Sunteți pe pagina 1din 11

TRANSFERAREA ŞI ESCORTAREA ARESTAŢILOR

PREVENTIV, RETINUŢILOR SAU CONDAMNAŢILOR LA


PEDEAPSA ÎNCHISORII

Probleme:
1. Consideraţii generale privind activitatea de escortare şi transferare în cadrul
unităţilor de poliţie.
2. Organizarea transferării şi escortării.
3. Executarea transferării şi escortării de către poliţişti.
4. Incidente ce se pot ivi pe timpul transferării sau escortării şi modul de
rezolvare a acestora de către membrii escortei.
5. Escortarea, paza şi supravegherea persoanelor supuse măsurilor privative de
libertate în sălile instanţelor de judecată sau cu ocazia desfăşurării unor
activităţi pentru lămurirea cauzei.
Bibliografie:
 Codul de procedura penala
 Legea nr. 254 din 19 iulie, actualizată, privind executarea pedepselor şi a măsurilor
privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
 Hotărârea nr.157 din 10 martie 2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
 O.M.A.I. nr. 14/2018 pentru aprobarea Regulamentului  privind organizarea şi
funcţionarea centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi măsurile necesare
pentru siguranţa acestora
 Constantin, C., Tactică poliţienească, Editura Sitech, Craiova, 2014

1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DE


ESCORTARE SI TRANSFERARE ÎN CADRUL UNITĂŢILOR
DE POLIŢIE

Pe timpul desfăşurării procesului penal, în interesul cercetărilor, al judecării


cauzelor sau pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti rămase definitive privind
persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, este necesar ca arestaţii preventiv, reţinuţii sau
condamnaţii aflaţi în aresturile unităţilor de poliţie să fie conduşi sub pază de la sediul
acestora la parchet, instanţă, la alte unităţi de poliţie, la penitenciar sau la alte locuri .
Aceste activităţi se realizează, de regulă, de către poliţişti anume desemnaţi şi poartă
denumirea de escortare şi – respectiv – transferare.

Transferarea este o activitate organizată ce constă în conducerea sub pază înarmată


a unor arestaţi sau condamnaţi la pedeapsa închisorii de la o unitate de poliţie la alta, de la
unitatea de poliţie la penitenciar ori de la acesta la unitatea de poliţie, pentru extinderea unor
cercetări.

Această activitate se execută de către poliţiştii din cadrul centrelor de reţinere şi


arestare preventivă existente în cadrul Inspectoratelor judeţene de poliţie, respectiv
Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi are următoarele trăsături
caracteristice:
 este o activitate de conducere forţată, care se execută sub pază înarmată;
 persoanele transferate sunt obligate să respecte anumite reguli care, la
nevoie, pot fi impuse prin constrângere;
 se execută de către cel puţin doi poliţişti constituiţi într-un element de
serviciu numit „escortă”, care se deplasează pe un itinerar prestabilit.
Transferarea nu trebuie confundată cu activitatea de conducere la unitatea de
poliţie a unor persoane aflate într-o anumită ipostază (suspect, turbulent, contravenient
etc.) şi care este o măsură poliţienească.

Escortarea constă în conducerea sub pază înarmată a unor arestaţi preventiv sau
reţinuţi pentru cercetări în cadrul unităţii de poliţie (escortare interioară) sau de la unitatea de
poliţie la alte unităţi în drept (escortare exterioară).

Escortarea exterioară poate avea loc în următoarele situaţii:


 pentru efectuarea unor acte de urmărire penală în afara unităţii de poliţie
(reconstituiri, experimente judiciare, percheziţii domiciliare, expertize etc.). La aceste
activităţi participă şi ofiţerii de poliţie, de la diverse formaţiuni, care se ocupă de cauza
respectivă (pot fi ofiţeri de la investigarea fraudelor, de la investigaţii criminale, de la
crimă organizată etc.);
 pentru efectuarea unor activităţi legate de emiterea sau prelungirea
mandatelor de arestare preventivă ori pentru prezentarea arestaţilor în faţa judecătorului
sau procurorului;
 în cazul internării arestaţilor în spital ori pentru examinări la policlinici,
institute de specialitate etc.
În asemenea situaţii, scoaterea din arest se face fie în baza Bonului de scoatere -
pentru o escortare interioară, fie în baza Notei de scoatere din arest - pentru o escortare
exterioară.
Atât transferarea, cât şi escortarea sunt activităţi deosebit de importante care
trebuie executate cu maximă atenţie şi responsabilitate, având în vedere faptul că
transferaţii sau escortaţii sunt infractori de cele mai multe ori periculoşi, care nu ezită să
folosească orice prilej pentru a fugi de sub escortă.

