INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

1. Pentru a se constata circumstanță atenuantă a provocării este necesar ca:

a) partea vătămată să fi provocat o puternică tulburare sau emoție prin săvârșirea
unei acțiuni ilicite chiar dacă aceasta nu reprezintă infracțiune;
b) partea vătămată să fi provocat o puternică tulburare sau emoție prin
săvârșirea unei acțiuni ilicite grave sub stăpânirea căreia este săvârșită
infracțiunea;
c) actul provocator să fie săvârșit în prezența inculpatului sau acesta să fi luat
cunoștință de acesta imediat sau să fi constatat imediat urmările acestuia.
2. Pot reprezenta circumstanțe atenuante:
a) comportarea sinceră în cursul procesului;
b) starea de beție accidentală incompletă;
c) starea de beție voluntară completă.
3. Stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii ca
circumstanță atenuantă:
a) va fi reținută și în cazul depistării sau împiedicării producerii rezultatului
dacă până atunci s-a realizat conținutul altei infracțiuni;
b) nu va fi reținută și în cazul desistării sau împiedicării producerii rezultatului
dacă până atunci s-a realizat conținutul altei infracțiuni neputând fi valorificată de
două ori aceeași împrejurare;
c) se va aplica numai dacă intervenția inculpatului a fost eficientă.
4. Circumstanțele atenuante conduc:
a) la o reducere obligatorie a pedepsei;
b) la o pluralitate de atenuări dacă sunt reținute mai multe circumstanțe atenuante;
c) la înlăturarea pedepsei complementare dacă aceasta este obligatorie.
5. Circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de către trei sau mai multe
persoane se reține:
a) indiferent dacă toți participanții răspund penal sau nu;
b) numai dacă toți participanții au fost prezenți la locul săvârșirii faptei;
c) chiar dacă nu toți participanții au fost prezenți la locul săvârșirii faptei.
6. Reprezintă circumstanțe agravante reale:
a) săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzime;
b) săvârșirea infracțiunii prin mijloace care prezintă pericol public;
c) săvârșirea infracțiunii cu un minor.
7. Starea de beție preordinată:
a) este o circumstanță agravantă personală;
b) poate deveni o circumstanță reală;
c) nu se reține când premeditarea intră în conținutul infracțiunii.
8. Circumstanțele agravante conduc:
a) la o agravare obligatorie a pedepsei;
b) la o agravare facultativă a pedepsei;
c) la o agravare obligatorie a pedepsei în cazul circumstanțelor agravante legale.
9. În caz de concurs între cauzele de agravare și de atenuare:
a) pedeapsa se stabilește ținând seama în următoarea ordine de
circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante, starea de recidivă;
b) pedeapsa se stabilește ținând seama în următoarea ordine de circumstanțele
agravante, de circumstanțele atenuante și apoi de celelalte stări de agravare sau
atenuare a pedepsei;
c) pedeapsa se stabilește ținând seama în următoarea ordine de starea de recidivă
circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante.
10. În ceea ce privește efectele circumstanțelor atenuante și agravante:
a) circumstanțele atenuante își produc efectele indiferent dacă au fost cunoscute
sau nu de infractor;
b) nu constituie circumstanță agravantă împrejurarea care nu este cunoscută de
infractor;
c) circumstanțele personale nu se răsfrâng asupra participanților.