Impactul opțiunilor contabile și fiscale privind gestiunea

mijloacelor fixe asupra rezultatului exercițiului

Studenți:

Anul III, Sem. II

Cuprins
1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE...............................................................................2
1.1 Imobilizările corporale – aspecte contabile și fiscale......................................................................................2
1.2 Clasificarea imobilizărilor corporale...............................................................................................................3
2. AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE.......................................................................................................................4
2.1. Definire, aspecte generale privind amortizarea.............................................................................................4
2.2 Metode de amortizare....................................................................................................................................4
2.3 Amortizarea contabilă versus amortizarea fiscală..........................................................................................5
2.3.1 Amortizarea contabilă.............................................................................................................................5
2.3.2 Amortizarea fiscală..................................................................................................................................6
3. Studiu de caz privind impactul opțiunilor contabile și fiscale asupra rezultatului exercițiului..............................8
3. 1. Studiul de caz nr. 1.......................................................................................................................................8
III.2. Studiul de caz nr. 2.....................................................................................................................................15
Bibliografie.............................................................................................................................................................19

1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE

1
1.1 Imobilizările corporale – aspecte contabile și fiscale

Din punct de vedere contabil, activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice
viitoare și deținute pe o perioadă mai mare de un an, conform pct. 138 OMFP 1802/2014.

Prin definiția de la pct. 190, alin.1 OMFP 1802/2014, imobilizările corporale reprezintă active care:

a) sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii,
pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; și
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Din punct de vedere fiscal, prin definiția redată la art. 7, alin.21 din Codul Fiscal, mijlocul fix este
orice imobilizare corporală care este deținută pentru a fi utilizată în producția sau livrarea de bunuri sau
în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terților sau în scopuri administrative, dacă are o durată
normală de utilizare mai mare de un an și o valoare egală sau mai mare decât limita stabilită prin
hotărâre a Guvernului.

În literatura de specialitate, imobilizările corporale mai sunt denumite și imobilizări materiale sau
active fixe tangibile.

Norma internațională de contabilitate care face referire în mod direct la imobilizările corporale este IAS
16 ”Imobilizări corporale”. Standardul definește investițiile material ca fiind imobilizări corporale.
Noțiunea de investiție poate fi concretizată în achiziționarea bunurilor de capital (clădiri, utilaje,
echipamente etc.), în vederea producerii de bunuri și servicii pentru consumul viitor. Accepțiunea cea
mai des întâlnită pentru definirea investiției este aceea de cheltuială sau plasament de sume bănești la
un moment initial, pentru a obține efecte ulterioare.

1.2 Clasificarea imobilizărilor corporale

2
 Prin imobilizări corporale înțelegem active corporale, imobilizări fizice, imobilizări tangibile,
investiții materiale.

În cadrul imobilizărilor corporale se cuprind:

 terenuri și amenajări de terenuri

 imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe
 imobilizări corporale în curs de execuție
 avansuri acordate pentru imobilizări corporale.

Terenurile sunt întinderi limitate de pământ, deținute de entități pentru realizarea activităților
de bază și auxiliare. Acestea sunt evidențiate pe următoarele grupe: terenuri agricole, terenuri
silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcții și altele.

Din punct de vedere contabil, se face distincție între terenul propriu-zis și amenajările de teren,
datorită regimului financiar diferit al celor două categorii și anume: terenurile nu se
amortizează.

Amenajările de teren reprezintă investițiile efectuate pentru punerea în valoare a terenurilor,

lacurilor, bălților, iazurilor și a altor lucrări similare și se concretizează în racordări la regia
electrică, îndiguiri, drumuri și căi de acces.

Mijloacele fixe reprezintă orice imobilizare corporală care este deținută pentru a fi utilizată în
producția sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terților sau în
scopuri administrative, dacă are o durată de utilizare mai mare de un an și o valoare egală sau
mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului.

Conform Planului de conturi general, prevăzut în OMFP 3055/2009, cap. IV, pct. 329,
mijloacele fixe se împart în 3 grupe principale:

1. Construcții
2. Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații – care cuprind:
- Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)
- Aparate și instalații de măsură, control și reglare
- Mijloace de transport
- Animale și plantații.

3
 3. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și
alte active corporale.

Imobilizările corporale în curs de execuție se referă la acele imobilizări care nu

sunt terminate, aflîndu-se în diferite faze de execuție, la cele finalizate dar
nerecepționate, devenind ulterior imobilizări corporale, precum și la avansurile
acordate pentru aceste categorii de imobilizări.

2. AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE

2.1. Definire, aspecte generale privind amortizarea

Amortizarea, ca termen general, se referă la recuperarea treptată, eșalonată, atât din

punct de vedere contabil, cât și din punct de vedere fiscal, a tuturor costurilor generate de
dobândirea unui activ, construcția sa, producerea din resursele proprii, precum și a cheltuielilor
conexe care se pot regăsi în costul unui activ: instalare, montaj, taxe nerecuperabile etc.

2.2 Metode de amortizare

Metodele de amortizare utilizate sunt:

 amortizarea liniară – este cea mai folosită metodă și se calculează prin împărțirea
valorii activului la numărul de ani în care va fi folosit; cheltuiala cu amortizarea este
astfel constantă pe întreaga durată de funcționare a activului;
 amortizarea accelerată – este folosită atunci când activele sunt utilizate mai intens în
primul an de folosință (cheltuială mai mare pentru firmă în primul an) și constă în
includerea, în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de
până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării;
 amortizarea degresivă – este folosită tot atunci când activele sunt utilizate mai intens
în primii ani de folosință și presupune multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu niște
coeficienți, astfel că în primii ani de la recepția mijlocului fix, procesul de amortizare este

4
 accelerat, iar pe măsura trecerii anilor corespunzători duratei normale de funcționare,
amortizarea înregistrată se reduce.

Faptul că putem să eșalonăm costurile menționate mai sus (nu punem direct pe cheltuială
– așa cum facem cu obiectele de inventar), are drept consecință o afectare a profitului nu dintr-
o dată, în luna achiziției, ci pe parcursul câtorva ani, corespunzător cu durata de viață utilă.
Desigur că durata de viață diferă de la un tip de imobilizare la alta.

Amortizarea este o cheltuială „non cash”, ea nu afectează fluxul de numerar al entității,  doar
profitul perioadei.

Deoarece în definiția de mai sus discutăm despre amortizare fiscală și cea contabilă, în
practică este important să se facă distincția între cei doi termeni: amortizarea contabilă și
amortizarea fiscală.

2.3 Amortizarea contabilă versus amortizarea fiscală

2.3.1 Amortizarea contabilă

Din punct de vedere contabil, activele imobilizate sunt acele active generatoare de
beneficii economice viitoare și deținute de entitate pentru o perioadă mai mare de un an. Mai
exact, sunt acele active destinate utilizării pe o bază continuă, pe o perioadă mai mare de un
an, în scopul desfășurării activităților entității și atingerea obiectivelor stabilite.

Amortizarea contabilă este cea care apare în balanța de verificare, iar registrul de amortizare
contabilă este un document care furnizează informațiile care se înregistrează în contabilitate -
nota contabilă de amortizare - 6811=281xx.

Conform Ordinului nr. 1802/2014, trebuie să amortizăm un mijloc fix pe durata de viață utilă a
acestuia, adică pe perioada în care acesta este disponibil pentru utilizare de către entitate
(produce beneficii economice viitoare).

Această durată de viață utilă se va stabili, de regulă, de către entitate, în politicile și

procedurile contabile ale acesteia.

5
Din punct de vedere contabil, nu se prevede o limită minimă a valorii pentru care un mijloc fix
poate fi amortizat.

De cele mai multe ori, entitățile utilizează un singur registru de amortizări, găsind punctele
comune între cele două tipuri de prevederi – contabile și fiscale și utilizând duratele de viață
prevăzute de HG 2139/2004.

Sistemul de două registre se utilizează de cele mai multe ori de către firmele multinaționale,
care aplică un sistem de raportare contabilă conform politicii companiei și care diferă
semnificativ de prevederile fiscale. În acest sens, este necesară evidențierea separată a
amortizării pentru scopuri fiscale.

2.3.2 Amortizarea fiscală

Din punct de vedere fiscal, potrivit art. 28 din Codul Fiscal, mijlocul fix amortizabil este
orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

 este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru
a fi închiriat terților sau în scopuri administrative;
 are o valoare fiscală egală sau mai mare de 2.500 lei, limita stabilită prin HG, la data
intrării în patrimoniul contribuabilului (prin opțiune, pentru bunurile cu o valoare sub
pragul de 2.500 lei, entitatea poate opta daca sa le inregistreze direct pe cheltuiala sau
sa le amortizeze pe o anumită durată de viață);
 are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

În ceea ce privește valoarea fiscală de 2.500 lei, pentru plătitorii de TVA se va lua în
considerare valoarea de achiziție fără TVA (baza) de pe factură, iar pentru neplătitorii de TVA
se va lua în considerare valoarea de achiziție cu tot cu TVA de pe factură.