2. ORGANIZAREA TRANSFERĂRII ŞI ESCORTĂRII

Activitatea de transferare şi escortare se organizează pentru fiecare caz în parte


de către structurile de arest-transfer existente în cadrul centrelor de reţinere şi arestare
preventivă din subordinea M.A.I.

2.1. Stabilirea şi dotarea escortei

Indiferent de condiţiile în care urmează să se execute acţiunea de transferare sau


de escortare, la aceasta vor participa obligatoriu cel puţin 2 poliţişti.
A se ordona unui singur ofiţer de poliţie(agent) să execute transferarea
(escortarea) unor arestaţi, înseamnă nu numai a le crea condiţii favorabile arestaţilor
respectivi să fugă de sub escortă, dar şi a expune pe poliţist unui pericol cert, în sensul că
ar fi suficient ca acesta să aibă un singur moment de neatenţie pentru a fi atacat de
escortaţi. De asemenea, este posibil ca pe timpul escortării poliţistul să se îmbolnăvească
subit, arestaţii rămânând astfel fără pază.
Numărul poliţiştilor care compun escorta se stabileşte în raport cu:
 numărul arestaţilor sau reţinuţilor care urmează a fi transferaţi sau escortaţi;
 pericolul pe care îl reprezintă aceştia;
 particularităţile traseului ce urmează a fi parcurs;
 dacă transferarea sau escortarea se execută pe timp de zi sau de noapte;
 durata transferării sau escortării;
 mijloacele de deplasare cu care se efectuează escortarea.
Aceste criterii au un caracter orientativ, ele asigurând ca tăria escortei să se
stabilească nu în mod întâmplător ci pe baza unor elemente concrete.
În funcţie de situaţie, când este necesar, escorta poate fi întărită cu alţi agenţi de
poliţie, iar când transferarea (escortarea) se execută cu maşina din dotarea arestului, în
componenţa escortei intră şi agentul conducător auto.
Dacă printre persoanele transferate sunt şi femei, este obligatoriu ca în
componenţa escortei să existe cel puţin o persoană de sex feminin.
Se va mări numărul de poliţişti care constituie escorta, obligatoriu, atunci când
cei transferaţi (escortaţi) sunt:
 recidivişti;
 infractori periculoşi care au comis infracţiuni de omor, tâlhărie sau alte
infracţiuni săvârşite cu violenţă;
 infractori care au evadat sau au încercat să evadeze din aresturile unităţilor de
poliţie, din penitenciare sau de sub escortă, ori despre care există informaţii că
intenţionează să evadeze .
Cât priveşte dotarea escortei, este necesar ca toţi componenţii acesteia să aibă
asupra lor armamentul din dotare şi muniţia aferentă. În afară de acestea, în dotarea
escortei există mijloace de intervenţie şi de imobilizare (bastoane de cauciuc, lanţuri,
cătuşe, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene etc.), precum şi mijloace de
semnalizare (lanterne de buzunar, fluiere etc.) şi comunicaţii (staţii radio).
Escorta se constituie de către şeful de schimb din cadrul centrului de reţinere şi
arestare preventivă, cu avizul şefului centrului, şef de escortă fiind desemnat un ofiţer sau
un agent cu mai multă experienţă. De asemenea, în cazul reţinerii unei persoane, escorta
va fi stabilită de către şeful structurii operative implicate.
Şeful escortei răspunde pentru desfăşurarea în bune condiţii a misiunii, putând
dispune toate măsurile legale, inclusiv folosirea focului de armă, pentru a zădărnici sau a
pune capăt unor evenimente negative (fuga de sub escortă, atacarea escortei etc.).

2.2. Stabilirea traseului de deplasare

Traseul pe care se va deplasa escorta şi eventualele locuri de popas se stabilesc


