapsa accesorie:

a) poate avea o durată mai lungă decât pedeapsa principală;

b) poate avea o durată mai scurta decât pedeapsa principală; - varianta
corectă
c) este totdeauna egală cu pedeapsa principală.
1. Sunt sancțiuni de drept penal:

a) pedeapsa închisorii;
b) măsurile de siguranță; - toate 3 variantele sunt corecte
c) măsurile educative.
2. Reprezintă principii ale sistemului sancționator de drept penal:

a) principiul stabilirii unor sancțiuni revocabile;

b) principiul umanismului sancțiunilor; - toate 3 variantele sunt
corecte
c) principiul personalității sancțiunilor.
3. Principiul personalității sancțiunilor de drept penal presupune ca:

a) sancțiunea să vizeze persoana și nu patrimoniul;

b) sancțiunea să se răsfrângă doar asupra făptuitorului; - varianta corectă
c) sancțiunea trebuie să fie astfel stabilită și aplicată încât să nu afecteze pe cei
aflați în întreținerea făptuitorului.
4. Degradarea militară:

a) se poate aplica doar pe o perioadă cuprinsă între un an și 10 ani;

b) este obligatorie dacă s-a aplicat pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau
detenția pe viață;
c) în alte cazuri decât cele de la lit.b, este facultativă.
5. Pedeapsa accesorie se execută:

a) de la data punerii în executare a hotărârii;

b) de la data rămânerii definitive a hotărârii; - varianta corectă
c) până la considerarea ca executată a hotărârii.
 CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ

1. Cauzele care înlătură răspunderea penală pot fi:

a) generale sau impunitate;

b) speciale sau de nepedepsire;
c) speciale, caz în care le regăsim atât în Partea generală, cât și în Partea
specială a Codului penal.
2. Amnistia:

a) este incidentă în cazul infracțiunilor continui, continuate și progresive, dacă

acestea s-au consumat până la data adoptării legii de amnistie;
b) înlătură caracterul penal al faptei;
c) înlătură consecința săvârșirii unei infracțiuni.
3. Amnistia:

a) poate avea caracter mixt, operând atât in rem, cât și in personam;

b) se referă la făptuitor, și nu la infracțiunile săvârșite; -a, c sunt variantele
corecte
c) poate fi postcondamnatorie sau improprie și postexecutorie sau proprie.
4. În cazul amnistiei după condamnare:

a) există efectul repunerii în situația anterioară;

b) nu se execută pedepsele complementare;
c) nu se execută măsurile de siguranță și măsurile educative.
5. În cazul amnistiei anterioară condamnării:

a) efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar;

b) beneficiarul poate cere continuarea procesului penal;
c) se înlătură atât răspunderea penală, cât și răspunderea civilă pentru infracțiunea
săvârșită.
6. Termenele de prescripție a răspunderii penale nu se determină în raport
de:
a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, dacă infracțiunea a
rămas în faza tentativei;
b) pedeapsă prevăzută de lege, cu luarea în considerare a circumstanțelor de
atenuare sau de agravare ce au influență asupra limitelor pedepsei prevăzute
de lege;
c) natura și gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile
comise.
7. Termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă:

a) din momentul încetării acțiunii ori inacțiunii (epuizării), în cazul

infracțiunii continue;
b) din momentul încetării acțiunii ori inacțiunii (epuizării), în cazul infracțiunii
continuate;
c) din momentul încetării acțiunii ori inacțiunii (epuizării), în cazul infracțiunii
progresive.
8. Plângerea prealabilă constituie:

a) o condiție de pedepsibilitate;
b) o încunoștințare despre săvârșirea unei infracțiuni;
c) o condiție de tragere la răspundere penală.
9. Retragerea plângerii prealabile conduce la înlăturarea răspunderii penale
dacă:

a) este totală și necondiționată, adică să privească și latura penală și cea civilă;

b) este totală și necondiționată, adică să privească doar latura penală;
c) a fost făcută printr-un înscris autentic.
10. Împăcarea părților este prevăzută de lege:

a) la toate infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea

prealabilă, fără excepție;
b) la toate infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la
plângerea prealabilă, cu excepții;
c) și produce efecte in personam sau in rem.