De reținut este faptul că amortizarea fiscală se va calcula doar începând cu luna următoare
celei în care bunul achiziționat a fost pus în funcțiune.

6
 Pentru stabilirea duratei de viață a unui bun se va utiliza tabelul din HG nr. 2139/2004,
unde pentru fiecare mijloc fix este prevăzută o anumită durată de viață (interval de ani) iar
entitatea poate să aleagă o anumita perioadă care să se încadreze în intervalul respectiv.

Atentie! Terenurile nu se amortizează, deoarece se consideră că acestea nu își vor pierde

niciodată valoarea.

Registrul pentru amortizarea fiscală este un document de evidență externă, care  furnizează
informații atunci când se calculează impozitul pe profit (în cazul entităților plătitoare de impozit
pe profit). El nu generează note contabile.

7
3. Studiu de caz privind impactul opțiunilor contabile și fiscale asupra
rezultatului exercițiului

3. 1. Studiul de caz nr. 1

În acest caz vom studia impactul utilizării unei perioade a amortizări fiscale
diferite de amortizarea contabilă, exemplificate pentru metoda de amortizare liniară.
Menționăm că durata de utilizare economică stabilită de fiecare contribuabil poate
fi diferită de durata normală de funcționare reglementată. În practică pot exista cele trei
situații prezentate în tabelul de mai jos:
Durata de utilizare Durata de utilizare Durata de utilizare
economică este economică este economică este egală cu
inferioară duratei superioară duratei durata normală de
normale de normale de funcționare
funcționare funcționare
Amortizarea contabilă Amortizarea contabilă Amortizarea contabilă este
este superioară este inferioară egală cu amortizarea
amortizării fiscale. amortizării fiscale. fiscală.

Doar amortizarea În perioada care Cheltuiala cu amortizarea

fiscală este deductibilă depășește amortizarea este deductibilă la
la determinarea fiscală, cheltuiala cu determinarea rezultatului
rezultatului fiscal. amortizarea contabilă va fiscal.
fi nedeductibilă.

Exemplele care urmează aduc în discuție principalele prevederi cuprinse în

reglementările contabile și fiscale cu privire la amortizarea imobilizărilor corporale în
cazul entităților care intră în perimetrul de aplicare a OMFP nr. 1.802/2014 și OMFP nr.
2.844/2016.

8
 Societatea Beta SRL achiziționează la data de 18.12.N-1 un autoturism în vederea
utilizării acestuia în activitate. Valoarea de achiziție este de 90.000 lei + TVA 19%.

Din punct de vedere contabil

– Achiziționarea utilajului:

%
107.100 lei
2131
90.000 lei
„Echipamente tehnologice
404
(mașini, utilaje și = 107.100 lei
„Furnizori de imobilizări”
instalații de lucru)”
4426
17.100 lei
„TVA deductibilă”

– Achitarea contravalorii autoturismului:

5121
107.100 404 107.100
= „Conturi la bănci
lei „Furnizori de imobilizări” lei
în lei”

Din punct de vedere fiscal

Potrivit Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a

mijloacelor fixe, autoturismul se regăsește în:

 grupa 2 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”,

 subgrupa 2.3 „Mijloace de transport”,
 clasa 2.3.2 „Mijloace de transport auto”,
 subclasa 2.3.2.1.1 „autoturisme”.

Codului de identificare 2.3.2.1.1 „autoturisme” îi corespunde o durată normală de

funcționare cuprinsă în intervalul 4-6 ani.

Situația 1. Durata de utilizare economică este inferioară duratei normale de utilizare

Din punct de vedere contabil, conducerea entității apreciază, având în vedere

specificul activității, că durata de utilizare economică a autoturismului este de 3 ani și
hotărăște să se ignore valoarea reziduală a activului. Autoturismul este pus în funcțiune în
luna achiziției.

9
Societatea utilizează drept bază de calcul al amortizării costul de achiziție. Managementul
entității optează pentru regimul de amortizare liniar:

Amortizarea = 90.000 lei/3 ani = 30.000 lei/an

Înregistrarea amortizării anuale se efectuează după cum urmează:

6811
2813
„Cheltuieli de exploatare
30.000 lei = „Amortizarea instalațiilor 30.000 lei
privind amortizarea
și mijloacelor de transport”
imobilizărilor”

În vederea determinării amortizării fiscale, managementul entității decide utilizarea

unei durate normale de funcționare de 4 ani.