de către şeful escortei şi se aprobă de seful centrului de reţinere şi arestare preventivă.
Când se stabileşte acest traseu, se urmăresc două scopuri principale:
 prevenirea unor evenimente negative, cum ar fi atacarea escortei sau fuga
arestaţilor. În acest scop se va avea în vedere ca escorta să nu se deplaseze, în măsura
posibilului, pe străzi aglomerate sau cu circulaţie intensă de vehicule, prin pieţe, prin faţa
instituţiilor publice sau prin alte locuri unde ar fi posibilă atacarea escortei ori fuga
arestaţilor (locuri acoperite, păduri, viroage, plantaţii înalte etc.).
 folosirea eficientă a timpului de lucru, prin evitarea itinerariilor lungi.
Pentru mai multă siguranţă se stabileşte şi un itinerar de rezervă. Şeful escortei
este obligat să respecte întocmai itinerariul de transferare fixat.
Odată cu stabilirea traseului se va hotărî şi mijlocul de transport cu care se va
deplasa escorta şi persoanele private de libertate.
Pentru escortarea arestaţilor în oraşe, indiferent de gradul lor de periculozitate şi
de distanţă, este interzisă folosirea mijloacelor de transport în comun (tramvai, autobuz,
troleibuz, metrou sau cu orice vehicul în care se găsesc şi alte persoane).
Abateri de la itinerar se pot face numai în cazuri excepţionale, cum sunt:
 aglomerări neprevăzute de persoane(mitinguri spontane, proteste de stradă
etc.);
 calamităţi naturale;
 atentate teroriste;
 îmbolnăviri subite ale personalului escortei sau ale persoanelor supuse
măsurilor privative de libertate;
 în caz de forţă majoră (adică un eveniment grav, neprevăzut).

2.3. Instruirea escortei

Înainte de plecarea escortei, şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă sau


şeful de schimb va instrui amănunţit escorta asupra misiunii ce-i revine. Acest instructaj
va fi consemnat în scris pe „nota de scoatere din arest”, sau prin întocmirea unui proces
verbal.
Instruirea escortei se referă la două aspecte, şi anume:
 profesional (sfaturile concrete specifice privind executarea misiunii
propriu-zise);
 etic ( educaţia membrilor escortei cu privire la comportament pe durata
misiunii).
Din punct de vedere profesional, cel care execută instruirea are în vedere:
a. Să verifice documentele cu privire la arestaţi, ţinuta ofiţerilor sau agenţilor
ce compun escorta şi starea sănătăţii lor, starea armamentului şi a muniţiei, existenţa
celorlalte mijloace prevăzute a fi în dotarea escortei. Arestaţii urmează a fi încătuşaţi cu
mâinile la spate, sau, dacă sunt mai mulţi, vor fi încătuşaţi doi câte doi.
b. În al doilea rând, cel care efectuează instruirea va face precizări concrete
cu privire la:
 numărul şi categoria arestaţilor ce urmează a fi escortaţi, precum şi gradul lor de
periculozitate;
 itinerariul de patrulare şi particularităţile lui;
 mijlocul de deplasare;
 localitatea şi instituţia unde urmează să fie predaţi arestaţii;
 ora plecării în misiune;
 drepturile şi îndatoririle escortei ;
 modul de rezolvare a unor incidente care ar putea avea loc în timpul misiunii.
1.În cazul în care arestaţii trebuie izolaţi pe timpul transferării, organele
de urmărire penală vor face menţiune specială în acest sens pe notele de scoatere
din arest.
2.Persoana care execută instruirea va ordona încărcarea armamentului
de către membrii escortei. Armamentul se încarcă şi se asigură în locuri dinainte
stabilite pentru a se evita eventuale accidente. Este interzisă încărcarea
armamentului în prezenţa arestaţilor.
Din punct de vedere etic, instruirea escortei înainte de plecarea în misiune
trebuie să aibă şi un caracter educativ. Astfel, membrilor escortei li se va preciza că
este necesar să adopte un comportament corect, fără abuzuri faţă de arestaţi, în
spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
De asemenea, membrilor escortei li se va reaminti că trebuie să fie extrem de
atenţi pentru a-şi proteja propria persoană împotriva oricărei încercări a arestaţilor
preventiv de a ataca escorta sau de a evada.
Cu ocazia instructajelor este util să fie amintite unele cazuri negative în care
misiunea de transferare (escortare) nu a fost dusă la îndeplinire în mod corespunzător,
subliniindu-se greşelile comise şi consecinţele lor. Este bine, de asemenea, să li se
reamintească componenţilor escortei că nu au voie să primească de la transferaţi
(escortaţi) nici un fel de cadouri, ţigări, alimente, bani, sau să cumpere de la aceştia
obiecte ori lucruri de valoare.
2.4. Luarea în primire a arestaţilor

Această activitate se realizează la centrul de reţinere şi arestare preventivă, unde


se efectuează, mai întâi, operaţiunile de scoatere din arest.
Şeful de escortă, după instruire, ia în primire persoanele supuse masurilor
privative de libertate nominal, în prezenţa întregii escorte, le percheziţionează şi le
verifică identitatea în baza actelor ce i-au fost înmânate. Totodată, se interesează despre
starea sănătăţii arestaţilor şi raportează cele constatate persoanei care a dispus constituirea
escortei.
Cu ocazia controlului corporal, şeful escortei trebuie să verifice îmbrăcămintea
arestaţilor şi să observe în mod deosebit dacă aceştia au pe corp anumite leziuni şi dacă
acestea sunt sau nu constatate printr-un act medical. Este important să se observe şi acest
aspect, pentru că eventualele leziuni ar putea fi consecinţa unui rău tratament în arest sau
pe timpul cercetării lor, iar în astfel de situaţii răspunderea pentru asemenea practici
ilegale trebuie să revină celor care le-au săvârşit şi nu escortei.
Obiectele transferaţilor vor fi ţinute de către aceştia, cu excepţia celor care ar
putea fi folosite la atacarea escortei sau pentru a se sinucide( de exemplu, curele,centuri,
aparate de ras, lame etc.).Acestea se păstrează la şeful escortei.
După ce arestaţii au fost luaţi în primire, şeful escortei le atrage atenţia acestora
asupra comportării pe care trebuie să o aibă pe parcurs şi-i previne că pe timpul
transferării (escortării) le este interzis:
 să se oprească;
 să iasă din coloană;
 să fumeze;
 să vorbească între ei sau cu membrii escortei;
 să comunice cu persoanele străine;
 să primească sau să transmită orice fel de obiecte sau înscrisuri altor
persoane.
Dacă au orice fel de probleme, arestaţii preventiv sau reţinuţii se vor adresa
numai şefului de escortă. De asemenea, arestaţilor li se atrage atenţia că dacă vor încerca
să fugă ori sa atace escorta, se va face uz de toate mijloacele din dotare - inclusiv de arme
de foc.

3. EXECUTAREA TRANSFERĂRII ŞI ESCORTĂRII DE CĂTRE


LUCRĂTORII DE POLIŢIE
Transferările se execută cu autospeciale (auto-dube), iar în lipsa acestora, cu
celelalte maşini aflate în dotarea unităţii de poliţie.
Se interzice ca transferarea arestaţilor să se efectueze cu mijloace de transport in
comun. În mod excepţional, pe distanţe mici, transferarea sau escortarea se face pe jos. Pe
distanţe mari, transferarea se execută cu trenul sau cu vaporul, iar în cazuri speciale, cu
avionul.

3.1. Transferarea sau escortarea cu mijloace auto speciale

În această situaţie, înainte de plecarea în misiune, şeful escortei verifică în


detaliu autovehiculul cu care se va efectua deplasarea( caroseria, pereţii, podeaua,
plafonul, încuietorile )şi după ce constată că totul este în ordine, dispune urcarea în
autovehicul a arestaţilor preventiv sau reţinuţilor .
Escorta se organizează în felul următor:
 şeful de escortă stă în cabină împreună cu conducătorul auto, iar
 ceilalţi agenţi din escortă, în caroserie.
În timpul transferării, uşile din spate se încuie, iar armamentul ofiţerilor sau
agenţilor de poliţie care stau cu arestaţii în autovehicul, precum şi obiectele celor
escortaţi se păstrează de către şeful escortei.
În situaţii excepţionale se pot efectua transferări şi cu autocamioane,
respectându-se următoarele condiţii:
— obloanele autocamioanelor să aibă înălţimea de 80 cm de la platformă si să
fie prevăzute cu sisteme de fixare;
— pe platformă să fie fixate bănci pentru aşezarea escortei;
— transferaţii sunt aşezaţi jos,pe platforma autovehiculului, pe rânduri, cu faţa în
partea opusă direcţiei de mers,la aproximativ 1(un) metru de escortă, nepermiţându-li-se
să se ridice în picioare pe timpul mersului.
În aceste cazuri escorta se dispune astfel:
 şeful escortei stă în cabină cu conducătorul auto, iar
 ceilalţi ofiţeri sau agenţi de poliţie pe platformă (o parte lângă cabină, iar
ceilalţi lângă oblonul din spate al autovehiculului).