Societatea hotărăște să amortizeze autoturismul din punct de vedere fiscal folosind

metoda amortizării liniare:

Amortizarea = 90.000 lei/5 ani = 22.500 lei/an

Situația în care durata de utilizare economică (3 ani)

este inferioară duratei normale de funcționare (4 ani)

Sumă Sumă
Amortizare Amortizare
Anul fiscal deductibilă nedeductibilă
contabilă fiscală
fiscal fiscal
N 30.000 22.500 22.500 7.500
N+1 30.000 22.500 22.500 7.500
N+2 30.000 22.500 22.500 7.500
N+3 - 22.500 22.500 -
Total 90.000 90.000 90.000 22.500

Evidențierea amortizării contabile și a amortizării fiscale în formularul 101

Amortizare fiscală Amortizare contabilă

Exercițiul financiar
(rândul 11 din F 101) (rândul 28 din F 101)
N 18.000 30.000
N+1 18.000 30.000
N+2 18.000 30.000

10
N+3 18.000 -
N+4 18.000 -
Total 90.000 90.000

Situația 2. Durata de utilizare economică este superioară duratei normale de

funcționare

Din punct de vedere contabil, conducerea entității apreciază, având în vedere

specificul activității, că durata de utilizare economică a autoturismului este de 7 ani și
hotărăște să se ignore valoarea reziduală a activului. Autoturismul este pus în funcțiune la
data de 01.01.N.

Managementul entității optează pentru regimul de amortizare liniar:

Amortizarea = 90.000 lei/7 ani = 12.857 lei/an

Înregistrarea amortizării anuale se efectuează după cum urmează:

6811
2813
„Cheltuieli de exploatare
10.000 lei = „Amortizarea instalațiilor 12.857 lei
privind amortizarea
și mijloacelor de transport”
imobilizărilor”

În vederea determinării amortizării fiscale, managementul entității decide utilizarea unei

durate normale de funcționare de 6 ani.

Societatea hotărăște să amortizeze autoturismul din punct de vedere fiscal folosind

metoda amortizării liniare:

Amortizarea = 90.000 lei/6 ani = 15.000 lei/an

Situația în care durata de utilizare economică (7 ani)

este superioară duratei normale de funcționare (6 ani)

Sumă Sumă
Amortizare Amortizare
Anul fiscal deductibilă nedeductibilă
contabilă fiscală
fiscal fiscal
N 12.857 15.000 15.000 -
11
N+1 12.857 15.000 15.000 -
N+2 12.857 15.000 15.000 -
N+3 12.857 15.000 15.000 -
N+4 12.857 15.000 15.000 -
N+5 12.857 15.000 15.000 -
N+6 12.858 12.858
Total 90.000 90.000 90.000 12.858

Evidențierea amortizării contabile și a amortizării fiscale în formularul 101

Amortizare fiscală Amortizare contabilă
Exercițiul financiar
(rândul 11 din F101) (rândul 28 din F 101)
N 15.000 12.857
N+1 15.000 12.857
N+2 15.000 12.857
N+3 15.000 12.857
N+4 15.000 12.857
N+5 15.000 12.857
N+6 - 12.858
Total 90.000 90.000

Situația 3. Durata de utilizare economică este egală cu durata normală de

funcționare

Din punct de vedere contabil, conducerea societății apreciază, având în vedere

specificul activității, că durata de utilizare economică a autoturismului este de 5 ani și
hotărăște să se ignore valoarea reziduală a activului. Autoturismul este pus în funcțiune la
data de 01.01.N.

Managementul entității optează pentru regimul de amortizare liniar:

Amortizarea = 90.000 lei/5 ani = 18.000 lei/an

Înregistrarea amortizării anuale se efectuează după cum urmează:

18.000 lei 6811 = 2813 18.000 lei

„Cheltuieli de exploatare „Amortizarea instalațiilor
privind amortizarea și mijloacelor de transport”
12
 imobilizărilor”

În vederea determinării amortizării fiscale, managementul entității decide utilizarea unei

durate normale de funcționare de 5 ani.