3.2. Transferarea cu trenul

În cazul în care este necesară transferarea unor persoane private de libertate pe


distanţe mari, transportul se poate face cu trenul. Când transferarea se execută cu trenul,
trebuie să se ia din timp legătura cu unităţile SNCFR pentru a se stabili ora sosirii trenului,
posibilităţile de îmbarcare, durata de staţionare a trenului, precum şi pentru a obţine
locurile necesare.
Escortarea arestaţilor până la staţia CFR se poate face în raport de distanţă,
fie pe jos, fie cu autovehicule speciale, respectându-se regulile stabilite de instrucţiuni.
Escorta se deplasează cu arestaţii la gară, la unităţile sau subunităţile de poliţie
transporturi feroviare, iar în staţiile CFR unde nu există posturi de poliţie TF se stă cu
persoanele private de libertate în locuri ferite de accesul publicului. În acelaşi mod se
procedează şi în situaţia când escorta urmează să schimbe trenul.
În tren, transferaţii se plasează în primul sau în ultimul vagon şi se dispun în
compartimentele de lângă platforma vagonului unde nu au acces pasagerii.
Când situaţia permite, îmbarcarea arestaţilor în tren se face înainte de urcarea
pasagerilor. Înainte de îmbarcare, şeful de escortă controlează compartimentele destinate
transferaţilor, platforma vagonului, grupurile sanitare, uşile, ferestrele şi încuietorile, după
care fixează posturile de pază astfel:
 un ofiţer sau agent de poliţie la intrarea pe platformă;
 câte un poliţist pe culoarul vagonului, la intrarea în fiecare compartiment
unde sunt persoane supuse masurilor privative de libertate;
 ceilalţi poliţişti - în compartimente ,lângă ferestre şi uşi.
În situaţia când se ocupă mai multe compartimente, şeful escortei stă în ultimul
compartiment ocupat de transferaţi ,aflat lângă platformă.
Prin platformă se înţelege partea de legătură dintre vagoane. Dacă transferarea se
face noaptea, la distanţe mari, numărul membrilor escortei va fi mărit.
Când un arestat solicită să fie dus la toaletă , şeful escortei numeşte doi agenţi
care să-l însoţească. În prealabil, unul din agenţi încuie uşile laterale ale vagonului,
verifică grupul sanitar pentru a constata dacă are ferestrele închise şi dacă nu se găseşte
vreun obiect care ar putea fi folosit de transferat pentru a se sinucide sau pentru a ataca
escorta. După verificare se permite folosirea grupului sanitar, dar cu uşa permanent
întredeschisă.
Transferaţii nu au voie, chiar sub pază, să iasă din vagon. Apa şi hrana li se
aduce de către însoţitorii de vagoane sau poliţiştii din escortă.
La coborârea transferaţilor din vagon, la staţia de destinaţie, se procedează
astfel:
 înainte de sosirea trenului în staţie, şeful escortei solicită însoţitorului de
vagon să nu permită urcarea pasagerilor până când transferaţii nu au coborât;
 numeşte unul sau doi poliţişti din escortă care, odată cu oprirea trenului în
staţie, vor ocupa locurile de pe platforma vagonului pe unde vor trece transferaţii;
 un poliţist stă în faţa transferaţilor, iar ceilalţi la ferestre şi uşa de la
platformă;
 pe peron, arestaţii se încolonează câte 2, iar ieşirea de pe peron în stradă se
face prin locurile mai puţin aglomerate.
Şeful escortei va raporta şefului unităţii sau subunităţii de poliţie sau locţiitorilor
săi, ori, după caz, ofiţerului de serviciu pe unitate despre sosirea escortei, urmând ca
acesta să ia măsuri pentru asigurarea transportării arestaţilor la unitate.