Societatea hotărăște să amortizeze utilajul din punct de vedere fiscal folosind metoda
amortizării liniare:

Amortizarea = 90.000 lei/5 ani = 18.000 lei/an

Situația în care durata de utilizare economică este egală cu durata normală de

funcționare

Sumă Sumă
Amortizare Amortizare
Anul fiscal deductibilă nedeductibilă
contabilă fiscală
fiscal fiscal
N 18.000 18.000 18.000 -
N+1 18.000 18.000 18.000 -
N+2 18.000 18.000 18.000 -
N+3 18.000 18.000 18.000 -
N+4 18.000 18.000 18.000 -
-
Total 90.000 90.000 90.000

În niciunul dintre cei 5 ani entitatea nu va înregistra cheltuieli nedeductibile fiscal.

Cheltuiala cu amortizarea în cuantum de 18.000 lei este deductibilă la determinarea
rezultatului fiscal.

Evidențierea amortizării contabile și a amortizării fiscale în formularul 101

Exercițiul financiar Amortizare fiscală Amortizare contabilă

13
 (rândul 11 din F 101) (rândul 28 din F 101)
N 18.000 18.000
N+1 18.000 18.000
N+2 18.000 18.000
N+3 18.000 18.000
N+4 18.000 18.000
Total 90.000 90.000

ÎN CONCLUZIE:
Utilizarea unei perioade a amortizări fiscale diferite de amortizarea contabilă
permite creșterea sau diminuarea nivelului cheltuielii cu amortizarea fiscală deductibilă,
cu efectele de optimizare a cash-flow-ului pe perioada de amortizare.
Astfel, în cazul în care durata de amortizare fiscală este stabilită la 4 ani, cheltuiala
cu amortizarea fiscală anuală ar fi de 22.500 lei; în cazul în care se va opta pentru
perioada maximă de 6 ani, cheltuiala anuală se va reduce la 18.000 lei.
Din punct de vedere fiscal, opțiunea pentru una din cele două durate de amortizare
trebuie să aibă în vedere diferența de impozit pe profit, care poate conduce fie la
majorarea profitului contabil distribuibil (prin înregistrarea unei amortizări fiscale mai
mari decât cea contabilă și implicit a unui impozit pe profit mai mic), fie la amânarea
distribuirii profiturilor (prin înregistrarea unei amortizări contabile mai mari decât cea
fiscală).
Efecte similare cu cele prezentate mai sus pot rezulta din alegerea unor metode de
amortizare diferite în scopuri contabile și fiscale. Legislația fiscală stabilește dreptul
contribuabilului de a opta pentru tratamente alternative, însă rezultatul acestor tratamente
constă, deregulă, într-o amânare sau accelerare a impunerii și nu într-o scutire de impozit.

III.2. Studiul de caz nr. 2

În acest studiu vom analiza impactul aplicării diferitelor metode de amortizare

asupra rezultatului contabil și fiscal:
14
 S.C. Beta S.R.L achiziționează în luna decembrie, anul N, un mijloc fix în valoare
de 60 000 lei. Acesta se amortizează în 5 ani, conform catalogului privind clasificarea și
duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe. Se cunosc următoarele date:

Venituri și cheltuieli realizate pe o perioadă de 5 ani:

Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Venituri 100 000 120 000 113 000 125 000 110 000
Cheltuieli 80 000 100 000 98 700 99 500 99 800
*Cheltuielile nu conțin amortizarea

 Metoda amortizării liniare

Cal = 100/5 ani = 20%
Am anuală = 60 000 lei x 20% = 12 000 lei

Amortizare liniară:
An Cota (%) Valoarea de intrare Amortizare
(lei) (lei)
1 20 60 000 12 000
2 20 60 000 12 000
3 20 60 000 12 000
4 20 60 000 12 000
5 20 60 000 12 000

 Metoda amortizării degresive

Cad = 20% (cota medie de amortizare lunară) x 1,5 (coeficient) = 0,3
Anul Valoare Amortizare Valoare netă

15
 intrare Anuală Cumulată contabilă
1 60 000 18 000 18 000 42 000
2 60 000 12 600 30 600 29 400
3 60 000 9 800 40 400 19 600
4 60 000 9 800 50 200 9 800
5 60 000 9 800 60 000 0

Observăm că în anul 3 amortizarea liniară este de 29 400/3 = 9 800 lei,

amortizarea degresivă este de 29 400 x 30% = 8 820 lei. Deoarece amortizarea
degresivă este mai mică decât amortizarea liniară, începând cu anul 3 mijlocul fix
se amortizează în regim liniar.