3.3. Transferarea (escortarea) pe jos

Când transferarea se execută pe jos, arestaţii sunt încolonaţi câte 1-2 în raport de
numărul lor.
Escorta se organizează într-un dispozitiv circular, astfel: un agent merge în
faţa coloanei, dirijând-o pe itinerariul stabilit, şeful escortei cu unul sau doi agenţi
merg în urmă, iar ceilalţi componenţi sunt dispuşi în părţile laterale ale coloanei.
Prin acest dispozitiv de escortare se asigură legătura de vedere, observare şi
posibilitatea de intervenţie operativă în caz de nevoie. De asemenea, trebuie avută în
vedere şi siguranţa agenţilor din escortă, sens în care, indiferent de ce loc ocupă
aceştia trebuie să păstreze o distanţă de cel puţin trei paşi faţă de arestaţi.
Dispozitivul de escortare pe jos poate fi modificat ori de câte ori situaţia impune.
De pildă, dacă pe anumite porţiuni din itinerariul de urmat terenul prezintă condiţii
favorabile pentru acţiunea de fugă de sub escortă, şeful escortei are obligaţia de a
modifica dispozitivul de escortare iniţial, în sensul de a întări paza pe latura respectivă. În
acest scop va putea retrage unul sau doi agenţi de pe latura care nu prezintă pericol
introducându-i pe latura care favorizează evadarea.
Când escorta este întărită şi cu câine de serviciu, conductorul împreună cu
câinele merg în urma coloanei.
În timpul deplasării escorta circulă pe partea carosabilă a străzii. Se interzice să
se circule cu transferaţii pe trotuare, prin parcuri sau alte locuri aglomerate.
Coloana de transferaţi trebuie să se deplaseze cât mai compact, fiecare fiind
obligat să-şi păstreze locul stabilit în formaţie.
După fiecare oră de parcurs pe jos, şeful escortei poate 1 permite popasuri pentru
odihnă (circa 10 minute). Locul acestor halte de repaus se stabileşte ţinându-se seama de
caracteristicile terenului, evitându-se locurile aglomerate sau alte locuri care favorizează
acţiunile de evadare sau atac asupra escortei. Ei pot să servească şi masa 2 în locurile de
popas, dar numai în poziţia aşezat.
Pe timpul opririlor, agenţii rămân în dispozitiv orientaţi spre interior, asigurând
atât supravegherea arestaţilor cât şi securitatea lor reciprocă.
După terminarea repausului, la ordinul şefului de escortă, se reia mişcarea şi se
continuă deplasarea în ordinea iniţială, până la destinaţie.
Este cu desăvârşire interzis să se intre cu arestaţii escortaţi în magazine,
restaurante, locuinţe sau alte locuri decât cele stabilite cu ocazia primirii misiunii.
Transferarea organizată la nivelul posturilor de poliţie comunale prezintă unele
particularităţi, astfel:
 în general, această activitate se efectuează cu autovehicule obişnuite, iar,
când postul de poliţie este apropiat de unitatea de poliţie la arestul căruia trebuie depuşi
arestaţii, transferarea se face pe jos;
 transferarea trebuie realizată imediat după operarea arestării deoarece în
cadrul posturilor de poliţie nu sunt organizate locuri de reţinere şi arest preventiv;
 organizarea transferării se face de către şeful de post care, uneori, este şi şeful
escortei.
În situaţia când posturile de poliţie comunale au de transferat arestaţi periculoşi,
trebuie să se raporteze Inspectoratului judeţean de poliţie pentru a li se pune la dispoziţie
autovehicule speciale de transport şi echipe din cadrul SPIR.

3.4. Predarea transferaţilor la instituţia de destinaţie

Când escorta a ajuns la destinaţie, şeful de escortă raportează conducerii unităţii


respective numărul transferaţilor aduşi, evenimentele care au avut loc pe parcurs şi
înmânează actele care însoţesc arestaţii.
Şeful unităţii de destinaţie numeşte persoana care urmează să primească
transferaţii, iar şeful de escortă îi predă acestuia.
Predarea şi luarea în primire a transferaţilor se face într-un loc unde nu sunt
persoane străine şi în care nu există posibilităţi de evadare.
După predarea arestaţilor şi actelor ce-i însoţesc, şeful escortei primeşte dovada3
în acest sens. Acest document atestă încetarea răspunderii pentru paza arestaţilor de către
escortă şi trecerea acestei obligaţii în sarcina autorităţii de destinaţie.

1
Opririle de popas nu sunt obligatorii pentru şeful escortei. Se ia această măsură doar atunci când este
strict necesar.
2
Arestaţii transferaţi nu au voie să folosească cuţite, furculiţe ori alte obiecte asemănătoare. Alimentele
şi pâinea se vor tăia de către un agent la ordinul şefului de escortă.
3
Se primeşte dovadă pentru fiecare persoană transferată.
În cazul când unitatea respectivă are de transferat arestaţi la reşedinţa poliţiei din
care face parte escorta sau la o unitate de pe itinerariul de înapoiere, aceştia vor fi predaţi
escortei cu respectarea regulilor de mai sus, după ce, în prealabil, s-au asigurat condiţii de
odihnă escortei.
La întoarcere, şeful de escortă raportează şefului formaţiunii de cercetare penală
(iar acolo unde nu există asemenea formaţiune, şefului de unitate sau unuia din locţiitorii
săi) despre modul cum a fost îndeplinită misiunea şi-i înmânează dovezile de predare a
arestaţilor la autoritatea de destinaţie.