 Metoda amortizării accelerate

Anul Valoare Amortizare Valoare netă
intrare Anuală Cumulată contabilă
1 60 000 30 000 30 000 30 000
2 60 000 7 500 37 500 22 500
3 60 000 7 500 45 000 15 000
4 60 000 7 500 52 500 7 500
5 60 000 7 500 60 000 0

Din analiza datelor cuprinse în tabelul de mai sus rezultă că în primul an de

funcţionare amortizarea utilajului este în proporţie de 50% din valoarea sa de intrare,
respectiv 30.000 lei, iar în perioada rămasă, amortizarea se realizează după regimul liniar,
valoarea acesteia ridicându-se la suma de 7 500 lei.

 Comparație amortizare liniară, degresivă, accelerată

Cheltuieli An 1 An 2 An 3 An 4 An 5
16
Amortizarea 12 000 12 000 12 000 12 000 12 000
liniară
Amortizarea 18 000 12 600 9 800 9 800 9 800
degresivă
Amortizarea 30 000 7 500 7 500 7 500 7 500
accelerată

 Impactul cheltuielilor cu amortizarea asupra rezultatului (mii

lei)

An Amortizare liniară Amortizare degresivă Amortizare accelerată

V Ch Rez Imp V Ch Rez Imp V Ch Rez Imp
1 100 92 8 1,28 100 98 2 0,32 100 110 -10 0
2 120 112 8 1,28 120 112, 7,4 1,18 120 107, 12,5 2
6 5
3 113 110, 2,3 0,37 113 108, 4,5 0,72 113 106, 6,8 1,09
7 5 2
4 125 111, 13,5 2,16 125 109, 15,7 2,51 125 107 18 2,88
5 3
5 110 111, -1,8 0 110 109, 0,4 0,06 110 107, 2,7 0,43
8 6 3

ÎN CONCLUZIE:

Putem observa că, în primul an, prin utilizarea metodei de amortizare liniară se
obține cel mai mare rezultat.
Amortizarea liniară utilizează o cotă constantă de 20% față de metoda degresivă (30%) și
față de metoda accelerată (50%). Utilizând cea mai mică cotă de amortizare, în primul an,
se înregistrează cheltuieli mai mici decât celelalte metode, ceea ce conduce la obținerea
unui rezultat mai mare.

În ultimii ani însă, utilizarea unei metode liniare se dovedește a conduce la

obținerea celui mai mic rezultat comparativ cu celelalte două metode. Chiar dacă metoda
liniară păstrează cota de 20% în fiecare an, prin celelalte metode se amortizează o valoare
17
mai mare din mijlocul fix în primii ani, urmând ca și ele să recurgă la o cotă fixă după
primul an, în cazul amortizării accelerate sau după îndeplinirea unei condiții, în cazul
amortizării degresive.
Din datele prezentate în tabelul anterior putem observa faptul că, dacă entitatea
procedează la amortizarea liniară a utilajului achiziţionat atunci suma inclusă lunar în
cheltuielile de exploatare este constantă, respectiv 1.200 lei.
În cazul folosirii metodei degresive, pe cheltuielile de exploatare sunt trecute în
primii doi ani de funcţionare sume mai mari în raport cu amortizarea liniară. Aceasta are
ca justificare economică faptul că deprecierea este mai mare în cursul primelor exerciţii
datorită faptului că utilajul are o capacitate de serviciu mai mare în primii ani de viaţă,
după care antrenează cheltuieli de întreţinere din ce în ce mai mari, care vin să
reîntregească amortizarea anuală mai mică. Observăm că sistemul accelerat presupune o
formă de recuperare în ritm rapid a valorii utilajului pentru evitarea uzurii morale.
Această metodă afectează profitul entităţii în sensul reducerii în primul an, având ca efect
micşorarea impozitului pe profit datorat bugetului de stat, dar în acelaşi timp dă
posibilitatea entităţii de a utiliza disponibilităţile rezultate din reducerea obligaţiei fiscale
prin achiziţionarea de noi active fixe necesare.

18
 Bibliografie

1. https://www.ceccarbusinessmagazine.ro, autor prof. univ. dr. Lucian Cernușca.

2. https://www.fiscalitatea.ro, autor Anca Ivanov - Expert contabil
3. https://accace.ro, autor Laura Stefan
4. https://legestart.ro, autor Bogdan Costea
5. https://contabilul.manager.ro,

19