4. INCIDENTE CE SE POT IVI PE TIMPUL ESCORTĂRII SAU


TRANSFERĂRII ŞI MODUL DE REZOLVARE A ACESTORA DE
CĂTRE MEMBRII ESCORTEI

În timpul misiunii de escortare sau transferare pot să apară evenimente care


reclamă intervenţia operativă şi luarea unor măsuri, inclusiv folosirea armei de foc, de
către şeful escortei şi ceilalţi membri ai acesteia. Din practică rezultă că sunt posibile
următoarele incidente :
 cazuri de îmbolnăviri grave(ale unui arestat sau chiar al unui poliţist din
escortă);
 fugă de sub escortă;
 atacarea escortei de către arestaţi sau alte persoane;
 accidente rutiere, de cale ferată sau avarierea autovehiculului cu care se
efectuează transferarea.

 Îmbolnăvirea gravă a unui transferat


În această situaţie, arestatul va fi dus la cea mai apropiată instituţie sanitară
pentru a i se acorda ajutor medical, iar în caz de necesitate, va fi internat în spital, paza
asigurându-se de către unitatea locală de poliţie căruia i se vor preda actele şi obiectele
arestatului.
În cazul când transferarea se execută cu trenul şi unul din transferaţi se
îmbolnăveşte, nemaifiind în stare să continue călătoria, şeful escortei ia măsuri ca la staţia
CFR unde există post de poliţie TF să fie coborât din tren şi predat şefului de post,
luându-se măsurile necesare de pază la locul unde arestatului i se acordă asistenţă
medicală.
 Fuga de sub escortă
Când un arestat a reuşit să fugă de sub escortă, iar transferarea (escortarea) se
execută pe jos sau cu autovehiculul, şeful escortei ordonă încetarea deplasării, numeşte şi
trimite agenţi din escortă în urmărirea fugarului asigurând în acelaşi timp paza celor
rămaşi.
Dacă fugarul nu a fost prins, şeful escortei dispune continuarea drumului pe
itinerariul fixat şi anunţă cea mai apropiată unitate de poliţie despre acest caz,
comunicând semnalmentele şi datele de stare civilă ale celui fugit pentru a se continua
urmărirea.
În situaţia când transferatul a sărit din tren în timpul mersului, şeful escortei
personal sau prin însoţitorul de vagon opreşte trenul trăgând semnalul de alarmă şi
organizează urmărirea fugarului, raportând despre incident şefilor ierarhici care vor
organiza măsuri de prindere a evadatului, după care se continuă deplasarea.
 Atacarea escortei
Modul de acţiune al escortei în aceste cazuri este în funcţie de direcţia din care
vine atacul.
a)Dacă o persoană necunoscută încearcă să atace escorta sau să transmită
arestaţilor arme sau alte obiecte ce pot fi folosite la atacarea escortei, şeful escortei opreşte
coloana, somează persoana respectivă, făcând uz de armă fără somaţie în cazul când
lipseşte timpul necesar pentru aceasta.
În continuare, atacatorul va fi imobilizat, dezarmat şi i se va efectua o
percheziţie corporală sumară, apoi i se va stabili identitatea. După aceasta, persoana va fi
predată unităţii de poliţie pe raza căruia se află escorta la momentul atacării.
b)Când escorta este atacată de arestaţi, şeful escortei ordonă transferaţilor
culcat, că trag şi ia măsuri pentru imobilizarea atacatorilor, putând face uz de armă în
cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. Faţă de arestatul care s-a dedat la acte de violenţă
împotriva escortei se vor lua măsuri suplimentare de imobilizare şi supraveghere(de ex., i
se imobilizează şi picioarele).
 Accidente de cale ferată sau avarierea autovehiculului.
În asemenea împrejurări, şeful escortei procedează astfel:
o Scoate transferaţii într-un loc ferit de accesul publicului şi organizează
paza lor.
o Acordă ajutor medical victimelor din cadrul escortei si arestaţilor.
Eventualii răniţi se trimit imediat la cel mai apropiat punct sanitar sau la
spital. Când , în urma accidentului, una sau mai multe persoane au
decedat, escorta rămâne pe loc până la sosirea celor competenţi să
investigheze evenimentul. Actele şi obiectele transferaţilor internaţi în
spital, precum şi ale celor decedaţi se predau unităţii de poliţie pe raza
căreia s-a întâmplat accidentul.
o Ia legătura imediat prin radio sau telefonul mobil cu dispeceratul unităţi
de poliţie pe raza căreia a avut loc evenimentul şi raportează despre cele
întâmplate. De asemenea raportează urgent despre eveniment şi şefului
unităţii de poliţie din care face parte.
o Ia măsuri pentru păstrarea actelor şi armamentului escortei.

5. ESCORTAREA, PAZA ŞI SUPRAVEGHEREA PERSOANELOR


SUPUSE MĂSURILOR PRIVATIVE DE LIBERTATE ÎN SĂLILE
INSTANŢELOR DE JUDECATĂ SAU CU OCAZIA DESFĂŞURĂRII
UNOR ACTIVITĂŢI PENTRU LĂMURIREA CAUZEI

a)Prezentarea în faţa instanţei de judecată sau la parchet


Anterior deplasării la sediul instanţei de judecată, este recomandabil ca şeful
escortei sau unul dintre membrii acesteia să se documenteze cu privire la:
 căile de acces în clădire, inclusiv cele pe unde circulă publicul;
 traseul de urmat în interiorul clădirii;
 amplasarea sălii de judecată şi a sălii de aşteptare (în care vor sta arestaţii
până sunt chemaţi pentru audiere);
 posturile de pază ale jandarmilor care asigură paza instanţei , pentru a fi
posibilă colaborarea cu aceştia.
Toate aceste elemente trebuie cunoscute în prealabil, pentru a se evita situaţiile
neplăcute şi totodată periculoase în care escorta să se „plimbe” cu arestaţii prin clădire,
căutând o sală sau alta.
Pentru prevenirea cazurilor de atacare a escortei sau fugă de sub escortă din
sălile instanţelor de judecată, escorta va intra cu arestaţii în sala de şedinţe numai pe uşa
destinată în acest scop. Dacă nu există intrare specială, escorta va intra în sala de judecată
înainte de intrarea publicului.
În sala de judecată, membrii escortei împreună cu arestaţii nu vor sta în
apropierea ferestrelor sau uşilor, ci vor folosi spaţiul special amenajat pentru persoanele
supuse măsurilor privative de libertate. De asemenea , la fiecare uşă şi fereastră va sta câte
un poliţist. Membrii escortei vor supraveghea cu atenţie atât pe cei aflaţi sub pază, cât şi
persoanele din public, pentru a preveni orice situaţie neprevăzută (atac asupra escortei sau
a unui arestat, transmiterea către arestaţi a unor arme , substanţe sau alte obiecte). Escorta
nu trebuie să permită , sub nici un motiv, apropierea diferitelor persoane din public de cei
arestaţi.
Similar cazurilor de prezentare a unor arestaţi în faţa instanţei se va proceda şi cu
ocazia prezentării unor persoane private de libertate în faţa procurorului pentru audiere.
De regulă, clădirea Parchetului nu este prevăzută cu gratii la ferestre, astfel încât, la
intrarea în biroul procurorului, unul dintre membrii escortei se va interpune între fereastră
şi arestat, un al doilea poliţist va sta în imediata apropiere a arestatului, iar un alt membru
al escortei va asigura uşa.
De precizat că nu se recomandă folosirea liftului pentru transportul arestaţilor.
Atât cu ocazia prezentării la parchet, cât şi la instanţă trebuie acordată maximă
atenţie cazurilor în care arestatul solicită să fie dus la toaletă. Unul dintre poliţişti va
verifica în prealabil dacă traseul respectiv este liber (adică nu sunt persoane suspecte prin
zonă), după care va verifica dacă toaleta are gratii la ferestre. În cazul în care nu există
asemenea gratii, se vor lua măsuri speciale de pază şi supraveghere, uşa va fi
întredeschisă.
b)Conducerea în teren
În cazul transferării arestaţilor pentru efectuarea diferitelor acte de urmărire
penală cum ar fi: reconstituiri, percheziţii domiciliare, experimente judiciare sau alte
activităţi operative care impun prezenţa acestora în teren , escorta asigură paza arestaţilor
conform măsurilor dispuse de către organul de cercetare penală. Cazurile de evadare a
reţinuţilor sau arestaţilor prin orice mijloace şi indiferent de împrejurarea în care s-au
produs (inclusiv fuga de sub escortă) vor fi cercetate de către organele de cercetare penală
ale poliţiei judiciare , sub coordonarea procurorului competent, verificându-se temeinic
fiecare situaţie în parte şi stabilindu-se cauzele şi condiţiile care au determinat sau înlesnit
evadarea.
Evenimentele deosebite (orice evadare sau tentativă de evadare , sinucidere sau
încercare de sinucidere, refuz colectiv de hrană, accident de muncă, atacuri împotriva
escortelor, aresturilor şi punctelor de lucru) se vor raporta , de îndată, de către şefii
inspectoratelor judeţene de poliţie conducerii Inspectoratului General al Poliţiei Române .

S-ar putea să vă placă și